Sari la conținut
HiFi Tech

  • Audiophile Blog

    Arată toate categoriile
    • HiFi Tech
      Acum aproximativ doi ani am fost intr-un showroom din Bucuresti la o auditie. Nu imi amintesc precis ce am ascultat, insa la final dealerul mi-a prezentat o pereche de boxe vintage KLH Model 5. Nu stiam nimic despre aceasta marca americana, si sa fiu sincer, nici nu aveam chef sa ascult o pereche de boxe vechi care aratau ca niste noptiere de dormitor. Dealerul era foarte entuziast la gandul auditiei asa ca nu am indraznit sa il refuz. Muzica a inceput sa umple spatiul camerei cu acordurile unul vals vienez. Dupa primele cateva zeci de secunde de ascultare politicoasa am inceput sa fiu prins, chiar vrajit, de sunetul acestor boxe. Muzica revarsata din KLH Model 5 avea un fel de parfum sonic necunoscut urechilor mele. M-am trezit calatorind prin timp si spatiu nu catre anii ’70, ci catre momentul in care o orchestra de camera din secolul XVIII canta la una din petrecerile dansante din Viena. Pentru ca nu ma puteam desprinde de sunetul ‘noptierelor’, auditia s-a intins pe parcursul unei jumatati de ora. Am tot schimbat stilurile de muzica, incercand sa aflu secretul acestor boxe vintage, pana dealerul m-a dat afara. Glumesc, fireste, in industria HiFi nimeni nu te goneste din showroom. Am plecat cu amintirea unui sunet nou, ceva nemaiauzit de mine.

      Detalii tehnice
      Dupa doi ani ma aflu in fata noului model KLH Model 5. De data aceasta intr-o dubla ipostaza, bloger HiFi si dealer audio. O situatie controversata ati putea spune, insa, daca faceti parte dintre vechii cititori veti observa ca abordarea mea in privinta evaluarii componentelor HiFi a ramas neschimbata. Incerc in continuare sa ofer o perspectiva completa a fiecarui produs HiFi recenzat. 
      Noul model KLH Model 5 a fost relansat in primavara anului 2021. Aspectul exterior a ramas neschimbat in ciuda celor 50 de ani care au trecut din momentul lansarii. Americanii au preferat sa pastreze forma familiara a unei boxe clasice din punct de vedere visual in dorinta de a conserva istoria acestui model. Asemanarile cu vechiul model se opresc aici. Partea de tehnologie a fost actualizata conform standardelor prezentului. Vechiul model avea un tweeter din hartie de 1.75 inch, doua difuzoare de hartie de 4 inch pentru frecventele medii si un difuzor de 10 inch din hartie pentru frecventele joase. Noul model foloseste un tweeter din aluminiu de 1 inch, un difuzor de tip con de 4 inch bazat pe un compozit de celuloza si unul de 10 inch din acelasi material. Difuzoarele dedicate frecventelor medii si joase folosesc suspensii de cauciuc rulate invers si cadre nerezonante din aluminiu turnat sub presiune. Cutia este construita din MDF armat structural. Fiecare boxa are propriul stand din otel inclus, vopsit in negru, gandit cu o inclinatie de 5° pentru a oferi cea mai buna acoperire verticala in pozitia de ascultare. 
      Crossoverele au fost actualizate cu inductori cu miez de fier si condensatori Mylar. Un crossover contine patru inductori cu miez de fier, patru condensatori si cinci rezistente. Trei dintre rezistente sunt utilizate in circuitul de atenuare pentru comutatorul situat pe panoul din spate, unde utilizatorul poate regla raspunsul frecventele medii si inalte. Acest atenuator poate fi folosit pentru a compensa acustica camerei sau pentru a se potrivi cu gusturile personale.
      Te poate interesa:
      Teste
      Sistemul de test a fost format din urmatoarele component: Yamaha CDS3000 (sursa digitala), EAT C-Sharp (sursa analogical), Yamaha AS2200 (amplificator stereo), KLH Model 5 (boxe), ZenZati Zoro (cabluri interconnect & boxe & curent), Audioquest Niagara 1200 (filtru curent folosit exclusiv pentru surse).
      Muzica de test: Marillion – El Dorada (II) The Gold / FEAR (disc de vinil), The Cinematic Orchestra & The London Metropolitan Orchestra – The Dance / The Crimson Wing: Mystery of the Flamingos, Steely Dan - Do It Again / Can’t Buy A Thrill.
      Marillion – El Dorada (II) The Gold
      Muzica ascultata pe vinil ofera o naturalete greu de explicat, o dinamica buna si un sentiment de prezenta relaxata cu KLH Model 5. Exista o usoara pierdere in zona imaginii si basul pare usor impins in fata atenuad finetea frecventa inaltelor. KLH Model 5 au fost suficient de transparente oferindu-mi o reproducere muzicala curajoasa plina de muzicalitate. Scena sonora a pastrat dimensiunea initiala a inregistrarii cu note complexe, profunde si cu o greutate potrivita. Frecventele inalte sunt clare, fara a fi aspre, mediile sunt pline si placute, iar basul pare a pierde in zona definitiei. De vina poate fi si camera de teste care sufera in zona frecventelor joase. Vocea lui Steve Hogarth a fost proiectata undeva sub zona urechilor inconjurata de restul instrumentelor. Motivul are legatura cu psihoacustica. Standurile cu care vin boxele pozitioneaza boxele cu tweeter-ul sub nivelul urechilor. Din acest motiv scena sonora coboara. Problema poate fi remediata usor prin indepartarea boxelor de pozitia de ascultare. In aceasta varianta unghiul de 5° al standurilor proiecteaza sunetul corect catre urechi.
      The Cinematic Orchestra & The London Metropolitan Orchestra – The Dance
      KLH Model 5 iubesc muzica electronic. Au zguduit camera cu texturi viscerala si o dinamica surprinzatoare. Sunetul a avut viteza iar scena a explodat in texturi reale. Efectele audio au inceput sa se plimbe prin fata mea. Castaniete lovite ritmat, contrabasul crescand viteza, diferite elemente de percutie intinse pe o suprafata mare, lovituri metalice, clopotei, un intreg grup de instrumente cu coarda, totul adunat in fata mea intr-o structura palpabila cu tonalitati de vis. KLH Model 5 nu s-au impiedicat in nici o clipa in acest amalgam sonor.
      Steely Dan - Do It Again
      Jazz – rockul inregistrat in frumosii ani ’70 a sunat fara efort, exact ca in acea perioada. Muzica are impact, frumusete tonala, forta si greutate. Scena a fost mare, relaxata, cu instrumentele atent definite. Sunetul in ansamblu a curs catre mine in nuante relaxate, cu tenta dulce, sub forma unui val de muzica calda. Sunetul de chitara si percutie a fost cuminte, lasand vocile sa respire optimism si energie. Boxele s-au dovedit a fi suficient de transparente incat sa pot simti cu usurinta diferenta dintre inregistrarile moderne ascultate inainte si aceasta inregistrare. Observatia aceasta a venit la momentul oportun. Ma temeam ca boxele au fost dezvoltate in ideea de a oferi un sunet vintage, muzical si usor colorat, care le-ar fi indepartat de ceea ce asteapta un pasionat HiFi in secolul XXI.

      Concluzie
      KLH Model 5  sunt boxe cu un sunet placut, coerent, dulce si destul de rafinat. Inaltele sunt cuminti, mediile sunt calde si bine definite, basul are greutate si corp. Au o dinamica buna daca sunt amplificate corespunzator. In cazul unei amplificari necorespunzatoare sunetul va fi penalizat imediat. Basul pierde din viteza, greutate si definitie.  Daca va plac modelele de boxe cu aspect retro este obligatoriu sa ascultati KLH Model 5. Sunt sanse destul de mari sa va indragostiti de prezenta lor in camera.
      Pro:
      pretul
      aspectul vintage
      sunetul cald si muzical
      dinamica buna
      scena stereo
      bas cu greutate
      Contra:
      pozitionarea boxelor in spatiul de auditie
      controlul basului
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Aurender A100 este un streamer de muzica complet pentru ca in interiorul lui gasim si un convertor digital analogic, DAC cum este cunoscut de majoritatea dintre noi. Este mezinul gamei de streamere complete din portofoliul producatorului corean si are un pret de 4500 euro in Romania. La interior este dotat cu 2 TB de stocare interna, o unitate SSD de 120 GB dedicate redarii si poate fi controlat folosind aplicatia proprietara Conductor.

      Design exterior
      Partea frontal de la stanga la dreapta se prezinta foarte simplu. Avem butonul Pornire/Oprire, un afișaj AMOLED de trei inchi pe care sunt afisate informatii despre muzica ascultata, patru butoane de control cu care se poate naviga prin meniul de control, reda muzica, etc si un control rotativ al volumului cu setari de volum cuprinse intre -90 dB și 0 dB cu o atenuare treptata de 0,5 dB. Volumul poate fi reglat din telecomanda inclusa sau din aplicatia Conductor. In spate, gasim o pereche de iesiri audio analogice RCA, o intrare audio digital optica SPDIF, un port audio USB 2.0 pentru trimiterea semnalului catre un DAC extern, un port Gigabit Ethernet, doua porturi de date USB 2.0 pentru copiere de pe dispozitive de memorie USB externe, un comutator On/Off si conexiunea dedicata alimentarii aparatului de la reteaua electrica. Carcasa este realizata in intregime din aluminiu si poate fi de culoare alb-argintiu sau neagra.
      Design interior
      A100 foloseste un cip DAC AK4490 (de la Asahi Kasei Microdevices). In digital audio zgomotul este o problema complicata care poate afecta calitatea sunetului. Din acest motiv echipa de ingineri de la Aurender s-a concentrate pe eliminarea zgomotului la intrarea aparatului folosind o sursa de alimentare liniara complet ecranata. Serverul de muzica si circuitele digitale au fiecare transformatoare toroidale individuale, iar iesirea USB audio este ecranata si foloseste tehnologia de transmitere a datelor asincrona. 
      A100 este compatibil cu fisiere PCM cu rezolutie de pana la 32 biti/768 kHz (DXD), fisiere DSD64 si DSD128 in modul DoP si cu fisiere MQA. Pe intrarea optica SPDIF, redarea fisierelor muzicale este limitata la o rezolutie maxima de 24 biti/192 kHz.
      Configurarea aplicatiei Aurender Conductor este destul de simpla. Deschideti aplicatia pe telefon sau tableta, apasati ‘Setari’ si selectați unitatea Aurender A100 care va fi afisata daca aparatul este legat la reteaua de internet din casa, introduceți codul de acces din sase cifre afisat pe ecranul aparatului si gata. 
      A100 poate fi folosit ca streamer de muzica utilizand Tidal, Qobuz, Spotify, ca streamer de muzica intern folosind un server NAS, sau ca sursa de muzica fixa daca aveti muzica stocata pe hard diskul de 2TB cu care este dotat.

      Teste
      Sistemul audio stereo a fost format din urmatoarele componente: streamer - Aurender A100, amplificator stereo - Luxman L-507 uXII, boxe - Marten Oscar Trio, cablu interconect Audioquest Firebird, cablu boxe ZenSati Zoro, cabluri de curent - Audioquest Huricane folosit la alimentarea amplificatorului, ZenSati Zoro alimentare Aurender. Streamerul a fost conectat la filtrul de curent Niagara 1200.
      Muzica:  Norah Jones – Flame Twin / Pick Me Up Off The Floor, Kamelot & Shagrath – March of Mephisto / The Black Halo, Howe Gelb & Lonna Kelly - Irresponsible Lovers / Further Standards, Ramon Vargas & Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg, Marc Armiliato – “Oh! Fede negar potessi” – “Quando le sere al placid” - Verdi: Luisa Miller / Act 2.
      Inainte sa va povestesc ce am auzit in timpul testelor, am sa va fac o scurta introducere a sunetului acestui streamer. Aurender A100 este o sursa de muzica gandita sa ofere un sunet echilibrat. Cand asculti muzica nimic nu iese in fata. Din cauza aceasta A100 poate suna plat pentru o ureche aflata in cautarea ‘unui sunet special’. Muzica ajunge in amplificator si apoi in boxe fara coloratie, fara sa accentueze o anumita parte a frecventelor. In cazul unui sistem audio neutru ascultatorul va fi foarte aproape de sunetul gandit de inginerul de master in studio. O inregistrare comprimata va exploda in boxe cu toate problemele, obligand ascultatorul sa asculte la un volum moderat. La polul opus, o inregistrare cu o dinamica buna devine o provocare pentru intreg sistemul pentru ca esti tentat sa cresti volumul auditiei, iar asta presupune ca matching-ul electric dintre boxe si amplificator sa fie la parametrii cei mai inalti.
      Te poate interesa:
      Norah Jones – Flame Twin
      Sunt fanul artistei inca de la primele albume. Majoritatea albumelor fac parte din colectia mea personala in format fizic, varianta CD. Combinatia de jazz & blues alaturata vocii ei minunate ofera ascultatorului placere si bucurie. Asculti muzica ei, torni un pahar de vin si ai scapat de stresul zilei ce tocmai a trecut. Melodia incepe in acordul pianului pe care il simt puternic si precis. Vocea intra in scena la cateva note distanta adaugand culoare muzicii. Toba alaturi de o chitara si un pian electric se alatura micutei orchestre transformand spatiul auditiei intr-o scena tridimensionala. O parte din consoanele cantate au o anumita aspritate. Imi este greu sa ma decid daca asta are legatura cu procesul de maturizare al vocii artistei sau este o limitare a inregistrarii, sau chiar a serviciului de streaming. Pianul electric este luminos si nuantat, detalii se acumuleaza in mici bule de energie care apoi explodeaza catre ascultator. O adevarata placere sa il asculti. Toba are precizie, se simte textura fiecarei lovituri, vibratiile intregului corp al tobei in momentul in care batul loveste materialul compozit intins perfect. Ascultand acest cantec m-am bucurat sa o regasesc pe Norah la fel ca in amintirile mele de acum aproape 20 de ani.
      Kamelot & Shagrath – March of Mephisto
      Kamelot este o trupa de power metal, progressive metal, symphonic metal din Tampa, Florida, US. In ultima vreme am ascultat o parte din albumele lor, asa ca am decis sa testez Aurender A100 folosind si o inregistrare Kamelot. Stiam ca este un album comprimat si eram curios daca muzica poate fi ascultata pe un sistem audio performant. Sa fiu sincer dincolo de compresia evidenta am reusit sa ascult albumul la un volum ridicat cu un SPL de peste 80 dB. Am simtit neajunsurile inregistrarii, insa m-am bucurat pe deblin de partea vocala, de solourile de chitara electrica si de compozitie in ansamblu.
      Howe Gelb & Lonna Kelly - Irresponsible Lovers
      Howe Gelb este un muzician si producator American din Tucson, Arizona. Imi place mult aceasta melodie. Sunetul pianului este catifelat si medidativ. Vocea lui Howe are o atractie magnetica, iar modul in care Lonna completeaza acest cantec de dragoste te face sa iti doresti ca muzica sa nu se sfarseasca niciodata. Cu A100 vocile au fost proiectata in imediata apropiere pe un ton constant, melancolic, usor intunecat. Aveam senzatia ca artistii sunt asezati langa mine si imi soptesc in ureche cuvinte eterice. Basul contrabasul a coborat retinut. Nota principala este puternica, insa descompunerea sunetului de baza este limitata. Mi-as fi dorit sa fie mai ampla. Sunetul ca intreg a fost bland si transparent. Nimic nu a parut sa ingreuneze perceptia sonica, lasandu-ma sa ma bucur pe deplin de muzica celor doi.
      Ramon Vargas & Sinfonieorchester Baden-Baden und Freiburg, Marc Armiliato – “Oh! Fede negar potessi” – “Quando le sere al placid” - Verdi: Luisa Miller / Act 2.
      Vargas este un tenor Mexican exceptional. Am folosit aceasta interpretare din concert pentru a evalua modul in care A100 desface informatiile digitale complexe si le transforma intr-o scena sonora autentica. Vocea lui Vargas a fost emotionala. Am simtit pasiunea interpretarii in fiecare cuvant rostogolit in aerul camerei de auditii. Scena sonora s-a intins in toate directiile. Orchestra s-a asezat cuminte undeva in spatele scenei lasand vocea bogata a tenorului sa exploreze muzica in profunzimea ei. Focalizare imaginii a fost buna cu o separare a intrumentelor solida, iar dinamica sunetului a fost codimentata cu momente de energie sclipitoare care m-au purtat in incinta salii din Baden-Baden. 
      Concluzie
      Daca va doriti un DAC corect construit, cu un sunet fluid lipsit de coloratie, Aurender A100 merita cel putin o auditie. 
      Pro:
      calitate interioara a constructiei
      implementarea alimentarii 
      sunet neutru si detaliat
      aplicatia Conductor
      Contra:
      limitari sonice in zona emotionala
       
       
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • Dupa o pauza de aproape 4 luni ma intorc in spatiul virtual al blogului cu un articol avand ca subiect amplificatorul stereo integrat Luxman L-507 uXII. Incep cu o marturisire: am dus dorul minutelor in care alerg dupa cuvintele potrivite ascunse printre neuroni, al momentelor in care sunt nevoit sa sap printre detaliile tehnice ale aparatelor in cautarea unei prezentari simplificate ce poata fi inteleasa de cititori. Lipsa timpului m-a indepartat de blog si de comunitatea celor interesati de articolele de aici. Cu acest articol revin la munca inceputa acum trei ani si sper ca o parte din informatiile publicate aici sa va fie de ajutor.
      Seria amplificatorului 'L-507 uXII' pare desprinsa dintr-un film cu James Bond. Acolo personajele folosesc nume de cod pentru a le fi protejata identitatea. Nu este cazul amplificatorului integrat Luxman L-507 uXII. Acest cod are rolul de a separa ultima realizare a japonezilor de celelalte modele ale seriei. L-507 uXII este la a patra reincarnare a acestui model iconic. 
      Amplificatorul integrat L-507uXII este o combinatie intre cunostintele si experienta dezvoltarii de amplificatoare integrate rafinate de clasa A cu tehnologia de ultima ora. L-507uXII foloseste atenuatorul LECUA 1000 si un circuit tampon configurat discret, precum si circuitul de feedback proprietar ODNF (Only Distortion Negative Feedback) versiunea 4.0 de la LUXMAN pentru a obtine o mai buna expresie spatiala, putere coplesitoare si o claritate comparabila cu un amplificator de putere separat. L-507uXII reflecta perceptia Luxman despre ceea ce ar trebui sa insemne performanta unui amplificator integrat la un nivel de pret mediu. 

      Design exterior
      Designul exterior al carcasei este o declaratie in sine impotriva stilului minimalist abordat in prezent de o parte a producatorilor de aparatura audio. Fanii stilului retro japonez se vor bucura  de un adevarat rasfat vizual. L-507 uXII arata spectaculos la exterior. Carcasa este construita din placi de aluminiu masiv. VU-metrele largi sunt asezate pe centru  oferind o vizibilitatea perfecta privitorului. Butoanele sunt lucrate atat de fin incat par iesite din mana unui bijutier, iar grilele de racire pozitionate in partea superioara se incadreaza perfect in conceptul general propus de japonezi.
      Partea frontala este acoperita de la stanga la dreapta cu un selector pentru surse sub care este pozitionat butonul Operation. Urmeaza selectorul de doze MM/MC, Rec Out, butonul care permite selectare a doua perechi de boxe, atenuatorul de bas si inalte, butonul de balans, butonul de volum, Line Straight, Separate si conexiunea dedicata castilor.
      In spatele aparatului avem o intrare phono (pick-up), patru intrari RCA, doua intrari balansate, patru conectori pentru boxe si priza de tip IEC pentru conectarea la reteaua electrica.
      Te poate interesa:
      Design interior
      Partea de preamplificare cunoscuta sub numele de LECUA 1000 este preluata direct de la preamplificatorul de varf Luxman C-900u si este construita intr-o noua dispunere a circuitului tridimensional pentru a oferi o conexiune directa intre atenuator si sectiunea de amplificare. Luxman promoveaza calitatea constanta a sunetului LECUA la orice nivel de ascultare, precum si durabilitatea si fiabilitatea acestuia in timp. Dupa LECUA, L-507uXII foloseste un nou circuit tampon discret, de asemenea imprumutat de la C-900u, care ofera un semnal optim etapei amplificatorului. Etapa de amplificare a puterii utilizeaza un transformator de putere mare de tip EI si patru condensatori mari (10.000 microfarad). Conexiunile pentru boxe sunt cuplate direct pentru un factor de amortizare imbunatatit. Componenta cheie de proiectare a etapei amplificatorului de putere este Only Distortion Negative Feedback (ODNF) de la Luxman, aici la a patra iteratie. ODNF permite L-507uXII sa foloseasca in mod judicios feedback-ul negativ doar asupra componentelor de distorsiune prezente la iesirea amplificatorului. Procedand astfel, Luxman beneficiaza de un slew rate cu valoare mare, latime de banda larga si distorsiuni semnificativ reduse, realizand in acelasi timp avantajele asociate cu circuitele fara feedback negativ, cum ar fi pastrarea fidelitatii de faza. 
      Puterea nominal este de 110 wati pe canal la 8 ohmi si aproape dubla in 4 ohmi ajungand la 210 wati pe canal. Factorul de amortizare este de 260.
      Pentru ca Luxman doreste sa ofere clientilor cele mai bune aparate posibile, toate piesele folosite la constructia acestui amplificator sunt fabricate in Japonia.

      Teste 
      Sistemul audio stereo a fost format din urmatoarele componente: streamer - Aurender A100, amplificator stereo - Luxman L-507 uXII, boxe - Marten Oscar Trio, cablu interconect Audioquest Firebird, cablu boxe ZenSati Zoro, cabluri de curent - Audioquest Huricane folosit la alimentarea amplificatorului, ZenSati Zoro alimentare Aurender. Streamerul a fost conectat la filtrul de curent Niagara 1200.
      Muzica: Dr. Lonnie Smith, Iggy Pop – Why Can’t Live Together / Breath, Emmet Cohen – Reflections at Dusk / Future Stride, John Patitucci, Vinnie Colaiuta & Bill Cunlife – Good Morning Heartache / Trio.
      Dr. Lonnie Smith, Iggy Pop – Why Can’t Live Together
      Nu stiu daca sunteti familiarizati cu sunetul unui club de jazz, cu intimitatea unui asemenea moment. Incaperea este micuta, oamenii soptesc pe la mese, apoi brusc artistii intra pe scena si desi te afli undeva in capatul opus al incaperii te simti de parca ai fi in primul rand. Muzica incepe sa se auda in camera fara sa fie fortata. Sunetul curge catre ascultator in forma sa pura fara artificii mecanice. Muzica are ritm, te absoarbe pe scena, te invaluie asemeni unei femei imbracata in haine diafane. Luxman L-507 uXII reuseste aceasta punere perfecta in scena cu mana unui regizor invizibil. Sunetul amplificat  este cald, placut. Proiectia tridimensionala a scenei este realista, iar boxele dispar din spatiul camerei. Am fost atent la pasajele in care orga electrica a ‘doctorului’ creste tempoul, poate deslusesc cateva stridente, o urma mica a limitelor. Nimic. Transparenta pe care o propune L-507 uXII nu s-a ratacit niciodata in note excesiv de luminoase, nici macar din cele subtile pentru o ureche cu experienta. Vocea lui Iggy nu a avut rigiditatea specifica muzicii punk. Am putut simti efortul depus de acesta in a isi modela tonal vocea si oferi o interpretare de jazz pur. 
      Emmet Cohen – Reflections at Dusk 
      Imi place foarte mult acest pianist tanar. Muzica lui nu poate fi redusa la un stil muzical,  jazz in cazul de fata, este o expresie a bucuriei in forma sa cea mai pura. Pianul este prezentat curat. Energia instrumentului are verva si o tonalitate corecta. Sunetul trompetei este un mix intre detaliile metalice ale alamei si amprenta suflatorului. Muzica  curge din boxe solid, fara sincope, iar asta ofera ascultatorului senzatia prezentei artistilor in camera.
      John Patitucci, Vinnie Colaiuta & Bill Cunlife – Good Morning Heartache 
      Maestrii Patitucci si Colaiuta alaturi de Cunlife, pianist si aranjor orchestral castigator de Grammy, ofera ascultatorului un album creativ unde improvizatia joaca un rol important. In timpul auditiei am remarcat fluiditatea gamei medii a lui L-507uXII. Sunetul este corect dimensionat si are o stralucire gingasa care aminteste de amplificatoarele cu tuburi. Toate acestea fara a cadea in pacatul distorsiunilor armonice euforice. Trioul a avut energie, verva, o tonalitate buna, fara artefacte timbrale care sa aminteasca de epoca digitalului.

      Concluzie  
      Luxman L-507uxII este un amplificator cu o prezentare generala delicata. Muzica este expusa ascultatorului in forma unei combinatii intre caldura organica specifica sunetului analogic si rezolutia, viteza, dinamica unui concert. Fanii basului nu vor fi dezamagiti. Datorita topologiei sale amplificatorul sapa adanc in domeniul frecventelor joase oferind control si un bas adanc. Inaltele sunt reproduse cu o claritate stralucitoare fara a fi obositoare. In timpul auditiilor au fost momente in care am trait senzatia unei rotunjiri aplicate frecventelor inalte. Acest aspect avantajeaza ascultatorul in cazul inregistrarilor proaste cu distorsiuni, insa poate fi considerat de fanii rezolutiei cu orice pret ca fiind o slabiciune. Frecventele medii sunt detaliate si fermecatoare. Infloresc in fata ascultatorului transformand fiecare inregistrare intr-un eveniment senzorial si ofera vocilor umane o bogatie timbrala de neegalat. Artistii vocali se vor materializa in camera de auditie si va vor aduce ore intregi de fericire.
      Daca sunteti in cautarea unui amplificator cu un sunet cald, care sa va ofere o conexiune directa cu muzicienii si cu atmosfera studioului de inregistrari, atunci poate ca nu ar fi rau sa testati un Luxman L-507uxII.
      Pro:
      calitatea constructiei interioare si exterioare
      bogatia timbrala
      modul in care sunt reproduse frecventele medii
      controlul autoritar al boxelor
      dinamica
      Contra:
      pretul (7500 euro)
      o oarecare tendinta euforica

       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin  HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    • We’re Not Gonna Take It este cea mai cunoscută piesă a trupei americane Twisted Sister. A fost lansată pe 27 aprilie 1984 și s-a dovedit a fi hitul de care trupa avea nevoie ca să iasă din anonimat. Piesa a ajuns pe locul 21 în topul de muzică Billboard 100 Hot Singles, performanță pe care Twisted Sisters nu avea să o mai repete, însă i-a transferat pe băieți în liga mare a rockului.
      La fel ca majoritatea pieselor trupei, We’re Not Gonna Take It este compoziția vocalistului Dee Snider, care într-un interviu din 2018 spunea: ”Îmi doream să scriu un imn rock. L-am admirat întotdeauna pe Alice Cooper, care era foarte bun la piese din astea memorabile. Așa că vroiam un imn pe care publicul să ridice pumnul în sus și să cânte cu mine.”
      Snider mai dă credit și britanicilor de la Slade, care într-un mod mai diret au inspirat vibe-ul acestei piese. În autobiografia sa, Snider spune:
      ”Sunt un mare fan al celor de la Slade. Probabil știți cu toți piesele cântate de Quiet Riot – Cum On Feel The Noise sau Mama We’re All Crazy Now. Nu sunt ale lui Quiet Riot, sunt compuse și cântate de Slade în anii 70. Piesele Slade sunt unice pentru că au un cârlig pentru primul vers, un cârlig pentru al doilea vers și un cârlig pentru refren. Te agață imediat.”
      Prin versurile ei, dar și datorită faptului că e ușor de fredonat, piesa We’re Not Gonna Take It a devenit de-a lungul anilor un imn rock anti sistem. A fost folosită la proteste politice, dar și în campanii împotriva cancerului.
      Te poate interesa:
      Mai e o chestie interesantă pe care trebuie să v-o spun. Pe la începutul anilor 90, Dee Snider era într-un turneu și mergea cu autocarul. La radio era colindul tradițional ”O Come, All Ye Faithful” și ascultându-l, parcă i s-a părut că seamănă cu ceva cunoscut. ”Holy shit! - spune Snider în autobiografia sa – am cântat în corul bisericii până la 19 ani, cred că am cântat colindul ăsta de sute de ori, dar nu mi-am dat seama că primele 6 note mi s-au infiltrat în creier și s-au transformat în We’re Not Gonna Take It. Mulțumesc, Doamne!”
      Ca urmare, Twisted Sister au inclus pe albumul lor din 2006, A Twisted Christmas, o versiune a colindului clasic pe muzica și aranjamentul piesei We’re Not Gonna Take It.
       
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky. Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected]
      sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Era începutul anului 2000, când cei de la Metallica au primit un telefon de la managerul lor, care le spunea că una din variantele de lucru ale piesei lor 'I Disappear' era difuzată de mai multe posturi de radio americane. Piesa urma să facă parte din coloana sonoră a filmului Mission Impossible 2 și din câte știau membrii trupei, era sub cheie până la lansarea filmului, care urma să aibă loc în vară. Pe lângă piesa 'I Disappear', cei de la Metallica au aflat că toată discografia lor era la liber pentru download, iar asta chiar nu suna bine deloc...
      Într-un interviu din 2013, Lars Ulrich spunea:
      ”Piesa a apărut pe mai multe posturi radio și ne-am întrebat – cum de s-a întâmplat așa ceva? Și am primit un telefon de la cineva de la birourile noastre, care ne-a spus că sursa e o chestie numită Napster. Așa că ne-am spus: S-au luat de noi, o să ne luăm și noi de ei”.

      (foto - Tim Saccenti)
      Așa a început procesul împotriva Napster și ceea ce Lars Ulrich a numit shitstorm. Deși cu câteva săptămâni mai târziu față de Metallica, rapperul Dr Dre a deschis și el un proces împotriva site-ului de sharing, în general industria muzicală a lăsat lucrurile să se desfășoare, pe principiul Hai să vedem ce se întâmplă. Până la urmă, de partea Napster erau milioanele de consumatori de muzică și niciunui artist sau trupe nu-i era ușor să se lupte cu opinia lor. De aceea, o serie de artiști s-au declarat de partea fanilor (și implicit a Napster) – printre ei, The Offspring, Smashing Pumpkins sau Limp Bizkit. Mai mult, Nikki Sixx de la Motley Crue a acuzat Metallica de lăcomie, spunând că fac destui bani din vânzările de bilete sau tricouri.
      Deși Metallica îndreptase procesul către Napster, multă lume vedea asta ca pe o declarație de război către cei 335.000 de oameni care downloadaseră muzica lor (majoritatea studenți), și în general, către fanii muzicii rock.
      Procesul cu Napster n-a durat mult – rețeaua de sharing a fost închisă în iulie 2001, iar compania Napster și-a declarat falimentul în 2002. În ziua de azi, downloadul (popular pe vremea Napster) s-a transformat în streaming. Conform statisticilor, 76% din venituri sunt pentru streaming și doar 24% pentru muzica deținută pe înregistrări fizice (CD-uri, casete), sau download pe hard.
      Te poate interesa:
      Azi, sursa principală de venituri pentru artiști este reprezentată de concertele live și vânzarea de tricouri și merchandising. Deși pandemia a arătat că și sursa asta de venituri e nesigură. Însă scânteia aprinsă acum 22 de ani de procesul Metallica-Napster a declanșat un foc care arde și acum. E vorba de lupta dintre industria muzicală și platformele de sharing, pentru controlul asupra muzicii și mai ales a veniturilor din muzică.
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Pe 19 aprilie 1971 a fost lansat LA Woman, ultimul album realizat de The Doors cu Jim Morrison. E un album în care trupa a revenit către filonul de blues, iar dintre piesele remarcabile amintim Riders On The Storm și piesa titlu, LA Woman.
      Albumul venea pe fondul unor probleme, în special cele ale lui Jim Morrison, care tocmai trecuse printr-un proces în urma căruia fusese condamnat pentru indecență în public. Pentru același motiv, The Doors fusese boicotată de mai multe posturi de radio, iar organizatorii de concerte evitau contractele cu trupa. În ultimul concert live, ținut pe 12 decembrie 70 în New Orleans, Jim Morrison venise amețit și continuase să bea între piese, așa că la jumătatea concertului ajunsese să bolborosească versurile. Pe parcursul piesei Light My Fire se oprise de câteva ori ca să facă glume cu publicul și să povestească diverse chestii. La momentul respectiv, nimeni nu știa asta, însă avea să fie ultimul concert al lui Jim Morrison cu The Doors.

      Totuși, înregistrările pentru albumul LA Woman au decurs nesperat de bine, poate și pentru faptul că membrii trupei se certaseră cu producătorul Paul Rothchild, care n-a vrut să mai vină la sesiunile de înregistrare. Asta i-a făcut fericiți pe cei 4 artiști, care s-au simțit mai liberi și mai relaxați. Într-un interviu din 1994, chitaristul Robbie Krieger spunea – ”Plecarea lui Rothchild a fost motivul pentru care ne-am distrat atât de bine. Gardianul plecase”.
      În mod surprinzător, Morrison a băut foarte puțin alcool în timpul înregistrărilor și a fost foarte cooperant. Asta a adus un plus de energie trupei, mai ales că intraseră în studio fără prea multe materiale deja compuse, așa că mare parte din album a fost rezultatul unor jam session-uri și discuții între artiști.
      Piesa titlu a albumului, LA Woman, e considerată mesajul de adio al lui Morrison către Los Angeles, ”City of night”, cum îi spune în versuri, oraș față de care simțea atât pasiune, cât și dispreț.
      Tot în versurile din LA Woman întâlnim o expresie care se tot repetă: Mr. Mojo Risin. Sună cunoscut, nu? Este anagrama numelui Jim Morrison.
      Cealaltă piesă memorabilă, Riders On The Storm, este o compoziție colectivă The Doors, inspirată de 'delicate riders of the storm', un vers al poetului Hart Crane. Piesa a fost ultima în sesiunile de înregistrare, e ultima de pe album și de asemeni, e ultima piesă înregistrată de Morrison ca membru al trupei The Doors.
      Te poate interesa:
      După moartea lui Morrison, trupa a mai lansat două albume, în care Krieger și Manzarek au încercat pe rând să susțină partea vocală, însă fără succes. Niciunul din albume n-a prins la public. The Doors s-a desființat în 1973.
      Închei cu cuvintele lui Henry Rollins, care spunea:
      ”Moartea lui Morrison a pus pe The Doors o ștampilă care a trimis-o direct în legendă și nemurire. Nu era nicio șansă ca trupa să intre intactă în anii 70. Într-un fel, poate e mai bine. Nu-mi pot imagina The Doors în epoca disco.”
       
      Articol scris de Geo Iordache
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
    • Este dimineața zilei de 8 aprilie 1994. În Seattle, e o dimineață umedă și friguroasă, așa cum e de obicei în această perioadă în nordul Statelor Unite. Un electrician merge la casa lui Kurt Cobain ca sa instaleze un sistem de securitate. Nu se așteaptă să fie cineva acasă – are cheile și vrea să-și facă treaba cât mai repede.
      Spre surpriza sa, într-una din camere îl descoperă pe Cobain, așezat pe vine într-un colț.Electricianul crede inițial crede că vedeta doarme, însăîi observă pistolul din mână și un firicel de sânge care îi iese din ureche. Conform estimărilor legiștilor chemați la fața locului, liderul trupei Nirvana se sinucisese cu câteva zile înainte, pe 5 aprilie.
      Cobain avea un istoric de lung de supradoze, dependențe și cure de dezintoxicare și mai ales, de depresie. Părinții lui divorțaseră când el avea 9 ani. Despărțirea lor a avut un efect profund asupra sa, iar într-un interviu cu Guitar World din 1993 spunea: ”Mi-aduc aminte că îmi era rușine cu părinții mei. Nu puteam să mai dau ochii cu prietenii de la școală pentru că voiam cu disperare să am o familie liniștită, clasică. Voiam siguranță și mi-am urât părinții pentru divorț mulți ani după aceea”.

      Kurt avea să treacă de-a lungul anilor de la mama sa la tatăl său și înapoi, încercând să înțeleagă ceva din viața de familie a acestora cu noii parteneri. A devenit un adolescent rebel și sfidător cu adulții, un tip retras, pasionat de desen și de muzică. La 19 ani pleacă de acasă, își închiriază un apartament împreună cu alți prieteni și începe să frecventeze scena punk rock din Seattle și din nord vestul Statelor Unite. În aceeași perioadă începe și să consume droguri și până la finalul lui 1990 ajunge dependent de heroină.
      Într-un interviu din 1992 pentru revistaRolling Stone, Kurt Cobain a discutat public despre durerile de stomac misterioase, nediagnosticate, care l-au afectat o mare parte a vieții sale – și a negat acuzațiile de consum de heroină. A mers atât de departe încât a dezmințit în întregime consumul de droguri, numindu-l „pierdere de timp” și, de asemenea, a susținut că sănătatea lui precară a ajuns într-un punct în care nici măcar nu mai putea bea alcool, cu atât mai puțin să consume droguri puternice.
      Te poate interesa:
       
      Însă adevărul era altul. În realitate, potrivit Newsweek, boala cronică de stomac a lui Cobain și consumul de heroină aveau o legătură profundă: a început să folosească drogul în mod intermitent la sfârșitul anilor '80, în special ca o modalitate de a-și ameliora simptomele gastrointestinale. Deși uni au speculat adesea că problemele lui Cobain cu drogurile ar fi putut fi cauzate fie de faima neșteptată, fie de relația sa turbulentă cu Courtney Love, faptele arată că problemele sale erau mai vechi.
      Ne întoarcem la începutul lui 1994 când pe 3 martie, Courtney Love, , îl găsește pe Cobain căzut pe jos după o supradoză de Rohypnol și șampanie. Îl duce la spital și după câteva zile de tratament, își revine și pleacă pe picioarele sale. Două săptămâni mai târziu, Courtney sună la poliție, spunând că soțul ei s-a încuiat în cameră cu un pistol și amenință că se sinucide. Poliția vine și confiscă toate armele din casă, iar Courtney îl convinge pe Kurt să  meargă la o clinică de dezintoxicare din LA.
      Cobain stă acolo o săptămână, timp în care dă senzația că totul merge spre bine. Până la începutul lui aprilie, când într-o noapte sare gardul și fuge la aeroport. Ia avionul spre Seattle, și – coincidență – nimerește pe scaunul de lângă Duff McKagan, basistul din Guns ‘n Roses. În autobiografia sa „It’s So Easy”, McKagan povestește despre întâlnirea cu Cobain, despre care spune că i-a dat senzația că ceva nu e în ordine. Tocmai de asta a avut intenția să-l cheme pe Cobain la el acasă atunci când ajung în Seatte.  Însă McKagan avea și el demonii și problemele lui cu băutura și drogurile, așa că rătăcind în labirintul propriei minți, după aterizareîl pierde pe Cobain în mulțime.
      Acesta umblă câteva zile prin Seattle, intoxicat și năuc, fără ca familia sau prietenii șă știe ceva despre el. Mai mulți cunoscuți spun că l-au văzut ici sau colo prin oraș, așa că pe 3 aprilie, Courtney Love angajează un detectiv privat ca să dea de urma soțului ei. Pe 7 aprilie, colegii din Nirvana anunță că trupa nu va participa la festivalul Lollapalooza, pentru care zvonurile spuneau că Nirvana, cap de afiș,  ar fi urmat să primească 10 milioane de dolari. Banii însă nu mai contau pentru Kurt Cobain, care avea să fie găsit mort pe 8 aprilie. Așa cum spunea Dave Grohl, ”Kurt a fost unul din acei oameni pe care nu îi poți salva de sine înșiși”.
      Kurt Cobain e unul din cei mai cunoscuți membri ai așa zisului Club 27, o listă de muzicieni care au murit la vârsta de 27 de ani. Deși rămâne un simbol al rockului alternativ, a fost un om pe care indiferent cât l-au iubit alții, nu s-a iubit el însuși suficient.
      Dacă vrei mai multe povești ale rockului clasic, caută Rock Story pe Spotify sau orice platformă de podcasting. Găsești acolo poveștineștiute despre artiști, albume sau piese cunoscute, care au marcat lumea muzicală de-a lungulanilor.
       
      Articol scris de Geo Iordache
       
      Despre mine:
      Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față DireStraits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
      Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90,când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau dupătrenduri spunând ”asta cere publicul”.
      De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul RockStory, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești [email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.
       
    • Brandul japonez Esoteric a lansat primul pick-up din istoria sa pentru a sarbatori cea de a-35 -a aniversare. Aparatul a fost lansat la München High End  2022, iar acum este disponibil pentru cei care doresc sa il achizitioneze. Grandioso T1 este punctul culminant al filozofiei unice de design a brandului japonez Esoteric si al tehnologiei sale mecanice si electronice.
      Tehnologic acest pick-up este o bijuterie. Grandioso T1  foloseste un ceas de referinta de 10 MHz pentru a regla perfect rotatia motorului si un sasiu intr-o configuratie independenta compusa din trei parti. 
      Sistemul Ezoteric Magne-Drive a fost conceput pentru a sincroniza rotatiile driverului magnetic si ale platanului, cu scopul de a obtine o rotatie complet silentioasa la o viteza de rotatie extraordinar de precisa. Acest lucru se realizeaza prin eliminarea contactelor mecanice pentru a evita neregulile de viteza provocate de curea sau motor. De asemenea, sistemul permite reglarea caracteristicilor sonore  Esoteric Grandioso T1 prin modificarea manuala a distantei dintre platan si brat. 
      Platanul Magne-Float a fost proiectat pentru a reduce foarte mult frecarea rulmentului axului prin reducerea masei efective a platanului de la 19 kg la aproximativ 4 kg. Un sistem de rulment inversat permite rotirea lina a platanului, iar sasiul cu trei straturi este realizat din aluminiu si lemn pentru a controla vibratiile.
      Picioarele de izolare au un mecanism special de amortizare care este conceput pentru a elimina vibratiile externe. Platanul rotativ are doua viteze (33/45 rpm) si poate fi reglat cu o abatere de 0,1%.
      Esoteric Grandioso T1 este disponibil cu sau fara bratul TA-9D. Se pot monta optional pana la trei brate.
      Pretul in Europa - 70 mii euro

    • Hifiman a anuntat o noua versiune a castilor audio HIFIMAN Sundara. Noile casti includ tehnologia Stealth Magnet si diafragma Super Nano, care are o grosime mai mica de un nanometru. 
      Hifiman Sundara Closed-Back sunt inchise si au cupele manufaturata din lemn de fag. Castile sunt concepute pentru a izola ascultatorul de zgomotul ambiental si pentru a sublinia raspunsul natural al basului.
      Tehnologia Stealth Magnet este conceputa pentru a reduce reflexiile si difractiile care sunt daunatoare calitatii sunetului.
      Sundara Closed-Back dispune de diafragma ultra-subtire Super Nano a companiei, care este cu pana la 80% mai subtire comparativ cu diafragmele altor casti. Rezultatul acestei tehnologii proprietare se traduce printr-un raspuns in frecventa larg care poate atinge valori situate intre 6Hz-50kHz.

    • Producatorul german Clearaudio a anuntat disponibilitatea noului pick-up Reference Jubilee. Acesta incorporeaza mai multe inovatii folosite si pe alte produse, doar ca in acest caz sunt imbunatatite. Aparatul are un platou principal de 6 cm grosime, construit din polioximetilena puternic amortizata (POM), care se roteste pe o versiune speciala a rulmentului magnetic ceramic fara frecare („CMB”).
      Platanul principal este montat pe o platforma din otel cantarind 8,5 kg. Pe aceasta platforma secundara se afla incorporat controlul optic al vitezei „OSC” de la Clearaudio. Acesta este un senzor optic care citeste viteza de rotatie a platanului secundar (cu 1.598 de impulsuri pe rotație) si ofera informatiile catre unitate de control. Unitatea de control regleaza orice abatere prin reglarea tensiunii motorului, folosind un amplificator operational pentru stabilitatea vitezei. 
      Pentru a imbunatati precizia si consistenta rotatiei inginerii germani folosesc un DAC pe 12 biti care genereaza o tensiune de referinta a motorului, care apoi este convertita folosind un etaj discret  intr-un semnal de tensiune analogic. Referinta digitala este utilizata numai pentru a compensa miscarile lente sau deviatiile datorate temperaturii, vascozitatii uleiului, factorilor de frecare a curelei, etc. 
      Aparatul foloseste un nou motor de 24 volți DC cu miez de aer (nemagnetic) cu cuplu mare, cu transmisie prin curea. Intreaga carcasa a motorului este decuplata de sasiul principal.

    • Vincent Audio este o firma germana cu o traditie indelungata in HiFi si cu o gama de produse destul de importanta. In luna iunie au anuntat disponibilitatea noului amplificator hibrid Vincent Audio SV-237MK II. Aceasta noua versiune este de fapt o actualizare tehnologica a amplificatorului integrat hibrid SV-237.
      Noul amplificator Vincent Audio SV-237MK II foloseste o constructie hibrida cu tuburi pe etajul de preamplificare si semiconductori pe etajul de amplificare.  Puterea sa este de  2 x 150 Watt (RMS) @ 8 Ohm / 2 x 250 Watt (RMS) @ 4 Ohm. Teoretic acest amplificator ofera suficienta putere pentru orice boxa. 
      Actualizarea tehnologica a acestui amplificator inseamna de fapt adaugarea unei conexiuni  Bluetooth 5.0, care permite ascultatorilor sa asculte muzica folosind aceasta tehnologie fara fir si sa transmita chiar fisiere de inalta rezolutie catre DAC-ul inclus. Panoul frontal a primit si el un upgrade cosmetic, astfel incat sa semene cu alte modele din gama actuala de amplificatoare integrate Vincent Audio.
      SV-237 MKII ofera 10 wati in modul pur Clasa A, iar DAC-ul sau este compatibil cu cele mai recente formate audio de inalta rezolutie, WAV, FLAC, APE, LPCM, etc.
      Specificatii tehnice Vincent Audio SV-237MKII                                                                                                                  
      Putere maxima la 8 ohmi: 2 X 150 wati
      Putere maxima la 4 ohmi: 2 x 250 wati
      Putere maxima in Clasa A la 8 ohmi: 10 wati
      Greutate: 20 kg
       

    • Renumitul brand de amplificatoare cu lampi Jadis a lansat un nou produs numit I300 300B. Amplificatorul este un integrat echipat cu lampi din seria 300B cu o putere de 10 wati in Clasa A. Inginerii francezii au ales sa foloseasca o configuratie push-pull fara feedback cu doua lampi 300B pentru fiecare canal. 
      Specificatii tehnice:
      Bias automat
      Putere 10 W Clasa A
      Tuburi 4 x 300B, 2 x 6SN7, 3 x ECC82
      Consum 200 VA
      Greutate 40 kg

    • Noile componente Linn Sondek LP12 sunt Arko, un brat cu cardan original complet nou, si o doza cu bobina mobila potrivita ca performanta cu bratul, Kendo. Clientii cu bugete mici nu au fost uitati si au primit un brat entry-level Krane si o doza cu bobina mobila numita Koil. Toate componentele sunt disponibile la comanda ca upgrade independent. 
      Linn Arko
      Arko este primul model construit complet intern  din 2006 de catre Linn. Arko poseda o rigiditate, precizie si cuplare mult imbunatatita, datorita aluminiului 7075 prelucrat la rece in intregime. De asemenea platforma cardanului faciliteaza concentricitatea si alinierea lagarelor. Fiind un design cu cardan, Linn afirma ca Arko are o stabilitate si rigiditate inerenta mai mare decat modelele alternative cum ar fi unipivot.

      Linn Kendo
      Kendo are un corp din aluminiu 7075 acoperit cu nichel. Acest tip de aluminiu se potriveste cu bratul Linn Arko, pentru care Kendo a fost conceput. Kendo are insertii filetate din aluminiu-bronz. Motivul acestei combinatii este de inspiratie istorica. Combinatia aluminiu-bronz este folosita de turnatorii de clopote datorita comportamentului sau la rezonanta. Cei de la Linn sustin ca mixul aluminiu-bronz imbunatateste performanta acestei doze.

      Linn Krane
      Initial acest brat era inclus in pachetul Majik LP12. Acum este disponibil pentru comanda ca componenta separata pentru prima data. Acest brat cu design echilibrat static este asamblat manual cu componente din aluminiu si otel inoxidabil de inalta calitate.
      Lin Koil
      Linn Koil este o noua doza de nivel Majik si este un pas inainte fata de doza Adikt a celor de  Linn.
    • Celebra compania americana a lansat un nou model de boxe de top, numit Jubilee. Boxele au o infatisare impresionanta. Cantaresc aproape 400 kilograme fiecare si au o inaltime de 180 cm. Jubilee sunt construite in stilul traditional Klipsch cu difuzoare clasice pentru frecventele joase si un horn care acopera frecventele medii si inalte.
      In interiorul fiecarei boxei se gasesc doua difuzoare de 12 inch inchise intr-o carcasa realizata dupa un patent Klipsch. Deasupra lor se afla noul horn pe compresie. Acesta este construit din titan si are o dimensiune de 7 inch. Pentru a oferi clientilor posibilitatea de a valorifica la maximum capacitatea sonica a acestor boxe Jubilee folosesc crossovere active cu un procesor digital si un egalizator incorporat.
      Boxele Jubilee sunt disponibile acum la dealerii selectati de Klipsch, certificati Heritage. Pretul de vanzare anuntat este de 35.000 de dolari / euro. In acest pret intra boxele si  crossover-ul activ. 
      De stiut: Jubilee este ultimul proiect la care a lucrat fondatorul companiei Paul W. Klipsch.

    • Leema Acoustics este o marca audio HiFi din Tara Galilor fondata de doi fosti ingineri de sunet de la BBC. Luna aceasta, in cadrul unui evenimet desfasurat in Anglia, acestea vor prezenta o intrega gama de noi produse audio HiFi.
      Numele acestei noi linii este Leema Acoustics Quantum. Dezvoltarea acestei game s-a intins pe o perioada de 4 ani si este compusa dintr-un cd-player, un streamer / DAC / preamp si un amplificator de putere. 
      Galezii spera sa ofere un raport - pret imbatabil cu aceasta gama. Preturile vor fi in zona de 2000 euro.
      In centrul gamei se afla combinatia dintre DAC / preamplificatorul Neutron si amplificatorul de putere Graviton care are o putere de 150 wati. 
      Detalii complete vor aparea in momentul in care galezii vor incepe productia de serie.
       

    • Producatorul de boxe elevetian Piega a lansat patru noi modele care folosesc tehnologia Coax Gen 2. Seria Piega Gen 2 foloseste un difuzor coaxial ribbon cu tweeter inclus care acopera frecventele medii si inalte si o carcasa de aluminiu imbunatatita.
      Noile modele sunt Coax 811, 611, 411, plus o varianta de boxa centrala Coax 211. Toate aceste noi modele au carcasa de aluminiu ranforsata, un volum intern superior si includ si diferite alte inovatii tehnice.
      Tehnologia Piega Coax a fost dezvoltata inca de la inceputurile companiei in anul 1986. La inceput a fost implementata in tweeter, apoi compania a decis sa o extinda si la un difuzor care sa acopere frecventele medii in mijlocul caruia sa fie plasat un tweeter. Asa a aparut seria de boxe Piega Coax.
      Coax Gen 2 este o versiune superiora, afirma producatorul elvetian. Partea frontala este ranforsata, iar asta permite instalarea unui magnet suplimentar de neodium deasupra tweeter-ului. Folia difuzorului este si ea imbunatatita oferind un raspuns in frecventa liniar in zona frecventelor joase, pentru a permite o mai buna integrarea cu difuzoarele care se ocupa de aceste frecvente. Difuzorul coaxial ribbon Coax Gen 2 poate reproduce frecvente incepand de la 450 Hz in sus, creand un raspuns liniar in zona gamei vocale. Alte imbunatatiri se gasesc in constructia interna. Tijele magnetice sunt acum decuplate mecanic pentru a preveni modificari ale campului magnetic cauzate de micro-rezonante, folia de aluminiu si constructia magnetului sunt si ele imbunatatite. Frecvente joase nu au fost uitate. Difuzoarele dedicate au mai mult spatiu in jurul lor pentru a creste calitatea basului. 

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.

  Accept