Sari la conținut
HiFi Tech

Tabel Lideri


Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație din 26.05.2019 în toate secțiunile

  1. 7 puncte
    La fel ca si Italia, Franta este una dintre destinatiile mele preferate datorite climei placute, a vinurilor bune si a mancarii rafinate. Fiecare popor are o identitate proprie, iar francezii sunt recunoscuti prin atentie la detalii, rafinament si bun gust. In acest articol am sa va prezint o pereche de boxe Triangle Titus Ez . Triangle este un producator de boxe care si-a inceput activitatea in 1980 in Soissons(Picardy) la nord de Paris, insa acum isi desfasoara activitatea in Bordeaux. La fel ca multi alti producatori, Triangle doreste sa aiba control absolut asupra produselor sale si isi produce singur propriile difuzoare. In acest fel are libertate mare in studierea si proiectarea incintelor acustice. Titus Ez este mezinul seriei Ez, serie care a inlocuit precedenta serie Ex. Finisajele sunt foarte bune, grila care acopera difuzoarele este magnetica, deci incinta nu are gaurele sau alte elemente in partea frontala. Acest lucru asigura o linie fina si curata vizual. Difuzoarele folosite sunt deja traditionale pentru Triangle. Tweeterul este un mic horn cu o diafragma de titan pentru a asigura un raspuns foarte rapid si curat al notelor inalte, iar difuzorul de mid-bass este din hartie de culoare alba. Incinta este bass-reflex, iar portul este pozitionat in partea din spate. Pentru ca boxele erau noi, a trebuit sa astept doua saptamani inainte de teste. In tot acest timp am lasat boxele sa se rodeze in sistemul meu de acasa. Inainte sa va formati o idee despre sunetul unei boxe noi, recomand minim 100 de ore de rodaj. Sistemul de test: Amplificator: Yamaha AS-500 CD-Player : Yamaha AS-1000 Boxe: Triangle Titus Ez Imediat ce le-am pus sa cante, am observat scena sonora mare, cu mult mai mare decat te-ai putea gandi ca pot face aceste mici boxe. Sunetul este captivant si te implica in muzica, te simti cumva invaluit de ea. Muzica nu este in spate, este acolo cu tine, aproape de tine si in jurul tau. Pentru ca Triangle este un producator recunoscut pentru timbrele sale in materie de instrumente reci si muzica clasica, am ales trei piese in acest gen. 1.George Enescu - Rapsodia Romana nr.1 Ce am observat inca de la inceput, sunetul este mare, iti umple camera si este vivace. Boxele trebuiesc pozitionate bine si pozitia de ascultare trebuie aleasa cu grija, datorita directivitatii mini hornului din partea superioara a boxei. Insa odata rezolvat acest aspect, te poti delecta cu o auditie de calitate. In partea superioara, tweeterul lucreaza precis, instrumentele sunt redate curat si clar. Inregistrarea trebuie sa fie de calitate pentru ca muzica sa capete textura naturala. Nu am sesizat stridente sau anomalii ale sunetului, eram putin sceptic datorita metalului folosit in constructia difuzorului, dar nu au fost probleme de acest fel. Datorita faptului ca boxele au o sensibilitate de 90db, nu sunt o sarcina dificila pentru amplificator, acest lucru s-a vazut in capacitatea lor de a pastra dinamica si vivacitatea chiar si pe pasajele aglomerate. Se observa o usoara limitare a frecventelor joase, datorita dimensiunilor boxei, insa muzica per ansamblu este redata complet. Recomand aceste boxe pentru camere mici 10-20 m2, pozitionate pe standuri de calitate si asezate la o distanta de 30-35cm fata de peretele din spate. In acest fel, sunetele joase se ramforseaza suficient cat sa ofere un spectru amplu si dinamic, insa si curat in acelasi timp. 2. Nils Lofgren - Kieth Don't Go O piesa acustica, foarte expresiva si energica. Desi la primele acorduri poate parea simpla, pe parcurs lucrurile se agita putin si atmosfera devine exploziva. Chitara lui Kieth suna real, se simte fiecare ciupitura de coarda, boxele sunt in largul lor cu acest stil de muzica. Boxele sunt rapide si au o usurinta in a canta, sunetele stau mult timp in aer, sunt energice si vivace. Vocea este pozitionata corect pe mijlocul scenei de auditie cu instrumentele asezate in forma unei palme deschise. Imaginea de ansamblu este curata si realista, o adevarata desfatare a simturilor. Cand asculti muzica boxele dispar din camera, iar asta inseamna ca boxele au calitate. Atentie mare insa la pozitionare, daca nu se respecta niste principii simple in acest sens, posibil ca lucrurile sa nu fie la fel de frumoase. Imi place si faptul ca boxele ofera ritm muzicii, un tempo usor de inteles si urmarit. Imbinarea intre cele doua difuzoare este buna si sunetul reprodus este curat si clar. Prezentarea este in fata ascultatorului, sunetul nu se duce spre spate, din acest motiv deduc ca boxele sunt pretentioase la inregistrare si pot scoate la iveala imperfectiuni neplacute daca inregistrarea nu este una de calitate. Unele inregistrari pot fi usor obositoare, asta daca ceva acolo, pe inregistrare, nu este cum trebuie. 3. Dire Straits - Once Upon A Time In The West O piesa draga mie, cu o percutie curata si ritmata. Am vrut sa vad pana unde pot fi impinse acest mici boxe in materie de volum si percutie. Am fost surprins sa vad ca boxele accepta un volum considerabil pana sa simti ca lucrurile nu mai sunt sub control. Aici este insa si rolul amplificatorului, am ales special un amplificator nu foarte puternic, pentru a vedea daca se pot imperechea echilibrat cu un amplificator de putere mai mica. Cu o sensibilitate de 90db si un difuzor de mid-bass de hartie, boxele nu sunt greu de controlat de catre amplificator. Astfel la volum mediu si mare, comportamentul este unul bun, claritatea se pastreaza, la fel si pozitionarea instrumentelor in scena. Ce am sesizat, au fost usoare turbulente pe anumite frecvente in zona portului bass-reflex. Daca exista mai mult loc, recomand o pozitionare la o distanta de 50 cm fata de peretele din spate. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie: Boxe cu un raport pret/sunet excelent. Cu aceste incinte se poate face o auditie de calitate si nu este nevoie de un amplificator mare si greu pentru acest lucru. Se preteaza foarte bine la muzica acustica, instrumente, jazz si clasica. Sunt boxe cu un rafinament aparte, detaliate, clare si curate in prezentare. Trebuie avut grija la inregistrari si pozitionare pentru a le pune in valoare cu adevarat. Designul este unul atragator care inspira calitate si bun gust. Boxele se integreaza foarte bine in camere de 10-20 m2. Se poate asculta foarte bine la volum mic, cat si la volum mediu si relativ mare. Nu recomand insa sa fie impinse foarte mult in volum, difuzorul de bass este mic si pot aparea turbulente in zona portului de bass reflex.
  2. 6 puncte
    Unlimited maximum sine power 32w on an 8 ohm load, 1000hz THD 0,38% to 32w/8 ohm, 1000hz. The end.
  3. 6 puncte
    Today the amplifier will be ready.
  4. 5 puncte
    I'm with @dinica Am ascultat si eu la Alex EAT-ul vs Audio Aero. Dupa ce am ascultat vinil si am pus ceea ce nu-mi placea pe seama camarutei in care avea sistemul, si chiar incepusem sa ne dam cu parerea cam pe unde sa instalam difusere. Apoi, am pus cd pe Audio Aero, in momentul ala totul a venit la loc, sunet fluid, aerisit, senzatia de pacla deasa a disparut. I-am spus lui Alex insa nu a fost de acord cu mine, a fost cu atat mai mirat cu cat gusturile noastre in materie de sunet sunt f apropiate. Rant Alert!!!! BTW, asta nu inseamna ca avem hard feelings unul fata de celalalt, dimpotriva, discutam cu placere de fiecare data... nu inteleg cum pe forumul asta, automat daca nu esti de acord cu cineva apare si animozitatea .... ciudata specie suntem..... a nu fi de acord cu cineva nu inseamna automat ca dispretuiesti persoana sau experientele. Pana la urma, este un privilegiu sa auzi/citesti optinii, nimeni nu este obligat sa le scrie sau sa le explice. Nu esti de acord, dreptul tau, o spui civilizat, eventual cu argumente sau experiente proprii. Pe partea cealalta, daca scrii/spui ceva nu trebuie sa te astepti ca toata lumea sa fie de acord cu tine. Numai idiotii au certitudini.
  5. 5 puncte
    Rareori mi-a fost dat sa vad atata rautate mascata sub aspectul bunavointei si politetei. Tipic romaneasca, mirosind a gunoi si bube. Astazi chiar sunt suparat si din acest motiv toleranta mea tinde spre zero. Acum aproape un an, cand toata povestea aceasta urma sa fie inchisa din motive usor de identificat daca citesti acest topic, am zis ca dracu nu-i chiar atat de negru. M-am inselat. Am sperat, am incercat, m-am luptat, totul in van. Saptamana viitoare am sa fiu plecat pentru o scurta vacanta, iar cand ma intorc am sa decid ce se intampla cu forumul. Revista cu siguranta va ramane on line pentru cei aproape 3 mii de cititori lunar, forumul ....🤐 Eu spun sa deschideti sampania. Bravo! PS: Andi a renuntat sa mai scrie din cauza acestei atmosfere prietenesti. PS 1: Forumul lui M va asteapta cu bratele deschise.
  6. 5 puncte
    Domnilor... ma autosuspend pentru 2 zile. Azi si maine !....Nu de alta, dar e pb cu uzul ratiunii.....Sunt vesti absolut fabuloase ! Poimaine sper sa fiu din nou....cu mintea limpede! Am impresia ca vanzarile de sampanie vor atinge azi cifre record!!!
  7. 4 puncte
    Ptr 150mV semnal la intrare scoate aproape 2V, evident că admite şi semnale mai mari. Documentaţia lipseşte, dar se pot găsi detalii la sculele Setton, altă marcă fabricată de Kyocera.
  8. 4 puncte
    In acest articol am sa va impartasesc experienta mea cu serviciul de streaming Spotify. Stiu ca in acest moment, in Romania, exista o dezbatere in privinta acestui subiect. Pasionatii cu varste pana in 40 de ani au imbratisat fara reticenta serviciile de streaming audio, insa nu acelasi lucru se intampla cu cei peste aceasta varsta. Dupa o scurta prezentare a serviciului de streaming audio Spotify, am sa amintesc argumentele celor doua grupuri. Acum mai bine de 10 ani se lansa serviciul de streaming media cunoscut sub numele de Spotify. In spatele acestui brand gasim o companie suedeza ce poarta numele Spotify Technology SA. Inca de la inceput acestea si-au propus sa ofere servicii de streaming audio. Seviciul a fost lansat pe 7 octombrie 2008 si in acest moment ofera acces la peste 40 milioane de melodii. Utilizatorii pot alege muzica in functie de o multime de parametri, cum ar fi numele artistului, albumului, genul muzical si pot crea si edita liste cu muzica preferata. Serviciul este disponibil in Europa, America, Australia, Noua Zeelanda si partial in Africa si Asia. Poate fi accesat de pe toate dispozitivele moderne, telefoane, tablete, calculatoare compatibile Windows, Mac OS, Linux, etc. In anul 2019 Spotify avea 217 milioane de utilizatori activi lunar, dintre care 100 milioane sunt platitori de abonament. Aceasta ar fi istoria Spotify in cateva cuvinte. Spuneam in introducerea acestui articol despre cele doua grupuri, cei care folosesc acest serviciu, pe care am sa-i numesc Generatia Spotify si cei care prefera sa asculte in continuare muzica pe cd, vinil sau fisiere stocate in reteaua de acasa, pe care am sa-i numesc Generatia X. In cazul celui de al doilea grup folosesc chiar sintagma originala ce se refera la generatia persoanelor nascute in intervalul aproximativ 1961 – 1980. Generatia Spotify este de fapt Generatia Y, cunoscuta sub numele milenials, sunt cei nascuti dupa anii ’80. Aceasta generatie are o caracteristica aparte, pentru ca a crescut in conditii special. Este in general caracterizata prin gradul de utilizare si familiaritatea sporita cu tehnologiile de comunicatie, media si digitale. Dupa cum usor puteti deduce, pentru aceasta generatie tehnologia face parte din viata cotidiana, este un mod de a trai si din acest motiv accepta cu usurinta sa foloseasca un produs conexat cu tehnologia. Generația X, a aparut inaintea de epoca internetului si din acest motiv este o generatie foarte activa social. Aceasta generație cunoaște viața dincolo de epoca Internetului. Ei pot compara si intelege avantajele si dezavantajele tehnologiei informatiei si ritmul schimbarilor. Din acest motiv aceasta generatie prefera o atitudine rezervata fata de noile tehnologii. Eu fac parte din Generatia X si din acest motiv cand am auzit prima data de Spotify, am spus un NU hotarat tehnologiei. La acea vreme motivele mele erau intemeiate, pentru ca oferta Spotify insemna muzica in format comprimat. Pentru un ascultator de muzica obisnuit acest fapt nu conteaza, insa pentru un audiofil muzica comprimata este aproape o butaforie. Intre timp Spotify a inceput sa ofere muzica in format necomprimat, la calitate de cd spun ei, si asta m-a determinat sa incep sa folosesc Spotify. La inceput varianta gratuita, pentru ca tot ce doream era sa ascult muzica in masina sau la casti cand merg cu bicicleta. Intr-o zi cand lucram la calculatorul de acasa si ascultam muzica in casti, m-am gandit sa fac un test al calitatii audio. Am cautat cateva inregistrari pe care le cunosteam bine si am inceput sa le ascult. Am ales pentru test Recviemul lui Verdi si albumul Amused To Death al lui Roger Waters. Prima data am ascultat muzica folosind varianta gratuita. A fost o experienta ingrozitoare, intreaga linie dinamica era comprimata, instrumentele cantau toate cu aceeasi intensitate, nu existau pasaje dinamice, totul parea ingramadit intr-o cutie, fara un soundstage realist, etc. Sincer, am zambit in barba, m-am bucurat de intuitia mea audiofila si ma pregateam sa imi vad de viata. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acel moment. Dracul audiofil sa fie de vina. Greu de spus. Cert este ca am hotarat sa incerc varianta platita de la Spotify. Dragii mei, din negura iadului ascuns intre ideile mele preconcepute, a rasarit insusi Maria Sa Sunetul. Muzica-zgomot a disparut, intreaga scena sonora a prins viata. Muzica si sunetul au inceput sa danseze in fata ochilor mei. Aveam dinamica muzicala, instrumentele sa rasfirau pe scena realist, vocile au devenit complete, muzica a inceput sa ma imbratiseze asemeni unei iubite pierdute si acum regasite. Sunetul ‘ca din cutie’ a disparut ca un vis urat. Dupa aceasta prima intalnire cu Spotify Premium am continuat sa folosesc acest serviciu timp de doua luni. Momentan am renuntat pentru ca nu am timp suficient pentru muzica. Iar cand am timp, platesc tribut nostalgiei Generatiei X si folosesc cd-uri sau viniluri. In cele doua luni de Spotify Premium am remarcat cateva aspecte interesante, pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Puteti sa le considerati ca fiind concluziile acestui articol. Te-ar putea interesa si urmatorul articol: Calitatea audio: - Depinde foarte mult de varianta oferita de casele de discuri. Tendinta este ca on line sa fie variante remasterizate recent. Din acest motiv veti gasi o multime de inregistrari proaste, gandite sa se auda tare, loudness war si toata povestea din spate. - In contrapartida veti gasi inregistrari superbe, nealterate de un mana unui inginer de studio din motive comerciale. - Existenta acestor inregistrari nealterate, este pentru mine dovada faptului ca Spotify Premium poate fi considerat o variant serioasa chiar si pentru cei mai pretentiosi dintre noi. Pana la urma cu totii avem acasa cd-uri cu masteruri / remasteruri proaste, insa asta nu ne impiedica sa continuam cu acest hobby. Avantajele Spotify: - Varietatea muzicala. - Playlist-urile oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului. - Recomandarile de artisti noi oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului. - Pretul unui abonament. Cu 5 euro primesti acces la o cantitate de muzica ce nu poate fi ascultata intr-o viata de om.
  9. 4 puncte
    The amplifier is a PP, UL, class A. We started the construction from the Jadis DA30 amplifier scheme, let's say it is an improved Jadis DA30 in my own vision. All transformers are Hammond .4XEL34 Tungsol & 2XECC82 ADZAM & 2XECC83 Siemens.
  10. 4 puncte
    Amplificatorul a făcut față cu brio. A dat dovadă de mult aplomb, conducând “mastodonții” (în 4 ohmi !) lui Marian fără nici o problemă. Tonal a prestat excelent. Acoperind fără probleme întreaga gamă de frecvențe. Atât pe jazz cât și pe metal, respectiv clasică – simfonică și camerală. A trecut cu brio și proba “nervozității dinamice”. Pentru mine au fost extrem de edificatoare din acest punct de vedere testele auditive făcute pe Dream Theater și pe orchestrațiile aglomerate ale unor lucrări de Schubert, Beethoven și Rimski-Korsakov. Pe care le-a “digerat” fără să se înece câtuși de puțin. Atac și viteză – cât cuprinde. Deci tare departe de mitul sunetului călduț și molcom, tipic (vezi Doamne…) “de lampă”... Neutralitatea și-a dovedit-o reliefând cu un surprinzător rafinament și sunet aerisit înregistrările deosebit de bune, dar și penalizând neiertător pe cele mai puțin reușite (subsemnatul a remarcat/punctat câteva acorduri din așa ceva….). Alături de o corectitudine timbrală demnă de remarcat. Cred că și ceilalți doi colegi invitați de Marian au cam aceleași păreri. Cel puțin așa am dedus din puținele impresii pe care le-am devoalat unul altuia în timpul audiției. Într-un cuvânt – sincere felicitări ! P.S. Am rămas, totuși, cu un mic regret. Acela de a nu fi auzit amplificatorul echivalent (clasă A) cu finale KT88 pe sistemul lui Marian…
  11. 4 puncte
    Eu am zis de la inceput ca discutia nu-si mai are rostul dar ai tot insistat si eu ti-am raspuns. Da, pe mine ma incanta tehnologia din interiorul aparatelor si masuratorile cat mai complete. Consider ca daca sunt realizate corect tehnic, impartiale din punct de vedere moral si suficient de multe incat sa fie concludente, ele pot pune in lumina un sunet bun, corect, transparent. Nu sunt fanul sunetului colorat de distorsiuni oricat de lingusitoare ar fi ele. Nu cred in audiofilii care "stiu ei mai bine" cum trebuie construit un aparat avand cunostiinte tehnice care tind spre zero dar cred in audiofilii care se limiteaza si se concentreaza pe "meseria" lor de baza, anume sa detecteze cu urechea si creierul subtilitati ale sunetului pe care nu le vezi initial in masuratori sau pe care pur si simplu nu le-a masurat cineva inca.
  12. 4 puncte
    Cum adica asculta in jumatate de camera ? Spatiul e spatiu, sunetul ajunge si in cealalta jumatate de unde se reflecta si inspre prima jumatate. Depinde de la camera la camera dupa umila mea parere, iar revin la experienta mea personala, Focal 716 au mers foarte bine la mine in 12 mp, dar astea nu sint boxe mari. Proac Response D30 sau Indiana Line Diva 650 sint standfloor-uri dar sint mici si nu vad de ce nu ar merge in camera ta. Eu vad probleme atunci cind nu poti pozitiona boxele suficient de departe de pereti sau mobilier sau daca distanta intre ele este prea mica. Alta problema ar putea fi daca locul de auditie este prea apropiat. Boxele in mod ideal trebuie sa dispara si sa auzi muzica nu sa percepi fiecare difuzor in parte.
  13. 4 puncte
  14. 4 puncte
    Eu am observat urmatoarele: - e bine sa cumperi cu suma alocata acestor echipamente cele mai bune boxe - deci standmount-urile sau bookshelf-urile din gama superioara in dauna standfloor-urilor din gama inferioara. Raman la parerea ca standfloor-ul e de electie daca bugetul se poate intinde pana la el - este bine sa nu nu fie lasata la urma nici amplificarea, nici sursa, nici cablurile sau rack-ul. Un echilibru este de dorit pentru ca intotdeauna veti asculta veriga slaba din sistem. Ca atare, daca grosul banilor vor merge spre boxe sau amplificare, sursa, cablurile sau rack-ul vor limita serios si nu va veti bucura pe deplin de echipamentele cele mai performante. - atentie la transport - conteaza mult in sunet. Atentie la sistemul de operare, la playerul software, la cablul USB chiar daca bitii sunt biti. Un izolator galvanic si/sau reclock-er sunt de incercat! - evitati sa pozitionati boxele aproape de peretii din spatele lor si de peretii laterali. Pozitionarea cat mai corecta este foarte importanta, mai ales intr-o camera deficitara. Si locul de auditie trebuie plasat cat mai departe de pereti, mai aproape de centrul camerei. O simetrie este de dorit si atentie si la toe-in si toe-out. Pentru un echilibru optim e nevoie de rabdare, multa munca si mai multe urechi. Un toe out excesiv creste interactiunea dintre boxe si camera, goleste centrul scenei, iar sunetul va trada prezenta boxelor. Scena poate sa para mai larga decat in realitate si cu deficiente pe adancime. De asemenea se poate pierde din transparenta - sunetul sa nu vina prea usor spre ascultator, transferul de emotie sa fie ingreunat... Daca toe-in-ul este excesiv scena poate parea ingusta, solistii parand ingramaditi si cu un focus si o separatie deficitare. Auditia poate deveni nearfield... - un covor cu o suprafata cat mai mare poate diminua reflexiile nedorite din podea si poate ajuta la cresterea inaltimii scenei. Sunetul poate deveni mai clar si mai putin agresiv, obositor. - este bine ca intre boxe sa nu fie plasate un rack voluminos, televizor sau alte elemente de mobilier. Scena va fi mai adanca, cu un layering mai bun, cu un focus mai bun... - o conditionare a curentului si cabluri mai bune pot repara din problemele aparute din cauza interferentei boxelor cu camera. De exemplu: un conditionator de curent va scadea noise floor-ul, va creste controlul, viteza si extensia (aparenta) a basului, rezolutia si separatia producand un sunet mai clar. Astfel este posibil ca basul sa fie mai putin bubuit, iar volumul necesar auditiei (datorita transparentei si rezolutiei crescute, claritatii si separatiei superioare) sa poata fi coborat in acest fel diminuandu-se interactiunea boxelor cu camera de auditie. - suprafetele vitrate nu sunt de dorit intr-o camera de auditie. Reflexiile nedorite pot produce un sunet aglomerat, obositor, agresiv. Ferestrele pot fi acoperite cu perdele si draperii din materiale naturale (eventual de 2x sau de 3x lungimea galeriei). .....
  15. 4 puncte
    Pentru cine este interesat, iata si metoda Wilson pentru pozitionare:
  16. 4 puncte
    @bongiorno, te rog frumos, fă un mic efort și dezactivează funcția REPEAT...😏.
  17. 3 puncte
    DAC-ul a ajuns pe masa de teste la noi. De data aceasta o sa facem ceva nou. Articolul va fi scris de mine si Andi. Andi cu opinia lui, eu cu a mea. Nu va exista o discutie intre noi in care sa ne impartasim parerile. Chiar sunt curios ce o sa iasa. Cu articolul acesta va pregatim pentru un articol scris de mine, Andi si Silviu.
  18. 3 puncte
    CD-ul Audio Aero a fost peste orice digital, insa nu uita ca urmatorul DAC ca nivel de pret costa 3500 euro. Mai putin de jumatate. Atunci sursa mea digitala era cd-ul Yamaha 2100. Acesta nu a intrat in test. Nu imi amintesc motivul exact. Dupa cum stii, eu folosesc un phono made by VioTube. Permite-mi sa imi exprim dubiile in legatura cu comparatia Audio Aero vs EAT pick-up. Repet, am stat 3 ani intr-un showroom, am facut mii de teste digital vs vinil. Eu prefer digitalul. Accept ideea ca fiecare are dreptul sa prefere un anumit format / sunet. Asa este normal. Nu sunt de acord cu povestea analogicul este mai bun. Daca ai nuanta afirmatia aceasta, daca ai spune 'pentru mine analogicul este cel mai placut sunet', fara afirmatii tastate sub forma unui decalog, fara tendinta de a generaliza experienta ta personala, cred ca totul ar fi in regula. Vino la mine cu ce setup doresti. Poate scriem un articol impreuna despre aceasta experienta. Il chemam si pe Andi, chiar daca in urma presiunilor venite din interiorul forumului a renuntat sa mai scrie. Ati fi 2 'analogisti' vs 1 'digitalist'. 🥇
  19. 3 puncte
    Din frumoasa Toscana va propun sa facem un test la mine sau la altcineva cu aceste DAC uri. Testul, in varianta blind, ca sa nu apara discutii. Ideal ar fi ca sistemul (aparate + camera) sa fie cat mai neutru.
  20. 3 puncte
    Nu poti pune pe seama digital vs analog faptul ca te simti deranjat ascultand formate digitale, mai ales cand sursa digitala este Mojo. Etajul de iesire al unei scule digitale trebuie facut cu mult mai multa atentie fata de o sursa analogica, cu analogul scapi mai usor datorita limitarilor dinamice si lipsei de informatie. De aici si cutuma ca digitalul suna agresiv si analogul suna "natural". Greierasul a punctat f bine mai sus apropos de dinamica si nu are rost sa ma repet. Cat despre DAC-uri, fie ele cu chip-uri, FPGA sau R2R cu specificatii fantastice dar la care nu s-a acordat atentia cuvenita etajului analog. E ca si cum ai pune un motor de formula 1 pe Logan si te miri ca masina este inconfortabila, obositoare si de necontrolat..... Carburantul este de vina? LE: Ca fapt divers, am niste viniluri senzationale de la Melodia (URSS) de la inceputul anilor 80, ce credeti? sunt masterizate digital....
  21. 3 puncte
    Ultimele două amplificatoare ale lui Vio ascultate de mine au fost bune pentru urechile mele. Vio a ajuns la un nivel comparabil cu un mic producător de serie. Ambele amplificatoare mi-au lăsat impresia unor lucruri bine făcute și cu un sunet demn de luat in calcul. Merita macar testat/ascultat un astfel de amplificator. Eu cred că trebuie încurajați cei care fac așa ceva, mă uit cu mâhnire cum în toate țările vecine exista mici firme care produc astfel de aparate, iar la noi nu. Poate că ar trebui sa apreciem mai mult și să dăm o șansă produselor făcute local.
  22. 3 puncte
    Laurentiu nu e buna analogia facuta si iti explic de ce, pe aceeasi idee mergand daca iti imaginezi strict o masina de 3 l care accelereaza mai repede decat una de 1,5l da-mi voie sa te contrazic, imagineaza-ti un monopost de formula 1 care are un motor "decent" de 1.6 l si lasa in urma masinile exotice /sport samd in anumite conditii, probabil nu toti avem o pista de curse la dispozitie, dar intr-un lant bine definit motorul ala de 1.6 cu o caroserie usoara si anumite invoatii tehnologice este foarte performant. Tind sa cred ca asa se intampla anumite lucruri si in domeniul asta, daca ne uitam de ex la baza unui dac de mii de euro care are unul sau mai multe cipuri(ieftine) de cel mult 100e lasand deoparte implementarea, carcasa etc...nu e ok, cred ca tendinta noastra este de a nu lua in considerare inovatiile, arhitectura, munca depusa si atunci si performanta este direct proportionala cu alegerea facuta.
  23. 3 puncte
    Si sincer aici nu pot sa inteleg lipsa de reactie a forumistilor. Cum de acceptati/tolerati asemenea gogomanii?
  24. 3 puncte
    Robert, te asigur sunt tare departe de a mă da lebădoi rănit, dar consider (și probabil că și Marian) că intervenția ta a fost mult prea insinuantă și plină de echivoc. Și am dorit o lămurire. Consider restul răspunsului tău foarte pertinent și subscriu în foarte mare măsură la el, mai puțin cu următorul pasaj. Sper că, fără să te superi, îți readuc aminte (nu vreau să crezi că te tratez drept ramolit) că am lucrat toată viața în proiectare-cercetare. În consecință mă consider suficient de îndreptățit să afirm că știu destul de bine cum trebuie să arate o argumentare cu adevărat științifică. Fără să intre nepărat în detalii tehnice amănunțite sau să prezinte vreun aparataj matematic pretențios. Am prezentat de mai multe ori în fața unor beneficiari lucrări de o complexitate ridicată (la care lucra un colectiv întreg), dar sintetic și cât mai lămuritor. Crede-mă (sau nu, treaba ta) că reproducerea papagalicească a unor dume, fără să ții cont de situațiile concrete existente sau ilustrarea cu recomandări de-ale producătorilor din care n-ai înțeles substratul implicit al acestora – NU constituie o argumentare științifică, sunt mult prea departe de așa ceva. Pe de altă parte problemele legate de acustică sunt mult prea complexe, așa încât nu se pot rezolva cu manualul de fizică din liceu. Am o vagă bănuială că dacă s-ar fi putut rezolva așa nu s-ar mai fi complicat alții să scrie tratatele de acustică la care tu însuți ai făcut trimitere. Mai ales în domeniul frecvențelor joase. Apropo de joase - urmează o mică diversiune. Cei neinteresați sunt avertizați că pot să nu mai citească. În urmă cu aproape 30 de ani (eram încă la Inst. Fizică Atomică) se pusese problema realizării unui amortizor acustic pentru diminuarea zgomotului produs de o instalație de climatizare ce vehicula un debit enorm de aer pentru o fabrică de medicamente în construcție. La o primă documentare era clar că problemele erau în special legate de frecvențele joase. Am marele noroc și pun mâna pe vreo două cărți din domeniu (nu era încă internet). Și mă cam îngălbenesc de complexitatea problemei. Încep să sap serios. Mă ajută colegial (fiind imediat după ’90, nu prea era încă bine conturat principiul concurenței...) un inginer proiectant de la Inst. Proiect. Carpați cu câteva prospecte ale unor produse similare străine (germane, japoneze, etc.). Îngălbenirea mea se accentua, evoluând spre icter mecanic. Din fericire, aceștia mai dădeau și câteva grafice. După o documentare la Oficiul de Standarde, beneficiind de aceste prospecte și de cărțile menționate mă încumet (după două săptămâni de documentare referitoare la forma amortizorului, la materialele disponibile ce puteau fi utilizate - totul din țară... - și calcule preliminare) să comunic conducerii că sunt pregătit să rezolv problema. Cu toate acestea nu mi-am putut înăbuși un imens oftat de ușurare când mi s-a comunicat (fără explicații) că fabrica a renunțat la proiect. Să nu mă întrebe cineva ceva despre această lucrare, căci nu mai țin minte mai nimic după aproape 30 de ani. Sper însă că s-a priceput (cât de cât) ce (și cum) consider eu o abordare științifică. Dacă nu - nu-i bai. Oricum nu prea mai contează, căci nu mai am intenția de a participa la dezbaterile pe teme acustico/audiofile, mulțumindu-mă (dacă o fi să fie) cu ceva prezentări de muzichii în cele două topicuri legate de muzică în care am mai prezentat, posibil și în revistă. Asta doar dacă admin-ul nu ia alte decizii în ceea ce mă privește. Aveam incipienta intenție de a prezenta (în mod științific...) cu grafice, citate din articole de specialitate și comentarii, câteva exemple despre rezonanța unor săli muzicale celebre, pentru că am observat că și aici sunt niște opinii încetățenite (eronate), dar observ că sunt suficient de mulți specialiști pe aici, așa că stau cuminte-n banca mea. Bineînțeles că noi doi vom păstra vechea relație de amiciție. Chiar ar fi și păcat să nu. Ce credeai, că scapi de audiție ? Nu, neicusorule...😃.
  25. 3 puncte
    My friend, majoritatea are camere ne-tratate acustic (bass-trap, fonoabsorbant.. wareva..) . Corect? Pe cale de consecinta, toate elementele astea, pe care le-ai evocat, influenteaza sunetul. In tot spectrul sonor. Vibratii, interferente, anti-faza, unde stationare etc.. Adaugam rezonanta proprie a fiecarui element din camera ( mobilier, "bibilouri", suprafete vitrate...) , care este augmentata de diversele frecvente din sunetul emis de incinte. Nu cred sa existe audiofil care sa nu stie lucrurile astea. WTF? E elementar. Problemele cresc odata cu presiunea acustica . Si cel care provoaca cel mai mult deranj este bass-ul, care misca cel mai mare volum de aer. De aceea nu e totuna daca difuzorul este de 16 sau de 30 de centimetri. Evident ca trebuie sa tinem seama si de volumul la care se face auditia dar exista sanse semnificative ca niste boxe mari in camere mici sa cauzeze probleme.. Mai simplu de atat nu pot sa explic.. PS Am trecut peste misto-ul tau.. Not in the mood right now.
  26. 3 puncte
    Eu am recomandat intotdeauna un bookshelf sau (atentie) un standmount in favoarea unui standfloor din gama inferioara pentru ca ele au de obicei acelasi pret insa rafinamentul si superioritatea primelor o consider mai importanta decat extensia si suflul celor din urma. Insa intre standfloor-ul si bookshelf-ul (standmount-ul) din aceeasi serie, recomand standfloor-ul fara sa ezit. Consider integrarea mai buna la standfloor-uri - sunt mai eficiente si coboara mai jos la volume mai mici avand in acelasi timp un sunet mai amplu. Boxele bookshelf sunt de multe ori mai ineficiente - trebuie sa cresti volumul pentru suficient bas si in felul asta interactioneaza mai devreme cu camera. Apoi, tonal vorbind, ele nu pot avea corpul si basul standfloor-urilor deci suna o idee mai subtire si poate mai uscat ca acestea din urma. Cred insa ca intelegerea recomandarii mele tine de experienta cititorului... Si repet experienta mea: un power conditioner, niste cabluri bune, un rack performant pot imbunatati interactiunea boxelor cu camera oricat de ciudata pare afirmatia. Pot demonstra oricand si in orice sistem asta chiar si unei babe surde (cum pare-se ca avem printre noi)... @trancotistu Nu exista boxe standfloor high-end la 2000-3000 de eur! Punct. Ca asa scriu 'bajetii' bisnitari in anunturile lor la toate troacele carora le umfla pretul si performantele... aia e alta treaba. Daca te-ai lua dupa anunturile de pe la noi... ai zice ca traim in tara hi-end-urilor. Suntem cum nu se poate mai departe de asa ceva... Tot respectul pentru Tudor, MarianS, Igor... Atatea pagini scrise, din pacate, degeaba - gasesc deosebit efortul vostru pentru a schimba niste prejudecati insa cred ca e cazul sa va opriti. Pierdeti din timpul unor auditii de calitate... Aplicati principiul 'let's agree to disagree' si bucurati-va in tihna de ce aveti!
  27. 3 puncte
    Depinde de camera, la mine standfloor-urile au sunat foarte bine intr-o camera de 12 mp dar au sunat foarte rau in cealalta camera de 18 mp. De vina nu e spatiul excedentar ci mobilierul care a limitat drastic optiunule de pozitionare. Asa ca am trecut pe boockshelf-uri. Avea un fost coleg la un moment dat niste Technics SB 7000 care ocupau jumatate din camera si cu toate astea sunau foarte bine. Exemple si contraexemple gasim destule, partea proasta este ca putini isi permit o camera dedicata si perfect tratata, altfel trebuie sa acceptam ca spatiul de auditie mai are si alte functii, ca nevasta poate avea opinii diferite de ale noastre si pina la urma trebuie sa gasim solutia potrivita. Pe CG erau unii care nu concepeau boxe fara difuzoare de cel putin 10" , orice proiect diy cu difuzoare mari era mult peste orice boxa de fabrica cu difuzoare mici indiferent de pret si producator, cred ca pe aici trebuie sa purtam discutia la alt nivel.
  28. 3 puncte
    Sper doar ca rotile care s-au pus in miscare sa nu se opreasca prematur...
  29. 3 puncte
    Nu m-a tocmit Shutti avocat, dar sunt convins că intenția lui nu a fost de a lua în derâdere modelul Sony SS GR1. O consider ca fiind doar o simplă persiflare a ideii emiterii unor ipotetice comparații între modelele menționate, lipsite de argumentul audierii efective ale acestora. De aceea am și reacționat râzând...
  30. 2 puncte
    Pe masa de teste HiFi Tech a ajuns un cablu balansat aproape necunoscut in Europa. Situatia este cel putin ciudata, pentru ca in anii 2000 cablurile produse de aceasta firma erau cotate ca fiind cele mai bune din lume. XLO Reference 3 este numele acestui cablu despre care eu nu stiam nimic. Am pus burta pe carte si am inceput sa caut informatii despre aceasta firma. Am aflat ca XLO este o firma americana de cabluri dedicate sistemelor audio ultra performante. Firma a aparut pe piata in 1991 si a fost fondata de Roger Skoff. Acesta este un cunoscut antrepenor american cu activitati in industria aerospatiala, de extragere a resurselor natural, ziarist si editor pentru reviste ca Sounds Like ... News, Positive Feedback si in cele din urma cunoscut ca fondator si designer XLO. El a lucrat ca consultat pentru diverse companii precum Procter & Gamble, Motown Records și Lear-Baylor Inc. Este un inventator cunoscut, cu brevete in SUA emise sau in curs de emitere in mai multe discipline. Are o multime de descoperiri in teoria campului interactiv si efectele de descarcare capacitiva in legatura cu transmisia semnalelor in cabluri. Este considerat una dintre marile autoritati ale lumii privind performanța si caracteristicile electrice ale cablurilor pe lungimi scurte. A fost intervievat de publicații din industria audio din mai multe țări; a fost membru al Comitetului Executiv al AAHEA (Academia pentru Progresul High-End Audio); a funcționat în cadrul comitetelor CEMA (Asociația Producătorilor de Electronică de Consum) și EIA (Alianța Industriilor Electronice); și a fost consultant pentru un numar de producatori de sisteme audio și Home Theatre din Statele Unite și din strainatate. In 2014 a fost ales vicepreședinte al Societatii Audio din Los Angeles (cu peste 1500 de membri, LAOCAS este considerat cel mai mare Club Hi-Fi din lume) si a produs si a moderat seminarii la The Newport Audio Spectacol. Inca de la inceput Roger a cautat sa produca cabluri neutre, care nu adauga nimic si nu trebuie niciodata sa distorsioneze sau sa modifice sunetul. Si pentru a atinge obiectivul, cablurile lui Roger au trebuit sa se ocupe in mod eficient de fizica transmiterii semnalelor. Cu un background de matematician, Roger a aplicat cunostintele sale de matematica pentru a aborda bariera fundamentala a neutralitatii prin cablu - domeniile energiei electromagnetice si electrostatice si relația complexa dintre cele doua domenii. Cercetarile lui in acest domeniu au fost concretizate prin cateva patente in domeniul cablurilor. Aceste descoperiri se regasesc in cablurile XLO. Am sa va fac o scurta prezentare a celor mai importante tehnologii din cablurile XLO: XLO Field Balanced Technology – este inca considerata revolutionara desi au trecut mai bine de 20 ani. Cablurile sunt proiectate si dezvoltate pentru a imbunatati transmiterea semnalului. Acest lucru se face prin optimizarea si echilibrarea relatiei dintre campul electromagnetic controlat de curentul format in jurul conductorilor unui cablu si campul electrostatic format in jurul izolatiei sale atunci cand trece un semnal audio sau digital. Mulți designeri de cablu au incercat sa se ocupe de unul sau de altul din aceste fenomene de camp (de obicei campul electromagnetic), dar pana la XLO, nimeni nu a recunoscut vreodata importanța ambelor domenii și a interelației lor. Faptul este ca exista o singura relatie optima pentru cele doua campuri si acolo unde aceasta relatie este prezenta, transmisia semnalului este imbunatatita semnificativ. Geometria Field Balanced Technology impune o abordare stricta a constructiei unui cablu si explica de ce cablurile XLO arata diferit fata de alte marci si chiar unul fata de celalalt in functie de utilizarea dorita.Aplicatiile diferite au rapoarte diferite de curent-tensiune, iar tensiunea si curentul controleaza intensitatea campurilor diferite. De exemplu, prin cablurile Phono trec curenti foarte mici la tensiuni la fel de mici; prin cablurile de linie trec tensiuni relativ foarte mari cu un debit de curent foarte mic; si prin cablurile difuzoarelor trebuie sa poata trece curenti foarte mari la tensiuni relativ mici. Cu diferite rapoarte de curent / tensiune care creeaza intensitati diferite ale campului relativ, dar numai o singura relație optima de camp, sunt necesare diferite construcții pentru a atinge același punct de echilibru. XLO Capacitive Discharge Artifacts – la trecerea curentului printr-un cablu se formeaza asa numitii ‘curenți de distrugere’ a semnalului, acestea sunt stocați in dielectricul unui cablu si eliberati nesincronizat in calea semnalului de fiecare data cand un semnal audio, digital sau video se schimba. Prin definiție, un condensator este un dispozitiv de stocare a energiei format atunci cand unul sau mai multi non-conductori (dielectricul) separa doi sau mai multi conductori electrici (placile). Un cablu indeplinește aceasta definitie si va pastra, la fel ca toti condensatorii, energia semnalului care este trecut prin ea.Aceasta energie este stocata in dielectric in timpul fiecarei faze a semnalului de polaritate (pozitiv sau negativ) si eliberata atunci cand aceasta polaritate se schimbă. Deoarece dielectricul stocheaza energie pozitiva in timpul fazei de semnal pozitiv si energie negativa in timpul fazei de semnal negativ, energia ce va fi eliberata la fiecare schimbare de faza va fi intotdeauna nesincronizata cu noua energie de semanl si astfel se vor crea artefacte in afara fazei. Cu ajutorul Capacitive Discharge Artifacts aceste artefacte sunt anulate. Tehnologiile patentate din cablurile XLO nu se opresc la cele amintite anterior, insa acestea sunt cele mai importante. Inchid scurta prezentare si incep sa va povestesc despre cablul XLO Reference 3. La prima vedere nimic deosebit. Un cablu invelit intr-o camasa colorata din polimer, cu terminatii ce nu par sa fie dintr-un material exotic. Cablul este impachetat intr-o cutie mov protejata de o invelitoare de culoare alba, pe care sunt printate diferite informatii tehnice. Banalul in cea mai pura forma a sa. Am scos cablul din cutie si l-am pus la treaba in sistem, nu inainte de a lasa sistemul sa cante jumatate de ora, timp in care am ascultat muzica cu cablul meu actual construit din sarma Neotech in regim DIY. Sistemul: transport digital – NUC + Daphile + Intona reclocker sursa digitala - Yamaha CDS 3000 amplificator – Pass Labs 150 boxe – Focal Electra 1038 BE cabluri – analog XLR XLO Reference 3, analog XLR Neotech, cablu boxe Vicol Audio cabluri de curent – The Chord Company, Wireworld Muzica: Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti Roger Waters – Amused To Death, fisier hi-res 24/192 Miles Davis – Kind of Blue, fisier hi-res 24/192 Inainte sa va impartasesc experienta mea cu acest cablu, trebuie sa stiti ca eu folosesc acelasi cablu balansat cu sarma Neotech de cel putin 7 ani. In timpul acesta nu am simtit nevoia sa il schimb. De vina poate fi topologia amplificatorul meu Pass Labs. Nelson Pass spune despre amplificatoarele construite de el ca nu au nevoie de cabluri special. Ani la randul acest fapt s-a dovedit foarte real. Am testat diferite cabluri in sistem fara sa gasesc sensul unei schimbari. Un singur cablu balansat din seria Silver Diamond de la Tellurium Q a reusit sa ma convinga de necesitatea unei schimbari, insa am considerat ca nu are rost sa platesc atat de multi bani pe o sarma. Prioritatile mele sunt altele acum. Prefer sa directionez banii catre alte zone de interes. Ma intorc la cablul XLO Reference 3 si va spun cu mana pe inima ca acest cablu reuseste sa schimbe in bine sunetul sistemului meu. Greu de digerat pentru unul ca mine, care foloseste acelasi cablu analogic balansat de peste 7 ani. Am inceput testele cu “Messa da Requiem”. Incep intotdeauna cu muzica lui Verdi din motive considerate de mine obiective. Messa este o lucrare grandioasa din toate punctele de vedere. Avem o orchestra completa, 4 cantareti solo si un cor mixt.Dinamica inregistrarii te lasa fara rasuflare. Linistea dintre pasajele muzicale este angoasanta si are o greutate incredibila. Momente lirice sunt asemeni unei brize usoare ce coboara peste mare, ode ale ingerilor veniti sa ofere consolare umanitatii. Ascultatorul este absorbit undeva intre cele doua taramuri. Se gaseste la granite dintre viata colorata si plina de promisiuni si moarte. Tensiunea creata de Verdi este incredibila. Muzica se transforma intr-o scena funebra ce obliga ascutatorul la meditatie. Cantitea de informatii din aceasta lucrare are nevoie de un sistem complet. Cu cablul XLO Reference 3 am simtit ca imaginea s-a curatat, a devenit focusata si aerisita. Spatiul ce defineste corul a capatat dimensiune. Vocile corului, pe care le consideram perfecte, au devenit mai bine texturate, au iesit la lumina. Detaliile muzicale s-au transformat in ceva tactil. Camera a prins viata si s-a umplut brusc cu o armata de oameni; instrumentistii frematand la semnalul baghetei dirijorului, coristii din spate agitati sa pastreze tempoul, soloistii incercand sa isi ascunda respiratia pentru a nu fi captata de microfoane si mai apoi oferita ascultatorului intr-o forma deranjanta pentru ureche. Cu XLO Reference 3 sistemul reuseste sa surprinda detalii dincolo de urechea constienta. Experienta muzicala se transforma intr-o adevarata sarbatoare a simturilor. “Amused to Death” a fost asemeni unei eliberari. Dupa toata tensiunea Requiem-ului, melomanul si audiofilul din mine isi dorea putina relaxare. Vocea lui Roger a fost asemeni intalnirii cu un vechi si drag prieten, familiara, calda, vibranta, aproape ca o imbratisare. M-am bucurat de aceasta intalnire si am continuat sa ascult muzica, fara sa fiu in vreun fel agresat de o posibila eroare a sistemului. Roger s-a asezat la microfon, a asteptat rabdator ca fetele de la backing vocals sa isi ocupe pozitiile, a privit fara repros la tobosar in timp ce facea ultimile pregatiri si dupa ce a tras aer in piept, a inceput sa vorbeasca cu mine. Doi prieteni ce se regaseau dupa mult timp, doi oameni care iubesc muzica si sunetul de calitate. Dragii mei, aceasta este scena oferita de acest cablu in sistemul meu. Nu este vorba despre poezie, marketing, milioanele de dolari care au intrat in contul meu. Toata povestea se numeste ‘matching’. Acest cablu pare construit special pentru amplificatoarele Pass Labs. Am incheiat seria de teste cu incredibilul album “Kind of Blue”. Cu siguranta a existat un moment in viata voastra audiofila, cand undeva intr-un colt al mintii, a inceput sa infloreasca o crisalida in care se ascundeau sunetele muzicale. Aceasta a crescut protejata la adapostul cutiei craniene, asteptand maturizarea, explozia finala, momentul cand crisalida isi leapada valul de protectie si se transforma intr-un superb fluture multicolor. Aceasta tranformare poate fi numita ‘ideea sunetului muzical’. In acest moment devenim constienti de toata aceasta frumusete ascunsa in muzica si sunet. Suntem fermecati si cuceriti in acelasi timp de ‘ideea sunetului muzical’. Incepem sa sapam in sunet, sa prelucram in laboratoarele mintii formula muzicii simetrice atotcuprinzatoare. Verdi, Waters, Miles, sunt asemeni unor fiinte demiurgice. Fiecare a creat un univers in sine, o alternativa a vietii, un refugiu palpabil pentru mintile noastre. Va intreb. Care este scopul nostru, al audiofililor? Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Incercam sa refacem bucati din aceste universuri, sa le transformam in realitate, sa fim martorii unui moment de gratie. Ascultand albumul “Kind of Blue” in una din zilele in care am fost prins cu evaluare cablului XLO Reference 3, am simtit ca fac parte din istoria acestei inregistrari. Trompeta nu a ramas la stadiul de idee, a devenit momentul initial, clipa cand ceasul a inceput sa numere secundele unei inregistrari memorabile in studioul CBS 30th Street Studio din New York. Miles Davis alaturi de John Coltrane, Julian Cannonball Adderley, Wynton Kelly, Paul Chambers, Jimmy Cobb si Bill Evans se simt reali, respirand, fumand. Undeva in spate se aude zgomotul benzii de magnetofon pe care a fost imprimata inregistrare, insa il ignori cu buna stiinta. Muzica se insinuiaza ofertant, ritmul te inconjoara, spatiul si timpul devin irelevante. Asculti fermecat cadenta contrabasului, simti atingerile degetelor peste clapele pianului, alamurile se unduiesc aproape carnal in fata ochilor, iar camera pare ca se umple cu parfum de briantina amestecat cu tutun. Ce sa va mai spun, un moment de reverie de care nu te poti satura. Asta caut eu in sunet si asta am primit. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Concluzie XLO Reference 3 este unul dintre cele mai bune cabluri analogice balansate testat in sistemul meu. Pentru cei care au citit articolul este usor de intuit de unde a aparut aceasta concluzie. Nu pot garanta ca acesta este un cablu universal. Audiofilia este o chestiune subiectiva si de aceea ma feresc de concluzii tastate sub forma unor legi. Daca sunteti in cautarea unui cablu analogic balansat, cred ca merita sa incercati si acest cablu.
  31. 2 puncte
    Distractie de simbata cu noul Tad. Multe surse .
  32. 2 puncte
    Adevarul e ca arata intr-un mare fel preamplifurile astea cu vu-metre ! Vorba cuiva....salivez instantaneu ! Interesanta prinderea mufelor RCA direct pe pcb. N-am mai vazut. @Zal, felicitari! PS: Eeeh, galbioarele sunt ok, eu cu ceramicii placheta am o problema.🙂
  33. 2 puncte
    Cred ca am mai scris pe undeva. Am doua discuri (vinil bineinteles) de la Melodia, URSS, unul din 81 si unul din 82. pe ambele scrie foarte clar, masterizat digital, primul CD player comercial aparea in vest cam tot in acea perioada. Avand in vedere intarzierea cu care tehnologia ajungea din vest in est, am un feeling ca masterizarea digitala a aparut cu multa vreme inaintea solutiilor comerciale si ca multe dintre inregistrarile pe care fanii hardcore ai analogicului le ridica in slavi, au fost de fapt masterizate digital.... Mai vad pe aici o duma, cum ca banda nu are limitarile analogicului, blah, blah..... Este foarte adevarat, banda a fost superioara digitalului, dar vorbim de banda master de studio, folosita pe scule de studio, in conditii de studio, nici o legatura cu banda comerciala sau cu sculele comerciale. Standardul de studio era de 38cm/s (inregistrarile audiofile ale vremii erau facute la viteze chiar mai mari, respectiv 76cm/s, sub 19cm/s nu cobora nimeni in studio), pe o banda se tragea cate un instrument, maxim 2 pe intreaga latime de banda (benzile multritrack aveau latime de pana la 2 inchi, nici un studio serios nu tragea pe juma de inch mutitrack). Reducerea zgomotului se facea cu scule dedicate. Ca fpat divers, celebrele living stereo (DECCA, Living presence, etc) au fost trase in cea mai mare parte la 45cm/s .... Ce treaba are asta cu sculele analogice cu care ne delectam noi, consumatorii de muzica? Alt fapt divers, Deutsche Grammophon au inceput sa foloseasca console digitale din 1979, (tot pe alea le folosesc si astazi pentru ca nimeni nu mai are chef sa recreeze curbele de egalizare ale microfoanelor iar riscul de a pierde sunetul specific este prea mare) au folosit tehnici "neortodoxe" de captare a atmosferei (a se citi manipulare grosolana care a implicat inclusiv amplificarea orchestrei si tras cu microfoane sunet deja amplificat, adaugare de reverb si shift de faza pentru a recrea spatiul acustic). Iar noi vorbim aici de sunet "pur", inragistrari "reale", sunet analog, etc.....
  34. 2 puncte
    Așa e, ai dreptate, vrei un premiu? Cum a dispărut Viobio, cum te-ai activat brusc tu. Pe orice forum trebuie să fie câte un postac de serviciu, ca să îți parafrazez semnătura.
  35. 2 puncte
    Marian nu faci decât să îi jignești pe alții mai "slab" pregătiți că ține, obraznici, infatuosi și prosti. Cu astfel de atitudine normal că ajungem sa ne împungem la infinit. Sa înțeleg că totul pleacă de la experiența ta, neapreciată de unii și de altii care au și ei o experiență a lor și care încearcă să și-o exprime, fara să se simtă jigniți de experiența altora. Nu știu de ce, dar nici o persoană dintre cei cu care vorbesc despre audio nu gândesc așa. Nu suntem unii mai buni că alții, ci fiecare avem experiența și aspirațiile noastre. Discutam, comentam, dar nu îi judecăm că fiind prosti, infatuosi și obraznici, doar pentru că nu ne recunosc experiența noastră supremă. A spus cineva că nu ai tu experiența? Tu te ai simțit inconfortabil sa discuți egal cu ceilalți, erijați in mari experți. Eu cred că e tocmai invers, tu te crezi un mare expert care nu are ce vorbi cu restul. Păcat, in lumea audio e loc pentru toți. Aici toți avem ceva de spus și de ascultat. Lucrul asta să îi jignim pe alții, sa le cerem să nu mai vorbească cu noi, deși noi venim sa vorbim cu ei, mi se pare că nu e o atitudinea potrivită.
  36. 2 puncte
    Eu nu prea înțeleg ce Doamne ferește face Tandbergul 3014 cu 4 motoare ! De ce patru? PS Dacă nu mă înșel, caseta aia e TDK-ul MA-XG, care este chiar ea o mașinărie în sine...
  37. 2 puncte
    Corect m50.2 am ascultat prea putin pentru a-mi face o parere. Am ascultat M50 (care este vechi ce e drept) vs Pio N-50A. Pio a castigat detasat atunci.... La vremea aia stiu ca ascultasem si Hegel HD25, varf de gama atunci si mi s-a parut ff slab, mai slab chiar decat Naim DacV1, ceea ce este destul de greu ... Ca tot mi-am amintit de Naim, asta cu preferintele in materie de scule, e o chestie foarte subiectiva si schimbatoare. Im amintesc ca primele saptamani am fost mega entuziasmat de Naim... mi se parea cea mai tare sursa, foloseam si Pio pe post de streamer. Incet, incet insa, ascultam mai mult pe Pio decat pe Naim......apoi mi-am dat seama ca Naim chiar era nasol in sistemul meu.... cautari, permutari de dacuri, etc..... pana la urma tot la Pio m-am intors. Acum cand ma uit in spate, imi dau seama ca nu avem nici o sansa sa judecam o scula in timp util, ori ni se schimba gusturile pe masura ce adunam experienta, ori suntem ffff usor de pacalit. Daca este sa fac o lista cu dacurile care mi-au placut cu adevarat si care au rezistat cel mai mult in sistem: - Pioneer N-50A - Luxman DA-250 - Yamaha CD-S3000 Oare este o intamplare faptul ca toate au in comun constructia exemplara a etajului de iesire, etaj I/V cu componente discrete, output in clasa A si filtraje cat pentru un amp de 50W? Pio si Yamaha au etaje de alimentare separate, pentru analog / digital Luxman are un singur transformator insa de acolo alimentarile tot separate sunt ... De departe cele mai elaborate sunt Luxman si Yamaha, Yamaha fiind mult mai elaborat (transformatoare ecranate, constructie aerisita, daca Luxmanul nu ar fi fost atat de inghesuit, sigur ar fi sunat si mai bine). Deci da, se poate face o corelatie directa intre constructia etajului final si sunet, ceea ce nu este valabil pt modelul de chip-dacuri si numarul acestora.
  38. 2 puncte
    Am vazut ce scriu aia pe vintageknob: The need to have absolutely exact signal pulse width requires a complete absence of notch distortion and drastic build quality. Simpler than multi-bit but not so simple to implement in the end and not really 1-bit - Philips' Bitstream, really 1-bit and really simpler, won the market. Eu am intrebat pentru ca mi se par, doar par, ca nu ma pricep atat de bine la electronica, niste opere de arta. La fel ca si DAS-R1.
  39. 2 puncte
    Mă rog, nu mai știu ce Topping ai avut, dar știu sigur că ai mai avut unul. Metrum e un DAC R2R NOS, deci nu se poate bate în măsurători cu DAC-urile bazate pe cipurile actuale cu măsurători perfecte. Măsoară ok, cam ca un cd player mai oldie. Important e modul în care reproduce și îți transmite muzica, modul în care colaborează cu auzul și cu creierul tău. Nu te păcălește, e un DAC uman.
  40. 2 puncte
    Nu asa am vrut sa fiu inteles , nu sa dea 3500 peste boxele actuale, mi se pare cam neechilbrat la boxe de 8000 clock la jumatatea valorii acestora, nu ca ar conta valoarea, in ordinea importantei componentelor ar trebui atunci investit in boxe 20-30-50 mii, si apoi sa zici ca nu mai ai altundeva sa umblii decat la clock🙂, nu?Si asa ,ar urma amp-ul ,dac-ul si la caaaapat clockul.Eu asa gandesc... PS: am uitat de cabluri, dar mai bine ocolim tema 🙂
  41. 2 puncte
    Un preu olandez cu piese bune, dar cu modificări direct pe cablaj făcute de firmă, cauza fiind greşeli de proiectare. Trecînd peste astea, a mai intervenit şi Dorel care a desfinţat atenuatoarele în trepte, a zăpăcit comutatoarele de surse şi înregistrări, a şuntat filtrul de joase, a meşterit o cuplă defectă ptr intrările şi ieşirile preului de doză, a ciobănit cablajul la schimbarea potenţiometrului de volum. Sphinx-ul e dotat cu o protecţie ce acţionează releul de la ieşire la vîrfurile de tensiune de la pornire şi la supramodulare, în special ptr preul de doză MM/MC. Etajele de ieşire pot duce direct căşti. Zgomotul e foarte mic, deşi nu există stabilizări decît ptr preul de doză. Sunetul e curat şi puţin revigorat trecut prin Sphinx, nivelul de ieşire e mare, poate speria multe amplifuri.
  42. 2 puncte
    Ti-au recomandat prost! Nu ma refer aici la Pathos ci la clasa A in general. Nu rata auditiile cu amplificatoare in clasa AB doar din cauza recomandarii primite! A propos, ar fi bine sa folosesti spike-urile pentru boxe - am vazut ca multi au tendinta de a le tine direct pe talpile lor, fara spike-uri. Si inlocuieste jumperii originali (adica acele bare de alama placate) cu niste jumperi adevarati. Sa le stapanesti sanatos!
  43. 2 puncte
    Silviu, sunteți "atât" de orbi că nici măcar nu mai știți cu cine si pentru ce vă contrați. Eu spusesem ceva mai înainte că sunt de acord cu ideea că, în general, boxele mari sunt mai greu de integrat in camere mici. Nu sunt de acord cu exemplele extreme și nerealiste prin care încerci să dovedești asta. Dacă ți se pare insultător cuvântul semidoct, alege un sinonim care poate fi folosit pentru a descrie o persoană care nu știe, dar crede că știe. Sau vrea să-i faca pe alții să creadă că știe, ceea ce nu știe. Nu îți era adresat in mod special, este o realitate a activității online. Ăsta este unul dintre rezultatele accesului la internet și este valabil în orice domeniu, nu doar in hobby-ul nostru. Da, toți am fost la început, dar una este să începi citind părerile unor oameni care au ceva de spus și primind sfaturi de calitate, alta este să intri pe forum și să citești tot felul de bazaconii spuse cu titlu de lege sau "formatori de opinie" care se contrazic singuri la fiecare două fraze. Pe bune, altora n-ai ce să le ceri, dar de la tine mă aștept să înțelegi că modul în care transmiți și argumentezi mesajul, chiar contează.
  44. 2 puncte
    Parerea mea este ca video-ul celor de la Dynaudio este unul dintre cele mai bune exemple de solutii pentru cei aflati in dificultate... Pacat ca ne-am indepartat de subiectul threadului atat de mult si fara rezultat! A Master Class in Speaker Placement
  45. 2 puncte
    Observ ca partidul are ceva complexe, multi membri se simt pusi la zid, cu asa zisele teorii despre sunet si acustica. Eu doar imi exprim parerea, nu am spus ca e cineva prostovan. Cei care se simt tratati de sus, cred ca au ceva complexe de inferioritate. Din puntul meu de vedere aici toti suntem egali, indiferent de ce sistem avem acasa. Tudor si cu Marian, eu nu contest experienta voastra si nici voi nu ar trebui sa o contestati pe a mea. Aducem argumente pro si contra fara sa ne simtim inferiori sau superiori. Eu argumentez ce afirm prin diverse materiale independente de mine, adica vreau sa sustin ca sunt si altii, unii chiar mari producatori de boxe care imi sustin teoriile prin recomandarile lor. Daca voi nu vreti sa luati asta in considerare si punct, fara argumente, este problema voastra. Nu ne certam pe ceva din care oricum nu castigam nimic. Un lucru este cat se poate de evident in toata aceasta incursiune a mea in materie de audio, cei cu experienta efectiva nu isi bat capu pe aici, iar cei care cred ca dobandesc aceasta experienta prin achizitia unor scule mari si scumpe, tipa in gura mare ca nu accepta nici o alta viziune, ba chiar se simt lezati, daca cineva isi permite sa afiseze asa ceva. Tipic.
  46. 2 puncte
    Despre acest amplif antic sînt multe de spus, dar pe scurt: e a doua serie de fabricaţie, cu dizain nou, fără vu-metre şi folosind partea de preu universal de la modelul A-30. Francezii l-au dotat cu circuit de mut la oprire, stabilizator cu limitare de curent ptr etajele finale şi un indicator de funcţionare condiţionat de stabilizatorul respectiv. Volumul şi tonurile sînt pe comutatoare cu rezistenţe. Toate bune şi frumoase pînă aici. Din păcate Dorel a tăiat volumul cu bomfaierul şi l-a înlocuit cu un puţometru de cîţiva lei, a desfinţat preul universal, a anulat mutul, plus alte inovaţii prin amplif. Doi trz finali erau înlocuiţi cu ceva BUxxx şi sterse cu lac de unghii denumirile. Stabilizatorul defect nu funcţiona, etajele finale fiind supravoltate. Puţometrul de balans era intenţionat rotit ca să dea un echilibru între canale faţă de indicaţia de pe mască. S-au înlocuit toţi cond vechi şi cei recuperaţi ai lui Dorel, toate rezistenţele din carbon cu valorile în bălării cu MLT, s-a repus preul universal în schemă, etc. Lipsa documentaţiei mi-a dat destule bătăi de cap, cea de pe net e incompletă şi inexactă. Ptr păstrarea aspectului intern s-au rusificat cond de filtraj şi ieşire în stil Matrioşca. S-au folosit cond Samwha şi Nichicon, tranzistorii finali sînt tot ON folosiţi şi în Leak. S-au făcut modernizări: stabilizatoare integrate ptr preuri, siguranţe pe alimentări, mufă IEC, etc. Sunetul este deschis, cu o plajă largă de reglaj la înalte şi mai redusă la joase, fără diferenţe între cel ''original'' şi cel final. Ca puncte slabe ar fi o construcţie complicată, trafo de reţea cam zgomotos, poziţionarea butoanelor pe mască diferită de majoritatea amplifurilor, mufele RCA prea apropiate, schema audio simplistă, sensibilitatea prea mare ptr sursele actuale de semnal, noroc că are reglaje brute la intrări, gen Revox, Nordmende.
  47. 2 puncte
    Pe tavan dar suspendate suna de intepenesti...:)
  48. 2 puncte
    Varianta cracuita se poate configura in varianta server si bridge? Trebuie sa testezi aceasta configuratie, este peste cea doar cu server. Si eu am testat inclusiv Audirvana vs Roon si am pastrat Roon. Ce am constatat: Audirvana are un sunet mai simplu insa mai legat, scena este mai in fata, in completare Roon creste scena pe adancime si latime, un sunet care te introduce in atmosfera inregistrarii, problema este ca exista riscul de pierdere focus, lipsa consistenta in corp. Totusi, nu are sens sa investesi in Roon daca de ex nu faci diferenta intre Roon si Audirvana, mai bine ramai pe Audirvana, sau daca de exemplu sesizezi ca Roon iti aduce ceva de genul scena, rezolutie insa mai mult pierzi la alte capitole. Pt Roon trebuie sa ai un sistem cu resurse de putere si rafinament si trebuie sa investesti in echipament de genul unul NUC separat, switch, cabluri de retea.
  49. 2 puncte
    Daca sunteti pasionati de audio HiFi, cu siguranta ati citit o multime articole sau opinii personale despre importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. In privinta acestui subiect universul HiFi este impartit in doua mari grupuri asezate in pozitii antagoniste. Inchipuiti-va lumea pasionatilor de HiFi sub forma unui ring de box. Intr-un colt sunt cei care cred in imbunatatirea sunetului unui sistem audio folosind cabluri potrivite. In celalalt colt se afla cei care nu cred in aceasta poveste si sustin ca este un mit fara acoperire stiintifica. Din experienta mea, cei care trec din tabara necredinciosilor in tabara credinciosilor reprezinta o cifra semnificativa. De cele mai multe ori acest lucru se intampla in urma unei experiente empirice. Necredinciosul testeaza cateva cabluri intr-un showroom HiFi sau pe sistemul audio de acasa, dupa care incepe sa se gandeasca serios la importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. Sincer sa fiu, dupa aproape 20 ani de pasiune neintrerupta pentru audio HiFi, raman in continuare surprins de diferentele sonice pe care un cablu le poate aduce intr-un sistem. Am citit o multime de articole in legatura cu acest subiect, am facut mii de teste, am cautat raspunsuri din zona metalurgica pana in zona psihoacustica, am vorbit cu electronisti, etc. Totul in speranta unui raspuns rational. In toti acesti ani am incercat sa validez incredibilul, pentru ca trebuie sa recunoasteti si voi, nu este usor de digerat o asemenea concluzie. Mai mult decat atat, dupa ce am cumparat un amplificator Pass Labs, am sperat ca nu voi mai fi nevoit sa alerg dupa cabluri. Pentru cei care nu cunoasteti istoria creatorului acestor amplificatoare, am sa va spun ca acesta, Nelson Pass pe numele lui, nu crede in cabluri. In brosura aparatelor Pass Labs exista un text in care povestea aceasta este ironizat. Cu toate acestea, chiar si amplificatoarele Pass Labs par sa fie afectate de schimbarea cablurilor. Adevarat, acest lucru se intampla intr-o masura mai mica comparativ cu alte amplificatoare, dar se intampla. In articolul de astazi am sa va impartasesc experienta mea legata de doua cabluri de boxe produse de firma britanica The Chord Company si anume C-screen si Shawline X. Inainte de a incepe sa vorbesc despre aceste doua cabluri, am sa va fac o scurta prezentare a acestei firme britanice. Bazele companiei au fost stabilite in anul 1984 de Sally Gibb. Idea a prins contur dupa o solicitare a reprezentantilor Naim USA catre Naim UK prin care cereau cabluri dedicate DIN catre RCA. Sally Gibb a propus sa construiasca aceste cabluri dedicate, idea a fost acceptata si cu sprijinul celor de la Naim a inceput productia primelor cabluri. La inceput a fost destul de greu pentru ca trebuiau gasite surse serioase care sa poata furniza sarma de calitate. Dupa nenumarate teste si cu ajutorul expertilor de la Naim Audio primul prototip a fost finalizat si denumit Chrysalis. Americanii au comandat imediat 250 de bucati. Cablurile au fost testate, impachetate si livrate catre USA. Dupa doi ani a aparut si primul articol scris de Malcom Stewart in care se vorbea elogios despre cablurile Chord. Dupa acest moment comenzile au inceput sa curga. In acest moment The Chord Company sunt una dintre cele mai cunoscute companii de cabluri dedicate audio / video din lume. Cele doua cabluri fac parte din gama de produse adresate celor aflati la inceputul calatoriei in universul HiFi. C-screen este un cablu din cupru multi-catenar fara oxigen, acoperit cu un material izolator din polietilena de joasa densitate, dispus intr-o configuratie de perechi torsadate pentru a reduce interferențele. Conductorii sunt acoperiti de o jacheta din PVC care reduce zgomotul mecanic si separa conductorii. Pe deasupra acestora exista un alt strat dublu-ecrant. Shawline X este un cablu construit in jurul celebrului cablu Chord Rumors. Conductorii de cupru sunt placati cu argint, apoi sunt izolati cu XLPE (polietilena reticulara) si sunt dispusi intr-o configuratie torsadata. Conductorul este apoi acoperit cu o jacheta din PVC pentru reducerea zgomotului mecanic, apoi peste toate acestea este aplicata o folie de inalta densitate ce actioneaza asemeni unui scut, la fel ca in cazul cablului Chord Epic. Am testat cele doua cabluri pe urmatorul sistem: sursa digitala - Yamaha CDS 3000 amplificator – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 BE interconect – XLO Reference 3 cablu boxe – Shawline X si C-screen Muzica de test: Verdi - Recviem, Roger Waters - Amused To Death In acest articol voi incerca sa descriu influenta cablurilor asupra sistemului cat mai simplu. De obicei, articolele HiFi sunt scrise spre a oferi cititorul o imagine descriptiva a sunetului, o varianta in care emotiile noastre stimulate de sunet se transforma in scurte povestioare. De data aceasta, am sa incerc sa fiu precis ca o masina. C-screen Bas –basul cu o extensie buna, kick, punch si control rezonabil. Medii – instrumentele si vocile au fost curate, bine evidentiate, cu texturi si detalii destul de precise. Inalte – luminoase si energice, cu o tenta aspra. Voce - vocea placuta, realista si suficient de detaliata, cu o tenta usor exagerata in zona acutelor. Detalii - detaliile si microdetaliile aflate in limite multumitoare, muzica prezentata energic si dinamic. Imaginea stereo realista si bine focusata. Informatia muzicala este oferita curat, fara distorsiuni evidente. Cablul are o usoara tendinta luminoasa. Din acest motiv il recomand celor cu sisteme dark. Cu acest cablu se poate indrepta aceasta tendinta. Un mix C-screen cu un sistem dark ar putea oferi un sunet echilibrat. Shawline X Bas –comparativ cu C-screen basul a castigat extensie, control si energie dar si curatenie. Cu noul cablu basul tinde sa fie mai corect, parca a iesit din ceata. Urmatoarea mea afirmatie o sa imi atraga critici, insa imi voi asuma acest fapt. Noua perceptie a basului se simte ca o crestere a muzicalitatii. Medii – vocile au un sunet rotund si natural, nimic nu parea sa deranjeze urechea, instrumentele se aud corect si sunt bine integrate. Inalte - netede si detaliate, placute urechilor in cea mai mare parte a auditiei. Si la acest cablu se pastreaza tendinta luminoasa cu accent pe acute. Voce - vocea placuta si neasteptat de calda, umana. Exista un castig la prezentare, au aparut texturi noi in sunet, sunetul vocii se simte realist si natural. Detalii – comparativ cu C-screen, muzica a capatat vivacitate si dinamica, imaginea scenei a devenit robusta si o idee mai realista. Informatia muzicala a castigat contrast si amplitudine. Nuante noi au aparut in spatiul de auditie, sporind placerea auditiei. Sunetul a ramasa curat, fara distorsiuni evidente. Shawline X pastreaza tendinta luminoasa intalnita si la C-screen. Recomandarile mele de la C-screen raman valabile si in cazul acesta. Exista si deosebiri evidente intre cele doua cabluri. Shawline X este superior in zona informatiei si a subtilitatii muzicale. Te-ar mai putea interesa si articolul din link. Concluzie Pro: raport calitate pret excelent, pot fi cablurile ideale pentru sistemele dark, dar si pentru sisteme in care media are tendinta sa iasa in evidenta. Contra: tendinta luminoasa, usor aspra.
  50. 2 puncte
    Bate orice aici in topicul asta, nu le-a ascultat nimeni dar suna de intepenesti...
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+03:00
×
×
  • Creează nouă...