Sari la conținut
HiFi Tech
  • Audiophile Blog

    • HiFi Tech
      Noul Luxman D-03X combina redarea traditionala de CD-uri cu un circuit DAC de inalta rezolutie cu decodare completa 32 biti / 384 kHz, DSD 512 si MQA. D-03X mosteneste filozofia si experienta playerelor digitale LUXMAN si ramane fidel principiilor de design LUXMAN, inclusiv sasiul robust, sursa de alimentare supradimensionata si selectia meticuloasa a circuitelor. Rezultatul: reproducerea muzicalitatii fara efort.
      Am trecut in viteza peste prezentarea comerciala Luxman D-03X pentru ca, aici la HiFi Tech, incerc sa aflu ce se ascunde in spatele comunicatelor oficiale. In cazul articolului de fata m-am gandit la o noua abordare. De obicei articolele HiFi sunt scrise de o singura persoana. La final cititorul primeste informatii, opinii, dintr-o singura directie. In acest context am invitat un pasionat audiofil de pe unul din grupurile  Facebook la o sesiune suplimentara de teste. Dupa auditie urma sa notez impresiile la cald pentru a completa articolul cu o a doua opinie. Inainte  sa intru in detaliile auditiei, am sa descriu cum arata D-03X la exterior si am sa ofer cateva detalii despre modul in care este construit.

       
      Dimensiunile D-03X exprimate in centimetri sunt:  44 x 13,3 x 41 cm. Cantareste exact 13,2 kg. Privit din exterior exista o senzatie de calitate de top. Baza este construita din aluminiu de 8 mm, nu din otel cum se obisnuieste in industrie. Cutia este construita din acelasi material si este slefuita in doua nuante, alb panoul frontal, gri restul carcasei. Butoanele de pe frontul aparatului sunt mari, practice, gandite astfel incat sa usureze partea operationala a aparatului. Exista si optiunea de a mari ecranul in cazul unei vederi slabite. De asemenea, veti gasi un comutator cu care puteti schimba faza aparatului si un selector de sursa digitala pentru DAC-ul inclus: coaxial, optic si USB.Telecomanda furnizata este din aluminiu, asa cum ar trebui sa fie la un player la o asemenea calitate. In spatele aparatului exista doua conexiuni analogice, normala si balansata; cate o intrare digital coaxiala, USB si optica; o iesire digitala optica si una coaxiala. La interior aparatul arata la fel de curat ca la exterior. Alimentarea este complet separata de restul componentelor. Pentru o tensiune stabila, D-03X incorporeaza un transformator masiv de putere, regulatoare independente pentru fiecare circuit si condensatori de filtrare de mare capacitate. Pentru a minimiza efectele chiar subtile din campurile magnetice, impedanta la sol si zgomotul digital, sasiul este fara bucla si ecranat. Mecanismul de transport CD este construit din otel in partea lui superioara pentru a oferi masa transportului si a reduce vibratiile, baza este din aluminiu solid de 8 mm grosime pentru a mari stabilitatea, iar sasiul este ecranat si foloseste o structura fara bucla. Convertorul digital-analog folosit este un PCM1975 implementat in configuratie dual-mono, cate un convertor pentru fiecare canal. Conexiunea USB functioneaza pana la o rezolutie de 32 biti @ 384kHz in PCM si DSD 512. Intrarea optica si coaxiala accepta PCM pana la 24/192. Luxman  este compatibil si cu formatul MQA  prin intrarea USB. 
      Te poate interesa:
      Specificatiile acestui aparat tintest o zona audiofila larga. Cei aflati la a doua tinerete audiofila continua sa isi asculte colectia de CD-uri, iar prin intermediul unui PC conectat prin intrare USB pot asculta muzica de la unul din serviciile de streaming (Spotify, Amazone HD, Deezer, Tidal, Qobuz), sau pot asculta muzica din reteaua interna. Incepatorii se pot bucura de proaspat descoperita placere pentru sunetul de calitate si pot alege din cele trei variante , fisiere audio, streaming de muzica sau CD-uri.
      Teste
      Evaluarea aparatul s-a facut in doua etape. Prima faza a insemnat ascultarea si testarea aparatul de catre mine. Pentru faza a doua, asa cum am mentionat la inceputul articolului, am invitat un pasionat audiofil. 
      Sistemul de test a fost format din transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker, Luxman D-03X  DAC USB, amplificator stereo – Pass Labs Int 150,  boxe audio – Focal Electra 1038 Be, Marten Oscar Trio,  cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio.

       
      Faza I
      Carmen Gomes Inc. – A Fool For You
      Tonul si atingerea corzilor de chitara au fost reproduse la fel de realist pe cat am experimentat vreodata. Acum cativa ani am organizat ca PR-ist al unei cafenele concerte de jazz. Profitand de aceasta activitate am ascultat o multime de trupe de jazz la repetitii si apoi in concert. Din acest motiv sunetul instrumentelor folosite in jazz imi este familiar. Chitara este unul din instrumentele pe care îl cunosc bine. Pe inregistrarea sunetul de chitara este lasat liber, inginerul de sunet nu a procesat sunetul, iar Luxman D-03X il trateaza cu toata atentia si il pastreaza nealterat. Vocea cantaretei, desi tonal se afla in zona octavelor inalte, are o greutatea corecta si un simt frumos al proportiei, ca sa nu mai vorbim de o siguranta superba a tonului. Toba se simte ca este atinsa cu delicatete de betele cu periute, iar din cand in cand piciorul loveste cu hotarare si actioneaza ca un contratimp muzical. Efectul acesta se simte profund si plin in spatiul camerei din cauza energiei frecventelor joase. Pe ansamblu auditia a fost asemeni uneia din experientele reale traite de mine la concertele de jazz. In timp ce ascultam melodia, au fost cateva momente in care as fi preferat sa aud detalii in plus pe ultimele note, dar am pus asta pe seama faptului ca aparatul este nou. In momentul testelor aparatul avea aproximativ 40 ore de folosire. 
      Elina Garanca - Bizet: Carmen, WD 31 / Act 1 - Séguedille et Duo: "Près des remparts de Séville"
      Am remarcat imediat performanta spatiala. Vocea Elinei este conturata in mijlocul camerei. Sunetele strabat toracele, se inalta prin laringe, lovesc palatal dur al gurii si sunt proiectate in aer cu o energie sclipitoare. Un gheizer de note muzicale se inalta si se transforma in focuri de artificii. Dimensiunea scenei trece dincolo de suprafata camerei. Orchestra pare a se auzi de undeva de sub scena sporind impresia de autenticitate. Daca ati fost la opera cunoasteti acest amanunt. Orchestra are un loc dedicat undeva la demisolul scenei. Tot ce asteptam de la un asemenea aparat se afla in fata mea. Vocea solistei este in fata, exista sugestia psihoacustica de adancime a scenei, instrumentele sunt asezata tridimensional, muzica valseaza in jurul meu.
      Metallica – Devil’s Dance
      Toba a inceput sa pompeze adrenalina in difuzoare. Kick-ul ma loveste in piept asemeni ciocanului lui Thor in timp ce izbeste craniul unui dusman. Sunetul se simte greu, profund, amenintator. Chitarile adauga ritm electric, vocea lui Hetfield urla la mine, arde precum focul, ma cheama la dans. Scena sonora este perfect delimitata, insa pare sa existe o mica problema cu sunetul instrumentelor. Acestea se amesteca si au momente cand pierd focusul. Lipsa de focus pare sa aduca cu sine si o atenuare a energiei  frecventelor inalte. Dincolo de acest amanunt, muzica este intensa si agresiva intr-un mod placut. 
      Schimbarea boxelor in sistem a adus la modificarea perceptiei sunetului. Daca cu Focal Electra 1038 Be sunetul se intindea cu generozitatea peste camera, dar pierdea o parte din focusul initial al inregistrarii, cu Marten Coltrane Trio imaginea stereo parea sa se limpezeasca, castigand transparenta si focus. 

       
      Faza II
      Am ascultat Luxman D-03X impreuna cu invitatul meu Radu Ciobanu, apoi am comparat D-03X cu Yamaha CDS 3000. Acesta este player-ul pe care il folosesc in viata de zi cu zi de cativa ani, pentru ca il consider a fi un aparat cu un sunet complet. Auditia a fost relaxata fara a pierde concentrarea unui asemenea moment. Am ascultat muzica diferita, inclusiv inregistrarile folosite de mine in evaluarea aparatului. Concluziile invitatului la cald au fost urmatoarele:
      imagine stereo riguroasa; ar fi preferat sa fie o idee mai extinsa  inaltele si mediile cu o tenta muzicala pretioasa ultima nota nu isi atinge potentialul Luxman D-03X ofera o scena sonora din care boxele dispar sunet muzical, nu este analitic Concluzie
      Luxman D-03X este rezultatul a peste 50 ani de traditie HiFi japoneza la cele mai inalte standard. A fost construit pentru a va oferi placere muzicala absoluta. Sunetul sau este dens, placut, expresiv. Constructia exterioara si interioara, amanuntele de design, calitatea excelenta a materialelor si componentelor folosite, sunt o parte din atuurile acestui aparat cu sange japonez. Daca sunteti fanul rezolutiei cu orice pret, D-03X nu este aparatul de care aveti nevoie. Daca cautati un sunet muzical, analogic, emotional, D-03X ar putea fi alegerea perfecta.
      Pro:
      asculti muzica folosind un serviciu de streaming muzical prin intermediul unui PC dar iti pastrezi si colectia de CD-uri sunet dens, expresiv, analogic calitatea constructiei lipsa artefactelor digitale boxele dispar complet in momentul auditiei Contra:
      pretul (4200 euro) exista o anumita retinere la redarea informatiilor aflate la capetele benzii audio (lipsa rodajului poate fi cauza; aparatul avea la momentul evaluarii aproximativ 40 de ore)  
      Articol scris de Robert Flescan in colaborare cu Radu Ciobanu (pasionat audiofil)
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • A inceput razboiul distribuitorilor de muzica on line ce ofera o calitate a sunetului superioara, high resolution audio. Apple Music au intrat in joc cu un abonament de 10 dolari (10 euro in Europa). Se pare ca sunt hotarati sa revina in fruntea serviciilor de streaming muzical.  Piata inca nisata a ascultatorilor de muzica in format high resolution audio a devenit principala lor tinta. Oferta actualizata Apple include muzica in format Spatial Audio, tehnologie bazata pe Dolby Atmos, fara costuri suplimentare. 
      Prin comparatie abonamentul la Tidal cu al lor controversat MQA este de 20 dolari (20 euro in Europa). Qobuz, la randul lor, au un abonament de 15 dolari (15 euro in Europa). Amazon HD a raspuns ofensivei Apple si ofera un abonament pentru muzica in format high resolution la doar 8 dolari (8 euro in Europa) pentru clientii Amazone Prime. 
      Te poate interesa:

      Spotify au anuntat si ei acum cateva luni lansarea iminenta a unui serviciu de streaming muzical la o calitate de cel putin 16 biti @ 44,1 KHz. Pretul nu este cunoscut, dar toata lumea se asteapta sa fie competitiv cu ofertele Apple Music si Amazon HD.
      Sporirea calitatii sunetului pentru serviciile de streaming muzical nu pot decat sa ne bucure. Apple si Amazon sunt doua companii populare. Suportul lor pentru cresterea calitatii sunetului in piata mainstream aduce beneficii ascultatorilor, dar si industriei muzicale. Faptul ca poti avea acces nelimitat la un serviciu de muzica on line pentru doar 8 dolari (8 euro) pe luna este o veste minunata pentru cei carora le pasa de calitatea sunetului.
      Concurenta serviciilor de streaming a ajuns la o rascruce din care cu siguranta ascultatorii de muzica vor iesi castigatori.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • Jorma Design este o mica companie suedeza care produce exclusiv cabluri audio high-end. In calitate de audiofil si pasionat, Jorma a inceput sa vanda cabluri membrilor unui forum suedez Hi-Fi incepand cu anul 2000. In 2002, un dealer din Stockholm l-a convins sa-si infiinteze propria companie, iar restul este istorie. Cand a infiintat compania, nu s-a gandit niciodata ca isi va castiga existenta din manufacturarea cablurilor audio high-end, dar a sperat ca va putea cumpara un sistem audio mai bun pentru el. Trei ani mai tarziu cererea a fost atat de mare incat a trebuit sa renunte la slujba de inginer de service pentru ABB Building Systems. De aici si pana la colaborarea cu prestigiosul producator de boxe Marten a fost un mic pas. Apoi in anul 2016 Marten a preluat compania si continua sa produca cabluri asa cum au fost gandite inca de la inceput. Cablurile Jorma sunt realizate de o singura persoana, asa cum au fost intotdeauna. Numele celui care le manufactureaza este Bernt Jansson. Acesta utilizeaza aceleasi tehnici ca la inceput pentru a produce fiecare cablu la fabrica din Gothenburg, Suedia. Acest lucru asigura o manufactura exemplara si o calitate ireprosabila a tuturor cablurilor.
      In prezent cablurile Jorma se gasesc in boxele a trei mari producatori de boxe din nordul Europei.

      Am sa va fac o marturisire. Pana acum o saptamana tot ce stiam de Jorma era redus la un singur fapt: boxele Marten, a caror fan infocat sunt, folosesc cabluri Jorma in interior. Din acest motiv entuziasmul meu a fost temperat. Ajuns acasa am inceput sa caut pe internet informatii despre cablurile Jorma. Am descoperit ca sunt foarte populare in Japonia. Daca sunteti pasionati audiofili cu greutate, cunoasteti pasiunea fetisista, chiar ezoterica, a japonezilor pentru sunet. In Japonia cablurile Jorma sunt combinate cu o mare diversitate de boxe si electronice. De la Accuphase, Electrocompaniet, Bolder, Ypsilon Electronics, pana la Bowers & Wilkins, Wilson Audio, Marten, YG Acoustics, etc. 
      Incarcat cu atatea informatii am introdus in sistem cablurile Jorma din seria Unity. Am avut mare noroc sa pot testa intreaga serie in sistemul meu, pentru ca asa am putut sa ma aproprii de filosofia de sunet a suedezilor. Cablurile testate au fost: 
      - cabluri de curent Unity  x 2 bucati (am alimentat amplificatorul Pass Labs Int 150 si Luxman D-03X)
      - cablu interconect balansat  Unity ( conectat Luxman D-03X cu Pass Labs)
      - cablu de boxe Unity ( conectat Pass Labs cu Focal Electra 1038 Be)

      Prima impresie
      Am apasat play pe aplicatia Audirvana instalata pe telefon si am inceput sa ascult muzica. Primul fapt sesizat a fost diferenta de perceptie a intensitatii sonore. Cu cablurile mele - curent Chord & Wireworld, interconect balansat DYI din cablu Neotech si cablu de boxe Vicol Audio – perceam sunetul cu cel putin 3 dB mai putin. Am calculate aceasta diferenta folosind informatiile despre etajul de volum implementat in Pass Labs Int 150. Specificatiile sunt 63 de trepte a cate 1 dB. Pentru o intensitate sonora asemenatoare intre cele doua seturi de cabluri a trebuit sa invart butonul de volum cu plus (minim) 3 dB. Un simplu test empiric a fost suficient pentru o prima concluzie. Jorma Unity coboara noise floor-ul, iar acest fapt creste nivelul detaliilor la un volum al auditiei redus. Daca sunteti audiofili,  probabil ati citit urmatoarea teorie: cablurile actioneaza asupra unui sistem audio ca o serie de filtre de semnal. La modul ideal, interactiunea cablurilor  cu sistemul audio ar trebui sa tinda spre 0. Asta inseamna ca influenta lor asupra sunetului final este neglijabila. Comparatia intre cablurile Unity si cablurile mele a fost o demonstratie cinstita a teoriei.
      Te poate interesa:
      Impresii dupa o saptamana de auditii
      Sunetul pe ansamblu a fost remarcabil, foarte transparent, cu detalii bogate, precis timbral si cel mai important, muzical. Cablurile Unity ofera o precizie sonora superioara cablurilor mele actuale, dar fara a pierde muzicalitatea analogica excelenta pe care o iubesc atat de mult la actualele cabluri. Surprinzator pentru mine a fost modul in care Unity prezinta sunetul, un balans aproape perfect intre  rezolutie si muzicalitatea. Nu a contat ce tip de muzica am ascultat. Totul a sunat superb. Fie ca este vorba de rock, muzica clasica sau jazz. Cu Unity sunetul a fost extraordinar de natural, usor de ascultat indiferent de tipul de inregistrare, cu detalii evidentiate chiar la un volum scazut al auditiei si un realism fermecator. In cateva situatii am simtit cum intreg sistemul audio dispare. Artistii se aflau la mine in camera, iar eu eram invitat la un concert privat. Intr-una din zile am ascultat ‘Rapsodia Romana nr.1’ a lui George Enescu. Sunetul de oboi a fost atat de realist incat ma uitam prin camera sa vad pe unde se ascunde solistul. A fost o reprezentatie suprema din multe puncte de vedere. Sunetul a fost uimitor, de neoprit iar virtuozitatea artistilor a fost incredibila. Muzica a fost plina de viata, sclipitoare ca o raza de soare ce inveseleste plaiurile mioritice, cu informatii delicate si foarte detaliate care luminau camera. M-am simtit ca si cum as calari prin muntii Romaniei inconjurat de Orchestra Sinfonica Bucuresti. Un moment emotionat greu de descris in cuvinte.

      Concluzie
      Jorma Unity sunt cabluri pentru cei care cauta un sunet echilibrat, neutru, lipsit de coloratie. Modul in care percepem sunetul este subiectiv. Unii dintre noi prefera sunetul luminos, altii cu basul evidentiat, altii cauta frecvente medii dulci ca mierea, etc. Unity lasa sistemul sa respire muzica, fara sa intervina, deci nu va asteptati sa schimbe sunetul in zona voastra de preferinta.
      Pro:
      neutralitate
      rezolutie 
      muzicalitate
      sunet visceral
       
      Contra:
      pretul
      evidentiaza problemele sistemului audio (amanunt ce ar putea sa raneasca orgoliul)
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.


    • Cambridge Audio Azur 851N este un streamer audio / DAC USB / preamplificator care face parte din seria de top a productorului britanic. Cu acest aparat puteti asculta muzica folosind unul din serviciile de streaming de muzica, din reteaua interna, de pe un hard disk conectat la una din intrarile USB, sau de pe PC-ul vostru. Pentru cei pretentiosi exista o sectiune de preamplificare implementata sub forma unui atenuator de volum digital, ce permite conectarea Azur 851N  la un amplificator stereo de putere. 
      La exterior modelului Azur 851N arata ca un produs premium. Are o carcasa eleganta si solida din metal complet cu finisajul lustruit argintiu, gri inchis sau negru. In partea frontala exista un ecran mare color, de 11 cm, pe care se pot vizualiza imagini cu albumul de muzica ascultat sau informatii despre muzica, cum ar fi rata de esantionare. In partea dreapta avem un buton circular mare cu care puteti schimba volumul, sau derulati manual prin biblioteca cu muzica. Langa el se afla alte patru mici butoane tactile pe care le puteti folosi cand ascultati muzica daca ati ramas fara telecomanda. In partea stanga a panoului frontal gasim un alt grup de mici butoane tactile: On/Off, Home, Filter Phase.

      Azur 851N poate fi conectat la retea folosind o conexiune WiFi sau prin cablu Ethernet. Puteti asculta muzica folosindu-l ca streamer de retea sau ca DAC (si preamplificator) legat prin conexiunea USB la un PC. Va marturisesc sincer, dotarile si compatibilitatile  Azur 851N, plus pretul, fac din acest streamer / DAC un produs extraordinar. Puteti asculta muzica de pe Tidal, Qobuz, Spotify Connect, Apple AirPlay. Este compatibil cu majoritatea formatelor digitale WAV, FLAC, ALAC, WMA, DSD 64. Poate face upsampling intern pana la 24 biti/384 kHz si ofera posibilitate de a folosi trei tipuri de filtre (Linear Phase, Minimum Phase, Steep Modes) printr-o simpla apasare de buton.
      Conectivitate Azur 851N este la fel de cuprinzatoare. In spatele aparatului avem iesiri analogice in varianta RCA si XLR, iesire digitala optica si coaxiala, mai multe tipuri de intrari digitale (USB 2.0 audio, AES/EBU, SPDIF), alte porturi USB la care puteti conecta un hard disk extern si conexiunea de Ethernet.
      Te poate interesa:

      Daca va intrebati de ce ati avea nevoie de atatea variante de conexiune, am sa raspund scurt. Puteti sa conectati televizorul, un bluray player, media player, PC-ul de acasa, etc, si sa folositi DAC-ul intern pentru o procesare superioara a sunetului. Cu Azur851N puteti imbunatati experienta sonica (in varianta stereo) a unui film urmarit pe Netflix, HBO GO, sau din reteaua interna. Melomanii comozi, cei care folosesc aplicatia Spotify  instalata pe televizor, vor beneficia la randul lor de imbunatatirile sonice aduse de procesarea interna. Conectati televizorul folosind iesirea digitala optica cu un cablu optic la Azur851N si primiti un sunet superior. 
      Dupa cum ati putut citi acest aparat beneficiaza de o lista generoasa de facilitati. Este un  campion intre campioni. Are un design atragator, un ecran mare color, o multime de conexiuni, un DAC intern configurat dual-mono (procesarea informatiei se face separat pentru fiecare canal de un DAC dedicat  pentru o precizie mai mare), poate fi folosit ca streamer / preamplificator  legat la un amplificator de putere stereo, etc. 
      Urmeaza testele sonice pentru o imagine completa a potentialului acestui aparat.
      Teste
      Am testat Azur851N in urmatoare configuratie: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Cambridge Audio Azur 851N – streamer audio / DAC USB / preamplificator; amplificator stereo – Pass Labs Int 150;  boxe audio – Audiovector R1 Signature, Focal Electra 1038 Be; cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio. 
      Muzica de test: Roger Waters – Amused to Death, Livingstone Taylor  - Isn’t She Lovely, Anne Sophie Mutter  - Wolfgang Amadeus Mozart Violin Concerto No.2
      Roger Waters
      Am inceput evaluarea aparatului cu una dintre cele mai bune inregistrari de muzica rock din istorie. Spatiul din imediata apropierea a fost ocupat de efectele sonore QSound. Sunetul greierilor a in ceput sa ma inconjoare, radioul pozitionat in stanga mea a inceput sa emita crampeie de dialoguri, un caine a latrat intr-o curte aflata la mare departare, iar peste toate astea sunetul de chitara electrica a inceput sa se insinueze ca un fulger luminos deasupra capului. Scena tridimensionala gandita cu atata maiestrie de inginerul de studio a coborat peste simturi si m-a introdus in aceasta inregistrare extraordinara. ‘What God Wants’ a lovit cu toata puterea camera. Sunetul a fost muscular, cu corp, plin de entuziasm. Toba se simte asemeni unui pumn osos care loveste carnea, peretii, canapeaua. O cantitate de energie masiva impinge spatiul creat de boxe catre mine. Sunetul are dinamica, chitara este aspra, vocea lui Waters pare sa fi declarat razboi lumii. Dincolo de aceasta energie debordanta incep sa simt si neajunsurile. Vocile de acompaniament ale fetelor par pierdute in zgomotul general, iar vocea lui Waters ar trebui sa coboare o octava mai jos. Ascult muzica si am senzatia ca undeva in zona frecventelor mid-bass sunetul nu are suficienta energie. Este un neajuns minor, inaudibil pentru cineva care nu cunoaste inregistrare foarte bine. Am continuat auditia cu ‘Perfect Sense’. Sunetul a ramas la fel de energic, cu o scena mare bogata in informatii senzoriale, dar si cu senzatia unor informatii oferite partial.

      Livingstone Taylor  
      Exista un sentiment de izolare al vocii, de parca partea vocala a fost inregistrata in alta camera si apoi mixata cu restul instrumentelor. Instrumentele sunt bine definite in spatiul camerei si au abilitatea dinamica de a se simti reale si prezente. Scena sonora se deschide cu usurinta, exista aer intre instrumente, notele se imprastie prin camera intr-un flux continu. Ascult si ma bucur de muzica. Inaltele sunt usoare, delicate, fine ca bataia de aripi a unui colibri. Vocea masculina este placuta, suficient de convingatoare si naturala, cu o oarecare lipsa a articulatiei notelor de jos. Contrabasul are o profunzime moderata si ofera cadenta muzicala inregistrarii. Colaborarea dintre chitara, contrabas, voce si elementele de percutie ofera un ritm hipnotic auditiei, o combinatie fatala care te tine legat in scaun.

      Anne Sophie Mutter
      Concertul mozartian debuteaza in sunetul viorilor ce se deschid in cascada. Apoi violoncelele completeaza imaginea cu texturi calde in jurul soloului de vioara, iar instrumentele de alama se avanta liber prin mixul de instrumente cu coarda oferind echilibru si adancime scenei sonore. In scena intra oboiul, sunetul lui infloreste fara efort si nu trebuie sa lupte pentru atentie. Exista un echilibru muzical foarte bun intre dinamica orchestrei si vioara Annei Sophie Mutter. Azur 851N reuseste sa extraga detaliile fine ale notelor, si pe masura ce corzile instrumentelor vibreaza gratios sub atingerea arcusurilor manuite cu precizie, Cambridge-ul se apropie de culmile lor subtile si ofera placere si bucurie ascultatorului.
       
      Concluzie
      Cambridge Azur 851N se afla exact acolo unde a dorit producatorul sa il pozitioneze. Pretul de lista situat undeva in zona de 1500 euro nu lasa loc de interpretari. La banii acestea primesti un aparat cu un design frumos, construit bine, cu o multime de dotari si conexiuni.  Sonic nu pot sa reprosez nimic acestui aparat. Imaginea stereo este buna, inaltele desi usor evidentiate sunt placute, frecventele medii sunt suficient de neutre, iar basul are o energie buna si se dovedeste a avea o elasticitate neasteptata pentru un aparat atat de ieftin. 
      Dincolo de teste si evaluari Azur 851N are un potential bun daca este imperecheat cu atentie intr-un sistem audio stereo, care sa-i potenteze calitatile si sa-i echilibreze nereusitele. In sistemul meu, in combinatie cu boxele Audiovector R1 Signature, sunetul a fost mult mai echilibrat comparativ cu acelasi sistem in care foloseam boxele Focal Electra 1038 Be. 
      Pro:
      pretul
      streamer audio / DAC / preamplificator intr-o singura cutie
      design
      multitudinea de conexiuni
      sunet pe masura banilor platiti
      imagine stereo excelenta
      Contra:
      inaltele usor agresive
      mid-bass incomplet
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL.1, este este unul dintre cele mai rare discuri de jazz japoneze din toate timpurile. Foarte putini fani ai genului au ascultat albumul sau au auzit de existenta lui. Pana in anul 2018, cand o piesa de album a aparut pe o compilatie BB-J-Jazz, informatii vagi au circulat timp de 40 ani sub forma unei legende soptite prin cafenelele de jazz japoneze. 
      La 30 martie 1975, patru tineri studenti au fost adunati de bogatul om de afaceri, Ikujiroh Tachibana, in orasul Numata, la aproximativ  140 km de Tokyo. Cei patru muzicieni amatori se intalneau cu Tachibana pentru o inregistrare privata, ce avea sa fie folosita ca o carte de vizita de omul de afaceri. VOL.1 a fost primul și singurul lor album, un album care va ramane uitat in urmatorii patruzeci de ani. Dupa o existenta obscura intinsa pe o perioada foarte lunga, discul a devenit unul dintre cele mai venerate si cautate artefacte din lumea ezoterica a jazz-ului modern japonez. Cu totii am auzit de fanatismul japonez si de dorinta acestora de a atinge perfectiunea in orice domeniu. VOL.1 este unul din varfurile jazz-ului japonez in ciuda istoriei sale zbuciumate.
       
      Povestea inregistrarii incepe cu Tachibana,  un cunoscut si respectat om de afaceri local, dar si un mare fan al jazz-ului. Frecventa cluburi si baruri de jazz locale si uneori calatorea in orase din apropiere, cum ar fi Maebashi si Isezaki, chiar Tokyo, pentru a asculta cantareti de jazz americani aflati in turneu in Japonia, alaturi de muzicieni talentati locali. O astfel de formatie a fost Tohru Aizawa Quartet, un grup fondat in 1969 de doi frati, Kyochiro si Tetsuya Morimura. Kychiro a fost un saxofonist si student la muzica devenit ulterior profesor, iar Tetsuya a fost baterist si student la drept. Dupa ce au asistat la un concert al pianistului Aizawa in cadrul unui festival de muzica al scolii de medicina din Maebashi, cei trei au decis sa infiinteze o trupa. Mai tarziu nucleul de baza a fost completat de basistul Konzoh Watanabe, un coleg la facultate de drept al lui Tetsuya Morimura.
      Te poate interesa:
      In formula de cvartet au inceput sa concerteze in cluburile locale de jazz, obtinand  o rezidenta la Mokuba, un local de jazz din Maebashi, detinut de Kohichi Negishi. Aici grupul a obtinut un oarecare succes, in jurul lor strangandu-se un numar mic de fani loiali, printre care omul de afaceri local Ikujiroh Tachibana. El le-a sugerat sa inregistreze un disc finantat de el. Mai mult, el ar folosi LP-ul ca o carte de vizita pentru a se promova pe sine si formatia. Se pare ca ideea transformarii unui disc de vinil in carte de vizita nu a avut succesul scontat. Multe din cele aproximativ 200 de discuri presate sfarsind prin a fi aruncate. 
      Daca va hotarati sa sapati in istoria HiFi-ului japonez, veti afla ca este un hobby fetisist. In fruntea  acestei idolatrii pentru muzica si sunet se afla colectionarii de discuri de jazz japoneze. Universul acestor pasionati este impartit intre placerea auditiei si continua cautarea a celor mai apreciate si rare LP-uri. Daca un disc este considerat a avea o maiestrie inegalabila a interpretarii, sau se crede ca exista in cantitati extrem de limitate si are o istorie enigmatica, atunci puteti fi siguri ca acesta va deveni un obiect de cult foarte ravnit si se vor plati foarte multi bani pe el.
      Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1, este unul din totemurile jazz-ului japonez. Calitatea inregistrarii, energia redarii, dinamica muzicala ce permite ascultarea lui la volum maxim, pasajele dinamice si viteza tranzientilor, lipsa artificiilor aplicate in procesul masterizarii, octavele inferioare reproduse perfect, prezentarea curata a intregii texturi muzicale, sunt absolut impresionante si construiesc una din cele mai bune inregistrari de jazz din toate timpurile. Prima data cand am ascultat albumul am ramas fara cuvinte. Rareori am intalnit un sunet atat de natural, lipsit de trucuri psihoacustice si cu o energie atat de autentica. 

       
      In ultimile luni am incercat sa caut un cuvant potrivit pentru a caracteriza acest album. Nu am reusit. Ziua in care scriu articolul ma gaseste la fel de neputincios. Imi este imposibil sa reduc acest fenomen muzical la un simbol cunoscut. Ar trebui sa inventez un cuvant / simbol care sa descrie ce am auzit.
      Va invit sa ascultati si cumparati in format digital albumul (cumpara - apasa daca doresti sa cumperi), Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1. Astept impresiile voastre pe pagina HiFi Tech in zona dedicata de la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook. 
      Detalii inregistrare: Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1 (modal jazz, post-bop jazz)
      Tohru Aizawa - pian
      Kyoichiroh Morimura - tenor saxofon, sopran saxofon
      Kohzoh Watanabe - bas
      Tetsuya Morimura – tobe
      Inregistrat la Tachibana Sound Hall, Numata, Gunma, Japonia la 30 martie 1975.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

    • Audiovector R1 Signature este subiectul articolului si testelor de astazi. Modelul sosit este o boxa audio de raft si este cel mai mic din seria R. Noua serie R a fost lansata in anul 2019 si cuprinde urmatoarele modele: R3 – boxe de podea, R1 – boxe de raft, RC – boxa centrala home cinema, R Sub – subwoofer dedicat pasionatilor de home cinema si bas mult.
      AUDIOVECTOR este o companie daneza, fondata in 1979 de Ole Klifoth sub numele F3 / LYD. Astazi, patruzeci de ani mai tarziu, Ole este implicat in managementul proiectelor, iar fiul sau Mads Klifoth a devenit proprietarul și CEO-ul companiei. Inca de la inceput, Ole Klifoth, fondatorul companiei, a dorit sa construiasca boxe dinamice liniare, aliniate corect in faza, care sa ofere un sunet necomprimat. Aceleasi ipoteze il ghideaza pe Mads Klifoth, fiul fondatorului, care este acum director si proiectant sef. Audiovector ofera pe langa boxe scumpe si boxe accesibile, care pastreaza filosofia daneza a producatorului, seria QR. 

      Dupa cum citim in white papper – ul seriei R, documentul tehnic care descrie aceasta serie, gasim pana la 164 de modificari in noile boxe. Material nou de amortizare, difuzoare cu carbon, cablajul intern, un mod nou de evacuare a energiei din interiorul boxei, etc. Noile difuzoare cu tehnologie Titanium au o membrane sandwich fabricate din fibra de carbon tesuta incrucisat, care este extrem de puternica, rigida si usoara. Partea din fata a membranei este laminata  cu o rasina artificiala din lemn pentru a o face si mai puternica. Greutatea acesteia este cu 50% mai mica decat membranele SR anterioare. Seria R are in componenta un tip de filtru liniar de faza cu alimentare dinamica, cu rulare usoara. Aceasta abordare tehnica face ca boxele din seria R sa fie usor de condus si de potrivit cu alte echipamente.
      R 1 Signature sunt boxe de raft bass-reflex, cu doua cai, cu montare pe suport. Cutiile lor au forma caracteristica a unei picaturi de apa (forma de lauta – instrument muzical cu coarde cu gatul lung), care permite proiectantilor sa minimizeze undele stationare din interior si sa faca intreaga constructie mai rigida. Componentele pasive din interior sunt atent selectionate. De exemplu condensatorii sunt de polipropilena si sunt produsi de Bennic Components si EVOX.
      Tweeterul si difuzorul sunt fabricati de Audiovector. Tweeterul R Evotech are o membrana de matase si un front metalic mare, care aminteste de Dynaudio Esotar. Pe spatele boxei exista o fanta profilata care imbunatateste spatialitatea sunetului. Aceasta tehnologie este numita Soundstage Enhancement Concept. Wooferul de 170 mm (6,5 ”) are o diafragma impletita din fibra de carbon acoperita in fata cu o rasina sintetica transparenta. Bobina este infasurata pe o carcasa acoperita cu titan. Ambele difuzoare sunt montate cu trei suruburi speciale. Materialele tehnice ale companiei sustin ca prinderea in trei puncte asigura presarea uniforma a difuzorului pe carcasa. Aceasta tehnica este numita ‘NES in trei puncte’ (fara stocare de energie).
      Te poate interesa:
      Boxele sunt disponibile in mai multe finisaje, cu furnir din lemn sau acoperite cu lac. Similar cu alte boxe ale seriei, R 1 poate fi cumparate in trei versiuni: Signature, Avantgarde si Arreté. In materialele de comunicare ale companiei aceste trei versiuni sunt definite:  Signature - bun, Avantgarde  - mai bun, Arreté  - cel mai bun. 
      Teste
      Boxa testata de mine are culoarea negru-cenusiu. Cutia este invelita in furnir negru. Partea frontal si spatele au o culoare cenusie. Privita de aproape R1 arata foarte bine. Materialele folosite sunt de calitate, designul este un mix interesant intre vechi si nou, iar grila care acopera sistemul bass-reflex din spate te duce cu gandul la masinile sport din anii ’60 – ’70.
      Sistem de test: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Cambridge Audio Azur 851N - DAC USB / streamer / preamplificator; amplificator stereo – Pass Labs Int 150;  boxe audio – Audiovector R1 Signature; cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio.
      Muzica de test: Ella Fitzgerald - Sings The Cole Porter Song Book, Alisa Weilsertein - Elgar Cello Concerto, Opeth – Heritage.
      Ella Fitzgerald
      Inca de la primele acorduri am recunoscut timbrul inconfundabilei Ella. Vocea are finetea matasei, este echilibrata si bogata in amanunte calde. Audiovector R1 ofera un sentiment superb de palpabilitate pe aceasta inregistrare. Sunetul vocii este centrat, pozitionat undeva in fata orchestrei care pare sa imbratiseze de la distanta forma fantomatica a artistei. In timp ce ascultam,  am observant o oarecare retinere in zona octavelor inalte. Vocea Ellei atinge notele inalte cu o oarecare sfiala. Mi-as fi dorit sa contina mai multa energie. Ciupiturile contrabasului au o vigoare moderata si nu pot fi localizate in spatiu. Pianul este discret, asezat in spate, cu o pozitie bine definita. Sunetul se simte ca si cum totul s-ar petrecere intr-o camera mica. Am continuat sa ascult intregul album atras de muzicalitatea daneza a acestor boxe.

      Alisa Weilerstein
      Audiovector R1  au capacitatea de a localiza cu precizie imagini individuale dincolo de limitele exterioare ale difuzoarelor. Sunetul vine catre ascultator treptat, asemeni valurilor marii, nu in forma unui zid care uniformizeaza informatia. Acest aspect ofera ascultatorului o perspectiva tridimensionala buna. Notele mai putin intense sunt audibile dincolo de cortina de sunete aflate in prim-plan.  Violoncelul are un sunet curat.  Notele joase sunt moi, dulci, fara a fi neaparat lipsite de viguroase. Un mix interesant de energie salbatica si muzicalitate. Pasajele dinamice in care este implicata intreaga orchestra sunt prezentate coerent si liniar. Sunetul in ansamblu este un mix intre intensitatea armoniilor orchestrei si romantismul cu accente tragice al violoncelului . Echilibrul cald si bogat al acestei inregistrari a fost corect reprodus. Frecventele inalte au fost curate si lipsite de cea mai mica urma de oboseala. Sentimentul de intensitate a fost coplesitor. Am fost sedus de calitatea verosimilitatii pe care am trait-o in timp ce ascultam aceasta inregistrare prin boxele Audiovector R1 .

      Opeth 
      Albumul debuteaza cu un cantec in care pianul are rolul principal. Notele au greutate, sunt detaliate, se descompun in intr-un puzzle urias ce se imprastie prin camera. Senzatia unui pian pozitionat in fata mea transcende simturile. Audiovector R1 ofera autenticitate auditiei intr-un mod realist. Continui auditia cu urmatoarea melodie. Toba impinge muzica catre ureche. Energia frecventelor joase este asemeni unui metronom. Sunetul are ritm, dinamica, kick, energie si o viteza buna. Simti ca este o piesa de prog de generatie noua. Pluteste un ritm ce aminteste de perioada psihedelica, insa sunetul pe ansamblu este imbracat in haine moderne. Muzica are atmosfera, esti poftit sa te implici in auditie. Sunetul este natural, nu pare fals, sintetic. Vocea este dramatica, pluteste asemeni unui corb peste sunetul instrumentelor. Boxele reusesc sa cante rock la un nivel bun. Instrumenete sunt bine definite, chitara acustica este autentica, pianul electric are corp si consistenta. Pe aceasta piesa am avut confirmarea unei banuieli pe care o intuiam. Extensia frecventelor joase este limitata de dimensiunea difuzorului. Din fericire, intr-o camera mica aceasta problema va fi mai putin evidenta. 

      Concluzie
      Audiovector R1 sunt boxe muzicale cu o tenta cald – neutra. Pasionatii obsedati de muzica, cei care asculta ore intregi inchisi in camera de auditie, vor iubi sunetul acestor boxe. Punctele forte sunt: imaginea holografica, frecventele medii bogate, absenta oboselii in sesiunile lungi de ascultare. Slabiciunea lor este basul profund. Constructiv nu au cum sa atinga valori aflate in acea zona. Daca sunteti in cautarea unor boxe neutre cu un sunet placut, pentru o camera mica, poate ca nu ar fi o idee rea sa oferiti o sansa si danezelor Audiovector R1.
      Pro:
      calitatea materialelor si a constructiei
      sunet cald-neutru
      imagine holografica
      excelente in sesiuni lungi de auditie                                                                                                                                                                              liniaritate                                                                                                                                                                                                                          bas corect
      Contra:
      extensia basului profund                                                                                                                                                                                                frecvente inalte pot fi considerate discrete de unii dintre voi 
      pretul pentru cei cu bugete mici (2500 euro costa boxele la importator)                                                                     
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

       
       

    • In acest articol incerc sa va impartasesc experienta mea legata de amenajarea unei camere de auditii folosind ca model raportul matematic cunoscut sub numele de golden ratio.  
      Daca sunteti preocupati de modul in care sistemul vostru audio stereo / multicanal interactioneaza cu acustica camerei, sunt sanse mari sa fi intalnit termenul golden ratio. Acesta este folosit pentru a defini o proportie matematica, este cunoscut inca din antichitate si are valoarea de 1,61. Vechii matematicieni, cum ar fi Pitagora sau Euclid, au studiat proprietatile ‘golden ratio’ datorita aparitiei sale frecvente in geometrie. Euclid a studiat indeaproape acest raport oferind prima definitie. El a examinat acest raport  in relatie cu un pentagon sau un dreptunghi, care poate fi taiat intr-un patrat si un dreptunghi mai mic cu acelasi raport de aspect. Golden ratio a fost folosit si pentru analiza proportiilor obiectelor naturale, precum si a sistemelor create de om si apare in unele modele din natura cum ar fi aranjamentul in spirala al frunzelor, cochilia melcului (boxele Nautilus Bowers & Wilkins sunt inspirate de acest raport), etc.
                                                             

      In  acustica termenul golden ratio defineste camera ideala de ascultare. In teorie aceasta camera actioneaza ca un ghid de unda si ofera ascultatorului un sunet in care rezonantele si reflexiile sonore nu domina distributia sunetului. Sunetul rezultat este natural, echilibrat, lipsit de interferente sonice. 
      De ce avem nevoie o asemenea camera cand ascultam muzica?
      Raspunsul la aceasta intrebare depinde de asteptarile noastre legate de sunet. O camera a carei contributie in sunet este mare, va face ca fiecare inregistrare sa sune ca si cum ar fi spatiul camerei. Informatiile despre spatiul inregistrarii, modul in care a dorit inginerul de master sa prezinte instrumentele, timbrul diferitelor instrumente, al vocilor, vor suferi o alterare. O camera de tipul golden ratio isi va pune amprenta asupra sunetului intr-o masura mai mica, permitand ascultatorului sa perceapa informatia muzicala originala, fara sa modifice caracteristicile  inregistrarii.
      Te poate interesa:
      Despre dimensiunea unei asemenea camera veti gasi o multime de informatii. Exista varianta greceasca, varianta folosita de inginerii de studio, varianta recomandata de diferitele site-uri ale unor firme de acustica. In ciuda multitudinii de versiuni exista o dimensiune a camerei de auditie recomandata de majoritatea celor implicati in industrie si anume: 3 metri inaltime, 4.87 metri latime, 7.92 metri lungime. O asemenea camera reduce la minimum problemele de presiune ale frecventelor joase si de asemenea reduce problemele legate de timpul de reverberatie. 
      Este aceasta dimensiune corecta pentru toate situatiile? Nu. Ar fi o camera buna pentru un studio de inregistrari, dar nu ar fi o camera buna pentru un home theater, pentru ca intr-o asemenea camera sunt amplasate mai multe boxe a caror energie are nevoie de mai mult spatiu.
      Pornind de la aceasta premiza am hotarat sa transform vechea mea camera de auditie intr-un spatiu apropiat de cel recomandat de specialistii in acustica ca fiind ‘the golden room ratio’. Initial camera avea urmatoarele dimensiuni: inaltime – 2.65 metri, latime – 4.65 metri, lungime – 10 metri. Conform raportului golden ratio dimensiunea camerei ar trebui sa fie: 2.65 /  4.26 / 6.86. Din motive obiective inaltimea si latimea nu aveam cum sa le modific. Am scurtat lungimea camerei la 7 metri construind un zid din rigips cu grosime de 10 cm. In interiorul placilor de rigips am introdus vata bazaltica cu proprietati absorbante, cu o grosime de 10 cm. Spatiul ramas in spatele zidului a fost transformat intr-un micut dormitor si o baie. Noua camera de auditie are dimensiunile urmatoare: inaltime 2.65 m, latime 4.65 m, lungime 7 m.
      Inainte sa ma apuc de modificat dimensiunile camerei, am masurat raspunsul camerei. Din pacate am pierdut mare parte din masuratori. Au ramas doar cele referitoare la frecventele joase, pana in 200 hz. O comparatie directa, in care sa apara intreg spectrul de frecvente audibile, ar fi aratat fara echivoc diferentele sonice cuantificate prin masuratori. 

      foto 1 – camera initiala
       
      foto 2 – camera dupa reamenajare
      In lipsa unei confruntari de date, am sa va impartasesc intr-o varianta condensata rezultatele acestui experiment din punct de vedere psihoacustic. 
      1. Schimbari substantiale in perceptia basului profund nu exista. Zona audibila este o idee mai asezata si curata, insa continua sa sufere in zona de energie si de perceptie temporala. Din acest motiv am aplicat un digital room correction.
      2. Restul spectrului sonor s-a curatat de rezonante, iar curba de reverberare raportata la timp s-a imbunatatit substantial. Castigul psihoacustic rezultat este tradus de creier printr-o imagine stereo detaliata, precisa, o pozitionare spatiale 3D superioara si o mai buna separare a instrumentelor. Un aspect foarte important pentru mine este  pastrarea caracteristicilor inregistrarii de catre sistem. Prin sistem inteleg combinatia camera, boxe, electronice. In noua camera diferentele de masterizare sunt foarte bine evidentiate si sunt sesizabile fara un efort constient. 

       
      A meritat sa construiesc o camera de auditii inspirata de raportul golden ratio? Creierul sprijinit de ureche si masuratori raspunde afirmativ. Audiofilul din spatele tastelor este fericit si se gandeste la noi provocari.
      Daca doriti sa imi adresati intrebari puteti sa o faceti pe pagina HiFi Tech la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

       
       

    • Rotel Michi P5 este un preamplificator,  phono MC/MM, amplificator de casti, DAC compatibil  MQA & DSD 512,  dezvoltat si construit de firma japoneza Rotel. Datorita colaborarii istorice cu britanicii de la Bowers & Wilkins multi pasionati isi inchipuie ca Rotel este o firma britanica. Nu este.    
      In anii ‘70, Rotel a fost unul din cei mai importanti producatori de componente hi-fi din Japonia. La vremea aceea aveau o reputatie solida pentru ca ofereau electronice la o calitate superioara la preturi rezonabile.  Cu toate acestea, pe masura ce tot mai multi producatori au intrat pe nisa audiofila, cota de piata a Rotel a scazut, astfel incat la inceputul anilor '90  compania a decis sa inceapa construirea de modele luxoase, pentru a concura impotriva unor firme precum Luxman si Accuphase pe piata interna si impotriva celor de la McIntosh si Audio Research pe scena mondiala. Pentru a reusi in aceasta piata extrem de competitiva Rotel au numit noile modele “Michi”. Nume ce poate fi tradus din japoneza in sensul de ‘calea cea dreapta’.  Modelele construite sub numele Michi erau fabuloase si aratau complet diferit vizual fata de toate celelalte produse Rotel.

      Dupa o perioada stralucitoare in anii ’90 marca a intrat intr-un con de umbra. La inceputul anului 2020 marca Michi a fost reinviata. Noile modele arata complet diiferit fata de anii ’90. Daca la inceput finisajele acestora erau o combinatie de gri metalic cu panouri laterale din lemn rosu, acum sunt toate finisate in negru mat cu un panou frontal de sticla, un mic ecran de calitate pe care sunt afisate diferite informatii si o telecomanda superba in simplitatea ei. In prezent numele marcii Michi este complet separat de Rotel, marketingul este pentru Michi, iar pe panoul frontal este afisat un singur nume, Michi. Daca va uitati in spatele aparatelor, veti gasi inscriptionat cu litere mici „By Rotel”. 
      Directorul general Peter Kao spune despre noile modele Michi. „Am folosit toti cei 55 de ani de experienta in proiectare si fabricatie pentru a crea cele mai bune produse ale noastre.”
      Michi P5 este un preamplificator complet. Include un DAC intern bazat pe cipuri AKM capabile sa decodeze 32 biti / 768 kHz cu suport MQA, DSD 512, fono de pickup MM / MC, Bluetooth cu suport aptX si AAC, amplificator de casti, intrari si iesiri balansate si nebalansate, plus un circuit complet balansat.
      La exterior designul P5 este minimalist: colturi usor curbate, carcasa eleganta din aluminiu anodizat, panou frontal din sticla, doua butoane simetrice de culoare gri si un ecran pozitionat central. Butoanele rotative stanga si dreapta sunt pentru selectarea intrarii si pentru alegerea volumului auditiei. Un mic buton incastrat de pornire / oprire se afla in centru, sub ecran. Toate functiile aparatului pot fi accesate folosind telecomanda. Carcasa P5 este construita din aluminiu anodizat cu o grosime de 4 mm. In fata aparatul este acoperit cu sticla securizata. Pe cele doua laterale sunt montate radiatoare. P5 se sprijina pe 4 picioare din aluminiu, proiectate la comanda, pentru a oferi un echilibru excelent intre rigiditate si maleabilitate.

      Dotarile lui P5 sunt maximizate. Exista un DAC incorporat, un preamplificator de pickup, un amplificator de casti . Exista chiar si comenzi pentru bas si inalte. Optiunile de conectare ale unei surse sunt complexe. Avem: CD, Phono, Tuner, Aux 1 și 2 și XLR 1 și 2. Partea de intrare digitala include S / PDIF in versiunile coaxiala (RCA) si optica (TosLink), precum și Ethernet, USB și Bluetooth. Aceste intrari sunt completate de o sursa de alimentare USB (pentru alimentarea unui streamer compact), o conexiune de 3,5 mm pentru un receptor la distanta IR standard din industrie, o antena Bluetooth, doua conexiuni de 12V. De asemenea, in spate sunt patru iesiri principale – cate doua iesiri nebalansate si doua balansate, o iesire mono subwoofer si o iesire RCA care ocoleste volumul P5. 
      In interior P5 arata ca o adevarata uzina. Sursa de alimentare este construita solid si este formata din patru condensatori mari si doua transformatoare, cate unul pentru fiecare canal. Filtrarea se face cu condensatori audio de calitate ESR si atinge un total de 18 000 µF. Alimentarea etajului analogic este separata de alimentarea etajului digital. Amplificatorul pentru casti P5 utilizeaza o sursa de alimentare independenta pentru a asigura o gama dinamica larga si separarea circuitului de toate celelalte circuite analogice si digitale. Regulatoarele de tensiune dedicate alimenteaza doar amplificatorul pentru casti. Greutatea aparatului este de 22,9 kg. ETC. As putea continua cu insiruirea caracteristicilor tehnice inca cel putin o pagina intreaga. Ma opresc, pentru ca nu imi doresc sa va plictisesc. Gasiti toate informatiile pe site-ul oficial Michi.
      Produsele Michi sunt asamblate manual intr-o fabrica din Zuhai, China. Designul mecanic al P5 a fost externalizat catre o firma de design industrial din Marea Britanie, iar acordarea sonora a fost realizata de o echipa de inginerie si proiectare Rotel cu sprijinul Bowers & Wilkins in Marea Britanie.

      Teste
      Am testat P5 folosind DAC-ul intern si partea de preamplificare. P5 a fost conectat la integratul Pass Labs 150 folosit ca putere stereo. Fara sa instalez un driver in Windows 10, DAC-ul a acceptat fisiere audio esantionate la 24 biti / 768 kHz. SACD-urile in format ISO au fost decodate in PCM 24 biti / 352,8 kHz (via WASAPI). Fisiere de muzica MQA si DSD nu am putut asculta. Dupa ce am instalat driverul dedicat ASIO am reusit sa ascult fisiere MQA & DSD 512. 
      Sistemul de test a fost compus din urmatoarele componente: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Michi P5 - DAC USB @ preamplificator; amplificator stereo folosit ca putere - Pass Labs Int 150; boxe audio – Focal Electra 1038 be; cabluri –  interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio.
      Muzica de test: Gazpacho – When Earth Lets Go (16/44.1), Arne Domnerus – Jazz at the Pawnshop (24/88.2), David Oistrakh – Beethoven Violin Concerto (FLAC – 24/96).
      Te poate interesa:
      Gazpacho
      P5 a redat inregistrarea cu o scena larga si suficient de cuprinzatoare. Definitia a fost precisa, toba a avut kick, chitara s-a simtit electrica, iar vocea a fost proiectata cu atentie in mijlocul scenei. Muzica rock a sunat ‘like a rock’, a avut energie si dinamica buna. Sunetele instrumentelor au fost clare, intime, cu un sunet visceral in momentele de crescendo. Fiecare lovitura in toba mare s-a izbit de timpane si mi-a strapuns camera cu note joase, palpitante. Timbrul vocii a fost usor diferit comparativ cu CDS3000. P5 ofera o voce neutra, superficial nazala, din care lipsesc o parte din detaliile ce creaza senzatia de caldura. Auditia albumul in ansamblu a fost savuroasa ca o prajitura cu crema de ciocolata.
      Arne Domnerus
      P5 a sunat foarte bine, oferind o bucatica de istorie muzicala inregistrata in zilele de 14-15 Decembrie,1976, pe doua maganetofoane Nagra. Mesajul alto saxofonului s-a simtit puternic, cu un ton bun si o dinamica rapida si realista. Redarea spatiala a sunetului a fost excelenta. Prin P5, fiecare instrument a fost descris ca o linie clara, distincta, usor uscata, cu tonalitati suficient de solide. Plasare instrumentelor a fost precisa si stabila. Imaginea tridimensionala a micutului bar in care a fost facuta inregistrare s-a simtit realist si convingator. La melodia “Take Five”, soloul de toba a fost uimitor. Notele de bas au avut energie si un atac uimitor. Decay-ul notelor a fost completat de armonici extinse, profunde si detaliate. Splendid! Din punct de vedere emotional muzica a avut o profunzime medie, dar a compensat prin impact si claritate.
      David Oistrakh
      O inregistrare de atmosfera. Banda de magnetofon de pe care a fost transferata informatia in format digital nu se afla in conditii optime, iar acest fapt isi pune amprenta asupra auditiei. Michi P5 reuseste sa recreeze atmosfera inregistrarii intr-un mod placut in ciuda neajunsurilor evidente ale transferului. Orchestra are amploare, este raspandita intr-o scena sonora mare, iar interpretarea la vioara a lui David Oistrakh este superba. Instrumentele orchestrei au fost corect plasate pe grupe,  oferind o reproducere fidela a scenei sonore. In timp ce ascultam muzica, puteam identifica usor in spatiul din fata mea pozitia instrumentelor. Vioara a balansat tonal intre momentele delicate, cu tenta idilica, si pasajele acute, usor agressive. Pe ansamblu P5 a creat un scena sonora profunda cu calitati spatiale excelente, dar a ramas dator pe partea de  muzicalitate. 
      Concluzie
      Marca Michi se intoarce dupa o pauza lunga cu o serie de produse electronice proiectate la standarde ridicate. Dincolo de performantele excelente, calitatea solida a constructiei si estetica moderna, P5 este o adevarata bijuterie. Caracteristicile  standard  ale lui P5 sunt : preamplificator , DAC, amplificator pentru casti, preamplificator  fono, conectivitate Bluetooth, etc. DAC-ul este compatibil cu absolute toate formatele digitale. Puteti sa ascultati muzica in format DXD, DSD 512, MQA. Puteti sa faceti upsampling folosind un soft extern la DSD 512. Puteti sa ascultati muzica la casti, pickup, folosind un streamer prin intrarea SPDIF sau un PC prin intrarea USB. 
      Daca sunteti in cautarea unui preamplificator bun, potrivit cu gusturile voastre, la un pret decent, Michi P5 ar trebui sa fie pe lista scurta. Adaugati restul de caracteristici (DAC, phono, etc) si este posibil sa va aflati in apropierea unui castigator.
      Pro:
      - pret
      - caracteristici diverse (preamplificator, DAC, fono, amplificator de casti)
      - compatibilitate extinsa cu formatele digitale audio (DXD, DSD 512, MQA)
      - calitatea constructiei
      - scena sonora buna
      - nivelul detaliilor excelent (raportat la pret)
      Contra:
      - sunetul are o tenta uscata
      - o anumita lipsa de muzicalitate
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

    • “Violator”  este cel de al saptelea album Depeche Mode si a fost lansat pe 19 martie 1990. A fost un succes rasunator si este considerat unul din albumele de muzica iconice ale anilor ’90. Amintirile mele legate de acest album sunt inca vii. In anul 1990 eram un adolescent indragostit de rock. Cumva, subtil, posibil sa fi fost de vina canalul de muzica MTV, Depeche Mode mi-au intrat pe sub piele. Au fost una din putinele trupe non-rock acceptate in gasca mea de rockeri. Muzica lor se auzea la majoritatea petrecerilor, schimbam opinii despre trupa, chiar aveam prieteni ‘depesari’ cu care ardeam gazul in serile tarzii din parcul orasului Bacau. “Violator” se anunta ca un fenomen muzical inca de la lansare. Albumul a reusit sa inspire adolescentii intr-o masura atat de mare incat a dat nastere unei intregi miscari. Generatia MTV s-a imbracat la fel ca membrii trupei, a cantat, dansat, sarutat, chiar s-a despartit pe muzica lor. Cantecele de pe acest album au facut parte dintre imnurile lansate de MTV. “Personal Jesus”, “Enjoy The Silence”, “World In My Eyes”, “Policy of Thruth” au depasit statutul de simple cantece ascultate la radio sau la petreceri. Au devenit un mod de viata, un mesaj cu care pustimea se identifica.

      Cum a ajuns acest album sa fie iubit de o diversitate atat de mare de fani? 
      Cand “Violator” a fost lansat, o intalnire cu fanii la un magazin de discuri din Los Angeles unde organizatorii se asteptau sa fie cateva mii de fani, a ajuns sa atraga in jur de 17.000 de oameni. Trupa a fost fortata sa se retraga de la eveniment din motive de securitate, iar plecarea lor timpurie aproape a provocat o revolta. Depeche Mode erau pe val. Daca te plimbai pe strada era imposibil sa nu intalnesti grupuri mari de fani ai trupei pe care ii recunosteai usor dupa imbracamintea lor copiata de la membrii trupei.
      O radiografie muzicala a acestui album nu poate incepe fara compozitiile muzicale ale lui Martin Gore. Ritmul acestora curge fara efort creand o experienta sonica relaxata. Momentele cu un ritm linistit, profund, intunecat, sunt alternate cu pasaje in care ascultatorul simte nevoia sa danseze, sa isi miste intregul trup intr-un dans frenetic.  Martin a oferit materialul brut, tempoul de baza, insa cel care infrumusetat  ritmul primitiv cu aranjamente orchestrale desavarsite a fost Alan Wilder. Produsul final ofera ascultatorului un sunet aventuros, un mix intre sunetul synth-electro si indie rock, chiar grunge (asculta Personal Jesus). Tematica versurilor se afla in aceeasi zona a experimentului. Subiectele balanseaza intre religie, sex, perversitate si lirism emotional. Produsul livrat fanilor reuseste sa sune diferit, sa se rupa de traditia celorlalte albume, sa ofere o naratiune tonala complet noua. “Violator” este un material discografic extravagant de la un capat la celalalt.
       
      Primul single lansat a fost “Personal Jesus”. Cu Anton Corbijn in spatele camerei de filmat, Depeche Mode au starnit furtuna ce avea sa anunte albumul “Violator”.  Cantecul are la baza un ritm rigid, cu acorduri de chitara de blues rock & grunge peste care se aude o toba sparta si vocea unduitoare a lui Dave Gaham. Versurile, simpliste la prima vedere, ascund de fapt un mesaj subtil-pervers ce aminteste de partea intunecata  a sexualitatii umane. 
      Urmatorul single a fost “Enjoy the Silence”. Un cantec in care dragostea este prezentata din ipostaza unei relatii linistite si echilibrate. Acele momente  tandre in care tacerea creaza o legatura profunda intre cei doi parteneri si lumea inceteaza sa mai existe. Versurile melancolice in combinatie cu sunetele luxuriante ale sintetizatoarelor si vocea linistita a lui Dave, alaturi de imaginile lui Anton Corbijn, au transformat acest cantec in cel mai mare succes al trupei.
      Te poate interesa:
      Fiecare melodie din acest album cu 9 piese nu o sa va dezamageasca. Aranjamentele muzicale stimuleaza  in aceeasi masura creierul si trupul, iar versurile te provoaca sa gandesti, sa cauti dincolo de aparentele uneori simpliste.
      In anul 2020, “Violator” a fost clasat pe locul 167 de revista  Rolling Stone in lista cu cele mai bune 500 de albume din toate timpurile.
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       
       

    • A-S1200 este un amplificator integrat stereo cu tehnologie mosfet construit de firma japoneza Yamaha. Interiorul acestui aparat este un exemplu de perfectiune japoneza. Tehnologie fara compromisuri, ar spune unul din amicii mei audiofili. Etajul de alimentare este compus dintr-un transformator toroidal masiv  de 625 VA si 4 condensatori uriasi de 18 000 uF. Etajele de amplificare ale fiecarui canal sunt complet separate. Acestea sunt amplasate in interior pe cele doua laterale si sunt racite cu ajutorul unor radiatoare generoase. Partea superioara a amplificatorului este perforata si are aspectul unei grile de racire pe intreaga zona unde se afla radiatoarele. “Conceptul de masa mecanica”aplicat la fratele mai mare, AS3200, il gasim implementat si aici. Transformatorul de putere, condensatorii si radiatorul sunt insurubate direct pe sasiu, iar asta permite o reducere drastica a vibratiilor. De asemenea, pentru transmiterea semnalului, Yamaha A-S1200 foloseste cablu de cupru OFC de inalta puritate cu diametrul de 2 mm.

      In ultimii ani Yamaha a lansat o gama larga de solutii care combina  valorile pe care le asteptati de la un produs HiFi de inalta calitate. Dintre acestea, mentionez seria de amplificatoare purtand acronimul AS si playerele SACD / DAC USB lansate sub acronimul CDS. Succesul relansarii Yamaha este un mix intre tehnologiile audio contemporane si traditia celor 50 ani de activitate in domeniul HiFi. Eu am descoperit aceasta serie extraordinara acum 4 ani cand am cumparat un CDS2100. La vremea aceea cautam un player universal care sa ofere suport  CD / SACD dar sa poata fi folosit si ca DAC conectat la un PC folosind un cablu USB. Experienta pozitiva cu CDS2100 s-a transformat intr-un upgrade la superbul CDS3000 doi ani mai tarziu.
      A-S1200 este un amplificator cu un design exterior care aminteste de perioada de glorie a HiFi-ului, epoca vintage audio asa cum este cunoscuta de majoritatea pasionatilor. Carcasa este construita din aluminiu solid  pentru a preveni vibratiile care ar putea deteriora sunetul. Partea frontala este acoperita cu vumetre si butoane ce amintesc de designul vintage. Partile laterale sunt finisate cu lemn lacuit negru. Conectorii cu surub dedicati boxelor sunt mari si sunt taiati din alama cu puritate ridicata. Yamaha A-S1200 are trei linii de intrare, un preamplificator phono compatibil cu doze MM si MC, o iesire pre si o iesire principala. Frontal, aplificatorul este dotat si cu o conexiune pentru casti.  
      Va marturisesc sincer, A-S1200 arata exceptional indiferent de gusturile personale. Adaugati pretul rezonabil la care este listat, dotarile de exceptie (phono MM/MC, amplificator de casti) si o sa realizati ca avem in fata un adevarat ‘hidden gem’.  
      Te poate interesa:
      Specificatii tehnice
      Putere: 90 W - 8 ohm, 150 W  - 4 ohm  Raport Semnal Zgomot: CD – 110 dB, Phono MC – 90 dB, Phono MM – 96 dB Factor amortizare: > 250 (1 kHz, 8 ohm) Raspuns in frecventa: +0, -3 dB (5 Hz-100 kHz) Abatere de egalizare RIAA: +/- 0,5 dB (MM/MC) Dimensiune (L x I x A): 435 x 157 x 463 mm Greutate: 22 kg Teste
      Am testat AS1200 in urmatorul sistem: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; DAC USB – CDS3000; boxe – Focal Electra 1038be; cabluri – Kimber Kable, Vicol Audio.
      Muzica de test: GoGo Penguin – Man Made Object; Carmen Gomes – Sings The Blues; Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra – Beethoven Piano Concerto no.5
      GoGo Penguin
      Primul lucru care te loveste este viteza. Ciupiturile contrabasului se deplaseaza prin spatiu accelerat fara a se amesteca. Este o adevarata placere sa asculti un instrument atat de greoi prin acest amplificator. Sunetul are nerv, este electric, iar basul are un kick fantastic. Toba mare este  reala, palpabila. Simti fiecare lovitura direct in plex. Zgomotul combinat dintre corpul tobei si vibratiile produse de pielea intinsa la maxim transcende realitatea unei simple auditii. Ma simt la unul din concertele de jazz organizate de mine pentru Copper’s Pub acum 2 ani. Sunetul pianului se desface in note lungi, vibratii sonice ce tranziteaza camera oferindu-mi senzatia unui spatiu lipsit de pereti. Ma simt ca intr-o catedrala inchinata jazz-ului. Impresia sonica de ansamblu este pozitiva cu o singura mentiune, instrumentele sunt usor amestecate. A-S1200 nu are precizia amplificatorului Pass Labs Int 150, nici nu are cum. A-S1200 este listat la aproximativ 2000 euro, Pass Labs a fost listat in Europa la peste 8000 euro.

       
      Carmen Gomes Inc
      Vocea familiara a cantaretei Carmen Gomes a sunat foarte clar si neprocesat. Sunetul a fost stralucitor, corect directionat catre microfoanele pozitionate sa surprinda imaginea de ansamblu a scenei. Sunetul s-a remarcat printr-un sentiment de delicatete frumos desenata, a fost corect articulat si m-a indemnat sa ascult cu atentie inregistrarea. Detaliile muzicale au fost prezentate cu sobrietate, fara inflorituri, iar  transparenta si dinamica la un nivel scazut al auditiei s-a manifestat fara efort. Semnalul muzical, masterizat in DXD (352.8 kHz @ 24 biti) pe o consola Merging Technologies, a curs prin A-S1200 catre boxe aproape transparent. 

       
      Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra
      A-S1200 impreuna cu boxele Focal au facut tot ce au putut sa imi prezinte aceasta inregistrare cat mai putin alterata. Prospetimea este cuvantul cheie. Minnaar se joaca cu pianul foarte abil si exista un sentiment real de muzica de camera. Pasajele linistite sunt intunecate pana la limita insuportabilului, nu exista zgomot de fond, doar tacerea perfecta a digitalului. Din acest punct de liniste absoluta se nasc impulsurile sonice ale orchestrei oferind o prezentare spatiala desavarsita. Sunetul pianului balanseaza intre momentele ce amintesc de gratia unui balerine si pasajele dinamice in care prezenta sa se simte cu incisivitate. Timpanele sunt convingatoare si se deschid in intregime in spatiul camerei. Sunetul lor se intinde pe deasupra orchestrei mascand partial spectrul sonor acoperit de instrumentele cu coarde si de suflat. Viorile, violoncelele, impresioneaza cu a lor atingere delicata. Un flaut si un oboi isi fac simtita prezenta in randurile din spate ale orchestrei. Notele lor sunt pastelate, fine, asemeni atingerii matasii. Ma simt de parca as fi muscat dintr-o piersica si intregul alai de arome imi inunda papilele gustative. Intreaga orchestra este asemeni unui stup de albine ce rezoneaza intr-un tot unitar la comanda dirijorului. Totul pare gandit sa ma tintuiasca lipit de scaun si sa imi ofere o farama nirvanica de placere muzicala pura. Senzatia unei oarecare lipse de precizie s-a pastrat si pe aceasta inregistrare. Nimic cu adevarat suparator. Am convingerea ca pentru majoritatea ascultatorilor acest amanunt va fi invizibil.

      Concluzie
      A-S1200 este o supriza entuziasmanta. Pastrand proportiile si raportand acest aparat  la pretul de lista, A-S1200 este unul din cele mai bune amplificatoare stereo integrate ascultate de mine in ultimii ani. Este construit impecabil. Componentele din interior sunt de calitate. Zvonurile citite pe diferite forumuri soptesc ca totul este manufacturat in Japonia si apoi asamblat in Malaesia. Designul exterior are tot ce este mai bun din epoca audio vintage. Sunetul este solid, fluid, energic, organic, neutru cu o usoara tendinta calda. La pretul de 2000 euro este greu de gasit ceva similar. Daca gasiti un asemenea amplificator, va rog sa ma anuntati. Voi face tot ce este posibil sa scriu in HiFi Tech despre descoperirea voastra.
       
      Pro:
      Pret Design exterior Constructie interioara, calitatea componentelor folosite Sunet mare / audiofil / holografic Capacitatea de a conduce boxe destul de dificile Dinamica buna Phono MM/MC incorporat Contra:
      Lipsa preciziei pe anumite inregistrari Sunt sanse sa nu se descurce cu boxe care coboara sub 4 ohm. (de obicei acestea sunt boxe foarte scumpe, mult peste gama unui amplificator de 2000 euro) Va astept cu intrebari, opinii,  in sectiunea dedicata comentariilor aflata sub articol sau pe Facebook.
       
      PS:
      In urmatoarea perioada nu voi publica articole despre aparatura HiFi. Camera de auditii va trece printr-un proces de ajustare a dimensiunilor. Tinta propusa este atingerea unor dimensiuni apropiate de ceea ce acusticienii numesc 'golden ratio'.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
       
       

    • Spotify a anuntat astazi (22 Februarie) planurile de lansare a unui nou serviciu de abonament high-end, numit Spotify HiFi, impreuna cu alte noi functii, inclusiv oferte de continut noi si diferite functii destinate creatorilor de continut. Compania a declarat ca Spotify HiFi se va lansa la sfarsitul acestui an. Abonatii Spotify Premium de pe anumite piete vor putea sa asculte muzica in format audio fara pierderi, la calitate CD (16 bit @ 44,1 kHz), chiar de anul acesta.
      Stirea a fost anuntata pentru prima data la evenimentul online Spotify, „Stream On”.
      Spotify a declarat ca streamingul de muzica la calitate CD  a fost solicitat in mod constant de catre utilizatori. Spotify a mai spus ca serviciul HiFi va functiona pe mai multe dispozitive, inclusiv pe boxele compatibile Spotify Connect. Pentru a face Spotify HiFi cat mai accesibil, purtatorul de cuvant a anuntat ca se lucreaza cu unii dintre cei mai mari producatori de boxe audio din lume.
      In acest moment nu sunt cunoscute preturile, data lansarii sau zonele unde acest tip de abonament va fi disponibil. Inteleg ca abonamentul va costa mai mult comparativ cu oferta Premium.
      Te poate interesa:

      De asemenea, compania a oferit astazi o actualizare a programelor sale artistice existente, mentionand ca a adaugat 76.000 de artisti noi si a subliniat deschiderea companiei pentru ajutorarea tinerilor artisti. In acest sens compania a creat instrumente noi cum ar fi Enhanced Albums, Stories & Clips. De asemenea, au amintit de Spotify Canvas, spunand ca elementele vizuale care insotesc o piesa, sunt acum disponibile pentru toti artistii Spotify.
      Spotify a anuntat planuri noi de expansiune, explicand ca in urmatoarele zile se va extinde pe noi piete. In urma expansiunii peste un miliard de oameni vor avea acces la serviciul de streaming.  
       

    • In primul articol am descris problemele acustice ale unei camere de auditii normale si cum le putem imbunatati folosind Digital Room Correction. In partea a doua am sa explic cum putem implementa DRC folosind un player audio bit perfect. 
      Totul incepe cu masurarea raspunsului camerei de auditie folosind un soft dedicat (REW), un microfon si un laptop. Rezultatele se vor prezenta sub forma unor grafice detaliate (vezi primul articol). Urmeaza aplicarea corectiilor pentru liniarizarea raspunsului camerei. In articolul de astazi explic cum facem acest lucru folosind Audirvana @ TDR Nova GE sau Roon cu al sau DSP intern. 
      Te poate interesa:
      Recapitulare
      Implementarea  DRM aleasa de mine este inspirata de teoria celor de la Harman & Kardon. Propunerea lor are la baza un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. 
      Pornind de la aceasta idee suntem atenti la urmatoarele aspecte:
      Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga
      Aplicare practica
      In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase, ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvențe inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.
      Varianta Harman & Kardon este preferata mea. Voi puteti folosi o alta abordare pe care o considerati potrivita. 
      Implementare DRM folosind Audirvana
      Utilizatorii de Audirvana vor avea nevoie de un DSP compatibil separat. Eu am ales TDR Nova GE pentru simplitatea sa intuitiva. Softul poate fi utilizat dupa ce este implementat in nucleul functional Audirvana. Pentru a va usura munca atasez imagini cu etapele instalarii.
       

      Dupa ce TDR Nova a devenit parte integranta Audirvana, deschideti interfata si alegeti frecventele pe care doriti sa le modificati. Sfatul meu este sa aplicati metoda Harman & Kardon. TDR Nova poate fi utilizat gratuit intr-o varianta redusa cu doar 4 benzi de egalizare si o parte din posibilitatile de procesare ale sunetului, sau in varianta platita cu 6 benzi de egalizare si acces complet la procesarea sunetului. TDR Nova GE ajusteaza volumul intern (numit si gain) in functie de actiunile noastre pentru a preveni aparitia clipping-ul digital, iar asta este de mare ajutor pentru cineva lipsit de experienta.


       
      Daca doriti o extindere la 6 benzi de egalizare, plus o procesare extinsa, trebuie sa cumparati softul. Va sfatuiesc sa vizionati clipurile de prezentare urcate pe YouTube de Tokyo Dawn Records. Aici o sa gasiti informatii aprofundate despre soft. O implementare corecta DRM nu se poate realiza fara putin studiu.
      https://www.youtube.com/watch?v=1CHFv4mWQYM&feature=emb_logo
       
      Implementare DRM folosind Roon
      Utilizatorii de Roon se vor bucura sa afle ca acest soft are inclus un soft DSP. Deschideti DSP-ul, activati ‘Headroom Management’, bifati o valoare de -3 dB pentru a evita clipping-ul digital, deschideti ‘Paramentric EQ’, alegeti frecventele asupra carora doriti sa actionati. Aplicati metoda Harman & Kardon. Salvati. 
       
      Roon permite si incarcarea unui DSP bazat pe filtrele create cu REW. Salvati filtrele REW selectand din fereastra principala, Meniu, File ->Export->Export filter impulse in forma unui fisier wav, apoi puneti aceste filtre intr-un fisier .zip. Incarcati fisierul in DSP Engine – Covolution. Ascultati muzica.
      Succes!
       
      Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.
       

    • Inainte sa va povestesc despre cum puteti utiliza un Digital Room Correction (egalizator audio digital) pentru a imbunatati raspunsului camerei, am sa prezint intr-o varianta condensate principalele probleme acustice ale unei camere de auditii. Campul acustic al unei camera poate fi impartit in trei parti.
      Modul camerei aflat intre 20 Hz – 100 Hz
      In aceasta regiune raspunsul in frecventa arata in cele mai multe cazuri ca niste valuri separate, cu inaltimi si adancimi de peste 10 DB. Raspunsul este dominat de modurile camerei. Aceste moduri sunt distantate si nu intercationeaza. De exemplu, ar putea exista moduri ale camerei la 34 Hz, 47 Hz, 65 Hz. Fiecare dintre acestea este suficient de departe de urmatorul mode incat sa apara o scadere vizibila in raspuns. Modurile din aceasta regiune sunt cel mai puternice dintre toate modurile de camera, fiind principalele moduri axiale si tangentiale.
      Aceasta zona este greu de imbunatatit prin tratament acustic, deoarece lungimile de unda ale sunetului sunt foarte lungi. Majoritatea bass trap-urile comerciale sunt ineficiente sub 100 Hz. 
      Modul camerei aflat intre 100 Hz – 400 Hz
      Aceasta regiune este inca dominata de rezonantele incaperii, dar modurile frecventelor individuale sunt apropiate  si pot interactiona. In general, aceste probleme sunt mai usor de rezolvat prin aplicarea de materiale acustice.
      Modul camerei ‘in afara axei boxelor’, aflat intre 400 Hz – 20 Khz
      In teorie, in aceasta regiune raspunsul in frecventa referitor la pozitia de ascultare este dominat de raspunsul de pe axa difuzorului. In realitate acest lucru se intampla doar in studiourile de inregistrare sau situatii in care pozitia de ascultare este apropiata de boxe. Problema aceasta poate fi rezolvata prin plasarea de tratamente acustice la punctele de reflectie de pe pereti, podea sau tavan. Este important sa se asigure un echilibrul spectral intre sunetele reflectate si sunetul direct.
      Exista si alte probleme ale camerei  (distorsiuni acustice). Acestea pot aparea la orice frecventa. Interferenta in apropierea difuzorului, este o anulare sau adaugare  SPL bazata pe faze. Acestea apar in general in regiunea cuprinsa intre 50Hz și 200Hz. Anularea este o interferenta la limita difuzorului. Este cauzata de interactiunea distructiva  a undei sonore directe de la difuzor si a undei sonore reflectate, indirecte dintr-o zona aflata in apropiere. Daca diferenta dintre lungimea de unda directa si indirecta este egala cu jumatate de lungime de unda, atunci cele doua unde sonore se vor combina distructiv si va aparea o crestatura in raspunsul de frecventa. Adaugarea este o actiune de compunere, de amplificare a undei sonore.
      Te poate interesa:
      Mai sunt si rezonantele structurale. Acestea au legatura cu materialele din care este construita camera si exista sub forma unor vibratii ale peretelui, tavanului si podelei camerei. De obicei, sunt vizibile sub 40Hz.
      Am prezentat problemele de ansamblu ale unei camera, sa trecem la subiectul acestui articol. Cum putem ameliora, corecta, raspunsul unei camera pentru un sistem audio compus din doua boxe. Folosim un instrument denumit generic Digital Room Correction.
      Aplicarea unei corectii digitale se face in patru etape:
      redati un semnal de test folosind un soft specializat ca REW si masurati amplitudinea (detalii in ghidul afisat pe pagina REW) comparati semnalul de test fata de raspunsul in frecventa creati filtre de corectie pentru a se potrivi cu raspunsul tinta aplicati filtrele de corectie folosind un soft dedicat Un exemplu, sa va ajute. La 60Hz, raspunsul masurat al unui sistem este de 78 dB. Am stabilit un maxim de 75 dB. Raspunsul masurat este cu + 3dB mai puternic decat tinta. Este necesar un filtru de corecție de -3dB. 
      Masuratori
      Inainte de a folosi un ‘Digital Room Correction’ trebuie sa masurati raspunsul in frecventa al camerei de auditie. Pentru efectuarea masuratorile aveti nevoie de un soft dedicat, un microfon, o interfata audio si un PC. Eu am sa va recomand cateva componente de buget, insa voi puteti alege sa folositi si altceva.
      Soft - REW Microfon – MiniDSP UMIK-1 Interfata audio – MiniDSP 2x4 HD PC – fiecare are acasa un computer personal Dupa ce ati procurat instrumentele necesare va apucati de masuratori. Instalati microfonul conectat la PC in pozitia unde va asezati cand ascultati muzica si masurati folosind softul REW raspunsul camerei in varianta stereo (cu cele doua boxe), apoi fiecare boxa separat. In tutorialul oferit de REW gasiti toate informatiile necesare. In softul REW o sa descoperiti cateva variante de interpretari ale masuratorilor. Sfatul meu este sa va limitati la ‘raspunsul in frecventa’ si ‘descompunerea frecventelor joase’.
      Raspuns in frecventa
      Raspunsul in frecventa, ofera o imagine a energiei din camera, masurata in decibel (dB), raportata la  frecventa masurata in Hz. Tipul acesta de masuratori poate fi gasit in unele articole din revistele HiFi. Un exemplu de masurare a raspunsului in frecventa este prezentat mai jos. Variatiile de răspuns de +/- 10db prin regiunea basului sub 300hz sunt clar vizibile. O diferenta de + 10 db este aproximativ echivalenta cu o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. O diferenta de - 10 db este ca o gaura in sunet. 

       
      Descompunerea frecventelor joase in timp
      Este o masurare combinata, care ne arata timpul, impreuna cu energie si frecventa (TEF). Exista mai multe moduri de a privi aceste masuratori. Eu recomand diagrama cascada si diagrama spectrala. Rezonantele structurale, cum ar fi podeaua vibranta si modurile de camera in descompunere lenta, pot fi identificate foarte repede din aceasta masurare. Frecventele joase au o durata de descompunere intinsa in timp mai mare comparativ cu celelate frecvente si atenuarea sunetului este inegala din cauza modurilor camerei.  Dovezile unei rezonante a camerei la 74 Hz sunt in grapficul din imaginea atasata. Aceasta rezonanta poate fi usor observata daca privim la varful marcat cu rosu in grafic. Semnalul de test are o valoare de 73,8 db, iar varful atins la frecventa de 74 Hz este de 87 db. Mult peste 10 db, ceea ce inseamna o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. Aceasta frecventa va acoperi frecventele din jur. Sunetul in acest caz va fi perceput ca o nota simpla, in loc sa fie perceput cu un sunet complex format din mai multe note. O astfel de rezonanta excesiva este de fapt o distorsiune a formei de unda inregistrata care afecteaza atacul, descompunerea si timbrul continutului gamei de bas. In cele mai rele cazuri, o rezonanta deosebit de lenta in descompunere poate face ca un sistem sa aiba un sunet, care la frecventa de rezonanta sa ofere senzatia unui sunet 'bubuit' generat de camera, nu de boxe. In cazurile usoare, evidente pentru ureche, unele note ale instrumentelor, cum ar fi un contrabas acustic, vor suna mai tare si se vor descompune, deveni inaudibile, mai tarziu comparativ cu alte sunete. Aceasta descompunere inegala  afecteaza articulatia dinamica, in special pe muzica cu ritm rapid, si poate duce la o reducerea subiectiva a impactului dinamic.


       
      Pentru edificare, atasez o diagram cascada a unei camera tratate acustic masurata cu un XTZ Room Analyzer II Pro. Aici exista o rezonata structurala la 23 Hz si o cantitate usoara de activitate energetica la 35 Hz.

      Dupa ce am terminat masuratorile avem doua solutii. Folosim informatiile pentru a le introduce intr-un soft Digital Room Correction dezvoltat de un producator audio specializat, sau concepem propriul DRC folosind un soft audio care permite aplicarea unui corectii digitale. Recomand, Audirvana, Roon, Foobar, celor interesati de crearea unui ‘room correction’ modelat dupa gusturile proprii.
      Daca alegem sa folosim un DRC inclus intr-un produs de tipul MiniDSP 2x4 HD, tot ce avem de facut este sa introducem masuratorile in softul cu care vine acesta. Acesta este foarte versatil. Puteti sa il folositi ca DRC intr-un sistem stereo sau la alinierea temporala a boxelor si subwooferelor in cazul in care folositi boxe de raft cu subwoofere.
      Varianta personalizata presupune un oarecare efort, dar este posibil sa va placa mai mult. Concetrati-va pe intelegerea modurilor camerei. Am dezvoltat subiectul la inceputul articolului. Am sa recapitulez cu cateva idei de baza.
      Fapte: 
      Toate camerele au frecvente de rezonata naturala, numite moduri de camera sau unde stationare. Modurile unei camere sunt principal cauza a distorisunilor acustice sub frecventa de tranzitie (200 Hz), provocand varfuri si caderi ale raspunsului in frecventa de peste 10 dB. Modurile unei camere apar atunci cand unda sonora se deplaseaza intre doua limite opuse.  Identificati rezonantele modale folosind masuratorile acustice mentionate in articolul. Modurile unei camere pot fi identificate prin varfuri in raspunsul de frecventa si descompunerea lenta in timp. 

       
      La nivel personal, va pot spune ca sunt foarte multumit de rezultatele sonice dupa aplicarea DRM. Concluzia la care am ajuns prin aplicarea acestor cunostinte la mine acasa si pe sistemul unui prieten, este ca, folosirea unui sistem DRM pentru corectarea raspunsului camerei poate fi un instrument valoros pentru abordarea anumitor probleme acustice, in special cele legate de rezonantele modului camerei. Eu folosesc o varianta DRM aplicata manual, inspirata de prezentarea echipei Harman & Kardon la una din conferintele AES.

       
      Conceptul Harman & Kardon porneste de la un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. Urmand acest principiu suntem atenti la urmatoarele aspecte.
      Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvente inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea, suntem atenti la pozitionarea boxelor). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.
      Aici se incheie prima parte din acest articol cu o mentiune si o promisiune.
      Articolul este scris din punctul de vedere al unui pasionat audiofil. Nu sunt acustician. Documentatia este adunata din mai multe surse. Informatiile sunt mult mai ample, insa eu am incercat sa asez totul intr-o forma condensata, usor de inteles pentru oricine.
      In cateva zile voi reveni cu un articol de completare. Am sa explic cum aplicam functia DRM folosind un soft audiofil dedicat ascultarii muzicii. 
      Raspund intrebarilor voastre in sectiunea comentarii aflata la subsolul articolului sau pe Facebook. Daca doriti sa comentati aici, trebuie sa va inregistrati.
       
      Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.
       

    • Convertorul digital – analogic (DAC) APL DSD-SR MK2 este un aparat HiFi de tip boutique, fabricat  manual, complet diferit de alte produse dedicate nisei audiofile, indiferent de pret. Este proiectat si construit fara sa existe constrangeri financiare sau de alta natura. “No Boundaries” (fara limite) este motto-ul companiei producatoare. Constructia unui asemenea aparat poate fi considerata o forma de arta in domeniul electronicii. Am sa va ofer cateva exemple pentru edificare. In interiorul APL DSD-SR MK2 componentele pasive si active nu sunt magnetice. Transformatoarele audio si transformatoarele de putere folosite sunt personalizate si sunt manufacturate de Lundahl. Componentele de pe toate placile sunt montate manual. Intregul DAC este cablat manual folosind conductori solid-core selectati special pentru caile de semnal digitale si analogice. De la sursa de alimentare masiva, supradimensionata, pana la etapa de iesire MOSFET, fiecare componenta pasiva sau activa a fost extrem de atent aleasa din sute de posibilitati, pentru a asigura caracterul sonor final, si anume cel mai apropiat posibil de sunetul analogic pur. 
      Sper sa va fi captat atentia cu cele cateva randuri introductive. Tineti-mi pumnii, urmeaza sa disecam un DAC cu o imagine ‘haute couture’. Am fortat barierele cu aceasta comparatie, dar daca ne gandim la ce inseamna acest termen, gasim instantaneu legaturi stranse intre hainele exclusiviste create sa ofere placerea suprema celui care le poarta si acest DAC. 

      Acum o luna nu stiam nimic despre firma audio APL HiFi. Numele ILLUMI – FI a fost pomenit intr-o discutie in una din vizitele mele la unul din dealerii din Bucuresteni. Prima impresia sonica a cuvantului rostogolit prin aer m-a dus cu gandul la o organizatie ezoterica. Conexiunea a fost simpla si la indemana,  illumi – illuminati. Sunt un om obisnuit o sa imi spuneti. Asa este. Aceasta a fost singura conexiune infiripata sub craniu. Neuronii au inceput sa lucreze la foc continu, creierul s-a umplut de ecuatii pline de necunoscute, asa ca am indraznit cu o intrebare catre interlocutorii mei. Despre ce discutati domnilor? Raspunsul a venit imediat. Discutam despre talentatul inginer audio Alex Peychev din Ruse, Bulgaria. Am ramas ca la teatru, masca. Cine? Ce face? Hai sa aflam impreuna.
      APL Hi-Fi este ideea inginerului si designerului audio, Alex Peychev. El a fondat compania in Bulgaria, in anul 1988. APL Hi-Fi a inceput initial ca un modificator de produse audiofile, dar la scurt timp a trecut la proiectarea si constructia unor aparate proprii. Toate produsele APL Hi-Fi ILLUMI-FI sunt unice si sunt fabricate manual, cu o calitate a constructiei care depaseste productia tipica audio-boutique. Compania APL Hi-Fi isi propune sa ramana fidela sunetului si naturii sale. Fiecare produs ILLUMI-FI este conceput si dezvoltat avand in vedere aceasta natura intima a sunetului. 
      DSD-SR DAC MK2 se incadreaza in gama de produse ILLUMI-FI. Este proiectat pentru a oferi un caracter sonor bogat si spatios comparabil cu calitatea sunetului din vinil. La exterior DSD-SR DAC MK2 are un design sobru. Carcasa din aluminiu este vopsita in negru. In centrul partii frontale se gaseste un ecran mediu ca dimensiune pe care sunt afisate urmatoarele informatii: controlul volumului, filtrele digitale, fluxul de date PCM /DSD, tipul de conexiune (USB, SPDIF, etc). In stanga ecranului se gasesc doua butoane, unul conecteaza DAC-ul la reteaua de energie electrica, celalalt schimba intensitatea luminii ecranului. In dreapta panoului frontal sunt alte trei butoane cu care putem selecta manual tipul de conexiune, filtrele digitale, activa volumul audio intern. Pe mijloc, deasupra panoului frontal, este inscriptionat numele firmei. Pe panoul din spate gasim conexiunile digitale obisnuite:  doua intrari coaxiale SPDIF cu conectori WBT NextGen de 75 ohmi, AES / EBU, TOSLINK optic si USB asincron. Conectorul USB accepta rate de esantionare PCM pana la 384 kHz @ 32 biti si maxim DSD256. Exista si doua intrari DTR, proprietare, pentru conectarea la surse digitale APL Hi-Fi. Pentru a reduce jitter-ul la valori ultra-reduse DSD-SR DAC MK2 este echipat cu ceasuri Femto Master. DAC-ul masoara 45 cm latime pe 12 cm inaltime si are o adancime de 38cm. Inaltimea cu picioarele incluse este de 14 cm. Picioarele sunt speciale si au rol de amortizare. Greutatea este de 12 kg.
      Te poate interesa si urmatorul articol:
      Dupa cum sugereaza numele, DSD-SR este un DSD DAC. Codifica intern PCM in DSD si apoi converteste in analog. Utilizatorul poate alege codificarea PCM in DSD128 sau DSD256. Streamul DSD este convertit direct in analog fara o codificare intermediara.
      Etapa de iesire analogica are un design de feedback zero, de clasa A, folosind MOSFET-uri. Nu exista condensatori, contacte mecanice, relee sau comutatoare in calea semnalului. Atenuatorul hibrid ofera un control al volumului fara pierderi cu pasi de 0,5 dB. Folosind acest atenuator de volum nu mai este nevoie de un preamplificator. DAC-ul poate fi conectat direct la un amplificator de putere stereo. Sursa de alimentare utilizeaza un transformator de putere echilibrat P-Core personalizat. Toate cablurile pentru sursa de alimentare sunt din cupru solid.
      Arhitectura DSD-SR este similara cu modelul DSD-MR.  Tehnologia FPGA este utilizata pentru filtrarea digitala si conversia PCM in DSD. DSD-SR MK2  folosește cipuri Cirrus Logic in configuratie mono paralela. Dispozitivele de conversie D / A funcționeaza doar in modul DSD, iar iesirea este realizata sa functioneze in clasa A. Streamul DSD este procesat fara o conversie PCM intermediara in interiorul cipurilor DAC. In plus, o tehnologie brevetata si utilizata numai de Cirrus Logic permite filtrarea si atenuarea DSD fara niciun fel de decimare, astfel incat sa pastreze integritatea fluxului DSD. Acest lucru permite atenuarea hibrida in interiorul convertorului, unde este posibila o atenuarea de 48dB cu doar 12dB utilizati in domeniul digital.
      DAC-ul are trei filtre din care utilizatorul poate alege. Aceste filtre sunt disponibile numai pentru formatul PCM cu rate de esantionare de pana la 96 kHz. Peste aceasta valoare  filtrele sunt automat ocolite. Pentru DSD nativ, nu exista filtrare digitala disponibila. Cele trei filtre sunt: Filtrul DF-Zero (arata ca un raspuns de impuls analogic pur, fara semnal pre sau post), Filtrul DF-Slow (incepe sa ruleze dupa 16 kHz), Filtrul DF-Norm .
      Teste
      Am testat APL DSD-SR  pe urmatorul sistem: 
      Intel NUC Asus optimizat pentru audio cu Intona reclocker & decuplator galvanic   surse digitale - APL DSD-SR  MK2 amplificator stereo – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 Be  cabluri –  XLR  DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe) Muzica de test: Roger Waters – Amused To Death, Eiji Oue, Minnesota Orchestra – Exotic Dances from the Opera, Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis.
       
      Roger Waters – Amused To Death 
      Prima senzatie psiho-acustica a fost extraordinara. In fata ochilor o mana invizibila a printat pe o imprimanta 3D uriasa o copie perfecta a trupei lui Roger Waters. Majoritatea surselor digitale testate in ultimii ani plasau fetele de la backing vocals undeva in apropierea boxei, sau chiar in interior. APL DSD-SR a reusit sa le extraga din acea pozitie inghesuita si sa le ofere un spatiu aerisit. Acest amanunt a potentat imaginea stereo si a transformat auditia intr-o intalnire reala cu Roger Waters si trupa de acompaniament. O alta noutate pentru mine a fost mixul intre senzatia ‘sunet de lampa’ si simetria matematica. Rareori am avut ocazia sa intalnesc acest tip de sunet. Un melanj intre sunetul dulce, analogic, de banda magnetica, si matematica digitalului modern. Din acest motiv vocea lui Waters a pierdut orice urma de agresivitate. A fost moale, placuta, delicata ca o catifea. Daca ati fost norocosi sa aveti un bunic, care sa spuna povesti la culcare, poate va amintiti timbrul calm al vocii depanand povesti si calatorind alaturi de voi  pe taramul lui Morfeu. Intregul ansamblu sonic a suferit o transformare aproape picturala. Sunetul rezultat a fost idilic, zugravit plastic in culori calde, de parca peste raceala digitala a fost adaugata cu pensula o nuanta care sa imbiie la auditie. Toata aceasta imagine bucolica a ponderat mesajul de revolta si a transformat ironia muscatoare a versurilor  intr-o versiune usor melodramatica. In aparenta sunetul a pierdut din energie, dar asta ar putea insemna si ca au disparut complet artefactele digitale, oferind creierului o senzatie pe care nu stie cum sa o interpretez corect. 
      Eiji Oue, Minnesota Orchestra - Exotic Dances from the Opera 
      Am incheiat auditia albumului "Amused To Death" si am trecut la "Exotic Dances from the Opera". Pe aceasta inregistrare energia a revenit in mod miraculous. Muzica a fost sprintara ca un rau de munte. Sunetul a avut dinamica unei sarituri in gol de pe un turn de cateva sute de metri agatat de o coarda elastica. Un mix de adrenalina, sange pompat cu viteza in corp si senzatia fericirii supreme. Imi doream ca muzica sa nu se opreasca. Sa inchid acel moment intr-o bucla infinita. Orchestra s-a deschis in fata ochilor cu toata grandoare. Peretii camerei au disparut complet. In fata mea se afla Minnesota Orchestra  condusa de Eiji Oue intr-o seara de toamna, in Minneapolis. APL DSD-SR MK2  ofera o perspectiva diferenta asupra acestei inregistrari. Ambianta si caracterul  tonal al inregistrarii este atat de curat si clar incat ai senzatia ca poti simti fiecare detaliu din timpul inregistrarii. Definitia instrumentelor este profunda si imersiva. Aud arcusul cum trece peste corzile viorilor si violoncelelor. Simt vibratiile induse de corzi in cutia de rezonanta a instrumentelor. Ascult si ma gandesc la posibilitatea unor microfoane instalate foarte aproape de instrumente, altfel cum as putea auzi atat de multe detalii intime. Stratificarea scenei sonore de pe acest album, reverbul diferitelor instrumente, pozitionarea tridimensionala a instrumentelor in spatiul scenei sunt complet audibile, perceptibile. Ascult muzica fara sa respir. Finalul partiturii "Dance of the Tumblers" este triunfator. Timpanele explodeaza vulcanic, frecventele joase sunt o combinatie de claritate si forta ce curge cu greutate prin camera fara sa acopere in niciun fel sunetul celorlalte instrumente. Un spectacol complet, ce pot sa va spun. M-am simtit ca si cum as fi fost martorul unui concert in maiestouasa sala din Minneapolis. (foto jos)

      Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis
      APL DSD-SR  MK2 pastreaza zgomotul de banda al inregistrarii. Nu il ascunde, chiar il expune ascultatorului intr-un mod explicit. Sunetul este autentic, organic, de parca as asculta masterul original. Vocea Ellei este bogata, detaliata, mangaietoare, cu inalte bine definite. APL DSD-SR  sapa adanc in detalii. Pe vocea lui Louis se aud micile imperfectiuni ale inregistrarii. Microdetalii extraordinare ies la suprafata. Sibilante, finaluri de note prelungite, rezonante ale instrumentelor, etc. Trompeta are o aciditate moderata, usor retinuta. Nimic ofensator pentrut ureche. Se simte sunetul camerei de studio. O nuanta greu de definit, ceva ce creaza autenticitate, o bucata de istorie muzicala proiectata in camera mea din viitor.
      Concluzie
      APL DSD-SR MK2 ofera informatii superioare comparativ cu multe alte DAC-uri ascultate de mine. Din fericire castigul matematic nu este umbrit de pierderea muzicalitatii. Informatiile ascunse in interiorul bitilor digitali sunt extrase cu precizie chirurgicala si apoi oferite ascultatorului in forma lor pur-analogica. Sunetul este o combinatie perfecta intre epoca sunetului digital si epoca sunetului analogic. 
      La nivel subiectiv, in timpul auditiilor ce au precedat testul pentru articol, au fost momente cand as fi dorit un sunet mai direct, cu o tenta de rautate, in special pe muzica rock. Totusi, dincolo de aceasta impresie subiectiva, APL DSD-SR MK2 este unul din cele mai grozave DAC-uri ascultate in sistemul meu. Daca aveti un sistem audio high-end si sunteti in cautarea unei surse digitale aflata la intersectia dintre sunetul digital si cel analogic, va sfatuiesc sa oferiti o sansa si acestui aparat. Este posibil sa aveti o surpriza placuta.
      Pro:
      sunet seducator, luxuriant capacitatea de a extrage informatii inaccesibile altor DAC-uri mixul desavarsit intre performanta matematica a digitalului si usoara amprenta sonica specifica aparatelor cu lampi (APL DSD-SR MK2 nu este un DAC cu lampi, insa sunetul lui te duce cu gandul la aparatele construite cu lampi)  upsampling intern la DSD 256 toate optiunile de sunet (filtre digitale, upsampling DSD, etc) sunt disponibile printr-o simpla apasare pe unul din butoanele dedicate de pe telecomanda Contra:
      pretul (15 mii euro) amprenta sonica ‘sunet de lampa’  (acest tip de sunet poate fi perceput si in sens negativ; este o chestiune de gusturi; din acest motiv gasiti aceasta caracteristica ca opinie pro si contra)   
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

    • “Ella & Louis” este unul din albumele legendare de jazz. Pe aceasta inregistrare se intalnesc doi artisti uriasi, Ella Fitzgerald si Louis Armstrong.
      Ella Fitzgerald este una din vocile cu care muzica de jazz se identifica inca de la inceputuri. Artista se numara printre cei mai buni cantareti de jazz din istorie si este unul dintre cei mai celebri muzicieni de jazz din toate timpurile. Discografia ei este uriasa si aproape imposibil de catalogat pe deplin, deoarece nu exista suficiente informatii despre discurile sale inainte de anul 1950. Armstrong face parte din aceeasi galerie selecta a cantaretilor de jazz. La randul lui, el va ramane in istorie ca fiind unul dintre muzicienii de jazz recunoscuti in intreaga lume. A inregistrat literalmente sute de piese de-a lungul carierei sale, compunand cel putin cincizeci. Multe dintre aceste compozitii au devenit standarde de jazz.

      “Ella & Louis” a fost lansat in anul 1956 la casa de discuri Verve Records. Albumul a fost inregistrat la 16 august 1956 (intr-o singura zi), fara ca cei doi sa fi facut repetitii. Artistii s-au vazut in seara precedent in cadrul unui concert, care va fi inregistrat sub numele “Live At Hollywood Bowl”. La acest evenimet au participat artisti ca Art Tatum, Harry Edison si Oscar Peterson Trio. Trio care in urmatoare zi va participa la inregistrari alaturi de cei doi artisti. "Ella & Louis" este un album aproape perfect. Este una dintre acele opere de arta care pare sa fi existat intotdeauna. La sfarsitul anului 1956, albumul s-a aflat pe locul 1 pe lista celor mai bine vandute albume Billboard Jazz si pe locul 12 in topul de muzica mainstream. 
      “Ella & Louis” nu este un album obisnuit de jazz. Cele doua voci prezente pe inregistrare sunt atat de diferite, incat rezultatul final este o adevarat surpriza. Fitzgerald are o voce matasoasa, tonifiata, placuta urechii,  in contrapartida cu vocea ragusita, abraziva, a lui Armstrong. In ciuda diferentelor evidente dintre cele doua voci, cei doi reusesc sa se completeze reciproc. Artistii sunt intr-o armonie perfecta. Ambii cantareti detin controlul complet al vocii fara a se impiedica reciproc. Cei doi canta pe intreg albumul unul inaintea celuilat, oferindu-ne un album complet ce sarbatoreste jazz-ul  vocal. Nu in ultimul rand, am sa amintesc ca, fara sunetul desavarsit al trompetei lui Armstrong  acest album nu ar fi intreg. Daca va place acest disc, va invit sa ascultati alte doua inregistrari extraordinare Ella Fitzgerald si Louis Armstrong. Numele albumelor sunt: Ella & Louis Again si Porgy & Bess.
      Auditie placuta!
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Te poate interesa:
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

    • Amplificatorul stereo Musical Fidelity M6si primit pentru articol a avut culoarea argintie. Daca sunteti fan al culorilor inchise, nu trebuie sa va panicati, M6si este disponibil si in varianta de culoare neagra. Din pacate pentru mine aparatul a fost nou, iar acest fapt mi-a pus rabdarea la incercare, pentru ca a trebuit sa il las cateva ore la rodat. Situatia urma sa devina chiar mai complicate. La doua zile dupa ce M6si a sosit, am primit un telefon de la dealer. Acesta m-a anuntat sec ca, amplificatorul s-a vandut, si il pot pastra inca 3 zile. Vestea sosita pe calea undelor a grabit intregul proces de evaluare. Am renuntat la cele 30-40 ore de rodaj si am inceput sa ascult amplificatorul cu atentie. Doream sa ma obisnuiesc cu sunetul lui, sa inteleg ce a dorit producatorul sa obtina cu acest proiect. Nu am sa ma grabesc in a va impartasi caracteristicele M6si inainte de a va face o scurta descriere a aparatului.
      Calitatea constructiei la acest amplificator este ridicata. Acest fapt se observa foarte usor chiar si in cazul aspectelor mai putin importante. Un exemplu in acest sens ar fi panoul superior si posterior care sunt construite dintr-un metal greu. Poate parea un lucru fara importanta, insa credeti-ma, nu este asa. Un amplificator bun are nevoie de o carcasa inerta, care sa absoarba microvibratiile. Partea frontala este construita in stilul clasic Musical Fidelity. In centrul sau este un buton circular mare pe care exista o mica crestatura necesara pentru a indica valoarea volumului. Sub acest buton se afla opt butoane mici argintii, patru pe fiecare parte. De la stanga la dreapta, acestea corespund urmatoarelor functii: alimentare, CD, USB, phono, tuner, aux 1, aux 2 si balanced. In stanga sus sunt inscriptionate numele modelului si sigla companiei. In lateral sunt montate radiatoarele, iar pe panoul superior sunt trei randuri de fante pentru ventilatie. Panoul din spate este negru. In partea superioara se afla conectorii boxelor, doi in stanga si doi in dreapta. In jumatatea de jos a panoului avem o intrare USB pentru convertorul digital-analog, iesirile balansate (XLR), o intrare fono comutabila ce permite selectarea tipului de doza (MM/ MC), patru perechi de intrari de linie ( RCA) si conexiunea de alimentare. 

      Specificatii tehnice
      Putere: 220 W pe canal @ 8 Ohmi
      THD (+ zgomot): <0,007% tipic 20Hz - 20 kHz
      Raport semnal / zgomot: > 107dB „A” - ponderat
      Raspuns in frecventa:  +0, –0.1dB, 10Hz la 20 kHz
      DAC integrat
      Intrari
      4  x  RCA 
      1  x  XLR balansat
      1  x  USB de tip „B” -  conexiune DAC asincron pana la 24 / 96kHz
      1  x  intrare phono comutabila
      Intrare Phono
      Sensibilitate: 3mV nominal (MM), 0,4mV nominal (MC)
      Raport semnal / zgomot:> 84dB ponderat „A”
      Impedanta de intrare: 47 k ohmi (MM și MC)
      Raspuns in frecventa: RIAA / IEC ± 0,5dB 20Hz-20kHz
      General
      Dimensiuni - WxHxD (mm): 440 x 125 x 400
      Greutate (neambalat / ambalat): 16,6 kg / 21,3 kg
      Teste
      Sistemul a fost compus din urmatoarele componenete: 
      sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB)  amplificator stereo – Musical Fidelity M6si boxe – Audiovector SR1 Avantgarde (folosite ca boxe principale), Focal Electra 1038 Be (folosite pentru comparatie) cabluri –  XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe). Pentru aceste teste am utilizat CD-uri. Am folosit urmatoarele inregistrari:  Enja Records – Ballads In Blue, Cassandra Wilson & JackyTerrasson - Rendezvous, Metallica – Metallica (cunoscut sub titulatura The Black Album).

       
      “Ballads In Blue” este o compilatie cu inregistrari de jazz produsa de casa de discuri germana Enja Records. Am ales aceasta inregistrare pentru a imi usura munca. Folosind un singur CD puteam sa ascult interpretarile mai multor artisti. 
      Am inceput cu melodia lui Dusko Goykovich -  No Love Without Tears. Primul lucru remarcat a fost sunetul contemplativ, pozitionat undeva in spatele boxelor, specific britanicilor de la Musical Fidelity. Trompeta a fost neteda si a plutit cu delicatete peste restul instrumentelor. Pianul, celalalt instrument important, a fost un bun companion, ramanand discret si precis in exprimare. Instrumentele au fost bine separate lasandu-l pe solist sa isi cante partitura fara sa il copleseasca. Pe durata melodiei nu am simtit nicio clipa sunetul ca fiind strident. Dimpotriva, M6si a parut ca imbraca muzica intr-o catifea diafana. Am continuat cu o voce  feminine, Jenny Evans – You go To My Head. Din nou sunetul a fost lipsit de stridente. Scena sonora a ramas pozitionata intre difuzoare. Auzeam  instrumentele amplasate undeva la 2 metri in spatele boxelor. Vocea a fost asezata central inconjurata de instrumente. In stanga, putin in fata vocii, se aude trompeta. Pianul se afla in dreapta si pare lipit de cantareata, iar contrabasul este pozitionat in spatele pianului. Instrumentele au avut dimensiune si imagine buna. Nu am simtit ca ar exista o cortina  intre mine si instrumentisti cum se intampla uneori cu alte aparate. Vocea a fost placuta, senzuala, lipsita de duritati. Mi-as fi dorit o voce putin mai prezenta si contrastanta fata de restul instrumentelor, dar asta este o preferinta subiectiva si asa trebuie tratata.
      Am continuat cu cantecul "Tennessee Waltz" de pe albumul “Rendezvous”. Vocea a fost frumos proiectata, iar pianul electric a completat imaginea echilibrat. Sunetul de studio s-a simtit imediat. Nu exista reverb pe instrumente. In ciuda acestui fapt sunetul este provocator, are greutate, este bogat in detalii. Cutia de rezonanta a contrabasului este prezenta cu toata gama de note si culori. Basul eliberat de corzile contrabasului loveste spatiul cu puterea unui ciocan fara a pierde din detalii. Exista multa energie in sunet, dar si o lipsa in zona frecventelor caracteristice basului profund. Probabil boxele Audiovector au atins o limita peste care nu mai pot trece. Pianul toarce ca o pisica, cu mici detalii electrice ce se simt ca o mangaiere racoritoare. Sunetul instrumentelor in ansamblu are o tenta intunecata. Am senzatia ca, inginerul de sunet a dorit sa pastreze atmosfera intima a unei camere de studio. Reverbul apare in unele moment pe voce sub forma  unei silabe prelungite. Un efect  ce ofera senzatia unui spatiu mare, de parca cantareata ar canta in alta camera. Sonic, se creeaza  un contrast interesant intre sunetul micutei orchestre si vocea feminina. M6si a rezolvat cu brio toate aceste detalii fara sa renunte la sunetul de casa usor intunecat.
      Te poate interesa:
      Am incheiat auditia cu albumul Metallica – Metallica. Dupa atata jazz super aranjat in studio trecerea la rock a fost o adevarata placere. Sunetul a avut viata, energie si un echilibru surprinzator. M6si s-a descurcat onorabil. Basul profund a fost incantator si clar,  sunetul heavy metal a fost salbatic si nu a fost limitat in niciun fel. Fiecare instrument a avut spatiul lui pe scena sonora. Am putut sa disting in termeni destul de clari chitara electrica, chitara bas si toba. Muzica a curs catre mine compacta, cu instrumentele conectate precis la prezenta artistilor. Un show rock de cea mai buna calitate.
      In combinatie cu boxele Focal Electra 1038 Be, modul in care se exprima M6si a suferit cateva schimbari. Senzatia unui sunet intunecat s-a atenuat. Basul a coborat dincolo de 50 hz. Dimensiunea scenei si dinamica sunetului au crescut calitativ. Comparativ cu Pass Labs Int 150 (pret 8000 euro), Musical Fidelity M6si (pret 2700 euro) pierde in zona de rafinament, dinamica si scena sonora. 
      Concluzie
      Acesta este un amplificator pentru fanii sunetului britanic clasic. M6si nu te impresioneaza la prima intalnire. Are un sunet uniform, usor plat, ce poate fi considerat lipsit de stralucire. Ai nevoie de cateva ore de auditii pentru a intelege filosofia sunetului propus de Musical Fidelity. Mi-a placut sa ascult muzica folosind acest amplificator, deoarece sunetul sau nu este obositor. Experienta unei auditii de calitate de aici ar trebui sa porneasca. 
      Pro:
      putere bruta aplomb sonic sunet curat, deloc obositor muzical pret Contra:
      frecvente inalte discrete o oarecare lipsa de rafinament  
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.