Tabel Lideri

De ceva vreme ascult aceste doua monitoare de studio in paralel. Din acest motiv am decis sa scriu putin despre experienta mea cu JBL 4406 si Spendor 15/1 Prof. Jbl este o companie arhicunoscuta in domeniul audio si mai ales in materie de constructie de incinte acustice, in special pe zona de studio. JBL a fost infintata de catre J.B Lansing si Ken Decker in 1927. La inceput au proiectat si produs exclusiv difuzoare audio. JBL nu numai ca se confunda cu traditia si istoria HiFi-ului mondial, dar este si una din firmele cu un success urias commercial. De exemplu boxa JBL L100 a fost cea mai bine vanduta boxa din istorie, in anii 1970 cele mai multe studiouri foloseau produse JBL, faimosul studio Capitol Records folosea monitorul de studio JBL 4320. Fara sa exista dubii, JBL este poate unul dintre cei mai mari constructori de boxe din lume, cu multa experienta in acest domeniu. Spendor este o companie fondata in Marea Britanie de catre Spencer si Dorothy Hughes – ‘Spen’ si ‘Dor’. Compania a fost fondata in anul 1960 si a debutat cu prima pereche de boxe Spendor BC1. Spencer a fost inginer de sunet la BBC, loc unde a acumulat o experienta solida in domeniul audio. Spendor BC1 a fost un mare succes, acesta fiind indragit de publicul larg cat si de catre studiourile profesionale. Spendor a incercat mereu, iar in multe cazuri a si reusit, sa ofere un sunet natural, transparent si muzical. Ei spun ca aceasta este directia, atat pentru zona audiofila, cat si pentru zona de studio. Una dintre cele mai mari realizari ale Spendor este fara indoiala realizarea monitorului LS3/5A dupa licenta BBC. Monitor care se aseamana destul de mult cu 15/1 Prof. Spendor a produs 22.000 de perechi de LS 3/5a aducand companiei britaice notorietate la nivel mondial. Fara indoiala avem de a face cu doua perechi de boxe cu multa istorie si traditie in sunet. Fiecare producator aducand inovatii tehnologice inedite in produsele lor. JBL 4406 Specificatii Tip: 2 way, 2 driver loudspeaker system Raspuns in frecventa: 55Hz to 20kHz Putere suportata: 75W Frecventa srossover: 3000Hz Impedanta: 8Ω Sensitivitate: 87dB Difuzor bas: 1 x 165 mm cone Tweeter: 1 x 25 mm pure titanium dome Culoare: nuc Dimensiune: 390 x 238 x 216 mm Greutate: 7.7kg Year: 1987 Spendor 15.1 Prof Tip: 2 way, 2 driver loudspeaker system Raspuns in frecventa: 70Hz to 20kHz Putere suportata: 80W Impedanta: 8Ω Difuzor bas: 1 x 160 mm cone Tweeter: 1 x 25 mm soft dome Sistemul de test: Scientelec Mach A50 (amplificator), Yamaha CDS-1000 (cd-player), JBL 4406 si Spendor 15/1 Prof (boxe) Hai sa vedem cum au sunat cele doua boxe. Am inceput testul cu piesa Temptation – Diana Krall. Nu am mai ascultat de ceva timp aceasta piesa si parca imi era dor de ea. Am inceput auditia pe JBL 4406. Scena este ampla si completa, se aude bine tot spectrul audio. Mi-au placut mereu aceste boxe pentru ca eu le consider a fi foarte naturale. Sunetele sunt reale, vii, le poti compara cu instrumentele live dintr-o sala de auditie. Efectul 3d al sunetului este foarte bine evidentiat, pur si simplu muzica nu este in boxe, este ca un tablou de muzica pe inaltime, latime si adancime. Boxele sunt dinamice si rapide, nu scapa nici un acord, dar in acelasi timp canta muzica cu viteza si implicare. Desi sunt foarte transparente, nu sunt tipatoare sau suparatoare. Cand am trecut pe Spendor lucrurile s-au schimbat putin sau putin mai mult. Nu pot sa zic ca este bine sau rau, sunt pur si simplu diferite. Prezentarea este mai relaxata, daca JBL te tine in priza si viteza, Spendor pur si simplu te relaxeaza, iar asta se simte cel mai bine in zona de voce. Scena este mai restransa, acordurile nu mai sunt atat de complete, insa vocea este fantastica. Se simt mai multe inflexiuni in partea de voce, parca cumva vocea este mult mai bine prezentata, cumva izolata de celelalte instrumente, cu un fundal mai negru in jurul ei, pentru a o putea auzi foarte clar. Cred ca aceasta este filozofia BBC, vocea cat mai curata si bine evidentiata. Doar ele au fost gandite pentru monitorizare de voce in transmisiunile BBC. Sunetele inalte sunt mai catifelate, insa parca nu la fel de precise ca la JBL. Diferenta intre cele doua este clar in zona de performanta vs relaxare si placere de a asculta muzica. Pe Spendor intri intr-o stare in care ai asculta 2 zile fara sa inchizi sistemul, iar pe JBL esti tinut mai in priza si dinamica. Am continuat auditia folosind melodia Scent of a Woman: Tango (Por una Cabeza) Itzhak Perlman. Am ales aceasta melodie pentru instrumentele ei si complexitate. Din punctul meu de vedere, referinta in materie de audio si evaluare a unui sistem audio sau a unei incinte, trebuie sa fie instrumentul rece cu timbrele si inflexiunile lui naturale. Asa iti dai seama daca sistemul canta corect timbral sau incearca sa te minta frumos. Jbl se descurca foarte bine, prezentarea este foarte curata si clara, nimic nu se incurca, lucrurile se desfasoara cu viteza si control. Scena este mare si adanca. Aceste boxe construite acum mai bine de 20 de ani, inca pot fi considerate o referinta. Nu degeaba JBL a fost si va ramane un nume in domeniu. Imi place mult cum se prezinta sunetele in zona de medie-tw, zona in care sunetele sunt foarte curate, fara a incerca sa fie prea moi sau prea muzicale, insa nici nu te deranjeaza. Timbral suna corect, natural, sunetele au mult in comun cu cele care se aud live la Ateneu. Spendor aduce din nou o tenta de muzicalitate si relaxare. Aici pe instrumente observ o catifelare mai mare a sunetului, clar boxele acestea sunt facute sa nu deranjeze. Imi place prezentarea, cu toate ca nu este la fel de dinamica si rapida ca pe JBL, insa are o savoare aparte, savoare care te face repede sa uiti de una si de alta si te pune efectiv sa te bucuri de muzica. In cele din urma cedezi si nu te mai gandesti la nimic, doar asculti muzica cu placere si drag. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Am incheiat auditia comparata cu melodia Billie Jean - Michael Jackson. Am ales aceasta melodie pentru mai mult impact si presiune acustica. Probabil ca este zona de joaca a JBL pentru ca piesa ruleaza impecabil pe aceste boxe, rapid, adanc, cu putere, slam si impact. Americanii stiu ca faca boxe si exceleaza la capitolele mentionate mai sus. Chiar daca sunt de dimensiuni mici, boxele nu lasa aceasta impresie si acorda cu forta si putere si zona de joase, nu lasa nimic in spate sau pierdut pe drum. Difuzorul de bass lucreaza foarte putin, rapid si scurt, semn ca lucrurile sunt in mare control. Spendor este ceva mai mult depunctat pe aceasta piesa, unde nu este cazul de mult rafinament. Cu toate acestea, prestatia este una buna si pot spune corecta. Prezentarea este curata si corecta, insa nu la fel de dinamica si rapida ca pe JBL. De asemenea Spendor nu se simt chiar bine daca le impingi la volume foarte mari, sunt boxe rafinate, nu pentru presiuni acustice mari. JBL nu dau semne insa de asa ceva, ai impresia ca poti impinge linistit curent in ele. Concluzie Ambele perechi de boxe sunt o referinta in domeniul audio, pot fi comparate cu multe boxe moderne cu rezultate remarcabile. Diferentele intre ele sunt destul de mari, depinde foarte mult de ce cauti atunci cand asculti muzica, sa te relaxezi si sa te afunzi in fotoliu sau sa fii in priza si sa mai si dansezi din cand in cand. Cam aceasta este diferenta intre cele doua perechi de boxe. Spendor ofera un aer linistit cu o medie curata ce potenteaza vocile. Sunt extraordinare pe muzica vocal-jazz si instrumente reci. Foarte muzicale si placute la ascultat pe termen lung. Jbl sunt mai dinamice, mai rapide, creaza presiune acustica mai mare. Cred ca se poate da si o mica petrecere cu ele, cu senzatie de live. Fara indoiala, JBL este o boxa care canta orice gen de muzica si il canta bine. Pe ele poti oberva bine tot spectrul de frecventa, de la cele mai joase acorduri pana la cele mai ascutite acute, insa fara a te deranja.

In articolul de astazi testam un amplificator integrat cu lampi produs de compania greceasca Tsakiridis Devices. Compania a fost infiintata in anul 1987 de un grup de ingineri pasionati cu o lunga experienta in producerea de aparatura audio in regim DIY. Dupa ce ani la randul au manufacturat asemenea aparate pentru prieteni, au hotarat sa transforme pasiunea lor intr-o afacere. Putem spune ca intai a fost pasiunea si mai apoi afacerea. Filosofia acestei companii este simpla. Producerea de echipamente audio de inalta calitate, care contin in interior component de top, dar care sa aiba un raport pret/performanta foarte bun. Genul acesta de fraza copiata din manualele de marketing este des intalnit in present. Din pacate rareori avem ocazia sa vedem cum arata interiorul aparatelor. Pentru acest articol am trimis grecilor un email cu rugamintea de a trimite cateva fotografii edificatoare. Marturisesc ca am fost surprins de raspunsul lor pozitiv, asa ca in acest articol vom avea fotografii din fabrica cu interiorul unor aparate Tsakiridis. Prezentare Aeolos Ultra este o varianta imbunatatita a cunoscutului Aeolos. Ultra folosește tuburi KT150, iar asta se traduce intr-o putere mai mare. Pastreaza carecteristicile de baza de la Aeolos cu un design modern si mai multa putere. La exterior aparatul are o infatisare clasica de amplificator cu lampi (tuburi electronice). Cele 8 lampi sunt plasate deasupra in doua siruri paralele, 4 lampi 12AT7 pentru partea de preamplificare si alte 4 lampi rusesti KT150 pentru partea de putere / amplificare. In spatele acestora sunt pozitionate transformatoarele. Acestea au dimensiuni generoase pentru a sustine sarcini de 2 ohmi si sunt acoperite de un capac mare pe care este inscriptionata sigla companiei. In fata lampilor se gasesc doua vumetre ce arata puterea debitata pe fiecare canal. Partea frontala este evidentiata printr-o culoare mai deschisa. Pe centru avem butonul de volum, in dreapta acestuia patru leduri care se aprind in functie de intrarea folosita, iar in stanga butonul de pornire al amplificatorului si un led verde de dimensiune mare care se aprinde in momentul in care amplificatorul functioneaza. In spatele amplificatorului gasim conexiunile pentru boxe, intrarile analoge si locasul pentru conectarea cablului de alimentare. Amplificatorul are o putere de 70 wati pe canal daca opereaza in varianta pentoda si 36 wati pe canal in varianta trioda. Puterea aceasta este suficienta pentru o gama variata de boxe, indiferent de dimensiune, in conditii normale de auditie. Cu boxele mele Focal Electra 1038 BE amplificatorul s-a descurcat foarte bine pe orice gen muzical. Grecii spun ca lampile sunt riguros selectate si potrivite atat in cazul lampilor KT150 cat si al lampilor 12AT7.Ultra este construit numai cu componente de calitate. Rezistente metal film cu tolerant mai mica de 1%, un circuit dublu printat, separat pentru semnal si pentru calea de alimentare, condensatori de top Mundorf pentru partea de semnal, condensatori Chemicon United pentru alimentarea electrica, conectori de intrare placati cu aur Ultimax, tranformatoare ultraliniare construite manual, etc. Aeolos Ultra are 21.6 kg. In ciuda acestei greutati arata foarte compact, iar asta il face usor de asezat chiar si in spatii mici. Dimensiunile lui sunt urmatoarele: partea frontala 29 cm, inaltime 22 cm, adancime 47 cm. Sistemul de test a fost format din Yamaha CDS3000 (cd player / DAC), Aeolos Ultra (amplificator), Focal Electra 1038 BE, Kimber Kable Hero (interconect), Vicol Audio (cablu boxe). Am testat amplificatorul folosind urmatoarele albume: Dire Straits – Brothers in Arms (varianta SACD), Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, (Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti), Massive Attack – Mezzanine. Inainte sa incep auditiile am lasat amplificatorul o ora sa se incalzeasca. Exista o multime de discutii despre timpul de care are nevoie o lampa pentru a intra in regim termic optim. De exemplu, pasionatii de tuburi entuziasti afirma ca este nevoie de cel putin 2-3 ore pentru ca amplificatorul sa isi atinga potentialul sonic. Din experienta mea pot sa va spun ca nu este nevoie de mai mult de 30 minute. Dire Straits – Brothers in Arms Sunetul a fost vivace, energic. Muzica a fost prezentata dinamic cu un ritm constant bun si o scena sonora transparenta. Accentele superioare ale chitarilor electrice au fost un amestec de pasaje dure si neplacute, cu momente in care sunetul dur-electric se simtea cremos, lin, lipsit complet de duritate. Ultra a construit o scena sonora precisa si usor curgatoare, un spatiu real umplut cu muzica rock’n’roll si blues. Vocea lui … a fost neteda, bogata in tonuri joase, texturata pana intr-acolo incat urechea sa atinga zone ascunse pe inregistrare din cauza diferentelor dinamice. Toba a fost o experienta in sine, a avut punch, viteza. Midbasul a presat aerul foarte energic si a produs o unda sonica concentrata ce a lovit pieptul cu greutate la cei aproape 3 metri distanta, locul auditiei mele. Contrastul dintre chitara si toba a fost asemeni unei fotografii digitale la rezolutie mare. In camera puteam sa simt aerul dintre note, pielea tobelor lovita cu pofta pentru a oferi ritm muzicii, vioiciunea corzilor de chitara, ritmul dezlantuit al unui rock’n’roll dansat pana dimineata. Verdi – Messa da Requiem Stiu ca va streses cu obsesia mea pentru aceasta compozitie de muzica culta si ca o parte dintre voi preferati sa ascultati jazz & blues, insa daca doriti sa verificati de ce este in stare cu adevarat o componenta audio, este nevoie sa hraniti sistemul cu un sunet exigent. Stresati sistemul / componenta pana-i atingeti limitele si asumati-va acest fapt. Pana la urma sistemul perfect este asemeni mirajelor create de soare si nisip in desert. Mereu in fata noastra, imposibil de atins. Ma intorc la muzica si la testul meu cu impresiile auditiei recviemului lui Verdi. Ultra exceleaza la efectele sonice. Instrumentele cu coarda se simt usor indepartate. Intre ascultator si scena ramane un spatiu liber evident. Mai tarziu ascultatorul descopera ca acest spatiu urmeaza sa fie umplut de cantaretii solo. Corul acopera spatiul pe vertical, vocile feminine si masculine se combina fericit formand un ansamblu monolitic, un perete de voci ce se inalta dincolo de barierele tavanului casei. Muzicalitatea este impresionanta si in acest caz nu este un termen codificat pentru echilibru tonal, vreau sa intelegeti cuvantul in sensul lui literar. Simturile sunt asaltate constat, spatiul dintre boxe se transforma intr-o reprezentare holografica a scenei. Sunetul este euforic si se intinde stratificat pe adancime definind pozitia cantaretilor solo, instrumentistilor si coristilor. Vocile cantaretii solo sunt prezentate cu detalii sonore naturale, fara obisnuita colorare a sunetului specifica amplificatoarelor cu tuburi. Acest amplificator reuseste sa pastreze un echilibru excelent intre textura si culoarea sunetului. Eu asociez acest tip de sunet cu aparatele cu lampi bine construite, cele cu un sunet aproape neutru. Acelasi tip de sunet il puteti intalni la amplificatoarele Audio Research (USA) si Octave (Germania). In timp ce ascultam recviemul si notam cu constiinciozitate detaliile auditie, am inceput sa ma gandesc serios daca exista si o parte intunecata in sunetul acestui amplificator. Sincer sa fiu am gasit cu greu asemenea momente. In pasajele de crescendo, de atingere a maximului dinamic, scena pare ca se micsoreaza si se pierde partial focusul. Altceva nu am gasit. Necredinciosii sunt invitati sa sape mai adanc. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Massive Attack – Mezzanine Cu acest album am dorit sa verific daca amplificatorul este capabil sa struneasca boxele Focal Electra 1038 BE in cazul unui bas care coboara foarte jos. Basul pe acest album este generat electronic si coboara pana in zona de 20 Hz. La o presiune acustica cu varfuri atinse de 91 db sirul de frecvente joase a fost corect scalat si interpretat. Basul a fost dinamic, energic, suficient de scurt, gras si bine strunit. Nu au existat interferente ale basului cu restul spectrului audio. Vocea aflata in zona mediilor s-a auzit distinct, a fost bine texturata, detaliata si nu am simtit nici o clipa ca ar fi obstructionata de eventualele ramasite energetic ale basului din camera. La cresterea presiunii acustice in camera, varfuri atinse de 98 db, basul a capatat o corpolenta suplimentara, de parca ar fi fost aplicat un DSP in zona joaselor si a pierdut din elasticitate. Vocea nu a suferit o transformare majora, a ramas in fata, bine definita, insa au aparut momente in care notele inalte se simteau crispate. Motivul acestei schimbari poate fi raspunsul camerei. Posibil ca dupa o anumita valoare a presiunii acustice camera sa interfereze substantial in sunetul final. Concluzie Aeolos Ultra este un amplificator cu lampi atipic. La prima vedere arata ca orice amplificator cu lampi si te astepti sa presteze ca atare; sunetul usor colorat in zona mediilor, basul unflat si impresionant, inalte pieptanate si cuafate ca pentru o petrecere. Ultra nu este asa. Ultra este un amplificator cu un ‘voicing’ neutru, ce te poate face sa crezi ca asculti un amplificator SS. Pro: sunet neutru pretul designul minimalist calitatea componentelor folosite posibilitatea de a conduce boxe dificile Contra: nu are un sunet colorat ca un amplificator cu lampi clasic exista unele limitari la cresterea sarcinii

Marca germana VINCENT a fost inregistrată în 1995 ca marca comerciala de Sintron Vertriebs GmbH in Iffezheim / Germania. Inca de la inceputuri, Sintron dezvolta continuu produse audio high-end. Cunostintele germane garanteaza o fabricare a unor serii de inalta calitate. Piese de inalta clasa si carcase prelucrate peste medie ofera plus valoare considerabila. Dezvoltarea produselor are loc în Germania. Forta motrica a celor de la VINCENT este, fara indoiala, directorul general al Sintron si principalul inginer Uwe Bartel. VINCENT are o orientare continua catre stereo si clasa high-end. Exista doua concepte de sunet. Pe de o parte exista produsele solid-state, echipamente care se bazeaza pe tehnologia tranzistorului pur. Produsele Solid Line sunt un exemplu de mentionat. Acestea sunt gandite sa aiba un sunet precis, usor si dinamic. Cealalta orientare este catre tehnologia hibrida. Acestea sunt dispozitive care sunt partial echipate cu tuburi pentru a conferi sunetului tipicul „caracter de tub”, dar care utilizeaza puterea tranzistorului in amplificarea finala. In acest fel se poate obtine suficienta putere pentru a conduce chiar si boxe dificile. Caracterul sonor este atat aerisit, cat si dinamic, iar unitatile hibride ofera o anumita caldura sunetului. Vincent Phono PHO-701 De ceva timp ascult destul de mult vinil, recunosc ca imi place sunetul analog al unui vinil de calitate. Din acest motiv am fost foarte incantat cand mi s-a propus sa scriu aceste impresii despre un preamplificator Phono din zona medie de pret, dar cu asteptari mari. Din start se observa o constructie cel putin interesanta si promitatoare, cu sursa de curent in cutie separata fata de preamplificarea phono. Acest lucru aduce multe avantaje in sunet si ofera o libertate mai mare de proiectare inginerilor. Alt aspect foarte important este folosirea unui tub audio in partea de preamplificare. Acest lucru aduce un plus de caldura sunetului, ceea ce ofera o experienta audio foarte placuta. Acest preamplificator phono ofera reglaje variate de impedanta si capacitanta, atat pentru doze MM cat si pentru doze MC. Un lucru foarte bun, mai ales la acest nivel de pret. Asadar se poate folosi orice doza, MM sau MC si se poate obtine o calibrare optima cu rezultate foarte bune in sunet. Sistemul de test: Boxe: Arcus Anniversary 300 Amplificator: Pathos Logos Sursa: Pickup Project RPM 5 cu doza Goldring MM 1042 Cabluri: Siltech 1. Modern Talking - Geronimo’s Cadillac O piesa vintage, dar energica si cu un sunet inconfundabil. Inca de la primele acorduri am sesizat o buna precizie a sunetului. Totul este liniar si curat, cu un bass adanc si strans. Scena instrumentelor este frumoasa si mare. Pot identifica cu usurinta in spatiu sunetele. Un lucru pe care il percep si imi place este scena de spate, exista si se intinde destul de mult si clar. Se pare ca cei de Vincent chiar au facut treaba buna cu acest preamplificator phono. Instrumentele au sunetul real, cald, placut. Aceasta piesa trebuie sa duca cu gandul la sunetul acelor ani si reuseste. In partea de medie se observa prezenta acelei lampi in etajul de preamplificare. Vocea tinde sa fie moale, dulce, parca te mangaie. Mie unul imi place, insa uneori acest lucru poate fi usor colorat. Acest aspect poate sa fie un plus sau un minus, depinde de cerinte, nevoi si inregistrare. 2. John Lenon – Imagine Aceasta piesa aduce in prim plan pianul si vocea lui John. O simbioza perfecta. Notele pianului sunt grave si curate. Cu toate ca piesa este mai veche, se simt bine instrumentele in scena: pianul, toba, vioara, vocea. Vocea se simte intim intre instrumente, bine determinata si rafinat redata. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta superba melodie. Tobele sunt scurte si energice, mi-ar fi placut sa coboare ceva mai mult, sa fie mai adanci. Nivelul de iesire nu este unul foarte mare, amplificatorul trebuie urcat ceva mai mult decat de obicei in volum, dar acest lucru nu pare a fi o problema. 3. Diana Krall – The look of love Se simte in aceasta melodie nivelul ridicat de detaliu si precizie, adus de era moderna a vinilului. Acum scena de spate este mult mai bine evidentiata. Vocea este precis pozitionata intre boxe. Apar ceva elemente si pe inaltime. Lucrurile sunt clar mai “moderne” in masterizare. Acesta este un lucru foarte bun, pre-ul isi pastreaza un caracter neutru si evidentiaza ce se afla pe inregistrare. Are totusi sunetul usor cald si dulce, dat de lampa folosita in constructia lui. Sunetul modern de vinil, adus prin acest premplificator ofera o atmosfera foarte placuta de auditie. Precizia masterizarii si sunetul curat, dar cald adus de Vincent, imbina lucrurile foarte bine. Am ascultat tot albumul cu Diana cu mare placere. Concluzie: O prezenta foarte placuta in sistem acest preamplificator. Constructie foarte buna, finisaje de calitate si un look atragator, fac din acest produs un concurent puternic in zona aceasta de pret. Va recomand cu caldura sa incercati acest produs in sistemul vostru sau la distribuitor. Sunetul precis, dar cald, muzical, il fac sa fie exact pe gustul meu. Pentru cei care iubesc sunetul de vinil si vor sa aduca un upgrade considerabil preamplificatorului integrat, acesta este clar un pas in fata mare. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Pro: - Constructie exemplara pentru acest nivel de pret, sursa de alimentare separata - Sunet precis, fin si muzical. - Posibilitate folosire doze MM si MC - Reglaj de impedanta si capacitanta atat pentru MM cat si pentru MC. - Un rapot calitate/pret excelent. Contra: In functie de inregistrare si masterizare uneori poate fi usor moale si dulce, , insa aceasta perceptie depinde de sistem si de preferintele ascultatorului.

TAGA Harmony este o companie poloneza de produse audio HiFi deschisa de doi specialist in domeniu audio la inceputul anilor ’90. Numele TAGA provine de la primele litere ale sloganului: T o A chieve G lorious A coustics. Acest slogan spune totul despre oamenii din spatele marcii, pasiunea lor, devotamentul, filozofia si eforturile constante catre perfectiune. Este ADN-ul mărcii. Inseamna ca tot ceea ce proiecteaza sau construieste aceasta companie este realizat cu un scop bine determinat: sa ofere cel mai bun sunet si bucurie iubitorilor de muzica din întreaga lume. Dupa cum am spus, istoria TAGA Harmony incepe la inceputul anilor '90. P. Kokocinski si K. Richard, iubitori de muzica si specialisti in domeniul audio de inalta performanta, au realizat ca majoritatea marcilor de boxe care pretind ca produsele lor au performante de top, sunt oferite la preturi extrem de ridicate, fara sa existe un raport pret-calitate real. Acest lucru i-a determinat sa-si stabileasca propriul brand TAGA Harmony. La inceput compania opera in domeniul serviciilor de inginerie sonora si imbunatatirea produselor audio. A fost nevoie de aproape 2 ani pentru a dezvolta primele prototipuri de difuzoare care au fost primite cu mult entuziam de audiofili. In prezent, TAGA Harmony ofera produse de inalta calitate pentru piata hi-fi, audio-video si profesionala. Principalele tipuri de produse sunt: boxe high-end, hi-fi și home theater, boxe interioare / de tavan si exterioare, boxe multimedia, electronice hi-fi, cabluri audio si accesorii si echipamente audio pentru piata audio pro. Prezentare generala Taga TAV-606F SE In articolul de astazi am sa testez o pereche de boxe de podea cu un pret situat sub suma de 2000 lei. Cu siguranta amicii mei audiofili cu sisteme de zeci de mii de euro nu vor fi interesati de acest articol, insa vreau sa le amintesc ca majoritatea lor au pornit pe lungul drum al acestei pasiuni din aceasta zona. Numele boxelor este Taga TAV-606F SE. Prima intalnire cu aceste boxe este una de bun augur. Aspectul exterior este inspirat de designul traditional cu cateva tuse moderne. Boxa sosita pentru articol are culoarea neagra. Partea frontala este glossy black, iar restul boxei este acoperit cu furnir de culoare neagra. In jurul difuzorului de medii si a celor doua difuzoare de bas exista niste insertii argintii de forma circulara. Tot pe partea frontala avem si portul de bas. Pozitionarea acestuia frontal este un lucru bun, pentru ca permite plasarea boxei aproape de peretele din spate. Pe spatele boxei se afla conectorii de tip banana, placati cu aur, compatibili cu cabluri de pana la 10 AWG. Tehnologic boxa se prezinta la fel de interesant. Tweeter-ul este de tip dom de matase cu magnet supradimesionat, racirea ferofluida si bobina plata de mare putere. Difuzorul de medii este construit din fibra de sticla cu suspensie de cauciuc. Aceasta abordare a constructiei conului face ca acesta sa fie rigid si foarte usor. Si aici avem o bobina de mare putere si un magnet supradimensionat. Difuzorul de bas (va reamintesc ca sunt doua) este format dintr-un con de hartie presata, o bobina mobila si un magnet supradimensionat. Date tehnice Constructie: 3 cai Tweeter: 25 mm, TWG faceplate Difuzor medii: 133 mm Difuzor bas: 2 x 165 mm Raspuns in frecventa: 40 Hz – 25 KHz Impedanta: 6 ohm Sensitivitate: 90 dB Dimensiuni: 98x23x25 cm Putere amplificator recomandata: 20 – 120 W Sistemul de test a fost format din Yamaha CDS3000 (cd player / DAC), Pass Labs Int 150 (amplificator), Taga TAV-606F SE (boxe), XLO Reference (interconect balansat), Vicol Audio (cablu boxe). Pentru acest articol am folosit exclusiv muzica redata de pe cd. Albumele de test au fost: Norah Johnes – Come Away with Me, Portishead – Dummy, Mozart – Le nozze di Figaro (Rene Jacobs). Teste Am inceput auditia cu albumul "Come Away with Me". Cei care aveti rabdare sa cititi articolele mele stiti ca sunt foarte atent la imaginea stereo. Pentru mine evaluarea unei boxe, sau a unui sistem, incepe de aici. Dupa ce pornesc muzica vreau sa simt ca fac parte din inregistrare. Devin un fel de martor invizibil al momentului inregistrarii. Un sistem care te face sa te simti ca si cum ai sprijini un perete in interiorul studiolului, in timp ce artistii canta langa tine, are toate premizele sa fie reusit. Cu Taga TAV-606F SE in sistemul meu am simtit ca totul este la locul lui. Vocea cantaretei Norah Johnes s-a postat direct in fata mea la 3-4 metri departare cu o multime de detalii. Chiar la prima melodie exista cateva pasaje pe voce unde se aud distorsiuni. Neasteptat pentru mine a fost faptul ca boxele Taga TAV-606F SE nu le acopera in nici-un fel. Ba din contra, distorsiunile se aud cu o claritate aproape enervanta. Senzatia ca inginerul de studio a lucrat de mantuiala la masterizare este evidenta si asta reuseste sa imi tulbure auditia. Dupa aceasta prima constatare apare si prima concluzie. Boxele Taga TAV-606F SE reusesc sa ofere o senzatie de transparenta comparabila cu boxe din seriile superioare. Am continuat auditia incercand sa disting informatiile pe care le cauta orice audiofil in momentul in care asculta ceva nou. Mica orchestra se aude echilibrat, vocea feminina are un usor ecou imprimat din inregistrare, iar mixul format din instrumente cu coarda, pian si toba ofera o senzatia de asezare coerenta si spatiala. Te simti ca intr-un studio, nimic nu este fortat in sunetul acestei inregistrari. Personal as fi preferat ca inaltele sa fie mai bine detaliate, pentru ca din acesta cauza sunt momente in care nivelul de detalii are de suferit. O sa imi spuneti ca eu am un tweeter construit din berilium si ca o comparatie ca aceasta este nedreapta. Asa este. Eu incerc sa va ofer o imagine complete a unui produs, iar asta inseamna ca trebuie sa scriu si despre partile mai putin bune ale unui produs HiFi. Portishead – Dummy, tonurile de frecventa joasa au fost reproduse destul de bine. Basul adaugat sintetic se simte scurt si ofera impreuna cu basul provenit din toba ritm melodiilor. Aproape iti vine sa dansezi. Frecventele medii sunt prezente pe aceasta inregistrare de sunetul synth al clapelor si vocea artistei Beth Gibbons. Intre voce si clapa se creaza un echilibru fin, o imagine sonica stabila si convingatoare din punct de vedere musical. Trip-hop de cea mai buna calitate, muzica cu fior pe coloana, ca sa spun asa. Sunetul pe ansamblu este echilibrat si ofertat, aproape fara repros. Exista unele sincope in prezentarea totala a ansamblului musical, dar acestea vor fi evindetiate exclusiv pe un sistem audio high end ca al meu. Cum boxele acestea se adreseaza celor aflati la inceput de drum, nu cred ca vor aparea comentarii de la posesori. Mozart – Le nozze di Figaro (Rene Jacobs), uvertura acestei frumoase opere este plin de vioiciune. Viorile se afla in primplan. Au o energie, viteza si dinamica incredibila. Instrumentele de suflat secondeaza sunetul viorilor rotunjind scena si pregatind ascultatorul pentru momentele de crescendo. Sunetul se acumuleaza si creste progresiv asemeni unui rau stavilit de un baraj, apoi se dezlantuie cu o energie uriasa catre ascultator. Cu Taga TAV-606F SE sunetul pe ansablu a fost discret, cu o dinamica si un atac care arata clar ca aceste boxe costa mai putin de 2000 lei. Exista scena sonora, orchestra este prezentata spatial, cantaretii se misca pe scena, ecoul scenei si pasii sunt acolo in fata mea, totul pare asezat ‘confortabil’. Pentru mine aceasta prezentare ‘confortabila’ inseamna un sunet politicos. Mi-as fi dorit sa simt pasiunea interpretarii, zbaterile emotionale ale artistilor aflati pe scena, sa fiu aruncat in valtoarea povestirii, etc. Am primit partial ce imi doream, mai putin intensitatea necesara auditiei unei asemenea opere. Pana la urma am reusist sa ascult cele aproape 3 ore de muzica si sa ma bucur de geniul mozartian, iar acest fapt trebuie trecut la plusuri avand in vedere pretul acestor boxe. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie Taga TAV-606F SE sunt niste boxe sincere. Au transparent, inaltele sunt placute, media nu este evindentiata pentru a impresiona fals urechea si au un bas consistent pentru categoria de pret din care fac parte. Recomand aceste boxe celor care asculta muzica pop, electro, hip-hop, rock, folk, jazz. Pro: Pretul Transparenta Neutralitatea Usor de pozitionat datorita portului de bas asezat in fata. Contra: La acest pret nimic.

Acul unui pick-up este una din componentele vitale ale unei auditii muzicale la pick-up . Este elementul de legatura dintre pick-up si discul de vinil. Fara acul montat pe doza, un pick-up este doar un platan invartit de un motor. Cum functioneaza si care este rolul acului aflat montat pe doza? Atunci cand acul atinge discul de vinil, acesta se deplaseaza de-a lungul santurilor imprimate pe disc si transmite vibratiile prin doza si brat. Doza transforma acele vibratii in semnale electrice, care sunt apoi amplificate printr-un amplificator separat sau preamplificator incorporate si apoi transmise in boxe. In prezent pick-up(rile) entry level sunt dotate cu tot ce este necesar pentru a reda muzica de pe discurile de vinil. Au brat, contragreutate, doza, ac si chiar un preamplificator incorporat. Acestea au devenit aparate complete plug and play. Tot ce ai de facut este sa conectezi la reteaua electrica pick-up(ul), apoi sa il conectezi la sistemul stereo cu un cablu, apoi arunci pe platan un vinil si asculti muzica. Amintesc aici si pick-up(rile) automate unde doar apesi un buton si bratul se misca singur catre pozitia de incepere a discului, coboara pe disc, iar la terminarea acestuia din urma se ridica automat si revine la pozitia de asteptare. Nu iti ramane decat sa intorci discul pe partea cealalta si sa apesi din nou butonul ce pune in miscare bratul automat. Care este durata de viata unui ac de pick-up? Majoritatea acelor sunt realizate fie din diamante, fie din safir. Acestea sunt doua dintre cele mai dure materiale naturale de pe planeta, așa ca nu trebuie sa ne gandim sa le inlocuim prea des. Evident, perioada aceasta depinde de cat de mult folosim pick-up(ul). Il folosim mult, acul se uzeaza mai repede. Printre producatorii de asemenea componente vom gasi diferite referinte privind durata de viata a unui ac de doza. Cei de la Jico spun ca un ac produs de ei va functiona in parametrii initiali, ca si cum ar fi nou, intre 150 de ore (ac eliptic) si 250 ore (ac sferic, conic). In cazul celor de la Shibata perioada este de 400 ore. Cei de la Nagaoka spun ca acele lor ar trebui schimbate la 200 de ore. Fiecare interpreteaza aceste informatii cum crede de cuvinta. Posibil ca pasionatii de vinil mai pretentiosi sa simta nevoia schimbarii acului dupa 150 de ore. In partea opusa putem gasi pasionati de vinil care folosesc un ac peste 1000 de ore de auditie. Exista modalitati de a prelungi viata unui ac? Da. Cea mai usoara modalitate de a extinde durata de viata a unui ac este sa ai grija de el. Asta inseamna in primul rand sa ai grija ca discurile tale sa fie curate, fara praf, fara murdarie lipita in interiorul canalelor discului. De asemenea mare grija la forta cu care bratul apasa discul. Daca aceasta este prea mare, forta de frecare va creste deteriorand atat acul cat si discul. Fenomen se repeta aproape identic si cu praful si mizerie depusa in santuri. Creste forta de frecare si acul se deterioreaza. Din pacate pentru noi ascultatorii de vinil timpul si auditiile indelungate uzeaza acul unui pick-up. Atingerea acului de discul de vinil inseamna frecare. Fara aceasta frecare acul nu ar putea sa urmareasca vibratiile imprimate pe disc. Cu trecerea timpului procesul acesta de frecare uzeaza acul. Din aceasta cauza la un moment dat acul trebuie inlocuit. Cum stim cand trebuie sa inlocuim acul? Exista semne atat audibile cat si fizice care ne vor anunta ca acul ar trebui inlocuit. Pe partea audibila, inregistrarile nu vor suna la fel de bine daca acul este vechi sau deteriorat. Vom auzi mai multe distorsiuni, paraituri, zgomot static si alte diferite tulburari care strica placerea auditiei. Practic, daca discurile nu suna asa cum sunteti obisnuit, inseamna ca a venit timpul sa verificati acul pick-up(ului). In ceea ce priveste partea fizica, exista cateva moduri de a observa daca acul este deteriorat. In primul rand verificati daca este stramb. Chiar daca nu auziti distorsiuni ce denatureaza informatia muzicala, este posibil ca acul sa sara peste santuri in timp ce ascultati muzica. Daca se intampla asta fara un motiv tehnic, acul trebuie inlocuit. Ce fel de ac ar trebui sa cumpar daca doresc sa il schimb pe cel vechi? Daca doriti sa schimbati acul unui pick-up, de fapt este posibil sa va ganditi la actualizarea dozei ca ansamblu. Daca totusi doriti sa schimbati doar acul, doza trebuie sa permita acest lucru. Exista suficiente doze la care acul nu poate fi demontat si schimbat. Din acest motiv va trebui sa schimbari doza ca intreg. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: La schimbarea acului aveti mare grija la datele tehnice ale dozei. Recomand sa verificati manualul produsului pe site-ul web al producatorului pentru a vedea ce recomanda. Daca doriti sa faceti upgrade la un ac diferit de ceea ce este recomandat, este important sa retineti ca acele de pick-up sunt diferite. Acele pot fi fie sferice (cunoscute si sub numele de conice), fie eliptice. Diferenta aceasta constructiva poate avea un impact mare asupra calitatii sunetului. In general, un ac de forma eliptica este mai precis decat un ac sferic, deoarece are un contact mai bun cu santurile imprimate pe discul de vinil si prin urmare poate sa extraga mai multa informatie. In cazul in care cumparati un pick-up second hand, va sfatuiesc sa inlocuiti acul, pentru ca nu stiti cat de mult a fost folosit inainte. Un ac stricat poate sa va deterioreze discurile de vinil. Nu riscati, nu merita. Sper ca acest articol sa va fie de ajutor.

Cablul de boxe Chord Clearway este unul din cablurile mele favorite inca de pe vremea cand lucram intr-un showroom. Cunosc acest cablu foarte bine pentru ca am avut ocazia sa il testez in nenumarate sisteme. Daca imi amintesc corect, cand lucram in showroom se intampla in multe situatii sa incercam diferite cabluri intr-un sistem situat in zona entry level si sa avem senzatia ca nimic nu se potriveste. Dupa ore de teste fara succes unul din noi spunea ca a venit momentul sa incercam ’aproape cablul universal’. Nu exista asa ceva in realitate, insa acest cablu reuseste sa ofere un echilibru in anumite sisteme greu de obtinut cu alte sarme. Introduceam cablul in sistem si dintr-o data sunetul parea sa se aseze. Posibil sa fi fost si putin placebo sau oboseala acumulata dupa ore si ore de teste. Cert este ca la final conexiunea dintre amplificator si boxe se facea folosind Chord Clearway. Inainte de a incepe sa va spun ce s-a intamplat cu acest cablu in sistemul meu, am sa va introduc putin in istoria acestei firme britanice de cabluri. Compania Chord este o afacere audio britanica 100%. Acestea proiecteaza, dezvolta si manufactureaza cabluri audio-video pentru entuziaști de mai bine de 30 de ani. Cablurile lor sunt fabricate manual de tehnicieni calificati in fabrica din Wiltshire, Anglia, oferind o performanta cu un raport calitate pret bun. Scopul declarat al celor de la The Chord Company este de a produce cabluri care sa pastreze semnalul audio/digital cat mai nealterat. Doar in acest mod putem fi siguri ca muzica ascultata acasa isi pastreaza forma originala si este redata exact cum a fost conceputa in studio de enginerul de sunet. Pentru a oferi cabluri cat mai bune cei de la Chord au o camera speciala de teste. Camera este gandita sa fie asemanatoare unei camere obisnuit in care oamenii traiesc. Legenda spune ca inginerii lor testeaza zilnic cablurile aflate in dezvoltare sau cablurile aflate pe piata in diferite sisteme audio stereo & home cinema. In fabrica la Chord nu am fost, asa ca nu pot decat sa-i cred pe cuvant. Clearway este un cablu ieftin comparativ cu alte cabluri la care preturile au ajuns usor exagerate. Este construit din conducatori de cupru OFC si este izolat cu cu FEP – polietilena. Aceasta din urma este considerata a avea propietati dielectrice mult mai bune comparativ cu PVC-ul. Conform materialelor de prezentare ale seriei Clearway, alegerea izolatiei are un efect profund asupra performantei superioare a unui cablu de boxe, iar FEP contribuie la neutralitatea cablului. Cei de la Chord spun ca alte tipuri de izolatie vor produce adesea coloratii tonale nedorite. Conductorii sunt aranjati intr-o configuratie de perechi rasucite, apoi este aplicata o carcasa interna de PVC, care ce ajuta la minimizarea zgomotului mecanic si separa conducatorii intre ei, dar si de stratul de ecranare. Am testat cablul Clearway in urmatorul sistem: NUC+Daphile, Yamaha CDS3000, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038BE, XLO Reference (cablu balansat), Clearway (cablu boxe). Muzica de test a fost urmatoarea: Katie Melua – cu atentie la detaliile si microdetaliile vocii umana Massive Attack – am urmarit basul si efectele generate electronic Dire Strait – pentru punch-ul & kick-ul tobei, atacul chitarilor si voce Recviem (Verdi) – am urmarit imaginea 3D, separarea timbrala a instrumentelor intr-o orchestra mare, prezentarea vocilor din cor. Katie Melua – in cautarea unei muze. Am pornit cd-ul si am inceput sa ascult. Katie Melua in carne si oase s-a materializat in camera mea. Vocea ei inregistrata cu pricepere de inginerul de studiou, pasiunea muzicii ce transcende experienta pamanteasca, totul si inca mai mult se gasesc pe aceasta inregistrare solara. O simteam acolo langa mine, plina de detalii, fina ca matasea unui chimonou japonez, melancolica si tandra, vocea aceea de care nu te saturi niciodata. Nu stiu daca cunoasteti vocea acestei artiste. Daca nu ati ascultat niciodata o inregistrare cu ea, va spun, a venit momentul sa o faceti. Timbrul vocal al Katiei este unul special. Este construit din note inalte perfect rotunjite si consoane sclipitoare ca sunetul unui clopotel. Inregistrarea evidentiaza delicatetea pronuntiei oferind ascultatorului note sibilante ce imbraca vocea artistei fara sa deranjeze auditia. Cablul Clearway introdus in sistemul meu a reusit cumva sa pastreze vocea curata si corecta, fara sa introduca asperitati deranjante, sau sa ascunda vocea undeva in spatele scenei. Scena sonora a ramas coerenta, cu instrumentele asezate tridimensional, oferindu-mi posibilitatea sa disting pozitia in spatiu a instrumentelor. Iubesc senzatia prezentei artistului la mine in camera si va pot spune ca aceasta senzatie nu a parasit camera in momentul in care Clearway a intrat in sistem. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Massive Attack – sa fie bas, da’ sa fie bun. Basul a avut kick, punch si suficient control. La partea de control parca as fi dorist sa simt basul mai strans. La partea de bas profund, aflata sub 50 Hz, senzatia a fost una de sunet usor castrata. Basul sub 50 Hz nu se mai aude, se simte ca o vibratie, un punct de energie pompat catre ascultator. In cazul basului profund corpul devine principalul receptor si inlocuieste urechea. Creierul traduce vibratia receptata de corp si o transforma intr-un fel de zumzet, de parca un roi de albine s-ar afla in corp. Cu Clearway senzatia aceasta a fost stearsa. In ciuda acestui aspect basul a avut o energie debordanta. S-a intins in cei 45 metri patrati ai camerei cu vioiciunea unui Praslea pus pe sotii. Experienta muzicala a fost completa atat la mine cat si la vecini. Dire Straits - cortina s-a ridicat, artistii au intrat pe scena. Money For Nothing si incepe dansul. Ritm de chitara, coarda ciupita rock’n’roll, degete miscate frenetic pe grif, pielea tobei lovita cu pofta de viata si chef de muzica. Clearway pare construit pentru acest gen de muzica. Intregul sistem produce placere muzicala. Ascultam muzica si bateam ritmul cu mainile si picioarele. Sunetul pe ansamblu are energie si dinamica. Imaginea stereo are realism, naturalete, nimic nu pare fortat. De aici si senzatia ca totul este acolo in fata mea si ca nu trebuie sa caut in memoria mea o poveste veche asemanatoare, ceva care sa ma minta frumos. Chitara are atack, suna metalic-distorsionat, se simte incandescenta si gata sa ofere placere ascultatorului. Brother in Arms, piesa aceasta are tendinta sa invite ascultatorul la reflectie si o face perfect. Vocea lui Mark Knopfler se insinuiaza in ureche asemeni soaptei unui djinn. Te astepti sa te sperie pentru ca djinnul acesta nu este unul oarecare, este reprezentantul zeului Rock’n Roll, cel care a speriat in anii ’50 generatii intregi de parinti. Nu se intampla nimic de genul acesta. Knopfler toarce ca o pisica uriasa chiar in fata mea. Termin intregul album Dire Straits cu un singur gand, personajul Clearway este indragostit de rock’n’roll. Recviem – pierderea unui prieten se poate transforma intr-o capodopera lirica. Corul canta apasat ”recviem”, instrumentele cu coarda isi fac simtita prezenta undeva in planul secund, urmeaza un moment de acalmie, apoi furtuna se abate cu intreaga ei putere peste omenire. Momentul este marcat de revenirea corului care pare sa tranziteze sonic spatiul catre primul rand si revine cu mai multa putere acoperind instrumentele. Peretii camerei se transforma intr-o catedrala uriasa prin mijlocul careia se misca un cortegiu funerar. Intru in atmosfera acestui alai trist purtat de geniul lui Verdi. Ma asez in liniste la locul meu si astept cuminte sa se sfarseasca totul. Acesta este tabloul de inceput, momentul in care ascultatorul este invitat in universul Recviemului verdian. Daca doriti sa intelegeti mai mult din aceasta compozitie lirica va invit sa o ascultati. Eu am sa ma intorc la sunet si la cablul Clearway. Sunetul este neutru in ansamblul lui, nu simt ca a aparut o coloratie undeva. Imaginea tridimensionala este destul de coerenta si focusata. Exista mici scapari in plasarea in spatiu. Corul se ingramadeste catre partea frontala a scenei, iar asta creaza uneori senzatia unei scene lipsite de adancime. Din aceasta cauza in momentele in care corul canta la unison cu cantaretii solo, vocea acestora din urma pare se auda din mijlocul corului. Scena sonora este bogata si ofertanta dinamic. Realismul pasajelor dinamice faca ca ascultatorul sa simta dramatismul acestei compozitii pe deplin. Viteza insa nu este punctul forte al sistemului cu acest cablu. Exista suficiente momente in care muzica pare cantata cu o viteza inferioara si asta afecteaza timing-ul si tranzientii. Muzical nu am ce sa reprosez acestui cablu, sunetul are ritm, este placut la ascultare, lipsit de sibilante si reuseste sa ofere o buna parte din grandoarea unui asemenea moment ascultatorului. In incheierea articolului am sa va spun ca opinia mea despre acest cablu a ramas neschimbata. Clearway este un cablu aproape neutru. Din acest motiv poate fi considerat un cablu bun la toate. Fara sa fie un cablu de top, nici nu are cum, un metru liniar de Claerway costa cat un pachet de tigari cumparat de pe strazile Londrei, reuseste sa ofere un sunet direct si muzical. Pro: Pretul Neutralitatea Mare iubitor de muzica rock & blues & pop Contra: Pentru pretul la care se vinde acest cablu nu ar trebui sa am obiectii Limitat pe inregistrari muzicale ample