Tabel Lideri

Ideea acestui articol a pornit de la un subiect lansat pe Facebook in care se discuta despre intensitatea sonora la care ascultam muzica acasa. In opinia mea o discutie despre un asemenea subiect presupune cunostinte minime despre loudness, compresie dinamica, noise floor (zgomot de fundal), gama dinamica. Urmarind si intervenind in discutie am avut senzatia ca nu toata lumea este familiarizata cu acesti termeni. In articol am sa explic intr-o varianta succinta acesti termeni si am sa va invat cum puteti calcula dinamica sunetului muzical in timpul unei auditii private. Loudness In acustica intensitatea zgomotului este perceptia subiectiva a presiunii sonore . Pe intelesul tuturor, loudness-ul este modul in care creierul ordoneaza sunetele pe o scara care incepe de la sunetul cu cea mai mica intensitate (sunet silentios) si se termina cu sunetul avand intensitatea cea mai mare (senzatia de sunet tare). Loudness war Se refera la tendinta cresterii nivelului, intensitatii audio in inregistrarile muzicale, folosind in mod intentionat un proces numit compresie dinamica. Intensitatea poate fi crescuta prin mai multe tehnici de procesare a semnalului precum compresia si egalizarea dinamica. Inginerii pot aplica un raport din ce in ce mai ridicat de compresie la o inregistrare, pana cand aceasta atinge constant varfuri ale amplitudinii maxime. In limbaj informal, fraza de mai inainte inseamna ca intensitatea semnalului este crescuta artificial catre o valoare a sunetului care se aude constant tare. Compresia dinamica nu se reduce doar la cresterea intensitatii semnalului pentru a oferi senzatia unui sunet puternic asa cum ati putea crede. Poate fi folosita in mastering si ca metoda pentru reducerea volumului unor instrumente cu sunete puternice (toba) sau amplificarea sunetelor unor instrumente a caror sunet are o intensitate sonora scazuta (flaut). Folosind acest proces un inginer de master echilibreaza dinamic sunetul instrumentelor si ofera posibilitatea ascultatorului sa auda fara efort intregul spectru sonor. Zgomot de fundal - datorat inregistrarii Zgomotul de fundal este in general zgomotul detectat într-un fisier muzical si care nu contine informatii utile. Acest zgomot este, de obicei, cel mai bine detectat atunci cand nu există niciun alt semnal audio. Cand vine vorba de zgomot de fundal, cu cat zgomotul de fundal este mai mic, cu atat mai bine. Dar nu va faceti griji, aceasta este o problema obisnuita in audio, fie ca vorbim de inregistrari digitale sau analogice. Aproape orice poate genera zgomot de fundal in timpul unei inregistrari audio, camera unde s-a facut inregistrarea, un calculator, miscare instrumentistilor in timp ce canta, microfoanele cu care se capteaza sunetul, aparatele cu care se proceseaza sunetul in studioul de inregistrare, prelucrarea digitala a inregistrarii. Zgomot de fundal - datorat conditiilor de acasa Acasa, in timpul auditiilor muzicale, zgomotul de fundal isi face din nou aparitia. Acesta este generat de sistemul audio folosit pentru ascultat muzica si de zgomotul mediului inconjurator. Sistemul audio genereaza zgomot de fundal. Acesta se masoara in decibeli si poarta numele de SNR (raport semnal zgomot). SNR este definit ca fiind un raport intre puterea semnalului si zgomotul de fundal generat de aparate, sistem audio. Zgomotul mediului inconjurator este compus din zgomotul camerei de auditie (respiratie, miscarea noastra prin camera, alte surse de zgomot) si zgomotul de ansamblu al orasului, spatiului unde locuim. In concluzie, cand ascultam muzica acasa, dinamica sunetului util receptionat de creier are ca punct de plecare zgomotul de fundal. Am sa notez cu 0 aceasta valoare pentru a usura demonstratia, pentru ca de aici incepe creierul sa distinga sunetele muzicale. In realitate zgomotul de fundal al unei camere depaseste 30 dB. Asta in cazul camerelor linistite. O camera normala are valori apropiate de 40 dB. Dupa cum puteti observa zgomotul de fundal actioneaza ca un limitator al intervalului dinamic. Gama dinamica In audio, gama dinamica descrie raportul dintre amplitudinea celui mai puternic semnal nedistorsionat si zgomotul de fundal. Domeniul dinamic este reprezentat de raportul semnal-zgomot (SNR), de semnalul cel mai puternic posibil pentru un sistem audio. In muzica, gama dinamica descrie diferenta dintre cel mai linistit sunet si cel mai puternic sunet al unui instrument, al unei parti sau al unei piese de muzica. Pentru a va exemplifica acest lucru, am sa va spun ca gama dinamica muzicala asa cum este perceputa in mod normal intr-o sala de concerte nu depaseste 80 dB, iar vorbirea umana este perceputa in mod normal pe o gama de aproximativ 40 dB. Atentie! Nu confundati gama dinamica asa cum este utilizata in audio cu gama dinamica muzicala. Sunt chestiuni diferite chiar daca par asemanatoare. Cu aceste clarificari terminate, am sa revin la subiectul pe care il propun in acest articol: gama dinamica a sunetului muzical perceput in timpul unei auditii casnice. Cum aflam valoarea gamei dinamice muzicale perceputa in timpul unei auditiii casnice? 1. Masuram noise floor-ul camerei in pozitia de ascultare. Pentru realizarea acestei masuratori avem nevoie de un soft specializat, un telefon sau un PC si un microfon. Echipati cu cele necesare trecem la masuratori. Prima data masuram noise floor-ul camerei de auditie. Camera mea de auditie are noise floor-ul minim de 30 dB. In cazul unei auditii muzicale tot ce se aude peste aceasta valoare este sunet util, sunet ce poate fi receptionat de urechi si tradus de creier ca fiind muzica. Diferenta intre noise floor-ul camerei si sunetul cu intensitatea cea mai mare reprezinta dinamica muzicala a auditiei. Valoarea aceasta nu poate fi considerata ca fiind absoluta (corecta pana la perfectiune), pentru ca rezultatul este influentat de camera si aparatul de masura. Chiar si in aceasta varianta ne putem face o idee despre dinamica auditiei. imaginea 1 2. Alegem o inregistrare muzicala si masuram gama dinamica. Pentru acest articol am ales o inregistrare de muzica clasica. Intuiam ca dinamica acesteia va fi foarte buna. Masuratorile arata ca in imaginea 1. Observati cum valorile dinamice pornesc din imediata apropiere a punctului de intensitate minima sonora la o valoare de 30.5 dB, 30 dB este valoare zgomotului de fond in cazul camerei mele, si se opresc la o valoare a intensitatii sonore maxime de 81.6 dB. Diferenta intre aceste doua puncte este de 51 dB. Aceasta este o inregistrari cu o dinamica foarte buna, apropiata de realitate. Daca as fi dorit ca in timpul auditiei sa cresc nivelu de intensitate sonora, sa ascult muzica mai tare, cele doua valori se vor modifica pozitiv, cu mentiunea ca intervalul dinamic al inregistrarii ramane constant la 51 dB. Acesta nu va suferi modificari. Exemplu: o crestera cu 10 dB a intensitatii sonore muzicale va avea valori dinamice situate intre 40 dB (30 dB + 10 dB) si 91.6 dB (81.6 dB + 10 dB). Ma intorc la discutia de pe Facebook. Unul din amici mei audiofili a postat o imagine cu gama dinamica muzicala perceputa in cadrul unei auditii acasa, imagine 2. Va rog sa priviti aceasta imagine si sa imi raspundeti aici, pe HiFi Tech, in sectiunea comentarii, sau pe Facebook, cum credeti ca este aceasta inregistrare din punct de vedere al dinamicii muzicale. Astept comentariile voastre pentru a continua impreuna articolul. imaginea 2

Pe 23 Aprilie, 2020, invitam comunitatea audiofila si audio-vintage sa isi spuna parerea despre importanta camerei de auditie. Am primit zeci de raspunsuri. Majoritatea prin intermediul grupurilor organizate pe Facebook. Reactia voastra imediata a insemnat ca acest subiect este foarte important. Majoritatea considerati camera ca fiind una din componentele importante ale sistemului si va ganditi serios la imbunatatirea acusticii camerei de auditie, asta daca nu ati facut-o deja. Pentru cei aflati la inceput de drum cu amenajare acustica, dar si pentru cei care ati demarat acest proces am cateva sfaturi bazate pe experienta mea empirica. Daca va apucati de amenajare acustica a camerei, incercati sa faceti totul cu pasi mici. Stiu, este plin youtube-ul de videouri in care oameni cu experienta explica ce aveti de facut. Din pacate realitatea de acasa este diferita. In acele videouri sunt prezentate situatii generale. Sa considerati ideile de acolo ca fiind un sablon universal valabil ce poate fi aplicat in orice camera, se poate transforma intr-un dezastru. Am sa va ofer cateva exemple pentru a intelege mesajul meu cat se poate de corect. In vizitele mele pe la diferiti amici audiofili am intalnit diferite situatii: ⦁ Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet bun. ⦁ Sistem audio performant, camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet excelent. ⦁ Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele plasate la departare de pereti, pozitia de ascultare apropiata de perete, sunet mediocru. ⦁ Sistem audio performant, camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet mediocru. Ma opresc aici cu exemplele. Sper ca au fost suficiente pentru o idee de ansablu. Am ascultat sisteme cu un sunet bun in camera fara tratament acustic, dar am ascultat si sisteme cu un sunet mediocru in camera tratata acustic. Toti acesti oameni din exemplele mele cunosteau subiectul ‘acustica’ si au incercat sa imbunatateasca sunetul sistemului in limita posibilitatilor oferite de spatiu. In acest context apare o intrebare legitima. Merita sa intervin acustic asupra camerei? Raspunsul meu este afirmativ, insa nu va pot ascunde ca puteti obtine un sunet bun, poate nu excelent, si fara sa interveniti acustic. Nu este atat de simplu pe cat credeti. Nu este suficient sa aplicati metodele gasite pe net. Inainte este obligatoriu sa invatati ce inseamna sunetul de calitate. Componenta cea mai importanta intr-un sistem audio sunteti voi. Sunetul final al sistemului este un mix intre preferinta subiectiva pentru un anumit tip de sunet si informatiile sonice asimilate de creierul vostru. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Ce este de facut inainte sa interveniti in acustica camerei? 1. Mergeti si ascultat o orchestra de muzica clasica in concert de mai multe ori. In Bucuresti sunt doua variante, Ateneul Roman si Sala Radio. Exista si in provincie mici orchestre de muzica clasica. 2. Mergeti la concerte in aer liber. Cei care ati incercat varianta aceasta in Romania o sa avetii obiectii. De obicei, inginerul de sunet este complet pe langa subiect si are o singura grija, volumul auditie la maxim. Asa este, insa la un asemenea eveniment nu exista pereti, suprafete care sa reflecte sunetul la fel ca in camera voastra. Gasiti un loc bun si urmariti cum curge sunetul catre ureche. 3. Daca la voi in oras nu exista orchestra de muzica clasica, nu se tin concerte de muzica, va propun o varianta de avarie. Imprumutati o boxa decenta cu Bluetooth, mergeti intr-un parc, un loc linistit, undeva in afara casei, porniti boxa si ascultati muzica. Asezati-va la 1,5 m de boxa si fiti atenti la modul in care sunetul soseste in ureche. Ascultati cel putin jumatate de ora. Creierul are nevoie sa invete. Apoi mergeti acasa si repetati experimentul. Rezultatul o sa va uimeasca. Diferenta intre un sunet direct, crud, fara reflexii, si unul cu reflexii este evidenta si pentru o gaina. 4. Ascultati sisteme audio considerate de referinta la dealer sau prieteni. Nu limitati aceasta experienta la cateva auditii. Sunt putine. Ascultati douazeci de sisteme audio. Cifra este un exemplu numeric, nu va limitati la acest numar, ascultati cat mai multe sisteme. Invatati din experienta pozitiva a celor care au trecut prin asta, dar si din greselile lor. Fara un proces de invatare sistematizat sansele de reusita sunt minime. Poate parea ceva simplu, usor de asimilat. Nu este asa. Fara ABC-ul sunetului aveti sanse sa dati gres. Un sistem audio performant, cateva videouri de pe youtube, nu vor compensa lipsa antrenamentului audio. Este improbabil ca un scolar sa scrie fara sa invete literele. La fel este si cu sunetul. Performanta sonica a sistemului depinde de voi in primul rand. Dupa ce ati incheiat acest proces initiatic sunteti pregatiti pentru ultima voastra aventura audiofila, amenajarea acustica a camerei. Masuratorile nu va vor spune tot ceea ce este necesar, pentru ca voi construiti o camera de auditii, nu o camera de inregistrari. O camera de auditii buna este o combinatie intre masuratori si ureche, un echilibru intre raspunsul in frecventa si modul in care creierul este obisnuit sa perceapa sunetul. Sunetul final se 'acordeaza' la ureche, asemeni unui instrument. In cazul spatiilor dedicate auditiilor, camera poate fi asemanata cu cutia / corpul de rezonanta al unui instrument. Finetea executiei, atingerea voastra, face diferenta intre o camera buna si una mediocra. Este la fel ca la maestrii lutieri. Exista cativa de top, cu viori extraordinare (Stradivarius, Guarneri, Amati) si restul mesterilor lutieri. Garanteaza o camera amenajata acustic un sunet de calitate? Partial. Camera potenteaza sunetul, insa nu poate corecta perceptia ascultatorului, sau nepotrivirea tonala dintre electronice si boxe. Atunci care este cea mai importanta componenta daca camera nu este o garantie? Omul, cel care construieste sistemul in ansamblul lui, este cea mai importanta componenta. Va astept cu comentarii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Articol scris de Robert Flescan

Sunt un iubitor si ascultator de muzica pasionat de peste 30 ani. In anii ’80 am inceput sa ascult muzica pe un casetofon de productie germana, apoi am trecut prin diferite etape. Am ascultat muzica pe un boombox Sony, apoi diferite variante putin mai complexa tot de la Sony, ca intr-un final sa achizitionez primul meu sistem audiofil format dintr-o linie NAD si boxe Monitor Audio. De la un pasionat de muzica in adolescenta, pana la transformarea ulterioara intr-un audiofil infocat au trecut aproape 20 ani. Acest proces lung si anevoios a inceput in perioada comunista, cand pana si accesul la muzica din occident era interzis. Dupa ce am devenit audiofil cu ‘acte’, o perioada destul de lunga am lucrat alaturi de un dealer HiFi. In acea perioada, am avut ocazia sa experimentez empiric aproape totul legat de audio. Ultima fraza ar putea fi considerata infatuare. Nu este. In trei ani de showroom, am participat activ la peste 1500 ore de teste. Imi amintesc cum lucruri fara importanta in aparenta, reuseau sa schimbe sunetul substantial. Jack, acesta este numele de alint al dealerului, mesterea si construia frecvent accesorii a caror rol era imbunatatirea sunetului. Pe langa cele construite in regim DIY, foloseam in sisteme si accesorii manufacturate de firme specializate. Unele accesorii reuseau sa produca diferente remarcabile in sunet, altele au fost ineficiente, sau pur si simplu nu se potriveau cu filosofia noastra de sunet. Cei care ma cunosc, stiu ca nu pot fi considerat un ‘credincios’ audiofil. Intotdeauna am cautat o explicatie stiintifica. Ganditi-va pentru o secunda la cei care dezvolta si construiesc aparatura HiFi. Sunt ingineri, specialisti in electronica, acusticieni, metalurgisti, oameni de stiinta. Oamenii acestea folosesc stiinta pentru a dezvolta si construi aparatura audiofila, nu incantatii voodoo. Exista o intreaga discutie despre industria infloritoare a accesoriilor destinate audiofililor. Sintagma ‘ulei de sarpe’ este cea mai des intalnita. Va spun sincer, si eu cred ca sunt produse care merita aceasta eticheta. Dar sunt si alte produse bazate pe stiinta, care promit potentarea sunetului in conditiile unui sistem audio revelator, in ciuda naturii lor aparent ezoterice. Nu este un secret in industria audio ca vibratiile degradeaza performantele individuale ale componentele unui sistem in ansamblu. In cazul boxelor, degradarea sonica este cea mai evidenta. Din cauza acestor vibratii sunetul are tendinta sa piarda focusul, muzica pierde cursivitatea, etc. Generarea vibratiilor intr-o boxa se datoreaza in principal actiunii de piston a difuzoarelor. Acestea se misca inainte si inapoi, si produce miscarea aerului in exterior dar si in interiorul boxei. Toata aceasta miscare de piston genereaza energie mecanica si implicit vibratii. Aceste vibratii se deplaseza in interiorul boxei, si conform legilor de baza ale dinamicii, energia se va indeparta de sursa ei punctuala, in cazul nostru difuzorul. Pornind de la acest principiu, scopul nostru trebuie sa fie canalizat catre eliberarea energiei din interiorul boxei. Aceasta trebuie sa calatoreasca mai departe, altfel interiorul boxei risca sa se satureze. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Sunetele de frecventa joasa generate de o boxa amplasata direct pe podea vor fi absorbite de podea, chiar o vor penetra, dar se vor intoarce in camera si chiar in corpul boxei, producand vibratii mecanice suplimentare. Pentru a impiedica acest fenomen, este necesara decuplarea mecanica a boxei de podea printr-o metoda care sa atenueze transmisia undelor sonore joase de la boxa la podea si invers. Aproape toate boxele din prezent sunt dotate cu spike-uri. Forma conica permite concentrarea vibratiilor catre varf, apoi energia este disipata pe suprafata podelei. Aceasta este metoda standard, insa exista si metode considerate mai eficiente: 1: Picioare / suporti care folosesc o suspensie interna. 2. Platforme de decuplare special gandite pentru audio. (EX: platforma turnata dintr-un material compozit cu picioare si diferite tipuri de suspensie interna, platforma simpla turnata dintr-un material absorbant) 3. Varianta ieftina: intercalam intre boxa si podea un material elastic cu rol de amortizare al frecventele joase, sau un material rigid, un bloc de granit de exemplu. Acesta din urma poate amortiza partial rezonantele datorita inertiei, dar va furniza alte vibratii catre podeaua. Orice material rigid transfera sunet. Daca decidem sa folosim un material elastic, frecventa de rezonanta trebuie sa fie sub frecventa minima a boxei. In caz contrar materialul elastic va deveni un amplificator al acelei frecvente din spectrul audio. Cum aflam daca boxele noastre vibreaza ? Cea mai simpla varianta este sa folosim o melodie cu bas profund, de la 50 Hz in jos. Asezati un pahar de apa pe suprafata superioara a boxei, ascultati muzica si observati daca apa vibreaza in pahar. Incepeti auditia la un volum scazut, apoi cresteti volumul treptat. Daca boxa nu permite amplasarea unui pahar cu apa, puneti palma pe cutia boxei in zona inferioara a boxei. Teoretic, daca boxa vibreaza, veti simti imediat. Din pacate aceasta metoda este direct proportional cu gradul de sensibilitate al palmei fiecaruia. Atasez un video cu boxele mele Electra 1038 Be. Fiecare spike este asezat pe un dispozitiv din aluminiu si cauciuc manufacturat de Dynavox. Dupa cum puteti observa apa nu vibreaza, in ciuda faptului ca folosesc o melodie cu bas abundent. Ajustarea sunetului boxelor trebuie facuta cu grija. Va atentionez ca nu este o chestiune simpla, asa cum ar parea la prima vedere. Incepeti cu o verificare a rezonantei boxelor. Apoi verificati daca suprafata pe care sunt sprijinite boxele rezoneaza, nu reuseste sa absoarba vibratiile pana la un nivel care nu afecteaza sunetul pe ansamblu. Podele de lemn sunt primele la care trebuie sa fiti atenti, dar si podeaua de beton din blocuri poate intra in aceasta categorie. Daca descoperit existenta unor rezonante, cautati o solutie de decuplare potrivita sistemului si bugetului. Daca aveti intrebari punctuale, sunteti invitati sa comentati in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Articol scris de Robert Flescan

Kristoff este un amplificator in clasa A pura, dezvoltat si construit in Romania de doi pasionati ai HiFi-ului de calitate, cu scopul declarat de a produce acest aparat pe scara industriala. Nita Cristian-Nelu este cel care s-a ocupat de construirea amplificatorului, iar Koszti Andrei Ovidiu este cel care a avut curajul sa investeasca in aceasta idee. Dorinta dezvoltatorilor este sa ofere un amplificator fara compromisuri. Din acest motiv cei doi au ales sa construiasca acest amplificator cu componente de top. Am sa va ofer cateva exemple: - PCB 2mm FR4, 105u grosime strat Cu (standard e 35u), gold plated. - Conectori gold plated. - Conductori Cu OFC. - Cabluri ecranate Cu OFC Tasker. - Bindig post: Charming Music Conductor USA, alama placata cu aur cu cap striat, conector Cupru OFC. - Inputs: RCA Charming Music Conductor USA, Cupru OFC dublu placat cu aur, finisaj satinat, dielectric teflon. - Aliaj lipire Amtech USA, 2% Ag. - Rezistori Dale RN, 0,1% toleranta, 25-50 PPM deviatie termica, -60dB zgomot propriu. - Capacitori filtraj etaj de putere: custom, executati la comanda. - Capacitori surse secundare : Nichicon KA for audio, 105 grade. - Tranzistori finali ultima generatie, pentru aplicatii audio high-end, selectionati pentru Hfe si Vbe matching. - Tranzistori etaj intrare, VAS si etaj driver selectionati pentru Hfe si Vbe 1% matching. Descriere La exterior amplificatorul arata masiv. Este usor de remarcat datorita dimensiunilor generoase, 44 cm latime x 21,2 cm inaltime x 51,1 cm adancime, panoul frontal are 22 cm inaltime, 45 cm latime, 10 mm grosime. Are o greutate de peste 30 kg, iar asta il face greu de deplasat fara ajutor. La exterior arata ca un bloc compact de stanca neagra. Prin comparatie amplificatorul meu Pass Labs Int 150 si receiverul Marantz SR 7013 arata ca niste amplificatoare cu dimensiuni medii, desi niciunul nu poate fi considerat un pitic in universul HiFi. Carcasa este construita in Italia din aluminiu periat, este neagra si are un aspect ingrijit. Partea frontala are o prezentare spartana, avem un buton argintiu (ON / OFF) pozitionat central, deasupra lui se afla butonul de volum, in stanga intr-un colt este inscriptionat numele modelului, iar undeva in partea superioara exista un mic patratel pe care care apar urmatoarele cuvinte: SMART, Silicone Maximized Audio Restored Technology. In spate avem o singura intrare RCA pentru a conecta o sursa digitala sau analogica si conexiunile stanga / dreapta necesare conectarii boxelor. Sobrietatea exteriorului este compensata de interiorul luxuriant. Dupa ce deschidem capacul, usa catre inima lui Kristoff, intelegem ca tocmai am intalnit un lup imbracat in haine de oaie. Iata parametrii tehnici ai acestei bijuterii: Aplificare: - Clasa A, biasare 1,55 A pe ramura. - Puterea maxima la intrarea in clipping: 35 W RMS pe canal in 8 ohmi. - THD (+ noise): <0.002% - Frequency Response: +0, –0.4dB, DC to 40kHz, -3dB / 100 kHz Alimentare: - Configuratie FULL DUAL MONO. - Filtru retea integrat 10 A. - ON-OFF telecomandat. - Trafo: 2x500VA construite pe miez de 630VA pentru minimizare fluxului. - Trafo separat pentru modulul de stand-by /ON-OFF / Remote control. - Infasurari separate pentru fiecare etaj / sursa de alimentare. - Inrush Current Protector: cate un modul pentru fiecare trafo, cu o capabilitate de load de 30 A si un delta T de 8 secunde, cu autoalimentare, fara NTC. - Redresare dubla rapida snuberizata, 64 A pe ramura. - Reservoir Capacitor pentru rail-ul de putere: 0,792F (792.000uF) per canal, riplu 51 mV la 4 A, triplu filtru Pi CRC. - Reservoir Capacitor pentru etajul de intrare si VAS :0,5F (500.000uF) per canal, cu shunt activ, riplu 0,00 mV. Input: - JFET Buffer Input 1:1 ratio, 100 Kohm impedanta, reduce dependenta de impedance matching cu sursa de intrare. - Intrare variabila, volum motorizat inteligent (revine la ora 8 la fiecare pornire, pentru prevenirea startarii cu volum ridicat), telecomandat. - Dezactivarea sunetului si optiune de reducere automata a volumului. Sistem de test Am testat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: Yamaha CDS 3000 – cd player Kristoff – amplificator GoldenEar Tritone One.R, Focal Electra 1038 Be – boxe InAkustik Excelence – cablu interconect Vicol Audio – cablu boxe Muzica: Requiem - Verdi, Amused to Death - Roger Waters. Auditie Requiem – Verdi Rareori am auzit aceasta compozitie interpretata la o asemenea dimensiune. Muzica a avut un caracter tonal perfect. A fost un mix de senzații palpabile, reale, cu un sunet sofisticat si glorios. Muzicalitate a atins zonele fundamentale ale sunetului, a fost lichida, relaxata, si a umplut camera de auditie cu o magie subtila imbracata in imagini spectaculoase si luxuriante. Imaginati-va cum in fata voastra se deschide spatiul acustic al unei catedrale maiestoase. Sunteti martori la prima auditie a recviemului in fata unei audiente, in ziua de 22 mai, anul 1874, biserica San Marco. Muzica vibreaza asemeni unei paduri uriase din secolul XVIII, sunetul pluteste deasupra unui abis de liniste. Aveti ocazia sa ascultati cele mai delicate si bine definite texturi corale, cel mai autentic sunet posibil, pentru ca de fapt va aflati chiar in momentul 0. Nimic nu va distrage de la atmosfera maiestoasa in care se desfasora concertul, de la lumina lumanarilor aprinse pentru a oferi solemnitate momentului, de la mirosul puternic de tamaie. Sunteti acolo, sunetul este tactil, are energie, este rapid, acopera toate dimensiunile spatiului de auditie. Din locul in care va aflati puteti sa auziti fiecare detaliu muzical. Mici reverberatii incep sa se auda din pereti. Sunt asemeni unei vibratii subtile ce va gadila urechea. Va simtiti de parca peretii catedralei s-au transformat in sufletele damnate ale celor aflati pe drumul catre infern. Soaptelor lor vin de peste tot, va inconjoara si va cer ajutorul. Sunteti prinsi la granita dintre viata si moarte, speriati dar in acelasi timp fericiti pentru ca sunteti martorii unui asemenea moment. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Roger Waters – Amused to Death Muzica a fost libera, bogata, tonifianta, plina de dinamism, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Vocea lui Waters a fost incarcata de umbre subtile, intunecata, bogata si texturata. Rareori am auzit-o atat de densa, puternica si reala. Contrastele dinamice au fost asemeni unor explozii solare. Fiecare ton vocal si instrumental a inceput si s-a incheiat intr-o maniera proaspata, ferma, completa. Schimbarile in timbrul vocii lui Waters, sau al cantaretelor care au oferit suport vocal, le-am perceput de parca as fi folosit un microscop electronic, cu care am putut privi fiecare detaliu multiplicat de o mie de de ori. Chitarile au sunat extrem de bogat si tactil. Genul de sunet iubit de fanii muzicii rock, energic, agresiv, luminos. ’Rock’n’roll until death’ ar fi expresia potrivita pentru acest sunet. Concluzie Amplificatorul integrat Kristoff a condus cele doua perechi de boxe folosite in teste cu usurinta si autoritate naturala. Cu acest amplificator am avut ocazia sa aud unele din cele mai realiste timbre si unele dintre cele mai bune voci imaginabile. Sunetul in ansamblu este echilibrat sonic, cu o usoara tendinta catre zona frecventelor medii. Totusi, lipsa de excese este caracteristica care il defineste. Nu este luminos sau intunecat, cald sau uscat, moale sau energic, este pure Kristoff sound. Kristoff reuseste sa creeze o legatura invizibila intre boxe si sursa de muzica, iar acesta este principalul sau atu. Articol scris de Robert Flescan

Imi doresc de mult sa scriu un articol despre un sistem audio-video home theater de top.In una din serile in care ascultam muzica pe sistemul meu am inceput sa ma gandesc la acest proiect. Auditiile muzicale nu se reduc doar la sunetul stereo. Exista o multime de concerte, albume muzicale masterizate in varianta multicanal si nu in ultimul rand filmele, unele cu o coloana sonora impresionanta. Am decis sa caut o varianta de sistem cu adevarat deosebit, altfel riscam sa fiu nemultumit de sunet. Nu este usor ca dupa ce ai testat un SACD de 18 mii euro intr-un sistem ca al meu, sau dupa ce ai participat la doua teste audio blind pe un sistem audio valorand 100 mii de euro, sa auzi un sunet multicanal mediocru. Ca sa evit dezamagirea am privit catre stele. Am ales boxele producatorului american GoldenEar, pentru ca le cunostema foarte bine potentialul si un receiver Marantz SR7013. Boxele principale din sistem sunt multipremiatele GoldenEar Tritone One.R, boxa centrala este SuperCenter XL, iar boxele din spate sunt SuperSat 50. Cand am ales acest sistem, am fost sfatuit sa adaug si un subwoofer activ. Am refuzat politicos sfatul dintr-un motiv obiectiv. GoldenEar Tritone One.R sunt boxe care au partea de frecvente joase amplificata activ. Practic fiecare boxa are propriul subwoofer integrat amplificat separat. Cum aceste boxe pot cobora pana la 13 Hz, nu cred ca mai era nevoie de inca o cutie in casa. M-am gandit si la avantajul sonic pe care il voi avea daca folosesc doua subwoofere asezate simetric. Obiectivul meu a fost crearea unui sistem care sa ofere o experienta totala simturilor, fara sa fii nevoit sa iti vinzi un rinichi. Prezentare Sistem Triton One, fara R in coada, au fost o lunga perioada boxele de varf ale celor de la GoldenEar si au primit numeroase premii, inclusiv ‘Boxele Anului’ in USA. Eu am testat varianta cu R (Top Pick 2018 – Sound & Vision, Editors Choice 2019 – The Absolute Sound), care dupa spusele producatorului american reprezinta un pas inainte. Am mentionat anterior ca aceste boxe au subwoofere active integrate de 1600 de watt, insa ar fi o nedreptate sa amintim doar acest fapt. Sunetul lor de ansamblu este generos, dinamic si indraznet, dar in acelasi timp pot fi si delicate, oferind un sunet matasos. Cu un pret de doar 5 mii dolari perechea, aceste boxe sunt considerate un chilipir in USA. Triton One.R sunt niste boxe mari pe care nu ai cum sa nu le observe in camera. Au o inaltime de 137.5 cm, o latime de 20.3 cm, o adancime de 42.3 cm si o greutate de 36.3 kg. Fiecare boxa este dotata cu 3 difuzoare dedicate frecventelor joase, 4 radiatoare pasive dedicate frecventelor joase, doua difuzoare cast-basket pentru frecventele medii si un tweeter ribbon (Reference High-Velocity Folde Ribbon HVFR). Triton Ones.R, include si o intrare LFE separata pentru a va conecta la iesirile LFE ale receiverului dumneavoastra. Boxa dedicata canalului central este GoldenEar SuperCenter XL. Si aceasta la randul ei este o boxa destul de mare, dimensiunile sunt 69 cm lungime, 28 cm adancime si 16 cm inaltime. Este dotata cu doua difuzoare cast-basket mid/bass, 2 radiatoare pasive si un tweeter ribbon (High-Velocity Folde Ribbon HVFR). Pretul acestei boxe este de aproximativ 600 euro. Pentru partea din spate am ales o pereche de SuperSat 50. Acestea sunt construiti din aluminiu aerospatial si sunt finisati in negru lucios. In interior gasim doua difuzoare dedicate frecventelor medii cast-basket si un tweeter ribbon (High-Velocity Folde Ribbon HVFR). Pretul satelitilor este de aproximativ 800 euro. La final am obtinut o configuratie de tipul 5+2. Boxele frontale, fiecare cu subwooferul sau activ conectat la receiver folosind conexiunea separata LFE, boxa centrala si cei doi sateliti. Marantz SR7013 este un receiver compatibil Dolby Atmos care ofera suport pentru 9 canale plus 2 subwoofere.Desi poate amplifica doar 9 canale, SR7013 poate procesa sunetul a 11+2 canale. Acest lucru inseamna ca puteti adauga un al doilea amplificator de putere cu doua canale si asta o sa va permita o experienta completa 11+2. Partea de amplificare foloseste un circuit HDAM (Hyper Dynamic Amplifier Modules) si poate oferi o cantitate decenta de putere pentru a conduce chiar si cele mai dificile boxe. SR7013 accepta toate formatele audio actuale, de la IMAX Enhanced, pana la Dolby Atmos, DTS:X si Aurora 3D. Partea video este la fel de spectaculoasa. Exista suport pentru HDR, HDR10, HLG si Dolby Vision prin toate cele 8 intrari HDMI si de asemenea avem suport HDMI eARC. Componente utilizate pentru evaluare: LG OLED C8 65 inch Dune HD Max Marantz SR7013 Triton One.R, SuperCenter XL, SuperSat 50 InAkustik - cabluri conectare si HDMI Experienta Audio In 70% din timp am vizionat filme / seriale folosind serviciile de streaming Netflix si HBO GO. Sunetul a fost natural, invaluitor si am fost cu adevarat impresionat. In functie de coloana sonora a filmului, pareau sa existe mai mult de 5 boxe, sunetul venea de pretutindeni. In timp ce vizionam filme cu acest sistem redus la doar 5 boxe, ma intrebam cum ar fi fost daca as fi avut cel putin inca doua boxe deasupra capului, pentru un sunet Dolby Atmos. In scenele de actiune cu impact sonic mare, am putut sa aud si sa simt toate detaliile. Nu a existat un moment in care sa am senzatia ca lipsesc frecventele joase, cele care ofera dinamism actiunii. Basul s-a simtit adanc pana in maruntaie, carnal, energetic, viu. Am vizionat si cateva concerte in varianta Blu-ray si va spun cu mana pe inima, diferenta fata de sunetul stereo este evidenta. Pana la acest sistem am crezut ca nu am nevoie de un sistem multicanal pentru concerte. M-am inselat. Experienta unui concert Blu-ray pe un asemenea sistem, cu sunetul inconjarandu-te din toate partile, este reala, palpabila, dramatica, te simti transportat in mijlocul multimii. In cazul concertelor ma asteptam ca basul sa fie oarecum difuz, cu accente exagerate in zona frecventelor aflate sub 50 hz, chiar cu o coada de frecvente joase in stilul efectelor speciale din filme. Spre surprinderea mea nu a fost deloc asa. Basul a fost scurt, bine focusat si destul de curat. Film – experienta de vizionare Edge of Tomorrow Am vazut acest film pe Netflix. Este un film de actiune perfect pentru testat un sistem home cinema de top. In film omenirea se confrunta cu o specie de extraterestri mecanici. Acestea au atacat si cucerit pamantul intr-o proportie covarsitoare. Eroul principal ajunge fara voia lui intr-o situatie limita, o misiune de salvare a omenirii. Folosindu-se de acest scenariu producatorii filmului ofera privitorului un adevarat festin visual cu zeci de secvente de lupta intense intre oameni si extraterestii mecanici. Filmul este plin de batalii epice in care sunt implicati mii de oameni, cu elicoptere de asalt, diferite tipuri de arme si o intreaga armada de extraterestri mecanici. La prima batalie, o debarcare pe tarmurile Frantei, campul sonor este imersiv, totul este la o scara incredibila. Esti asaltat din toate partile de zgomotul luptei si de coloana sonora a filmului creata special pentru a spori intensitatea si dramatismul intalnirii dintre oameni si extraterestrii mecanici. Exista o prima scena in care echipa din care face parte eroul principal este transportata catre zona de lupta. Elicopterul este lovit si incepe nebunia. In fata ta vocea sergentului urla catre soldati ordine scurte de evacuare, in jurul tau se aud vocile celorlalti soldati, iar peste toate acestea se aude zgomotul produs de elicopterul lovit. Imaginea acestui moment si sunetul care te inconjoara te fac sa simti intreaga angoasa a momentului. Incepi sa transpiri de teama si te gandesti pentru o secunda ca nu vei reusi sa scapi dintre fiarele contorsionate ale elicopterului. Cateva momente mai tarziu eroul ajunge pe plaja. Este inconjurat de mii de oameni inarmati care alearga catre interior si trag cu diferite arme. Imediat sunetul boxelor se schimba. Acum poti sa simti ca te afli intr-un spatiu mare, sunetul de elicopter care aproape te imbratisa a disparut. Alergi alaturi de ceilati soldati, din spatele tau un alt soldat lanseaza o racheta, unul din camarazii tai striga la tine undeva in spate, apoi privesti fara sa poti face nimic cum peste el cade un elicopter urias. Explozia este devastatoare, basul acopera intreaga camera, pamantul (camera in cazul nostru) se cutremura din cauza energiei masive a exploziei. Imediat dupa prabusirea elicopterului, mii de particule de nisip sunt improscate prin aer catre tine. Stai asezat pe canapea si te uiti in jurul tau sa vezi unde a cazut nisipul. Dintr-o data, gloantele zboara din toate direcțiile in jurul camerei cu o claritate uimitoare. Nu par sa provina de la 5 boxe, ci mai degraba de pretutindeni, de parca ar fi fost mai multe boxe. Apoi o salva de mortiere trimise de extraterestrii mecanici incepe sa loveasca terenul din jurul tau, simti cum pamantul explodeaza, basul te loveste in piept. Sunt literalmente pe campul de lupta din scena. Primul atac al unui extraterestru mecanic este o incantare senzoriala. Miscarea tentaculelor lui se simte foarte reala in jurul tau, te simti prins fara nicio sansa de scapare in timp ce incerci sa iti deblochezi arma automata de pe costumul tau de lupta. Debarcarea si scenele de lupta din acest film sunt foarte intense si pot fi folosite oricand pentru un demo al unui asemenea sistem. Indiferent de tipul de efecte sonore, boxele GoldenEar Technology le-au recreat cu o autoritate totala, oferind un realism care a depasit spatiul camerei. David Gilmour – Live at Pompeii Cand vorbesti despre unul din membrii marcanti ai celebrei trupe Pink Floyd, poti presupune ca performanta artistica va fi spectaculoasa. Adaugati si ingredientul minune, spatiul de desfasurare al acestui concert, celebrul amfiteatru roman din Pompeii. Acum 48 de ani Pink Floyd a filmat un documentar regizat de Adrian Maben in care este prezentata trupa in timp ce canta in acest amfiteatru. Acest concert este o intoarcere la acel moment, un tribut emotionant adus anilor de glorie ai rockului progresiv. Sunetul a fost masiv si sensorial. Modul in care sunetul este amestecat cu acustica spatiului amfiteatrului, chitara lui Gilmour care pare sa vina de pretutindeni, vocile publicului inconjurandu-te asemeni unui amfiteatru uman, miile de detalii sonice ce sosesc fara efort in cel mai natural mod posibil, te fac sa uiti ca privesti la o inregistrare a acestui concert si ca de fapt esti acolo, in Pompeii. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie Dupa aproape 30 de zile, sistemul compus din boxele GoldeEar si receiverul Marantz se va intoarce la distribuitorul acestor produse . Anticipez ca va urma o perioada in care imi va fi aproape imposibil sa ma uit la un film. Dupa acest articol vor exista voci care vor spune ca acesta este un sistem dedicat entuziastilor. Pretul sistemului presupune un oarecare efort financiar si de aici posibil sa apara tot felul de obiectii. Cu toate acestea, va invit ca inainte sa va ganditi chiar si pentru o secunda la aspectul financiar, sa mergeti la o auditie a acestui sistem la cei de la Tehnica Vizuala. Cand veti compara sunetul acestui sistem cu sunetul de acasa, sau cu sunetul oferit de alti producatori, veti intelege de ce imi este atat de greu sa ma despart de boxele GoldenEar. Pro: Sunet foarte bun pentru filme si muzica Subwoofere incorporate si amplificate activ Sunet masiv, curat, total si invaluitor Sinergia sonica dintre boxele GoldeEar si Marantz Nu mai aveti nevoie de un subwoofer separat Contra: Pretul Cablurile pe care trebuie sa le insirati prin casa Articol scris de Robert Flescan

Daca va ganditi sa schimbati anul acesta televizorul si nu stiti ce tehnologie sa alegeti, atunci trebuie sa cititi acest articol. Pe internet gasiti o multime de articole despre cele doua tehnologii din care se construiesc panourile televizoarele in prezent, QLED si OLED. In acest articol am sintetizat si structurat aceste informatii intr-o maniera cat se poate de simpla. Cand veti termina de citit, cele doua tehnologii nu vor mai avea secrete. QLED vs OLED – descriere tehnica Doi mari producatori de televizoare si implicit de panouri TV folosesc denumiri asemantoare pentru tehnologia folosita in televizoarele lor. Ce nu stiu majoritatea cumparatorilor este faptul ca aceste doua tehnologii se afla la poli opusi. Am sa incerc o analogie pentru a va explica cat mai simplu.Inchipuiti-va ca tineti in mana un magnet cu rol educativ. De obicei acestea au polii magnetici pictati in culori diferite. Nordul este vopsit in rosu si Sudul este vopsit in alb. Tehnologia QLED-ul produsa de Samsung este in cazul nostru polul magnetic vopsit in rosu, iar tehnologia OLED-ul produsa de LG este polul magnetic vopsit in alb. Am sa va descriu in cateva cuvinte cele doua tehnologii: OLED inseamna „dioda organica de lumina”. OLED este o tehnologie fundamental diferita de cea LCD, tipul principal de televizoare ce pot fi gasite in prezent. OLED este „emisiv”, ceea ce inseamnza ca pixelii emit propria lumina. QLED (conform Samsung) inseamna „ quantum dot LED TV”. QLED este o varianta a LED-ului LCD, peste care este adaugata o pelicula cuantica de tipul sandwich. QLED , la fel ca LCD-ul, se bazeaza pe un sistem de iluminare de tipul LED. QLED este vechea tehnologie LCD cu ‘puncte cuantice’. Ce trebuie sa intelegeti este ca tehnologia QLED este mai aproape de vechea tehnologie LCD comparativ cu tehnologia OLED. Majoritatea expertilor considera tehnologia OLED o clasa distinctiva, la fel cum era plasma inainte. Quantum Dot LED, in traducere ‘ puncte cuantice LED’, sunt molecule microscopice care atunci cand sunt lovite de lumina, emit propria lor lumina. In televizoarele QLED punctele sunt continute intr-un film, iar lumina care le aprinde este asigurata de o iluminare de fundal de tip LED. Aceasta lumina se mixeaza cu stratul de cristale lichide (LCD) si creaza imaginea. OLED este o tehnologie complet noua.OLED nu utilizeaza o iluminare de fundal LED pentru a produce lumina. Lumina este produsa de milioane de subpixeli OLED individual. Pixelii sunt niste puncte minuscule, emit lumina individual si compun imaginea. Avantaje si Dezavantaje OLED are un contrast mai bun și un nivel de negru superior. Unul dintre cei mai importanti factori de calitate a imaginii este nivelul negru. Tehnologia OLED este emisiva, pixelii emit lumina individual, asta inseamna ca televizoarele OLED pot opri complet pixelii neutilizati, pentru un contrast teoretic infinit .Televizoarele QLED / LCD, chiar si cele mai bune, cu cea mai eficienta intunecare locala completa , pastreaza o oarecare iluminare a panoului, ceea ce duce la niveluri de negru mai spalate, mai gri, cu sectiuni luminoase. QLED este mai luminos. Televizoare QLED si LCD pot fi mai luminoase comparat cu orice model OLED, ceea ce reprezinta un avantaj deosebit in camerele luminoase si daca este folosit continut HDR . Cu toate acestea, va spun din propria experienta, televizoarele OLED pot fi suficient de luminoase pentru majoritatea camerelor, iar contrastul lor superior le permite sa ofere o imagine HDR mai buna comparativ cu orice televizor QLED / LCD. OLED are o mai buna uniformitate a imaginii si unghiuri de vizualizare superioare. Asta inseamna ca televizoarele OLED au ecrane aproape perfect uniforme si pastreaza calitatea imaginii indiferent de unghiul din care priviti. Pe panourile TV bazate pe LCD sunt sanse destul de mari ca diferite zone ale ecranului sa para mai luminoase. Chiar și cele mai bune ecrane LCD sufera de o anumita estompare, pierd contrastul si devin decolorate atunci cand nu privim perpendicular ecranul. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: ‘Burn in’ OLED, retentia imaginii, apare in cazul tehnologiei OLED. Daca ne uitam mult timp pe acelasi canal TV, si acesta are o sigla statica afisata, este posibil ca dupa un timp in acea zona sa ramana o umbra, chiar daca am schimbat canalul. ‘Burn in’ poate deveni o problema daca va uitati mai multe ore pe zi la acelasi canal TV si nu urmariti suficient alte canale. ‘Burn in’ nu ar trebui sa fie o problema pentru majoritatea oamenilor. Este greu de crezut ca cineva se uita la acelasi canal TV timp de mai multe ore, fara sa faca nicio schimbare. Eu am un televizor OLED de mai bine de un an si nu am intalnit aceasta problema. Ambele tehnologii pot atinge o rezolutie de 8k. Majoritatea televizoarele in ziua de astazi au rezolutia de 4K. Aici putem spune ca este egalitate. Din pacate, in ciuda avansului tehnologic consistent in aceasta zona, continutul TV 4K continua sa lipseasca. In Romania puteti viziona filme si seriale TV in format 4K doar la Netflix, DIGI 4K si Eurosport 4K. De 8K nici nu are rost sa mai amintim. Nu exista niciun film 8K sau continut TV si nu vom avea prea curand. Abia exista continut real 4K, iar Hollywood-ul nu se grabeste sa inceapa sa produca. Majoritatea filmelor sunt inca terminate la 2K. Chiar si filmele filmate la rezoluții mai mari (2.8K, 3.4K, 4K, 6K, 8K) sunt procesate la final in 2K. QLED vd OLED - preturi Tehnologia QLED este mai ieftina, iar acest fapt este un avantaj in contextul in care cererea pentru televizoare cu ecrane mari este in continua crestere. De exemplu, in zona televizoarelor cu performante medii, un LG OLED65B9PLA de 165 cm costa 7799.99 lei, iar unul QLED de la Samsung, modelul 65Q70RA, la aceeasi dimensiune costa 5999.99 lei. Daca ne uitam la gama televizoarelor cu performante peste medie, fara sa fie considerate de top, preturile pentru aceasta diagonala sunt mai bune pentru televizoarele OLED. LG OLED65C9PLA are un pret de 9499.99 lei, iar Samsung QLED 65Q90RA are pretul de 9999.99 lei. Peste diagonala de 65 inch lucrurile se schimba din nou. Un Samsung QLED 75Q90RA, 189 cm, costa 15499.99 lei, iar un LG OLED77C8LLA , 195 cm, costa 24990 lei. Din pacate nu am gasit doua televizoare similare ca dimensiune pentru ultimul exemplu. 2020 - perspectivele acestui an pentru televizoare OLED si QLED Samsung se lauda cu o crestere a calitatea imaginii QLED. Ei spun ca au lucrat la imbunatatirea contrastului prin cresterea calitatii zonelor intunecate si adaugarea tehnologie mini-LED. LG are fundamentele procesorului C9, care nu a fost neapart mai bun comparativ cu C8, dar care cu siguranta poate oferi o baza solida pentru televizoarele anului 2020. Totusi, avand in vedere diferentele dintre tehnologia OLED si QLED, m-ar surprinde ca imbunatatirile QLED 2020 sa invinga tehnologia OLED. Articol scris de Robert Flescan

1. Salutare! Înainte să te iau la intrebări aș dori să te prezinți. Cine ești și cum ai ajuns să te ocupi de calibrare video? Salut. Sunt de formație inginer, absolvent al Institutului Politehnic București, facultatea de Electronică și Telecomunicații, specializarea Dispozitive și Circuite Electronice. De circa 25 de ani activez în domeniul dezvoltării de software. Acestea profesional, în privat sunt mare amator de lucruri de calitate, imagine și sunet printre acestea, de cărți și filme bune. Am avut mai multe tentative de a desfășura o activitate independentă, dacă nu pentru a scăpa de munca de birou, măcar ca variantă de rezervă. La cea mai recentă astfel de încercare m-am gândit să mă orientez spre o activitate care să aibă cumva legătură cu studiile mele și care să nu existe încă în România. Cu această idee în minte și o doză de "așa s-a nimerit", în anul 2014 am urmat doua cursuri de calibrare, video și audio. Am pornit de la principiul de a face ceva serios și organizat, a învăța din experiența altora și de a avea o atestare oferite de două organizații renumite în Statele Unite ale Americii și pe plan mondial, Imaging Science Foundation (pe scurt ISF) și Home Acoustics AlIiance (pe scurt HAA). Am obținut certificările de calibrator video, respectiv audio, de nivel II, maximul existent la acea dată. Între timp am mai participat la un nou set de cursuri și actual dețin certificările de nivel III, noul maxim, în ambele, cea de audio fiind confirmată chiar ieri. 2. Ce este calibrarea video? Calibrarea video este procedeul științific prin care, utilizând o metodologie bine definită și aparatură de măsurare de precizie, se ajustează parametrii imaginii afișate de un aparat video, televizor sau proiector, in așa fel încât să vedem materialul în aceeași calitate cum a fost el văzut de către echipa de productie pe parcursul și la finalul realizării sale. Sintagma îndeobște utilizată pentru a descrie această situație este că vedem materialul așa cum a intenționat regizorul să îl vedem (director's intent). Similar, în cazul calibrării audio, ca parte a unei experiențe cinematografice sau de sine stătător, o redare doar de sunete (de obicei muzicale), obiectivul este de a reproduce cat mai fidel originalul înregistrat fie că este vorba despre voci, instrumente muzicale sau alte tipuri de sunete. 3. De ce avem nevoie de calibrare video? Imaginea afisată de aparatele video asa cum ies ele de pe bandă în fabrică prezintă variații datorită toleranțelor componentelor utIizate în construcția lor. În orice proces de fabricație un produs finit, o piesă sau un subansamblu este declarat contorm dacă indeplinește anumite criterii pIus sau minus o abatere acceptată numită toleranță. Tentativa de a fabrica produse perfecte este nepractică. Aparatele livrate de către fabrică nu sunt calibrate, motivele sunt legate de costuri. Calibrarea este un procedeu de durată semnificativă, până acum nu a fost automatizat cu rezultate satisfăcătoare, iar într-un proces modern de fabricație în mare măsură automatizat și optimizat ca flux, orice întârziere în finalizarea produsului se traduce în costuri sporite, indiferent care este cauza întârzierii. Într-o piață extrem de competitivă cum este cea a bunurilor de larg consum, batalia se dă în primul rând în prețuri. De asemenea, cumpărătorii vor produse cât mai ieftine, iar mulți nu a auzit despre calibrare, materialele pe care le urmăresc în mod curent nu necesită acuratețe foarte mare sau pur și simplu s-au obișnuit și preferă o imagine denaturată cu colorit și luminozitate în exces. Niciun fabricant nu încercă să scoată produse perfecte, ci produse care se vând, chiar dacă unii cumpărători vor dori o ajustare "aftermarket". De calibrare avem nevoie pentru a aduce imaginea în standarde și a urmări materialul în starea sa pură, nealterată. În special în cazul filmelor artistice, abaterile de la colorituI original și pierderile de detalii devin rapid supărătoare. 4. Te rog să ne povestești în cateva fraze etapele unei calibrări video. Calibrarea video începe cu o evaluare a modului în care se prezintă aparatul la momentul de start, se face o măsurătoare a parametrilor imaginii așa cum a fost ea urmărită anterior calibrării de utilizatorul aparatului. Eu mai obișnuiesc să pun în această etapă secvențe de film și să indic clientului ce parametri ai imaginii sunt necorespunzători. Ceea ce urmează este crearea unuia sau a mai multor profile de imagine, pe care le numim moduri, în funcție de tipurile de material urmărit și cerințele clientului. Parametrii analizati se referă la corectitudinea redării gradațiilor de intensitate luminoasă, ceea ce ne asigură percepția vizuală optimă a detaliilor din imagine atât pe scene foarte întunecate (detalii în negru în jargonul videofililor și calibratorilor), cât și pe scene foarte luminoase (detalii în alb), și corectitudinea redarii culorilor din întreaga gamă disponibilă de culori, ceea ce conduce la observarea tuturor amănuntelor legate de machiaj, costume și decoruri așa cum au fost ele concepute. Toate aceastea impIică serii de măsuratori și reglaje efectuate prin iterație. Reperele valorice folosite sunt preluate din standardele de televiziune și cinematografie, care descriu matematic cum să facem să reproducem pe cât posibil identic cu imaginea captată la înregistrare. La final se produce un raport de calibrare, care conține o comparație matematică a parametrilor imaginii înainte si după calibrare, precum si toate valorile de reglaj introduse, pentru a putea fi restaurate în caz de modificare sau ștergere. Ceea ce mai fac aici este să pun din nou scenele de film de la început, pentru a evidenția clientului modificările concrete din imagine raportat la același material de calitate înaltă. 5. Eu am un televizor cu tehnologie OLED. Specialiștii independenți din domeniu spun că aceasta tehnologie este cea mai performantă. Este necesară o calibrare a televizorului meu? Tehnologia OLED este foarte performantă în privința atributelor imaginii, dar este supusă acelorași variații pe linia de fabricație ca orice alt aparat. Vor exista diferențe între prototip și produsul de serie, între loturile de produse și chiar între produsele ieșite sucesiv de pe bandă. 6. Cat de mult poate îmbunătăți calibrarea video calitatea imaginii? Schimbarea este semnificativă, niciun client nu a spus până acum că nu vede nicio schimbare în imagine deși sunt aparate care scoase din cutie sunt foarte apropiate de ceea ce trebuie să fie, iar pe de altă parte persoanele care se obișnuiesc cu imaginea calibrată (creierul sesizează imediat naturalețea sau lipsa ei, chiar dacă nu ne dăm seama în mod conștient) ajung să nu se mai poată uita la alt fel de imagine, pentru că le sar imediat în ochi toate defectele. 7. Am citit că și în cazul videoproiectoarelor este nevoie de calibrare. Este adevărat? La videoproiectoare calibrarea este chiar mai necesară decât la televizoare. Concură aici mai mulți factori. Primul este că imaginea afișată este dependentă de ecranul folosit pentru proiecție și chiar de cuIoarea pereților (prin reflexii). Variația de caracteristici de reflexie, care modifică lumina primită de la proiector, este foarte mare de la un producător la altul și de la o serie de produse la alta. În plus, variația de caracteristici este semnificativă de la o lampă la alta, cu efect direct în imagine. În timp ce la televizoare se caută constructiv soluții de a reduce la maxim reflexiile din ecran, la proiecție reflexia este strict necesară pentru funcționare și ambientul contează mult mai mult. 8. Există diferențe între calibrarea unui televizor și a unui videoproiector? Metodologia de calibrare este aceeași la televizoare și proiectoare, dar în cazul proiecției este necesar să fie întuneric în încăpere, în timp ce televizorul poate fi calibrat în orice condiții de iluminat. 9. Un specialist video ce parametri caută dacă doreste să cumpere un televizor? Verific dacă am la dispoziție toate reglajele necesare pentru o calibrare completă, dacă sunt corect implementate și dacă imaginea finală după calibrare îndeplinește anumite criterii; există limitări tehnologice la anumite tipuri de aparate care conduc la o imagine nu chiar optimă și care nu pot fi contracarate prin calibrare. Personal sunt foarte sensibil la acuratețea și naturalețea culorilor, în special la tenurile fețelor umane. Cea mai bună metodă de a alege un model de televizor este de a viziona un material favorit și foarte bine cunoscut pe un aparat calibrat. Din păcate, foarte puține showroom-uri din România oferă această posibilitate. 10. Dar dacă doreste să cumpere un videoproiector? În cazul proiecției, pe lângă acuratețea culorilor, mult mai dificil de obținut față de un televizor, mai apar ca aspecte importante uniformitatea coloritului pe întregul ecran, luminozitatea minimă afișată (calitatea negrului) și claritatea nativă. 11. Situație ipotetică: un entuziast, un perfecționist al calitătii imaginii video, doreste cea mai bună imagine acasă. Ce trebuie să facă? Trebuie să-și amenajeze corespunzător locul de vizionare, să cumpere aparatură performantă, să o calibreze și să urmarească materiale video de calitate ridicată. 12. Piața de televizoare și proiectoare video acoperă toate preferințele de preț în acest moment. Există o sumă de la care putem spune că aceste produse oferă o calitate reala peste medie? Nu ține atât de suma de bani, cât de tehnologia de afișare folosită și de calitatea implementării (mai pe românește, de priceperea inginerilor care au proiectat aparatul). Există și aparate suficient de ieftine, e drept destul de puține, care ofera o imagine de calitate remarcabilă. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: 13. Alege o întrebare la care dorești să răspunzi și nu a fost pusă. De ce este atât de importantă acuratețea, fidelitatea imaginii în cinematografie? Pentru că realizatorii urmăresc să trezească în spectatori trăiri și emoții. Jocul actoricesc și coloritul filmului sunt special concepute pentru acestea. Contează fiecare detaliu de expresie facială, fiecare element de machiaj (uneori actorii petrec ore întregi la machiaj înainte de a turna o scenă) sau de costumație, fiecare piesă de recuzită. În special coloritul contribuie la o experiența deplină. Dacă acesta este falsificat, nici emoțiile și trăirile nu mai sunt aceleași. Felul în care răspundem la acești stimuli fiind programat în subconștient sau chiar genetic. 14. Unde te pot găsi oamenii care doresc servicii de calibrare? Sunt listat cu date de contact ca dealer pe siturile ambelor organizații care m-au certificat ISF și HAA, iar într-un timp destul de scurt voi aparea și pe un site web propriu. 15. La final de interviu te rog să transmiți un mesaj cititorilor noștri. Dacă doriți ca experiența vizionarii unui film acasă să fie excepționala, trebuie să vă informați și să alegeți aparate de calitate. Din păcate calitatea costă, însă vă asigur că merită. Apelați la specialisti pentru consultanță, pentru că asta ar putea sa vă salveze niște bani cheltuiți aiurea.

Introducere Acum cateva luni am inceput sa caut o varianta de video player 4K, pe care să il folosesc acasa, cand vreau sa ma uit la filmele din colectia personala. Cerintele acestui aparat erau foarte simple: conexiune WiFi, o imagine foarte buna, usor de utilizat si un pret rezonabil. Dupa ce o perioada am explorat oferta magazinelor on line, mi-a venit ideea sa construiesc un video player 4K / hub multimedia cu ce am prin casa. Am pornit de la premiza ca in ziua de astazi toata lumea are acasa un computer personal, conexiune WiFi / internet / retea locala acasa si un Smart TV 4K. Pornind de la aceste 3 componente am inceput asamblare unui hub multimedia. Ca sa pot construi acest hub aveam nevoie de un server UPnP (universal plug and play). Acesta este un set de protocoale de retea care permite aparatelor din retea, cum ar fi computere personale, dispozitive mobile, imprimante, televizoare, conexiune internet prin WiFi, sa descopere fara probleme prezenta altor aparate in retea si sa stabileasca servicii de retea functionale pentru schimbul de date, comunicatii si divertisment. In cazul acesta, cu ajutorul serverului UPnP, putem conecta televizorul SMART cu computerul personal. Conexiunea dintre televizor si computer se face folosind reteaua de acasa. Asta inseamna ca televizorul este conectat printr-un cablu sau printr-o conexiune WiFi la reteaua de acasa. Am încercat doua variante gratuite de servere, Universal Media Server si KODI. După cateva saptamani am decis sa folosesc KODI. Daca nu stiti ce este KODI, a venit momentul sa aflati. Acesta este un hub media player gratuit ce poate fi instalat pe Windows, Linux, iOS și Android. Permite utilizatorilor sa redea si sa vizualizeze filme, videoclipuri, muzica, podcasturi, fisiere media digitale stocate in reteaua locala de acasa si de pe internet. Te-ar mai putea interesa si articolul din link. Asamblare Instalam pe calculator KODI. Dupa ce am instalat acest program, intram in setarile KODI folosind butonul dedicat. (imagine 1) Imagine 1 In urmatoarea fereastra gasim toate setarile de care avem nevoie pentru a viziona filme sau asculta muzica. De aceste setari, ne vom ocupa intr-un alt articol, daca va fi nevoie. Gasiti o multime de tutoriale pe youtube. Apasati casuta Services. (imagine 2) Imagine 2 Activam protocolul UPnP / DLNA exact ca in fotografie. (imagine 3) Imagine 3 Dupa activarea serviciului UPnP, continutul audio-video aflat pe calculator este disponibil spre a fi accesat folosind alte dispozitive aflate in retea. In cazul nostru, asta inseamna ca putem sa vizionam filme, sau sa ascultam muzica, folosind televizorul SMART de acasa. Aplicatia KODI trebuie pornita de fiecare data cand dorim sa vizionam filme sau sa ascultam muzica. Dupa ce am pornit KODI, deschidem televizorul si cautam functia ce ne permite sa vizualizam materiale multimedia. Pe un televizor SMART aceasta aplicatie este preinstalata si in cele mai multe cazuri poate fi gasita apasand butonul Home aflat pe telecomanda. Numele aplicatiei difera de la un televizor la altul, insa de obicei are inclus in nume cuvantul video. (imagine 4) Imagine 4 Gasim aplicatia, o pornim, pe ecran vor aparea diferite pictograme. Una din aceste pictograme se numeste KODI. (imagine 5) Imagine 5 Apasam pictograma KODI. Pe ecran vor aparea alte doua pictograme, Music Library si Video Library. (imagine 6) Imagine 6 Apasam pictograma Video Library. Pe ecran vor aparea toate filmele din calculator. Pregatim popcorn-ul, scoatem o bautura racoritoare de la frigider si incepem vizionarea filmului preferat. (imagine 7) Imagine 7 Pentru muzica vom repeta aceeasi pasi, cu mentiunea ca inlocuim fisierele video cu fisiere audio. Vizionare placuta!

Soundbar-ul a devenit un element extrem de util în ultimii ani, mai ales de când televizoarele au devenit din ce în ce mai subțiri. Utilizatorul final vrea televizor cât mai subțire, dar și sunet cât mai bun, fără să își da seama că producătorii nu pot sfida legile fizicii: nu poți avea un televizor mai subțire ca o oglindă, dar în același timp și sunete joase adânci. Pur și simplu nu se poate. Producătorii au trebuit să vină cu ceva care să aibă un design captivant, un sunet imersiv și să fie plug-and-play, în conformitate cu vremurile actuale. Primul soundbar a fost scos la sfârșitul anilor 90 de Altec Lansing. Însă a fost văzut mai degrabă ca o găselniță de marketing, decât ca ceva util. Companiile japoneze au preluat însă ideea și, încet, încet, pe măsură ce televizoarele au devenit din ce în ce mai ușoare și mai subțiri, soundbar-urile au devenit din ce în ce mai indispensabile pentru pasionații de audio-video. Ca împătimit al filmelor, sunt de părere că sunetul unui film reprezintă cam 50% din experiența cinematografică a filmului respectiv. Pur și simplu e o altă experiență. În ultimii ani, soundbar-urile s-au transformat din device-uri adiacente unui televizor în adevărate multifuncționale sonice, producătorii optimizându-le și pentru experiențe hi-fi, chiar stereo, deosebite. Au devenit din ce în ce mai elegante, mai puternice, mai imersive. Unele dintre primele companii care au văzut viitorul în soundbar au fost Polk și Yamaha, ale căror două creații în materie le vom și studia azi. O firmă ceva mai recentă în domeniu este Bluesound. Iar cea de-a patra firmă care completează testul nostru este Sony, care, așa cum se cuvine unei firme japoneze, au dus ideea la un grad de rafinament greu de atins de competitori. Iar când spun rafinament, nu mă refer doar la rafinamentul sonic, ci inclusiv la rafinamentul designului, soundbar-ul nu mai este de ceva timp doar un element care îmbunătățește sunetul, ci un element care ne înfrumusețează locuința și dă o plus-valoare estetică spațiului în care trăim. Soundbar-urile pe care le vom încerca azi fac parte din segmentul middle-high-end al soundbar-urilor. Piața este invadată de soundbar-uri entry-level, destul de ieftine, care vă pot face cu ochiul, însă vă recomand să faceți totuși un mic efort și să luați modele de la firme consacrate, care folosesc tehnologii proprietare, dezvoltate de-a lungul multor ani de cercetare. Știți vorba aceea: „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Pe lângă calitățile sonice net superioare, veți avea parte de fiabilitate pe termen lung, lucru din ce în ce mai rar în ziua de azi. Primul soundbar pe care l-am testat a fost Pulse-ul celor de la Bluesound (https://www.bluesound.com/products/pulse-soundbar/). Trebuie să spun încă de la început că acesta a fost și soundbar-ul pe care l-am folosit cel mai mult, chiar și după ce am testat toate celelalte soundbar-uri. Și nu neapărat datorită sunetului său deosebit, ci datorită ușurinței de utilizare. În primul rând, este singurul soundbar din test care nu are un subwoofer. Însă, așa cum bine a spus cineva care era la mine când am testat Pulse-ul, acest lucru e un avantaj pentru acest soundbar, deoarece, pe lângă că sună foarte bine, foarte echilibrat, e și ușor de instalat, de mutat dintr-un loc în altul, pe scurt: de gestionat. Există totuși un dezavantaj, singurul de altfel: deoarece nu are subwoofer, bara de sunet a Pulse-ului este ceva mai masivă decât în mod obișnuit, deoarece trebuie să se ocupe și de sunetele joase, iar dacă televizorul la care este atașată nu e instalat pe perete sau nu are un suport ceva mai înalt, poate acoperi câțiva centimetri din ecran. Soundbar-ul Pulse a fost de departe cel mai ușor de instalat dintre toate. Practic, dacă faceți un „efort” pentru a vă arunca privirea asupra primelor pagini din manual înainte, tot procesul nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Mai plug-and-play ca acest Pulse nu se poate. În plus, se bazează pe tehnologii de amplificare de la NAD și pe tehnologii acustice de la PSB Speakers. Sincer, cel mai greu a fost să trag de mine pentru a deschide manualul ca să văd cum poate fi controlat, după ce am remarcat că nu are telecomandă. Simplu: cu o aplicație. Mai exact: BluOS. Care poate fi instalată extrem de rapid și este extrem de fiabilă și intuitivă. Folosind aplicația, poți conecta Pulse-ul cam la toate device-urile wireless din casă. În nici cinci minute, soundbar-ul celor de la Bluesound reda plin de vervă piese de pe Tidal. Vă spun sincer că, deoarece aveam prea multe soundbar-uri de testat, nu am studiat fiecare caracteristică și funcție a acestora, deci trebuie să le descoperiți voi, de exemplu, printre altele, faptul că Pulse-ul poate fi controlat folosind Alexa, tehnologia Amazon de control vocal. Deoarece am fost luat de val observând cât de ușor se instalează soundbar-ul celor de la Bluesound, l-am testat mai întâi cu muzică în loc de filme. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost cât de natural sună. Toate frecvențele superb echilibrate, fără să se simtă vreun moment lipsa unui subwoofer. Experiența a fost atât de plăcută, încât l-am lăsat să meargă și să mă încânte cu muzică de pe Tidal câteva ore bune, înainte să îmi aduc aminte că trebuie totuși să îl testez și pe partea de „cinematografie” și că ascult un soundbar, nu un sistem stereo. Cu filme, prestația Pulse-ului a fost absolut fără cusur: exploziile redate suficient de realist încât să îți ridice părul în cap, vocile clar delimitate, soundbar-ul conlucrând perfect cu imaginea afișată pe ecran. Unul dintre filmele cu care testez de obicei sunetul filmelor este Titanicul lui Cameron. Indiferent de ceea ce ar spune cârcotașii, acest film este excepțional din punct de vedere al realizării cinematografice. Este o capodoperă cinematică. Puțini își dau seama că aproximativ pe tot parcursul filmului realizatorii au avut grijă ca imensele motoare ale Titanicului să se audă permanent în fundal, ca o frecvență extrem de joasă, extrem de adâncă, cumva amenințătoare. Pulse-ul o reproduce admirabil, acest sunet fiind resimțit în podea, sub picioare, ca și când te-ai afla chiar pe vas! Și repet: fără subwoofer! Fără un sunet pe măsură nu poți trăi experiența de scufundare a Titanicului redată în această capodoperă a cinematografiei universale. Iar cu Pulse vă garantez că o trăiți. A urmat Yamaha (https://europe.yamaha.com/en/products/audio_visual/sound_bar/musiccast_bar_400/index.html#product-tabs). După ce vezi toate tehnologiile listate pe cutia soundbar-ului Yamaha, primul gând care îți vine în minte e: oare o să apuc să le încerc pe toate în viața asta? E un întreg „pomelnic”, un întreg arsenal de tehnologii și funcționalități listat pe cutie. Nu pot să spun că soundbar-ul Yamaha a fost cu mult mai greu de instalat ca Pulse. A trebuit totuși să caut o poziție adecvată pentru subwoofer. Până la urmă a ajuns tot în modul obișnuit, recomandat de producători în general, și anume undeva în stânga televizorului. Acest soundbar folosește o tehnologie de amplificare digitală Qualcomm® DDFA, iar efectul de surround 3D este obținut prin DTS Virtual:X. Deși Yamaha vine cu o telecomandă, am zis să instalez totuși aplicația recomandată, MusicCast. După instalare, aplicația a ținut morțiș să facă un update al soundbar-ului, care a ținut neașteptat de mult. Deci atenție: nu întrerupeți update-ul. Dacă vi se pare că durează prea mult, vă spun din start: va ține și mai mult. După instalarea update-ului și conectarea prin hdmi, am trecut direct la testarea cu sunetul filmelor. Yamaha a umplut chiar mai bine decât Pulse camera, senzația de film fiind mult mai percutantă, probabil subwooferul având aici un cuvânt serios de spus. Dacă vreți să speriați vecinii, aveți în mod clar nevoie de Yamaha. Parcă în unele momente mi-a lipsit totuși naturalețea resimțită anterior cu soundbar-ul Pulse. Aș spune că Yamaha este în mod clar mai „tunat” pentru filme decât soundbar—ul celor de la Pulse. Probabil că dacă aș lua un soundbar strict pentru blockbuster-urile în a căror coloană sonoră și efecte se investesc de obicei sume enorme, aș merge pe Yamaha. Iar dacă aș vrea totuși ca în unele momente să mă delectez și cu câte ceva de pe Tidal sau Spotify, aș alege Pulse-ul. Poate nu are impactul soundbar-ului Yamaha, dar are o anumită naturalețe care face ca totul să fie mai veridic. Nu am putut să nu apreciez construcția impecabilă și elegantă a barei de sunet în sine, însă subwooferul, comparativ cu dimensiunile lui, mi s-a părut cam ușor și cred că Yamaha încearcă să reproducă mult prea mult digital din ceea ce ar fi trebuit să reproducă mecanic, dacă pot să spun așa. Însă repet: sunt convins că sunt utilizatori, și chiar foarte mulți, care apreciază sunetul acesta mai percutant, mai intrusiv. E de efect, nimic de zis. La testarea cu muzică de pe Tidal, am observat că obțin o scenă mult mai focalizată amplasând subwooferul cât mai aproape de bara de sunet. Însă acest lucru a fost valabil în camera mea, în camera voastră e posibil ca lucrurile să stea diferit, deci trebuie testat. Polk: Polk (https://en.polkaudio.com/products/magnifimaxsr) este un sistem soundbar mai atipic: vine inclusiv cu două mici boxe pentru surround separate. Cu alte cuvinte: „vreți experiență imersivă? Luați de aici!”. Polk folosesc o tehnologie de surround patentată chiar de ei, și anume Stereo Dimensional Array (SDA). Iar pentru claritatea vocilor, tot o tehnologie proprie, VoiceAdjust. Încă de la despachetare, Polk-ul vine cu un factor WAF extrem de ridicat, lucru care îi va încânta pe unii împătimiți audio-video care nu știu cum să explice soției sau iubitei că au nevoie de un soundbar. Inimioarele aplicate pe componente vor explica în locul vostru! Cei de la Polk s-au gândit pentru voi la acest impediment. Vă garantez: scoateți din cutie componentele și nu veți mai întâmpina rezistență. Veți auzi doar „Vai, ce drăguț!”. Apropos, nu încercați să dezambalați sistemul Polk de unul singur. Aveți nevoie de încă o persoană. Nu neapărat pentru că ar fi greu, ci pentru că este destul de masiv și destul de greu de dezambalat. Are mai multe componente ca alte soundbar-uri. Priviți doar accesoriile: tot ceea ce aveți nevoie și chiar și ceea ce nu aveți nevoie pe moment. Polk s-au gândit la toate cazurile. Totul ambalat cu atenție, păstrându-se același factor WAF ridicat care trebuie să vină în ajutorul bietului împătimit audio-video. Telecomanda este deosebit de calitativă, fiind de departe cea mai frumoasă dintre toate telecomenzile din acest test. Dă o notă de lux, de prestanță, simpla ei prezență pe masa din sufragerie conferind o notă de stil aparte. Bara de sunet este foarte bine alcătuită, putând fi poziționată fără probleme în fața televizorului chiar dacă acesta nu este instalat pe perete. Cele două boxe suplimentare surround wireless au dimensiuni destul de reduse și pot fi poziționate în funcție de specificul camerei. După instalare, prima mișcare din partea mea a fost instalarea celei mai simple aplicații, și anume Google Home. Iar prima mișcare din partea soundbar-ului a fost să ceară update. Care update a durat cam la fel de mult ca în cazul soundbar-ului Yamaha. La un moment dat, deoarece am rulat update-ul de pe telefon, chiar îmi făceam griji că mi se va termina bateria telefonului înainte să se termine update-ul. Cu alte cuvinte, lăsați update-ul să se lăfăie în voie. Nu îl întrerupeți sub nicio formă, atenție dacă vă sună cineva exact în momentul în care faceți update-ul, să nu apăsați tastele greșite. După update, am trecut direct la Titanic. Se achită Polk-ul sau nu de datorie? Din nou am avut aproximativ aceeași senzație ca la Yamaha, și anume că efectele sunt ușor mai scoase în evidență decât în cazul Pulse-ului, pentru a amplifica senzația de imersiune în film. Probabil că cei mai mulți ar fi foarte impresionați de asta. Totuși, există o anumită senzație, oarecum redusă, dar perceptibilă, de artificial aici, de „mult prea mult”. Sigur, prima tendință este de a fi impresionat de sunet, deoarece te lovește direct în plex, prietenii voștri vor fi în mod clar impresionați, chiar dacă per total, efectele filmului nu au naturalețea celor reproduse de soundbar-ul Pulse. Cu Pulse totul părea mai natural, Polk parcă se străduiește pe undeva să reproducă prea mult sunetul sălii de cinema. Așa cum am mai spus, și în cazul Polk-ului sunt convins că mulți vor aprecia acest lucru, e de efect, e flashy. Pe partea de muzică, lucrurile au stat aproximativ la fel ca în cazul soundbar-ului Yamaha. Pe scurt, ca să nu mai insist, cred că soundbar-ul Polk este „tunat” la rândul său pentru efectul de sală de cinema. Dar, cu riscul de a mă repeta, sunt convins că există utilizatori care vor aprecia acest lucru, de care vor avea parte din plin. Poate sunt eu prea audiofil. În fond, probabil că nu foarte mulți își cumpără soundbar-ul și pentru muzică. Cei mai mulți vor dori cinema acasă imediat, iar Polk le va oferi fără îndoială acest lucru. Și așa am ajuns la soundbar-ul Sony (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000). Trebuie menționat încă de la început că soundbar-ul Sony este cel mai scump dintre soundbar-urile testate, fiind și capul de gamă al soundbar-urilor Sony. Acest lucru este evident încă de la dezambalare: este extrem de greu, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect și cu o bară de sunet de o finețe uluitoare care, la rândul ei, arată respect față de utilizator. Este și singurul soundbar dintre cele testate care este dotat cu Dolby Atmos. Sunt necesare două persoane pentru a scoate masivul subwoofer, cu cele 15 kg ale sale, din cutie. Calitatea acestuia amintește de vechile scule Sony din anii 80-90: este greu, este ranforsat cu metal masiv, toată construcția lui inspiră high-end. Cred că o companie cu un segment de piață mult mai redus decât segmentul global al celor de la Sony ar fi avut mari probleme în a vinde o astfel de construcție chiar și la preț dublu fără să iasă în pierdere. Bara de sunet, de asemenea, inspiră încredere, inspiră „pride-ownership”, protecția magnetică putând fi detașată și lăsând la vedere cele nu mai puțin de 9 difuzoare cu fluid magnetic (o tehnologie inventată de NASA și preluată de Sony pe sistemele lor de top), dintre care două sunt orientate în sus. Instalarea nu a durat foarte mult și în scurt timp m-am trezit trimițând muzică de pe youtube-ul telefonului spre Sony. Apoi de pe Tidal și Spotify. Sony-ul poate reda chiar și de pe stick USB, cam toate tipurile de fișiere: mp3, wav, flac, ape, aiff, dsd etc. Da, inclusiv renumitul dsd. Sony s-a făcut remarcat din prima clipă prin scena masivă reprodusă, lucru care era cumva de așteptat. Am regăsit naturalețea de la soundbar-ul Pulse, însă o naturalețe susținută cu mult mai multă forță, soundbar-ul Sony nu încearcă să compenseze nimic artificial, nici nu are de ce, are suficient „material” încât să se bazeze pe propriile difuzoare. În special vocile au o claritate incredibilă, fiind delimitate și așezate ca și când cei care le reproduc se află chiar în fața ta. Senzația chiar e deosebită. Vocile nu sunt „agățate” de bara de sunet, ci suspendate în spațiu, oferind senzație de „aievea”, de realism covârșitor. Practic, bara de sunet dispare complet din peisaj. După câteva audiții cu piese de pe Tidal, pot spune că acest soundbar Sony poate fi folosit cu succes chiar și pe post de sistem hi-fi de calitate. Cu filme, Sony-ul și-a demonstrat din nou clasa, realismul reproducerii fiind chiar covârșitor. Este singurul soundbar care chiar a reușit să creeze senzația de sală de cinema. Sunetul te învăluie. În Titanic, valurile lovite de masivul vapor chiar se aud undeva sub tine, încât îți vine să te uiți în jos. Asta înseamnă sunet cu adevărat 3D. Asta înseamnă să fii literalmente în mijlocul acțiunii. Ca o scurtă concluzie a testelor de mai sus, în mod evident dintre toate soundbar-urile testate, Sony ST5000 a demonstrat că joacă într-o clasă separată, net superioară. Realism, naturalețe, forță. Apoi urmează soundbar-ul Pulse al celor de la Bluesound, care a fost și cea mai plăcută surpriză a testului. Dacă de la masivul Sony știam cam la ce să mă aștept, mărturisesc cu sinceritate că de la Pulse mă așteptam la început la cel mai puțin, mai ales după ce am văzut că nu are subwoofer. Dar m-am înșelat, Pulse mi-a depășit toate așteptările, iar cel mai mult m-a impresionat naturalețea reproducerii. Urmează elegantele soundbar-uri de la Polk și Yamaha. În special frumușelul Polk, care va plăcea tuturor. Aceste soundbar-uri reușesc, fără discuție, să creeze imersiune în sunet, însă par ceva mai tunate pentru filme, decât pentru muzică, sunetul lor fiind mult mai percutant, mai „în plex” comparativ cu sunetul Pulse-ului. Însă, exceptând Sony-ul, mie tot soundbar-ul Pulse mi-a rămas mai mult în suflet. Naturalețea și veridicitatea lui sunt rare în gama soundbar-urilor. Una peste alta, testul a fost o adevărată plăcere pentru mine și indiferent ce model dintre cele prezentate veți alege, vă garantez că după un film vizionat în parteneriat cu acesta, nu vă veți mai putea lipsi de el.

8 milioane de pixeli, tehnologia Perfect Black pentru un contrast perfect, cel mai nou procesor de imagine Alpha 7, Dolby Vision, Advaced HDR by Technicolor, HDR10 Pro, HLG Pro, Dolby Atmos, web OS, plus un design care iti taie rasuflare, asta inseamna un televizor de top cu tehnologie Oled in anul 2018. Televizorul este produs de LG, are indicativul OLED65B8PVA si face parte din gama superioara a producatorului corean. In primul paragraf am enumerat pe scurt o parte din caracteristicile acestui televizor. Tehnologic totul pare desprins din seria de filme Star Trek, dar oare ce se afla dincolo de aceste denumiri inventate in laboratorul de marketing. Televizorul are un pret destul de ridicat chiar si in perioada reducerilor, iar asta inseamna ca este pozitionat in zona clientilor premium, a celor care isi doresc cea mai buna imagine fara ca pretul sa fie o problema. Sa nu-i uitam nici pe cinefili, ei sunt si mai greu de pacalit. Sunt bine informati, au o cultura cinematografica solida, stiu foarte clar cum trebuie sa arate imaginea unui film si se astepta sa primeasca o imagine asa cum a fost gandita de regizor. Primul Contact LG OLED65B8PVA te impresioneaza de la prima intalnire. Ecranul este atat de subtire incat te temi sa nu te tai. Designul minimalist este gandit sa evidentieze acest fapt. Din acest motiv talpa de sprijin este de dimensiuni mici creand senzatia unui ecran ce pluteste in aer. De asemenea rama ce inconjoara ecranul este discreta si pare aproape invizibila. Spatele este conceput in aceeasi filosofie de design. Boxele si conectorii sunt amplasati undeva in partea inferioara, aproape de zona de sprijin, lasand ecranul sa respire libertate. Calitatea materialelor din care este construita carcasa este ireprosabila. Da ati citit bine! M-am uitat cu atentie dupa orice urma de material ieftin, de ansamblu construit ieftin sa pacaleasca ochiul si nu am gasit nimic de reprosat. Coreenii chiar au reusit sa construiasca un televizor cu un design impecabil, un obiect util ce poate fi adaugat fara probleme in orice casa moderna. Test Imagine In sfarsit am ajuns si la momentul adevarului. Acum vom afla daca acest televizor are ceva de oferit dincolo de design si marketing. Am inceput testul pornind de la promisiunea producatorului de a oferi un negru perfect cu a sa tehnologia Perfect Black. Teoretic aceasta tehnologie creste contrastul, oferind profunzime tuturor culorilor, dezvaluind texturi si imagini ce imbunatatesc experienta cinematografica. Pentru partea aceasta am folosit imagini din serialul horor ’Chilling Adventure of Sabrina’ difuzat de Netflix. Am ales acest serial pentru modul special in care este filmat. Regizorut foloseste imagini intunecate pentru a oferi un suport consistent povestii si pentru a crea o atmosfera sumbra, specifica acestui tip de poveste. In filme ca acesta cele mai multe televizoare esueaza sa ofera o imagine de calitate. Lipsa luminii trebuie compensata, iar pentru asta ecranul trebuie sa ofere un nivel de negru perfect reprodus in asa fel incat zonele luminate sa se distinga pana in cele mai mici detalii. Imaginea oferita de televizor a fost buna. Zonele intunecate au fost bine delimitate si integrate in imaginea de ansamblu. Negrul a fost prezentat complet mat, fara stralucirea usor sintetica specifica panourilor LED, oferind un contrast robust si o buna cursivitatea dinamica zonelor de lumina. Am continuat cu testarea noului procesor de imagine Alpha 7. Am vrut sa vad cat de mult se poate adapta acest procesor de ultima generatie viziunii regizorale. Filmul folosit a fost ’Gun City’ difuzat de Netflix. Actiunea din film se desfasoara in Barcelona anilor ’20. Plasarea acestei povesti in acea perioada are nevoie de autenticitate, iar pentru asta regizorul trebuie sa foloseasca diferite filtre de culoare care sa ofere privitorului senzatia unor imagini vechi. Sigur o sa spuneti ca nu ar trebui sa existe probleme, pentru ca avem un procesor video din anul 2018 si redarea unor imagini gandite voit sa arate vintage este o chestiune extrem de simpla. Din experienta mea va spun ca realitatea se prezinta diferit. Televizoarele moderne au tendinta sa exagereze in cam toate privintele. Culorile, contrastul, luminozitatea sunt oferite in exces transformand realitatea prezentata intr-un univers sintetic. Nu a fost cazul imaginilor oferite de televizorul LG OLED65B8PVA. Culorile au fost discrete si bine proportionate. Contrastul a reusit sa ofere un echilibru destul de bun luminii filtrate intentionat pentru a oferi imaginii o patina de vechi. Pe ansamblu experienta vizuala a ramas fidela ideii de film retro condimentat pe alocuri cu elemente vizuale moderne. Am incheiat testul cu filmul SF ’Guardians of the Galaxy Vol 2’ difuzat de Netflix. Cei care ati vazut acest film veti intelege de ce am facut aceasta alegere. In acest gen nu exista limite, singura bariera de care te poti lovi fiind propria imaginatie. Regizorul poate face orice isi doreste intr-un asemenea univers. Cu ajutorul efectelor speciale se pot crea culori imposibil de intalnit in realitate inconjuratoare, se pot inventa lumini si umbre ce trec dincolo de legile fizicii, realitatea insasi poate fi reinterpretata. Daca doresti sa testezi la maximul potentialul tehnologic al unui televizor, cu siguranta ai nevoie de un asemenea film. Initial am vazut acest film la IMAX. Din acest motiv asteptarile erau destul de scazute. Experienta vizuala a unui film la IMAX este covarsitoare. Pleci de acolo coplesit vizual si emotional in aceeasi masura, pentru ca IMAX inseamna inainte de toate o experienta aflata in imediata apropiere a realitatii. Sa va spun sincer, parca am vazut acest film prima data. In fata ochilor s-a deschis un intreg nou univers. Am avut senzatia ca peste pelicula initiala un pictor a asezat un strat nou de culori. Imaginile au inceput sa alerge prin fata ochilor umplute cu mii de detalii incredibile. Lumina, intuneric, culoare, contrast, dinamism, nimic din toate aceste caracteristici nu mai contau, am fost absorbit cu totul in film, am devenit o parte integranta a actiunii, un personaj real ce lupta pentru viata lui. Ce sa va mai spun, am ramas hipnotizat pana la sfarsitul filmului asemeni unui zombi supus de tehnologie. Sunet Sunetul este neasteptat de bun pentru un televizor plat. Subwoofer-ul integrat in partea din spatele reuseste sa ofere un bas destul de convingator, incat sa poti simti suficient de intens efectele unui film. Este suficient sa cresteti volumul din telecomanda pentru a va imbunatati experienta cinematografica, iar asta este un lucru rar in zilele noastre cand sistemele soundbar au devenit o necesitate pentru tipul acesta de televizoare. Concluzie Daca va aflati in cautarea unui televizor inspirat de viitor, cu cel mai bun pret din piata pentru un televizor lansat in 2018, sfatul meu este sa incercati un LG OLED65B8PVA. Fie ca sunteti cinefili, fie ca doriti un televizor dotat cu ultimele tehnologii audio-video, acest LG este una din cele mai bune optiuni in acest moment. Cu siguranta nu o sa va dezamageasca.