Sari la conținut
HiFi Tech

  • Audiophile Blog

    Arată toate categoriile
    • HiFi Tech
      HoloAudio May DAC Level 2 este subiectul acestui nou articol. Un convertor digital-analogic bine-cunoscut pasionaților HiFi din întreaga lume. În România, popularitatea brandului este destul de solidă, însă, din păcate, nu există un articol scris în limba română.Nu absența unei opinii scrisă în limba mea maternă m-a determinat să scriu acest articol. Motivul este cu totul altul și îl veți afla pe parcursul acestui articol. Inchei introducerea cu un exercițiu de imaginație în care vă poftesc să vă gândiți la o pictograma emoțională cu o față zâmbitoare. A apărut fața rotundă și zâmbitoare în centrul ecranului? Perfect. Gata. Hai să trecem la lucruri serioase.
      În audio HiFi performanța este recepționată inițial de ureche, organul dedicat detecției sunetului, apoi este analizată de creier, organul central al sistemului nervos, șeful șefilor, cel responsabil cu controlul și reglarea tuturor activităților cognitive, emoționale, motorii și senzoriale. Un drum scurt și simplu la prima vedere ar opina o persoana fără niciun interes în audio HiFi. Oare așa să fie? Noi cei pasionați de domeniu știm deja că răspunsul este nuanțat. Percepția sunetului este influențată de numeroși factori. Amintesc câțiva:
      - Experiențele trecute și așteptările legate de sunetul HiFi pot modela percepția. De exemplu, dacă cineva este obișnuit cu un anumit tip de sunet, poate evalua diferit un sistem HiFi nou.
      - Sunetul poate evoca emoții puternice, iar aceste emoții pot influența modul în care sunetul este perceput. De exemplu, un sunet care evocă o amintire plăcută poate părea mai cald sau mai clar.
      - Acustica încăperii, inclusiv forma, dimensiunile și materialele din care este construită, poate influența semnificativ percepția sunetului. Reflexiile, difracția și absorbția sunetului în cameră pot schimba caracterul sunetului perceput.
      - Pe măsură ce o persoană devine familiarizată cu sistemul HiFi sau cu un anumit tip de muzică, capacitatea sa de a discerne diferențele subtile în sunet se poate îmbunătăți. Creierul are capacitatea de a se adapta la diferite tipuri de sunete și de a se acomoda  în funcție de contextul auditiv, ajustând percepția pentru a optimiza interpretarea sunetului.
      - Gusturile personale și preferințele muzicale influențează percepția calității sunetului. Cei care preferă un sunet cald ar putea evalua diferit un sistem HiFi față de cei care preferă un sunet mai clar și analitic.

      În concluzie, percepția sunetului în contextul HiFi audio este un proces complex, influențat de o combinație de factori fiziologici, cognitivi, emoționali, tehnici, ambientali, subiectivi și culturali. Fiecare dintre acești factori contribuie la experiența de ascultare subiectivă și poate afecta modul în care sunetul este interpretat de creier.
      După cum puteți observa, contextul nu este favorabil celor care scriu despre produsele HiFi. Dacă evaluarea unui aparat HiFi este prin excelență subiectivă, ce nevoie mai am eu, cititorul, de opinia lui X? Dragilor, vă las pe voi să găsiți răspunsul. Eu am să continui articolul despre HoloAudio May DAC Level 2 ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Este un alt moment în care vă poftesc să vă gândiți la o pictograma emoțională cu o față zâmbitoare.
      HoloAudio May DAC Level 2 este ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc un produs state of the art. Folosesc o expresie occidentală pentru a descrie un DAC dezvoltat de un inginer chinez, Jeff Zhu. Am căutat informații despre trecutul lui Jeff Zhu, despre experiența lui tehnică, despre locul unde locuiește. Nu am găsit nimic. Jeff Zhu pare un fel de fantomă digitală. Lipsa informațiilor reale despre acest om sporește misterul din jurul produselor sale creând o aură mistică. Pentru că am eșuat ca detectiv aflat în căutarea de informații despre Jeff Zhu, m-am concentrat pe dovezile palpabile ale trecerii lui prin viață. Obiectul care mi-a atras atenția este HoloAudio May DAC Level 2. Strategia mea este simplă. Voi cerceta cu atenție fiecare părticică a convertorului digital – analogic (DAC). Informațiile obținute vor fi extinse ipotetic, pe baza unui raționament prin analogie, la personalitatea lui Jeff Zhu. 
      Detalii tehnice HoloAudio May DAC Level 2 (sau cum arată mintea lui Jeff Zhu)
      HoloAudio May DAC Level 2 este un convertor digital-analogic (DAC) R2R care impresionează datorită separării complete a etajului de conversie D/A de etajul de alimentare. Ar mai fi și designul bicolor al carcasei, combinația de aluminiu vopsit în negru cu butoane și margini exterioare de culoarea cuprului. Ceva similar se poate întâlni la amplificatoarele lui Dan D’Agostino. Folosește doar cele mai bune componente, asigurând fundamentele unei performanțe excepționale, fără compromisuri. Am pregătit mai jos o descriere detaliată a componentelor tehnice și a modului în care funcționează acest dispozitiv remarcabil.
      Te poate interesa:
      Alimentare
      1. Alimentare Liniară Multiplă
      HoloAudio MAY DAC utilizează surse de alimentare liniare multiple, fiecare dedicată unui anumit bloc sau circuit din DAC. Aceasta este o metodă de proiectare care separă fizic și electric sursele de curent pentru diferitele secțiuni ale dispozitivului. Această abordare reduce riscul ca zgomotul sau interferențele dintr-o secțiune să afecteze performanța altor secțiuni.
      2. Transformatoare Toroidale
      Sursa de alimentare folosește transformatoare toroidale de înaltă calitate. Designul toroidal minimizează pierderile prin inducție și curenți paraziți, ceea ce se traduce într-o eficiență mai mare și mai puțin zgomot electromagnetic. Forma și structura transformatorului toroidal limitează emisiile de interferențe electromagnetice, care ar putea afecta circuitele sensibile ale DAC-ului.
      3. Regulatoare de Tensiune cu Zgomot Redus
      Pentru a asigura stabilitatea tensiunii și curentului, HoloAudio MAY DAC utilizează regulatoare de tensiune cu zgomot redus, care joacă un rol esențial în alimentarea circuitelor sensibile. Ce fac aceste regulatoare de tensiune? Stabilizează tensiunea, se asigură că tensiunea furnizată fiecărei secțiuni este constantă și lipsită de fluctuații, ceea ce este crucial pentru performanța optimă a circuitelor audio. Se ocupa de filtrarea zgomotului. Reduc și filtrează zgomotul de la sursa de alimentare înainte ca tensiunea să fie furnizată componentelor critice, cum ar fi etapele de conversie digital-analogică și amplificatoarele de semnal.
      4. Separarea Alimentării între Diferitele Secțiuni
      O caracteristică importantă a HoloAudio MAY DAC este separarea surselor de alimentare pentru diferitele etape ale circuitului. Secțiunea digitală care cuprinde circuitele de prelucrare digitală și intrările digitale este alimentată separat pentru a preveni ca zgomotul digital să se transfere către secțiunile analogice. Secțiunea analogică care include convertoarele R2R și etapele de ieșire analogice este la rândul ei alimentată printr-o sursă separată, stabilizată și filtrată pentru a asigura o puritate maximă a semnalului audio. De asemenea, parte de control este alimentată separat. Astfel se elimină posibilitatea ca zgomotul de comutare să interfereze cu circuitul audio.
      5. Condensatori de Calitate Înaltă
      HoloAudio utilizează condensatori de calitate superioară în sursele de alimentare. Aceștea au rolul de a filtra și stoca energie pentru a menține stabilitatea curentului. Condensatorii sunt aleși pentru performanțele lor specifice audio, contribuind la reducerea distorsiunilor și a zgomotului de fond.
      6. Izolarea Galvanică
      HoloAudio MAY DAC integrează izolarea galvanică între secțiunile de alimentare și etapele critice de conversie și prelucrare. Izolarea galvanică previne trecerea curenților paraziți și a interferențelor între secțiuni, menținând puritatea semnalului audio.
      În concluzie, sursa de alimentare liniară a HoloAudio MAY DAC este un ansamblu complex, proiectat meticulos pentru a oferi un curent stabil, curat și bine filtrat, asigurând fiecărei secțiune a DAC-ului funcționarea la o performanță maximă fără a introduce zgomot sau distorsiuni în semnalul audio. 
      Etajul de conversie digital – analogic
      1. Structură R2R Discretă
      Ce este R2R? Structura R2R (rezistență la rezistență) este un tip de conversie digital-analogică care folosește o rețea de rezistențe pentru a transforma semnalele digitale în semnale analogice. Spre deosebire de DAC-urile cu cipuri Delta Sigma, care folosesc o combinație de circuite interne pentru a realiza conversia, HoloAudio MAY DAC utilizează componente discrete – adică rezistențe individuale atent selecționate.
      Beneficiile unei structuri R2R discrete: Folosirea rezistențelor discrete permite un control extrem de precis asupra semnalului analogic rezultat. Fiecare rezistență este calibrată cu grijă pentru a asigura o precizie ridicată și o distorsiune minimă, ceea ce conduce la un sunet foarte clar și natural.
      2. DAC pe Două Nivele
      Separarea biților: Conversia digital-analogică este realizată pe două nivele distincte pentru fiecare canal audio. În primul nivel, DAC-ul gestionează cei mai semnificativi biți (MSB - Most Significant Bits), care au cea mai mare influență asupra semnalului analogic final. În al doilea nivel, se ocupă de biții mai puțin semnificativi (LSB - Least Significant Bits).
      Această separare pe două nivele reduce considerabil erorile de conversie care pot apărea în special în cazul biților mai puțin semnificativi. Prin gestionarea precisă a fiecărei părți a semnalului digital, DAC-ul obține o rezoluție și o liniaritate îmbunătățită, asigurând o reproducere sonoră extrem de detaliată și coerentă.
      Canalele audio stânga și dreapta sunt complet separate fizic și electric, minimizând diafonia și asigurând o separare stereo excelentă.
      Etajul analogic
      HoloAudio MAY DAC folosește un etaj de ieșire analogic în Clasa A, crucial pentru menținerea integrității semnalului analogic convertit, spune Jeff Zhu. Acesta permite o redare fidelă și precisă a sunetului, oferind un răspuns detaliat și dinamic. Clasa A este cunoscută pentru liniaritatea sa, ceea ce înseamnă că semnalul de ieșire este o reproducere extrem de fidelă a semnalului de intrare.
      Respirați puțin, beți un pahar cu apă rece, încă nu am terminat. HoloAudio MAY DAC oferă mai multe opțiuni de filtrare digitală.
      Filtre Digitale
      Filtre cu multiple faze: HoloAudio MAY DAC oferă mai multe opțiuni de filtrare digitală, care pot fi selectate de utilizator pentru a optimiza performanța în funcție de preferințe și tipul de muzică ascultată. Filtrele sunt concepute pentru a minimiza aliasing-ul și pentru a asigura o conversie cât mai fidelă a semnalului digital.
      Filtru FIR (Finite Impulse Response): Unul dintre filtrele disponibile este un filtru FIR de înaltă precizie, care oferă o fază liniară și un răspuns precis în frecvență, ideal pentru cei care doresc cea mai exactă reproducere a sunetului.
      Filtru NOS (Non-OverSampling): O altă opțiune este modul NOS, care nu utilizează nici un fel de oversampling sau filtrare digitală, oferind un sunet foarte natural și analogic. Acesta este preferat de proprietarul aparatului, alături de mulți alți audiofili, pentru fluiditatea și realismul sunetului.
      Design Exterior și Construcție
      HoloAudio MAY DAC este montat in două carcase groase din aluminiu, care nu doar că protejează componentele interne, dar ajută și la disiparea căldurii. Credeti-ma, chiar ajută. Ieșirea în Clasă A transformă partea de DAC intr-un cuptor încins. Una din carcase adăpostește alimentarea, cealaltă carcasă adăpostește convertorul digital – analogic. Etajul de conversie digital-analogic este alimentat printr-un cablu dedicat, care conectează sursa de curent din propria carcasă la convertorul D/A, aflat și el într-o carcasă separată. HoloAudio MAY DAC Level 2 dispune de multiple intrări digitale, inclusiv USB, I2S, AES și S/PDIF.
      HoloAudio MAY DAC este compatibil DSD 1024 și PCM 1536 MHz.
      Am terminat partea în care descriu în amănunt înfățișarea HoloAudio MAY DAC Level 2. Mă întorc la misterul meu. Cine este Jeff Zhu? Probabil se află într-o calatorie prin univers în care speră să găsească perfecțiunea. Din acest motiv locația unde trăiește este necunoscută. Dovezile fizice ascunse în MAY DAC Level 2 ne îndreaptă către următoarele concluzii. Mintea lui Jeff Zhou reprezintă o combinație rară de precizie tehnică sofisticată, operând pe mai multe niveluri complexe, redefinind constant limitele convenționale acceptate de comunitatea audio HiFi. Ar putea fi el un cyborg, un hibrid biomecanic, jumătate mașină, jumătate ființă biologică? Foarte posibil. MAY DAC Level 2 este, de fapt, o îmbinare sofisticată între creier (etajul de conversie digital-analogic) și componenta mecanică (etajul de alimentare). Aceasta este concluzia mea. Dacă aveți alte opinii le aștept.
       
       
       
      Teste Audio
      Am ajuns la partea preferată de toți audiofilii: testele audio. Sistemul audio a fost compus din următoarele componente: MAC mini & Audirvana & Intona USB (decuplator galvanic) & filtru digital de liniarizare a răspunsului acustic al camerei, MAY DAC Level 2, Yamaha CDS3000, Luxman L507Z (amplificator stereo), Marten Django XL (boxe audio).
      MAY DAC Level 2 a fost la mine timp de exact 4 zile. Din acest motiv, am fost nevoit să aloc audițiilor și testelor cel puțin 5-6 ore pe zi, în 3 din cele 4 zile. A fost un adevărat tur de forță pentru mine. Am ales o selecție variată de stiluri muzicale. Operă, muzică clasică, jazz, rock. Nimic nu a fost uitat.
      Sunetul  MAY DAC Level 2 a fost o adevărată surpriză pentru mine. Este primul convertor digital – analogic bazat pe tehnologia R2R cu o filosofie de sunet distinctă. Am scris în aprilie despre un alt convertor digital - analogic, Gustard R26, care folosește tehnologia R2R. Diferența sonică, emoțională, dintre cele două ar putea fi descrisă în felul urmator. Dacă cele două ar fi televizoare de ultimă generație, Gustard R26 ar avea claritatea unui QLED, în timp ce MAY DAC Level 2 ar oferi imaginea rafinată a unui OLED. MAY DAC Level 2 adaugă un dramatism și realism muzicii rar întâlnit de mine. Audiția se transformă într-un spectacol palpabil, care îți captează atenția nu pentru a descoperi detalii noi, ci pentru a te ajuta să înțelegi esența și structura muzicii. 
      Am ascultat cu mare atenție una din înregistrările considerate de mine a fi de referință pentru testarea unei componente audio, Verdi: Messa da Requiem. Înregistrarea îl are la pupitrul dirijoral pe Claudio Abbado. Alături de el se află Berliner Philharmoniker, tenorul Roberto Alagna și soprana lirică Angela Gheorghiu. Pentru prima dată am simțit teamă in vocea Angelei Gheorghiu. Ceva s-a strecurat dincolo de informațiile obișnuite. Puteam să simt frica, teroarea,  în fața morții. Au trecut 3 zile de la audiție fără ca amintirea momentului să își fi pierdut din intensitate. MAY DAC Level 2 mi-a direcționat atenția către partea emoțională a muzicii. Eram obișnuit să simt puterea brută a dinamicii orchestrei și a corului, un spectacol grandios pus în scenă pentru propria-mi plăcere hedonistă. MAY DAC Level 2 a adăugat subtilități unice, transformând fiecare secundă a înregistrării într-un moment memorabil.
      Următoarea înregistrare pe care o voi menționa aparține artistei suedeze Josefine Garden. Numele albumului este ‘’Wild Garden’’. Muzica s-a revărsat fără efort peste suprafața camerei. Sunetul a curs fără obișnuitele explozii strălucitoare accentuate de frecvențele înalte împinse în față de digitalismul electronic al altor surse digitale ascultate de mine. Vocea a fost puternică, directă și vie. Cu toate acestea urechile nu mi-au fost agresate. Sunetul contrabasul a fost la fel de ofertant. Octavele de jos au avut greutate, consitență și realism. Cutia de lemn a contrabasului nu am mai fost doar o prezență eterică, a căpătat formă adăugând detalii timbrale colorate. MAY DAC Level 2 s-a ocupat de pian cu aceeași forță de pătrundere. Sunetul intens al apăsării clapelor pianului și vibrațiile corzilor ascunse în interiorul instrumentului mi-au captat atenția, oferindu-mi o perspectivă nouă asupra interpretării.
      Ultimul album de care voi aminti în articol vine din frumoasa Spanie. Numele artistei: Buika, album ‘’Nina de fuego’’, cântec  ‘’Mieteme bien’’. Acum aproximativ 3-4 săptămâni am fost în vizită la un prieten pasionat de audiofilie,  pentru a testa împreună un clock dedicat rețelei Ethernet. Amicul folosea una dintre piesele de pe album pentru teste. În timpul acelei vizite am observant că, ajustarea rețelei Ethernet a accentuat pronunția literelor "s" și "ș", afectând percepția muzicală într-o asemenea măsură încât sunetul a devenit obositor și deranjant. Am decis, așadar, să folosesc această piesă în unele dintre testele mele de acasă. Motivația este cât se poate de obiectivă: chiar și cel mai mic detaliu poate afecta plăcerea audiției în cazul acestui cântec. Redarea cântecului cu MAY DAC Level 2 a fost hiperpură, fără nuanțe granulate digitale, sensibilă, afrodisiacă și în același timp dionisiacă, intens texturată, bogată în tonuri capricioase ce amintesc de after taste-ul vinului vechi. Pronunția literelor "s" și "ș" în exces nu a existat. A fost una dintre cele mai profunde și plăcute experiențe digitale trăite de mine până în prezent. 
      Timpul devine un lux prețios atunci când nu îl ai. În timpul testării acestui convertor digital-analogic am simțit acut povara lipsei de timp, care apăsa asupra mea asemenea cerului pe umerii titanului Atlas. Din această cauză, nu am reușit să testez filtrele de supraeșantionare. Testarea lor o las în seama voastră. Eu am ascultat folosind filtrul NOS.
      Concluzie
      MAY DAC Level 2 a fost o revelație pentru mine, transformând fiecare audiție într-o călătorie profund emoțională. Acest DAC a reușit să dezvăluie nu doar detaliile tehnice ale fiecărui sunet, ci și esența emoțională a muzicii, oferind o redare rafinată și autentică. Fiecare piesă ascultată a fost transformată într-un spectacol intim, plin de nuanțe și subtilități, care m-au conectat la un nivel profund cu muzica. 
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat prietenilor mei audiofili care doresc o altfel de abordare a acestui hobby. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

    • Gustard R26

      De HiFi Tech, în Recenzii HiFi.

      Articolul meu despre Gustard R26 sosește cu o întârziere de un an de zile, însă vă asigur, este o opinie corectă, lipsită de orice influență comercială. Ideea articolului a apărut în urma unei discuții private cu subiectul: ce este la modă în HiFi-ul românesc. Gustard R26 nu este un produs aflat în lumina reflectoarelor în România, îmi spunea interlocutorul meu în timp ce povestea despre calitățile acestui DAC audio. Cum nu am linie telefonică directă cu China, am cerut ajutorul comunității pentru a putea testa un DAC Gustard. La câteva ore după ce am postat anunțul pe unul din grupurile de Facebook dedicat pasionaților HiFi, am primit câteva mesaje private prin care eram informat că pot împrumuta un R26 pentru articol. 24 de ore mai târziu aparatul a ajuns la mine. O săptămâna mai târziu am scris articolul pe care îl citiți în acest moment.
      Gustard R26 este un DAC bazat pe tehnologia R2R. Ce este această tehnologie?

      Principiile de Bază ale tehnologiei R2R
      Tehnologia R2R utilizează un lanț de rezistoare de valori precise pentru a converti semnalul digital în analogic. Spre deosebire de convertoarele Delta-Sigma folosite în multe DAC-uri moderne, un DAC R2R folosește o matrice de rezistoare pentru a produce o scară de tensiune, care reprezintă semnalul audio analogic. În teorie, aceasta permite o conversie care respectă mai fidel forma de undă originală, oferind un sunet considerat de mulți natural și mai puțin procesat.
      Avantajele Tehnologiei R2R 
      1. Absența Filtrării Agresive: Multe DAC-uri bazate pe arhitectura Delta-Sigma utilizează filtre digitale complexe pentru a gestiona aliasing-ul și alte artefacte. Aceste filtre pot, uneori, să "netezească" sunetul, eliminând unele dintre detaliile subtile care conferă muzicii o textură vie. În contrast, DAC-urile R2R tind să folosească filtre mai simple sau mai puțin invazive, ceea ce permite un răspuns mai natural și mai complet al frecvențelor, contribuind la percepția unui sunet cald și plin.
      2. Gestionarea Erorilor: DAC-urile R2R, cum ar fi Gustard R26, utilizează o rețea de rezistoare calibrate precis pentru a converti semnalele. Aceasta poate introduce o formă foarte subtilă de nelinearitate numită "eroare de rețea", care paradoxal poate adăuga o calitate plăcută sunetului. Această "eroare" nu este de obicei suficient de semnificativă pentru a degrada calitatea audio, dar poate adăuga o "culoare" acustică percepută ca fiind caldă și naturală.
      Implementarea tehnică Gustard R26
      Tehnologia R2R este implementată printr-un design propriu care optimizează performanța rețelei de rezistoare. Acest design include utilizarea unor rezistoare de înaltă precizie, pentru a asigura o eroare minimă în conversia digital-analogică. În acest fel se reduc distorsiunile și se îmbunătățește transparența sunetului.
      Pentru a combate jitter-ul, care poate afecta negativ calitatea sunetului în DAC-urile R2R, Gustard R26 folosește un sistem avansat de clocking denumit "Gustard Femto Clock - K2". In acest fel se asigură sincronizarea precisă a semnalelor digitale.
      De asemenea, R26 folosește un sistem de auto-calibrare care ajustează periodic rețeaua R2R pentru a menține performanța optimă pe durata utilizării, compensând orice variații termice sau de altă natură care ar putea influența calitatea sunetului.
      R26 este compatibil cu urmatoarele formate audio: PCM până la 32/768, DSD până la DSD 512. Acceptă protocoale de rețea cum ar fi AirPlay, UPnP, Roon Bridge. Conexiunea BlueTooth 5.0 este la rândul ei disponibilă. De asemenea, poate fi folosit ca preamplificator, fiind dotat cu un volum digital.
      Te poate interesa:
      Design exterior
      Gustard R26 are un design industrial plăcut ochiului. Carcasa este din aluminiu gros, pentru a proteja componentele interioare de interferențele electronice aflate în apropiere. Partea frontală este acoperită cu un micuț ecran pe care sunt afișate informații esențiale, cum ar fi rata de eșantionare, filtrele digitale, intrarea digitală folosită. Lângă ecran se găsește un buton circular care poate fi folosit pentru a intra in setările interne. În partea din spate avem o pereche de conexiuni XLR balansate și RCA normale, conexiune LAN, USB audio, I2S, coaxial, AES/EBU, conexiune optică și o conexiune dedicată unui ceas de referință extern. Aspectul este în general minimalist, aderând la o estetică specifică HiFi-ului secolului XXI.
      Teste
      Am testat Gustard R26 în următorul sistem: streamer - MAC Mini M2 @ Audirvana cu decuplare galvanică de la Intona cu semnal trimis prin USB sau R26 legat direct la internet, folosind Audirvana ca player prin protocolul UPnP, amplificator stereo – Luxman L507Z, boxe – Marten Django XL. 
      Muzică de test:  Bacalov:Misa Tango – Kyre; The Ray Brown Trio: Live at Loa - The Real Blues; The Cinematic Orchestra / The London Metropolitan Orchestra: The Crimson Wings, Mystery of the Flamingos - The Dance; Esperanza Spalding: Songwrights Apothecary - Formela 10. R26 a fost o săptămână la mine. În tot acest timp am ascultat cel puțin 10 albume cu muzică. Lista de test cuprinde o parte din muzica ascultată.

      Bacalov:Misa Tango – Kyre
      Cu R26 scena sonoră a pierdut din dimensiunea cu care eram obișnuit, evocând imaginea unei interpretări muzicale într-un spațiu concentrat, cu fiecare detaliu sonor împins către ascultător. Această prezentare intimă sugerează un cadru restrâns, o sală mică de concert, un spațiu unde audiența poate simți apropierea fizică a interpreților, creând o conexiune directă și personală cu muzica prezentată. Lipsa profunzimii acustice este percepută de creier ca un sunet fără reverb. Acesta rămâne la nivelul soliștilor și al corului, conferind o calitate brută și directă interpretării. Plasarea corului aproape de cântăreții solo amestecă vocile, spațiul se comprimă, afectând diferitele timbre și linia melodică. Prezentare care contribuie la un sentiment de unitate și coeziune a interpretarii, dar, de asemenea, amestecă vocile corului și soliștii. Vocea sopranei a avut o nuanță dură, sporind intensitate și forță vocală, proiectând-o în fața aglomerării de sunete produse de cor și orchestră. În plan subiectiv, am perceput caracterul dur al vocii sopranei ca fiind 'o zi în care vocea este mai puțin flexibilă'. 
      The Ray Brown Trio: Live at Loa, The Real Blues
      Audiția acestei piese înregistrate în concert m-a transportat într-un univers muzical vibrant, unde interacțiunea dintre contrabas și pian creează o atmosferă densă și captivantă. Acest amestec de sunete, într-un spațiu unde instrumentele par aproape de ascultător, oferă o experiență intensă și imersivă, specifică unui concert de jazz. Atacul contrabasului s-a simțit profund, a avut o prezență puternică și o autoritate muzicală percutantă. Abordare fiecărei note a avut o articulație clară, permițând notelor joase să rezoneze adânc și să creeze o fundație sonică solidă. Pianul a fost energic și luminos, contrastând frumos cu tonurile mai joase și mai grele ale contrabasului. Energia pianului a nuanțat ritmul oferind o dinamică variată melodiei, dar și o calitate clară și vibrantă a sunetului. Această combinație de vigoare și claritate face ca pianul să pară ca un dansator agil pe lângă stabilitatea robustă a contrabasului. R26 mi-a permis să observ fiecare nuanță și detaliu sonor, oferindu-mi oportunitatea de a urmări dialogul muzical într-o manieră aproape tangibilă. 
      The Cinematic Orchestra / The London Metropolitan Orchestra: The Crimson Wings: Mystery of the Flamingos
      Muzica a fost asemeni unui val puternic de sunete ce animă întreaga încăpere. Scena sonoră a acoperit complet spațiul de audiție. Fiecare colț al camerei a vibrat  la unison cu ritmurile și armoniile melodiei. Mai mult, presiunea acustică a fost atât de palpabilă, încât am simțit cum presiunea acustică se transformă într-o forță fizică ce mă împinge adânc în canapea, sporind senzația de imersiune totală. Amestecul de dinamism și putere a transformat ascultarea muzicii într-o experiență aproape tactilă, unde sunetele nu doar că se aud, ci se resimt fizic, intensificând conexiunea emoțională și senzorială cu muzica.
      Esperanza Spalding: Songwrights Apothecary, Formela 10
      Vocea Esperanzei a fost direct,clară,fără echivoc, cu momente crispate, ușor tensionate. Contrabasul, deși energetic, a părut limitat în zona rezonanțelor, ca și cum spațiul acustic nu permite extinderea completă a sunetului său, dând o senzație de restrângere, în contrast cu potențialul său vibrant. Pianul, pe de altă parte, adaugă o dimensiune dramatică, comparabilă cu intensitatea unei furtuni de vară, crescând în forță și volum, aducând un element de neprevăzut și spectaculozitate interpretării. Combinația de elemente a contribuit la o experiență auditivă captivantă, plină de nuanțe, reflectând complexitatea înregistrării. Tușă finală, cea de care R26 se face vinovat, este aceea a unei înregistrări digitale moderne. 
      Concluzie
      R26 este un convertor D/A solid, cu o construcție robustă și de încredere, elemente esențiale pentru un aparat care costă 1500 euro. Calitatea solidă garantează durabilitate, dar, împreună cu prețul competitiv, îl face o opțiune atrăgătoare pentru entuziaștii HiFi care caută performanță audio de top într-un buget rezonabil. Implementarea eficientă a tehnologiei R2R îi permite să concureze cu succes pe piața convertorarelor D/A, oferind o alternativă viabilă la modelele bazate pe cipuri Delta-Sigma. 
      Așteptările mele sonice se îndreptau către un sunet "dulce", "analogic", cu frecvențe medii care să evoce senzația unui sunet de "mătase". Calități, care după cum știți, sunt adesea asociate cu echipamentele audio analogice, care pot adăuga o coloratură plăcută sunetului, conferindu-i o calitate umană și caldă. Spre surpriza mea, sunetului produs de R26 a fost precis, matematic, solid. Sunetul a avut o fidelitate foarte bună, cu o claritate și o acuratețe impresionantă. Performanța brută a depășit așteptările mele, însă au lipsit calitățile estetice specifice “sunetului analogic”.
      Evaluarea unui aparat HiFi
      Complexitatea evaluării echipamentelor audio depinde de modul în care preferințele personale pot influența percepția calității sonore. Sunt convins că, pentru unii dintre voi, mă refer la proprietarii de Gustard R26, DAC-ul are un sunet analogic, dulce-rotund, iar opiniile acestui articol ar putea să-i descumpănească.V-ați întrebat vreodată dacă sunetul pe care îl percepeți este influențat de articolele citite despre un anumit convertor audio? Literatura de specialitate poate modela așteptările noastre, la fel cum o reclamă văzută la TV ne poate determina să cumpărăm un produs electrocasnic. În general, convertoarele D/A R2R sunt descrise ca având un sunet cald, analogic, în contrast cu sunetul Delta-Sigma, considerat a fi digital. În cazul Delta-Sigma opiniile sunt împărțite. Unii susțin că redau un sunet perfect analogic, în timp ce alții afirmă că au un tentă digitală. Oare un DAC R2R nu poate suna identic cu un Delta-Sigma? Întrebarea aceasta ridică posibilitatea ca prejudecățile noastre, formate din articole și opinii culese de pe net, să ne distorsioneze percepția realității sonore. Nu intrați în panică. Acest fapt demonstrează diversitatea gusturilor audiofile și importanța alegerii unor aparate care să corespundă preferințelor personale și cerințelor acustice specifice camerei de audiție.
      La final va reamintesc că, acustica camerei influențează major modul în care creierul percepe sunetul. Eu, pentru a evita influența acustică a camerei și implicit colorarea sunetului, am creat un filtru de liniarizare digitală a răspunsului acustic. În imaginea următoare atașez unul din graficele cu răspunsul acustic al camerei de audiție. 
      PS: După apariția articolului am fost întrebat cu care din filtrele digitale ale DAC-ului am testat aparatul. Am încercat toate variantele de filtre, preferând filtrul "fast". Diferențele au tins către infinitezimal, de aceea am preferat să nu pomenesc nimic. Cu greu aș trece un test blind la schimbarea filtrelor digitale ale acestui DAC.

       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • În oceanul de înregistrări muzicale al căror master este aproape o ofensă adusă muzicii și calității artiștilor, ocazional, apare din nimic o perlă strălucitoare cum este albumul artistei olandeze Margriet Sjoerdsma - With The Whisper Of A Morning.
      Margriet Sjoerdsma este o cântăreață olandeză, cunoscută pentru că îmbină influențe din jazz și pop în creațiile sale muzicale, colaborând îndeaproape cu pianistul și compozitorul Dimitar Bodurov.Născută pe 5 octombrie 1983 în Sittard, Olanda, a început să cânte la vioară de la o vârstă fragedă, dar pasiunea ei adevărată a fost întotdeauna vocea.După terminarea liceului, a studiat jazzul la Conservatorul din Rotterdam.În 2002, a fost premiată la concursul prestigios ‘Prinses Christina Jazz Concours’. 
      Albumul "With The Whisper Of A Morning" al Margriet Sjoerdsma a fost lansat în anul 2006 sub egida casei de discuri olandeze Pink Records.Conține un total de 11 piese și este clasificat ca fiind un album de jazz / cool jazz.Albumul este disponibil pe CD și pe platformele de streaming Tidal, Qobuz, Spotify.Piesele de pe acest album au fost foarte bine primite, cu critici pozitive din partea publicațiilor precum Jazzflits și Tubantia, care au lăudat aranjamentele deschise și faptul că muzica jazz și pop se îmbină într-un mod convingător.De asemenea, Financieel Dagblad a remarcat apariția unei noi voci de jazz foarte promițătoare în Olanda. 
      Am terminat cu politețurile prezentării artistei, urmează să vă scriu despre adevăratul motiv al acestei recomandări.Dragi tovarăși de suferință audiofilă, după cum bine cunoașteți, hobby-ul nostru este solicitant și presupune multă muncă întinsă pe o perioada numărată în  ani. Totul pentru ca la final să avem acasă un sistem audio stereo cu un sunet excepțional.Visele noastre le depășesc pe cele ale melomanilor de rând.Lucrăm la acustica camerei, schimbăm boxe, amplificatoare, sursa digitală sau analogică, cabluri, siguranțe. Investim bani și efort mental pentru a surprinde în mediul confortabil de acasă momentul de grație și inspirație atins de muzicieni în timpul înregistrării.Ne dorim ca audiția unui album de muzică să depășească barierele fizice.Folosim sistemul audio asemeni unei mașinării cu care călătorim în timp și spațiu pentru a ne întâlni muzicienii favoriți în carne și oase.   
      Din păcate interesele industriei muzicale sunt departe de ce am dori noi.Pentru liderii de la Universal Music Group, Sony Music Entertainment, Warner Music Group, RCA Records, Columbia Label Group, audiofilii reprezintă un public insignificant.Interesele lor sunt simple. Muzica trebuie să ajungă în toate casele cu ușurință, pentru a putea fi ascultată pe orice dispozitiv de redare a muzicii, indiferent de calitatea acestuia.Ordinele venite de sus sunt clare.Tehnicieni de studio, ingineri de master, artiști, se aliniază cuminți intr-un rând perfect ordonat și produc înregistrări comprimate dinamic, definite ironic 'wall of sound'.În acest fel muzica poate fi ascultată în condiții rezonabile pe aparate hifi care costă câțiva dolari.  
      Albumul "With The Whisper Of A Morning" nu este un album aliniat trend-ului. Inginerul de master, tehnicienii de studio, producatorul albumului și nu în ultimul rând muzicienii, au lucrat fără presiune și au creat o înregistrare de referință.Pentru oamenii implicați în proiect, conceptul ‘wall of sound’ nu există.Cei din studioul Pink Records înțeleg aproximativ engleza.Din această cauză au tradus termenul ‘wall of sound’ incorect.Au înțeles cu totul altceva.Norocul nostru.Ascultați albumul.Vă promit un banchet sonic luxuriant, somptous, gargantuanic. Înregistrarea instrumentelor, a vocii, este impecabilă.Dinamica înregistrării alături de rapiditatea tranzienților oferă o naturalețe și un realism copleșitor muzicii.De exemplu, sunetul contrabasului acoperă un interval dinamic de 30 dB într-o singură ciupitură a corzii, iar asta vă permite să sesizați detalii timbrale inaudibile pe alte înregistrări.Atacul pianului este perfect definit.Fiecare notă muzicală pornită din interiorul corpului pianului seamănă cu un atlet ce tocmai a plecat ca din pușcă din bloc start.Simți cum tensiunea se acumulează și apoi cum este eliberată într-o fracțiune de secundă.Senzația de sunet live este cu adevărat incredibilă.Camera de audiție se va umple cu detalii timbrale fine și variații subtile ale notelor instrumentelor rar întâlnite. Muzica respiră natural, curge aerisit către ascultător, fără să fie inghesuită intr-o masă sonoră plată.Creșteți volumul audiției fără frică.Entuziasmul audiției va fi multiplicat la o scară pe care rar ați atins-o. Bucurați-vă la maxim de muzică și de sistemul audio stereo construit cu atâta efort.With The Whisper Of A Morning, este albumul perfect pentru un show casnic stelar.
      Te poate interesa:
      Dacă răndurile mele nu au reușit să fie suficinet de convingătoare și încă vă gândiți dacă merită acest album 43 de minute din timpul vostru, aflați că Margriet Sjoerdsma a cucerit Olanda cu un alt proiect al său "A Tribute to Eva Cassidy".A cântat în peste 80 de săli de spectacol, unde biletele au fost sold-out.Performanța ei a fost apreciată pentru caracterul său exuberant, dar și pentru farmecul delicat al interpretării. A fost recompensată cu prestigioasa Oeuvreprijs Nederlandse Kleinkunst en Cabaret (Premiul Olandez pentru Realizări pe Viață în Arta Mică și Cabaret), un semn al recunoașterii largi a talentului și contribuției sale la muzică. 
      "A Tribute to Eva Cassidy" de Margriet Sjoerdsma este un omagiu adus legendarului talent al Evei Cassidy, o artistă americană ale cărei interpretări de folk, jazz, și country au fost apreciate pe larg abia după moartea ei prematură în 1996.Sjoerdsma a fost profund impresionată de Cassidy după ce a auzit-o cântând pentru prima dată, remarcând sinceritatea și minimalismul vocii ei.Acest proiect muzical a inclus o selecție de 8 coveruri interpretate de Sjoerdsma, cu participarea lui Dan Cassidy, fratele Evei Cassidy, la vioară pe anumite piese.Lansarea a fost marcată de recenzii entuziaste, descriind interpretarea lui Sjoerdsma ca fiind aproape de nivelul și calitatea Evei Cassidy, un tribut considerat mai mult decât demn de talentul său." (Hiend Audio World).
      Proiectul a avut un mare succes, concertele s-au întins pe perioada a doi ani, 2014 și 2015, inclusiv prezența la Festivalul North Sea Jazz și în Concertgebouw Amsterdam.A fost lăudat pentru capacitatea de a reda cu fidelitate și sensibilitate piesele iconice ale lui Cassidy, oferind astfel un nou nivel de apreciere și aducând un omagiu autentic artei sale. (Margriet Sjoerdsma).
      În plus, Sjoerdsma a lansat o ediție audiophilă a proiectului pe vinyl 45 RPM, care include piese semnificative precum "Fields of Gold" de Sting și "Time After Time" de Cyndi Lauper. Vinilul poate fi cumpărat in România de aici.
      Am început articolul cu gândul unei recomandări punctuale către un album al artistei Margriet Sjoerdsma și am sfârșit cu o dublă recomandare. Sper să mă iertați și să le ascultați pe amândoua.
      Audiție plăcută!
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • Prima dată când am ascultat un cântec al lui Elvis a fost prin anii ’70. Televiziunea Româna difuza cel puțin un film pe an cu Elvis. Probabil îl iubea un tovarăș din Comitetul de Partid, sau poate chiar întâia doamnă a țării. Amintiri precise cu acel moment nu am. Ceva s-a întipărit în memoria afectivă atunci, ceva de care nu am putut scăpa niciodată. A fost un moment definitoriu pentru viitorul meu de meloman. Atunci am devenit fan Elvis fără voia mea și fără să înțeleg ce presupune asta. În ciuda trecerii timpului am continuat să ascult muzica lui Elvis cu aceeași fascinație. Copilul ascuns adânc în mine a rămas activ și a continuat să influențeze gusturile muzicale ale viitorului adult.
      "Elvis is Back!" este albumul pe care îl recomand astăzi. Este un album perfect de ascultat atât pentru cei neinițiați în universul lui Elvis cât și pentru fanii mai vechi. Albumul marchează o etapă crucială în cariera lui Elvis. Este unul din albumele care nu doar că rezistă testului timpului dar și redefinește modul în care înțelegem muzica și influența acesteia. "Elvis is Back!" este un astfel de album, marcând revenirea triumfală a Regelui rock'n'roll, Elvis Presley, după terminarea serviciului militar. Înregistrat în martie 1960, la studiourile RCA din Nashville, albumul a fost primul său proiect major de studio post-armată și a marcat un moment de cotitură în cariera sa. Încă din momentul lansării sale în 1960, albumul a fost ceva cu totul nou, nu doar pentru cariera lui Elvis, ci și pentru muzica pop în general.
      Te poate interesa:
      Înainte de a vă povesti câteva detalii ale albumului "Elvis is Back!", am să vă invit să întelegeți contextul istoric. După doi ani de serviciu militar în Germania, revenirea lui Elvis la viața civilă și profesională a fost așteptată cu febrilitate de fani și de critici. Timpul petrecut departe de scenă a fost benefic pentru Rege, oferindu-i spațiul necesar pentru deplină maturizare. Elvis s-a întors pe scenă cu o voce matură, dar și cu o înțelepciune emoțională pe care a reușit să o transfere în înregistrările sale. Cu acest album Elvis a demonstrat că are capacitatea de a aborda o gamă largă de stiluri muzicale, de la rock 'n' roll la blues și balade cu elemente de gospel.  "Elvis is Back" a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât și de fani. Albumul a fost lăudat pentru profunzimea vocală a lui Elvis și pentru diversitatea sa muzicală. A atins locul 2 in topul Billboard 200, locul 1 în UK Albums Chart și a fost certificat cu platină de RIAA, consolidând revenirea triumfală a lui Elvis în industria muzicală.
      Într-o recenzie pentru AllMusic, Bruce Eder a subliniat maturitatea vocală a lui Elvis, descriind vocea sa ca fiind bogată și profundă, depășind așteptările de a-l auzi cântând doar la chitară ritmică. Eder a remarcat că, cu acest album, Elvis "se prezintă mai bine comparativ cu celelalte albume ale sale de când a ajuns la RCA".
      Will Hermes de la Rolling Stone a apreciat varietatea impresionantă a materialului și calitatea impecabilă a sunetului stereo. Paul Simpson, scriind pentru Rough Guides în 2004, a descoperit că, dintre aproximativ 1800 de discuri din colecția lui Elvis la Graceland, o copie folosită intensiv a albumului este "Elvis is Back!", fapt ce dovedea afecțiunea lui Elvis față de acest album. Simpson a lăudat interpretarea blues-urilor "Like a Baby" și "Reconsider Baby" de către Elvis, adăugând că, ‘angajamentul și entuziasmul său, rar au fost auzite în mod constant în cea mai mare parte a anilor '60 la fel ca pe acest album’. Steve Horowitz de la PopMatters a evidențiat transformarea lui Elvis din "idolul adolescenților" în "animatorul pentru adulți", menționând că vocea sa rămâne puternică și clară, capabilă să treacă de la blues la sunete sofisticate fără să-și piardă esența. Într-o recenzie din ianuarie 2015 pentru The Daily Telegraph, Neil McCormick a inclus "Elvis is Back!" printre lucrările esențiale ale lui Presley, descriindu-l ca pe o capodoperă în care Elvis abordează balade, blues, rock, pop și gospel cu o calitate de control ce amplifică și mai mult senzualitatea sa înnăscută. Simon Gage de la Daily Express a descris albumul ca fiind "cel mai bun Presley".
      Pentru mine "Elvis is Back" este unul din albumele lui iconice. Combinația de rock'n'roll nervos, ce amintește de The King la începuturile carierei, alături de ritmurile domolite de blues, jazz și gospel, îmi oferă un sentiment nostalgic și mă poarta într-o călătorie imaginară către efervescenții ani ’60. Fiecare apăsare a butonul play se termină cu audiția întregului album. Cântecul meu favorit este "Fever". Aranjamentul orchestral de jazz este seducător, iar vocea senzuală a lui Elvis pare să te invite la dans. Niciodată artistul nu a fost atât de aproape de jazz ca pe această piesă. Înregistrând un cântec în acest fel, Elvis demonstreaza o multivalență muzicală de neconceput pentru fanii lui la începutul carierei. Un alt cântec preferat este "Such A Night", o combinație irezistibilă de R&B și rock'n'roll. Un alt cântec care evidențiază versatilitatea stilistică a lui Elvis și măiestria sa vocală. Pe acest cântec, ca și pe întregul album, controlul și puterea sa vocală sunt pur și simplu uimitoare. Elvis știe exact când să-și tempereze vocea, dovedind că talentul său rămâne până în ziua de azi de neegalat.
      Pentru cei care au auzit de rock'n'roll întâmplător și care nu au fost interesați de acest stil muzical considerându-l ca fiind prea vechi, sau pentru cei care își doresc să asculte un album din acea perioada fără să știe cu ce să înceapă , "Elvis is Back" reprezintă unul din albumele esențiale de ascultat într-o viață. Vă promit 38 de minute de muzică de cea mai bună calitate. O călătorie emoțională în trecut, un loc unde aveți ocazia să îl cunoasteți pe The King în cea mai bună perioada a sa.
      Audiție plăcută!
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
       
       
    • Prietenii și colegii mei audiofili sunt într-o permanentă căutare a sunetului suprem. O definiție a sunetului suprem nu există, sau poate nu am eu cunoștință de existența ei. Dacă ați găsit-o pe undeva, vă rog să îmi trimiteți un link cu informația completă. Călătoria audiofilă presupune un itinerar coerent și o anumită structură, chiar dacă aceasta din urmă este eminamente subiectivă. De obicei, primul pas este direcționaț către perfecționarea sistemul audio, apoi, cei norocoși acționează asupra mediului de ascultarea, amenajând acustic camera de audiție. 
      De ce facem toate acestea? Pentru a ne bucura de muzică în condiții optime. Ascultarea muzicii la o calitate supremă este scopul final al călătoriei. Fără acest ingredient, existența sistemul audio ar fi pusă serios sub semnul întrebării.
      Introducere
      Am stabilit pentru ce muncim, acum vă propun să cercetăm ce se întâmplă în industria muzicală contemporană cu ingredientul fără de care sistemul audio nu ar putea exista. Studiorile, artistii, producatorii vor ca muzica lor să fie ascultată de cât mai mulți oameni. Pentru atingerea acestui deziderat a fost nevoie de o adaptare a sunetului înregistrărilor muzicale la comportamentul ascultătorului din prezent. Acesta ascultă muzică folosind căști audio, boxe portabile, sisteme audio cu Bluetooth, etc. Ascultarea muzicii nu mai este o activitate dedicată, un moment al zilei în care ascultătorul se așează intr-un fotoliu și ascultă muzică, este mai degrabă o extensie dinamică a vieții sociale. Muzica este ascultată în drum către școală, birou, la o petrecere, în mașină. În acest context industria muzicală a căutat și găsit o soluție de îmbunătătire a calității audiției în condiții ca cele descrise anterior. Soluția găsită se numește compresie dinamică. Din păcate conceptul a fost înțeles greșit de o parte a celor care activează în industria muzicală. În timp ce intenția inițială a acestei tehnici este de a îmbunătăți calitatea sunetului, utilizarea excesivă poate avea efecte adverse semnificative asupra muzicii. 
      Te poate interesa:
      O piesă muzicală are nevoie de o dinamică apropiată de realitate pentru a fi convingătoare, dar și de un ritm bun, armonie și melodicitate. De obicei, o melodie care oferă variaţii sonice vizibile este mai captivantă decât una care rămâne aproape aceeaşi de la început până la sfârşit. Desigur, dacă o melodie are o gamă dinamică prea largă, sunetul instrumentelor cu un sunet mai puțin energic, liniştite, nu vor fi auzite clar, iar cele cu un sunet puternic se vor auzi incomod de tare. În schimb, dacă diferenţa dintre cele două vârfuri este prea mică, muzica va părea îngrămădită şi poate deveni chiar obositoare pentru urechi, mai ales când este ascultată la un nivel al volumului ridicat. 
      Am să ofer un exemplu pentru a înțelege ce se întâmplă. Pentru a face muzica atractivă, un artist sau compozitor va încerca să ofere ascultătorului un aranjament orchestral cu secţiuni care variază ca volum şi intensitate. Aceste variaţii pot fi subtile, ca o creştere a instrumentaţiei (jazz, rock progresiv); sau mai evidente, ca o pauză (muzica clasică), după un moment animat la care participă întreaga orchestră. Aceasta alternaţă între momentele în care instrumentele se aud mai tare și momentele cănd se aud mai încet, ajută ascultătorul să devină mai implicat în audiție și să transforme melodia într-un moment memorabil. La polul opus întâlnim situația în care producatorul sau artistul decid că, masterul final al melodiei nu are nevoie de momente de alternanță sonică și totul trebuie să fie liniar. Această metodă este folosită pentru a maximiza volumul înregistrărilor muzicale, cu scopul de a face muzica să sune mai tare și implicit, să fie mai atractivă pentru ascultători. Rezultatul final este un ghiveci sonic. Toate instrumentele au același volum al audiției. Vocea se va auzi la aceeași intensitate sonoră ca un instrument de percuție, iar instrumentele vor fi percepute ca având un sunet steril din cauza lipsei decay-ului. Ascultătorul, oricât de lipsit de experiență ar fi, va sesiza că ascultă un sunet lipsit de realism. 
      Cele două situații pot fi descrise plastic în felul urmator. Muzica necomprimată este vibrantă, colorată, bogată și profundă. La polul opus, muzica comprimată este monotonă, inghesuită, lipsită de nuanțe, simplificată.

      Unul din inginerii de mastering vocali în problema folosirii compresiei dinamice greșit este Bob Ludwig. Cu o activitate  de 40 de ani, a lucrat cu Jimi Hendrix, Tonny Bennett, Radiohead, etc. Sintentizez opinia lui cu urmatorul citat:
      „Eu și alți oameni am spune că un alt lucru care afectează vânzările de discuri în zilele noastre este faptul că sunt atât de comprimate încât urechea se satură de asta. Când ai terminat de ascultat un album întreg cu această muzică foarte comprimată, urechea ta este obosită. Poate că ți-a plăcut muzica, dar nu prea ai chef să te întorci și să o asculți din nou."
      Definiția și utilizarea compresiei dinamice
      Compresia dinamică se referă la procesul de reducere a intervalului dinamic al unei piese muzicale - diferența dintre cele mai tari și cele mai slabe părți ale înregistrării. Scopul este de a face pasajele mai slabe să sune mai tare, fără a distorsiona sunetul, creând astfel o experiență auditivă mai uniformă. Deși această tehnică poate îmbunătăți claritatea și face muzica mai accesibilă în mediile zgomotoase, aplicarea excesivă a acesteia poate duce la pierderea detaliilor fine și a dinamicii naturale a muzicii.
      Aspecte tehnice ale compresiei dinamice
      Compresia dinamică se bazează pe patru parametri principali: pragul (threshold), raportul (ratio), atacul (attack) și eliberarea (release). Pragul determină nivelul de volum la care compresia începe să acționeze. Raportul stabilește cât de mult este redusă dinamica odată ce semnalul depășește pragul. Timpul de atac și eliberare controlează rapiditatea cu care compresorul reacționează la schimbările de volum.
      Utilizarea judicioasă a acestor parametri poate îmbunătăți claritatea și echilibrul unei înregistrări. Totuși, aplicarea excesivă a compresiei poate duce la pierderea impactului dinamic și a expresivității muzicale.
      Loudness War -  în încercarea de a face o piesă muzicală să sune mai "tare" decât altele, producătorii au început să utilizeze compresia dinamică excesivă. Aceasta a dus la o competiție nesfârșită cunoscută sub numele de "loudness war", unde dinamica naturală a muzicii este sacrificată pentru impactul inițial al volumului ridicat.
      Efectele negative ale compresiei dinamice excesive
      Pierderea Detaliilor Fine  - compresia excesivă nivelează volumele, făcând ca detaliile subtile ale muzicii să fie mai greu de distins. Aceasta poate include nuanțe fine ale vocii, reverberații delicate ale instrumentelor acustice și dinamica emoțională a performanței muzicale. 
      Oboseala Auditivă -  ascultarea muzicii cu o gamă dinamică redusă poate duce la oboseala auditivă. Când toate sunetele sunt aduse la un nivel apropiat de maxim, urechea umană se poate simți copleșită, ducând la o experiență de ascultare inconfortabilă pe termen lung.
      Deteriorarea Percepției Spațiale  - compresia dinamică poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra percepției spațiale a sunetului. Studiile au arătat că, compresia aplicată independent la fiecare ureche poate modifica diferențele de nivel interaural (ILD), afectând astfel capacitatea de a localiza sursa sunetului în spațiu. În teste, compresia cu acțiune rapidă la frecvențe înalte a distorsionat semnificativ poziția percepută a sunetelor, ducând la efecte cum ar fi divizarea imaginilor sonore și creșterea senzației de mișcare sau difuzie a sunetului. Aceste modificări pot afecta grav experiența de ascultare, în special în contexte care necesită o percepție spațială precisă, cum ar fi audiția muzicii clasice sau a înregistrărilor live.
      Impactul asupra calității sunetului
      Recent, un studiu a investigat modul în care DRC afectează volumul perceput și calitatea sunetului muzicii înregistrate. Cercetarea a implicat evaluarea mostrelor de muzică rock și clasică, procesate cu diferite niveluri de compresie dinamică. Rezultatele au arătat că, deși o cantitate mică de compresie a fost preferată în condiții de volum neegalizat, nivelurile ridicate de compresie au fost percepute ca fiind dăunătoare calității sunetului, indiferent de egalizarea volumului. Aceste constatări contrazic mentalitatea „mai tare este mai bine” prevalentă în industria muzicală și sugerează o abordare mai conservatoare a utilizării DRC.
      Concluzie 
      Este evident că utilizarea excesivă a compresiei dinamice poate diminua semnificativ calitatea experienței muzicale, afectând atât fidelitatea sunetului, cât și percepția spațială. Ce facem noi audiofilii în această situație? Am investit timp și bani in sistemul audio de acasă pentru a ne apropia de sunetul suprem, însă interesele industriei muzicale sunt îndreptate către ascultătorul obișnuit de muzică. 
      Aștept răspunsurile voastre aici sau pe grupurile HiFi de Facebook.
      Bibliografie:
      Christophe Anet, 2023, Why is Dynamic Range so important?
      Martin Kirchberger / Frank A. Russo, 2016, Dynamic Range Across Music Genres and the Perception of Dynamic Compression in Hearing-Impaired Listeners
      P. J. Rentz, 2011, The Effects of Dynamic Range Compression on Perceived Loudness and Sound Quality of Recorded Music
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • În acest articol am să vă ofer opinia mea despre amplificatorul integrat Accuphase E-380. Am subliniat încă din prima propoziție subiectivismul opiniei, pentru că, după cum mulți dintre voi cunoașteți, audiofilia este un hobby eminamente subiectiv. Informațiile oferite ar trebui să vă stârnească curiozitatea și să funcționeze ca un ghid introductiv in universul japonezilor de la Accuphase. 
      Istoria Mărcii Accuphase
      Compania a fost fondată în Yokohama, Japonia, în 1972, sub numele de Kensonic Laboratory Inc., de fostul inginer Kenwood, Jiro Kasuga, cu scopul de a aduce pe piață produse audio de cea mai înaltă calitate. Numele "Accuphase" este derivat din combinația cuvintelor "accurate" (precis) și "phase" (fază), reflectând dorința companiei de a oferi produse HiFi cu un sunet precis, fără compromisuri.
      De la început, Accuphase și-a propus să se distingă prin inovație și excelență tehnică. Primul lor amplificator, integratul E-202, a reușit să stabilească standardul în performanța audio din acea perioadă. E-202 a fost caracterizat de revistele de specialitate ca fiind un amplificator cu o claritate excepțională, detaliat și fidel sonor înregistrărilor. Acesta a fost doar începutul unei serii de inovații care au modelat industria audio.
      Pe parcursul anilor, Accuphase a continuat să lanseze produse emblematice, inclusiv preamplificatoare, amplificatoare de putere, CD playere și convertoare digitale-analogice (DAC), fiecare reflectând filosofia companiei. Folosind doar cele mai bune materiale și componente, la care se adaugă atenția meticuloasă la detalii, specifică poporului japonez, Accuphase a reușit să creeze produse care nu numai că sună excepțional, dar au și un design plăcut și un aspect clasic, atemporal.
      Ceea ce a făcut marca atât de populară printre audiofili nu este doar calitatea sunetului ci și durabilitatea și fiabilitatea produselor sale. Amplificatoarele Accuphase sunt cunoscute pentru folosința lor îndelungată. Sunt aparate care funcționează fără probleme decenii de utilizare, păstrând performanțe audio  similare ca în prima zi. 
      Te poate interesa:
      Design Exterior
      Amplificatorul integrat E-380 continuă tradiția Accuphase combinând funcționalitatea de înaltă calitate cu estetica tipică mărcii. Carcasa este construită din materiale de calitate superioara, oferind un aspect robust și elegant. Panoul frontal este dominat de două mari vu-metre, care nu doar că adaugă un aspect clasic, dar oferă și o citire precisă a nivelului de ieșire. Finisajul în culoarea șampaniei, împreună cu butoanele și selectorii precis strunjiți, evidențiază aspectul inconfundabil Accuphase. Partea frontală este acoperită de două selectoare masive  aflate la stânga și la dreapta vu-metrelor. Sub vu-metre se află ușa panoului frontal, care se deschide cu o mișcare lină și fluidă. Pe acest panou găsim o mulțime de funcții: un comutator de selecție a boxelor, comenzile de ton și echilibru, butonul de fază, etc. Pe panoul frontal este plasată și o ieșire de căști utilă în audițiile nocturne. În partea din spate găsim o varietatea de conexiuni analogice. Două conexiuni XLR, cinci RCA, o conexiune Pre Out, o conexiune Main In și opt conectori uriași pentru boxe. De asemenea, avem posibilitatea să atașăm două plăci opționale, un DAC și un preamplificator fono. Cel din urmă permite folosirea dozelor MC și MM.
      Caracteristici Tehnice
      Cu un șasiu intern și o construcție anti-rezonanță, Accuphase E-380 minimizează efectele vibrațiilor externe asupra calității sunetului, asigurând o redare audio pură și nealterată.
      E-380 oferă o putere de 120 W în 8 ohmi și 180 W în 4 ohmi, cu un damping factor 500. Testând amplificatorul acasă, vă pot spune că, a condus cu o mână autoritară boxele Marten Django XL, Neat Majistra și Sonus Faber Olympica 1. După trei săptămâni de teste o concluzie a ieșit la suprafața asemeni uleiului la contactul cu apa. E-380 este capabil să alimenteze boxe exigente, asigurând o reproducere audio clară și detaliată la orice volum.  Inovația evidențiată chiar de producator la E-380 este circuitul său AAVA (Accuphase Analog Vari-gain Amplifier) pentru controlul volumului, care elimină variațiile de calitate a sunetului la diferite niveluri de volum, asigurând o claritate și fidelitate excepțională a sunetului. Etajul de alimentare este compus dintr-un transformator solid și doi condensatori însumând o valoare de 66 000 μF. De asemenea, transformatorul este închis într-o capsulă metalică pentru a proteja componentele din interiorul amplificatorului de electromagnetismul generat. 
      Amplificarea este realizată cu tranzistori bipolari într-o configurație paralelă dublă push-pull. Conform producatorului, această implementare asigură o precizie mai mare în amplitudine și fază, datorită folosirii celor mai recenți tranzistori bipolari, cu o valoare de până la 160v/15A.
      Teste Audio
      Am testat amplificatorul Accuphase E 380 folosind următorul sistem: 
      Intel Nuc @ Audirvana @ Intona (decuplator USB galvanic), CEC DA5 (DAC audio), Yamaha CDS3000 (SACD, DAC audio), Accuphase E 380 (amplificator integrat), Marten Django XL, Sonus Faber Olympica 1 (boxe audio), Neat Acoustics Majistra, Audioquest ThunderBird (cablu XLR), DYI Mundorf cu terminații Furutech (cablu de boxe), Chord & Wireworld (cabluri alimentare).
      Muzică de test:  Bacalov:Missa Tango/Gloria, Ike Quebec:Bossa Nova Soul Samba/Favela, Supertramp:Slow Motion/Tenth Avenue Breakdown.
      Bacalov:Missa Tango/Gloria
      "Misa Tango" este o lucrare compusă de Luis Bacalov, un compozitor argentinian cu origini bulgare, cunoscut mai ales pentru muzica sa de film. Bacalov a câștigat un Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală cu filmul "Il Postino" (Poștașul). "Missa Tango" este o lucrare care combină elemente ale muzicii liturgice tradiționale, specifice unei mise, cu ritmurile și melodiile tangoului argentinian. Compoziția este structurată în mai multe părți. Fiecare parte respect ordinea tradițională a unei mise: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei. Alegerea acestei mise nu a fost întâmplatoare. Bogația orchestrației, dinamica înregistrării și diversitatea vocilor o plasează cu ușurință în topul bucăților muzicale cu care poți testa un sistem audio la maxim. "Gloria" debutează cu o introducere orchestrală săltăreață ce pare să te invită la dans. Un melanj de muzică gregoriană cântat în ritm de tango. Instrumentele cu coardă sunt susținute de instrumentele de aramă și de secția ritmică reprezentată de timpane. Scena se deschide asemeni unui munte ce îti apare brusc în fată. Rămâi mut pentru o secundă, pentru că nu întelegi cum a apărut masa aceea uriașă de piatră în fața ochilor. Peisajul este imediat idealizat de intervenția vocii tenorului și apoi a sopranei. Cei doi sunt secondați de un cor format din voci feminine și masculine. Sunetul se transform în imagini aievea. Pot distinge cum cântăreții solo cântă aproape îmbrățișați, corul este așezat la 10 metri în spate, iar între cele două extreme își gasește locul orchestra. Totul se prezintă ca un tot unitar, bine închegat, dar care permite urechii să simtă fiecare strat al scenei. Frecvențele înalte sunt prezentate într-o manieră caldă, cu o strălucire temperată, fără nicio urmă de agresivitate. Frecvențele medii au o dulceață bucolică, ce te îmbie să pășești adănc în interiorul scenei muzicale. Basul este asemeni salvelor de tun. Te impinge în înaltul cerului, îți cutremură universul apropiat, te face să privesti cu teama la camera de audiție, așteptându-te ca aceasta să se prăbușeasca din cauza vibrațiilor stârnite de timpane. Finalul uimește prin grandoare. Corul acompaniat de timpane acoperă camera de audiție aidoma unei furtuni de vară ce a coborât pe neașteptate peste muntele din rocă. La terminarea audiției acestei bucăți am rostit o întrebare cu vocea tare către sinele meu audiofil: Poate un sistem audio să ofere mai multă frumusețe? 
      Monstra sonoră o gasiți in videoul de mai jos.
      Ike Quebec:Bossa Nova Soul Samba/Favela
      "Bossa Nova Soul Samba" este un album înregistrat de saxofonistul american de jazz Ike Quebec, lansat de casa de discuri Blue Note Records. Albumul a fost înregistrat în octombrie 1962 și reprezintă una dintre ultimele lucrări ale lui Quebec înainte de moartea sa prematură în ianuarie 1963. Albumul include o selecție de piese lente și sensibile combinate cu piese ușor ritmate. Toate oferă o atmosferă relaxată și plăcută. Jazz pentru suflet, cântat în stilul bossa nova într-o manieră personală de un artist desăvârșit al saxofonului, așa cum a fost Quebec. Piesa "Favela" combină soul jazz-ul cu lirismul relaxat al bossa novei. Sunetul iese din boxe cu o ușurință și cursivitate aproape matematică. Secția ritmică păstrează un ritm constant, aproape monoton, ce te duce cu gândul la începutul unei zile obișnuite intr-un cartier brazilian aflat la periferie. Saxofonul tenor, cu al său sunet cald și expresiv, îți mângâie sufletul ascuns în ureche. Chitara electrică este prezentată discret, pare lăsată intenționat undeva în spatele scenei, de parcă inginerului de sunet i-a fost teamă de puterea ei muzicală. Un sunet relaxat în ansamblu. Scena mică, tipica unui studio de jazz, trece dincolo de boxe și este înfățișată ascultătorului natural, fără îmbunătățiri sintetice. Sistemul îți permite să te bucuri de puritatea absoluta a unei înregistrări analogice la nașterea sa. 
      Supertramp:Slow Motion/Tenth Avenue Breakdown
      Pentru mulți trupa de britanică de rock progresiv Supertramp a încetat să existe după anii ’80. De vină poate fi separarea lui Hodgson de trupă, sau lipsa unor materiale discografice consistente pentru cei obișnuiti cu perioada începută cu albumul "Crime of the Century" și terminată cu albumul "Famous Last Words". Eu am rămas un fan fidel al trupei și după această perioadă și am continuat să le ascult muzica lansata spre sfârșitul anilor  ’90, începutul anilor 2000. "Slow Motion" este ultimul album al trupei și a fost lansat în aprilie 2002. Am ales "Tenth Avenue Breakdown" datorită diversității stilistice. Puțin rock progresiv, un strop de jazz-blues, toate mixate și aromatizate cu nuanțe discrete de pop. Sunetul a fost destul de consistent. Toba usor punchy, pianul prezentat curat, sunetul trompetei discret, vocea plasată central, vocile din spate pozitionate ușor în lateral. Mi-ar fi plăcut ca sistemul să îmi ofere un sound ceva mai rock, însă doar Dumnezeu și inginerul de master îmi pot spune cum ar trebui să sune în realitate "Tenth Avenue Breakdown".
      Interacțiunea cu celelalte componente menționate anterior în articol a arătat un amplificator Accuphase E380 cu un comportament suficient de neutru, încât schimbările să fie evidente. Combinat cu CEC DA5 sunetul a fost focusat. Cu Yamaha CDS3000 a fost evidențiată muzicalitatea. Schimbarea boxelor a produs la rândul ei alte diferențe. Introducerea boxelor Marten Django XL a crescut dimensiunea scenei și a adus un plus în zona dinamică. Cu Sonus Faber Olympica 1 sunetul a căpătat accente de mătase, iar cu Neat Acoustics Majistra sunetul a virat spre zona studio pro, câștigând transparență și precizie.
      Concluzie
      Acum 20 de ani aș fi privit circumspect un produs Accuphase. Atunci căutam un alt tip de sunet, iar designul epocii de aur a HiFi-ului nu se potrivea cu vârsta și experiența mea. Eram un tânăr năravaș aflat în căutarea a ceva despre care nu avea niciun fel de cunoștințe. Designul sobru cu linii simple care se închideau într-o formă paralelipipedică părea cea mai bună idee. Sunetul căutat se afla în aceeași zonă a simplității. Nici nu se putea altfel. Eram la începutul călătoriei mele audiofile și aveam nevoie de simplitate pentru a întelege ce se întâmplă în acest hobby. A trecut mult timp de atunci, gusturile mele s-au schimbat. Acum caut un sunet rubensian. Vreau să fiu îmbrățișat de greutatea reală a muzicii, să mă scufund adânc în esența sunetului. 
      Accuphase E380 este un amplificator potrivit gusturilor mele din acest moment. Prețul de listă de 7500 euro este unul cât se poate de corect, raportat la ce se întâmplă in audio high-end-ul contemporan. Amplificatoare cu performațe similare au ajuns să depășeasca cu ușurință suma de 10 mii de euro. 
      La final, vă invit să ascultați, testați, un Accuphase E380. Amplificatorul merită o audiție indiferent de gusturile voastre subiective. Vă promit o experiență interesantă, poate chiar memorabilă.
      Aștept opiniile voastre aici sau pe grupurile HiFi de Facebook.
       
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • De Kenny Burrell am aflat acum mai bine de 10 ani. Informația nu a ajuns la mine întâmplător. În acea perioda începusem să răscolesc internetul căutând informații despre muzicienii de jazz din perioada de aur. Printre albumele recomandate de critici și fani a apărut și numele "Midnight Blue". Am notat numele cu conștiinciozitate, urmând ca mai târziu să il cumpăr și să îl ascult.
      Kenny Burrell, s-a născut în 1931 în Detroit, Michigan. A crescut într-o familie unde muzica era parte din viața cotidiană. A fost influențat de artiști precum Charlie Christian și Django Reinhardt. Burrell a dezvoltat un stil unic, care combina fluiditatea jazz-ului cu ritmul distinctiv al blues-ului. A studiat muzica la Wayne State University și a început să câștige recunoaștere în lumea jazz-ului în anii 1950. De-a lungul carierei sale prolifice, Burrell a colaborat cu multe dintre legendele jazz-ului, inclusiv Dizzy Gillespie și Thelonious Monk, aducând o contribuție inestimabilă genului. 
      "Midnight Blue" a fost lansat în perioadă de aur a jazz-ului, când genul era într-o constantă evoluție. Anii '60 au fost martori la experimentări muzicale diverse, iar Burrell a adus propriul său stil unic în acest peisaj. Albumul a fost înregistrat la celebrele studiouri Rudy Van Gelder și a fost lansat în anul 1963. Pe acest album Burrell a reușit să captureze esența pură a jazz-ului și blues-ului. Colaborând cu muzicieni de excepție, precum saxofonistul Stanley Turrentine, Burrell a creat un sound specific, care a influențat întreaga lume a jazz-ului. "Midnight Blue" a fost un succes imediat și a fost lăudat pentru abordarea sa inovatoare și pentru atmosfera caldă, profundă, pe care o emana fiecare piesă.
      Te poate interesa:
      "Midnight Blue" este un exemplu strălucit de simbioză între blues și jazz. Fiecare piesă din album emite o căldură și o intimitate rar întâlnită. De la primele note ale piesei titulare, ascultătorul este transportat într-un spațiu muzical unde blues-ul profund se întâlnește cu sofisticarea jazz-ului. Tonurile calde ale chitarei lui Burrell, îmbinate cu saxofonul expresiv al lui Turrentine, creează de la primele note un sunet relaxant, dar în același timp profund și emoțional. Piesa "Midnight Blue", este o odă blândă și suavă la adresa blues-ului, cu un ritm lent și contemplativ. "Mule" este o demonstrație de virtuozitate, unde Burrell își etalează măiestria tehnică. "Soul Lament" este o baladă melancolică, ce reflectă latura introspectivă a artistului. Ce să vă spun, fiecare piesă are propria sa personalitate, creând o experiență auditivă captivantă.
      În era digitală a anului 2024, albumul poate fi ascultat pe toate platformele de streaming muzical. Îl găsiți pe Tidal, Spotify, Qobuz, Amazon Music, Apple Music. Nostalgicii sigur nu sunt încântați de acest fapt și preferă să îl asculte în continuare pe disc de vinyl, temându-se că, varianta digitală este o copie fără suflet a înregistrării inițiale realizată pe bandă magnetică. În ciuda acestor opinii nostalgice, "Midnight Blue" rămâne o lucrare de referință în jazz. Acest album ar trebui ascultat și apreciat de toata lumea, nu doar de  cunoscătorii de jazz. Dacă vă aflați la începutul călătoriei în universul jazz-ului, sau doar căutați oportunitatea unui sunet nou, puteți folosi acest album superb ca un punct de intrare. Sunt conștient că, un ascultător din noua generație, obișnuit cu o lume dominată de ritmuri rapide și producții muzicale create pe calculator, ar putea fi surprins de simplitatea și autenticitatea lui "Midnight Blue". Găndiți-vă la acest album ca la o pauză binevenită, departe de lumea dezlănțuită. Muzical, albumul are puterea de a te conecta într-un mod plăcut cu una din cele mai frumoase perioade muzicale din istoria omenirii. Burrell a reușit să creeze un sunet atemporal, cu care se poate rezona la fel de puternic și astăzi, demonstrând universalitatea și longevitatea jazz-ului.
      Pentru mine,"Midnight Blue"este un pod peste timp construit din note muzicale de geniul lui Burrell. De obicei, ascult albumul în intimitatea casei mele, seara, cu un pahar de vin rosu așezat pe măsuța din fața mea, atunci când îmi doresc să mă relaxez după o zi complicată.
      Audiție plăcută!
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
       
    • Acum doi ani debuta in Hifi Tech primul top dedicat albumelor de jazz lansate în anul 2021. Timpul zboară cu o repeziucine uimitoare, așa că astăzi (28.11.2023) a venit vremea pentru un nou articol despre cele mai bune albume de jazz ale anului. A fost un an bogat în jazz de calitate, cu o mulțime de lansări interesante, printre care s-a strecurat și o surpriză spectaculoasa, cum este albumul înregistrat în anul 1961 de John Coltrane și Eric Dolphy, în clubul de jazz Village Gate. Alegerile mele sunt la fel de diverse și în 2023. Comparativ cu anii trecuți, există o oarecare tentă conservatoare, în direcția jazz-ului cu accente clasice. Nu am ales niciun album unde muzica este mixată, ritmată, îmbogățita sonic în studio cu efecte electronice, folosind un computer. Vă asigur că nu a fost vorba de preferințe subiective. În articolul scris în vară, Jazz de ascultat în vacanță, găsiți albumele a doi artiști din noul val, care folosesc computerul pentru a completa sonic instrumentele înregistrate în studio. Anul acesta reprezentanții nu-jazz, electro-jazz-funk-hiphop, nu au reușit să lanseze un album care să poată intra în acest top. Indiferent de alegerile mele, vă poftesc, să vă deschideți mintea și sufletul către universul jazz-ului. Bucurați-vă de creativitatea și libertatea muzicală oferită de artiștii de jazz, iar la final de zi, folosiți jazz-ul pentru a vă îmbogăți emoțiile cotidiene. Merită fiecare secundă dedicată din viața voastra, vă promit.
      10. Lauren Henderson – Conjuring 
      Lauren Henderson (născută la 5 noiembrie 1986) este o cântăreață americană de jazz cu o diplomă de Executive Master of Business Administration obținută la Brown University. Experiență care pare să o ajute și în cariera artistică. Cântăreața deține propria casă de discuri, unde îsi lansează înregistrările. 
      Albumul este un conglomerat stilistic. Lauren Henderson nu se limitează la un singur subgen de jazz, ci explorează o gamă largă de influențe, de la jazz-ul clasic și blues până la elemente de muzică latină și africană. Această diversitate adaugă o notă de prospetime și surpriză la fiecare ascultare, făcând ca "Conjuring" să fie o experiență muzicală captivantă. Un punct forte al albumului este, fără îndoială, vocea magnifică a cântăreței Lauren Henderson. Cu o tehnică vocală impecabilă și o capacitate de a comunica emoții profunde, artista reușește să creeze o conexiune autentică cu ascultătorii. Fie că interpretează balade senzuale sau piese ritmice și pline de energie, vocea ei devine un instrument captivant.

      9. Johnathan Blake – Passage
      Johnathan Blake (născut la 1 iulie 1976 ) este fiul violonistului de jazz John Blake Jr. A început să cânte la tobe când avea zece ani. A studiat jazz-ul la Universitatea Rutgers cu Rufus Reid, John Riley, Steve Wilson, Horacee Arnold și a debutat ca muzician profesionist cântând în trupa Oliver Lake Big Band. 
      Albumul "Passage" semnat de talentatul baterist și compozitor Jonathan Blake nu este un material care să te impresioneze de la primele acorduri. Ai nevoie de o audiție completă pentru a înțelege complexitatea sa sonică. Este, dacă vreți, asemeni unui vin vechi. Momentul când lichidul atinge papilele gustative nu pare să te impresioneze, însă când acesta începe să curgă la vale, gura este inundată de o bogație de arome aproape infinită. Compozițiile originale de pe "Passage" reflectă profunzimea gândirii lui Jonathan Blake ca compozitor și interpet. Piesele se desfășoară sub forma unor povești, mici puzzeluri ale unui întreg, fiecare având propria sa narațiune în imaginea de ansamblu a albumului. 

      8. Landgreen, Wollny, Danielsson, Haffner – 4 Wheel Drive II
      Trompetistul suedez Nils Landgren, pianistul german Michael Wollny, contrabasistul suedez Lars Danielsson și bateristul german Wolfgang Haffner ne oferă un album în care abilitățile particulare ale fiecărui artist sunt combinate fericit cu influențele lor muzicale variate, oferind ascultătorilor o experiență auditivă de neuitat. Am remarcat acest album datorită echilibrul perfect între structura complexa a orchestrației și libertatea cu care artiștii improvizează. Fiecare muzician contribuie la țesătura sonoră într-un mod distinct, oferind ascultătorului o poveste sonică imersivă. 

      7. Roy Hargrove – The Love Suite: In Mahogany
      Roy Hargrove  (16 octombrie 1969 – 2 noiembrie 2018) a fost un  muzician și compositor de jazz american, ale cărui instrumente principale au fost trompeta și flugelhorn. El a obținut recunoaștere în întreaga lume după ce a câștigat două Premii Grammy la categoria jazz în 1998 și 2002. Hargrove a cântat în principal hard bop, dar a avut și o înclinație pentru explorarea genurilor și colaborarea cu o varietate de artiști hip hop, soul, R&B și rock alternativ. The Love Suite: In Mahogany este o înregistrare în concert de la Licoln Center, din anul 1993, lansată postum în anul 2023.
      O  trăsătură definitorie a acestui album este abordarea sa cinematografică. Eu sunt un cinefil pasionat. Încă de la primele acorduri am simțit cum muzica mă transportă în atmosfera caldă și rafinată a unui film din anii ’50. Fiecare piesă este ca un cadru dintr-un film romantic, cu un soundtrack complex și bogat. Hargrove reușește să creeze imagini sonore care stârnesc imaginația, transformând fiecare melodie într-o poveste vibrantă și emotionantă.
       
      Te poate interesa:
      6. Nils Petter Molvaer, Norwegian Radio Orchestra – Certainty of Tides
      Nils Petter Molvær  (născut la 18 septembrie 1960) este un trompetist de jazz norvegian, compozitor și producător de discuri. Este considerat un pionier al stilului future jazz, un gen care îmbină jazz-ul și muzica electronică.
      "Certainty of Tides" este un album de jazz remarcabil, care aduce împreună două forțe muzicale distinse: trompetistul norvegian Nils Petter Molvaer și Orchestra de Radio Norvegiană (Norwegian Radio Orchestra). Albumul este o călătorie sonică profundă în melacolia cu accente întunecate a popoarelo nordice. Genialitatea solistului și forța expresivă a orchestrei invită ascultatorul la o plimbare sonică printre ghețari, într-o noapte lungă, ce pare fără de sfârșit. Muzica lui Nils Petter Molvær nu este angoasantă așa cum ar părea din frazele mele. Mixul de jazz electronic, cu al sau tempo obsedant de bass profund, și aranjamentele orchestrale dramatice, crează o atmosferă cinematică imersivă cu o dinamică surprinzătoare.

      5. Cecile McLorin Salvant – Melusine
      Comentarii cu aromă de vară, despre album, găsiți în articolul “Jazz de ascultat în vacanță”

      4. Chick Corea Elektric Band – The Future Is Now
      Compilat și produs de Chick Corea înainte de moartea survenită în anul 2021, The “Future Is Now” este un album în concert nelansat anterior. Înregistrarea este făcută cu componența originară a trupei Elektric Band, din care fac parte Eric Marienthal (saxofon), John Patitucci (chitară bass), Frank Gambale (chitară electrică),  Dave Weckl (percutie).
      "The Future Is Now" reprezintă o explozie de creativitate și inovație în universul jazz-ului fusion, oferind ascultătorilor o călătorie sonoră către viitor. Albumul este un mix între geniul muzical al compozitorului și pianistului Chick Corea și talentul interpretativ, plin de energie, al colegilor de trupă. Îl puteți considera ca fiind un manifest muzical, creat să rămână o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de muzicieni, dar care se adresează și melomanilor aflați în căutarea unei înregistrări de jazz fusion excepționale. 

      3. Helge Lien Trio with Tore Brunborg – Funeral Dance
      Helge Lien (născut la 23 aprilie 1975) este un pianist norvegian de jazz, compozitor și lider de trupă. Muzicianul este cunoscut în primul rând pentru proiectul Helge Lien Trio, unde cântă alături de Johannes Eick – contrabas și Knut Aalefjaer – percuție. Pe acest ultim album celor trei li se adaugă saxofonistul Tore Brunborg. 
      Titlul albumului, "Funeral Dance," sugerează o abordare muzicală neobișnuită și provocatoare. Deși denumirea poate evoca imagini de solemnitate și melancolie, muzica prezenta pe acest album îmbină cu abilitate elementele întunecate specifice jazzului nordic cu momente de bucurie solare, creând astfel o experiență auditivă complexă și captivantă. Pianul vibrant și dinamic al lui Helge Lien contribuie la textura bogată a albumului, oferindu-i profunzime și subtilitate. Contrabasul lui Frode Berg adaugă o notă de stabilitate, în timp ce tobele lui Knut Aalefjær impulsionează energia și ritmul, iar Tore Brunborg, cu saxofonul său expresiv, completează ansamblul cu linii melodice sofisticate și improvizații îndrăznețe.

      2.  Dhafer Youssef – Street of Minarets
      Dhafer Youssef s-a născut în Téboulba (un mic sat de pe coasta Tunisiei) în anul 1967. El numește radioul „cea mai importantă școală” prin care a trecut. A dezvoltat un interes pentru jazz de la o vârstă fragedă și l-a ascultat clandestin în timpul educației sale la școala coranică. Mai târziu a părăsit Tunisia pentru a începe o carieră de jazz. Locuiește în Europa din 1990, cântă la oud și din voce.
      "Street of Minarets" este un album de jazz ce se remarcă prin caracterul său eclectic. Youssef îmbină virtuozitatea sa vocală cu elemente din muzica tradițională arabă, la care adaugă ritmuri de jazz contemporan și diverse alte influențe etnice. Piesele se desfășoară asemeni unor povești, cu varietatea lor de ritmuri și tonuri, reflectând o abordare avangardistă a jazz-ului contemporan. Albumul este o invitație muzicală la o plimbare atemporală intr-un bazar tunisian dogorât de soare, printre negustori care vând mirodenii, mătăsuri aurii, ceai rece, muezzini strigându-și chemarea la rugăciune, cântăreți ambulanți, cămile, capre și câini. O mie unu povești orale cântate de oud-ului lui Dhafer, pianul lui Tigran Hamasyan sau Herbie Hancock, basul electric al lui Marcus Miller, trompeta lui Ambrose Akinmusire, toba lui Vinnie Colaiuta, etc.

      1. John Coltrane with Eric Dolphy – Evening At The Village Gate 
      "Evening At The Village Gate" este un album al muzicienilor americani de jazz John Coltrane și Eric Dolphy. Înregistrat în anul 1961, pierdut pentru o perioadă lungă de timp, regăsit în anul 2017 intr-o colecție a New York Public Library și apoi lansat comercial în 2023. 
      Am ales această înregistrare pentru calitățile sale artistice și tehnice unice. Concertul surprinde un moment esențial în evoluția jazz-ului. Este asemeni unei fotografii făcute întâmplător pe strada, care apoi, peste ani, devine una din imaginile emblematice ale epocii. La momentul înregistrării, Village Gate avea un sistem de sunet de ultimă generație. Într-o noapte, inginerul sălii a decis să testeze sistemul audio, înregistrând pe bandă magnetică evoluția trupei din acea seară, folosind un singur microfon suspendat deasupra scenei conectat la un magnetofon. Benzile magnetice nu au fost niciodată destinate publicului,  așa că au fost depozitate și păstrate. 
      "Evening At The Village Gate" nu este doar un album live, este o experiență sonică captivantă și autentică. Sunetul înregistrărilor adaugă un farmec suplimentar, permițând ascultătorilor să simtă energia și emoția fiecărui moment din acea seară de concert memorabilă. Albumul surprinde momentele magice de improvizație și interacțiune muzicală dintre cei doi artiști într-un mod atât de realist încât, dacă ascultați înregistrarea pe un sistem audio bun la un vomul ridicat al audiției, ați putea crede că sunteți așezați la o masă în seara concertului sorbind dintr-un pahar de whisky. 

       
      Acestea au fost alegerile mele din acest an. Vă doresc audiții plăcute și vă aștept comentariile în secțiunea dedicată sau pe Facebook.
       
      Articol scris de Robert Fleșcan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • Prin anii ’90, în gașca mea de rockeri își făcuse loc un fan hip-hop. Nu îmi amintesc cum a reușit un rapper să fie atras de o gașcă exclusivistă cu gusturi muzicale atât de diferite. Amintirile sunt încețoșate. Infiltrarea s-a întâmplat natural, fără animozități. În urmă au rămas o mulțime de amintiri frumoase și un intens schimb cultural. Noi am început să ascultăm trupe de hip-hop cum ar fi Public Enemy, Body Count, Ice T, NWA, A Tribe Called Quest, Gang Starr. El să asculte trupe aflate la confluența dintre heavy metal, hard rock, funk și hip-hop. Amintesc aici trupe ca Red Hot Chili Peppers, Faith No More, Infectious Grooves, Anthrax, Biohazard. 
      În articolul de astăzi am să prezint un album din acea perioadă, pe care continui să îl îndrăgesc și în prezent. Numele înregistrării este 'Jazzmatazz Volume 1', artist Guru. Am ales să îl introduc în capitolul ‘înregistrări muzicale de ascultat într-o viață’ datorită inovației lui artistice, dar și pentru că mulți dintre voi sunteți ascultători serioși de jazz. Albumul combină stilul hip-hop și jazz-ul, două genuri muzicale ce pot părea diferite la prima vedere. Muzica rap își are rădăcinile adânc înfipte în ritmul funk. Folosind ritmul său particular, ușor dansant, afro-americanii din cartierele americane sărace au început să își spună povestea folosind versuri improvizate și diferite monstre muzicale mixate de un DJ la un pick-up. Jazz-ul este cu totul altceva. Este un stil muzical în care improvizația, spontaneitatea și intuiția creativă are un rol important. Muzicienii de jazz explorează constant acorduri și tonalități noi în dorința de a inova. Pe 'Jazzmatazz Volume 1', Guru a avut ideea de a combina jazz-ul cântat live cu muzica hip-hop . 
      Te poate interesa:
      Albumul a fost lansat pe 18 mai 1993 de Chrysalis Records. Sesiunile de înregistrare au avut loc la D&D Studios din New York. De producție s-a ocupat Guru, care a fost și producător executiv împreună cu Duff Marlowe și Patrick Moxey. Pe album sunt invitați cântăreți ca N'Dea Davenport, Carleen Anderson, Dee C Lee, MC Solaar și muzicienii Branford Marsalis (saxofon tenor, saxofon soprano), Courtney Pine (saxofonist, clarinetist), Donald Byrd (trompetist, vocalist), Gary Barnacle (saxophonist, multi instrumentist, compozitor), Lonnie Liston Smith (pianist, pian electronic), Ronny Jordan (chitarist), Roy Ayers (vibrafon) și Zachary Breaux (chitarist).
      Ideea lui Guru prin care a îmbinat instrumentele și ritmurile de jazz cu tempoul și versurile hip-hop a fost cu adevărat înaintea timpului său. 'Jazzmatazz Volume 1' este unul din momentele importante ale muzicii hip-hop pentru că a creat o punte între două lumi muzicale distincte. Amestecul de instrumente live cu eșantioane muzicale mixate de un MC oferă profunzime și bogăție pieselor, creând o experiență auditivă captivantă, iar muzica este texturată suficient încât să il țină pe scaun chiar și pe un ascultător de jazz pretențios. Rimele simple și introspective ale lui Guru, combinate cu atmosfera blândă și relaxată a instrumentelor cu infuzie de jazz, conferă albumului o atmosferă lejeră și reflectivă. Versurile sunt inspirate din evoluția personală a artistului, problemele sociale ale populației afro-americane și lupta de zi cu zi a celor din cartierele sărace. 
      Unii dintre cititorii mei ar putea considera recomandare din acest articol ca fiind în zonă muzicii convenționale, departe de jazz-ul și muzica cu care sunt obișnuiți. Vă invit să nu renunțați ușor. Ar fi păcat. Fuziunea dintre jazz și hip-hop de pe acest album are o abordare revigorantă și inovatoare, chiar dacă preferați genuri muzicale tradiționale.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • Accuphase E-4000 este genul de amplificator care îți inspiră încredere înainte să apeși butonul Power. Construcția masivă, vu-metrele mari și eleganța aproape ceremonială a panoului frontal transmit aceeași idee: în interiorul acestei carcase nu există nimic fragil, grăbit sau improvizat. Lansat în 2022, E-4000 este un amplificator integrat stereo construit după filosofia clasică Accuphase: tehnologie rafinată în pași mici, o sursă de alimentare zdravănă și suficientă putere pentru ca muzica să nu pară niciodată ținută în lesă.
      Dincolo de controlul de volum AAVA, una dintre tehnologiile reprezentative ale mărcii, găsim un etaj final în clasa AB, cu tranzistori de putere montați într-o configurație push-pull paralelă. Amplificatorul livrează 180 wați pe canal în 8 ohmi și 260 wați în 4 ohmi. La acestea se adaugă un factor de amortizare de 800, un transformator toroidal masiv și doi condensatori de filtraj care totalizează 80.000 μF. Sunt cifre care, luate separat, pot părea doar muniție pentru conversațiile dintre audiofili. Reunite în aceeași carcasă, ele descriu însă un amplificator pregătit să furnizeze curent din abundență și să păstreze controlul atunci când impedanța boxelor scade, muzica devine violentă, iar difuzoarele încep să ceară mai mult.
      Desigur, undeva în lume există probabil o boxă capabilă să-l facă și pe E-4000 să transpire. Industria HiFi a produs suficiente boxe cu sarcini electrice absurde pentru a transforma aproape orice amplificator într-un aparat timid. Într-un sistem domestic normal, asemenea boxe sunt rare și pot fi evitate. Nu este obligatoriu să cumperi o pereche de boxe cu temperament de gaură neagră doar pentru a demonstra că amplificatorul tău este Prâslea cel Voinic.
      Accuphase E-4000 mi-a amintit de vechiul meu Pass Labs INT-150. Nu pentru că cele două amplificatoare ar suna identic și nici pentru că ar urma aceeași filosofie tehnică. Legătura a apărut la nivelul senzației: acea impresie greu de explicat că rezerva de putere nu se termină, că difuzoarele sunt ținute sub control și că muzica poate crește oricât fără ca amplificatorul să dea semne de panică. Când ascultam E-4000, dinamica și presiunea acustică îmi spulberau măruntaiele. Nu era doar volum. Era senzația că fiecare difuzor fusese prins de o mână invizibilă și obligat să urmeze muzica fără ezitare. Basul pornea și se oprea cu autoritate, pasajele orchestrale se desfășurau fără să se contracte, iar sunetul rămânea stabil chiar și atunci când camera era umplută cu energie. Te simțeai răscolit și oarecum neputincios în fața puterii titanice a acestui samurai cu sânge japonez pur. Un samurai îmbrăcat elegant, cu maniere impecabile și panou frontal de culoarea șampaniei, dar care purta sabia la vedere.
      Am iubit și încă iubesc vechiul meu Pass Labs INT-150. A fost unul dintre acele amplificatoare care nu dispar cu adevărat din memoria audiofilului după ce părăsesc sistemul. Rămân acolo ca un reper, iar fiecare aparat nou este comparat, conștient sau nu, cu amintirea lor. Cu Accuphase E-4000 am avut sentimentul că am descoperit un alt asemenea amplificator integrat-fetiș: un aparat pe care nu îl admiri doar rațional, pentru construcție și specificații, ci unul față de care începi să dezvolți o relație ușor irațională. Iar în HiFi, adevărul este că tocmai asemenea relații ne mențin pasiunea vie.
      Ar fi fost interesantă o comparație directă cu urmașul actual al vechiului meu Pass Labs, integratul INT-250. Mi-o imaginez ca pe o bătălie epică între doi războinici veniți din lumi diferite: forța organică, densitatea și căldura americanului în fața disciplinei, rafinamentului și controlului japonezului. Probabil nu ar fi existat un învingător absolut, ci două moduri diferite de a transforma electricitatea în emoție.
      Din păcate, într-o piață atât de mică precum cea românească, organizarea unei asemenea comparații este aproape imposibilă. Rămâne o confruntare imaginară, purtată deocamdată în mintea mea. Dar după timpul petrecut cu E-4000 pot spune un lucru cu certitudine: dacă Pass Labs INT-250 ar fi intrat în cameră, Accuphase nu și-ar fi plecat privirea.

      Accuphase este una dintre mărcile iconice ale HiFi-ului mondial. Nu m-ar surprinde să aflu că extratereștrii care monitorizează Pământul folosesc un sistem Accuphase pe una dintre navele lor. Dacă au reușit să traverseze galaxia, este rezonabil să presupunem că au depășit etapa amplificatoarelor cumpărate după numărul de stele acordate pe internet. Glumesc, evident, dar o fac pentru a sublinia poziția specială ocupată de Accuphase în universul audio. Sunt puține companii ale căror aparate pot fi recunoscute instantaneu, fără să vezi sigla și fără să cunoști modelul. Panoul frontal de culoarea șampaniei, vu-metrele mari, selectoarele masive și aerul de instrument de laborator construit pentru un împărat japonez au devenit parte din identitatea mărcii.
      Povestea Accuphase a început în 1972, când frații Nakaichi și Jiro Kasuga, împreună cu o echipă de ingineri veniți din zona Trio-Kenwood, au fondat compania Kensonic Laboratory. Ambiția lor era să construiască în Japonia componente audio fără compromisurile impuse de producția de masă. Primele produse importante au apărut în 1973: preamplificatorul C-200, amplificatorul de putere P-300 și tunerul T-100. Un an mai târziu a fost lansat E-202, primul amplificator integrat al companiei și strămoșul îndepărtat al aparatului din acest articol. Numele Accuphase este format prin apropierea cuvintelor „accurate” și „phase”. Alegerea spune aproape totul despre filosofia companiei: precizie, stabilitate și respect pentru integritatea semnalului. Accuphase nu pare interesată să reinventeze aparatele la fiecare doi ani doar pentru a convinge proprietarii generației precedente că au rămas în urmă. Evoluția se face lent, aproape obsesiv, prin îmbunătățirea unor soluții deja mature. Se reduc zgomotul, distorsiunea, impedanțele și rezistențele de contact, se scurtează traseele și se rafinează alimentarea. Nu este o revoluție zgomotoasă, ci o acumulare de mici victorii inginerești. Această continuitate explică de ce un Accuphase vechi de douăzeci sau treizeci de ani și unul actual par membri ai aceleiași familii. Compania nu confundă noutatea cu progresul și nici modernitatea cu abandonarea propriei identități. Într-o industrie în care unele aparate HiFi seamănă cu routere extraterestre, pietre funerare minimaliste sau frigidere pentru șampanie, Accuphase a rămas fidel unei eleganțe clasice, ușor ceremoniale.
      La exterior, E-4000 este imediat recognoscibil. Panoul frontal are tradiționala culoare șampanie, iar în centru se află cele două vu-metre mari. Acestea nu sunt simple „contoare de volum”, ci indicatoare de putere care permit urmărirea aproximativă a energiei livrate către boxe. Utilitatea lor practică poate fi discutată ore întregi de audiofilii care și-au pierdut bucuria de a asculta muzică. Eu prefer să recunosc adevărul: îmi place să le privesc mișcându-se. Muzica pare puțin mai serioasă când două ace mari dansează în fața ta. În cei peste 50 de ani de activitate, japonezii au transformat acest design într-o imagine atemporală. Cele două selectoare masive, amplasate de o parte și de alta a vu-metrelor, se rotesc cu o mișcare lină, precisă și perfect amortizată. Nu simți plastic, joc mecanic sau grabă industrială. Fiecare comandă oferă acea satisfacție tactilă pe care o întâlnești la obiectele construite să reziste. Este posibil să schimbi intrarea doar ca să mai rotești o dată selectorul. Nu ai nevoie de un motiv. Uneori, plăcerea HiFi începe înaintea muzicii.
      Sub panoul frontal se ascunde o clapetă care coboară lent și dezvăluie o mulțime de comenzi. Accuphase nu aderă la purismul decorativ al aparatelor care au un singur buton și te obligă să cauți telefonul pentru orice operațiune banală. E-4000 oferă selecția perechilor de boxe, reglaje de ton și balans, loudness, comutare mono, inversarea fazei, atenuare instantanee cu 20 dB și posibilitatea de a opri vu-metrele și afișajul nivelului de volum.
      Reglajele de ton pot provoca neliniște audiofilului radical, convins că simpla lor prezență tulbură puritatea universului. În realitate, ele pot fi scoase din circuit și sunt utile în cazul înregistrărilor dezechilibrate sau atunci când sistemul trebuie adaptat discret. Accuphase pare să creadă că proprietarul aparatului este suficient de matur pentru a decide singur cum își ascultă muzica. O atitudine surprinzător de sănătoasă într-o lume în care ni se explică deseori că trebuie să suferim artistic alături de o înregistrare proastă.
      Pe panoul frontal există și o ieșire de căști alimentată de un amplificator dedicat. Este utilă pentru audițiile nocturne sau în momentele în care pasiunea noastră pentru muzică nu este împărtășită cu același entuziasm de familie, vecini ori animale de companie. Accuphase nu a tratat această funcție ca pe o concesie secundară, iar prezența unui circuit dedicat este potrivită pentru un aparat din această categorie.
      Partea din spate oferă o colecție generoasă de conexiuni analogice: două intrări balansate XLR, cinci intrări RCA, conexiuni pentru recorder, ieșiri Pre Out și intrări Main In, disponibile în variante RCA și XLR. Pre Out permite conectarea unui amplificator de putere extern sau a unor subwoofere active, în timp ce Main In oferă acces direct la etajul final. E-4000 poate fi folosit, așadar, ca amplificator integrat, preamplificator sau amplificator de putere. Cele opt borne masive permit conectarea a două perechi de boxe sau realizarea unui cablaj bi-wire. Sunt conectori solizi, potriviți pentru cabluri serioase, dar și suficient de mari încât să alimenteze una dintre acele discuții audiofile în care nimeni nu ascultă muzică, pentru că toată lumea este ocupată să compare papuci, banane și suprafețe de contact.
      E-4000 dispune și de două sloturi pentru plăci opționale. Într-unul poate fi instalat un modul DAC, iar în celălalt un preamplificator phono compatibil cu doze MM și MC. Îmi place această abordare modulară. Accuphase nu obligă proprietarul să plătească pentru funcții pe care poate nu le va folosi și nici nu le închide definitiv în arhitectura aparatului. Amplificarea analogică poate rămâne relevantă zeci de ani, în timp ce partea digitală evoluează într-un ritm mult mai rapid.
      Interiorul lui E-4000 este la fel de impresionant precum exteriorul. După ridicarea capacului, privirea este atrasă imediat de transformatorul toroidal masiv, așezat în centrul aparatului și încapsulat într-o carcasă cilindrică. Rolul acesteia nu este doar estetic. Ecranarea contribuie la limitarea influenței câmpului electromagnetic asupra circuitelor sensibile din apropiere. Lângă transformator se află doi condensatori electrolitici uriași, fiecare cu o capacitate de 40.000 μF și o tensiune nominală de 80 V. Împreună totalizează 80.000 μF. Sunt cei mai mari condensatori pe care i-am întâlnit personal într-un amplificator integrat. Componente de asemenea dimensiuni am văzut mai curând în amplificatoare de putere stereo sau în blocuri monofonice. Privit din interior, E-4000 nu seamănă cu un aparat construit pentru a impresiona printr-o listă de funcții, ci cu o centrală electrică miniaturizată și îmbrăcată elegant. Desigur, capacitatea exprimată în microfarazi nu garantează singură un sunet bun. Dacă lucrurile ar fi atât de simple, am cumpăra condensatori la kilogram și am încheia definitiv dezbaterile audiofile. Contează calitatea transformatorului, redresarea, impedanța internă a sursei, traseele de alimentare și felul în care întregul ansamblu răspunde solicitărilor dinamice. Totuși, dimensiunea sursei oferă un indiciu clar despre seriozitatea cu care Accuphase a tratat alimentarea etajului final. De o parte și de alta a sursei sunt amplasate modulele de putere ale celor două canale, montate pe radiatoare separate. Fiecare canal utilizează patru perechi de tranzistori bipolari în configurație push-pull paralelă, cu funcționare în clasa AB. Împărțirea curentului între mai multe dispozitive permite etajului final să lucreze relaxat și să controleze boxe cu impedanțe dificile. Este una dintre explicațiile tehnice ale senzației de autoritate pe care E-4000 o transmite în timpul audiției.
      Modulul AAVA este poziționat în partea frontală, la distanță de transformator și de traseele prin care circulă curenți mari. AAVA este acronimul pentru Accuphase Analog Vari-gain Amplifier și reprezintă una dintre tehnologiile definitorii ale companiei. Spre deosebire de un control convențional, care atenuează semnalul cu ajutorul unui potențiometru rezistiv, AAVA reglează nivelul prin modificarea câștigului circuitului. Semnalul muzical rămâne în domeniul analogic. Poziția butonului este citită de un encoder, însă AAVA nu este un control digital și nu reduce rezoluția fluxului audio. Sistemul folosește mai multe trepte de curent ponderate, combinate pentru a obține nivelul dorit. În E-4000, Accuphase utilizează șase amplificatoare tampon conectate în paralel și un convertor tensiune-curent cu impedanță redusă. Dincolo de explicația tehnică, avantajul urmărit este ușor de înțeles: un echilibru foarte bun între canale, o impedanță stabilă și păstrarea transparenței la diferite niveluri de volum. Sunt importante mai ales audițiile nocturne, când ascultăm încet și ne dorim ca scena, detaliile și expresivitatea să nu se prăbușească odată cu rotirea butonului spre stânga. Pentru a îmbunătăți performanțele AAVA, Accuphase folosește circuitul ANCC – Accuphase Noise and Distortion Cancelling Circuit. Acesta identifică zgomotul și distorsiunea generate de circuit și introduce un semnal de corecție în antifază. Nu este un DSP și nu încearcă să modifice muzica, ci lucrează analogic asupra erorilor produse de electronica aparatului. Producătorul declară o reducere cu 20% a zgomotului față de modelul anterior, E-480. Este genul de progres caracteristic Accuphase. Douăzeci la sută mai puțin zgomot într-un circuit care era deja foarte silențios nu produce un titlu spectaculos și nici nu va provoca isterie pe rețelele sociale. Este doar încă o cărămidă așezată în fundația acelui fundal liniștit din care muzica poate apărea fără efort.
      Factorul de amortizare a fost, la rândul său, îmbunătățit cu 33% față de E-480 și atinge valoarea 800. Pentru obținerea acestei cifre, Accuphase folosește Balanced Remote Sensing: reacția este preluată cât mai aproape de bornele de ieșire, atât de pe traseul semnalului, cât și de pe masă. În plus, protecția boxelor utilizează comutatoare MOSFET cu rezistență foarte mică, în locul contactelor unui releu mecanic convențional. Dacă nu sunteți familiarizați cu termenul, factorul de amortizare descrie, într-o formă simplificată, autoritatea electrică a amplificatorului asupra difuzoarelor. O valoare ridicată poate ajuta la controlul mișcării membranei și la obținerea unui bas mai ferm și mai bine articulat. Nu este o cifră magică și nu poate compensa o boxă prost proiectată, un cablu nepotrivit sau o cameră care transformă fiecare notă de bas într-un mic dezastru natural. Oferă însă o bază tehnică solidă pentru senzația de control pe care am auzit-o.
      E-4000 are același factor de amortizare declarat, 800, ca amplificatorul de putere Accuphase A-48, care funcționează în clasa A. Este o comparație interesantă și spune ceva despre ambiția acestui integrat. Sub aspectul său elegant și civilizat, E-4000 ascunde o construcție apropiată ca seriozitate de aceea a unui amplificator de putere separat. Este în continuare samuraiul descris la începutul articolului. Doar că acum i-am ridicat armura și am văzut ce se află dedesubt.
      Te poate interesa:
      Închei prezentarea aparatului cu principalele date tehnice:
      - putere: 180 wați pe canal în 8 ohmi și 260 wați pe canal în 4 ohmi;
      - răspuns în frecvență: 3 Hz–150 kHz;
      - distorsiune armonică totală declarată: 0,05%;
      - raport semnal/zgomot: 109 dB;
      - sensibilitate de intrare: 190 mV;
      - greutate: 24,4 kg;
      - dimensiuni: 465 × 181 × 428 mm;
      - preț recomandat la momentul testului: aproximativ 10.000 de euro.
      Cifrele sunt impresionante, însă un amplificator nu poate fi ascultat cu ochii plimbați prin tabelul de specificații. Puterea, factorul de amortizare și raportul semnal/zgomot ne pot spune dacă proiectarea este serioasă și ne pot oferi indicii despre comportamentul aparatului. Nu ne spun însă dacă o voce ne va emoționa, dacă un contrabas va avea carne pe os sau dacă o orchestră va încăpea în camera noastră fără să fie înghesuită între boxe.
      Am testat amplificatorul Accuphase E-4000 în următorul sistem: Intel NUC cu Audirvana, Intona pentru izolarea galvanică a conexiunii USB, DAC CEC DA5, Yamaha CD-S3000 folosit pentru redarea discurilor SACD și ca DAC, boxe Marten Django XL și Marten Duke 2, cabluri AudioQuest și filtru de rețea AudioQuest Niagara 1200, utilizat exclusiv pentru sursele digitale.
      Am ales trei înregistrări foarte diferite: Giuseppe Verdi – Messa da Requiem: „Dies irae” și „Rex tremendae”; Jan Harbeck Quartet – Balanced: „Balanced”; Massive Attack – Mezzanine: „Angel”.
      Selecția nu a fost întâmplătoare. Verdi urma să testeze amploarea, separarea planurilor, dinamica orchestrală și capacitatea amplificatorului de a păstra ordinea când scena este invadată de cor, orchestră și percuție. Jan Harbeck Quartet trebuia să arate cât de bine sunt redate timbrul, textura și relația dintre muzicieni. „Angel” urma să împingă etajul final spre zona în care puterea, controlul și stabilitatea basului nu mai pot fi ascunse în spatele cuvântului „muzicalitate”.
      Înainte de a descrie ceea ce am auzit, trebuie să precizez ceva important. Amplificatorul se afla în tranzit către un client, iar timpul petrecut cu el a fost scurt. Nu am avut posibilitatea unei perioade îndelungate de rodaj și nici nu am putut explora toate combinațiile posibile de surse, cabluri și boxe.
      A fost mai curând o întâlnire intensă decât o relație de lungă durată. Uneori însă sunt suficiente câteva ore pentru ca un aparat să-și dezvăluie personalitatea. La fel ca în cazul oamenilor, anumite trăsături apar imediat: energia, calmul, agresivitatea, timiditatea sau capacitatea de a umple încăperea fără să ridice vocea inutil. E-4000 nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a-mi arăta cine este.
      Verdi – Messa da Requiem: „Dies irae” și „Rex tremendae”
      Folosesc rar această înregistrare în teste. Nu pentru că nu ar fi spectaculoasă, ci tocmai pentru că este. Messa da Requiem nu acceptă jumătăți de măsură. Poate transforma un sistem audio într-o poartă deschisă spre infern sau îl poate reduce la dimensiunea unui televizor care încearcă să reproducă o furtună cu două difuzoare ascunse în ramă. Tentația de a o asculta apare atunci când inginerul de sunet oferă o masterizare pe care o putem numi, fără prea multă teamă de exagerare, o capodoperă. În asemenea momente îmi doresc să pătrund în mintea celui aflat în spatele consolei, să înțeleg cum a reușit să păstreze energia orchestrei, forța corului, individualitatea soliștilor și dimensiunea spațiului fără ca totul să se transforme într-o masă sonoră compactă.
      Accuphase E-4000 a reprodus vocile cu o calitate încântătoare. Nu a sacrificat detaliul pentru a obține un sunet plăcut și nici nu a împins informația în față pentru a demonstra cât este de rezolut. A păstrat un echilibru dificil: vocile au avut densitate, căldură și prezență umană, dar și suficientă claritate pentru a urmări inflexiunile, respirația și tensiunea interpretării. Soliștii au apărut mai aproape de mine decât în alte audiții, iar corul a fost împins perceptiv cu doi sau trei metri în spatele lor. Această diferențiere a planurilor a schimbat complet perspectiva asupra înregistrării. Scena nu mai era o suprafață întinsă între boxe, ci un spațiu cu adâncime, aer și zone distincte în care vocile și instrumentele puteau exista fără să se lupte pentru același loc. E-4000 nu a construit scena prin contururi artificiale sau prin iluminarea excesivă a detaliilor. Imaginea s-a format firesc, pornind de la densitatea vocilor, reverberația sălii și felul în care energia se răspândea în adâncime. Simțeam că între soliști și cor există aer adevărat, nu doar o pauză între două straturi ale mixajului. Scena sonoră a fost asamblată cu precizie chirurgicală, atât pe lățime, cât și în adâncime. Expresia poate sugera un sunet rece, dar nu acesta a fost rezultatul. Precizia nu a tăiat carnea de pe muzică. Instrumentele și vocile au rămas vii, consistente și legate de spațiul în care au fost înregistrate. Cu ochii închiși nu mai ascultam niște boxe aflate într-o cameră. Priveam printr-o fereastră deschisă spre eveniment. Puteam simți locul ocupat de fiecare voce și de fiecare grup instrumental, dar și aerul care lega toate aceste elemente. Corul nu era o masă compactă, ci un organism uriaș care respira, se retrăgea și revenea cu o forță aproape fizică. Între minutele 2:14 și 2:51, camera mea s-a transformat într-o catedrală gotică. Zidurile au devenit mai înalte, lumina a dispărut, iar prin întuneric părea să alerge un car încărcat cu îngeri războinici. Corul cobora peste mine, orchestra împingea aerul înainte, iar loviturile de percuție nu mai erau simple sunete, ci evenimente care modificau presiunea din încăpere. Grandoarea imaginii a fost copleșitoare și, în același timp, ușor înfricoșătoare. Nu eram doar impresionat de puterea amplificatorului. Eram prins în interiorul muzicii și obligat să particip la ea. E-4000 nu a redus violența controlată a lucrării și nu a făcut-o mai confortabilă decât trebuia să fie. A păstrat ordinea, dar a lăsat furtuna să se dezlănțuie. Am răsuflat ușurat când pasajul s-a încheiat.
      Realismul unor asemenea înregistrări este foarte greu de reprodus. Sistemul trebuie să ofere putere, scară, contrast dinamic și separație, dar și capacitatea de a păstra fragilitatea vocilor în mijlocul haosului orchestral. Dacă la finalul unui asemenea fragment îți spui doar „mda, se aude bine”, după care îți continui viața ca și cum nimic important nu s-ar fi întâmplat, atunci ceva este în neregulă. Fie sistemul mai are nevoie de muncă, fie sufletul ascultătorului trebuie trimis puțin la service.
      Jan Harbeck Quartet – „Balanced”
      După violența aproape biblică a Recviemului de Verdi, am trecut la o lume mai intimă. „Balanced” este o înregistrare încântătoare, construită în jurul dialogului dintre saxofon, pian, contrabas și tobe. Nu avem mase orchestrale, coruri uriașe sau explozii dinamice menite să sperie vecinii. Avem patru muzicieni care trebuie să respire împreună. Aici un amplificator nu se mai poate ascunde în spatele puterii. Trebuie să demonstreze că înțelege ritmul, timbrul și acele diferențe minuscule de intensitate care transformă executarea corectă a unor note într-o interpretare vie. E-4000 a urmărit ritmul cu o precizie excelentă. Nu a grăbit muzica, dar nici nu a lăsat-o să se așeze confortabil într-o lentoare artificială. Contrabasul și tobele au stabilit fundația, pianul a intervenit cu atacuri ferme, iar saxofonul a plutit peste întreaga construcție cu o naturalețe aproape senzuală. Sunetul a avut o căldură care mi-a amintit de un amplificator cu lămpi, fără să împrumute însă moliciunea sau imprecizia pe care unele asemenea aparate o pot adăuga. A fost mai curând o căldură a culorilor timbrale: corp în saxofon, lemn în contrabas, greutate în pian și o textură naturală a cinelelor. Muzica s-a desfășurat în fața mea într-o lumină tridimensională. În pasajele în care pianul prelua inițiativa, atacul devenea mai dur și introducea o tensiune binevenită. Această fermitate era apoi temperată de puritatea și blândețea gamei medii oferite de saxofon. Contrastul dintre metalul alamei, loviturile pianului, vibrația corzilor și delicatețea periilor pe tobă dădea înregistrării viață. Instrumentele nu păreau așezate separat, fiecare în propria vitrină audiofilă. Erau conectate printr-un fir invizibil. Fiecare intervenție primea un răspuns, fiecare pauză păstra tensiunea, iar ritmul nu era produs de un singur instrument, ci de relația dintre toți cei patru muzicieni. Nivelul detaliilor a fost impresionant. Am auzit aerul împins prin ancia saxofonului, respirația interpretului, degetele apăsând clapele pianului, periile atingând pielea tobei și corzile contrabasului revenind după fiecare ciupitură. Aceste informații nu au fost scoase forțat în față și nu au transformat audiția într-o inspecție tehnică a înregistrării. Detaliul a rămas integrat în muzică. A existat carne pe os, căldură în instrumente și suficientă materie sonoră pentru ca muzicienii să nu semene cu niște siluete decupate într-un studio întunecat. E-4000 mi-a arătat totul, dar nu m-a obligat să privesc fiecare element separat. La final, piesele puzzle-ului s-au unit într-o singură imagine, iar aparatul s-a retras discret din fața muzicienilor.
      Aceasta este una dintre calitățile importante ale amplificatorului. Poate fi foarte detaliat fără să devină clinic și foarte controlat fără să pară rigid. Nu îți aruncă informația în față pentru a te impresiona în primele cinci minute. Te lasă să descoperi detaliile în interiorul muzicii, exact acolo unde ar trebui să se afle.
      Massive Attack – „Angel”
      Am încheiat cu „Angel”, una dintre piesele pe care le folosesc atunci când vreau să aflu dacă un amplificator are putere adevărată sau doar o încredere exagerată în sine. Basul acestei înregistrări nu cere numai extensie. Cere control, stabilitate și capacitatea de a păstra clare frecvențele medii în timp ce energia joasă începe să ocupe camera. Primele secunde pregătesc terenul, apoi basul apare și crește treptat, ca o prezență întunecată care intră în încăpere și refuză să mai plece. Cu un amplificator lipsit de control, notele se pot uni într-o masă groasă, iar piesa își pierde tensiunea. Rămâne presiunea, dar dispare amenințarea. Este diferența dintre o creatură care se apropie încet de tine și o canapea grea pe care cineva a scăpat-o pe podea. E-4000 s-a descurcat mai mult decât onorabil. Basul profund a lovit încăperea cu puterea unui ciocan. Nu a fost un bas timid, politicos sau preocupat să nu deranjeze porțelanurile din vitrină. A avut masă, adâncime și suficientă energie pentru a transforma aerul din cameră într-o suprafață aproape palpabilă. În același timp, atacul frecvențelor joase a rămas precis și bine conturat. Fiecare lovitură pornea cu autoritate, își consuma energia și se retrăgea suficient de repede pentru a-i face loc următoarei. E-4000 a separat forța de confuzie. Camera a fost presurizată, dar muzica nu s-a îngroșat și nu și-a pierdut structura. Când vocea și-a făcut apariția, a rămas stabilă deasupra fundației de bas. Frecvențele medii nu au fost acoperite și nici împinse în spatele scenei. Vocea plutea în spațiu ca o prezență amenințătoare, în timp ce basul continua să construiască tensiunea dedesubt. Acest echilibru este dificil: dacă amplificatorul pierde controlul difuzoarelor, zona joasă începe să murdărească restul spectrului, iar piesa devine mare, dar neclară.
      Cu Accuphase, „Angel” și-a păstrat amestecul de întuneric, forță și neliniște. Nu a fost doar o demonstrație de bas profund. A fost o experiență fizică, aproape cinematografică, în care energia joasă a construit decorul, iar vocea a apărut din întuneric asemenea personajului despre care știi că nu aduce vești bune. Aici E-4000 și-a arătat cel mai clar latura de samurai. Nu a devenit agresiv și nu a pierdut eleganța, dar în spatele calmului se simțea permanent forța. Amplificatorul nu părea să împingă boxele cu disperare. Părea doar să le amintească cine conduce.
      Concluzie
      În ultimii ani, prețurile produselor audio high-end au crescut vertiginos. Am ajuns într-un punct în care suma de 10.000 de euro nu mai garantează automat accesul la un aparat excepțional. Uneori cumpărăm un design spectaculos, o poveste bine ambalată sau un nume important, fără să primim aceeași generozitate în interiorul carcasei. Prin „excepțional” înțeleg un amplificator care oferă mai mult decât un sunet plăcut. Vreau o construcție interioară realizată fără economie vizibilă, componente selecționate, ergonomie, fiabilitate, putere reală și un design exterior care să mă bucure de fiecare dată când intru în cameră. Accuphase E-4000 este un asemenea aparat. Imaginea de ansamblu a carcasei, panoul frontal de culoarea șampaniei, selectoarele, clapeta care se deschide lin, vu-metrele și ordinea aproape obsesivă din interior construiesc senzația unui produs matur. Nimic nu pare adăugat în ultimul moment și nimic nu sugerează că inginerii au fost opriți de departamentul financiar exact când lucrurile începeau să devină interesante. Dincolo de construcție, E-4000 oferă suficientă putere pentru a fi asociat cu boxe dificile și, mai important, folosește această putere cu inteligență. Nu este un amplificator brutal care confundă autoritatea cu agresivitatea. Forța există permanent, dar rămâne ascunsă până când muzica o solicită. Sunetul său este rafinat, cald, dens și detaliat. Are un tempo excelent și păstrează echilibrul dintre control și fluiditate. Prezentarea este relaxată și muzicală, fără să devină lentă sau excesiv de blândă. Imaginea stereo se extinde mult în spatele boxelor și oferă senzația unei scene tridimensionale locuite de muzicieni, nu doar ocupate de sunete. E-4000 nu încearcă să impresioneze printr-un sunet strălucitor, hiperanalitic sau demonstrativ. Nu luminează artificial fiecare detaliu și nu separă muzica în componente doar pentru ca ascultătorul să poată număra instrumentele. Informația este acolo, dar rămâne legată de timbru, ritm și emoție.
      Îl recomand fanilor mărcii și celor care folosesc un model Accuphase mai vechi și se gândesc la următorul pas. Îl recomand și celor aflați în căutarea unui amplificator puternic, rafinat și construit pentru o relație de lungă durată. Nu este genul de aparat cumpărat pentru a fi înlocuit la apariția următorului comunicat de presă.
      Accuphase E-4000 are ceva din liniștea unui obiect care nu trebuie să demonstreze permanent cât este de valoros. Îl pornești, acele vu-metrelor încep să se miște, iar aparatul își face treaba fără spectacol inutil. Apoi muzica se deschide, scena se adâncește, basul lovește, vocile capătă corp și începi să înțelegi de ce această marcă a devenit un reper.
      Închei cu sfatul pe care îl ofer de fiecare dată când discutăm despre aparate scumpe: mergeți la audiții. Specificațiile pot elimina alegerile nepotrivite, fotografiile pot stârni dorința, iar recenziile vă pot orienta. Doar întâlnirea directă vă poate spune dacă un amplificator vă vorbește cu adevărat.
      În fond, nu cumpărăm 180 de wați, un factor de amortizare de 800 și două condensatoare de 40.000 μF. Cumpărăm serile în care stingem lumina, alegem un album și pentru câteva ore uităm de restul lumii. Iar Accuphase E-4000 știe foarte bine cum să facă lumea să dispară.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • Vara este timpul vacanțelor întinse pe o perioadă lungă. Majoritatea călătorim către alte meleaguri în căutarea unui moment care să ne rupă de cotidian. Pentru unii dintre noi vacanța de vară este o evadare din marele oraș, pentru alții este un moment de contemplare muzicală ascunși în semiîntunericul camerei noastre. Intrăm în sanctuarul nostru personal unde icoanele au fost înlocuite cu discuri de vinil, cd-uri, benzi magnetice, afișe ale artistilor indrăgiți, și ne lăsăm îmbrățișați de sunetul sistemului audio stereo. Iubim fluididatea curgătoare a notelor muzicale în timp ce dansează printre noi, atingerea răcoroasă a discului de vinil, mișcarea circulară a platanului învârtind discul, confortul camerei de audiție și lipsa grijilor de zi cu zi. Pentru cei rămași acasă, dar și pentru cei aflați în căutarea unui loc răcoros după o dimineață pe o plajă încinsă sub soarele verii, am câteva recomandări de albume de jazz lansate în anul 2023. Pentru fiecare album voi lăsa un link către Tidal.
      Am să încep cu albume cu un sunet proaspăt de vară, un mix de rom, mentă și gheață, iar spre final voi incheia cu înregistrări la fel de complexe ca buchetul vinului, adevărate călătorii spirituale în universul jazz-ului. 
      Te poate interesa:
      Jazz cu mix de rom și mentă
      Brandee Younger – Brand New Life
      Brandee Younger este o harpistă americană născut în Hempstead, New York, în anul 1983. Influențele artistice sunt diverse. De la muzica clasică până la jazz, soul, funk și artiști ca Dorothy Ashby, Alice Coltrane. Am ales să vă propun albumul ei pentru că harpa este rareori folosită în muzica de jazz. Combinația dintre sunetul delicat și luminos al harpei, momentele vocale cu influențe funk, basul electric catifelat, instrumentele cu coardă și ritmul ușor al percuției, se potrivesc perfect cu spiritul vacanței. Audiția albumului Brand New Life vă recomand să o faceți alături de un cocktail răcoritor ușor, poate un Frozen Daiquiri.
      https://tidal.com/browse/album/286308904
      Alfa Mist – Variables
      Alfa Mist este muzician, compozitor și producător britanic născut în Londra, Anglia, în anul 1991. Muzica lui este un melanj de improvizații de jazz cu hip-hop și ritmuri de dans. Eu îl cataloghez ca fiind un artist nu jazz pentru că îmbină fericit muzica electronică cu elemetele de jazz, funk, hip-hop. Albumul are un sunet modern, delicat, amuzant, energic, cu aranjamente orchestrale complexe. De exemplu, pe piesa Variables artistul propune un sunet jazz-punk. Foloseste o chitară electrică cu un sunet puternic distorsionat alături de un pian electric, elemente de percuției și instrumente de suflat din alamă pentru a oferi o consistență suplimentară acestui album reușit. Îl puteți asculta în căști pe plajă, sau în intimitatea răcoroasă a camerei cu pahar de Pina Colada Painkiller. Momentul și locul este alegerea voastră.
      https://tidal.com/browse/album/269732906
      Scott Hamilton – At Pizza Express Live In London
      Scott Hamilton este un saxofonit american de jazz născut Providence, Rhode Island, USA, în anul 1954. Fiind un artist de jazz din generația veche, stilul său își are rădăcinile în jazz-ul clasic (straight-ahead) și în swing. Ascultarea acestui album nu va dezamăgi fanii jazz-ului. Muzica este superbă. Scott este inspirat și cântă cu suflet.Trupa de acompaniament are calitate, concertul are o atmosfera autentică de club de jazz, iar înregistrarea este perfectă. Ce iți mai poți dori? Poate un cocktail Classic Daiquiri servit intr-un pahar răcit.
      https://tidal.com/browse/album/280804606
      Vince Mendoza, Metropole Orkest – Olympians
      Vince Mendoza este un compozitor, dirijor și aranjor muzical american născut în Norwalk, Connecticut, USA, în anul 1961. În prezent conduce The Metropole Orkest, o orchestră  hibridă din Olanda, o combinație de jazz, big band și orchestră sinfonică. De asemenea, este un cunoscut aranjor muzical. A lucrat cu John Scofield, Joni Mitchell, Bjork, Al Jarreau, Pat Metheny și a câstigat 8 premii Grammy. Cu o carieră atât de strălucitoare putem spune că ne aflăm in prezența unui star adevărat. Primele 8 piese ale albumului sunt înregistrate în studio, iar cea de a-9-a este o înregistrare în concert. Cu toate acestea, datorită dimensiunii mari a orchestrei, ascultătorul are senzația unei înregistrări în concert pe întreaga durată a audiției. Muzical albumul se află la intersecția dintre jazz, pop și muzică de cameră. Cu siguranță o să vă surprindă plăcut sunetul articulat și bine închegat al orchestrei, aranjamentul muzical, calitatea compoziției și ritmului impregnat de Mendoza. Pe album sunt invitate două din vocile feminine importante ale jazz-ului contemporan. Mă refer la Dianne Reeves și Cecile McLorin-Salvant. Dianne, prin vocea ei, aduce cântecului o nuanță florală cu aroma sud-americana, iar Cecile reușește să provoace ascultătorului un moment nostalgic, să scoată la lumină o amintire uitată ce așteaptă să fie redescoperită. Olympians este un album asemeni unui pahar cu Frozen Mojito. Vă va încânta toate simțurile în timp ce vă răcorește trupul.
      https://tidal.com/browse/album/273477548
      Jazz cu buchet de vin 
      Lakecia Benjamin – Phoenix
      Lakecia Benjamin este o saxofonistă americană născută în New York, USA, în anul 1992. Ajutată de mentorul ei, saxofonistul Gary Bartz, a pătruns în universul marilor saxofoniști de jazz cum ar fi Charlie Parker și John Coltrane. Influențele ei sunt direct legate de cursurile de la New School University unde a studiat cu Billy Harper, Reggie Workman, Joe Chambers și Gary Bartz. A cântat cu Anita Baker, Count Basie Orchestra, Duke Ellington Orchestra, Macy Gray, The Roots, Gregory Porter, etc. Albumul îmi aminteste de înregistrările unor artiști ca Alice Coltrane, Pharoah Sanders și Ornette Coleman. Muzica ei este un mix de spiritual jazz, modal, post bop jazz cu accente uptempo funk. Artista se exprimă liber, este conștientă de forța ei de femeie muzician, întelege prezentul social și îl oferă ascultătorului folosindu-se de puterea saxofonului. De la început și până la sfârșit albumul este cântat cu o naturalețe dezarmantă, intr-o notă de exaltare strălucitoare, fapt care te face să îl consumi pe nerasuflate de parcă ar fi un pahar de vin rose răcit la 12 grade. 
      https://tidal.com/browse/album/259609656
      Bela Fleck, Zakir Hussain, Edgar Meyer, Rakes Chaurasia – As We Speak
      Bela Fleck este un interpret de banjo american născut în New York, USA, în anul 1954. El este unul din pionierii tehnicii banjo-ului. Datorită lui acest instrument folosit în special în muzica country și folk americana a ajuns să pătrundă în alte genuri muzicale cum ar fi jazz-ul, jazz fusion, world music. A câștigat nu mai puțin de 15 premii Grammy până în prezent. Zakir Hussain este un compozitor si interpret la tabla (instrument de percuție indian format din două tobe de mâna). S-a născut în Mumbai, India, în anul 1951. Zakir este unul din cei mai influenți artiști indieni din muzica contemporană. Cele două premii Grammy sunt o mărturie a talentului și influenței sale in muzica catalogată ca fiind muzică non-ocidentală. Rakesh Chaurasia este un flautist indian care cântă la bansuri, un flaut construit din bambus indian. S-a născut in Allahabad, India, în anul 1971. Edgar Meyer este un basist și compozitor  american născut în Oak Ridges, Tennessee, USA, în anul 1960. Posibil să vă plictisit cu scurtele informații despre cei patru artiști. Am simțit nevoia să o fac pentru a puncta diversitatea interpreților acestui album. Dacă vă hotărâți să ascultați albumul veți simți imediat diversitatea menționată în ultima frază. Fiecare muzician își pastrează stilul într-o abordare world music atotcuprinzătoare. Genurile muzicale se împletesc intr-un sunet holistic, un drum al liniștii interioare realizat prin muzică. La început complexitatea stilistică ar putea să vi se pară obositoare, însă dacă veți înainta către final, sufletul ascuns în ureche se va umple de fericire. As We Speak poate fi asemănat cu un vin roșu, robust, turnat în decantor. Vinul are nevoie de cel puțin jumătate de oră de libertate, de interacțiune cu oxigenul, pentru ca aroma buchetului să fie evidențiată. 
      https://tidal.com/browse/album/275332483
      Cecile McLorin Salvant – Melusine
      Cecile McLorin Salvant este o vocalistă americană de jazz născută în Miami, Florida, USA, în anul 1989. A câștigat premiul Thelonious Monk International Jazz Competition în 2010, a primit o nominalizare Grammy în 2014, a câștigat patru premii Down Beat în 2014, iar în 2016 a câștigat un Grammy pentru cel mai bun album de jazz vocal. Cecile, la cei 33 de ani, este la fel de strălucitoare și importantă pentru istoria muzicii jazz cum au fost Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Billie Holiday la vremea lor. Melusine este un album complex cu tentă experimentală. Sursa de inspirație este un basm popular francez din secolul XIV. Din acest motiv jazz-ul pe care îl veți auzi este o combinație de jazz clasic, jazz cabaret, jazz haitian, pop dramatic francez, muzica afro-latina, muzică barocă. Artista cântă în franceză majoritatea pieselor pentru a sublinia sursa de inspirație și pentru a oferi albumului un parfum discret de lavandă crescută pe câmpurile Franței. Audiția acestui album pare potrivită alături de un pahar de vin alb cu aromă energică și sălbatică la primul contact cu papilele gustative, dar care păstrează un buchet ascuns de ambră, pin și flori de munte pentru aftertaste.
      https://tidal.com/browse/album/280445878
       
      Audiție plăcută!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • De Cristian de la Prute Audio am aflat acum cateva saptamani. Putina lume il cunoaste pentru ca de felul lui este un tip discret si muncitor. Activeaza pe grupurile audio din Romania, dar prefera sa ramana anonim. Omul acesta are un vis. Isi doreste foarte mult sa construiasca boxe audio, sa puna Romania pe harta hifi-ului mondial. Va fi foarte greu. Concurenta in domeniu este acerba. Sunt mii de firme care lupta pentru o felie de tort in industrie, iar de prin anii ’90 firmele chinezesti sunt de neoprit. Au bugete mari de marketing, profita de experienta producatorilor hifi cunoscuti din occident care au ales sa mute fabricile in China si ataca piata hifi in toate zonele. Eu sper din toata inima ca acest proiect sa fie un succes. Ar fi o realizare mare pentru Romania ca langa Rockna Audio si Meze Audio sa apara si o firma producatoare de boxe audio. In luna iulie proiectul Prute Audio va fi lansat comercial. Asta inseamna ca, boxele produse de Cristian pot fi ascultate si daca va plac le puteti cumpara. 
      Articolul de astazi este realizat sub forma unui interviu formal cu Cristian. Sper sa va starnesc curiozitatea si sprijinul pentru acest proiect.

      Te rog  sa imi descrii in cateva fraze proiectul Prute Audio.
      Prute Audio este un proiect in proportie de 90% personal. Scopul sau, in afara de cel evident al unui business este sa aduca zambete pe chipurile oamenilor, sau macar sa descreteasca frunti. Punem accent in primul rand pe sunet, un produs audio trebuie sa sune intai bine. Dar nu doar corect, trebuie sa-ti atraga atentia, sa ridice o spranceana, sa trezeasca o emotie. Vreau sa cred ca nu vom lansa pe piata vreun produs mediocru, fara nicio calitate aparte. Alt aspect al Prute Audio este ca nu ne propunem sa externalizam productia (cu exceptia anumitor componente sau anumiti pasi de fabricare) catre vreo fabrica, totul se face in regim de atelier, cu multa munca si pasiune. Alt lucru important ar fi ca nu vom scoate niciodata pe piata un produs in care noi nu credem (nu voi pune de exemplu difuzoare de la un producator foarte apreciat, daca la acelasi cost gasesc unele superioare de la un producator putin cunoscut, nu voi folosi cabluri/condensatori/etc nu stiu de care doar ca sa pot scrie in brosura, daca ele nu aduc niciun beneficiu sesizabil). 
      Cum a inceput acest proiect?
      Prute Audio a luat nastere in mai 2022, moment in care m-am hotarat sa imi transform dragostea pentru ascultat muzica in altceva. Am vrut sa-mi las amprenta asupra lumii si ce bucurie mai mare poti avea decat sa stii ca oameni din diverse culturi/tari, pe care nu i-ai fi intalnit, se bucura de ceva creat de tine. E un fel de creatie artistica, fara sa fiu artist.
      De ce boxe si nu amplificatoare?
      Boxe pentru ca mereu le-am considerat cel mai important element intr-un sistem audio. Pentru ca permit cea mai diversa exprimare, atat ca inginerie cat si ca design. Si poate ca lucrul cu lemnul are un farmec aparte.
      Ce sperante ai de la acest proiect?
      Imi propun sa ramana o companie relativ mica, condusa de pasiune pentru excelenta inaintea contabilitatii. As vrea ca Made in Romania sa inceapa sa aiba o conotatie pozitiva, si mi-ar placea sa contribuim la asta cat mai mult.
      Ce diferentiaza boxele Prute Audio de alte boxe?
      In afara faptului ca nu sunt facute in asia intr-o mare fabrica, ca majoritatea boxelor cu preturi rezonabile? Au caracter. Fiecare produs al nostru va avea ceva de spus.
      De ce ar cumpara pasionatii boxele Prute Audio?
      Primul nostru produs nu este adresat neaparat pasionatilor. Este adresat celor care vor un produs elegant, inedit si cu un sunet surprinzator de placut, fara sa aiba bataile de cap aferente unui sistem stereo clasic. E ca o masina mica, compacta, premium. Pentru pasionati vor urma si limuzine sau supercar-uri.
      Te poate interesa:
      Care este opinia ta despre boxele pe care le construiesti?
      Le simt ca fiind o parte din mine. Dar simt ca asta este doar inceputul. Desi sunt foarte multumit de primul produs, de abia astept sa il ofer si pe urmatorul.
      Momentan produci un singur model de boxe. Iti propui sa oferi mai multe modele?
      Categoric. Fiecare segment are frumusetea lui. Totusi, nu cred ca vom intra niciodata in segmente la care acustica este compromisa sever din start.
      Unde pot fi ascultate boxele Prute Audio?
      In curand, la Audio Club.
      Planuri de viitor?             
      Lansarea boxelor in vanzarea retail, probabil luna viitoare. (iulie)
      Unde te pot gasi cei interesati de boxele Prute Audio?
      Ma bucura orice intrebare, chiar si critica e binevenita. Ma gasiti la: https://www.facebook.com/pruteaudio , https://pruteaudio.com/ si https://www.instagram.com/pruteaudio/
      Detalii tehnice boxe Prute Audio:
      Boxele sunt active si au o puterea RMS de 2x45W. Puteti asculta muzica folosind telefonul sau un streamer audio prin tehnologia Bluetooth. Daca preferati o varianta conservatoare exista o conexiune RCA. Sunt construite din mesteacan baltic stratificat, de 18mm. Tweeterul este un planar magnetic (desi e catalogat si marketat ca ribbon) dipolar, motiv pt care e intr-un open baffle. Un avantaj fata de versiunea monopolara ar fi capacitatea de a reda mai bine mediile. Difuzorul dedicat frecventelor medii-bas are 7 inch, iar portul de bass este o constructie pliata, cu apertura mare. Raspunsul in frecventa este cuprins intre 35 si 20000 hz. 
       
      Succes, Cristian!

       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Luxman D-07X este un player digital care poate reda CD-uri, SACD-uri, MQA-CD și diverse fișiere audio de înaltă rezoluție din diferite surse folosind o conexiune digitală USB audio / coaxială / optică. Conform japonezilor de la Luxman, D-07X moștenește stilul luxos și performanța remarcabilă a modelului emblematic Luxman D-10X. 
      Design exterior
      La partea de design exterior nu am nimic de comentat. Exteriorul aparatului este o demonstrație de bun-gust. Carcasa este construită din plăci solide de aluminiu cu o grosime de 5 mm. Partea frontală și cele două laterale sunt periate într-o nuanță alb argintie. Amănunt de culoare care din punct de vedere estetic oferă o prezență vizuală elegantă. Ecranul de tip FL este la rândul lui ales cu grijă de japonezi. Fundalul negru se potrivește perfect cu alb-argintiul plăcii frontale și este gândit să ofere o vizibilitate excelentă prin folosirea unui  afișaj de culoarea galbenă. Butoanele tactile cu care puteți comanda manual aparatul în cazul pierderii telecomenzii au o formă circulară și sunt delicate la atingere. În partea din spate găsim cele două conexiuni analogice RCA și XLR, trei intrări  digitale (USB, coaxială, optică) și două ieșiri digitale (coaxială, optică). 

      Design interior
      Luxman D-07X  folosește cipuri DAC BD34301EKV de ultimă generație fabricate de Rohm Co. Ltd. Japonia în configurație duală monoaurală, ceea ce înseamnă că fiecare canal are propriul cip DAC dedicat, pentru o mai bună separare a canalelor și un zgomot mai mic. Avantajele configurației dual mono pentru DAC sunt:
      - îmbunătățește separarea canalelor și reduce diafonia dintre canalele; rezultatul este tradus de creier prin formarea unei scene sonore mai precisă și mai spațioasă.
      - reduce nivelul de zgomot și mărește gama dinamică a DAC-ului, fapt care permite reproducerea mai multor detalii și nuanțe fără distorsiuni sau interferențe.
      - îmbunătățește liniaritatea și acuratețea DAC-ului; în această variantă semnalul de ieșire analogic este perfect potrivit cu semnalul de intrare digital.
      Sistemul de ceas de înaltă precizie din interior folosește două module cu fluctuație redusă și zgomot de fază ultra-scăzut pentru a scădea la minimum zgomotul în apropierea frecvenței de oscilație. Sistemul de sincronizare  este proiectat pentru a îmbunătăți procesarea precisă a semnalului digital care reduce fluctuațiile și zgomotul de fază în apropierea frecvenței de oscilație.
      Sistemul analogic de conversie I/V este nou. Semnalul provenit de la cele două cipuri DAC BD34301EKV, funcționând în modul mono, alimentează patru module de amplificare discrete pentru fiecare canal, iar circuitul tampon de ieșire scade impedanța semnalului de ieșire și oferă un sunet clar și dinamic.
      De asemenea, Luxman D-07X  are un filtru analog încorporat (FIR) care lucrează în 2 moduri. Acest aspect vă permite să selectați calitatea sunetului preferat atunci când redați fișiere SACD sau DSD. Filtrul poate fi setat în variantă sharp sau slow.
      Unitatea de citire CD/SACD folosește un mecanism LxDTM-I robust pentru a bloca vibrațiile externe și a obține o precizie ridicată și o performanță stabilă de citire a informației digitale.
      Alimentarea a fost la rândul ei îmbunătățită prin creșterea capacității transformatorului și prin instalarea unor condensatori de mare capacitate și a unor blocuri regulatoare independente pentru a dezvolta un mediu general de alimentare foarte stabil.  
      Luxman D-07X  este compatibil prin intrarea USB audio cu fișiere audio cu o frecvență de până la 24 biți / 768 kHz și DSD 512. Prin intrarea digital coaxială și optică puteți asculta fișiere audio cu o frecvență de până la 24 biti / 192 kHz. De asemenea, puteți asculta discuri fizice de tipul SACD, CD și MQA CD.

       
      Teste
      Sistemul de test a fost compus din urmatoarele componente: Intel Nuc @ Audirvana @ Intona (decuplator USB galvanic), Luxman D-07X, McIntosh MA 5900 / Yamaha AS2200 (amplificator integrat), Marten Django XL (boxe audio), cabluri Audioquest și filtru curent Audioquest Niagara 1200 folosit exclusiv pentru sursele digitale.
      Muzica de test a fost diversă și a cuprins diferite formate digitale. Am ascultat pe cd albumele: Dire Straits – Communique și On Every Streets, Roger Waters – Amused To Death, Nina Simone – Legends (CD 3). Pe SACD am ascultat Dire Straits – Brothers In Arms. Am folosit și fișiere audio redate folosind softul Audirvana din rețeaua internă. Albumele ascultate au fost: Joe Cocker – Heart & Soul, Jenny Evans – Nuages.
      Albumele cu muzică menționate sunt doar o parte din calupul de înregistrări ascultate. Motivul este unul simplu. Luxman D-07X este o invitație în universul magic al muzicii, este un bilet în primul rând la concertele artiștilor favoriți. Modul în care te acaparează este greu de descris. Rândurile mele pot părea exagerate. Vă asigur, nu sunt. Cele trei albume Dire Straits sunt o mărturie a senzației trăite când incepi să asculți muzică folosind Luxman D-07X. Am început audiția cu albumul ‘Communique’. Totul era nou. Mă simțeam de parcă aș fi ascultat pentru prima dată albumul. Modul în care muzica curgea către mine, emoțiile stârnite, bogația de informații timbrale, detaliile infinitezimale ale instrumentelor, totul mă îndemna să continui. Am fost atât de impresionat încât am simțit nevoia de a asculta un nou album Dire Straits. Am continuat cu ‘On Every Streets’. Aceeași senzație de nou. Trăiam sentimentul unei petreceri private la care cânta Dire Straits. Sub impresia celor doua înregistrări am zis să încerc și un album Dire Straits în variantă SACD. În player a intrat albumul ‘Brothers In Arms’. Senzația de imersiune a rămas neschimbată. Ascultam muzică din două boxe, însă mă simțeam de parcă sunetul ar veni din opt boxe. Vocea lui Mark Knopfler plutea în spațiul camerei, era reală, palpabilă, cânta doar pentru mine. Audiția celor trei albume a evidențiat două avantaje majore ale acestui player. Cu Luxman D-07X noțiunea de sunet digital nu există. Puritatea analogică a sunetului te impinge către audiții îndelungate, asta făra ca nivelul informațiilor să fie afectat. De asemenea, basul are o vizibilitate rar întălnită de mine. Greutatea atinge un nivel seismic, simți că poți auzi rădăcina  lui fundamentală fără efort.
      Te poate interesa:
      În altă zi am ascultat și evaluat aparatul folosind albumul ‘Amused To Death’. Alegerea nu a fost întâmplatoare. Este o înregistrare care foloseste tehnologia Qsound. Datorită acestei tehnologii sunetul se întinde la peste 180 grade în jurul ascultătorului. Redarea corectă a unei înregistrări Qsound este greu de realizat. Precizia etajului D/A este critică. Orice greșeala de calcul, orice alterare a preciziei sincronizării fazelor, poate schimba complet modul în care creierul percepe câmpul audio ce înconjoara ascultătorul. Luxman D-07X a făcut dreptate acestei înregistrări speciale. Efectele sonice au fost plasate milimetric în jurul meu. Gradul de imersivitate a depășit cu mult așteptările mele. Imaginea instrumentelor a avut profunzime și realism. Puteam să simt notele muzicale cum aleargă între vibrațiile produse de corzile chitării bas. Percuția a avut o prezență fizică reală în cameră, iar cinelele au fost sclipitoare și luminoase. Vocea lui Roger Waters a primit o notă timbrală suplimentară, a devenit bântuitoare, de parcă artistul s-ar fi transformat într-un zeu atotputernic ce plutește deasupra omenirii. 
      Nina Simone am ascultat intr-o zi de dumincă în timp ce îmi beam cafeaua. Legends (CD 3) face parte dintr-o colecție de 3 CD-uri lansată de Sony BMG în anul 2005. Nu îmi amintesc de unde am cumpărat colecția, însă din cauza modului în care au fost înregistrate cântecele am avut întotdeauna dificultăți să o ascult. Folosind Luxman D-07X a fost pentru prima dată când am reușit audiția completă a unui CD din aceasta colecție. Înregistrările cântecelor se aud în continuare cu toate problemele tehnice, dar acum pare că o mână invizibilă a remixat sunetul și a reconstruit sunetul adăugând un strop de căldura solară.  
      Joe Cocker am ascultat intr-o seara după o zi dificilă. Îmi doream un moment de liniște muzicală cu un pahar de vin roșu în apropiere. Sunetul a umplut camera cu o structură cremoasa, instrumentele m-au surprins plăcut cu o textură realistă, iar vocea lui Cocker a fost un adevărat balsam pentru suflet. 
      Jenny Evans este o artistă de jazz puțin cunoscută. Eu am descoperit-o întamplător pe o colecție de jazz ENJA Records. Imediat am cumpărat două dintre albumele ei pe CD. De data aceasta nu am ascultat un CD. Am preferat variantă digitală FLAC 16/44 pe care o păstrez în rețeaua internă. Primul cântec a început cu mici perle strălucitoare de note de pian, aproape vizibile, ce au început să plutească în spațiu, fiecare cu nuanțe, inflexiuni și culori tonale neașteptate. Basul a fost surprinzător de profund și rezonant. Vocea artistei s-a revărsat prin cameră asemeni căldurii dogoritoare intr-o zi de vară toridă. Deși la prima vedere totul părea un fluid compact ce se scurgea cu greutate prin cameră, în realitate notele muzicale se desfășurau ca individualități de sine stătătoare. Auzeam și simțeam fiecare sunet, vibrație, timbru muzical. Observam muzica de parcă aș fi privit printr-un microscop electronic care pătrunde dincolo de notele muzicale, direct în structura profundă și trăirile artistului.

       
      Concluzie
      Noi audiofilii suntem predispuși la a ne pierde entuziasmul destul de repede. Din aceasta cauză suntem permanent în căutare sunetului desăvârșit. Luxman D-07X  ar putea fi sfârșitul căutării pentru unii dintre noi. Unul din lucrurile impresionante la D-07X este calitatea audiției la volum mic. Cu acest player nu ai nevoi de un volum mare. Microdetaliile ascunse de multe alte aparate, și pentru care este nevoie de un volum ridicat al audiției, sunt relevate cu o ușurință dezarmantă. Am fost surprins de calitatea informațiilor muzicale și de modul în care instrumentele își pastrează caracterul timbral nealterat în momentul unor audiții aflate la limita zgomotului de fundal. Inițial am crezut că de vină este valoarea ridicată a voltajului etajului analogic la ieșire. În zilele noastre se practică acest truc. Am verificat datele tehnice și am descoperit valori conservatoare. Acestea sunt 2,4 V balansat / nebalansat și 2,3 V pentru SACD / DSD. Eliminând această posibilitate, singura variantă rămasă a fost să îmi mut atenția catre performanța brută a DAC-ului BD34301EKV fabricat de Rohm Co. Ltd. Japonia. Modul în care funcționeaza acest DAC, implementarea lui în acest aparat, ar putea fi răspunsul căutat.
      Luxman D-07X este o sursă digitală care crează dependență. În cazul meu asta s-a întâmplat. Vă invit să îl ascultați și apoi vă aștept opiniile aici pe blog sau pe pagina de Facebook.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • În ultimile luni am scris foarte puțin despre muzică. Asta nu înseamnă că am renunțat la una din plăcerile mele cotidiene. Datorită muzicii am descoperit plăcerea HiFi-ului și a audițiilor de calitate. Fără muzică m-aș simți în multe situații pierdut. Muzica îmi oferă echilibrul necesar în timp ce înot între zilele săptămânii, mă împinge înainte și mă face fericit. 
      Astăzi am să vă spun povestea unui album de muzică pe care îl ascult constant din anul 1995. Albumul se numește Protection, aparține trupei britanice de trip-hop Massive Attack și a fost lansat pe 26 Septembrie 1994. Massive Attack este una din cele mai vechi trupe de trip-hop. Activitate lor de pionerat a inspirat trupe cum ar fi Portishead, Bjork și Radiohead. Stilul trip-hop este o fuziune de hip-hop, muzică electronică, soul și dub.
      De ce ați asculta muzica acestui album dincolo de preferințele mele personale?
      Ei bine, permiteți-mi să vă spun câteva motive pentru care acest album este o capodopera a muzicii trip-hop și de ce ar trebui să-l ascultați. Este un exemplu clasic al modului în care muzica poate transcende genuri și culturi. Producția muzicală a fost influențată de diverse stiluri muzicale din întreaga lume, cum ar fi reggae, jazz și muzica indiană. Albumul este un amestec unic de diferite genuri, cum ar fi soul, hip-hop, dub și electronic, creând un sunet bogat și divers care te ține legat întreaga audiție. Pe album sunt invitați să cânte muzicieni precum Tracey Thorn (Everything but the Girl), Tricky, Nicolette și Horace Andy. Vocile lor adaugă profunzime și emoție cântecelor. Versurile abordează  tema iubirii, singurătății și rezilienței. De asemenea, albumul are unele dintre cele mai emblematice piese din discografia Massive Attack. Acestea sunt: Protection, Karmacoma, Better Things și Sly.  
      Te poate interesa:
      Producția întregului album este bogată și atmosferică creând o dispoziție relaxantă și stimulativă. Muzica este intimă, personală, universală. Piesele sunt pline de emoție și profunzime, dar și captivante și groovy. Pe unele poți să dansezi, pe altele să te relaxezi, sau pur și simplu să te scufunzi adânc în muzică într-un fel de contemplare a realității privită prin ochii artiștilor. 
      Fiecare melodie are propriul său caracter și stil. De la Protection, piesa de titlu, cu o poveste puternică, la angoasantul Eurochild, sau la funky spiritualul sunet al piesei Sly,  totul intr-un melanj emoțional creat cu versuri directe și orchestrații complexe cu un ritm obsedant.  
      Protection este o capodoperă atemporală care poate atrage pe oricine apreciază muzica bună și versurile cu semnificație. Este un album pe care îl poți asculta pentru calitatea artistică, impactul emoțional și pentru senzația de imersiune sonică. Este un album pe care ar trebui să îl asculți și tu cititorule.
      După audiția albumul, dacă ai poftă și timp, te rog să lași un comentariu cu impresiile tale pe blog în secțiunea de comentarii de la sfârșitul articolului, sau poți alege pagina de Facebook. De tine depinde.
      Audiție plăcută!
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.
    • Salutare, colegi audiofili! Astăzi voi scrie un articol despre McIntosh MA5300, un amplificator integrat compact și puternic cu un aspect retro. Înainte de a vă spune povestea acestui amplificator integrat, am să vă invit la o scurtă plimbare prin istoria McIntosh. Așezați-vă comod pe scaun și bucurați-vă de călătorie.
      1950 – firma americană incepe să producă primele amplificatoare; în același an se lansează primul preamplificator.
      1954 – amplificatoarele integrate MC30 și MC60 au fost primele aparate cu un design cromat; element de design păstrat până în prezent.
      1957 – se lansează primul radio MR55; model cu care McIntosh își va consolida poziția fruntașă în designul acestui tip de aparat.
      1960 – au fost lansate unele din cele mai populare amplificatoare stereo cu tuburi ale deceniului: MC225, MC240 si MC275
      1969 – McIntosh au amplificat sunetul festivalului de muzică Woodstock, unul din cele mai importante festivaluri de muzică din istorie.
      1970 – McIntosh a lansat primele modele de boxe
      1980 – se lansează amplificatorul de putere MC2500
      1985 – primul CD player, MCD7000
      1992 – McIntosh intră în industria sunetului multicanal cu C39 și MC7106
      1999 – pentru a celebra 50 de ani de existență McIntosh lansează MC2000, acesta este un amplificator de putere.
      2003 – ediția aniversară Ford GT primește un sistem audio dedicat manufacturat de McIntosh
      2007 – este lansat primul pickup MT10
      2010 / 2020 – prima aplicație de muzică pentru IPad, IPhone; se lansează primul sistem audio wireless McAire; McIntosh se întoarce la industria auto cu un sistem audio dedicat modelului Jeep Grand Wagoneer Concept; sunt lansate câteva modele în ediție limitată cu ocazia aniversării a 70 de ani.
      Scurta aventură in istoria McIntosh s-a terminat. Vă propun să trecem la lucruri serioase.

      Descriere McIntosh MA5300
      MA5300 este cel mai mic amplificator integrat cu tranzistori de la McIntosh, atât în ceea ce privește puterea de ieșire, cât și dimensiunea fizică. Dar nu te lăsa păcălit, această mică bestie poate furniza 100 wați pe canal în 8 ohmi sau 160 de wați canal în 4 ohmi, ceea ce este mai mult decât suficient pentru a conduce cu ușurință majoritatea boxelor. Aspectul clasic McIntosh cu placa frontală din sticlă, logo-ul verde și butoanele care te fac să te simți ca și cum ai controla o navă spațială a rămas neschimbat. De asemenea, are noi vumetre albastre, care oferă o citire precisă a puterii de ieșire pentru impedanțe de 4 și 8 ohmi.
      MA5300 are o mulțime de intrări și ieșiri cu care acoperă orice nevoie de conectare. Avem 4 intrări analogice: 1 XLR și 3 RCA. Una dintre conexiunile RCA este o intrare fono pentru pickup. Aceasta poate fi folosită atât cu doze MM și MC. În partea frontală există și o ieșire pentru căști în spatele căreia se ascunde un amplificator dedicat High Drive. Americanii spun că, amplificatorul de căști  poate conduce orice căști oferind rezultate sonice spectaculoase datorită distorsiunilor scăzute. MA5300 are și o ieșire de preamplificare care poate fi folosită pentru a conecta un subwoofer sau un amplificator de putere separat.
      MA5300 este dotat și cu un modul audio digital DA1 (DAC), care are 6 intrări digitale: 2 coaxiale, 2 optice, 1 USB și 1 MCT (pentru utilizarea cu transporturi McIntosh SACD/CD). DA1 este compatibil cu fișiere audio de până la DSD256 și DXD 384kHz și poate fi actualizat la un modul DA2 în viitor.
      MA5300 utilizează unele dintre tehnologiile brevetate McIntosh pentru a asigura performanță și fiabilitate ridicată. Enumăr: Power Guard - tehnologie care protejează boxele; Sentry Monitor - oprește etajul de amplificare înainte ca curentul să depășească nivelul de siguranță și se resetează automat când condițiile revin la normal; Dynamic Power Manager (DPM) - se asigură că ambele canale primesc putere maximă, indiferent de impedanță; Home Theatre Pass Through -  permite integrarea perfectă într-un sistem home theater.
      Te poate interesa:
      Teste audio
      Am testat amplificatorul folosind următorul sistem: Audirvana & mini PC, Intona (decuplator galvanic USB), Yamaha CDS3000 (folosit ca DAC) / C.E.C DA5, McIntosh MA5300, Marten Duke 2 (boxe audio), Audioquest Niagara 1200 (filtru curent) si diferite cabluri de la Audioquest, Wireworld, Vicol Audio.
      Muzica ascultata pentru teste: Scott Hamilton Quartet – Det var en lordag aften / Danish Ballads & More, London Symphony Orchestra / Andre Previn – Piano Concerto No. 4 / Op.40,  Journey – Don’t Stop Believen’ / Escape.
      Scott Hamilton Quartet – Det var en lordag aften
      Saxofonul intră în scenă umplând camera cu un sunet cald, neted și detaliat, tipic pentru produsele McIntosh. Notele muzicale aflate în zona frecvențelor medii și înalte sunt clare, luminoase, oferind un sunet larg cu accente profunde. Pianul are o prezență  compactă. Sunetul lui este realist și curge fără efort catre urechea ascultătorului intr-o prezentare grațioasa. Cele două instrumente se completează sonic asemeni unor dansatori inlănțuiți ce își poartă pașii ritmați pe străzile unui oraș danez la venirea primăverii. Muzica continuă să curgă din boxe fără efort. Sunetul celor două instrumente este aerisit, proaspăt, cu tonuri dulci ce îmi amintesc de lemnul de scorțișoară. Lipsa distorsiunilor este evidentă. Combinația McIntosh și Marten produce un sunet transparent și detaliat. Ascultătorul poate auzi foarte clar detaliile crude ale pătrunderii aerului suflat în saxofon, apoi cum aerul se transformă în mici vibrații ce se adaugă peste sunetul metalic al alamei. Toate aceste detalii sunt proiectate cu naturalețe către spațiul camerei sporind realismul audiției. 
      London Symphony Orchestra / Andre Previn – Piano Concerto No. 4 / Op.40 
      Înregistrarea acestui concert compus de Rachmaninoff este impresionantă dinamic. Am mărit volumul până la o valoare apropiată de nivelul unei săli de concert. Mi-am dorit ca pentru 26 de minute să simt fiorul unei interpretări reale la Ateneul Român. Am măsurat nivelul maxim de zgomot muzical in pasajele de vârf cu un soft audio instalat pe telefonul meu. Valoarea atinsă a fost de 83 dB. La acest volum pianul a părut să fie poziționat la 2 metri de mine. Am simțit fiecare atingere a clapelor, fiecare vibrație a corpului masiv din lemn, fiecare notă muzicala de bază în timp ce se descompunea timbral. Totul ca și cum eu aș fi fost în spatele clapelor. Interpretarea lui Vladimir Ashkenazy a fost percutantă dar in același timp bogată în nuanțe. Pianul a avut energie făra sa fie aspru. Orchestra a oferit ritm si coerenta sonica și a construit o scenă sonoră autentică. Textura instrumentelor a fost detaliată si plină de culoare, iar pasajele dinamice au fost prezentate cu o oarecare moliciune în vârfuri. La finalul audiției am fost mulțumit de experiența oferită de McIntosh MA5300. Sunetul a fost viguros, scena sonoră a fost largă, chiar impresionantă, iar dinamica a fost peste medie.
      Journey – Don’t Stop Believen’
      De la primele acorduri am simțit că McIntosh MA5300 transmite întregul impact emoțional al acestui cântec iconic din anii ’80. Sunetul sistemului a fost onest, direct, concentrat, fara inflorituri. Vocea lui Steve Perry a fost caldă, aerisită, cu o tentă atmosferică. Chitara electrică a avut un timbru hard-rock potolit, fără agresivitate, și a oferit un bun contrast pentru voce. Toba a sunat puțin cam sec pentru gustul meu. Posibil să fie de vină înregistrarea, sau acesta este sunetul MA5300, care este mai puțin dispus la colorarea sunetului. Mi-ar fi plăcut să am un amplificator integrat cu lămpi de la McIntosh pentru o comparație directă. Aș fi putut confrunta dezvoltarea timbrală a tobelor in varianta cu lampă și în varianta cu tranzistori. Din păcate nu am avut, așa că această comparatie rămâne sub forma unei proiecții de viitor.
      Concluzie
      McIntosh MA5300 este un amplificator integrat stereo dedicat pasionaților entuziaști audio high-end. Prețul recomandat de producator pentru Europa este de 7500 euro. Americanii au plasat acest amplificator exact unde îi este locul. În prezent există amplificatoare integrate stereo care costă chiar și 40 mii de euro. Prin comparație MA5300 are un preț modest. Recomand amplificatorul celor care visează la un produs dezvoltat de una din firmele iconice ale HiFi-ului mondial. Cu siguranța nu veți fi dezamăgiți. Sunetul este plăcut, cu o scenă sonoră prezentată spațios, frecvențe medii și înalte clare, și un bas corect proporționat. Poate gestiona orice gen de muzică cu ușurință și grație. Este un amplificator versatil, muzical, care te poate face fericit pentru anii următori.
      Puteți asculta aparatul la: https://audiophile-store.ro/
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Dragă cititorule, bun venit la o altă întâlnire cu blogul meu, locul unde îmi împărtășesc pasiunea pentru audio Hi-Fi. Astăzi, am pregătit un răsfăț special pentru fanii muzicii in format analogic și am să vă împărtășesc opinia mea despre EAT C-Sharp.  EAT C-Sharp este o mașinărie elegantă, chiar sexy, care promite să ofere performanțe de vârf la un preț rezonabil. Dar se ridică la înălțimea numelui său? Este cu adevărat un pickup care își merită banii? Să aflăm.
      Introducere
      Primul lucru care m-a frapat la C-Sharp a fost designul său uimitor. Are un aspect foarte modern și minimalist, care emană clasă și calitate. Finisajul negru lucios al șasiului inferior contrastează frumos cu finisajul din fibră de carbon al șasiului superior și al brațului, iar platanul are o margine argintie strălucitoare care reflectă frumos lumina. Întregul pickup arată ca o piesă de artă ce s-ar potrivi în orice casă contemporană.

      EAT C-Sharp este cel de al patrulea pickup ca performanța de la European Audio Team. Compania a fost fondată de Jozefina Lichtenegger, o doamnă cu un gust distinct pentru eleganță și design, dar  și cu mult curaj, pentru că industria HiFi-ului este mai degrabă o preocupare masculină. EAT este o divizie a Pro-Ject, unul dintre cei mai mari producători de pickup-uri din lume. Prin comparație cu compania mama, EAT își propune să ofere produse superioare tehnologic și o idee mai sofisticate. Modelele superioare de la EAT sunt Forte, Forte S și E-Flat, toate fiind apreciate de critici și clienți deopotrivă. C-Sharp este plasat la mijlocul ofertei EAT, are un preț mediu și un design unic plat, care îl face să iasă în evidență din mulțime. 
      Tehnologie
      C-Sharp are un șasiu dublu cu profil minimalist fabricat din MDF de înaltă densitate, fibră de carbon și amortizoare din elastomer termoplastic (TPE). Șasiul inferior găzduiește motorul cu zgomot ultra scăzut. Pe acesta sunt montate 10 picioare TPE care absorb vibrațiile de la suprafață și din împrejurimi. Șasiul superior susține rulmentul platanului și ansamblul brațului. Platanul este fabricat din aluminiu solid și are un covoraș lipit din vinil reciclat pentru a asigura o cuplare optimă cu discul. Platanul este antrenat de o curea antistatică care se conectează la motorul din sasiul inferior. Rulmentul este de tip inversat cu bila ceramica si este supradimensionat pentru a reduce frecarea și zgomotul. Brațul are un design complet nou. Combină avantajele unui braț unipivot cu un design cardan. Unipivotul din mijloc reduce sarcina asupra rulmentului, în timp ce rulmentul cardan oferă stabilitate ridicată și ușurință în utilizare. Tubul brațului este fabricat din fibră de carbon super rigidă. Brațul are, de asemenea, o contragreutate reglabilă, mecanism antipatinaj și ajustarea azimutului.
      C-Sharp vine cu un regulator de viteză extern care vă permite să comutați între cele două viteze disponibile (33 și 45 rpm)  printr-o simplă apăsare de buton. De asemenea, are un sistem electronic de reglare a vitezei care asigură o rotație precisă și stabilă. C-Sharp poate fi comandat cu sau fără doză Ortofon Quintet Black.

      Teste & Sunet
      Sistemul de test a fost format din următoarele componene: EAT C-Sharp cu doza Hana (pickup), Yamaha AS2200 (amplificator integrat cu preamplificator fono), Marten Duke 2 (boxe), Audioquest Niagara 1200 (filtru de curent pentru pickup), Audioquest (cabluri).
      Datorită instrucțiunilor clare și accesoriilor furnizate de EAT configurarea a fost ușoară și simplă. Am așezat C-Sharp-ul pe o masă din lemn de tec dedicată acestui scop, l-am conectat la amplificatorul fono al integratului Yamaha AS2200 (acesta este compatibil cu doze MC si MM), am reglat brațul conform specificațiilor Hana și am fost gata să ascult niște discuri.
      Pentru a-i testa performanța, am ascultat discuri cu muzică aparținând unor stiluri diferite. Am început cu Quiet Nights al Dianei Krall, a urmat Reality al lui David Bowie și am încheiat cu o compoziție de muzică cultă, Seherezade de N.Rimsky Korsakov. 
      Te poate interesa:
      Quiet Nights - Dianei Krall
      C-Sharp a reprodus fiecare notă cu claritate și realism, surprinzând interacțiunea subtilă dintre vocea Dianei, sunetul pianului, chitara lui Anthony Wilson și contrabasul lui John Clayton. Scena sonoră a avut o prezentare tridimensională, aerisită, fapt ce a transformat audiția într-un eveniment autentic. Basul a fost strâns și profund, fără niciun zgomot sau distorsiune. Gama medie a fost bogată și clară, cu vocea Dianei împinsă în față și cu o prezentare a instrumentelor excelentă. Înaltele au fost aerisite și detaliate, fără nicio asprime sau sibilantă. 
      Reality - David Bowie
      Mi-a plăcut mult senzația loviturilor percuționistului. Presiunea produsă de tobe a transformat camera intr-o micuța sala de repetiții, unde sunetul te loveste permanent direct in vintre. Vocea lui Bowie a fost caldă, placută, strălucitoare. Chitările electrice au avut o energie bună, însă aș fi preferat să fie ceva mai incisive. 
      Seherezade - N.Rimsky Korsakov
      Calitatea sunetului a fost superbă, cu o scenă sonoră largă, imagine stereo precisa, tonalitate naturală și înalte netede. Dinamica a fost impresionantă la randul ei, cu un contrast mare între pasajele intense și cele liniștite. Muzicalitatea a fost captivantă, cu un simț al ritmului și al fluxului care mi-a produs plăcere și a stârnit dorința unor audiții extinse.
      Concluzie
      Ei bine, trebuie să spun că, am fost impresionat de performanța lui C-Sharp. S-a ocupat cu ușurință și grație de toate genurile muzicale. A oferit un sunet neted și detaliat, bogat în textură și nuanțe, cu o dinamică și viteză excelente, precum și o imagine stereo corect structurată. Sunetul in ansamblu a fost foarte liniștit și stabil, fără nicio urmă de zgomot audibil.
      Dacă sunteți în căutarea unui pickup care combină tehnologia de ultimă oră cu calitatea sunetului și designul elegant, vă sfătuiesc să ascultați un EAT C-Sharp. Eu am fost incântat de întâlnire. În cazul vostru nu am de unde să știu, dar vă invit să îmi scrieți opiniile voastre după audiție.
      Puteți asculta aparatul la: https://audiophile-store.ro/
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri
       
       
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.

  Accept