Sari la conținut
HiFi Tech
  • advertisement_alt
  • advertisement_alt
  • advertisement_alt
  • Audiophile Blog

    • dinica
      Astazi lansez o serie de articole cu recomandari ale unor albume muzicale care imbina calitatea inregistrarii cu a interpretarii.  Permiteti-mi sa incep cu o definitie a ceea ce inteleg prin 'muzica  audiofila'. Este o muzica cu o gama dinamica buna (dinamica wikipedia), cu detalii suficiente incat sa pot distinge diferitele instrumente si sa apreciez talentul muzicienilor. Prin comparatie, o inregistrare proasta se simte ca un perete de sunet fara detalii dinamice. Acum 15 ani, pe langa ascultatul muzicii, am inceput sa urmaresc  felul in care este masterizat un album. In toti acesti ani am descoperit ca, nu este usor sa gasesti inregistrari muzicale de calitate. Aceasta este experienta mea. Nu exclud posibilitatea ca pentru unii dintre voi sa fie o activitate usoara. Din acest motiv, va rog ca la sfarsitul articolului, sa impartasiti cu noi modul in care gasiti muzica de calitate. 
      In prezent descoperirea muzicii noi pare sa fi devenit o activitate simpla. Te abonezi la un serviciu de streaming si ca prin minune esti la un click distanta de milioane de albume. Atat de simplu sa fie? Experienta mea de ascultator hard-core imi sopteste contrariul. Streamingul muzical este direct legat de mobilitate, de ascultatul muzicii in casti in timp ce te deplasezi. Din acest motiv muzica prezentului este masterizata sa va atraga atentia. Este conceputa sa se auda tare, ca un perete compact de sunet. 
      Paragraful precedent precis va naste o razmerita printre adeptii ‘miscarii streamin-gului audiofil’. Imi imaginez cum ridicati mainile amenintatoare catre monitor si pe un ton autoritar spuneti – eu sunt abonat la Qobuz sau Tidal, servicii acestea transmit in format digital lossless. Sunteti indreptatiti sa va infuriati pe mine doar pe jumatate. Am sa explic. Receptia unui semnal digital lossless nu garanteaza calitatea inregistrarii.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Un exemplu care imi vine in minte este trupa The National. Iubesc muzica lor, am fost la doua concerte, am cumparat  albumul ‘High Violet’ (favoritul meu), insa calitatea inregistrarilor este mizerabila. Scena sonora este oribila, nu exista nuante muzicale, sunetul este distorsionat. Am sa  atasez o imagine in sprijinul afirmatiilor mele folosind un alt album The National ca exemplu. Urmariti intervalul dinamic al albumului ‘Trouble Will Find Me’. Avem trei variante: cd, Qobuz, HD Tracks. Toate sunt ingrozitoare. Este vinovat serviciul de streaming in aceasta situatie? Nu. Ei nu fac altceva decat sa livreze catre ascultatori muzica asa cum a fost masterizata in studio. 
      Folosesc acelasi album pentru a continua demonstratia mea. Varianta pe disc de vinyl are un interval dinamic superior. Motivul acestei decizii are legatura cu comportamentul ascultatorului si nu cu calitatea unuia din formate. Daca streaming-ul este gandit pentru mobilitate, discul de vinyl  tinteste ascultatorii de muzica casnici. 

      Din pacate, lipsa unei garantii a calitatii inregistrarilor ne obliga sa cautam atent si cu efort acele inregistrari speciale. 
      Recomandari Muzicale Audiofile - Partea I
      Bill Evans Trio – Waltz for Debby
      Waltz for Debby  este unul din cele mai bune albume de jazz live din istoria muzicii. Albumul a fost inregistrat in ziua de 25 iunie 1961 in clubul de jazz Village Vanguard, New York, si lansat in anul 1962.  Cei mai multi oameni il cunosc pe Bill Evans din munca sa cu Miles Davis pentru albumul  ‘Kind of Blue’. Interpretarea sa magnifica pe acest album este suficienta pentru a-l face unul dintre cei mai mari pianisti de jazz din toate timpurile. ‘Waltz for Debby’ confirma geniul acestui pianist si ne ofera posibilitatea de a asculta muzica unuia dintre cei mai interesanti pianisti de jazz. Interpretarea la pian a lui Bill Evans este hipnotic de frumoasa, plina de un lirism incredibil, impresionant si jucaus. Ascultati acest album seara cu un pahar de vin in mana. Garantez o seara extraordinara.
      Album Dynamic Range – DR 14

       
      Camille Saint-Saens – Symphony No. 3 / Eugene Ormandy / Michael Murray
      Albumul a fost inregistrat  in ziua de 10 iulie 1962, sub bagheta dirijorului Eugene Ormandy, cu participarea organistului  Michael Murray si Orchestrei din Philadelphia. Aceasta este una dintre marile simfonii dedicate orgii si are un statut de blockbuster printre pasionati. Interpretarea este uimitor de fina, iar sunetul este extraordinar. Echilibrul dintre orga si orchestra este perfect. Pentru mine este una din cele mai bune inregistrari ale unei sinfonii pentru orga. 

       
      Anouar Brahem – The Astounding Eyes of Rita
      Albumul a fost inregistrat in anul 2008, in Italia, si a fost lansat de ECM in anul 2009. Brahem este unul din interpretii cei mai cunoscuti ai oud-ului. Datorita originilor sale  tunisiene muzica sa se afla la intersectia dintre cultura  Orientului Mijlociu si cea europeana. Ritmul oud-ului se impleteste perfect cu modernismul basului  electric si cu sunetul clarinetului, oferind un sunet usor ca firele de nisip purtate de vanturile desertului. Muzica este contemplativa, profunda, traditionala, chiar daca artistul foloseste interactiunea grupului pentru a-i conferi modernitate.
      Album Dynamic Range – DR 12

      Dead Can  Dance – Spiritchaser
      Spiritchaser este al saptelea album de studio Dead Can Dance. A fost inregistrat in Quivvy Church, Irlanda, studioul personal al lui Brendan Perry si lansat in anul 1996. In esenta acesta este un album care continua traditia trupei. Vocile lui Perry si Gerrard continua sa ne capteze atentia cu interpretarea lor eterica folosind un background muzical complex. Va sugerez sa fiti atenti la piesa ‘Nierika’. Partea de percutie este aigurata de cinci interpreti.
      Album Dynamic Range – DR 9
      Trivia:  Quivvy Church este o biserica construita in anul 1855, cumparata si renovate de Perry in 1993.

       
      Cassandra Wilson – Traveling Miles 
      Acesta este albumul cu numarul 13 din discografia vocalistei de jazz Cassandra Wilson. Inregistrarea a fost terminata in doua etape; Decembrie 1977 la The Hit Factory, New York si Mai / Septembrie 1998 la Bearsville, New York. A fost lansat pe piata la 23 Martie 1999. Este un omagiu impresionant adus lui Miles Davis,  care extinde abordarea eclectica a jazz-ului interpretat de Cassandra Wilson. Primit modest de critica, eu il consider curajos  pentru ca Wilson a indraznit sa adauge versuri muzicii lui Miles Davis.  
      Album Dynamic Range – DR 10

       
      Antonio Forcione & Sabina Sciubba -  Meet Me In London
      Un album produs si lansat de Naim Records in anul 1998. Duo-ului caruia i se alatura adesea basistul Davide Mantovani și, ocazional, alti cativa muzicieni, interpreteaza o muzica atmosferica. Pe disc veti gasi si cantece populare ca ‘Take Five’, ‘Could You Believe” de Al Jarreau, dar si câteva originale. Pe acest album talentul extraordinar al chitaristului Antonio Forcione  se intalneste cu vocea versatila, matura, puternica, a vocalistei Sabina Sciubba. Aceasta intalnire merita cautata si ascultata. Sonic, albumul este o adevarata sarbatoare a sunetului de calitate.
      Album Dynamic Range – DR 13

       
      Steely Dan – Gaucho
      Este al saptelea album de studio al trupei rock americane Steely Dan . A fost lansat pe 21 noiembrie 1980. Pentru a inregistra albumul, formatia a folosit cel putin 42 de muzicieni diferiti, a petrecut peste un an in studio si a depasit cu mult timpul acordat de casa de discuri pentru inregistrari. In 1982 albumul a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna inregistrare neclasica si a primit nominalizari la premiile Grammy pentru albumul anului si cea mai buna interpretare pop a unui duo sau grup cu voce. Fara sa fiu un mare fan al muzicii acestui grup, sunt nevoit sa va atentionez asupra lui. Gaucho este considerat ca fiind unul din albumele iconice in cercurile audiofile americane. 
      Album Dynamic Range – DR 14

       
      Eiji Oue – Rachmaninoff: Symphonic Dances, Etudes-tableaux, Vocalise 
      Albumul a fost inregistrat in 2007.  Este una dintre capodoperele fonetice ale inginerului de sunet Keith O Johnson. Aceasta versiune este una din cele mai spectaculoase inregistrari captate pe disc, visul de aur al fanilor HiFi. Sunetul Reference Recordings ofera un adevarat spectacol auditiv cu o gama dinamica larga, impact dinamic puternic, profunzime orchestrala excelenta, gama medie sonora naturala si inalte cristaline. Acesta este un sunet complet, stralucitor, transparent si extrem de realist. 
      Album Dynamic Range – DR 15

       
      Va astept cu comentarii si sugestii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • In articolul de astazi ar trebui sa scriu despre cablul de boxe AudioQuest ThunderBird Zero. Si asa o sa fie. Sau poate astazi voi incerca ceva nou. Stau in fata monitorului si ma gandesc cum sa va provoc intelectul, cum sa transform acest articol intr-un foc de artificii memorabil. Pretextul exista. A calatorit din USA in Europa cu avionul, are 40 de ani (istorie AQ), este cetatean american, adora impedanta boxelor si are ca principal hobby muzica. La prima vedere arata obisnuit. Asta daca poti trece cu vederea ciudatenia lui evidenta. Chiar in acest moment este lungit pe podea si conecteaza boxele Focal Electra 1038 BE la amplificatoul stereo Pass Labs Int 150. Seamana cu un visator indragostit de muzica, dar sa stiti, radacinile familiei sunt adanc infipte in stiinta si tehnologie. In anul 1988 tatal lui a patentat in USA  HyperLitz Conductor Construction, urmat in anul 2004 de un alt patent numit  Dielectric-Bias System. Weird, I know!
      Daca adun suma calitatilor (sau ciudateniilor) enumerate in frazele anterioare,  pot  afirma cu certitudine ca, tocmai am intalnit un audiofil american. Este carismatic, relaxat, iubeste sunetul de calitate, muzica si tehnologia audio. Intuiesc ca, in timp ce cititi textul, undeva in adancul sufletului ma invidiati si va ganditi ce ar trebui sa intreprindeti ca americanul sa ajunga  la voi acasa. Nu este complicat, insa va avertizez, o sa va intre pe sub piele. Sarmul lui hollywoodian se va imprastia prin toata muzica ascultata. Sunetul o sa va subjuge simturile. Intr-o secunda va veti trezi pe 30 Lincoln Center Plaza New York, in celebra sala a Operei Metropolitane. Eu asta am patit cand am ascultat Exotic Dance from the Opera.

      Caracteristici
      Audioquest ThunderBird Zero inglobeaza o serie de tehnologii inovatoare: Zero Tech, Ground-Noise Dissipation, Solid Perfect Surface Copper + (PSC+) Conductors, Carbon-Based Linearized Noise-Dissipation, 72v Dielctric-Bias System with Carbon Level Radio Frequency Trap (DBS), Mythical Creature Cold Welded Terminations.  
      Au trecut de mult vremurile cand timpul era unul din prietenii nostri de nadeje, asa ca am ales o prezentare succinta a tehnologiilor AudioQuest din acest cablu. Informatii detaliate gasiti pe site-ul producatorului.
      AudioQuest ThunderBird Zero
      Teste
      Sistemul de test este cunoscut de majoritatea cititorilor din celelalte articole. Am sa il repet pentru aceea dintre voi aflati pentru prima data in vizita la mine acasa. Sistemul este construit din urmatoarele componente: 
      transport digital – Intel NUC Asus optimizat pentru audio reclocker & decuplator galvanic - Intona sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB)  soft audio - Audirvana amplificator stereo - Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 Be cabluri – USB AudioQuest Diamond (digital), XLR AudioQuest Earth (interconect analogic), ThunderBird Zero (boxe), XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe) Muzica: Roger Waters – Amused to Death , Patricia Barber - Nightclub, Eiji Oue & The Minnesota Orchestra – Exotic Dance from the Opera.

      Roger Waters
      Cunosc aceasta inregistrare pana in cele mai mici amanunte. O folosesc in articolele pentru revista, dar si mai important, o folosesc cand testez aparate sau cabluri pe care le doresc in sistemul meu. Cu acest album Waters a vrut sa arate lumii intregi ca este un zeu complet al rock-ului. A folosit tehnologia QSound, cea mai avansata tehnica de masterizare stereo, si a creat unul din cele mai imersive albume de rock din istoria muzicii. Uitati de sunetul stereo clasic, cel in care scena sonora se afla in spatele boxelor. QSound foloseste psihoacustica si impinge sunetul in fata si in jurul ascultatorului. 
      Am apasat play pe butonul virtual al aplicatiei Audirvana de pe ecranul telefonului asteptand ca sunetul sa ajunga la mine. Efectele 3D sunt in jurul meu, vocea lui Waters este pozitionata central in fata mea, chitaristii isi fac treaba ca niste furnici bine dresate, fetele de la backing vocal sparg ritmul cu note inalte, muzica 'amused to death'. Nuantele sonice ale obisnuitei, ar spune americanul sarmant in timp ce duce paharul cu bourbon la gura. A inceput cantecul numarul doi de pe album, What God Wants (Pt. 1), urechile-mi sunt incordate din cauza asteptarii, o nota finala pare sa se sparga intr-o sfera perfecta. Ceva s-a intamplat. Ultima nota pare mai lunga. Mai mult chiar, nota aceasta se multiplica si se transforma intr-un sunet compus. Sunt zone in cantec in care urechea receptioneaza informatii noi, de parca Waters ar fi compus o versiune noua. Nu am lasat momentul sa treaca. Am schimbat imediat cablurile AudioQuest cu cablurile mele (XLR Neotech, Vicol Audio boxe, plus USB AudioQuest Diamond). Am reinceput sa ascult What God Wants (Pt. 1). Diferentele sunt clare. Sunetul pare taiat. Lipsesc o parte din detalii. Ma intorc la cablurile AudioQuest ( ThunderBird Zero, XLR AudioQuest Earth, USB AudioQuest Diamond). Sunetul redevine complet. 
      Te-ar mai putea interesa si articolul:
      Patricia Barber
      Patricia Barber are unele din cele mai interesante inregistrari din muzica de jazz. Pianista, cantareata si compozitoare de jazz premiata, are un stil unic si o voce neobisnuita. Modul de a canta si muzica ei sunt iconice printe impatimitii de jazz. Abordarea muzicala pe care o propune ascultatorului este un mix intre post-bop, pop, muzica clasica, jazz de avangarda si chiar cabaret.
      Primul cantec al inregistrarii debuteaza in acorduri de pian si voce. Sunetul pianului este discret, asezat undeva in spatele vocii. Ascult si ma minunez de puritatea sunetului si de nivelul detaliilor. Pe la jumatate catecului degetele incep sa apese puternic clapele pianului. Forta pe care artista o foloseste se simte imedita in boxe. Pianul are atac si este incisive. Un contrabas isi face simtita prezenta. Basul este scurt, profund si rotund. Se simte rezonanta cutiei contrabasului. Cinelele sunt atinse cu delicatete de tobosar. Sunetul lor pare sa pluteasca prin camera. Cuvintele din cantec se inchid in litere perfect pronuntate. Sunetul vine catre ureche cu o precizie chirurgicala. Te simti ca si cum ai fi in studio.  Fiecare deataliu al inregistrarii este receptionat de urechi si mai apoi de creier fara efort. Poti sa iti bei linistit cafeaua in timp ce citesti o carte si tot vei auzi fiecare nota muzicala, fiecare respiratie. Vocea Patriciei umple camera cu una din cele mai bune interpretari de jazz din istorie. Jazz magic, atat va pot spune. 
      Eiji Oue & The Minnesota Orchestra
      Uneori ai nevoie de ceva optimist si putina stralucire in viata. O sampanie rezolva aceasta nevoie cat ai spune ‘pahar cu bule’. Daca nu ai in frigider o sampanie la rece, atunci aceste dansuri exotice iti vor readuce optimismul si iti vor racori spiritul. Oue impreuna cu The Minnesota Orchestra  ofera in aceasta inregistrare o colecție de fragmente din opere cunoscute. Partea tehnica a inregistrarii este la cel mai inalt nivel. Dinamica realista, soundstage urias, detalii minuscule captate prin microfon si pastrate pentru a oferi imersivitate ascultatorului, etc. Interpretarea la randul ei este robusta. Albumul a fost lansat sub egida celebrei casei de discuri Reference Recordings. Daca faceti parte dintre vechii audiofili sunteti familiarizati cu inregistrarile lor, iar daca va aflati la inceput de drum, atunci este musai sa ascultati muzica produsa de RR.
      Am inceput sa ascult “Exotic Dance from the Opera” avand asteptari moderate. Masterul inregistrarilor RR tinde catre perfectiune. Ma gandeam, nu mai este loc pentru o schimbare. Am remarcat dupa cateva minute ca ma inselam. Sunetul a explodat din boxe compact, fluid, autentic, fara sa existe nicio crapatura in structura lui. Intreaga orchestra este prezenta in fata mea perfect armonizata. Un trup ce respira la unison muzica in stare pura. Scena sonora este adanca si bogata in detalii si microdetalii. Sistemul meu audio a devenit o notiune abstracta, fara insemnatate. In fata mea se afla Maria Sa Orchestra. Viteza, tranzienti, bogatie tonala, sunet compact. Nu exista momente de slabiciune, sunetul are vigoarea unui luptator olimpic. Dincolo de aceasta forta, sunt o multime de momente in care notele muzicale se strang intr-un buchet floral delicat, chiar aromat. Un amestec de forta si delicatete care imi aminteste de dulceata de cirese amare a bunicii. Nu stiu daca ati gustat vreodata din aceasta dulceata speciala. Ciresele amare ajung pe limba si, dupa un moment de confuzie dulce-amar, te transforma intr-un adorator pofticios. Nu te poti opri. Continui sa folosesti lingurita pana golesti borcanul. Analogia cu dulceata bunicii nu este intamplatoare. RR au transformat stiinta digitalului intr-o arta ezoterica. Inregistrarile RR sunt masterizate in DXD. Cu cablurile AudioQuest  sistemului meu a imprumutat o parte din ezoterismul sunetului RR. Gustul dulce al rezolutiei DXD s-a completat perfect cu gustul amar rafinat al interpretarii, oferind un sunet pur analogic.

      Concluzie
      Cand am legat intregul sistemul cu cabluri Audioquest, prima senzatia tradusa intr-un cuvant a fost sinergie. Parca intregul sistemul audio s-a transformat intr-un singur organism. Va marturisesc ca a fost o senzatie neasteptata. Dupa ce am ascultat albumul lui Waters complet, am simtit nevoia sa impartasesc cu cineva experienta, asa ca am sunat pe telefon un amic audiofil a carui opinie o pretuiesc foarte mult. 
      ThunderBird Zero este perfect pentru arheologii sunetului. Nivelul de detalii atinge zonele microscopice ale sunetului. Introducerea lui intr-un sistem audio potrivit  va extrage din tarana primitiva a noise floor-ului digital si cele mai mici detalii. Fiecare dintre noi foloseste in testele audio o colectie de inregistrari pe care le cunoaste foarte bine. Cu acest cablu este posibil sa aveti o surpriza. Acolo unde de obicei se afla o singura nota muzicala, este posibil sa descoperiti un sunet intreg compus din mai multe note muzicale.
      Pro:
      rezolutie, detalii microscopice
      sinergie sonica
      realism
      sunet analogic
      fundal lipsit de zgomot
      Contra:
      pretul (4950 euro)
      Mentiune finala
      Marturisesc ca am trisat. Am lasat impresia in articol ca ThunderBird Zero este singurul campion, insa am spus un adevar pe jumatate. In realitate toate cele trei cabluri  AudioQuest au schimbat parametrii sonici ai sistemului. Dupa aceasta experienta, daca ar fi sa va ofer un sfat, acesta ar fi urmatorul. Testati in sistemul vostru cabluri  AudioQuest imperecheate. Cablati intregul sistem cu cabluri AudioQuest. Diferentele vor fi cu adevarat surprinzatoare.
       
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • Pe 6 septembrie 1943 se nastea Roger Waters in Great Bookham, regiunea Surrey, Anglia. Asta inseamna ca ieri (6 septembrie 2020) artistul a implinit 77 de ani. Aniversarea lui a fost pentru mine un bun prilej pentru a rememora muzica trupei Pink Floyd de al carei nume isi leaga o buna parte din cariera.
      Este dificil sa ne imaginam o lume fara muzica Pink Floyd. Trupa a fost o parte importanta a ceea ce a insemnat creativitatea muzicala in anii '60 -'70. Aventura muzicala a trupei nu s-a terminat la sfarsitul acestei perioade, insa dupa plecarea lui Waters a parut ca pierde o parte din stralucirea cu care erau obisnuiti fanii. Membrii ramasi au strans randurile si au continuat sa exploreze cu succes noi zone ale rock-ului progresiv. Incapatanarea lor de a continua a reusit sa pastreze numele formatiei in galeria marilor trupe de rock si sa atraga o multime de fani din generatia de dupa anii '90.  
      In ciuda acestui fapt, sunt o multime de  fani care nu au reusit sa asculte nici jumatate din inregistrarile Pink Floyd. Acest fapt se datoreaza promovarii excesive a unei mici parti din discografia trupei de catre mass media. Urmand aceasta cale, un ascultaror aflat la inceput de drum va atinge doar o parte din geniul muzical al acestei trupe extraordinare. Pentru a usura lucrurile, am sa incerc sa va ofer un clasament al primelor 5 albume mai putin promovate de mass media, dar care trebuie ascultate cel putin odata in viata.
       
      Trupa s-a format in Londra, in anul 1965, si a schimbat numele de mai multe ori inainte de a se stabili pe Pink Floyd. A inceput ca trupa de psihedelic rock si a fost compusa din Syd Barrett, Roger Waters, Nick Mason și Richard Wright. Inca de la inceput a devenit rapid populara printre consumatorii de rock datorita sunetului inovator si al folosirii proiectiilor in concertele lor. 
      Din pacate, perioada lui Barrett cu trupa avea sa se incheie brusc din cauza problemelor de sanatatea mintala si dupa ce o perioada a fost sustinut de includerea lui David Gilmour, a fost in cele din urma inlocuit de el in anul 1968. In aceasta formula grupul a oferit unele dintre cele mai bune albume compuse in istoria muzicii. 
      Anul 1985 a insemnat o alta despartire pentru grup. Roger Waters a decis sa paraseasca formatia cu care a cantat timp de 20 ani. Waters a contestat in instanta posibilitatea folosirii numelui Pink Floyd de restul trupei. Dupa o lupta judiciara care a durat pana in anul 1987, Waters a semnat cu restul membrilor un acord care le permitea celorlalti sa foloseasca numele Pink Floyd. Trupa a continuat sa compuna si sa inregistreze albume pana in anul 2014. Ultimul album lansat a fost 'The Endless River'.
      In cei peste 50 ani de existenta Pink Floyd a trecut prin trei etape. Prima a inceput sub influenta lui Syd Barrett. Dupa retragerea fortata a acestuia locul sau a fost luat de Roger Waters. Iar plecarea lui Waters a lasat locul lui David Gilmour. Influenta celor trei este covarsitoare si este usor de identificat daca asculti albumele corespunzatoare fiecarei perioade.
      Te-ar mai putea interesa:
      Locul 5
      A Momentary Lapse of Reason (1987)
      Discul este lansat dupa plecarea lui Waters si este evident ca trupa resimte despartirea.  O parte din fani s-au plans de acest album spunand ca este comercial si ca membrii ramasi s-au  indepartat de radacinile lor muzicale. Personal cred ca aceasta desprindere de trecut a ajutat trupa sa mearga mai departe si sa isi construiasca un nou drum. Cantecele lansate in format single precum "Dogs of War", "Learning to Fly” sunt primite cu moderatie de fanii vechi pentru ca nu reuseau sa ofere creativitatea si stralucirea compozitiilor vechi. Pe ansamblu, albumul trebuie ascultat si perceput ca fiind un pas inainte pentru noul Pink Floyd.

      Locul 4
      Atom Heart Mother (1970)
      Acest disc poate fi unul dintre cele mai ignorate albume Pink Floyd. Piesa cu care debuteaza aceasta inregistrare se numeste "Atom Heart Mother" si are o durata de 23 minute. Este suficient sa asculti acest cantec ca sa intelegi de ce acest album merita sa intre in acest top. Restul  compozitiilor sunt la fel de stralucitoare si interesante. Pe langa piesa titlu, discul contine si doua melodii clasice „If” și „Fat Old Sun". Cu "Atom Heart Mother" viitorul Pink Floyd incepea sa se aseze asemeni unor caramizi intr-un zid. Trupa incepea sa construiasca piese care sa provoace in mod deliberat intelectul ascultatorului. 

      Locul 3
      Saucerful of Secrets (1968)
      Al doilea disc al trupei gaseste trupa in plina afirmare, un fel de noii copii prodigiosi ai rock-ului. In timp ce in Marea Britanie trupele se chinuiau sa cante blues de calitate,  sa surprinda esenta ritmurilor Delta-blues, sunetul Pink Floyd a fost straniu, inovator, minunat. Acesta este primul album al lui Gilmour cu formatia si ultimul LP al lui Syd Barrett cu grupul . Pe langa ciudata si totusi complet magistrala compozitie Barrett „Jugband Blues”, cel mai bun moment al albumului a fost compus de Waters. Piesa „Set the Controls for the Heart of the Sun”, este cu usurinta momentul de stralucire de pe album si a fost un semnal pentru dominatia lor viitoare. 

      Locul 2
      Animals (1977)
      Grupul se afla in cel mai bun moment al carierei muzicale cand a lansat "Animals" in 1977. Au folosit conceptul 'ferma animalelor' al lui George Orwell ca inspiratie de baza pentru melodiile de pe album. A fost o miscare geniala din partea trupei. Dincolo de aceasta idee imprumutata, Pink Floyd au produs un album ce a devenit clasic datorita calitatii compozitiilor. Acesta album este si primul moment in care Waters a inceput sa dezbata politica lumii atat de explicit.

      Locul 1
      Meddle (1971)
      Acesta a fost momentul in care Pink Floyd a iesit din sfera rock traditionala si a creat un nou gen in prog-rock. La inceput au cantat psihedelic-rock, mai apoi au extins aceste sunoritati dincolo de limitele vremurilor, iar acum au sarit in afara timpului, oferind un stil muzical nou si progresiv. Folosind diferite obiecte pentru a crea sunete dar si tehnici noi de inregistrare, grupul a spart zidul muzicii obisnuite. De fapt, au fost primii pasi catre cele mai frumoase inregistrari ale lor. Fara "Meddle", membrii grupului nu ar fi atins niciodata maretia. Acest album este piatra de temelie pentru toate acele inregistrari magnifice ce au urmat.

       
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • In timp ce lucram la articolul "Ascultatul muzicii in forma sa profunda. Alegeti un album, ascundeti telefonul, inchideti ochii", am pus comunitatii audiofile de pe Facebook urmatoarea intrebare:  
      Cate albume de muzica ascultati in medie intr-o saptamana?
      Au raspuns 87 de oameni. Rezultatul sondajului in procente il gasiti in graficul atasat.
      Cifra 7 nu are un rol cabalistic. A aparut facand un calcul simplu. Am scazut din orele active ale unei zile timpul petrecut de majoritatea dintre noi la munca sau cu alte probleme cotidiene. Am inclus timpul petrecut in mijloacele de transport, cumpararea de produse alimentare, timpul dedicat familiei, vizionarea unui film. Din calculul meu a iesit ca intr-o zi normala avem maxim o ora in care putem asculta muzica in liniste. O ora pe zi inseamna 7 ore pe saptamana. Raspunsurile arata ca aceasta cifra este una corecta.
       


       
      Va astept cu comentarii. 
      Robert Flescan
       

    • A auzi si a asculta
      Ce muzica preferi? Care este albumul tau de suflet? Cand a fost ultima data cand ai ascultat un album de muzica de la inceput si pana la sfarsit. Scriu ascultat si ma gandesc la auditia unei inregistrari transformata intr-o experienta imersiva, ca si cum ai privi un film, sau ai citi un roman. 
      Iti propun sa faci un lucru la care ai renuntat de mult. Elibereaza-ti programul pentru cateva ore si asculta 2 -3  albume preferate. Incepe cu albumul care iti aminteste de o intamplare din viata si termina cu cel pe care il iubesti cel mai mult.  Lasa muzica sa umple camera. Asculta cum notele se tranforma in muzica si cum muzica se transforma in sunet. Aminteste-ti cum este sa fii implicat intr-un moment ca acesta. Apoi gandeste-te cum artistii muncesc ani de zile la realizarea unui album. Nopti intregi pierdute in fata instrumentelor, ore fara sfarsit in studioul de inregistrare, discutii interminabile cu inginerul de sunet, atentia la fiecare detaliu al inregistrarii, cuvintele grele aruncate de producatorul albumului nemultumit de calitatea inregistrarii, etc. 
      Oare cati dintre noi se gandesc la munca din spatele unei inregistrari. Majoritatea inghit pe nerasuflate single-ul lansat de casa de productie si il pastreaza intr-o lista cu muzica preferata pe Spotify sau Tidal. In cel mai bun caz reusim ca printre postari pe Facebook sau Twitter sa adaugam in lista cu muzica preferata inca o melodie de pe acest album. Facem toate acestea instinctual, mecanic, fara a ne gandi pentru o secunda ca artistul impreuna cu echipa lui a muncit o perioada lunga la acest album. Taiem o secventa din aceasta munca, din talentul artistului vazut ca intreg, si o transformam intr-un moment Kodak, intr-un instantaneu limitat la cateva minute. 
      Poate fi o asemenea secventa suficienta pentru a intelege mesajul, munca, talentul, pasiunea, din spatele unei inregistrari muzicale? Pierdem sau castigam daca limitam auditia unui album la una sau doua melodii? Tu, ce crezi?
      La inceputurile existentei sunetului inregistrat ascultatorii tratau acest fapt ca pe un miracol. O minune, o calatorie in timp si spatiu care te apropia de gratia lui Dumnezeu. Adevarat, acest nou Dumnezeu era diferit, renunta la a fi o fiinta a patimilor si oferea omului placerea sunetului si a dansului. Cauta cu Google  imagini de la inceputul erei audio HiFi.  Vei fi surprins. Reclamele de epoca prezinta cupluri asezate in jurul sistemului HiFi, ca si cum ar fi fost asezate la masa de pranz sau in jurul bradului. Sugestia acestor reclame este evidenta. Oamenii erau invitati sa asculte muzica la modul profund, sa transforme auditia intr-un moment de intimitate alaturi de cei dragi.
      Profesoara Pauline Oliveros a inventat expresia 'ascultare profunda' doar pentru acest mod de a asculta muzica. Definindu-l ca un fel de 'atentie radicala'. Ea spune ca exista o diferenta evidenta intre  'a auzi si a asculta'. A auzi este mijlocul fizic care permite perceptia. A asculta inseamna a da atentie la ceea ce este perceput atat acustic cat si psihologic.
       
      Ascult muzica profund, deci exist
      A venit momentul sa te invit la auditia exclusiva a trei albume preferate. Inainte sa incepi auditia arunca telefonul, zavoraste usa casei , scoate televizorul si pc-ul din priza. Acum aseaza-te confortabil pe canapea in pozitia ideala de auditie sau puneti castile pe cap. Pentru a creste gradul de perceptie deschide o sticla de vin sau umple un pahar mare de wisky. Ai ales muzica. Porneste. 
      Renunta la modul obisnuit in care percepi muzica. Asculta muzica cu urechile in acelasi mod in care citesti o carte. Absoarbe aroma notelor asa cum ar face un pasionat de vin care imprastie licoare peste papilele gustative fara graba. Lasa notele sa se transforme in imagini dispersate pe care mai tarziu le vei asambla intr-o amintire. Fii partasul povestii narate de muzician. Voi doi in jurul unui foc de tabara in apropierea muntelui Kilimanjaro, o chitara atinsa cu degete experte, o voce ce insira amintiri pe note. Asculti muzica profund, asta faci.
      Factorul snob
      Snobii iti vor spune ca muzica poate fi ascultata profund doar daca ai un sistem format dintr-un pick-up, un amplificator foarte scump, o pereche de boxe cu design italian sau o pereche de casti pe care ai platit o suma ce depaseste salariul mediu pe economie. Mai mult decat atat, in universul snob toate acestea nu sunt suficiente, muzica ascultata trebuie sa fie imprimata pe un disc de vinil audiofil sau japonez. Nu spun ca este o idee rea sa poti avea toate acestea, insa o auditie profunda nu depinde de suma investita in sistemul audio HiFi. Ar mai fi ceva. Discutia despre calitatea oferita de diferitele moduri in care muzica este livrata catre ascultator. Pasionatii numesc aceasta poveste razboiul formatelor audio. Banda de magnetofon, vinil, CD, fisiere audio, streaming audio, sunt modalitatile prin care muzica ajunge la noi acasa. Sunt acestea atat de importante pentru o auditie profunda? Tu ce crezi? Eu unul ma multumesc si cu un stream Spotify de 320 kb. 
       
      Your path you must decide (Yoda)
      Muzica nu este si nu poate fi redusa la o insiruire de note si ritmuri. In spatele fiecarei inregistrari se afla o serie de intamplari si  momente care au marcat viata artistului sau viata comunitatii. Uneori aceste naratiuni au un sens muzical profund personal, alteori artistii incearca sa influenteze societatea si cultura, alteori sunt doar o simpla picatura comerciala in marele ocean reprezentat de industria muzicala. 
      Asculta melodia lui Eric Clapton - 'Tears in Heaven' si vei simti toata tristetea unui tata al carui fiu a murit in copilarie. Muta-te cu auditia in universul provocator creat de David Bowie  pe albumul 'The Rise and Fall of Ziggy Stardust and the Spiders from Mars' si incearca sa intelegi temerile unei generatii speriata de posibilitatea unei apocalipse nucleare si a unui probabil viitor lipsit de sens. Danseaza alaturi de Dire Straits pe melodia 'Money for Nothing' daca vrei sa intelegi ce a insemnat canalul de muzica MTV pentru generatia anilor '90. La final treci prin albumul 'The Wall' - Pink Floyd si intra in pielea insinguratului star rock, Pink, al caruit  tata a murit in razboi. 
      Cu putina rabdare muzica ascultata profund se transforma intr-un univers al miracolelor si al povestilor fara de sfarsit. Aventureaza-te inauntrul ei si nu vei fi dezamagit. 
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

    • Am aflat de acest amplificator stereo construit in Romania intamplator. Intr-o zi am trecut pe la unul din dealerii cu showroom in Bucuresti. In camera de auditie am gasit acest amplificator conectat la un sistem audio. Privit de la departare parea sa fie un aparat construit de una din firmele cu traditie solida in audio high-end. Dealerul m-a asezat pe scaun si a pornit muzica. Dupa cateva zeci de secunde am fost intrebat daca imi place. Am raspuns afirmativ. Apoi a inceput sa imi spuna povestea constructiei acestui amplificator. Cuvintele curgeau cu informatii in timp ce continuam sa ascultam muzica. Dupa alte cateva zeci de secunde am rugat gazda sa schimbe muzica. Am cerut albumul Roger Waters - Amused to Death. Masterul acestei inregistrari imi este foarte cunoscut pentru ca il folosesc deseori in testarea aparatelor din articolele HiFi Tech. In acel moment amplificatorul era legat la o pereche de boxe Marten. Sunetul pe ansamblu avea muzicalitate, scena sonora se dezvolta in spatele boxelor, insa lipseau efectele 3D caracteristice unei inregistrari QSound, iar basul parea usor anemic, chiar spart. Am intrebat daca sistemul este perfect potrivit si am primit un raspuns negativ. Sistemul era unul de test, fara sa fie finalizat. Imediat boxele Marten au fost inlocuite de o pereche de boxe Sonus Faber. Cu noile boxe sunetul s-a schimbat imediat. Masterul inregistrarii a inceput sa curga din difuzoare asa cum a fost gandit in anul 1992. Am continuat sa ascult muzica prefacandu-ma atent la discutie. Ceva din sunetul acestui amplificator ma atragea iremediabil. Ascultam muzica si imi aminteam de copilarie. Ma simteam ca un copil ce priveste pe geam la borcanele cu dulceturi ale bunicii. Sincer, cu greu as putea defini atractia mea pentru acest amplificator. Ar putea fi din cauza lampilor mari, sau a designului exterior (transformatoarele sunt ascunse in carcasa), sau pentru ca este un amplificator construit in Romania, sau doar pentru ca are un sunet bun. O jumatate de ora mai tarziu am plecat de la dealer. La plecare am primit  promisiunea acestuia ca voi putea scrie un articol in HiFi Tech.

      Prezentare
      Din cauza dimensiunii am numit acest amplificator 'The Big Boy'. Momentan nu are un nume. Amplificatorul este un prototip al unui produs ce ar urma sa fie lansat undeva in viitor. Privit de la distanta remarci imediat cele 4 lampi mari pozitionate deasupra. Daca te apropii observi atentia cu care a fost lucrat, micile detalii constructive care il pot transforma intr-un amplificator audio exotic, un adevarat high-end.
      Pe partea frontala se gaseste o sigla cu numele constructorului. In cazul acesta numele constructorului este unul si acelasi cu al dealerului, HiFi Expert. Dezvoltarea amplificatorului este o colaborare intre dealer si un inginer electronist. Planul de lucru a fost construirea unui amplificator cu lampi Single Ended Class A.
      Caracteristicile tehnice sunt urmatoarele: 
      - 30 W  SE (single ended) class A, zero global feedback 
      - Impedance: 100 kohm 
      - Tuburi: 2 x D3A Siemens, 2 x 300B Audio Note, 2 x WE845 
      - Output transformers: Lundahl 
      - Interstage transformer: Lundahl 
      - Bias manual  
      - Transformator de putere – 800 W
      - Greutate: 40 kg (cifra este aproximativa)
      - Dimensiune carcasa (fara lampi): L x 50 cm, l x 41 cm, H x 15 cm. Dimensiunile carcasei sunt masurate de mine. Nu cunosc exact cotele de lucru ale aparatului.
      Exteriorul amplificatorului arata ingrijit. Carcasa este argintie cu insertii de culoare neagra pe laterale. Zona transformatoarelor este decupata si acoperita cu un gratar de culoare argintie. Intuiesc ca acest gratar are rolul de a lasa aerul rece sa patrunda in interiorul aparatului pentru a il raci. Tot pentru racire, in partea din spate, a fost aplicat un radiator. 
      Pe partea frontala a aparatului sunt montate doua butoane rotative mari. Cel din dreapta controleaza volumul auditiei, celalalt este selectorul de intrari pentru semnalul analogic. Intre acestea se gasesc doua butoane cu care se poate modifica biasul. Exact in centru se afla un vumetru care ajuta la reglarea biasului. Pozitia fiecarui buton este evidentiata cu leduri de culoare rosie (volum, selector intrari) sau verzi (reglare bias).
      Intrarile de semnal analogic sunt asezate in lateral, aproape de partea frontala. Explicatia acestei pozitionari mai putin ortodoxe ar fi scurtarea traseului de semnal. Un traseu scurt creste acuratetea semnalului livrat boxelor. In spatele amplificatorului, pe langa radiatorul aplicat, se gasesc conectorii pentru boxe si conexiunea necesara alimentarii la retea.
      Teste
      Am testat amplificatorul in urmatorul sistem:
      ⦁    Yamaha CDS3000 - SACD / DAC
      ⦁    The Big Boy - amplificator
      ⦁    Focal Electra 1038 BE - boxe
      ⦁    Cabluri - Kimber Kable & Vicol Audio & Wireworld & The Chord Company
      Muzica de test: Roger Waters - Amused to Death, Avishai Cohen with Nitai Hershkovits - Duende, Elina Garanca – Habanera .
      Roger Waters
      Inca de la inceputul albumului am simtit cum sunt inconjurat de efectele sonore. Vocile radioului care se aud pe inregistrare sunt proiectate in stanga, undeva la 2 metri fata de boxa. Un caine latra in interiorul unei curti la cativa metri in spatele boxelor, mai tarziu sunetul unor tunete de furtuna se proiecteaza de la dreapta la stanga pe verticala acoperind o suprafata vasta. Ma simt de parca as fi pe un camp si privesc cerul in timp ce se pregateste o furtuna. Vocea lui Waters pluteste peste aceste imagini ce se succed asemeni unui film de celuloid. Este adanca, placuta si expresiva. Durerea, angoasa si ironia cantecelor sunt transmise direct catre ascultator. Instrumentele, vocile feminine din spate, efectele sonice tridimensionale, transforma auditia intr-o scena ce pare desprinsa dintr-o tragedie antica. Realismul prezentarii este atat de bine conturat incat uiti ca asculti o inregistrare de studio. Esti acolo, in primul rand, martorul unei reprezentatii grandioase in cea mai mare sala de teatru posibila.
      Avishai Cohen with Nitai Hershkovits
      Am ales aceasta inregistrare cu gandul la cele doua concerte cu Avishai pe care le-am vazut, trait, la Sala Radio. Imi place contrabasul lui Avishai, muzica lui, mixul de jazz cu influente culturale israiliene. The Big Boy a reusit sa tina in frau acest duo exploziv. Contrabasul a fost adanc, in viteza si foarte bine strunit. Basul a avut senzualitate formelor feminine din picturile lui Rubens. Nu am simtit nici o clipa ca amplificatorul ar pierde controlul boxelor si basul ar capata coada. Pianul a fost in aceeasi nota. Atacul notelor s-a simtit acid, rapid, sclipitor. Melanjul intre contrabas si pian a fost o demonstratie de forta, control autoritar al boxelor dar si de muzicalitate si placere sonica.
      Elina Garanca
      Elina este o mezzo-soprana letona cu o voce pasionala pe care o apreciez. Habanera este o colectie de arii extrase din rolurile tiganilor din opere si operete. Discul a fost lansat de Deutsche Grammophon in anul 2010. Alaturi de mezzo-soprana se afla Orchestra Sinfonica Nazionale Della RAI, dirijorul Karel Mark Chichon, Roberto Alagna, chitaristul Jose Maria Gallardo del Rey si corul filarmonic din Torino. 
      Muzica a fost supla si seducatoare. Camera s-a umplut cu nuante de neon si ritmuri spaniol-tiganesti. Fiecare piesa a fost un cadou auditiv. Vocea Elinei a fost calda, matasoasa, senina, plina de viata, incarcata cu arome de miere culeasa din flori de salcam. Acutele au fost temperate cu grija. Nu a existat niciun moment in care sa simt o urma de agresivitate tonala. M-am putut bucura pe deplin de muzica in ansamblul ei si de vocea rafinata a Elinei in particular. 
      Concluzie
      Acesta este al treilea amplificator construit in Romania care primeste un articol in HiFi Tech. Toate au fost amplificatoare bune, dovada ca si la noi in tara exista electronisti talentati, oameni care ar putea oricand sa paseasca dincolo de granita subtire care desparte vestul de est. Atasez linkuri cu articolele in care sunt prezentate celelalte amplificatoare:
      In sistemul meu ‘The Big Boy’ (porecla inventata de mine) a fost asemeni unui dirijor care controleaza cu o mana de fier intreaga orchestra. Sunetul lui este asemeni imensitatii unui ocean, te infricoseaza cu dimensiunea lui, dar in acelasi timp te invita sa il strabati de la un capat la celalalt. Au existat cateva momente cand mi-ar fi placut un sunet mai incisiv, basul sa coboare in zona telurica, insa pe ansamblu va spun cu mana pe inima, este o adevarata revelatie audio. The Big Boy este un amplificator al pierzaniei audiofile. Te face sa uiti de sunet, soundstage, rezolutie, dar iti aminteste in fiecare secunda a auditiei ca muzica este cea care conteaza.
      Pro:
      ⦁    design exotic
      ⦁    calitatea componentelor
      ⦁    schema
      ⦁    sunet mare, fara granite
      ⦁    muzicalitate
      ⦁    clasa A @ 30 W
      Contra:
      ⦁    caldura degajata
      ⦁    posibil sa apara o lipsa de control al basului pe boxe cu SPL mic
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • Led Zeppelin (I) este albumul de debut al trupei britanice Led Zeppelin si a fost lansat in anul 1969. Din punct de vedere muzical materialul discografic este un amestec de compozitii originale cu rearanjari ale unor cantece de blues si folk. Albumul este o fuziune de blues, hard-rock si rock psihedelic. Chiar daca o parte din melodiile de pe acest album sunt reinterpretari, trupa a reusit sa modeleze aceste idei vechi si sa le ridice la un nivel superior. Fiind primul album artistii au platit tribut influentelor muzicale ale vremii. Fantomele rifurilor de chitara ale lui Jimi Hendrix si Jeff Beck bantuie acest album de la un capat la celalalt.
      Prima data am ascultat acest material discografic acum mai bine de 30 ani la un casetofon mono. La vremea aceea cochetam cu rockul agresiv, metalic, iar ascultatul unei trupe ca  Led Zeppelin era aproape un pacat in fata zeilor de la Slayer sau Megadeth. Ma aflam alaturi de cativa prieteni intr-o camera inghesuita, de tipul celor construite de comunisti, fumam ca turcii, beam bere Margineni si ascultam muzica rock.  
      Imi amintesc cu precizie infinitezimala indiferenta noastra dupa terminarea primului cantec de pe album. Titlul acestuia este 'Good Times Bad Times'. Acordurile urmatoarei melodii 'Babe I'm Gonna Leave You' ne-au gasit impartasind vocal impresiile lasate de primul cantec. Eram dezamagiti si ne intrebam cum de Led Zeppelin sunt considerati a fi o trupa atat de mare. In acest timp banda casetei continua sa se invarta umplund camera cu un ritm accelerat. Chitara lui Page se insinua invizibil in urechi si pregatea intrarea vocii lui Robert Plant. Dupa cateva zeci de secunde ritmul avea sa devina o Furie manioasa proaspat scapata din infern, iar toba lui Bonham sa se deschida asemeni unei guri uriase pregatita sa ne inghita. Ne-am oprit din tot ce faceam. Nu fuma nimeni. Berea a ramas neatinsa in sticle. Cuvintele au incetat sa mai zboare prin spatiul camerei. Muzica ne acaparase in intregime.
      A urmat 'You Shook Me', o balada blues electrica. Ritmul cantecului porneste din piciorul lui Bonham care se misca asemeni unui pendul perfect aliniat. Aerul impins de toba prin spatiul camerei se transforma intr-o experienta palpabila. Page nu doreste sa ramana in umbra si foloseste la maxim efectul distorsionat al chitarei electrice. Ai spune ca artistul isi propune pe aceasta piesa sa rupa corzile in ciuda ritmului lent. Plant simte dansul notelor prin aer si apoi intr-un gest spontan isi moduleaza vocea intr-un tril electric. Page continua sa apese pedala de distors pana la capat, Bonham loveste toba ca un diavol, iar noi ne amintim de berea rece din sticla si luam o inghititura racoroasa din lichidul dulce amar.
      Urmeaza 'Dazed and Confusion', un amestec de rock psihedelic, blues si hard-rock. Cantecul debuteaza in ritmul basului electric cu un sunet apasator si obsedant. Asculti vibratiile basului si te simti ciudat, de parca ai fi proiectat intr-un univers asemanator cu cel creat de Lewis Carol in cartea ‘Alice’s Adventures  in Wonderland’. Chitara lui Page continua in acelasi ritm obsedant. Metalul corziilor de chitara se topeste in note muzicale.  Plant pare sa se fi cocotat pe un munte de unde striga catre noi, iar Bonham se transforma intr-un Shiva distrugator ce loveste toba cu cele patru brate ale sale. Unul din prieteni spune o gluma: Bai, Bonham incearca sa sparga zidurile camerei construite din fier beton si ciment. Am ascultam albumul pana la capat fara sa respiram. Oxigenul nu mai era o necesitate, muzica Led Zeppelin da. La finalul auditiei am numit stilul propus de britanici 'LSD hard rock'.  
      Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea muzicala cu amintirea primei auditii Led Zeppelin si daca nu ati ascultat pana acum aceasta trupa, cel putin veti incerca sa-i oferiti o sansa.
      Inchei recomandarea mea cu o scurta istorie Led Zeppelin. Trupa britanica s-a format in anul 1968 in urmatoarea componenta: Jimmy Page - chitara, Robert Plant - voce, John Paul Jones -bas / clape, John Bonham - baterist. Au activat intre anii 1968 si 1980. Trupa s-a desfiintat in anul 1980 din cauza mortii bateristului John Bonham . In acest timp au lansat 8 albume. In anul 1982 a fost lansat un album de melodii rare, piese inregistrate in cei 12 ani de cariera, dar care nu au aparut oficial pe unul din albumele lor. Inca de la primele albume critica a considerat Led Zeppelin ca fiind unul din cele mai inovatoare si influente grupuri de rock. Ca popularitate Led Zeppelin sunt pentru anii '70 ce au fost The Beatles pentru anii '60. In decursul a zece ani de activitate au reusit sa incalce majoritatea regulilor muzicale vechi si sa inventeze unele noi, au vandut mai multe inregistrari comparativ cu aproape orice alt artist si au dus stilul de viata rock'n'roll la un nivel super-uman. Dar nimic din toate acestea nu ar conta, daca muzica nu ar fi pe masura legendei lasate in urma.
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • In articolul de astazi am sa va prezint una din surprizele placute ale ultimilor ani, Xindak MT-3 RC . Amplificatorul este dezvoltat si asamblat de Chengdu XINDAK Electronics Co, Ltd. Aceasta este o companie chineza care a aparut pe piata in 1988. Pe langa productia sub brand-ul propriu XINDAK, Chengdu XINDAK Electronics reuneste pe aceeasi linie de productie si brandurile Audreal si Soundright. Chengdu XINDAK Electronics  ofera pasionatilor produse HiFi de calitate ca amplificatoare, CD playere, difuzoare, cabluri hi-fi si accesorii, precum si produse OEM si ODM pentru diferite alte marci audio din lumea intreaga.

      Xindak MT-3 RC este un amplificator  pushpull, care ofera 40W in clasa AB in varianta pentoda si 18W clasa A in varianta trioda. Schema amplificatorului este una clasica. Nu se poate spune ca  cineva de la departamentul de dezvoltare al chinezilor a dorit sa reinventeze roata. Etajul de amplificare foloseste patru tuburi EL34 , etajul de preamplificare  un tub 12AX7, iar convertorul de faza doua lampi 6N8P.
      Fara sa aiba un design de top sau sa foloseasca materiale scumpe, de exemplu insertii de lemn nobil,  Xindak MT-3 RC  arata surprinzator de aspectuos pentru un amplificator Made in China. In mijlocul partii frontale se afla butonul de volum. Acesta este negru cu o insertie circular argintie. In dreapta exista un buton argintiu cu care selectam una din cele trei intrari de linie, iar in stanga gasim un alt buton argintiu necesar conectarii la alimentarea aparatului. Pe carcasa sunt montate la vedere lampile, iar in spatele acestora sunt cele trei transformatoare. Comutatoarele cu care puteti alege modul de functionare al amplificatorului (trioda sau pentoda)  sunt montate pe suprafata carcasei in apropierea tranformatoarelor. In spate amplificatorul are trei intrari de linie, conexiuni dedicate boxelor cu valori de 8 / 4 ohmi si intrarea AC. Nu trebuie sa va faceti griji din cauza lampilor daca aveti copii sau animale de companie. Acestea sunt acoperite cu un capac de protectie solid. Carcasa in ansamblu se prezinta  foarte compact, ceea ce face ca sasiul sa fie mai putin sensibil la vibratii. Adaugati la toate acestea si greutate de 18 kilograme.
      Specificatii
      Putere: 18 W trioda / 40 W pentoda @ 8 ohmi
      THD: <0,02%  (1  kHz)
      Raport semnal zgomot: > 89 dB
      Raspuns in frecventa: 10 Hz - 70 kHz
      Dimensiune WxHxD (mm): 358 x 197 x 321
      Greutate  – 18.5  kg
      Teste
      Am ascultat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: 
      Yamaha CDS 3000 – SACD player / DAC
      Xindak MT-3 RC – amplificator
      Focal Electra 1038 Be – boxe
      Kymber Cable – cablu interconect
      Vicol Audio – cablu boxe 
      Pentru muzica de test am ales inregistrari muzicale din perioada cand amplificatoarele cu lampi erau la moda. Am ascultat urmatoarele inregistrari: Elvis – Elvis is Back, Led Zeppelin – I, Prokofiev – Romeo and Juliet (muzica de balet). 
      Daca va place sunetul de lampa acest amplificator nu va dezamagi. Gama medie se simte usor impinsa in fata, are consistenta si o saturatie placuta. Sunetul pe ansamblu este cald, dens, sensibil si molatic.
      Elvis – Elvis is Back
      Vocea lui Elvis se simte proiectata undeva in spatele camerei de parca ar canta exact pe aceeasi linie cu orchestra. Instrumentele ofera un constrast placut vocii fara ca sunetul lor sa altereze prezenta vocala. Sunetul in ansablu nu a parut crispat si nu am avut senzatia de artificial / digital. Ascultam o inregistrare din anii ’60 asa cum imi imaginez ca ar fi sunat in acei ani. Pentru ca nu am trait in acea perioada si nu am ascultat un sistem audio complet construit in acei ani, sunt obligat sa imi folosesc imaginatia. Folosesc ca referinta filmele lui Elvis in care viata este prezentata in culori roz, rock’n’roll. Cam in acest fel este si auditia cu Xindak MT-3 RC. Muzica curge relaxat si ritmat in spatiul camerei fara sa aiba pretentia de a fi altceva decat este. Relatiile tonale si fluxul informational au un impuls bun. Ritmul, notele muzicale, sunt prezentate fara a suferi de boala trecerii timpului, de o anumita distorsiune temporara. Totul este acolo in fata mea, sunet aproape analog cantat pe o plaja unde fete si baieti frumosi danseaza in ritmul muzicii.
      Led Zeppelin – I
      Va marturisesc ca iubesc cu pasiune acest prim album al trupei Led Zeppelin. Amestecul de blues electric, hard rock  si ritmuri psihedelice te prinde asemeni unui vartej urias si te atrage catre radacinile muzicii de la sfarsitul anilor ’60. Pe aceasta inregistrare vocea si instrumentele au parut ca se amesteca usor. Motivul ar putea fi chiar timbrul acestui tip de amplificator. Frecventele medii se imprastie si acopera in anumite momente frecventele aflate in imediata apropiere. Din acest motiv sunetul castiga in zona de muzicalitate, dar pierde in zona de transparenta care afecteaza spatialitate si curatenia timbrala. 
      Vocea lui Robert Plant a fost  placuta si suficient de detaliata. Cu Xindak MT-3 RC, Plant a parut in una din zilele lui bune de cantat. A reusit sa atinga notele complicate, sa falseze foarte putin si sa puna suflet in muzica. Partea electrica, reprezentata de chitaristul Jimmy Page si John Paul Jones, a sunat minunat privita din perspectiva unui meloman si fan Led Zeppelin. A avut un ritm bun, pasajele complexe s-au simtit detaliat si au existat lungi momente de sincronizare perfecta intre energia corzilor electrice, toba si voce. Sunetele percutante din toba lui Bonham au fost putin cam pufoase pentru gusturile mele, insa nu ma pot plange ca nu au avut carne si oase reale. Simteam toba, puterea degajata de lovituri, dar lipsea energia impactului infinit ce uneori pare ca iti taie respiratia. 
      Prokofiev – Romeo and Juliet
      Xindak MT-3 RC a prezentat efectele spatiale foarte bine. Sunetul cornului francez s-a simtit vertical, de parca ar fi coborat din inaltul cerului, apoi viorile au facut un pas inainte catre spectatori asemeni unui rand perfect simetric format din balerine. Urmeaza un flaut ce isi face simtita prezenta undeva in spatele scenei. Apoi langa el pare sa se fi asezat un fagot. Ai spune ca sunt doua pasari cantatoare cocotate pe crengile unui copac. Ne intoarcem la viori. Corzile sunt ciupite discret, sunetul este delicat si poate fi confundat cu fosnetului produs de tutu-ul balerinelor. In fata ascultatorului se desfasoara o intrega impletitura de sunete muzicale ce ofera un simt minunat al perspectivei sonice, al sentimentul real de profunzime. Ascultam compozitia lui Prokofiev  si ma gandeam la iscusinta acestuia in a crea o muzica dedicata dansului, miscarilor elaborate in ritmul notelor muzicale, dar care in realitate imprumuta, se inspira, din gratia trupului uman ce se arcuieste cu indrazneala  in incercarea de a invinge gravitatia. 
      Chiar daca am folosit amplificatorul in configuratie pentoda, Xindak MT-3 RC a suferit din cauza limitarii de putere. Contributia boxelor Focal Electra 1038 Be la aceasta concluzie este evidenta. Acestea sunt boxe  gurmande in momentele dinamice.  Din acest motiv pe muzica clasica sunetul oferit a fost restrictionat dinamic. In rest Xindak MT-3 RC a avut extensie suficienta, notele inalte ale viorilor, cornului francez, au avut o textura buna, muzicala, lipsita de distorsiuni. 

      Concluzie
      In ciuda aspectului sau spartan, a designului exterior saracacios, Xindak MT-3 RC are un suflet muzical. Este un amplificator ieftin care poate sa va aduca o cantitate impresionanta de muzica si culoare in viata. Nu va ascund, acest amplificator nu controlează perfect basul, chiar daca il folositi in modul pentoda. Compenseaza aceasta lipsa oferind o medie plina de viata si inalte frumoase si naturale. Sunetul este viu, vocalele sunt putin impinse inainte, iar senzatia de spatiu este foarte solida. 
      Pro:
      pret (1100 euro)
      imagine holografica
      sunet viu
      posibilitatea de a schimba sunetul folosind lampi superioare
      Contra:
      controlul basului
      limitare dinamica pe anumite inregistrari 
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

    • Ideea acestui articol a pornit de la un subiect lansat pe Facebook in care se discuta despre intensitatea sonora la care ascultam muzica acasa. In opinia mea o discutie despre un asemenea subiect presupune cunostinte minime despre loudness, compresie dinamica, noise floor (zgomot de fundal), gama dinamica. Urmarind si intervenind in discutie am avut senzatia ca nu toata lumea este familiarizata cu acesti termeni. In articol am sa explic intr-o varianta succinta acesti termeni si am sa va invat cum puteti calcula dinamica sunetului muzical in timpul unei auditii private. 
      Loudness
      In acustica intensitatea zgomotului este perceptia subiectiva a presiunii sonore . Pe intelesul tuturor, loudness-ul este modul in care creierul ordoneaza sunetele pe o scara care incepe de la sunetul cu cea mai mica intensitate (sunet silentios) si se termina cu sunetul avand intensitatea cea mai mare (senzatia de sunet tare).
      Loudness war
      Se refera la tendinta cresterii nivelului, intensitatii audio in inregistrarile muzicale, folosind in mod intentionat un proces numit compresie dinamica. Intensitatea poate fi crescuta prin mai multe tehnici de procesare a semnalului  precum compresia si egalizarea dinamica. Inginerii pot aplica un raport din ce in ce mai ridicat de compresie la o inregistrare, pana cand aceasta atinge constant varfuri ale amplitudinii maxime. In limbaj informal, fraza de mai inainte inseamna ca intensitatea semnalului este crescuta artificial catre o valoare a sunetului care se aude constant tare. 
      Compresia dinamica nu se reduce doar la cresterea intensitatii semnalului pentru a oferi senzatia unui sunet puternic asa cum ati putea crede. Poate fi folosita in mastering si ca metoda pentru reducerea volumului unor instrumente cu sunete puternice (toba) sau amplificarea sunetelor unor instrumente a caror sunet are o intensitate sonora scazuta (flaut). Folosind acest proces un inginer de master echilibreaza dinamic sunetul instrumentelor si ofera posibilitatea ascultatorului sa auda fara efort intregul spectru sonor.
      Zgomot de fundal - datorat inregistrarii
      Zgomotul de fundal este in general zgomotul detectat într-un fisier muzical si care nu contine informatii utile. Acest zgomot este, de obicei, cel mai bine detectat atunci cand nu există niciun alt semnal audio. Cand vine vorba de zgomot de fundal, cu cat zgomotul de fundal este mai mic, cu atat mai bine. Dar nu va faceti griji, aceasta este o problema obisnuita in audio, fie ca vorbim de inregistrari digitale sau analogice. Aproape orice poate genera zgomot de fundal in timpul unei inregistrari audio, camera unde s-a facut inregistrarea, un calculator, miscare instrumentistilor in timp ce canta, microfoanele cu care se capteaza sunetul, aparatele cu care se proceseaza sunetul in studioul de inregistrare, prelucrarea digitala a inregistrarii. 
      Zgomot de fundal - datorat conditiilor de acasa
      Acasa, in timpul auditiilor muzicale, zgomotul de fundal isi face din nou aparitia. Acesta este generat de sistemul audio folosit pentru ascultat muzica si de zgomotul mediului inconjurator. 
      Sistemul audio genereaza zgomot de fundal. Acesta se masoara in decibeli si poarta numele de SNR (raport semnal zgomot). SNR este definit ca fiind un raport intre puterea semnalului si zgomotul de fundal generat de aparate, sistem audio. Zgomotul mediului inconjurator este compus din zgomotul camerei de auditie (respiratie, miscarea noastra prin camera, alte surse de zgomot) si zgomotul de ansamblu al orasului, spatiului unde locuim.
      In concluzie, cand ascultam muzica acasa, dinamica sunetului util receptionat de creier are ca punct de plecare zgomotul de fundal. Am sa notez cu 0 aceasta valoare pentru a usura demonstratia, pentru ca de aici incepe creierul sa distinga sunetele muzicale. In realitate zgomotul de fundal al unei camere depaseste 30 dB. Asta in cazul camerelor linistite. O camera normala are valori apropiate de 40 dB. Dupa cum puteti observa zgomotul de fundal actioneaza ca un limitator al intervalului dinamic.  
      Gama dinamica
      In audio, gama dinamica descrie raportul dintre amplitudinea celui mai puternic semnal nedistorsionat si zgomotul de fundal. Domeniul dinamic este reprezentat de raportul semnal-zgomot (SNR), de semnalul cel mai puternic posibil pentru un sistem audio.
      In muzica, gama dinamica descrie diferenta dintre cel mai linistit sunet si cel mai puternic sunet al unui instrument, al unei parti sau al unei piese de muzica. Pentru a va exemplifica acest lucru, am sa va spun ca gama dinamica muzicala asa cum este perceputa in mod normal intr-o sala de concerte nu depaseste 80 dB, iar vorbirea umana este perceputa in mod normal pe o gama de aproximativ 40 dB.
      Atentie! Nu confundati gama dinamica asa cum este utilizata in audio cu gama dinamica muzicala. Sunt chestiuni diferite chiar daca par asemanatoare.
      Cu aceste clarificari terminate, am sa revin la subiectul pe care il propun in acest articol: gama dinamica a sunetului muzical perceput in timpul unei auditii casnice. Cum aflam valoarea gamei dinamice muzicale perceputa in timpul unei auditiii casnice?
      1.
      Masuram noise floor-ul camerei in pozitia de ascultare. Pentru realizarea acestei masuratori avem nevoie de un soft specializat, un telefon sau un PC si un microfon. Echipati cu cele necesare trecem la masuratori. Prima data masuram noise floor-ul camerei de auditie. Camera mea de auditie are noise floor-ul minim de 30 dB. In cazul unei auditii muzicale tot ce se aude peste aceasta valoare este sunet util, sunet ce poate fi receptionat de urechi si tradus de creier ca fiind muzica. Diferenta intre noise floor-ul camerei si sunetul cu intensitatea cea mai mare reprezinta dinamica muzicala a auditiei. Valoarea aceasta nu poate fi considerata ca fiind absoluta (corecta pana la perfectiune), pentru ca rezultatul este influentat de camera si aparatul de masura. Chiar si in aceasta varianta ne putem face o idee despre dinamica auditiei. 
      imaginea 1

      2.
      Alegem o inregistrare muzicala si masuram gama dinamica. Pentru acest articol am ales o inregistrare de muzica clasica. Intuiam ca dinamica acesteia va fi foarte buna. Masuratorile arata ca in imaginea 1. Observati cum valorile dinamice pornesc din imediata apropiere a punctului de intensitate minima sonora la o valoare de 30.5 dB, 30 dB este valoare zgomotului de fond in cazul camerei mele, si se opresc la o valoare a intensitatii sonore maxime de 81.6 dB. Diferenta intre aceste doua puncte este de 51 dB. Aceasta este o inregistrari cu o dinamica foarte buna, apropiata de realitate. Daca as fi dorit ca in timpul auditiei sa cresc nivelu de intensitate sonora, sa ascult muzica mai tare, cele doua valori se vor modifica pozitiv, cu mentiunea ca intervalul dinamic al inregistrarii ramane constant la 51 dB. Acesta nu va suferi modificari. 
      Exemplu: o crestera cu 10 dB a intensitatii sonore muzicale va avea valori dinamice situate intre 40 dB (30 dB + 10 dB) si 91.6 dB (81.6 dB + 10 dB).
      Ma intorc la discutia de pe Facebook. Unul din amici mei audiofili a postat o imagine cu gama dinamica muzicala perceputa in cadrul unei auditii acasa, imagine 2.  Va rog sa priviti aceasta imagine si sa imi raspundeti aici, pe HiFi Tech, in sectiunea comentarii, sau pe Facebook, cum credeti ca este aceasta inregistrare din punct de vedere al dinamicii muzicale.
      Astept comentariile voastre pentru a continua impreuna articolul.
      imaginea 2

       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

    • De ceva timp am lăsat lucrurile banale deoparte, mă refer la muzica obșnuită. De ce? Pentru că am realizat că îmi scăpau lucruri esențiale. Producții muzicale excepționale care interferau întâmplător cu lista mea previzibilă și pe care, poate le mai auzisem undeva, cândva și cărora nu le puteam găsi repere. Mai mult decât atât, topurile și recomandărle mainstream nu corespundeau cu așteptările mele. Nemulțumirea mea m-a făcut să reiau o cercetare mai aprofundată asupra fenomenului. Aici am să mă refer la rock și începuturile lui și nu rock-ul convențional ci cel curajos, inovativ și experimental. Dacă originile și sinteza care a făcut să apară această categorie o știam, lucrul care m-a făcut să mă aplec mai cu atenție a fost că deși cunoșteam poate numele unei formații nu reușeam să o identific prin repertoriul și sound-ul ei. Asta s-a întâmplat și cu JEFFERSON AIRPLANE. Sigur! Unii au auzit de aceasta trupa, dar puțini și foarte puțini pot enumera una, două, trei piese măcar celebre. Asta nu spune decât că este cunoscut doar ce a fost în mod repetat expus publicului larg și cum mainstream-ul pare a face legea în istorie iar acesta din urmă este supus modei , gustului și intereselor de moment, singurul lucru care mi-a rămas de făcut este să mă conving singur că dincolo de peretele timpului și al uitării există lucrări extraordinare și mai ales filtrate prin gustul meu, modern contemporan, gravat de diversele forme muzicale.

      Formația s-a născut sub presiunea extraordinară a folck-ului lui BOB DYLAN (da și atunci făcea legea!!!) și a invaziei britpop din SUA pe fondul rock‘n‘roll-ului și blues-ului sudic, în sânul unei generații revoluționare și revoltate care se opunea materialismului axându-se pe spiritualitatea orientală și libertate exacerbată. Grupul s-a format în San Francisco, California cu prezență nominală între anii 1965-1974 și o reunire în anul 1989. Formația imprimă o matrice a sound-ului particulară coastei de vest a SUA (San Francisco Sound) atingând diverse genuri și stiluri (rock psihedelic, acid rock, folk rock, hard rock dar și protoprog). A fost singura formație care a cântat la toate cele trei festivaluri rock faimoase din anii 1960, Monterey (1967), Woodstock (1969) și Altamont (1969), fiind cap de afiș și la primul festival organizat pe Isle of Wight. A lansat șapte albume de studio dintre care cinci au fost premiate. Primul album de debut a fost produs în număr mic și intră în obiectele de colecție cu valoare foarte mare datorită variantelor interpretative.
      Surrealistic Pillow, cel de-al doilea și primul album din 1967, este considerat unul dintre albumele reprezentative pentru perioada hippie, și a adus formației renumele internațional. Cel puțin două compoziții sunt arhicunoscute cum ar fi, WHITE RABBIT sau SOMEBODY TO LOVE dar există ascunsă și bijuteria folkrock  EMBRIONIC JOURNEY care poate intra în orice colecție oricât de selectivă
      ar fi. Melodia ‘aterizează’ pe fața B a albumului înainte de WHITE RABBIT și are rol de intermezzo dar accuratețea construcției o  lansează direct către cle mai bune compoziții ale decadei șaizeciste.
      EMBRIONIC JOURNEY
      De pe al doilea album din anul 1967, AFTER BATHING AT BAXTER'S se remarcă piesa instrumentala cu un pronunțat caracter progresiv și foarte heavy  ‘SPARE CHAYNGE’, atipică manierei Jefferson Airplane și se mai poate spune că a fost matrice pentru formația krautrock CAN și totodată curentului postpunk (dar nu e singura!). Era epoca în care stereofonia provoca la experimente diverse iar albumul în ediție stereo lansat de RCA VICTOR are efecte de reverberație mult mai ample decât varianta mono. A SMALL PACKAGE / YOUNG GIRL SOUNDAY BLUES este o compoziție cu un un intro din muzica de avangardă la care alte formații făceau racord (ex: MOTHER OF INVETION cu ZAPPA)
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      SPARE CHAYNGE
       
      În 1969 este lansat albumul VOLUNTEERS (1969) fiind ultimul în linia clasică pe care a evoluat formația, un manifest împotriva războiului din Vietnam. Prima dintre recomandări este GOOD SHEPHERD o bijuterie influențată de muzica godspell în stil folk blues dar care mă duce cu gândul la o altă voce de excepție - MIRCEA VINTILĂ. De remarcat și pasajul (din nou intermezzo) MEADOWLANDS, reinterpretare după o melodie patriotic-comsomolistă-comunistoidă sovietică din 1933 .
      GOOD SHEPHERD

      Multitudinea de stiluri prin care a trecut trupa are la origini egalitatea și frățietate dintre membrii formației. Oricând, oricare dintre ei putea să fie frontmen, de aici acest mixt încantator și inovator de genuri din producțiile lor.
      La final am să amintesc de o melodie simbol pentru formatie. Îndrăznesc să o recomand pentru ca este o altă bijuterie rock cu nuanțe progresive din 1975 care amintește de alte formații ale timpului. Numele melodiei este FAST BUCK FREDDIE si este cantata de JEFFERSON STARSHIP, o prelungire a vechii formații.
      FAST BUCK FREDDIE

      S-ar mai putea vorbi și de cealaltă direcție folk, country blues rock și jam session, la mare modă în a doua parte a anilor ‘60. Aici am să vă las voua placerea descoperirii. 
       
      Articol scris de Duta Nicusor Tiberius
       

    • Pe 23 Aprilie, 2020,  invitam comunitatea audiofila si audio-vintage sa isi spuna parerea despre  importanta camerei de auditie. Am primit zeci de raspunsuri. Majoritatea prin intermediul grupurilor organizate pe Facebook. Reactia voastra imediata a insemnat ca acest subiect este foarte important. Majoritatea considerati camera ca fiind una din componentele importante ale sistemului si va ganditi serios la imbunatatirea acusticii camerei de auditie, asta daca nu ati facut-o deja. 
      Pentru cei aflati la inceput de drum cu amenajare acustica, dar si pentru cei care ati demarat acest proces am cateva sfaturi bazate pe experienta mea empirica. Daca va apucati de amenajare acustica a camerei, incercati sa faceti totul cu pasi mici. Stiu, este plin youtube-ul de videouri in care oameni cu experienta explica ce aveti de facut. Din pacate realitatea de acasa este diferita. In acele videouri sunt prezentate situatii generale. Sa considerati ideile de acolo ca fiind un sablon universal valabil ce poate fi aplicat in orice camera, se poate transforma intr-un dezastru. Am sa va ofer cateva exemple pentru a intelege mesajul meu cat se poate de corect. In vizitele mele pe la diferiti amici audiofili am intalnit diferite situatii:
      ⦁    Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet bun.
      ⦁    Sistem audio performant,  camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet excelent.
      ⦁    Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele plasate la departare de pereti, pozitia de ascultare apropiata de perete, sunet mediocru.
      ⦁    Sistem audio performant,  camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet mediocru.
      Ma opresc aici cu exemplele. Sper ca au fost suficiente pentru o idee de ansablu.

       
      Am ascultat sisteme cu un sunet bun  in camera fara tratament acustic, dar am ascultat si sisteme cu un sunet mediocru in camera tratata acustic. Toti acesti oameni din exemplele mele cunosteau subiectul ‘acustica’ si au incercat sa imbunatateasca sunetul sistemului in limita posibilitatilor oferite de spatiu. In acest context apare o intrebare legitima. Merita sa intervin acustic asupra camerei? Raspunsul meu este afirmativ, insa nu va pot ascunde ca puteti obtine un sunet bun, poate nu excelent, si fara sa interveniti acustic. Nu este atat de simplu pe cat credeti. Nu este suficient sa aplicati metodele gasite pe net. Inainte este obligatoriu sa invatati ce inseamna sunetul de calitate.
      Componenta cea mai importanta intr-un sistem audio sunteti voi. Sunetul final al sistemului este un mix intre preferinta subiectiva pentru un anumit tip de sunet si informatiile sonice asimilate de creierul vostru. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
       
       
      Ce este de facut inainte sa interveniti in acustica camerei?
      1.    Mergeti si ascultat o orchestra de muzica clasica in concert de mai multe ori. In Bucuresti sunt doua variante, Ateneul Roman si Sala Radio. Exista si in provincie mici orchestre de muzica clasica.
      2.    Mergeti la concerte in aer liber. Cei care ati incercat varianta aceasta in Romania o sa avetii obiectii. De obicei, inginerul de sunet este complet pe langa subiect si are o singura grija, volumul auditie la maxim. Asa este, insa la un asemenea eveniment nu exista pereti, suprafete care sa reflecte sunetul la fel ca in camera voastra. Gasiti un loc bun si urmariti cum curge sunetul catre ureche. 
      3.    Daca la voi in oras nu exista orchestra de muzica clasica, nu se tin concerte de muzica, va propun o varianta de avarie. Imprumutati o boxa decenta cu Bluetooth, mergeti intr-un parc, un loc linistit, undeva in afara casei, porniti boxa si ascultati muzica.  Asezati-va la 1,5  m de boxa si fiti atenti la modul in care sunetul soseste in ureche. Ascultati cel putin jumatate de ora. Creierul are nevoie sa invete. Apoi mergeti acasa si repetati experimentul. Rezultatul o sa va uimeasca. Diferenta intre un sunet direct, crud, fara reflexii, si unul cu reflexii este evidenta si pentru o gaina.
      4.    Ascultati sisteme audio considerate de referinta la dealer sau prieteni. Nu limitati aceasta experienta la cateva auditii. Sunt putine. Ascultati douazeci de sisteme audio. Cifra este un exemplu numeric,  nu va limitati la acest numar, ascultati cat mai multe sisteme. Invatati din experienta pozitiva a celor care au trecut prin asta, dar si din greselile lor.
      Fara un proces de invatare sistematizat sansele de reusita sunt minime. Poate parea ceva simplu, usor de asimilat. Nu este asa. Fara ABC-ul sunetului aveti sanse sa dati gres. Un sistem audio performant, cateva videouri de pe youtube,  nu vor compensa lipsa antrenamentului audio. Este improbabil ca un scolar sa scrie fara sa invete literele. La fel este si cu sunetul. 
      Performanta sonica a sistemului depinde de voi in primul rand.
       

       
      Dupa ce ati incheiat acest proces initiatic sunteti pregatiti pentru ultima voastra aventura audiofila, amenajarea acustica a camerei. Masuratorile nu va vor spune tot ceea ce este necesar, pentru ca voi construiti o camera de auditii, nu o camera de inregistrari. O camera de auditii buna este o combinatie intre masuratori si ureche, un echilibru intre raspunsul in frecventa si modul in care creierul este obisnuit sa perceapa sunetul. Sunetul final se 'acordeaza' la ureche, asemeni unui instrument. In cazul spatiilor dedicate auditiilor, camera poate fi asemanata cu cutia / corpul de rezonanta al unui instrument. Finetea executiei, atingerea voastra, face diferenta intre o camera buna si una mediocra. Este la fel ca la maestrii lutieri. Exista cativa de top, cu viori extraordinare (Stradivarius, Guarneri, Amati) si restul mesterilor lutieri.
      Garanteaza o camera amenajata acustic un sunet de calitate? Partial. Camera potenteaza sunetul, insa nu poate corecta perceptia ascultatorului, sau nepotrivirea tonala dintre electronice si boxe.
      Atunci care este cea mai importanta componenta daca camera nu este o garantie? Omul, cel care construieste sistemul in ansamblul lui, este cea mai importanta componenta.  
       
      Va astept cu comentarii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. 
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.


    • Marantz SR7013  este un receiver multicanal adresat entuziastilor, deoarece vorbim despre un receiver monstru la care pot fi conectate  9 boxe si 2 subwoofere. Pretul este pe masura acestei performante  si il plaseaza in categoria premium. Marantz SR7013 este un receiver  mare. Are o greutate de 14 kg si masoara 44 x 41,1 x 18,5 cm. Din cauza dimensiunii, recomand ca inainte de cumparare  sa gasiti un spatiu suficient de mare in care sa asezati aparatul. Am citit pe net cum ca acest aparat se incalzeste foarte tare si are nevoie de un spatiu ventilat. Receiverul a stat aproape o luna la mine si nu am observant acest fenomen. Se incalzea usor, insa nimic ingrijorator. 
      Designul acestui aparat este specific receiverelor moderne, in partea din fata avem doua butoane mari destinate selectarii volumului si al sursei, iar in centru se gaseste afisajul rotund, caracteristic receiverelor Marantz. Sub afisajul rotund se afla o trapa de deschidere, care ascunde toate butoanele si porturile. Este o abordare comuna receiverelor, pentru ca acestea inglobeaza o multime de functii si setari. Cu clapa inchisa, panoul frontal are un aer distins si modern. 

      Deschizand trapa din fata, ne trezim in fata unei  multimi de butoane de control, precum si un al doilea ecran de afisare care ofera informatii detaliate comparativ cu ecranul circular superior. Nu cred ca veti folosi des aceste butoane, pentru ca toate comenzile se gasesc pe telecomanda. Puteti sa le considerati ca o varianta de urgenta in cazul in care ati ramas fara baterii la telecomanda.
      In partea stanga gasim un grup de patru butoane pentru Pure Direct, MDAX2 audio si funcțiile Audyssey Dynamic EQ si Dynamic Volume. In partea dreapta a ecranului exista butoanele obisnuite de navigare in meniu.
      Sub ecran exista o linie subtire cu 11 butoane pentru diverse functii, cum ar fi modurile de sunet, controlul zonei 2, status, HDMI și dimmer. Sub acestea gasim toate porturile frontale care includ o mufa pentru casti, intrarea microfonului pentru calibrarea audio, un port USB pentru conectarea unui hard disk extern, un port HDMI , o intrare video  impreuna cu o intrare stereo analogica, toate conexiunile de baza de care aveti nevoie.
      Receiverul poate reda toate tipurile de sunet surround pana la Dolby Atmos si DTS: X, precum si Auro-3D. Inginerii de la Marantz nu s-au oprit la formatele standard, asa ca au inzestrat  aparatul cu tehnologii de mixare a sunetului cum ar fi Dolby Surround și DTS Neural: X care pot prelucra sunetul stereo in sunet audio pe 11 canale si 2 subwoofere. 
      Receiverul ofera o putere de 110 W @ 8 ohmi pe toate cele 9 canale si puteti conecta maxim 2 subwoofere . Poate fi configurat in aproape toate variantele posibile, de la surround-ul clasic 5+1 pana la Dolby Atmos 5.2.4.  Entuziastii extremi pot extinde configuratia Dolby Atmos pana la un numar de 11 canale si 2 subwoofere  folosind un amplificator extern pe doua canale. Din cate cunosc eu, configuratia 7.2.4 este maximul pe care il puteti atinge intr-un home cinema. 

      Am trait cu SR7013 timp de o luna. Cand a trebuit sa inapoiez bestia celor de la Tehnica Vizuala, am simtit ca nu voi putea sa ma uit la un film cel putin cateva luni. Schimbarea a fost dramatica.  Dupa doua o luna in care sunetul surround  a oferit fiecarei vizionari dramatism si emotie, m-am trezit ca priveam aproape absent chiar si filmele de actiune. Pe ecranul televizorului OLED imaginile se miscau rapid, dinamic, si ar fi trebuit sa ma atraga, insa eu nu ma simteam implicat in actiune.
      Am testat Marantz atat pe filme cat si pe muzica folosind ca sursa un cdplayer Yamaha CDS 3000. Sistemul a fost format din urmatoarele componente: 
      ⦁    OLED TV LG C8 65 inch – televizor SMART UHD
      ⦁    Dune HD Max – sursa video
      ⦁    Marantz SR 7013 – amplificator multicanal, compatibil Dolby Atmos, IMAX Enhanced, Alexa Voice, Aurora-3D, AirPlay 2, Alexa Voice, 9+2 canale.
      ⦁    GoldenEar Super Center XL – boxa centru
      ⦁    GoldenEar Tritone One. R – boxe frontale  (stanga / dreapta)
      ⦁    GoldenEar Super Sat 50 – boxe spate  (stanga / dreapta)
      ⦁    GoldenEar Tritone One. R – subwoofer (pentru partea de bas profund am folosit difuzoarele active din aceste boxe cu rezultate spectaculoase)
      ⦁    InAkustik – cabluri  
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Teste 
      Timp de o luna  am vizionat o multime de filme de la Netflix, HBO GO, folosind conexiunea HDMI ARC cu care este dotat receiverul, dar si cateva concerte folosit  Dune HD Max. In acest articol am sa ma opresc la doua filme de actiune si la unul din concertele mele favorite, Sade: Bring Me Home. 
      Marantz s-a descurcat excelent cu boxele GoldenEar, chiar si in momentele in care a trebuit sa conduca sarcini dificile. Coloanele sonore multicanal au fost reproduse impecabil. Gama dinamica excelent prezentata, iar momentele de tranzitie au fost rapide. Puterea instantanee nu pare o problema pentru acest aparat.  
      Underworld: Awakening
      SR7013 a creat o scena sonora uimitoare in jurul meu. Am simtit ca sunt aruncat chiar in mijlocul actiunii. Separarea sunetelor, efectelor speciale, au fost excelente. Fiecare sunet s-a simtit precis, exact in locul unde a fost gandit. Basul a fost complet si puternic, transformand fiecare intalnire violenta dintre vampiri si varcolaci intr-o experienta reala, palpabil. M-am bucurat cu adevarat de fiecare secunda din acest film.
      Pacific Rim
      Un film SF in care omenirea foloseste roboti gigantici in lupta cu o specie invadatoare de monstri biologici numiti  kaiju. Efectele sonore sunt gandite sa simuleze senzatia unor fiinte avand inaltimea de cateva sute de metri. Luptele roboti vs monstri sunt incredibile, atat vizual cat si sonic. Camera se misca cu repeziciune in jurul combatantilor, cladiri care se darama in urma loviturilor, oameni alergand ingroziti, zgomotul robotilor in timp ce isi folosesc armele, totul conceput sa te atraga direct in actiune. In jurul tau se creaza o bula imersiva, spectaculoasa, care te aspira direct in centrul actiunii. In timp ce vizionam acest film, m-am trezit in cateva situatii scrutand tavanul dupa robotii aflati undeva la cateva sute metri de mine altitudine. Asa cum va asteptati priveam la un tavan gol, insa senzatia aceasta de realism 3D a fost o adevarata incantare.
      Sade: Bring Me Home
      Eu folosesc acasa pentru vizionarea concertelor un sistem stereo. In varianta multicanal gradul de imersivitate creste considerabil. Te simti in mijlocul spectatorilor, canti, dansezi, aplauzi  alaturi de ei. Concertul este chiar la tine in casa cu intreaga lui atmosfera si energie, iar asta te face sa te simti FANTASTIC.  
      Diana Krall – test stereo
      SR7013 este un receiver conceput sa exceleze in primul rand la vizionarea de filme in varianta multicanal, dar eu am testat acest aparat si pe muzica. Am folosit ca sursa un SACD player Yamaha CDS 3000 si am ascultat o inregistrare Diana Krall, Love Scenes, in varianta stereo. Primul lucru simtit a fost caldura sunetului, muzicalitatea lui cu aroma usor dulceaga. Pianul a fost reprodus  fluent. Un atac mai bun ar fi sporit  doza de realism. Toba cu un kick coerent, contrabasul are profunzime, cinele nu sunt niciodata sibilante, iar vocea Dianei este gestionata realist. Sunetul pe ansamblu a fost destul de clar si precis.

      Concluzie
      Valoare acestui aparat in bani poate actiona ca o frana pentru un comparator mai putin avizat. Daca cumparatorul incearca sa treaca de acest fapt, poate sa descopere un aparat  cu o constructie de calitate, un set de caracteristici si performante de top, si un design exterior placut. 
      Pro:
      Calitate excelenta a sunetului
      9.2 canale cu posibilitatea de extindere la 11.2 
      Putere suficienta chiar si in cazul boxelor gurmande
      Dolby Atmos, DTS: X și Auro 3D
      Compatibil IMAX 
      Sunet bun in varianta stereo
      Contra:
      Pretul
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

    • Sunt un iubitor si ascultator de muzica pasionat de peste 30 ani. In anii ’80 am inceput sa ascult muzica pe un casetofon de productie germana, apoi am trecut prin diferite etape. Am ascultat muzica  pe un boombox  Sony, apoi diferite variante putin mai complexa tot de la Sony, ca intr-un final sa achizitionez primul meu sistem audiofil format dintr-o linie NAD si boxe Monitor Audio. De la un pasionat de muzica in adolescenta, pana la transformarea ulterioara intr-un audiofil infocat au trecut aproape 20 ani. Acest proces lung si anevoios a inceput in perioada comunista, cand pana si accesul la muzica din occident era interzis. Dupa ce am devenit audiofil cu ‘acte’, o perioada destul de lunga am lucrat  alaturi de un dealer HiFi. In acea perioada, am avut ocazia sa experimentez empiric aproape totul legat de audio. Ultima fraza ar putea fi considerata infatuare. Nu este. In trei ani de showroom, am participat activ la peste 1500 ore de teste. Imi amintesc cum lucruri fara importanta in aparenta, reuseau sa schimbe sunetul substantial. Jack, acesta este numele de alint al dealerului, mesterea si construia frecvent accesorii a caror rol era imbunatatirea sunetului. Pe langa cele construite in regim DIY,  foloseam in sisteme si accesorii manufacturate de firme specializate. Unele accesorii reuseau sa produca  diferente remarcabile in sunet, altele au fost ineficiente, sau pur si simplu nu se potriveau cu filosofia noastra de sunet. Cei care ma cunosc, stiu ca nu pot fi considerat un ‘credincios’ audiofil. Intotdeauna am cautat o explicatie stiintifica. Ganditi-va pentru o secunda la cei care dezvolta si construiesc aparatura HiFi.  Sunt ingineri, specialisti in electronica, acusticieni, metalurgisti, oameni de stiinta. Oamenii acestea folosesc stiinta pentru a dezvolta si construi aparatura audiofila, nu incantatii voodoo. Exista o intreaga discutie despre industria infloritoare a accesoriilor destinate audiofililor. Sintagma ‘ulei de sarpe’ este cea mai des intalnita. Va spun sincer, si eu cred ca sunt produse  care merita aceasta eticheta. Dar sunt si alte produse bazate pe stiinta, care promit potentarea sunetului in conditiile unui sistem audio revelator, in ciuda naturii lor aparent ezoterice.
       
      Nu este un secret in industria audio ca vibratiile degradeaza performantele individuale ale componentele unui sistem in ansamblu. In cazul boxelor, degradarea sonica este cea mai evidenta. Din cauza acestor vibratii sunetul are tendinta sa piarda focusul, muzica pierde cursivitatea, etc. Generarea vibratiilor intr-o boxa se datoreaza in principal actiunii de piston a difuzoarelor. Acestea se misca inainte si inapoi, si produce miscarea aerului in exterior dar si in interiorul boxei. Toata aceasta miscare de piston genereaza energie mecanica si implicit vibratii. Aceste vibratii se deplaseza in interiorul boxei, si conform legilor de baza ale dinamicii, energia se va indeparta de sursa ei punctuala, in cazul nostru difuzorul. Pornind de la acest principiu, scopul nostru trebuie sa fie canalizat catre eliberarea energiei din interiorul boxei. Aceasta trebuie sa calatoreasca mai departe, altfel interiorul boxei risca sa se satureze. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Sunetele de frecventa joasa  generate de o boxa amplasata direct pe podea vor fi absorbite de podea, chiar o vor penetra, dar se vor intoarce in camera si chiar in corpul boxei, producand vibratii mecanice suplimentare. Pentru a impiedica acest fenomen, este necesara decuplarea mecanica a boxei de podea printr-o metoda care sa atenueze transmisia undelor sonore joase de la boxa la podea si invers. 
      Aproape toate boxele din prezent sunt dotate cu spike-uri. Forma conica permite concentrarea vibratiilor catre varf, apoi energia este disipata pe suprafata podelei. Aceasta este metoda standard, insa  exista si metode considerate mai eficiente:
      1: Picioare / suporti care folosesc o suspensie interna. 
      2. Platforme de decuplare special gandite pentru audio. (EX: platforma turnata dintr-un material compozit cu picioare si diferite tipuri de suspensie interna, platforma simpla turnata dintr-un material absorbant)
      3. Varianta ieftina: intercalam intre boxa si podea un material elastic cu rol de amortizare al frecventele joase, sau un material rigid, un bloc de granit de exemplu. Acesta din urma poate amortiza partial rezonantele datorita inertiei, dar va furniza alte vibratii catre podeaua. Orice material rigid transfera sunet. 
      Daca decidem sa folosim un material  elastic, frecventa de rezonanta  trebuie sa fie sub frecventa minima a boxei. In caz contrar  materialul elastic va deveni un amplificator al acelei frecvente din spectrul audio.  
      Cum aflam daca boxele noastre vibreaza ?
      Cea mai simpla varianta este sa folosim o melodie cu bas profund, de la 50 Hz  in jos. Asezati un pahar de apa pe suprafata superioara a boxei, ascultati muzica si observati daca apa vibreaza in pahar. Incepeti auditia la un volum scazut, apoi cresteti volumul treptat. Daca boxa nu permite amplasarea unui pahar cu apa, puneti palma pe cutia boxei in zona inferioara a boxei. Teoretic, daca boxa vibreaza, veti simti imediat. Din pacate aceasta metoda este direct proportional cu gradul de sensibilitate al palmei fiecaruia.
      Atasez un video cu boxele mele Electra 1038 Be. Fiecare spike este asezat pe un dispozitiv din aluminiu si cauciuc manufacturat de Dynavox. Dupa cum puteti observa  apa nu vibreaza, in ciuda faptului ca folosesc o melodie cu bas abundent.
      Ajustarea sunetului boxelor trebuie facuta cu grija. Va atentionez ca nu este o chestiune simpla, asa cum ar parea la prima vedere. Incepeti cu o verificare a rezonantei boxelor. Apoi verificati daca suprafata pe care sunt sprijinite boxele rezoneaza, nu reuseste sa absoarba vibratiile pana la un nivel care nu afecteaza sunetul pe ansamblu. Podele de lemn sunt primele la care trebuie sa fiti atenti, dar si podeaua de beton din blocuri poate intra in aceasta categorie. Daca descoperit existenta unor rezonante, cautati o solutie de decuplare potrivita sistemului si bugetului. 
      Daca aveti intrebari punctuale, sunteti invitati sa comentati in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

       
       
       

    • Acesta este primul articol dintr-o serie dedicata albumelor de muzica, pe care orice pasionat  ar trebui sa le asculte cel putin odata in viata. Ideea nu imi apartine. Este inspirata de un subiect pornit pe forumul HiFi Tech de colegul nostru Trancotistul. Articolele vor fi scurte, sub forma unor pastile muzicale inchise intr-un flacon. Fiecare doza sper sa va apropie de muzica buna.
      Am ales sa incep aceasta serie cu albumul ‘Kind of Blue’ al lui Miles Davis. Albumul a fost lansat la 17 August, 1959, si a fost inregistrat in studioul Columbia's 30th Street Studio, New York City.  Este unul din albumele de care chiar si fanii muzicii comerciale au auzit. Mai mult decat atat, multi dintre acestea este posibil sa il aiba acasa. ‘Kind of Blue’ nu numai ca a schimbat fata muzicii, dar a si convertit o multime de melomani la jazz. Evaluat constant nu doar ca unul dintre cele mai mari albume de jazz, ci si ca una dintre cele mai mari declaratii muzicale ale secolului XX, cele 46 de minute de improvizatie si rafinament raman fara egal. Este unul din acele momente in care timpul s-a oprit pentru o secunda si a facut o plecaciune in fata geniului unui muzician.
      ‘Kind of Blue’ a fost momentul 0 pentru nenumaratii fani convertiti la jazz. 

      Indiferent unde ati citit despre jazz, veti afla ca aceasta este una din inregistrarile cu care trebuie sa incepeti. Daca sunteti ascultatori de rock, pop, electro, renuntati la ideea cum ca jazz-ul este o muzica complicata, greu de inteles. Adevarat, jazz-ul nu iti izbeste simturile la fel ca ritmul muzicii rock, insa ofera o anumita placere subtila, greu de identificat la inceput. Daca reuseste sa te prinda,  ritmului de jazz se transforma intr-o zeita de abanos ce iti sopteste cuvinte dulci intr-un bar newyorkez,  pe 52nd Street. ‘Kind of Blue’ este asemeni usii care se deschide catre unul din cluburile de jazz  atat de populare in anii ’50. Muzica curge calm, te poarta cu delicatete in atmosfera de club. Intri prin aceasta usa direct in anul 1959. Astepti ca ochii sa se obisnuiasca cu lumina crepusculara din interior, privesti la ceilalti oaspeti, te asezi la bar si comanzi un pahar de wisky. Ritmul celor sase instrumentisti te inconjoara cu delicatete. Notele se misca prin aer asemeni pensulei unui pictor. Te simti viu, real, adanc infipt in atmosfera unei nopti tarzii petrecute in compania unei zeite de culoare. Imaginea de ansamblu este eleganta si relaxata. Auzi ritmul de blues-ul, dar acel tempo in patru timpi este complet schimbat in ceva care suna modern, chiar daca au trecut 61 de ani. Asculti muzica lui Miles si iti imaginezi ca esti in cel mai tare loc de pe planeta.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Sper ca la finalul auditiei rabdarea sa va fie rasplatita. Jazz-ul poate fi placut si usor de ascultat, chiar daca uneori pare complex. Lasatii pe muzicieni sa isi cante muzica in ritmul lor. Trebuie doar sa simtiti cum muzicienii  vorbesc  prin instrumentele lor si construiesc o melodie intreaga, coerenta, perfect construita. Aceasta este muzica de jazz chiar in momentul crearii ei, o serie complexa de improvizatii  inspirate din radacinile muzicii negre.
      Acesta este jazz-ul lui Miles Davis cu al sau album, Kind of Blue.

      Pe acest album apar alaturi de Miles Davis unii dintre cei mai grozavi muzicieni din istoria jazz-ului:  Julian „Cannonball” Adderley  saxofon alto, John Coltrane saxofon tenor, Bill Evans sau Wynton Kelly pian, Paul Chambers bas si Jimmy Cobb tobe. Albumul a fost inregistrat in doua zile diferite, 2 martie si 22 aprilie 1959. Artistii au petrecut in total noua ore in studio si au fost folosite 4 role de magnetofon. 
      Auditie placuta!
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

    • Acesta este interviul cu numarul doi al seriei dedicate membrilor marcanti ai comunitatii audiofile. Sper ca raspunsurile unor oameni cu experienta sa  ofera putin ajutor celor aflati la inceput de drum in HiFi. Astazi cel intervievat este Bogdan. Nickname-ul sau pe forum este Bogdanozaurus.
      1. Cum ai ajuns audiofil?
      Am inceput pe la sfirsitul anilor `70. Pur si simplu pentru ca ma deranja chiar si atunci sunetul prost, la fel cum ma deranja sa vad reproduceri proaste in albumele romanesti de arta, carti prost tiparite cu pagini lipsa sau pagini dublate, sau sa intru in sala de cinema si sa vad un film cu o imagine stearsa si sunet grohait din care nu intelegeai mare lucru. Cel mai mult imi placea sa ascult muzica, asadar sunetul prost ma deranja cel mai tare. Vedeam si ascultam pe la altii diferite sisteme, mai bune sau mai putin bune, dar peste radiocasetofonul obisnuit al romanului, asa ca am decis ca trebuie sa detin si eu un sistem audio, ca sa ma pot bucura de muzica asa cum trebuie.
      2. Cum a inceput aceasta pasiune?
      Totul a inceput cu un casetofon mono rusesc cumparat pe la 14 ani si cu doua boxe incropite de mine, una pentru bass si alta pentru inalte. Cutiile erau identice, facute din placaj, lacuite, masca de pinza neagra, dar difuzoarele erau diferite, unul mare de bass, altul mic pentru inalte, aveam si un filtru, un soi de pseudostereo inventat de mine la 15 ani. Nu aveam prea multe cunostinte si nici de unde invata.

      3. De cati ani esti un pasionat audiofil?
      As zice ca de aproape 40 de ani. Borna ar fi momentul in care am inceput sa string bani si sa fac sacrificii pentru a cumpara aparatura cit mai buna. A urmat perioada aceea prin care am trecut cu totii, vindeam, stringeam bani, luam altceva mai bun si tot asa. Banii erau putini dar pasiunea era mare. Din pacate, cind eram pe drumul cel bun, viata mi-a tras un sut si a trebuit sa vind totul pentru a supravietui. Mi-am revenit incet pe linia de plutire si dupa o lunga pauza  m-am reapucat de audiofilie
      4. De ce audiofil si nu meloman?
      Pentru a fi meloman trebuie sa fi complet dedicat muzicii. Sa asculti enorm, dar asta nu este suficient. Trebuie sa si studiezi fenomenul muzical, trebuie sa stii detalii despre artisti, sa cunosti contextul in care au creat, sa intelegi conexiunile dintre ei. Nu sint in stare de asta, am si alte preocupari si incerc sa le echilibrez. Avatarul meu (emblema clubului Real Madrid) nu este intimplator. Audiofilia insa nu are nici un sens fara muzica. Asculti muzica dar te concentrezi asupra sunetului si a imbunatatirii lui, apar si provocarile tehnice si asa cum stim, multi barbati sint pasionati de tehnologie. Eu ascult muzica si de multe ori nu-mi bat capul cu numele piesei, componenta trupei sau numarul de la pantofi al solistului. Asa ca nu ma pot lauda ca sint meloman, nici nu ar fi corect sa o fac.
      5. Ce este mai important pentru tine, muzica sau sistemul audio?
      Ambele sint importante, nu se poate una fara alta. Nu investesti bani, timp si munca, intr-un sistem doar ca sa il ai. Faci toate astea pentru a asculta muzica la cea mai buna calitate. Este la fel si cu filmul, una e sa vezi un film pe laptop si alta e sa il vezi pe un televizor de OLED cu ecran mare si cu un sistem de sunet dedicat. Sau cu pozele de vacanta, unii se multumesc cu poze facute cu telefoane modeste, altii cumpara camere foto performante. Nu dai banii pe aparate daca nu te pasioneaza muzica, filmul sau fotografia. Toate pasiunile sint costisitoare, dar cit de tristi sint oameni care nu au nici o pasiune.
      6. Exista un proces prin care trece un pasionat de muzica ca sa ajunga audiofil?
      Eu ascult muzica dupa starea de spirit, pe vremuri ascultam in special rock, metal si progres, acum mai mult jazz, latino si clasica. Ma trezesc ca am chef sa ascult un anume gen, sau un anume interpret, si dau drumul la muzica. Dar daca nu-mi place sunetul pur si simplu nu pot asculta. Altii pot, eu nu.
      Cu mai multi ani in urma eram la un mare magazin de electronice si am remarcat-o pe Dna. Aura Urziceanu. Cumpara un sistem Logitech 2.1 pentru PC, venise cu muzica pe un stick si se arata foarte entuziasmata de calitatea sunetului. Dinsa era incintata, a repetat de citeva ori "vai ce bine se aude" in timp ce eu eram socat de asta. Multi ramin la stadiul asta, altii nu pot si doresc mai mult. Si daca incepi drumul , incep si problemele. Cind esti la inceput poti gresi foarte usor si nu cred ca este vreunul care sa nu fi gresit la inceput. Pe masura ce acumulam experienta, ascultind multe sisteme, citind, discutind cu alti pasionati incepem sa intelegem ce vrem si sa fim din ce in ce mai pretentiosi. Din pacate, cu cit sintem mai experimentati si mai pretentiosi, cu atit drumul parcurs devine din ce in ce mai greu. Dar si mai frumos. E usor sa ajung la poalele muntelui, dar pe masura ce urci e mai greu, insa rasplata e in frumusetea care te inconjoara.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      7. Iti amintesti care a fost primul tau sistem audiofil?
      Pe vremea aia nu exista conceptul de sistem audiofil, se vorbea de aparatura care este HIFI sau nu, cablurile nu contau, equalizer-ul era must have, cel mai mult conta banda de frecvente reprodusa si raportul S/N. Problemele erau distorsiunile, zgomotul de fond al benzii si reproducerea inaltelor. Primul sistem HIFI a fost format dintr-un amplificator Electromures, un casetofon deck cu sertar si pick-up de la aceiasi firma, plus boxe Meloman de la IEI.
      8. Poti sa enumeri o parte din aparatele, boxele, sistemele avute?
      In tinereta am tot schimbat la aparate si boxe. Cred ca am avut toate pick-upurile posibile pina am facut rost de un Thorens TD160, mai multe magnetofoane Mayak, un casetofon deck rusesc Mayak 232, foarte bun. Apoi am trecut la un sistem SONY cumparat cu sacrificii din magazin, nu mai retin modelele, un deck dublu, un amplificator, un tuner, un fel de fel de boxe, si evident nelipsind boxele Unitra de 75W.
      In "epoca moderna" am avut boxe Wharfedale Diamond 10.3, Focal Chorus 716, amplificatoare Rotel RA 10, Sugden A21, DAC-uri Karat si MeTech Evo. 
      9. Exista un aparat (o pereche de boxe) din trecut care a ramas lipit(a) de sufletul tau?
      Da,  amplificatorul Sugden A21, un aparat minunat in clasa A, cu un phono stage foarte bun, dar din pacate mai putin potrivit cu noile boxe.
      10. Ce sistem audio ai in prezent si cum ai ajuns la acest sistem?  Exista o idee in jurul careia ai construit actualul tau sistem audio?
      Surse: CD player Xindak Muse 2.0, streamer Pro-Ject Stream Box S2 Ultra, DAC-uri NAIM V1 si Denafrips ARES, pick-up Acoustic Solid Metal 111
      Amplificatoare: Audiolab 8300A  si YAQIN MC-10L
      Boxe: Opera Callas
      Casti: Meze 99 Classics
      Am pornit de la boxe si playerul Xindak care sint componente excelente si am cautat sa brodez sistemul in jurul lor. Eram constient de problemele de acustica, asa ca am incercat sa obtin maximul posibil.

      11. Care crezi ca este cea ma importanta componenta a unui sistem audio?
      Cea mai slaba. Un sistem audio este ca un lant, de fapt termenul a si fost folosit destul de mult, iar taria unui lant este dat de cea mai slaba veriga.
      12. Stiu ca nu ai o camera de auditie amenajata acustic. De ce nu ai lucrat la acest amanunt? Crezi in vocile care spun: acustica nu are importanta, un sistem bun va canta in orice conditii?
      Camera este cu adevarat importanta. Poti avea un sistem bine pus la punct care sa aibe un sunet de vis in showroom si de cosmar la tine acasa. Pentru multi este o mare problema, trebuie sa amenajeze spatiul de auditie fara a sacrifica functionalitatea spatiului de locuit si de multe ori acest lucru nu este posibil, mai ales in camerele obisnuite de bloc. Dupa decesul tatalui meu si preluarea apartamentului am reusit cu multe eforturi sa amenajez un dormitor decent si o camera de zi in care sa pot lucra pe calculator, sa ma uit la televizor, sa ascult muzica si sa primesc musafiri. 
      O camera, patru functii. Aproape inposibil sa o aranjez astfel ca sa pot avea conditii de auditie bune. Boxele de podea nu se mai potriveau, am descoperit intimplator ca boxele de raft sint o solutie mai buna si asa a ramas. Boxele nu au deloc o pozitie buna, dar este cel mai mic rau posibil. Sper sa fac niste modificari in apartament pe la sfirsitul verii, dar ramine de vazut daca o sa si pot. Trebuie bani, timp si energie si nu stiu daca o sa le am.
      13. Cat de importante sunt cablurile (interconect, boxe, alimentare) intr-un sistem audio?
      Depinde de nivelul la care esti. Clar nu recomand in nici o situatie sirme de veioza pentru boxe si interconect de pe taraba din Obor. Dar nici cabluri care sa coste cit jumatate din sistem. Trebuie muncit la sistem cu cabluri bune si de abia dupa ce am ajuns la rezultate bune, putem incerca tunning cu cabluri scumpe. Insa numai pe ascultat acasa, nu pe povesti cu zine citite pe net. Trebuie sa existe un echilibru. Cablurile pot fi foarte scumpe si de regula nu fac minuni. Un sistem de 10000 de euro care suna prost, nu va suna bine daca folosim cabluri de 5000 de euro. Mai bine identificam daca ceva nu se potriveste, sau daca este necesar un upgrade si astfel folosim mai bine cei 5000 de euro. Garantat castigul sonor va fi mai mare. 
      14. Matching audio. Conteaza? Exista sau este un mit audiofil?
      Nu este nici un mit, conteaza extrem de mult. Am vazut destule aparate  care suna bine in anumite sisteme si prost in altele. Nu orice boxa canta cu orice amplificator si daca ai reusit sa potrivesti amplificatorul cu boxele, nu orice player sau DAC va suna bine cu ele. Revenind la cabluri, nu trebuie sa uitam ca un cablu scump nu va fi mai bun in toate situatiile. Uneori un cablu mai ieftin poate suna mai bine decit unul mai scump.
      15. Masuratori vs auditie. Ce crezi ca este mai important?
      Depinde pe cine intrebi. Electronisti sint interesati de masuratori, cei care nu se pricep la electronica se bazeaza pe ureche. Cel mai evident este la DAC-uri, azi toate masoara bine. Jitter-ul nu mai este de mult un Bau-Bau, dinamica e foarte buna. Ce te faci insa ca nu toate suna la fel ? Este bine insa sa intelegi si chestiile da baza. De exemplu te pot ajuta sa iti dai seama care amplificator nu va suna bine cu boxele si asta inseamna timp cistigat. Dar daca facem un upgrade sau luam o componenta noua, urechea trebuie sa fie de baza.
      16. Ce crezi ca este mai important? Masterul de studio sau codarea digitala a sunetului? Ex: DSD, fisiere HiRes, Red Book audio.
      Masterul de studio. In prezent sunt mii de inregistrari proaste. Un CD cu o inregistrare buna va produce cu siguranta mai multa placere decit un fisier Hi Res prost. Din pacate casele de discuri au folosit tehnici de oversampling in multe situatii, pentru a oferi aceleasi inregistrari de pe CD pe post de Hi Res, dar la preturi mult mai mari. Multe din inregistrarile actuale de rock sau pop sint foarte proaste, comprimate, trase la un volum ridicat si chiar daca muzica e buna, devine greu de digerat. As exemplifica cu albumul Amaretti al cintaretei franceze Helene Segara, muzica buna, voce foarte frumoasa, masterizare si productie imbecile.

      17. Vinil vs digital audio. Ce preferi si de ce?
      Imi place sa ascult vinil, am citeva discuri care suna mai bine pe vinil decit in format digital. Totusi sunt foarte costisitoare si problemele cu masterizarea se aplica si aici. Mai sint si alte probleme, uzura, materialele de proasta calitate. Dozele optice inca nu au patruns din cauza pretului, noile tehnici de gravare au ramas in stadiu de proiect, sa vedem ce va urma. Digitalul e de preferat din motive economice, chiar daca vinilul sau banda pot sa ne placa mai mult ca sunet.
      18. Daca ar fi sa o iei de la capat cu aceasta pasiune, ce ai face si la ce ai renunta?
      Greu de spus, ar depinde in mare masura de buget. Poate as renunta la CD player, DAC si integrat si as lua un streamer care sa aibe un DAC foarte bun si control de volum, un amplificator de putere care sa se potriveasca si eventual un CD transport daca as constata ca CD-urile  suna mai bine pe transport decit fisierele realizate de pe aceleasi CD-uri.
      19.  Sfaturi pentru tinerii audiofili. Cateva sfaturi pe care le consideri importante pentru cei aflati la inceput de drum audiofil.
      Daca au avut rabdare sa citeasca pina aici sunt pe drumul cel bun. Trebuie sa intrebe, sa citeasca, sa urmareasca forumurile de specialitate si dupa acea sa inceapa sa asculte pe la dealeri sau pe unde au ocazia. Sa incerce sa evite capcanele. Multi incearca sa profite si sa vinda produse slabe sau cu defecte ascunse. Sa evite persoanlele care se cred atotstiutoare, sa ceara intotdeauna o a doua sau a treia parere. 
      Ocaziile nu apar exact cind au ei nevoie, aparatele vechi nu mai functioneaza la fel de bine dupa 25 de ani, indiferent de blazon. Daca sunt din provincie si nu au unde sa asculte, sa incerce o minivacanta la Bucuresti, altfel e foarte complicat.

       
      Articol scris de Robert Flescan
       

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.