Sari la conținut
HiFi Tech

  • Audiophile Blog

    Arată toate categoriile
    • HiFi Tech

      Sonus Faber Lumina 5

      De HiFi Tech, în Recenzii HiFi.

      Acum aproximativ 15 ani debutam in universul audiofil cu un sistem format din boxe Sonus Faber Cremona Auditor M, amplificator integrat Naim Nait 5i si cd player Naim 5i. Am iubit si inca continui sa ma gandesc cu drag la acel prim sistem audio extraordinar. Datorita lui am inceput sa inteleg ce inseamna o auditie de calitate. Modul in care ascultam muzica s-a modificat substantial. Am reusit sa patrund in intimitatea inregistrarii, a momentului unic si irepetabil cand artistii au inregistrat albumul si sa mai apropii mai mult de emotiile transmise de muzicieni prin muzica lor. Cuvantul potrivit pentru ce am trait atunci este magie. Nu gasesc un altul pentru a descrie acel moment.
      15 ani mai tarziu sunt in fata tastelor si ma pregatesc sa va impartasesc experienta mea cu o alta pereche de boxe manufacturata in Italia de echipa Sonus Faber. Boxele Sonus Faber Lumina 5 sunt subiectul articolului de astazi. Promit ca o voi face corect si voi incerca sa fiu indiferent la farmecele nostalgice ale acestor frumuseti.

      Descriere
      Lumina V este o boxa audio de podea cu trei cai. Amprenta la sol este mica, nu mai mare decat a unei boxe de tip monitor. Cand am deschis cutia in care au venit impachetate, am regasit imaginea atat de draga a unui obiect perfect finisat. Sonus Faber nu construiesc niste simple boxe. Boxele lor sunt adevarate opere de arta. Combinatia de finisaje, contrastul intre piele si negrul lucios inspirat de culoarea pianelor, imbinarile perfecte dintre materialele folosite, te duc cu gandul la la boxe care costa de cateva ori pretul lor. Nu există colturi taiate, lipituri vizibile. Te uiti la boxe si exclami: Asta inseamna finetea maiestriei italiane! Perechea pe care am primit-o are un finisaj piano black mixat cu piele neagra. Alte finisaje disponibile sunt wenge si nuc. Boxa este completata in spate cu o configuratie bi-wire cu conectori de cea mai buna calitate. Din nou am senzatia ca sunt in prezenta unei boxe cu un pret cel putin dublu. Ma trezeste suportul de sprijin al boxei construit destul de traditionalist. O talpa din plastic in care se infileteaza patru conuri metalice pe post de picioare de sprijin. Ei, aici s-au zgarcit. Zambesc in timp ce tastez ultima fraza. In realitate boxele au design de ansamblu exceptional. La asta contribuie si detaliie inserate pe difuzoare, acestea sunt inscriptionate cu sigla Sonus Faber. Toate boxele sunt dezvoltate si manufacturate in Italia cu difuzoare special construite pentru Sonus Faber de producatorul danez Scan Speak si cu filtre construite din componente Mundorf in Germania. Totul la 3 mii de euro. Daca sunteti familiarizat cu domeniul, stiti ca in acest moment majoritatea boxelor in acest segment de pret sunt Made in China.
      Tehnologie
      Lumina 5 imparte tehnologia trickle-down cu restul de boxe Sonus Faber. De asemenea sistemul „Hybrid IFF Crossover-Paracross Topology™”, utilizat in difuzoarele Maxima Amator (15.000 Euro) este implementat si aici. Tehnologia dedicate zonei frecventelor medii, numita “Lute”, dezvoltata pentru o parte din boxele lor mai scumpe, este utilizata inteligent in Lumina V pentru a minimiza undele stationare si a maximiza rigiditatea cutiei. Tweeter-ul este din matase, are dimensiunea de 29 mm si foloseste tehnologia DAD. Difuzorul de medii este un paper cone de 150 mm, iar cele doua difuzoare dedicate frecventelor joase folosesc o structura a diafragmei sandwich si au dimensiunea de 165 mm. Impedanta boxei este de 4 ohmi cu o sensibilitate de 89 dB. Raspuns in frecventa: 38 Hz – 24 000 Hz. Puterea minima si maxima recomandata incepe la 50 W si se termina la 300 W. Greutate unei boxe este de 22,5 kg.
      Te poate interesa:
      Teste
      Sistemul de test a fost format din urmatoarele componente: Aurender A100 (streamer audio), Luxman D-03X (cd player si DAC), C.E.C. CD5 (cd player si DAC), Luxman L -507Z (amplificator integrat), Sonus Faber Lumina 5 (boxe audio), cabluri de curent ZenSati, cabluri interconect Audioquest, cabluri de boxe Audioquest, filtru de curent dedicat exclusiv surselor digitale Audioquest Niagara 1200.
      Muzica: Eiji Oue / Minnesota Orchestra – Baba Yaga, Op.56 (live), Cecile Verny Quartet – The Wild Heart of the Earth (live), Joe Bonamasa, Beth Hart – I’d Rather Go Blind.
      Eiji Oue / Minnesota Orchestra
      Am ales aceasta piesa datorita dinamicii sale realiste, dar si pentru modul in care se aud timpanele. Loviturile lor coboara mult in zona basului profund si se simt visceral in camera de auditie. Am pornit muzica. Scena s-a deschis in fata mea in toata maretia sa. Sunetul timpanelor a inceput sa zguduie camera. Basul este gros, greoi, visceral, si impinge aerul catre corp sporind senzatia de realism. Instrumentele de suflat se aud undeva in randurile 4 si 5, pozitionate central stanga. Un fagot se insinuiaza oferind calm tempoului nebun din debut. In jurul lui se creioneaza o panza de sunete contrastante. Este sunetul viorilor ciupite cu arcusul. Tempoul creste, intreaga orchestra se implica in sunet, scena se mareste in afara boxelor, in afara spatiului camerei. Sunetul pare sa vina de peste tot. Lumina 5 pare sa nu fi uitat niciun detaliu, iar mesajul muzical este profund si emotional.
      Cecile Verny Quartet
      O alta inregistrare in concert, de data aceasta cu un master modern comprimat. Inca de la primele acorduri am simtit acest fapt. Desi sunetul are o tendinta curata si naturala este impins foarte mult catre 0 dB. In cazul acestei inregistrari ma gandesc la un singur motiv ce ar putea scuza aplicarea unei compresii atat de agresive, si anume, sporirea senzatiei de sunet in concert. Inginerul de master a reusit sa ofere un sunet viu, luminos, fara sa il transforme intr-o experienta obositoare. Asta in varianta Sonus Faber. Punctez acest moment pentru ca aceeasi inregistrare ascultata pe boxe cu un alt tip de difuzoare, aflate intr-o zona de performanta superioara, are momente obositoare daca cresti volumul. Ultima nota a vocalistei tinde sa devina crocanta si agresiva, pierzand din naturalete. Senzatia absolut normala daca ne gandim ca in momentul in care este aplicata o compresie agresiva apar si distorsiunile. Problema este usor de identificat in zona frecventelor medii – inalte. O boxa cu difuzoare performanta, si destul de scumpa din pacate, va scoate la suprafata aceste imperfectiuni ale masterului. Cu Sonus Faber Lumina 5 problema aceasta trece in planul doi. Frecventele inalte obositoare sunt atenuate, oferind sunetului in ansamblu o energie pozitiva. Basul contrabasului s-a simtit percutant, a fost destul de scurt, iar toba a avut punch si a proiectat un sunet real in spatiul de auditie. Vocea a fost minunata si emotionanta. Am putut-o simti completa, bogata in detalii, sofisticata si matura. O adevarata dantela de note tesute cu grija de o vocalista experimentata in arta jazz-ului. Imaginea stereo a fost veridica si ofertanta lasandu-ma sa ma bucur de aceasta inregistrare in concert.
      Joe Bonamasa, Beth Hart
      Am ales acest cantec pentru ca umbla o vorba in oras cum ca Sonus Faber nu sunt boxe pentru rock. Dupa ce am testat boxele cu cateva inregistrari de rock am tras urmatoare concluzie. Exista un adevar partial in acest zvon. Ascultatorii de rock agresiv,  heavy metal dudes, ar putea fi deranjati de sunet. Daca 90% din muzica voastra se indreapta catre zona aceasta cautati in alta parte.
      Ma intorc la Joe & Beth. Nici aceasta inregistrare nu este fericita din punct de vedere dinamic. Din aceasta cauza muzica poate deveni dezordonata in pasajele complexe datorita compresiei. Cu toate acestea, perioadele aglomerate comprimate muzical au fost prezentate destul de frumos. Chitara a fost tulburatoare, iar vocea artistei Beth Hart si percutia au cantat intr-o sincronizare sofisticata completa. Emotional, vocea am simtit-o intunecata, cu o nota moale, totusi ramanand puternica si convingatoare, iar chitara electrica a avut sunet de amplificator pe lampi. Un lucru bun dupa parerea mea. Cele mai bune amplificatoare de chitara electrica sunt pe lampi. Lumina 5 a reusit sa pastreze timbrul curat al sunetului de chitara electrica, un instrument dificil din punct de vedere armonic. Toba a fost profunda, a avut greutate, uneori parca prea multa, si s-a simtit suficient de real in spatiul camerei.
      Concluzie
      Sonus Faber sunt cunoscuti pentru realizarea unor boxe muzicale. Din acest motiv sunt foarte populari printre ascultatorii de muzica clasica. Instrumentele acustice si vocea au o puritate autentica si un corp la care nu m-am astepta de la o boxa la nivelul Lumina 5. Sunetul in ansablu nu ofera o caldura falsa, truc folosit in designul boxelor ieftine pentru a acoperi reducerile de buget. Lumina 5 sunt reglate sa ofere o prezentare timbrala cu nuante calde, fara a pierde  rezonantele armonice reala, integritatea instrumentelor acustice si dezvoltarea naturala a vocilor. De asemenea, reusesc sa fie convingatoare si cu sunetul generat electric. Aceasta performanta poate fi realizata doar cu o munca de crossover foarte atenta si cu difuzoare  cu distorsiuni scazute. Din experienta mea va pot spune ca integritatea sonica nu este ceva care poate fi falsificat la acest nivel.
      Daca va aflati in cautarea unor boxe performante, cu un design luxuriant, la un pret rezonabil pentru aceste vremuri, va sfatuiesc sa ascultati si boxele acestei serii. O auditie adaugata experientei voastre nu este altceva decat un pas inainte, pe care va sfatuiesc sa il faceti fie ca vorbim de acesta boxe sau de altele.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Lyngdorf TDAI – 3400 este cel mai puternic amplificator integrat din oferta producatorului danez Steinway Lyngdorf. Puterea sa de 200 wati ar trebui sa fie suficienta pentru un segment mare de boxe. Dar oare este doar un  amplificator stereo? Raspunsul este complex si nu poate fi redus la o simpla fraza. Din acest motiv am sa va invit, sa aflam ce se ascunde in spatele carcasei din aluminiu de culoare neagra.
      Design exterior
      Aparatul are o dimensiune medie si nu este foarte greu. O situatie obisnuita daca ati avut ocazia sa folositi amplificatoare in Clasa D. Aspectul exterior te duce cu gandul la designul industrial tintit catre functionalitate. Partea frontala este impartita in doua portiuni. Cea din stanga este acoperita de un afisaj cu o dimensiune generoasa. In dreapta acestui ecran este amplasat un micut buton circular de unde se pot schimba sursele, un port USB A, o conexiune pentru microfonul de calibrare, una pentru casti, apoi un buton circular mare pentru volum. Imediat langa el este pozitionat intrerupatorul de alimentare. 
      In spate TDAI – 3400 este un adevarat festival al conexiunilor analogice si digitale. Am sa enumar cateva: intrari analogice RCA si XLR; iesiri analogice RCA si XLR; intrari digitale HDMI, USB Audio, coaxiale, optice si una AES/EBU; iesiri digitala HDMI si SPDIF. Apoi urmeaza o intrarea USB B, un slot de card SD, conexiunea Ethernet, un port RS232, etc. Tot aici avem si conexiunile pentru boxe si conexiunea la reteaua electrica.

      Design interior
      Interiorul TDAI-3400 nu difera semnificativ de amplificatoarele in Clasa D. Amplificatoarele de putere folosesc tranzistoare produse de Infineo Technologies. Imediat dupa acestea se afla un sistem de filtre de iesire pasive analogice. Procesarea si controlul semnalului de intrare se face cu ADSP-21489 si ADSP-21487 de la Analog Devices. Pentru intrarea USB audio este folosit popularul cip XMOS. Sectiunea care diferentiaza TDAI-3400 de alte amplificatoare in Clasa D este modulatorul, adica circuitul care controleaza functionarea tranzistoarelor de iesire. Lyngdorf folosesc o tehnologie proprietara pe care o numesc Equibit.
      Functionare
      TDAI-3400 este un aparat complet. Intr-o singura cutie aveti tot ce este necesar pentru a asculta muzica in cele mai bune conditii de performanta. Puteti folosi capabilitatile de streamer audio cu DAC incorporat, sau il puteti folosi doar ca amplificator stereo. Tot ce aveti de facut este sa legati aparatul la internet folosind conexiunea cu fir LAN, sau prin Wi-Fi, apoi deschideti aplicatia Lyngdorf instalata pe telefon si apoi cu Tidal Connect, Apple AirPlay, Spotify, vTuner, ascultati muzica. Audiofilii pretentiosi se vor bucura si ei pentru ca TDAI-3400 este ROON Ready. Daca sunetul DAC-ului intern nu va multumeste, puteti conecta o alta sursa digitala folosind una din intrarile analogice. Daca ati optat pentru ultima varianta va atentionez ca, TDAI-3400 transforma intern semnalul analogic in semnal digital esantionat la o rata de 24 biti / 96 khz. 
      Te poate interesa:
      Digital Room Correction
      Ei, dragii mei, aici este ‘sweet spot-ul’ acestui aparat. Sistemul de corectie al raspunsului camerei este unul dintre cele mai bune intalnite de mine pana acum. Este usor de folosit. Utilizatorul nu are nevoie de cunostinte tehnice sau acustice. Aparatul vine cu microfon de calibrare. Sistemul functioneaza automat. Tot ce aveti de facut poate fi redus la trei etape. 
      1.    Conectati microfonul la aparat si aparatul la reteaua interna folosind conexiunea Ethernet
      2.    Deschideti in browser aplicatia Lyngdorf folosind adresa http://tdai3400.local/
      3.    Masurati conform instructiunilor afisate de softul deschis in browser. Apoi alegeti din Room Perfect Select – Focus. 
      Sistem de test
      Am testat Lyngdorf  TDAI-3400  in urmatorul sistem: Aurender A100 / C.E.C. CD5 /Yamaha CDS3000 (surse digitale), TDAI-3400 (amplificator), Marten Duke 2, Marten Django XL  / Marten Oscar Trio / Sonus Faber Sonetto 2 (boxe audio). Cabluri diverse de la ZenSati si Audioquest. De asemenea am folosit doua locatii diferite. Camera unde se afla showroom-ul meu. Dimensiunile acesteia sunt atipice: Lungimea si latimea sunt aproape egale 398 / 396 cm, iar inaltimea este de 250 cm. A doua camera este cea pe care o cunoasteti din imaginile publicate in articolele trecute. Dimensiunile sunt urmatoarele: L – 720 cm, l – 475 cm, H – 250 cm cu o zona variabila aflata in spatele boxei din dreapta.
      Auditie fara Digital Room Correction
      Prima data am ascultat TDAI-3400  in showroom pe un sistem compus din Aurender A100, cu rol de transport digital conectat cu un cablu USB Audioquest Diamond la C.E.C CD5, folosind serviciul de streaming Tidal, si o pereche de boxe Sonus Faber Sonneto 2. Sunetul a fost neasteptat de bun. Eram convins ca va trebui sa folosesc softul DRC pentru a imbunatati sunetul. Nu a fost cazul. Sunetul a fost fluent, cu o imagine stereo buna , vocea asezata pe centru si un nivel al detaliilor dincolo de medie. Am schimbat boxele Sonus Faber Sonetto 2 cu Marten Duke 2. Performanta sonica a crescut. Nivelul de detalii s-a imbunatatit, au aparut chiar si micro detalii. Spatiul dintre instrumente a devenit generos, muzica a capatat un aspect luxuriant. Concluzia acestui prim test a fost ca TDAI-3400 scaleaza in functie de calitatea boxelor. In timpul acestui prim test am comparat TDAI-3400  cu McIntosh MA8900. Cele doua amplificatoare au o amprenta sonica diferita. Lyngdorf suna uscat, McIntosh rubensian.
      Auditia cu numarul doi s-a desfasurat la mine acasa. De data aceasta am testat si DAC-ul intern din TDAI-3400, pe care l-am legat prin intrarea digital coaxiala la Yamaha CDS3000 sau prin intrarea USB audio folosind ca transport un mini pc fanless construit special pentru audio. Boxele au fost Marten Django XL si Oscar Trio. Cu Django XL sunetul a fost cuminte. Basul nu avea consistenta, se simtea discret, lipsit de forta. Dupa cateva melodii am renuntat la Django XL. Concluzia a venit de la sine. Amplificatorul nu poate oferi suficienta energia unei asemenea boxe. Cu Oscar Trio sunetul s-a echilibrat. Imaginea stereo a devenit coerenta, basul a inceput sa se dezvolte cu suficienta energie in spatiul camerei, vocile au capatat putere si senzualitate. Cu toate acestea ceva parca lipsea. Confruntat cu aceasta situatie am decis sa folosesc softul DRC inclus in aparat. 
      Testul intre DAC-ul intern si un alt DAC extern a fost castigat de cel intern din motive tehnice. Lyngdorf  TDAI-3400  proceseaza sunetul  in digital chiar daca folositi un alt DAC cu care va legati la intrarile lui analogice. Sunetul analogic intrat este procesat digital la o valoare de 24 biti / 96 khz. Din acest motiv sunetul final este direct influentat de DSP-ul aflat in TDAI-3400. 
      Auditie cu Digital Room Correction
      Room Perfect functioneaza prin obtinerea si analizarea informatiilor despre caracteristicile camerei in pozitia de ascultare. Apoi masoara raspunsul camerei in diferite pozitii aleatorii decise de cel care face masuratorile. Acest lucru permite un calcul complet automat al curbei tinta, unde Lyngdorf alege o abordare moderata si muzicala. Softul Lyngdorf a avut nevoie de opt masuratori in diferite pozitii din camera pentru a evalua complet raspunsul in frecventa in cazul camerei mele. Am bifat setarea Focus in Room Perfect Select si am inceput sa ascult muzica. Schimbarea s-a simtit imediat. Sunetul basului s-a curatat. Initial se simtea amestecat, usor incetosat. Dupa calibrare a devenit neutru si echilibrat. Primul impact subiectiv a fost ca si cum basul ar fi devenit mai subtire, de parca ar fi pierdut din greutate. Am continuat auditia folosind diferite cantece unde basul este foarte prezent pe inregistrare. Cu fiecare cantec ascultat am inceput sa inteleg echilibrul sonic oferit de DRC. Nivelul  detaliilor in zona frecventelor medii a crescut, inaltele s-au limpezit si ele recapatandu-si stralucirea, iar imaginea stereo s-a dezvoltat asemeni unui evantai intinzandu-se mult in spatele si lateralul boxelor. Pe ansamblu cu DRC experienta ascultarii a devenit mult mai concentrate, linistitoare si relaxata, asa cum ar trebui sa fie experienta oferita de un sistem audio performant. 

      Concluzie
      Lyngdorf  TDAI-3400  este un aparat complet pentru cineva care doreste sa foloseasca un sistem audio stereo minimalist. O singura cutie in care gasim un amplificator in Clasa D de 200 wati, un streamer cu DAC compatibil DLNA, Tidal Connect, Spotify, Roon Ready, o iesire pentru casti audio si o functie avansata de masurare si ameliorare a raspunsului camerei. Daca sunteti in cautarea unui aparat care ar putea sa va ajute cu problemele de acustica ale camerei, dar sa va ofere si un sunet performant, va sfatuies sa includeti pe lista voastra de auditii si un Lyngdorf  TDAI-3400.   
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Afara este cald si miroase a vara. Celor proaspat intorsi din vacanta le zboara mintea catre momentele frumoase pline de amintiri, iar cei care se pregatesc de vacanta privesc cu speranta catre locul ales si viseaza la o apa perfect albastra ce decupeaza un tarm auriu plin de nisip. Pentru toti vacanta este o experienta emotionala complexa, un intreg format din bucati de imagini in miscare ce au ca liant o multitudine de gusturi, mirosuri, culori si lumini. Fiecare zi aduce cu sine experiente noi. Un asalt al simturilor pe care il primim cu bratele deschise, pentru ca asta inseamna vacanta. Sa transformi fiecare moment in ceva memorabil, o amintire ce va dainui dicolo de timp si spatiu.
      Experienta ascultarii muzicii pe disc de vinil este asemanatoare momentelor de vacanta descrise in introducerea acestui articol. 
      Sunetul  vinilul este o experienta complexa, nu doar un sunet produs de un sistem audio stereo si un pick-up. Vinilul poate fi un moment al catharsisului individual. Ai ajuns acasa, ai ales discul cu muzica potrivit, ai asezat frumos discul pe platan, acul a coborat usor peste vinil, muzica a inceput sa se imprastie prin camera, grijile cotidianului au disparut in spatele unei cortine de sunet. Discul de vinil te obliga sa asculti intregul album cu atentie, te imbratiseaza cu tandrete si te indeparteaza de digitalul social cu ale lui dispozitive permanent conectate la internet. Vinilul nu este pentru toata lumea, sunt constient, dar poate fi o experienta incredibila daca aveti mai multa incredere in acest timp de experienta. Este o modalitate grozava de a asculta muzica pentru prima data, sau de a reasculta albumul unui muzician pe care il iubiti.
      Te poate interesa:
      Pentru a intra in acest paradis aveti nevoie pe langa un sistem audio stereo de un pick-up si cateva discuri de vinil. Asta la inceput. Daca vinilul reuseste sa va fure inima complet, veti incepe sa vanati inregistrari vechi valoroase, sau inregistrari ale trupelor voastre favorite din prezent. Vanatoarea de discuri este primul pas catre pozitia de colectionar. Sa fii colectionar de discuri de vinil este un hobby placut. Muzica imprimata pe vinil isi pastreaza atat valoare culturala cat si cea financiara si continue sa ofere ascultatorului placere fara a tine cont de varsta. Dupa discurile vechi veti alerga pe la targurile de viniluri folosite. Acolo va veti imbogati social si emotional datorita interactiunii cu alti oameni pasionati ca si voi. Poate chiar o sa castigati niste prieteni in plus. Discurile noi le puteti achizitiona urmarind ofertele online ale magazinelor de specialitate sau alegandu-le direct in magazinele dedicate.
      Discul de vinil este o intoarcere la originile primelor imprimari, la momentele cand oamenii ascultau intregul album al unui artist. Este placut sa poti asculta instantaneu melodia ta preferata, sau sa asculti o lista cu cantece favorite, insa acest tip de ascultare te indeparteaza de artist, de mesajul pe care acesta a dorit sa il transmita cand a inregistrat albumul.
      Cu un disc de vinil este aproape imposibil sa sariti melodiile. Este posibil, dar asta presupune un oarecare efort din partea ascultatorului. Trebuie sa te ridici din locul unde asculti muzica, sa te deplasezi catre pick-up, sa ridici bratul si sa il asezi pe canalul de inceput al unui alt cantec. Acest lucru aproape te obliga sa asculti un album intreg, auzind melodiile in ordinea dorita de artist. Ascultand intregul album, muzica se desfasoara intr-un flux cursiv. Asa s-ar putea chiar sa descoperiti ca va plac anumite melodii mai mult sau mai putin din cauza melodiilor care le inconjoara.
      Un disc de vinil este ofertant dincolo de muzica imprimata. Rolul sau primordial este conexiunea cu muzica. Puteti asculta aproximativ  20 de minute pe fiecare parte, ajungand la maximum 22 de minute. Aceasta inseamna ca un singur disc nu va avea mai mult de 45 de minute de muzica. Pentru albumele mai lungi este nevoie de doua discuri. In timp ce ascultati muzica puteti citi informatiile tiparite pe coperta. Incepeti cu versurile si terminati cu detaliile inregistrarii albumului. De exemplu: sunt albume a caror master este analogic, pentru altele masterul este digital. Gasiti informatii despre inginerul de sunet, studioul in care s-a facut inregistrarea, artistii invitati sa cante, durata inregistrarii. Multe din aceste detalii nu le veti gasi online. Nu in ultimul rand va amintesc de micile opere de arta printate pe cartonul care inveleste discul de vinil. Muzicienii si studiorile depun mult timp si efort pentru a gasi artisti care sa ilustreze albumul. O imagine atent integrata ofera un sens vizual inregistrarii muzicale. Iar cand aceasta are si o dimensiune potrivita, 31 de cm pe cele patru laturi, senzatia de imersiune este amplificata. 
      Discul de vinil este in primul rand o stare de spirit si mai apoi un format fizic de pe care ascultam muzica. Daca va place sa ascultati muzica, incercati sa-i oferiti o sansa si batranului disc de vinil. 
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • ‘Supernatural’ este cel de al optsprezecelea album de studio al trupei rock latino Santana si a fost lansat pe 15 iunie 1999, la Arista Records. Din punct de vedere comercial albumul este un punct de cotitura in istoria artistului. S-a vandut in peste 30 milioane de copii. Dincolo de succesul comercial Santana a dat lovitura si la premiile Grammy din anul 2000. A fost nominalizat la 9 categorii si a castigat 8 premii, egaland recordul detinut de albumul ‘Thriller’ al lui Michael Jackson. Enumar cele mai importante premii castigate: albumul anului (Carlos a fost primul hispanic care a castigat acest premiu), cel mai bun album de rock, inregistrarea anului, cel mai bun cantec (Smooth / Santana & Rob Thomas), cea mai buna instrumentatie a unui cantec (The Calling /  Santana & Eric Clapton), etc.
      Albumul a avut un succes comercial imens la nivel mondial generand un interes reinnoit pentru muzica artistului. A ajuns pe locul 1 in unsprezece tari. In SUA a fost pe locul 1 timp de 12 saptamani si este certificat cu 15 discuri de platina. Primul dintre cele sase single-uri de pe album, Smooth, l-a avut invitat pe cantaretul  Rob Thomas de la Matchbox Twenty, si a fost succesul numarul unu la nivel mondial ajungand pe primul loc in topul Billboard Hot 100.
      Te poate interesa:
      Inregistrarea albumului a fost conceputa ca un melanj intre maniera muzicala a lui Carlos si stilul fiecarui artist invitat. Din aceasta combinatie a iesit un album cu melodii aflate in zona pop-rock cu influente latino. Critica a comentat negativ alegere artistului, afirmand ca albumul nu are consistenta in ciuda unor cantece reusite, insa dupa cum am mentionat la inceputul articolului, combinatia de stiluri muzicale s-a transformat intr-un succes commercial urias si a devenit imaginea lui muzicala de dupa anul 1999. 
      Daca va porniti sa ascultati ‘Supernatural’, veti auzi un Carlos minunat la chitara, cu un sunet optimist, jucaus, cu o nota latino care provoaca dependenta si ofera permanent un suport perfect vocilor atat de diferite de pe album. Sufletul latin al cantaretului este perfect mulat peste ritmul de blues, indie rock si chiar hip-hop, iar riffurile de chitara sunt dovada fara echivoc a talentului sau pur. ‘Supernatural’ este un album atemporal si merita cel putin o auditie.
      Piesele mele favorite sunt: ‘Love of My Life’ cu Dave Matthews, ‘Smooth’ cu Rob Thomas, ‘The Calling’ cu Eric Clapton, ‘Put Your Lights On’ cu Everlast si ‘Wishing It Was’ cu Eagle-Eye Cherry.
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

       
    • McIntosh MA9000 este unul din cele mai mari amplificatoare audio integrate construite in lume. Are 46 kilograme, o putere de 300 W pe canal, o inaltime de 24 cm, o latime de 44.5 cm si o adancime de 56 cm. Cand te afli in apropierea lui simti nevoia unei reverente in fata inginerilor americani. Sau, intr-o descriere plastica, te afli pe o nava de croaziera ce se pregateste sa intre in portul New York si vezi pentru prima data Statuia Libertatii. Ramai cu gura deschisa intr-o exclamatie lunga intinsa pe cateva zeci de secunde: Ce facura bre americanii astea nebuni?! Dupa cele cateva de minute de uimire inghiti in sec si incepi sa privesti bestia din fata ta. 
      Design extern
      Panoul frontal este acoperit cu sticla neagra. Pe centru troneaza sigla companiei iluminata intr-o nuanta de verde. Sigla este inconjurata de cele doua vumetre de putere mari care iti atrag atentia dicolo de preferintele estetice. Pe randul doi, sub acest ansamblu luminos, se afla o intreaga echipa de butoane de forma circulara. Doua dintre ele sunt asezate la capete si sunt supradimensionate. Cel din stanga permite selectarea manuala a surselor, iar cel din dreapta este dedicat volumului.  Intre cele doua se afla alte opt butoane  rotative cu ajutorul carora puteti modifica raspunsul sonic in functie de preferintele personale sau de raspunsul camerei. La periferie se intrezaresc alte cateva butoane tactile cu aspect de patrat rotunjit. Unul din ele are culoarea rosie si inchide / deschide alimentarea aparatului. Celelalte sunt negre si ofera utilizatorului accesul la diferite alte functii ale amplificatorului. Nu in ultimul rand amintesc si conexiunea de casti situata in partea stanga, sub selectorul de surse.
      Parte din spate este plina cu variante de conexiuni. Aparatul acesta acopera atat de multe posibilitati incat un neinitiat s-ar putea rataci. Pe scurt. Exista 6 intrari de semnal RCA, 2 intrari de semnal XLR, o intrare RCA fixa, 2 intrari de power amp, intrari de pickup MC si MM, doua intrari digitale coaxiale, USB audio, etc. Tot aici avem si conectorii de boxe. Pentru fiecare boxa avem 4 conectori. 
      Privit de deasupra amplificatorul este la fel de impresionant. Trei transformatoare inchise in capsule dedicate se disting catre partea frontala. In spatele lor se afla partea de amplificare a aparatului cu raciri masive aplicate in partile laterale. Etajului de amplificare este acoperit cu un capac metalic gros pe care este gravata schema acestuia.

      Design interior
      In spatele acestei imagini herculenesti se afla esenta acestui amplificator extraordinar. McIntosh folosesc transformatoare separate pentru fiecare canal. Abordarea este des intalnita la amplificatoarele cu lampi. McIntosh o face pentru a asigura un transfer de putere mai eficient intre etajul de amplificare si boxe. In aceasta varianta componentele electronice sunt mai putin stresate si amplificatorul este ajutat in sarcina. Un alt avantaj al acestei abordari este faptul ca putem alege ca amplificatorul sa lucreze in 2/4/8 ohmi pastrand aceeasi putere de 300 W.
      Dotari
      McIntosh MA9000  va permite sa folositi sectiunile de pre si putere separate, este dotat cu un DAC compatibil DSD 256  si fisiere 32 biti /384 kHz, are un preamplificator de pickup MC si MM si o iesire de casti. Impresionant, trebuie sa recunoasteti.
      Teste
      Am testat monstrul in urmatoare configuratie: Aurender A100 (transport digital via USB), McIntosh MA9000  folosind DAC-ul intern prin intrarea USB, Marten Oscar Trio si Marten Duke 2. Cablajele au fost asigurate de Audioquest Diamond conexiunea USB, ZenSati Zorro cablu de boxe si cablu de curent amplificator. Aurender A100 afost alimentat de Audioquest Niagara 1200 si de un cablu de curent Audioquest Blizzard.
      Probabil va intrebati de ce nu am ales o sursa de muzica separata care ar fi favorizat sunetul final. Aurender A100 mi-ar fi fost la indemana, dar as fi gasit si alte surse pe masura lui McIntosh MA9000. Sau as fi putut incerca o sursa McIntosh cum este MCD550 (SACD / DAC). Asa ar fi fost, insa am preferat sa aflu ce poate acest aparat de unul singur. Sa inteleg potentialul lui ca un tot unitar.
      Muzica
      Andre Previn - Romeo and Juliet / Dance of the Knights / Prokofiev
      Eiji Oue & Minnesota Orchestra – Baba Yaga, Op. 56 (live)
      Herbie Hancock / Leonard Cohen – The Jungle Line / River (The Joni Letters)
      Tool – Vicarious / 10000 Days
      Sunet
      Andre Previn - Dance of the Knights / Romeo and Juliet 
      De la primele acorduri am simtit cum sunetul se intinde in spatiul de auditie asemeni unui ocean cu o greutate si consistenta rareori intalnita de mine. Instrumentele sunt definite cu acuratete pe scena, senzatia spatiului tridimensional se extinde dincolo de boxe si se deschide cu usurinta in fata ochilor. Totul curge fara efort. Timpanul aflat in spatele orchestrei vibreaza profund la fiecare lovitura. Sunetul lui se multiplica prin camera si zguduie mobilierul camerei. Cu toate acestea restul frecventelor raman curate si stralucitoare. Sunetul viorilor este matasos, cu momente in care notele grave si cele inalte se intrepatrund oferind solemnitate momentului. Urechea recunoaste cu usurinta timbrul fiecarui instrument. Tempoul se schimba. Muzica respira liniste. Grupul de cornuri franceze se inalta maiestuos catre tavanul camerei, urmate indeaproape de sunetul tromboanelor, apoi flautistii incep si ei sa isi cante partitura, apoi urmeaza oboiul si ritmul unor clopotei ce completeaza imaginea orchestrei. Tempoul se modifica din nou. Calmul dispare ca prin minune si este inlocuit de energia intregii orchestra conduse de instrumentele cu coarda. Ultimile masuri sunt inchise cu doua lovituri de timpan. Ascultand aceasta partitura prin McIntosh MA9000  am tras prima concluzie. Caracteristica de baza a acestui amplificator este energia si forta. Pasajele in forta sunt livrate cu o usurinta herculeneasca, iar momentele dinamice au o elasticitate care l-ar face gelos pe un contorsionist.
      Te poate interesa:
      Eiji Oue & Minnesota Orchestra – Baba Yaga
      Cu bucata asta mi-am propus sa daram casa, sau amplificatorul. Urma sa observ empiric cine avea sa se prabusesca infrant. Inregistrarea este exceptionala din punct de vedere dinamic. Atingerea unui volum realist al auditie cere multa putere. Frecventele joase coboara sub 40 hz si sunt imperceptibile daca amplificatorul nu livreaza curent in boxe. Pe aceasta partitura am vazut atinse valori de peste 500 W pe un amplificator care ofera aceasta informatie, la o presiune acustica cu varfuri de 90 dB. McIntosh MA9000  a demonstrat ca este o adevarata forta a naturii. In camera varfurile de presiune acustica au atins 87 dB, iar frecventele joase au cutremurat casa la propriu. Sunt convins ca vecinii din casele apropiate au simtit peretii scuturandu-se pentru cateva secunde. Vibratiile basului profund au fost o experienta aproape transcedentala pe boxele Marten Oscar Trio. Cand am ascultat piesa pe Marten Duke II basul nu a mai fost la fel de consistent in zona in care sunetul este perceput exclusiv ca o vibratie. La final cel care a cedat am fost eu. McIntosh MA9000  parea sa aiba resurse de curent infinite, peretii casei au ramas impasibili in fata urgiei sonice, insa subsemnatul s-a recunoscut infrant. 
      Herbie Hancock / Leonard Cohen – The Jungle Line
      Cu cantecul acesta am vrut sa stiu daca amplificatorul este capabil sa ofere si altceva dincolo de o putere uriasa. Vocea lui Leonard Cohen recitand versurile cantaretei Joni Mitchell alaturi de pianul lui Herbie sunt complicat de reprodus. Acum cateva saptamani am ascultat acest cantec pe un sistem cu un amplificator nordic. Experienta a fost departe de ceea ce ar trebui sa fie aceasta inregistrare. Vocea a parut crispata, rece, de parca isi pierduse frecventele joase. Pianul a sunat simplu, lipsit de dinamica, cu note sarace si cu un sunet care timbral amintea de pianele de jucarie construite din plastic pentru copii. In urma auditiei va pot spune ca McIntosh MA9000  face dreptate acestei inregistrari. Timbral vocea lui Leonard Cohen isi recapata forta si adancimea necesara. Se intoarce la sunetul luxuriant pe care l-am auzit de atatea ori pe amplificatoare de la Pass Labs, Audio Research, Jadis, Luxman, Naim, Accuphase, Mark Levinson, Boulder, etc. Prin McIntosh MA9000  vocea si pianul au sunat natural si corect. Am putut sa aud accentul pe tonurile de baza si am putut percepe cu usurinta constrastul dinamic dintre sunetul vocii masculine cu nuante joase, moi, si sunetul pianului incarcat cu o energie luminoasa. Gama frecventelor inalte a fost bine definite, fapt care mi-a permis sa ma bucur de puritatea completa a sunetului de pian. McIntosh MA9000  m-a facut fericit, nu am niciun fel de dubii.
      Tool – Vicarious
      Printre pasionatii audiofili circula o axioma: un amplificator care a trecut proba de foc a unei inregistrari de muzica clasica complexa nu se poate impiedica de alte genuri muzicale. McIntosh MA9000  s-a comportat pe aceasta inregistrare ca un amplificator de concert. A impins sunetul cu toata puterea de care este capabil fara sa amestece instrumentele. Fiecarea chitara electrica si-a cantat partitura, percutia a fost permanent asemeni unui ciocan, iar vocea a parut ca pluteste pe deasupra celorlalte instrumente fara a se amesteca. Cele 7 minute ale cantecului au trecut intr-o secunda, artefacte si distorsiunile au lipsit, sunetul a fost curat, perfect asezat in spatele boxelor.  
      La final am comparat DAC-ul din MA9000  cu streamerul Aurender A100. Aurender A100 a furnizat mai mult aer, o textura superioara si o voce mai matasoasa. Cu DAC-ul intern, sunetul de la ‘Dance of the Knights’ a avut  o scena sonora surprinzator de larga, iar tonalitatile tindeau catre perfectiune. A pierdut in zona ritmului. Acesta a fost putin mai lent. Aerul dintre instrumente a fost mai putin evidentiat si sunetul a avut o tenta usor intunecata. DAC-ul lui MA9000 a sunat mult mai bine decat ma asteptam de la un bonus suplimentar oferit in pachetul amplificatorului. Si, ca sa fiu corect, am comparat un DAC care ar putea costa 1000 euro cu un streamer cu pret de 4500 euro.

      Concluzie
      McIntosh MA9000  este un amplificator cu un sunet musculos si elastic. Dinamic poate acoperi orice inregistrare. Am ascultat inregistrari cu o dinamica ce ar putea ingropa gramezi de amplificatoare si am ramas cu impresia puternica ca, acest amplificator nu poate fi doborat de nimic. Sunetul sau este cald, placut, expresiv, pe alocuri politicos. Aceste caracteristici il ajuta sa ofere placere muzicala pe orice tip de inregistrare. Fara a fi un campion al neutralitatii compenseaza in zona puterii si dinamicii. Dar, dupa cum bine cunoasteti, calitatea sunetului o masuram subiectiv si este o combinatie intre emotiile noastre si experienta empirica. Cand noi, evaluatorii, vom atinge perfectiunea, este posibil ca si aparatele sa fie construite pe masura noastra.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • 'On an Island' este al treilea album solo de studio al lui David Gilmour, fost si actual membru Pink Floyd. A fost lansat in Marea Britanie de ziua artistului, 6 martie 2006, la implinirea a 60 de ani, iar in SUA a doua zi. A fost primul sau album solo in 22 de ani de la ‘About the Face’. A fost inregistrat in mai multe locatii; la bordul barcii sale Astoria, la ferma lui David din Sussex si la British Grove Studio al lui Mark Knopfler. Partea orchestrala a fost inregistrata la Abbey Road Studio sub bagheta lui Robert Ziegler. 
      Albumul a ajuns pe locul 1 in Marea Britanie si pe locul 6 în SUA. Pozitiile atinse in clasamentele muzicale sunt cu adevarat extraordinare daca ne gandim ca, albumul lui Gilmour este departe de a fi un produs comercial.
      Muzical albumul poate fi considerat o continuare contemplativa si personala a stilului Pink Floyd, trupa de care David a fost legat intreaga viata. Pe aceasta inregistrare David pare sa isi fi gasit pacea si linistea. Fie ca este vorba de maturitatea varstei sau de viata fericita alaturi de sotia lui Polly Sampson, muzica pare sa reflecte o anumita pace interioara ce se simte prezenta chiar si pe albumul lansat in anul 1994 alaturi de colegii de la Pink Floyd, The Division Bell. Pe acest album David are invitati cativa muzicieni si prieteni apropiati: Richard Wright, Graham Nash si David Crosby, Robert Wyatt.  
      Melodiile compuse pentru acest album au fost printre cele mai contemplative ale sale. Tonul lent si introspectiv a fost imbunatatit de aranjamentele orchestrale datorate compozitorului de film polonez Zbigniew Prisoner. Vocile blande ale lui Graham Nash si David Crosby, percutia si cornul lui Robert Wyatt, sunetul pianului electric si vocea familiara a lui Richard Wright, sunetul de chitara retro al lui Gilmour, te invita intr-o calatorie printre amintirile din adolescenta cantaretului.
      Te poate interesa:
      Prima piesa nu este altceva decat o introducere pentru urmatorul cantec. Sunetul este atmosferic si dramatic, cu efecte spatiale care se intind in jurul ascultatorului. Sirena unui vas fantomatic ce pare a se prefigura in departarea unui tarm, o mandolina ce canta un cantec marinaresc, clopotele unei biserici strapungand ceata, apoi chitara electrica intervine asemeni razelor incandescente ale unui far marinaresc ce lumineaza in noapte.
      Urmeaza piesa ce poarta titlul albumului. Muzica debuteaza cu acorduri de clapa si chitara insotite de vocea de vis a lui Gilmour sustinut de Crosby si Nash. Este un cantec de dragoste lent, texturat si spatios, care ne spune povestea unor tineri ce traiesc pe o insula una din acele nopti ce nu vor fi uitate niciodata. Cantecul cu numarul trei poarta numele ‘The Blue’ si este un imn dedicat emotiilor starnite de mare. Suntem in apropierea marii, briza se simte cum sufla pe langa noi, valurile se sparg de tarm intr-o perfecta armonie cu universul. Ascultatorului nu-i ramane altceva decat sa se scufunde complet in acest moment plin de magie albastra.
      Am sa ma opresc din a va descrie cantecele de pe album si am sa va invit la auditie. Ascultati intregul material discografic.  La final sper sa primiti un ocean de emotii frumoase. 
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       
    • Acum aproximativ doi ani am fost intr-un showroom din Bucuresti la o auditie. Nu imi amintesc precis ce am ascultat, insa la final dealerul mi-a prezentat o pereche de boxe vintage KLH Model 5. Nu stiam nimic despre aceasta marca americana, si sa fiu sincer, nici nu aveam chef sa ascult o pereche de boxe vechi care aratau ca niste noptiere de dormitor. Dealerul era foarte entuziast la gandul auditiei asa ca nu am indraznit sa il refuz. Muzica a inceput sa umple spatiul camerei cu acordurile unul vals vienez. Dupa primele cateva zeci de secunde de ascultare politicoasa am inceput sa fiu prins, chiar vrajit, de sunetul acestor boxe. Muzica revarsata din KLH Model 5 avea un fel de parfum sonic necunoscut urechilor mele. M-am trezit calatorind prin timp si spatiu nu catre anii ’70, ci catre momentul in care o orchestra de camera din secolul XVIII canta la una din petrecerile dansante din Viena. Pentru ca nu ma puteam desprinde de sunetul ‘noptierelor’, auditia s-a intins pe parcursul unei jumatati de ora. Am tot schimbat stilurile de muzica, incercand sa aflu secretul acestor boxe vintage, pana dealerul m-a dat afara. Glumesc, fireste, in industria HiFi nimeni nu te goneste din showroom. Am plecat cu amintirea unui sunet nou, ceva nemaiauzit de mine.

      Detalii tehnice
      Dupa doi ani ma aflu in fata noului model KLH Model 5. De data aceasta intr-o dubla ipostaza, bloger HiFi si dealer audio. O situatie controversata ati putea spune, insa, daca faceti parte dintre vechii cititori veti observa ca abordarea mea in privinta evaluarii componentelor HiFi a ramas neschimbata. Incerc in continuare sa ofer o perspectiva completa a fiecarui produs HiFi recenzat. 
      Noul model KLH Model 5 a fost relansat in primavara anului 2021. Aspectul exterior a ramas neschimbat in ciuda celor 50 de ani care au trecut din momentul lansarii. Americanii au preferat sa pastreze forma familiara a unei boxe clasice din punct de vedere visual in dorinta de a conserva istoria acestui model. Asemanarile cu vechiul model se opresc aici. Partea de tehnologie a fost actualizata conform standardelor prezentului. Vechiul model avea un tweeter din hartie de 1.75 inch, doua difuzoare de hartie de 4 inch pentru frecventele medii si un difuzor de 10 inch din hartie pentru frecventele joase. Noul model foloseste un tweeter din aluminiu de 1 inch, un difuzor de tip con de 4 inch bazat pe un compozit de celuloza si unul de 10 inch din acelasi material. Difuzoarele dedicate frecventelor medii si joase folosesc suspensii de cauciuc rulate invers si cadre nerezonante din aluminiu turnat sub presiune. Cutia este construita din MDF armat structural. Fiecare boxa are propriul stand din otel inclus, vopsit in negru, gandit cu o inclinatie de 5° pentru a oferi cea mai buna acoperire verticala in pozitia de ascultare. 
      Crossoverele au fost actualizate cu inductori cu miez de fier si condensatori Mylar. Un crossover contine patru inductori cu miez de fier, patru condensatori si cinci rezistente. Trei dintre rezistente sunt utilizate in circuitul de atenuare pentru comutatorul situat pe panoul din spate, unde utilizatorul poate regla raspunsul frecventele medii si inalte. Acest atenuator poate fi folosit pentru a compensa acustica camerei sau pentru a se potrivi cu gusturile personale.
      Te poate interesa:
      Teste
      Sistemul de test a fost format din urmatoarele component: Yamaha CDS3000 (sursa digitala), EAT C-Sharp (sursa analogical), Yamaha AS2200 (amplificator stereo), KLH Model 5 (boxe), ZenZati Zoro (cabluri interconnect & boxe & curent), Audioquest Niagara 1200 (filtru curent folosit exclusiv pentru surse).
      Muzica de test: Marillion – El Dorada (II) The Gold / FEAR (disc de vinil), The Cinematic Orchestra & The London Metropolitan Orchestra – The Dance / The Crimson Wing: Mystery of the Flamingos, Steely Dan - Do It Again / Can’t Buy A Thrill.
      Marillion – El Dorada (II) The Gold
      Muzica ascultata pe vinil ofera o naturalete greu de explicat, o dinamica buna si un sentiment de prezenta relaxata cu KLH Model 5. Exista o usoara pierdere in zona imaginii si basul pare usor impins in fata atenuad finetea frecventa inaltelor. KLH Model 5 au fost suficient de transparente oferindu-mi o reproducere muzicala curajoasa plina de muzicalitate. Scena sonora a pastrat dimensiunea initiala a inregistrarii cu note complexe, profunde si cu o greutate potrivita. Frecventele inalte sunt clare, fara a fi aspre, mediile sunt pline si placute, iar basul pare a pierde in zona definitiei. De vina poate fi si camera de teste care sufera in zona frecventelor joase. Vocea lui Steve Hogarth a fost proiectata undeva sub zona urechilor inconjurata de restul instrumentelor. Motivul are legatura cu psihoacustica. Standurile cu care vin boxele pozitioneaza boxele cu tweeter-ul sub nivelul urechilor. Din acest motiv scena sonora coboara. Problema poate fi remediata usor prin indepartarea boxelor de pozitia de ascultare. In aceasta varianta unghiul de 5° al standurilor proiecteaza sunetul corect catre urechi.
      The Cinematic Orchestra & The London Metropolitan Orchestra – The Dance
      KLH Model 5 iubesc muzica electronic. Au zguduit camera cu texturi viscerala si o dinamica surprinzatoare. Sunetul a avut viteza iar scena a explodat in texturi reale. Efectele audio au inceput sa se plimbe prin fata mea. Castaniete lovite ritmat, contrabasul crescand viteza, diferite elemente de percutie intinse pe o suprafata mare, lovituri metalice, clopotei, un intreg grup de instrumente cu coarda, totul adunat in fata mea intr-o structura palpabila cu tonalitati de vis. KLH Model 5 nu s-au impiedicat in nici o clipa in acest amalgam sonor.
      Steely Dan - Do It Again
      Jazz – rockul inregistrat in frumosii ani ’70 a sunat fara efort, exact ca in acea perioada. Muzica are impact, frumusete tonala, forta si greutate. Scena a fost mare, relaxata, cu instrumentele atent definite. Sunetul in ansamblu a curs catre mine in nuante relaxate, cu tenta dulce, sub forma unui val de muzica calda. Sunetul de chitara si percutie a fost cuminte, lasand vocile sa respire optimism si energie. Boxele s-au dovedit a fi suficient de transparente incat sa pot simti cu usurinta diferenta dintre inregistrarile moderne ascultate inainte si aceasta inregistrare. Observatia aceasta a venit la momentul oportun. Ma temeam ca boxele au fost dezvoltate in ideea de a oferi un sunet vintage, muzical si usor colorat, care le-ar fi indepartat de ceea ce asteapta un pasionat HiFi in secolul XXI.

      Concluzie
      KLH Model 5  sunt boxe cu un sunet placut, coerent, dulce si destul de rafinat. Inaltele sunt cuminti, mediile sunt calde si bine definite, basul are greutate si corp. Au o dinamica buna daca sunt amplificate corespunzator. In cazul unei amplificari necorespunzatoare sunetul va fi penalizat imediat. Basul pierde din viteza, greutate si definitie.  Daca va plac modelele de boxe cu aspect retro este obligatoriu sa ascultati KLH Model 5. Sunt sanse destul de mari sa va indragostiti de prezenta lor in camera.
      Pro:
      pretul
      aspectul vintage
      sunetul cald si muzical
      dinamica buna
      scena stereo
      bas cu greutate
      Contra:
      pozitionarea boxelor in spatiul de auditie
      controlul basului
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Aurender A100 este un streamer de muzica complet pentru ca in interiorul lui gasim si un convertor digital analogic, DAC cum este cunoscut de majoritatea dintre noi. Este mezinul gamei de streamere complete din portofoliul producatorului corean si are un pret de 4500 euro in Romania. La interior este dotat cu 2 TB de stocare interna, o unitate SSD de 120 GB dedicate redarii si poate fi controlat folosind aplicatia proprietara Conductor.

      Design exterior
      Partea frontal de la stanga la dreapta se prezinta foarte simplu. Avem butonul Pornire/Oprire, un afișaj AMOLED de trei inchi pe care sunt afisate informatii despre muzica ascultata, patru butoane de control cu care se poate naviga prin meniul de control, reda muzica, etc si un control rotativ al volumului cu setari de volum cuprinse intre -90 dB și 0 dB cu o atenuare treptata de 0,5 dB. Volumul poate fi reglat din telecomanda inclusa sau din aplicatia Conductor. In spate, gasim o pereche de iesiri audio analogice RCA, o intrare audio digital optica SPDIF, un port audio USB 2.0 pentru trimiterea semnalului catre un DAC extern, un port Gigabit Ethernet, doua porturi de date USB 2.0 pentru copiere de pe dispozitive de memorie USB externe, un comutator On/Off si conexiunea dedicata alimentarii aparatului de la reteaua electrica. Carcasa este realizata in intregime din aluminiu si poate fi de culoare alb-argintiu sau neagra.
      Design interior
      A100 foloseste un cip DAC AK4490 (de la Asahi Kasei Microdevices). In digital audio zgomotul este o problema complicata care poate afecta calitatea sunetului. Din acest motiv echipa de ingineri de la Aurender s-a concentrate pe eliminarea zgomotului la intrarea aparatului folosind o sursa de alimentare liniara complet ecranata. Serverul de muzica si circuitele digitale au fiecare transformatoare toroidale individuale, iar iesirea USB audio este ecranata si foloseste tehnologia de transmitere a datelor asincrona. 
      A100 este compatibil cu fisiere PCM cu rezolutie de pana la 32 biti/768 kHz (DXD), fisiere DSD64 si DSD128 in modul DoP si cu fisiere MQA. Pe intrarea optica SPDIF, redarea fisierelor muzicale este limitata la o rezolutie maxima de 24 biti/192 kHz.
      Configurarea aplicatiei Aurender Conductor este destul de simpla. Deschideti aplicatia pe telefon sau tableta, apasati ‘Setari’ si selectați unitatea Aurender A100 care va fi afisata daca aparatul este legat la reteaua de internet din casa, introduceți codul de acces din sase cifre afisat pe ecranul aparatului si gata. 
      A100 poate fi folosit ca streamer de muzica utilizand Tidal, Qobuz, Spotify, ca streamer de muzica intern folosind un server NAS, sau ca sursa de muzica fixa daca aveti muzica stocata pe hard diskul de 2TB cu care este dotat.

      Teste
      Sistemul audio stereo a fost format din urmatoarele componente: streamer - Aurender A100, amplificator stereo - Luxman L-507 uXII, boxe - Marten Oscar Trio, cablu interconect Audioquest Firebird, cablu boxe ZenSati Zoro, cabluri de curent - Audioquest Huricane folosit la alimentarea amplificatorului, ZenSati Zoro alimentare Aurender. Streamerul a fost conectat la filtrul de curent Niagara 1200.
      Muzica:  Norah Jones – Flame Twin / Pick Me Up Off The Floor, Kamelot & Shagrath – March of Mephisto / The Black Halo, Howe Gelb & Lonna Kelly - Irresponsible Lovers / Further Standards, Ramon Vargas & Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg, Marc Armiliato – “Oh! Fede negar potessi” – “Quando le sere al placid” - Verdi: Luisa Miller / Act 2.
      Inainte sa va povestesc ce am auzit in timpul testelor, am sa va fac o scurta introducere a sunetului acestui streamer. Aurender A100 este o sursa de muzica gandita sa ofere un sunet echilibrat. Cand asculti muzica nimic nu iese in fata. Din cauza aceasta A100 poate suna plat pentru o ureche aflata in cautarea ‘unui sunet special’. Muzica ajunge in amplificator si apoi in boxe fara coloratie, fara sa accentueze o anumita parte a frecventelor. In cazul unui sistem audio neutru ascultatorul va fi foarte aproape de sunetul gandit de inginerul de master in studio. O inregistrare comprimata va exploda in boxe cu toate problemele, obligand ascultatorul sa asculte la un volum moderat. La polul opus, o inregistrare cu o dinamica buna devine o provocare pentru intreg sistemul pentru ca esti tentat sa cresti volumul auditiei, iar asta presupune ca matching-ul electric dintre boxe si amplificator sa fie la parametrii cei mai inalti.
      Te poate interesa:
      Norah Jones – Flame Twin
      Sunt fanul artistei inca de la primele albume. Majoritatea albumelor fac parte din colectia mea personala in format fizic, varianta CD. Combinatia de jazz & blues alaturata vocii ei minunate ofera ascultatorului placere si bucurie. Asculti muzica ei, torni un pahar de vin si ai scapat de stresul zilei ce tocmai a trecut. Melodia incepe in acordul pianului pe care il simt puternic si precis. Vocea intra in scena la cateva note distanta adaugand culoare muzicii. Toba alaturi de o chitara si un pian electric se alatura micutei orchestre transformand spatiul auditiei intr-o scena tridimensionala. O parte din consoanele cantate au o anumita aspritate. Imi este greu sa ma decid daca asta are legatura cu procesul de maturizare al vocii artistei sau este o limitare a inregistrarii, sau chiar a serviciului de streaming. Pianul electric este luminos si nuantat, detalii se acumuleaza in mici bule de energie care apoi explodeaza catre ascultator. O adevarata placere sa il asculti. Toba are precizie, se simte textura fiecarei lovituri, vibratiile intregului corp al tobei in momentul in care batul loveste materialul compozit intins perfect. Ascultand acest cantec m-am bucurat sa o regasesc pe Norah la fel ca in amintirile mele de acum aproape 20 de ani.
      Kamelot & Shagrath – March of Mephisto
      Kamelot este o trupa de power metal, progressive metal, symphonic metal din Tampa, Florida, US. In ultima vreme am ascultat o parte din albumele lor, asa ca am decis sa testez Aurender A100 folosind si o inregistrare Kamelot. Stiam ca este un album comprimat si eram curios daca muzica poate fi ascultata pe un sistem audio performant. Sa fiu sincer dincolo de compresia evidenta am reusit sa ascult albumul la un volum ridicat cu un SPL de peste 80 dB. Am simtit neajunsurile inregistrarii, insa m-am bucurat pe deblin de partea vocala, de solourile de chitara electrica si de compozitie in ansamblu.
      Howe Gelb & Lonna Kelly - Irresponsible Lovers
      Howe Gelb este un muzician si producator American din Tucson, Arizona. Imi place mult aceasta melodie. Sunetul pianului este catifelat si medidativ. Vocea lui Howe are o atractie magnetica, iar modul in care Lonna completeaza acest cantec de dragoste te face sa iti doresti ca muzica sa nu se sfarseasca niciodata. Cu A100 vocile au fost proiectata in imediata apropiere pe un ton constant, melancolic, usor intunecat. Aveam senzatia ca artistii sunt asezati langa mine si imi soptesc in ureche cuvinte eterice. Basul contrabasul a coborat retinut. Nota principala este puternica, insa descompunerea sunetului de baza este limitata. Mi-as fi dorit sa fie mai ampla. Sunetul ca intreg a fost bland si transparent. Nimic nu a parut sa ingreuneze perceptia sonica, lasandu-ma sa ma bucur pe deplin de muzica celor doi.
      Ramon Vargas & Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg, Marc Armiliato – “Oh! Fede negar potessi” – “Quando le sere al placid” - Verdi: Luisa Miller / Act 2.
      Vargas este un tenor Mexican exceptional. Am folosit aceasta interpretare din concert pentru a evalua modul in care A100 desface informatiile digitale complexe si le transforma intr-o scena sonora autentica. Vocea lui Vargas a fost emotionala. Am simtit pasiunea interpretarii in fiecare cuvant rostogolit in aerul camerei de auditii. Scena sonora s-a intins in toate directiile. Orchestra s-a asezat cuminte undeva in spatele scenei lasand vocea bogata a tenorului sa exploreze muzica in profunzimea ei. Focalizare imaginii a fost buna cu o separare a intrumentelor solida, iar dinamica sunetului a fost codimentata cu momente de energie sclipitoare care m-au purtat in incinta salii din Baden-Baden. 
      Concluzie
      Daca va doriti un DAC corect construit, cu un sunet fluid lipsit de coloratie, Aurender A100 merita cel putin o auditie. 
      Pro:
      calitate interioara a constructiei
      implementarea alimentarii 
      sunet neutru si detaliat
      aplicatia Conductor
      Contra:
      limitari sonice in zona emotionala
       
       
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Dupa o pauza de aproape 4 luni ma intorc in spatiul virtual al blogului cu un articol avand ca subiect amplificatorul stereo integrat Luxman L-507 uXII. Incep cu o marturisire: am dus dorul minutelor in care alerg dupa cuvintele potrivite ascunse printre neuroni, al momentelor in care sunt nevoit sa sap printre detaliile tehnice ale aparatelor in cautarea unei prezentari simplificate ce poata fi inteleasa de cititori. Lipsa timpului m-a indepartat de blog si de comunitatea celor interesati de articolele de aici. Cu acest articol revin la munca inceputa acum trei ani si sper ca o parte din informatiile publicate aici sa va fie de ajutor.
      Seria amplificatorului 'L-507 uXII' pare desprinsa dintr-un film cu James Bond. Acolo personajele folosesc nume de cod pentru a le fi protejata identitatea. Nu este cazul amplificatorului integrat Luxman L-507 uXII. Acest cod are rolul de a separa ultima realizare a japonezilor de celelalte modele ale seriei. L-507 uXII este la a patra reincarnare a acestui model iconic. 
      Amplificatorul integrat L-507uXII este o combinatie intre cunostintele si experienta dezvoltarii de amplificatoare integrate rafinate de clasa A cu tehnologia de ultima ora. L-507uXII foloseste atenuatorul LECUA 1000 si un circuit tampon configurat discret, precum si circuitul de feedback proprietar ODNF (Only Distortion Negative Feedback) versiunea 4.0 de la LUXMAN pentru a obtine o mai buna expresie spatiala, putere coplesitoare si o claritate comparabila cu un amplificator de putere separat. L-507uXII reflecta perceptia Luxman despre ceea ce ar trebui sa insemne performanta unui amplificator integrat la un nivel de pret mediu. 

      Design exterior
      Designul exterior al carcasei este o declaratie in sine impotriva stilului minimalist abordat in prezent de o parte a producatorilor de aparatura audio. Fanii stilului retro japonez se vor bucura  de un adevarat rasfat vizual. L-507 uXII arata spectaculos la exterior. Carcasa este construita din placi de aluminiu masiv. VU-metrele largi sunt asezate pe centru  oferind o vizibilitatea perfecta privitorului. Butoanele sunt lucrate atat de fin incat par iesite din mana unui bijutier, iar grilele de racire pozitionate in partea superioara se incadreaza perfect in conceptul general propus de japonezi.
      Partea frontala este acoperita de la stanga la dreapta cu un selector pentru surse sub care este pozitionat butonul Operation. Urmeaza selectorul de doze MM/MC, Rec Out, butonul care permite selectare a doua perechi de boxe, atenuatorul de bas si inalte, butonul de balans, butonul de volum, Line Straight, Separate si conexiunea dedicata castilor.
      In spatele aparatului avem o intrare phono (pick-up), patru intrari RCA, doua intrari balansate, patru conectori pentru boxe si priza de tip IEC pentru conectarea la reteaua electrica.
      Te poate interesa:
      Design interior
      Partea de preamplificare cunoscuta sub numele de LECUA 1000 este preluata direct de la preamplificatorul de varf Luxman C-900u si este construita intr-o noua dispunere a circuitului tridimensional pentru a oferi o conexiune directa intre atenuator si sectiunea de amplificare. Luxman promoveaza calitatea constanta a sunetului LECUA la orice nivel de ascultare, precum si durabilitatea si fiabilitatea acestuia in timp. Dupa LECUA, L-507uXII foloseste un nou circuit tampon discret, de asemenea imprumutat de la C-900u, care ofera un semnal optim etapei amplificatorului. Etapa de amplificare a puterii utilizeaza un transformator de putere mare de tip EI si patru condensatori mari (10.000 microfarad). Conexiunile pentru boxe sunt cuplate direct pentru un factor de amortizare imbunatatit. Componenta cheie de proiectare a etapei amplificatorului de putere este Only Distortion Negative Feedback (ODNF) de la Luxman, aici la a patra iteratie. ODNF permite L-507uXII sa foloseasca in mod judicios feedback-ul negativ doar asupra componentelor de distorsiune prezente la iesirea amplificatorului. Procedand astfel, Luxman beneficiaza de un slew rate cu valoare mare, latime de banda larga si distorsiuni semnificativ reduse, realizand in acelasi timp avantajele asociate cu circuitele fara feedback negativ, cum ar fi pastrarea fidelitatii de faza. 
      Puterea nominal este de 110 wati pe canal la 8 ohmi si aproape dubla in 4 ohmi ajungand la 210 wati pe canal. Factorul de amortizare este de 260.
      Pentru ca Luxman doreste sa ofere clientilor cele mai bune aparate posibile, toate piesele folosite la constructia acestui amplificator sunt fabricate in Japonia.

      Teste 
      Sistemul audio stereo a fost format din urmatoarele componente: streamer - Aurender A100, amplificator stereo - Luxman L-507 uXII, boxe - Marten Oscar Trio, cablu interconect Audioquest Firebird, cablu boxe ZenSati Zoro, cabluri de curent - Audioquest Huricane folosit la alimentarea amplificatorului, ZenSati Zoro alimentare Aurender. Streamerul a fost conectat la filtrul de curent Niagara 1200.
      Muzica: Dr. Lonnie Smith, Iggy Pop – Why Can’t Live Together / Breath, Emmet Cohen – Reflections at Dusk / Future Stride, John Patitucci, Vinnie Colaiuta & Bill Cunlife – Good Morning Heartache / Trio.
      Dr. Lonnie Smith, Iggy Pop – Why Can’t Live Together
      Nu stiu daca sunteti familiarizati cu sunetul unui club de jazz, cu intimitatea unui asemenea moment. Incaperea este micuta, oamenii soptesc pe la mese, apoi brusc artistii intra pe scena si desi te afli undeva in capatul opus al incaperii te simti de parca ai fi in primul rand. Muzica incepe sa se auda in camera fara sa fie fortata. Sunetul curge catre ascultator in forma sa pura fara artificii mecanice. Muzica are ritm, te absoarbe pe scena, te invaluie asemeni unei femei imbracata in haine diafane. Luxman L-507 uXII reuseste aceasta punere perfecta in scena cu mana unui regizor invizibil. Sunetul amplificat  este cald, placut. Proiectia tridimensionala a scenei este realista, iar boxele dispar din spatiul camerei. Am fost atent la pasajele in care orga electrica a ‘doctorului’ creste tempoul, poate deslusesc cateva stridente, o urma mica a limitelor. Nimic. Transparenta pe care o propune L-507 uXII nu s-a ratacit niciodata in note excesiv de luminoase, nici macar din cele subtile pentru o ureche cu experienta. Vocea lui Iggy nu a avut rigiditatea specifica muzicii punk. Am putut simti efortul depus de acesta in a isi modela tonal vocea si oferi o interpretare de jazz pur. 
      Emmet Cohen – Reflections at Dusk 
      Imi place foarte mult acest pianist tanar. Muzica lui nu poate fi redusa la un stil muzical,  jazz in cazul de fata, este o expresie a bucuriei in forma sa cea mai pura. Pianul este prezentat curat. Energia instrumentului are verva si o tonalitate corecta. Sunetul trompetei este un mix intre detaliile metalice ale alamei si amprenta suflatorului. Muzica  curge din boxe solid, fara sincope, iar asta ofera ascultatorului senzatia prezentei artistilor in camera.
      John Patitucci, Vinnie Colaiuta & Bill Cunlife – Good Morning Heartache 
      Maestrii Patitucci si Colaiuta alaturi de Cunlife, pianist si aranjor orchestral castigator de Grammy, ofera ascultatorului un album creativ unde improvizatia joaca un rol important. In timpul auditiei am remarcat fluiditatea gamei medii a lui L-507uXII. Sunetul este corect dimensionat si are o stralucire gingasa care aminteste de amplificatoarele cu tuburi. Toate acestea fara a cadea in pacatul distorsiunilor armonice euforice. Trioul a avut energie, verva, o tonalitate buna, fara artefacte timbrale care sa aminteasca de epoca digitalului.

      Concluzie  
      Luxman L-507uxII este un amplificator cu o prezentare generala delicata. Muzica este expusa ascultatorului in forma unei combinatii intre caldura organica specifica sunetului analogic si rezolutia, viteza, dinamica unui concert. Fanii basului nu vor fi dezamagiti. Datorita topologiei sale amplificatorul sapa adanc in domeniul frecventelor joase oferind control si un bas adanc. Inaltele sunt reproduse cu o claritate stralucitoare fara a fi obositoare. In timpul auditiilor au fost momente in care am trait senzatia unei rotunjiri aplicate frecventelor inalte. Acest aspect avantajeaza ascultatorul in cazul inregistrarilor proaste cu distorsiuni, insa poate fi considerat de fanii rezolutiei cu orice pret ca fiind o slabiciune. Frecventele medii sunt detaliate si fermecatoare. Infloresc in fata ascultatorului transformand fiecare inregistrare intr-un eveniment senzorial si ofera vocilor umane o bogatie timbrala de neegalat. Artistii vocali se vor materializa in camera de auditie si va vor aduce ore intregi de fericire.
      Daca sunteti in cautarea unui amplificator cu un sunet cald, care sa va ofere o conexiune directa cu muzicienii si cu atmosfera studioului de inregistrari, atunci poate ca nu ar fi rau sa testati un Luxman L-507uxII.
      Pro:
      calitatea constructiei interioare si exterioare
      bogatia timbrala
      modul in care sunt reproduse frecventele medii
      controlul autoritar al boxelor
      dinamica
      Contra:
      pretul (7500 euro)
      o oarecare tendinta euforica

       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • We’re Not Gonna Take It este cea mai cunoscută piesă a trupei americane Twisted Sister. A fost lansată pe 27 aprilie 1984 și s-a dovedit a fi hitul de care trupa avea nevoie ca să iasă din anonimat. Piesa a ajuns pe locul 21 în topul de muzică Billboard 100 Hot Singles, performanță pe care Twisted Sisters nu avea să o mai repete, însă i-a transferat pe băieți în liga mare a rockului.
      La fel ca majoritatea pieselor trupei, We’re Not Gonna Take It este compoziția vocalistului Dee Snider, care într-un interviu din 2018 spunea: ”Îmi doream să scriu un imn rock. L-am admirat întotdeauna pe Alice Cooper, care era foarte bun la piese din astea memorabile. Așa că vroiam un imn pe care publicul să ridice pumnul în sus și să cânte cu mine.”
      Snider mai dă credit și britanicilor de la Slade, care într-un mod mai diret au inspirat vibe-ul acestei piese. În autobiografia sa, Snider spune:
      ”Sunt un mare fan al celor de la Slade. Probabil știți cu toți piesele cântate de Quiet Riot – Cum On Feel The Noise sau Mama We’re All Crazy Now. Nu sunt ale lui Quiet Riot, sunt compuse și cântate de Slade în anii 70. Piesele Slade sunt unice pentru că au un cârlig pentru primul vers, un cârlig pentru al doilea vers și un cârlig pentru refren. Te agață imediat.”
      Prin versurile ei, dar și datorită faptului că e ușor de fredonat, piesa We’re Not Gonna Take It a devenit de-a lungul anilor un imn rock anti sistem. A fost folosită la proteste politice, dar și în campanii împotriva cancerului.
      Te poate interesa:
      Mai e o chestie interesantă pe care trebuie să v-o spun. Pe la începutul anilor 90, Dee Snider era într-un turneu și mergea cu autocarul. La radio era colindul tradițional ”O Come, All Ye Faithful” și ascultându-l, parcă i s-a părut că seamănă cu ceva cunoscut. ”Holy shit! - spune Snider în autobiografia sa – am cântat în corul bisericii până la 19 ani, cred că am cântat colindul ăsta de sute de ori, dar nu mi-am dat seama că primele 6 note mi s-au infiltrat în creier și s-au transformat în We’re Not Gonna Take It. Mulțumesc, Doamne!”
      Ca urmare, Twisted Sister au inclus pe albumul lor din 2006, A Twisted Christmas, o versiune a colindului clasic pe muzica și aranjamentul piesei We’re Not Gonna Take It.
       
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky. Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected]
      sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Era începutul anului 2000, când cei de la Metallica au primit un telefon de la managerul lor, care le spunea că una din variantele de lucru ale piesei lor 'I Disappear' era difuzată de mai multe posturi de radio americane. Piesa urma să facă parte din coloana sonoră a filmului Mission Impossible 2 și din câte știau membrii trupei, era sub cheie până la lansarea filmului, care urma să aibă loc în vară. Pe lângă piesa 'I Disappear', cei de la Metallica au aflat că toată discografia lor era la liber pentru download, iar asta chiar nu suna bine deloc...
      Într-un interviu din 2013, Lars Ulrich spunea:
      ”Piesa a apărut pe mai multe posturi radio și ne-am întrebat – cum de s-a întâmplat așa ceva? Și am primit un telefon de la cineva de la birourile noastre, care ne-a spus că sursa e o chestie numită Napster. Așa că ne-am spus: S-au luat de noi, o să ne luăm și noi de ei”.

      (foto - Tim Saccenti)
      Așa a început procesul împotriva Napster și ceea ce Lars Ulrich a numit shitstorm. Deși cu câteva săptămâni mai târziu față de Metallica, rapperul Dr Dre a deschis și el un proces împotriva site-ului de sharing, în general industria muzicală a lăsat lucrurile să se desfășoare, pe principiul Hai să vedem ce se întâmplă. Până la urmă, de partea Napster erau milioanele de consumatori de muzică și niciunui artist sau trupe nu-i era ușor să se lupte cu opinia lor. De aceea, o serie de artiști s-au declarat de partea fanilor (și implicit a Napster) – printre ei, The Offspring, Smashing Pumpkins sau Limp Bizkit. Mai mult, Nikki Sixx de la Motley Crue a acuzat Metallica de lăcomie, spunând că fac destui bani din vânzările de bilete sau tricouri.
      Deși Metallica îndreptase procesul către Napster, multă lume vedea asta ca pe o declarație de război către cei 335.000 de oameni care downloadaseră muzica lor (majoritatea studenți), și în general, către fanii muzicii rock.
      Procesul cu Napster n-a durat mult – rețeaua de sharing a fost închisă în iulie 2001, iar compania Napster și-a declarat falimentul în 2002. În ziua de azi, downloadul (popular pe vremea Napster) s-a transformat în streaming. Conform statisticilor, 76% din venituri sunt pentru streaming și doar 24% pentru muzica deținută pe înregistrări fizice (CD-uri, casete), sau download pe hard.
      Te poate interesa:
      Azi, sursa principală de venituri pentru artiști este reprezentată de concertele live și vânzarea de tricouri și merchandising. Deși pandemia a arătat că și sursa asta de venituri e nesigură. Însă scânteia aprinsă acum 22 de ani de procesul Metallica-Napster a declanșat un foc care arde și acum. E vorba de lupta dintre industria muzicală și platformele de sharing, pentru controlul asupra muzicii și mai ales a veniturilor din muzică.
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la po[email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Pe 19 aprilie 1971 a fost lansat LA Woman, ultimul album realizat de The Doors cu Jim Morrison. E un album în care trupa a revenit către filonul de blues, iar dintre piesele remarcabile amintim Riders On The Storm și piesa titlu, LA Woman.
      Albumul venea pe fondul unor probleme, în special cele ale lui Jim Morrison, care tocmai trecuse printr-un proces în urma căruia fusese condamnat pentru indecență în public. Pentru același motiv, The Doors fusese boicotată de mai multe posturi de radio, iar organizatorii de concerte evitau contractele cu trupa. În ultimul concert live, ținut pe 12 decembrie 70 în New Orleans, Jim Morrison venise amețit și continuase să bea între piese, așa că la jumătatea concertului ajunsese să bolborosească versurile. Pe parcursul piesei Light My Fire se oprise de câteva ori ca să facă glume cu publicul și să povestească diverse chestii. La momentul respectiv, nimeni nu știa asta, însă avea să fie ultimul concert al lui Jim Morrison cu The Doors.

      Totuși, înregistrările pentru albumul LA Woman au decurs nesperat de bine, poate și pentru faptul că membrii trupei se certaseră cu producătorul Paul Rothchild, care n-a vrut să mai vină la sesiunile de înregistrare. Asta i-a făcut fericiți pe cei 4 artiști, care s-au simțit mai liberi și mai relaxați. Într-un interviu din 1994, chitaristul Robbie Krieger spunea – ”Plecarea lui Rothchild a fost motivul pentru care ne-am distrat atât de bine. Gardianul plecase”.
      În mod surprinzător, Morrison a băut foarte puțin alcool în timpul înregistrărilor și a fost foarte cooperant. Asta a adus un plus de energie trupei, mai ales că intraseră în studio fără prea multe materiale deja compuse, așa că mare parte din album a fost rezultatul unor jam session-uri și discuții între artiști.
      Piesa titlu a albumului, LA Woman, e considerată mesajul de adio al lui Morrison către Los Angeles, ”City of night”, cum îi spune în versuri, oraș față de care simțea atât pasiune, cât și dispreț.
      Tot în versurile din LA Woman întâlnim o expresie care se tot repetă: Mr. Mojo Risin. Sună cunoscut, nu? Este anagrama numelui Jim Morrison.
      Cealaltă piesă memorabilă, Riders On The Storm, este o compoziție colectivă The Doors, inspirată de 'delicate riders of the storm', un vers al poetului Hart Crane. Piesa a fost ultima în sesiunile de înregistrare, e ultima de pe album și de asemeni, e ultima piesă înregistrată de Morrison ca membru al trupei The Doors.
      Te poate interesa:
      După moartea lui Morrison, trupa a mai lansat două albume, în care Krieger și Manzarek au încercat pe rând să susțină partea vocală, însă fără succes. Niciunul din albume n-a prins la public. The Doors s-a desființat în 1973.
      Închei cu cuvintele lui Henry Rollins, care spunea:
      ”Moartea lui Morrison a pus pe The Doors o ștampilă care a trimis-o direct în legendă și nemurire. Nu era nicio șansă ca trupa să intre intactă în anii 70. Într-un fel, poate e mai bine. Nu-mi pot imagina The Doors în epoca disco.”
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la po[email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Este dimineața zilei de 8 aprilie 1994. În Seattle, e o dimineață umedă și friguroasă, așa cum e de obicei în această perioadă în nordul Statelor Unite. Un electrician merge la casa lui Kurt Cobain ca sa instaleze un sistem de securitate. Nu se așteaptă să fie cineva acasă – are cheile și vrea să-și facă treaba cât mai repede.
      Spre surpriza sa, într-una din camere îl descoperă pe Cobain, așezat pe vine într-un colț.Electricianul crede inițial crede că vedeta doarme, însăîi observă pistolul din mână și un firicel de sânge care îi iese din ureche. Conform estimărilor legiștilor chemați la fața locului, liderul trupei Nirvana se sinucisese cu câteva zile înainte, pe 5 aprilie.
      Cobain avea un istoric de lung de supradoze, dependențe și cure de dezintoxicare și mai ales, de depresie. Părinții lui divorțaseră când el avea 9 ani. Despărțirea lor a avut un efect profund asupra sa, iar într-un interviu cu Guitar World din 1993 spunea: ”Mi-aduc aminte că îmi era rușine cu părinții mei. Nu puteam să mai dau ochii cu prietenii de la școală pentru că voiam cu disperare să am o familie liniștită, clasică. Voiam siguranță și mi-am urât părinții pentru divorț mulți ani după aceea”.

      Kurt avea să treacă de-a lungul anilor de la mama sa la tatăl său și înapoi, încercând să înțeleagă ceva din viața de familie a acestora cu noii parteneri. A devenit un adolescent rebel și sfidător cu adulții, un tip retras, pasionat de desen și de muzică. La 19 ani pleacă de acasă, își închiriază un apartament împreună cu alți prieteni și începe să frecventeze scena punk rock din Seattle și din nord vestul Statelor Unite. În aceeași perioadă începe și să consume droguri și până la finalul lui 1990 ajunge dependent de heroină.
      Într-un interviu din 1992 pentru revistaRolling Stone, Kurt Cobain a discutat public despre durerile de stomac misterioase, nediagnosticate, care l-au afectat o mare parte a vieții sale – și a negat acuzațiile de consum de heroină. A mers atât de departe încât a dezmințit în întregime consumul de droguri, numindu-l „pierdere de timp” și, de asemenea, a susținut că sănătatea lui precară a ajuns într-un punct în care nici măcar nu mai putea bea alcool, cu atât mai puțin să consume droguri puternice.
      Te poate interesa:
       
      Însă adevărul era altul. În realitate, potrivit Newsweek, boala cronică de stomac a lui Cobain și consumul de heroină aveau o legătură profundă: a început să folosească drogul în mod intermitent la sfârșitul anilor '80, în special ca o modalitate de a-și ameliora simptomele gastrointestinale. Deși uni au speculat adesea că problemele lui Cobain cu drogurile ar fi putut fi cauzate fie de faima neșteptată, fie de relația sa turbulentă cu Courtney Love, faptele arată că problemele sale erau mai vechi.
      Ne întoarcem la începutul lui 1994 când pe 3 martie, Courtney Love, , îl găsește pe Cobain căzut pe jos după o supradoză de Rohypnol și șampanie. Îl duce la spital și după câteva zile de tratament, își revine și pleacă pe picioarele sale. Două săptămâni mai târziu, Courtney sună la poliție, spunând că soțul ei s-a încuiat în cameră cu un pistol și amenință că se sinucide. Poliția vine și confiscă toate armele din casă, iar Courtney îl convinge pe Kurt să  meargă la o clinică de dezintoxicare din LA.
      Cobain stă acolo o săptămână, timp în care dă senzația că totul merge spre bine. Până la începutul lui aprilie, când într-o noapte sare gardul și fuge la aeroport. Ia avionul spre Seattle, și – coincidență – nimerește pe scaunul de lângă Duff McKagan, basistul din Guns ‘n Roses. În autobiografia sa „It’s So Easy”, McKagan povestește despre întâlnirea cu Cobain, despre care spune că i-a dat senzația că ceva nu e în ordine. Tocmai de asta a avut intenția să-l cheme pe Cobain la el acasă atunci când ajung în Seatte.  Însă McKagan avea și el demonii și problemele lui cu băutura și drogurile, așa că rătăcind în labirintul propriei minți, după aterizareîl pierde pe Cobain în mulțime.
      Acesta umblă câteva zile prin Seattle, intoxicat și năuc, fără ca familia sau prietenii șă știe ceva despre el. Mai mulți cunoscuți spun că l-au văzut ici sau colo prin oraș, așa că pe 3 aprilie, Courtney Love angajează un detectiv privat ca să dea de urma soțului ei. Pe 7 aprilie, colegii din Nirvana anunță că trupa nu va participa la festivalul Lollapalooza, pentru care zvonurile spuneau că Nirvana, cap de afiș,  ar fi urmat să primească 10 milioane de dolari. Banii însă nu mai contau pentru Kurt Cobain, care avea să fie găsit mort pe 8 aprilie. Așa cum spunea Dave Grohl, ”Kurt a fost unul din acei oameni pe care nu îi poți salva de sine înșiși”.
      Kurt Cobain e unul din cei mai cunoscuți membri ai așa zisului Club 27, o listă de muzicieni care au murit la vârsta de 27 de ani. Deși rămâne un simbol al rockului alternativ, a fost un om pe care indiferent cât l-au iubit alții, nu s-a iubit el însuși suficient.
      Dacă vrei mai multe povești ale rockului clasic, caută Rock Story pe Spotify sau orice platformă de podcasting. Găsești acolo poveștineștiute despre artiști, albume sau piese cunoscute, care au marcat lumea muzicală de-a lungulanilor.
       
      Articol scris de Geo Iordache
       
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față DireStraits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90,când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau dupătrenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul RockStory, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești lapo[email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
       
    • Brandul japonez Esoteric a lansat primul pick-up din istoria sa pentru a sarbatori cea de a-35 -a aniversare. Aparatul a fost lansat la München High End  2022, iar acum este disponibil pentru cei care doresc sa il achizitioneze. Grandioso T1 este punctul culminant al filozofiei unice de design a brandului japonez Esoteric si al tehnologiei sale mecanice si electronice.
      Tehnologic acest pick-up este o bijuterie. Grandioso T1  foloseste un ceas de referinta de 10 MHz pentru a regla perfect rotatia motorului si un sasiu intr-o configuratie independenta compusa din trei parti. 
      Sistemul Ezoteric Magne-Drive a fost conceput pentru a sincroniza rotatiile driverului magnetic si ale platanului, cu scopul de a obtine o rotatie complet silentioasa la o viteza de rotatie extraordinar de precisa. Acest lucru se realizeaza prin eliminarea contactelor mecanice pentru a evita neregulile de viteza provocate de curea sau motor. De asemenea, sistemul permite reglarea caracteristicilor sonore  Esoteric Grandioso T1 prin modificarea manuala a distantei dintre platan si brat. 
      Platanul Magne-Float a fost proiectat pentru a reduce foarte mult frecarea rulmentului axului prin reducerea masei efective a platanului de la 19 kg la aproximativ 4 kg. Un sistem de rulment inversat permite rotirea lina a platanului, iar sasiul cu trei straturi este realizat din aluminiu si lemn pentru a controla vibratiile.
      Picioarele de izolare au un mecanism special de amortizare care este conceput pentru a elimina vibratiile externe. Platanul rotativ are doua viteze (33/45 rpm) si poate fi reglat cu o abatere de 0,1%.
      Esoteric Grandioso T1 este disponibil cu sau fara bratul TA-9D. Se pot monta optional pana la trei brate.
      Pretul in Europa - 70 mii euro

    • Hifiman a anuntat o noua versiune a castilor audio HIFIMAN Sundara. Noile casti includ tehnologia Stealth Magnet si diafragma Super Nano, care are o grosime mai mica de un nanometru. 
      Hifiman Sundara Closed-Back sunt inchise si au cupele manufaturata din lemn de fag. Castile sunt concepute pentru a izola ascultatorul de zgomotul ambiental si pentru a sublinia raspunsul natural al basului.
      Tehnologia Stealth Magnet este conceputa pentru a reduce reflexiile si difractiile care sunt daunatoare calitatii sunetului.
      Sundara Closed-Back dispune de diafragma ultra-subtire Super Nano a companiei, care este cu pana la 80% mai subtire comparativ cu diafragmele altor casti. Rezultatul acestei tehnologii proprietare se traduce printr-un raspuns in frecventa larg care poate atinge valori situate intre 6Hz-50kHz.

    • Producatorul german Clearaudio a anuntat disponibilitatea noului pick-up Reference Jubilee. Acesta incorporeaza mai multe inovatii folosite si pe alte produse, doar ca in acest caz sunt imbunatatite. Aparatul are un platou principal de 6 cm grosime, construit din polioximetilena puternic amortizata (POM), care se roteste pe o versiune speciala a rulmentului magnetic ceramic fara frecare („CMB”).
      Platanul principal este montat pe o platforma din otel cantarind 8,5 kg. Pe aceasta platforma secundara se afla incorporat controlul optic al vitezei „OSC” de la Clearaudio. Acesta este un senzor optic care citeste viteza de rotatie a platanului secundar (cu 1.598 de impulsuri pe rotație) si ofera informatiile catre unitate de control. Unitatea de control regleaza orice abatere prin reglarea tensiunii motorului, folosind un amplificator operational pentru stabilitatea vitezei. 
      Pentru a imbunatati precizia si consistenta rotatiei inginerii germani folosesc un DAC pe 12 biti care genereaza o tensiune de referinta a motorului, care apoi este convertita folosind un etaj discret  intr-un semnal de tensiune analogic. Referinta digitala este utilizata numai pentru a compensa miscarile lente sau deviatiile datorate temperaturii, vascozitatii uleiului, factorilor de frecare a curelei, etc. 
      Aparatul foloseste un nou motor de 24 volți DC cu miez de aer (nemagnetic) cu cuplu mare, cu transmisie prin curea. Intreaga carcasa a motorului este decuplata de sasiul principal.

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.

  Accept