Sari la conținut
HiFi Tech

Tabel Lideri


Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație din 23.07.2019 în toate secțiunile

  1. 7 puncte
    Stimati colegi, doresc sa declar ca am trecut si eu in tabara vinilistilor, macar cu un picior.
  2. 5 puncte
    Atat mai am de adaugat, mai de mult, un audiofil mai batran si harsait 😁 care prefera sunetul de cinema, spunea ca daca ai buget limitat si nu prea stii ce sa iti iei, cea mai buna abordare este sa mergi la un producator consacrat, daca a rezistat in industrie atatia ani, inseamna ca ceva-ceva stie sa faca.... Ai pomenit de Gustard, nu cumva s-a spart basica aia de acum cativa ani? Recunosc ca si eu eram tentat sa dau 800 de euro pe unul, azi nu mai vorbeste nimeni de ei, Matrix? Am avut, am scapat repede de el.... Cu riscul de a mai supara pe cativa pe aici, dupa multi ani de chin mediatic si marketing agresiv, chiar si Oppo a renuntat...
  3. 5 puncte
    De ceva vreme ascult aceste doua monitoare de studio in paralel. Din acest motiv am decis sa scriu putin despre experienta mea cu JBL 4406 si Spendor 15/1 Prof. Jbl este o companie arhicunoscuta in domeniul audio si mai ales in materie de constructie de incinte acustice, in special pe zona de studio. JBL a fost infintata de catre J.B Lansing si Ken Decker in 1927. La inceput au proiectat si produs exclusiv difuzoare audio. JBL nu numai ca se confunda cu traditia si istoria HiFi-ului mondial, dar este si una din firmele cu un success urias commercial. De exemplu boxa JBL L100 a fost cea mai bine vanduta boxa din istorie, in anii 1970 cele mai multe studiouri foloseau produse JBL, faimosul studio Capitol Records folosea monitorul de studio JBL 4320. Fara sa exista dubii, JBL este poate unul dintre cei mai mari constructori de boxe din lume, cu multa experienta in acest domeniu. Spendor este o companie fondata in Marea Britanie de catre Spencer si Dorothy Hughes – ‘Spen’ si ‘Dor’. Compania a fost fondata in anul 1960 si a debutat cu prima pereche de boxe Spendor BC1. Spencer a fost inginer de sunet la BBC, loc unde a acumulat o experienta solida in domeniul audio. Spendor BC1 a fost un mare succes, acesta fiind indragit de publicul larg cat si de catre studiourile profesionale. Spendor a incercat mereu, iar in multe cazuri a si reusit, sa ofere un sunet natural, transparent si muzical. Ei spun ca aceasta este directia, atat pentru zona audiofila, cat si pentru zona de studio. Una dintre cele mai mari realizari ale Spendor este fara indoiala realizarea monitorului LS3/5A dupa licenta BBC. Monitor care se aseamana destul de mult cu 15/1 Prof. Spendor a produs 22.000 de perechi de LS 3/5a aducand companiei britaice notorietate la nivel mondial. Fara indoiala avem de a face cu doua perechi de boxe cu multa istorie si traditie in sunet. Fiecare producator aducand inovatii tehnologice inedite in produsele lor. JBL 4406 Specificatii Tip: 2 way, 2 driver loudspeaker system Raspuns in frecventa: 55Hz to 20kHz Putere suportata: 75W Frecventa srossover: 3000Hz Impedanta: 8Ω Sensitivitate: 87dB Difuzor bas: 1 x 165 mm cone Tweeter: 1 x 25 mm pure titanium dome Culoare: nuc Dimensiune: 390 x 238 x 216 mm Greutate: 7.7kg Year: 1987 Spendor 15.1 Prof Tip: 2 way, 2 driver loudspeaker system Raspuns in frecventa: 70Hz to 20kHz Putere suportata: 80W Impedanta: 8Ω Difuzor bas: 1 x 160 mm cone Tweeter: 1 x 25 mm soft dome Sistemul de test: Scientelec Mach A50 (amplificator), Yamaha CDS-1000 (cd-player), JBL 4406 si Spendor 15/1 Prof (boxe) Hai sa vedem cum au sunat cele doua boxe. Am inceput testul cu piesa Temptation – Diana Krall. Nu am mai ascultat de ceva timp aceasta piesa si parca imi era dor de ea. Am inceput auditia pe JBL 4406. Scena este ampla si completa, se aude bine tot spectrul audio. Mi-au placut mereu aceste boxe pentru ca eu le consider a fi foarte naturale. Sunetele sunt reale, vii, le poti compara cu instrumentele live dintr-o sala de auditie. Efectul 3d al sunetului este foarte bine evidentiat, pur si simplu muzica nu este in boxe, este ca un tablou de muzica pe inaltime, latime si adancime. Boxele sunt dinamice si rapide, nu scapa nici un acord, dar in acelasi timp canta muzica cu viteza si implicare. Desi sunt foarte transparente, nu sunt tipatoare sau suparatoare. Cand am trecut pe Spendor lucrurile s-au schimbat putin sau putin mai mult. Nu pot sa zic ca este bine sau rau, sunt pur si simplu diferite. Prezentarea este mai relaxata, daca JBL te tine in priza si viteza, Spendor pur si simplu te relaxeaza, iar asta se simte cel mai bine in zona de voce. Scena este mai restransa, acordurile nu mai sunt atat de complete, insa vocea este fantastica. Se simt mai multe inflexiuni in partea de voce, parca cumva vocea este mult mai bine prezentata, cumva izolata de celelalte instrumente, cu un fundal mai negru in jurul ei, pentru a o putea auzi foarte clar. Cred ca aceasta este filozofia BBC, vocea cat mai curata si bine evidentiata. Doar ele au fost gandite pentru monitorizare de voce in transmisiunile BBC. Sunetele inalte sunt mai catifelate, insa parca nu la fel de precise ca la JBL. Diferenta intre cele doua este clar in zona de performanta vs relaxare si placere de a asculta muzica. Pe Spendor intri intr-o stare in care ai asculta 2 zile fara sa inchizi sistemul, iar pe JBL esti tinut mai in priza si dinamica. Am continuat auditia folosind melodia Scent of a Woman: Tango (Por una Cabeza) Itzhak Perlman. Am ales aceasta melodie pentru instrumentele ei si complexitate. Din punctul meu de vedere, referinta in materie de audio si evaluare a unui sistem audio sau a unei incinte, trebuie sa fie instrumentul rece cu timbrele si inflexiunile lui naturale. Asa iti dai seama daca sistemul canta corect timbral sau incearca sa te minta frumos. Jbl se descurca foarte bine, prezentarea este foarte curata si clara, nimic nu se incurca, lucrurile se desfasoara cu viteza si control. Scena este mare si adanca. Aceste boxe construite acum mai bine de 20 de ani, inca pot fi considerate o referinta. Nu degeaba JBL a fost si va ramane un nume in domeniu. Imi place mult cum se prezinta sunetele in zona de medie-tw, zona in care sunetele sunt foarte curate, fara a incerca sa fie prea moi sau prea muzicale, insa nici nu te deranjeaza. Timbral suna corect, natural, sunetele au mult in comun cu cele care se aud live la Ateneu. Spendor aduce din nou o tenta de muzicalitate si relaxare. Aici pe instrumente observ o catifelare mai mare a sunetului, clar boxele acestea sunt facute sa nu deranjeze. Imi place prezentarea, cu toate ca nu este la fel de dinamica si rapida ca pe JBL, insa are o savoare aparte, savoare care te face repede sa uiti de una si de alta si te pune efectiv sa te bucuri de muzica. In cele din urma cedezi si nu te mai gandesti la nimic, doar asculti muzica cu placere si drag. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Am incheiat auditia comparata cu melodia Billie Jean - Michael Jackson. Am ales aceasta melodie pentru mai mult impact si presiune acustica. Probabil ca este zona de joaca a JBL pentru ca piesa ruleaza impecabil pe aceste boxe, rapid, adanc, cu putere, slam si impact. Americanii stiu ca faca boxe si exceleaza la capitolele mentionate mai sus. Chiar daca sunt de dimensiuni mici, boxele nu lasa aceasta impresie si acorda cu forta si putere si zona de joase, nu lasa nimic in spate sau pierdut pe drum. Difuzorul de bass lucreaza foarte putin, rapid si scurt, semn ca lucrurile sunt in mare control. Spendor este ceva mai mult depunctat pe aceasta piesa, unde nu este cazul de mult rafinament. Cu toate acestea, prestatia este una buna si pot spune corecta. Prezentarea este curata si corecta, insa nu la fel de dinamica si rapida ca pe JBL. De asemenea Spendor nu se simt chiar bine daca le impingi la volume foarte mari, sunt boxe rafinate, nu pentru presiuni acustice mari. JBL nu dau semne insa de asa ceva, ai impresia ca poti impinge linistit curent in ele. Concluzie Ambele perechi de boxe sunt o referinta in domeniul audio, pot fi comparate cu multe boxe moderne cu rezultate remarcabile. Diferentele intre ele sunt destul de mari, depinde foarte mult de ce cauti atunci cand asculti muzica, sa te relaxezi si sa te afunzi in fotoliu sau sa fii in priza si sa mai si dansezi din cand in cand. Cam aceasta este diferenta intre cele doua perechi de boxe. Spendor ofera un aer linistit cu o medie curata ce potenteaza vocile. Sunt extraordinare pe muzica vocal-jazz si instrumente reci. Foarte muzicale si placute la ascultat pe termen lung. Jbl sunt mai dinamice, mai rapide, creaza presiune acustica mai mare. Cred ca se poate da si o mica petrecere cu ele, cu senzatie de live. Fara indoiala, JBL este o boxa care canta orice gen de muzica si il canta bine. Pe ele poti oberva bine tot spectrul de frecventa, de la cele mai joase acorduri pana la cele mai ascutite acute, insa fara a te deranja.
  4. 4 puncte
    Nu e nicio problema ca asculti youtube pe casti de 100 de lei. Problema este ca topicul acesta si forumul in sine (sau cel putin sectiunea stereo) reprezinta un mediu de dialog pentru cei carora le pasa foarte mult si de cum se aude muzica nu doar de ce muzica asculta. Eu, personal, sunt audiofil dar nu sunt meloman. Daca nu imi place cum suna sistemul, nu ascult muzica. Decat sa ascult la casti de 100 de lei , prefer sa ascult cum canta pasarile afara. Asta nu inseamna ca ii condamn pe cei ce aleg sa faca treaba asta. Departe de mine acest gand.
  5. 4 puncte
    In articolul de astazi testam un amplificator integrat cu lampi produs de compania greceasca Tsakiridis Devices. Compania a fost infiintata in anul 1987 de un grup de ingineri pasionati cu o lunga experienta in producerea de aparatura audio in regim DIY. Dupa ce ani la randul au manufacturat asemenea aparate pentru prieteni, au hotarat sa transforme pasiunea lor intr-o afacere. Putem spune ca intai a fost pasiunea si mai apoi afacerea. Filosofia acestei companii este simpla. Producerea de echipamente audio de inalta calitate, care contin in interior component de top, dar care sa aiba un raport pret/performanta foarte bun. Genul acesta de fraza copiata din manualele de marketing este des intalnit in present. Din pacate rareori avem ocazia sa vedem cum arata interiorul aparatelor. Pentru acest articol am trimis grecilor un email cu rugamintea de a trimite cateva fotografii edificatoare. Marturisesc ca am fost surprins de raspunsul lor pozitiv, asa ca in acest articol vom avea fotografii din fabrica cu interiorul unor aparate Tsakiridis. Prezentare Aeolos Ultra este o varianta imbunatatita a cunoscutului Aeolos. Ultra folosește tuburi KT150, iar asta se traduce intr-o putere mai mare. Pastreaza carecteristicile de baza de la Aeolos cu un design modern si mai multa putere. La exterior aparatul are o infatisare clasica de amplificator cu lampi (tuburi electronice). Cele 8 lampi sunt plasate deasupra in doua siruri paralele, 4 lampi 12AT7 pentru partea de preamplificare si alte 4 lampi rusesti KT150 pentru partea de putere / amplificare. In spatele acestora sunt pozitionate transformatoarele. Acestea au dimensiuni generoase pentru a sustine sarcini de 2 ohmi si sunt acoperite de un capac mare pe care este inscriptionata sigla companiei. In fata lampilor se gasesc doua vumetre ce arata puterea debitata pe fiecare canal. Partea frontala este evidentiata printr-o culoare mai deschisa. Pe centru avem butonul de volum, in dreapta acestuia patru leduri care se aprind in functie de intrarea folosita, iar in stanga butonul de pornire al amplificatorului si un led verde de dimensiune mare care se aprinde in momentul in care amplificatorul functioneaza. In spatele amplificatorului gasim conexiunile pentru boxe, intrarile analoge si locasul pentru conectarea cablului de alimentare. Amplificatorul are o putere de 70 wati pe canal daca opereaza in varianta pentoda si 36 wati pe canal in varianta trioda. Puterea aceasta este suficienta pentru o gama variata de boxe, indiferent de dimensiune, in conditii normale de auditie. Cu boxele mele Focal Electra 1038 BE amplificatorul s-a descurcat foarte bine pe orice gen muzical. Grecii spun ca lampile sunt riguros selectate si potrivite atat in cazul lampilor KT150 cat si al lampilor 12AT7.Ultra este construit numai cu componente de calitate. Rezistente metal film cu tolerant mai mica de 1%, un circuit dublu printat, separat pentru semnal si pentru calea de alimentare, condensatori de top Mundorf pentru partea de semnal, condensatori Chemicon United pentru alimentarea electrica, conectori de intrare placati cu aur Ultimax, tranformatoare ultraliniare construite manual, etc. Aeolos Ultra are 21.6 kg. In ciuda acestei greutati arata foarte compact, iar asta il face usor de asezat chiar si in spatii mici. Dimensiunile lui sunt urmatoarele: partea frontala 29 cm, inaltime 22 cm, adancime 47 cm. Sistemul de test a fost format din Yamaha CDS3000 (cd player / DAC), Aeolos Ultra (amplificator), Focal Electra 1038 BE, Kimber Kable Hero (interconect), Vicol Audio (cablu boxe). Am testat amplificatorul folosind urmatoarele albume: Dire Straits – Brothers in Arms (varianta SACD), Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, (Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti), Massive Attack – Mezzanine. Inainte sa incep auditiile am lasat amplificatorul o ora sa se incalzeasca. Exista o multime de discutii despre timpul de care are nevoie o lampa pentru a intra in regim termic optim. De exemplu, pasionatii de tuburi entuziasti afirma ca este nevoie de cel putin 2-3 ore pentru ca amplificatorul sa isi atinga potentialul sonic. Din experienta mea pot sa va spun ca nu este nevoie de mai mult de 30 minute. Dire Straits – Brothers in Arms Sunetul a fost vivace, energic. Muzica a fost prezentata dinamic cu un ritm constant bun si o scena sonora transparenta. Accentele superioare ale chitarilor electrice au fost un amestec de pasaje dure si neplacute, cu momente in care sunetul dur-electric se simtea cremos, lin, lipsit complet de duritate. Ultra a construit o scena sonora precisa si usor curgatoare, un spatiu real umplut cu muzica rock’n’roll si blues. Vocea lui … a fost neteda, bogata in tonuri joase, texturata pana intr-acolo incat urechea sa atinga zone ascunse pe inregistrare din cauza diferentelor dinamice. Toba a fost o experienta in sine, a avut punch, viteza. Midbasul a presat aerul foarte energic si a produs o unda sonica concentrata ce a lovit pieptul cu greutate la cei aproape 3 metri distanta, locul auditiei mele. Contrastul dintre chitara si toba a fost asemeni unei fotografii digitale la rezolutie mare. In camera puteam sa simt aerul dintre note, pielea tobelor lovita cu pofta pentru a oferi ritm muzicii, vioiciunea corzilor de chitara, ritmul dezlantuit al unui rock’n’roll dansat pana dimineata. Verdi – Messa da Requiem Stiu ca va streses cu obsesia mea pentru aceasta compozitie de muzica culta si ca o parte dintre voi preferati sa ascultati jazz & blues, insa daca doriti sa verificati de ce este in stare cu adevarat o componenta audio, este nevoie sa hraniti sistemul cu un sunet exigent. Stresati sistemul / componenta pana-i atingeti limitele si asumati-va acest fapt. Pana la urma sistemul perfect este asemeni mirajelor create de soare si nisip in desert. Mereu in fata noastra, imposibil de atins. Ma intorc la muzica si la testul meu cu impresiile auditiei recviemului lui Verdi. Ultra exceleaza la efectele sonice. Instrumentele cu coarda se simt usor indepartate. Intre ascultator si scena ramane un spatiu liber evident. Mai tarziu ascultatorul descopera ca acest spatiu urmeaza sa fie umplut de cantaretii solo. Corul acopera spatiul pe vertical, vocile feminine si masculine se combina fericit formand un ansamblu monolitic, un perete de voci ce se inalta dincolo de barierele tavanului casei. Muzicalitatea este impresionanta si in acest caz nu este un termen codificat pentru echilibru tonal, vreau sa intelegeti cuvantul in sensul lui literar. Simturile sunt asaltate constat, spatiul dintre boxe se transforma intr-o reprezentare holografica a scenei. Sunetul este euforic si se intinde stratificat pe adancime definind pozitia cantaretilor solo, instrumentistilor si coristilor. Vocile cantaretii solo sunt prezentate cu detalii sonore naturale, fara obisnuita colorare a sunetului specifica amplificatoarelor cu tuburi. Acest amplificator reuseste sa pastreze un echilibru excelent intre textura si culoarea sunetului. Eu asociez acest tip de sunet cu aparatele cu lampi bine construite, cele cu un sunet aproape neutru. Acelasi tip de sunet il puteti intalni la amplificatoarele Audio Research (USA) si Octave (Germania). In timp ce ascultam recviemul si notam cu constiinciozitate detaliile auditie, am inceput sa ma gandesc serios daca exista si o parte intunecata in sunetul acestui amplificator. Sincer sa fiu am gasit cu greu asemenea momente. In pasajele de crescendo, de atingere a maximului dinamic, scena pare ca se micsoreaza si se pierde partial focusul. Altceva nu am gasit. Necredinciosii sunt invitati sa sape mai adanc. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Massive Attack – Mezzanine Cu acest album am dorit sa verific daca amplificatorul este capabil sa struneasca boxele Focal Electra 1038 BE in cazul unui bas care coboara foarte jos. Basul pe acest album este generat electronic si coboara pana in zona de 20 Hz. La o presiune acustica cu varfuri atinse de 91 db sirul de frecvente joase a fost corect scalat si interpretat. Basul a fost dinamic, energic, suficient de scurt, gras si bine strunit. Nu au existat interferente ale basului cu restul spectrului audio. Vocea aflata in zona mediilor s-a auzit distinct, a fost bine texturata, detaliata si nu am simtit nici o clipa ca ar fi obstructionata de eventualele ramasite energetic ale basului din camera. La cresterea presiunii acustice in camera, varfuri atinse de 98 db, basul a capatat o corpolenta suplimentara, de parca ar fi fost aplicat un DSP in zona joaselor si a pierdut din elasticitate. Vocea nu a suferit o transformare majora, a ramas in fata, bine definita, insa au aparut momente in care notele inalte se simteau crispate. Motivul acestei schimbari poate fi raspunsul camerei. Posibil ca dupa o anumita valoare a presiunii acustice camera sa interfereze substantial in sunetul final. Concluzie Aeolos Ultra este un amplificator cu lampi atipic. La prima vedere arata ca orice amplificator cu lampi si te astepti sa presteze ca atare; sunetul usor colorat in zona mediilor, basul unflat si impresionant, inalte pieptanate si cuafate ca pentru o petrecere. Ultra nu este asa. Ultra este un amplificator cu un ‘voicing’ neutru, ce te poate face sa crezi ca asculti un amplificator SS. Pro: sunet neutru pretul designul minimalist calitatea componentelor folosite posibilitatea de a conduce boxe dificile Contra: nu are un sunet colorat ca un amplificator cu lampi clasic exista unele limitari la cresterea sarcinii
  6. 4 puncte
    O sa va dau cateva exemple de bookshelf -uri pe care le puteti asculta fara nici o problema la diversi dealeri, focal diablo utopia, sonus faber guraneri, marten duke2 le-am ascultat in diverse configuratii si sincer nu am sesizat diferenta fata de un standfloor, nu as crea o regula despre bookshelf -uri de genul ca ar suna ca un rahat fata de standfloor... la fel ca separate vs integrate..
  7. 4 puncte
    Eu as schimba in primul rind youtube. Tidal, sau mai bine Spotify, altfel nu are sens sa investesti in electronice si boxe.
  8. 3 puncte
    Rog un admin să mi șteargă contul complet. Mulțumesc anticipat
  9. 3 puncte
    dinica, tu esti cumva admin sau ceva de genul? sau esti un simplu prost?
  10. 3 puncte
    Marca germana VINCENT a fost inregistrată în 1995 ca marca comerciala de Sintron Vertriebs GmbH in Iffezheim / Germania. Inca de la inceputuri, Sintron dezvolta continuu produse audio high-end. Cunostintele germane garanteaza o fabricare a unor serii de inalta calitate. Piese de inalta clasa si carcase prelucrate peste medie ofera plus valoare considerabila. Dezvoltarea produselor are loc în Germania. Forta motrica a celor de la VINCENT este, fara indoiala, directorul general al Sintron si principalul inginer Uwe Bartel. VINCENT are o orientare continua catre stereo si clasa high-end. Exista doua concepte de sunet. Pe de o parte exista produsele solid-state, echipamente care se bazeaza pe tehnologia tranzistorului pur. Produsele Solid Line sunt un exemplu de mentionat. Acestea sunt gandite sa aiba un sunet precis, usor si dinamic. Cealalta orientare este catre tehnologia hibrida. Acestea sunt dispozitive care sunt partial echipate cu tuburi pentru a conferi sunetului tipicul „caracter de tub”, dar care utilizeaza puterea tranzistorului in amplificarea finala. In acest fel se poate obtine suficienta putere pentru a conduce chiar si boxe dificile. Caracterul sonor este atat aerisit, cat si dinamic, iar unitatile hibride ofera o anumita caldura sunetului. Vincent Phono PHO-701 De ceva timp ascult destul de mult vinil, recunosc ca imi place sunetul analog al unui vinil de calitate. Din acest motiv am fost foarte incantat cand mi s-a propus sa scriu aceste impresii despre un preamplificator Phono din zona medie de pret, dar cu asteptari mari. Din start se observa o constructie cel putin interesanta si promitatoare, cu sursa de curent in cutie separata fata de preamplificarea phono. Acest lucru aduce multe avantaje in sunet si ofera o libertate mai mare de proiectare inginerilor. Alt aspect foarte important este folosirea unui tub audio in partea de preamplificare. Acest lucru aduce un plus de caldura sunetului, ceea ce ofera o experienta audio foarte placuta. Acest preamplificator phono ofera reglaje variate de impedanta si capacitanta, atat pentru doze MM cat si pentru doze MC. Un lucru foarte bun, mai ales la acest nivel de pret. Asadar se poate folosi orice doza, MM sau MC si se poate obtine o calibrare optima cu rezultate foarte bune in sunet. Sistemul de test: Boxe: Arcus Anniversary 300 Amplificator: Pathos Logos Sursa: Pickup Project RPM 5 cu doza Goldring MM 1042 Cabluri: Siltech 1. Modern Talking - Geronimo’s Cadillac O piesa vintage, dar energica si cu un sunet inconfundabil. Inca de la primele acorduri am sesizat o buna precizie a sunetului. Totul este liniar si curat, cu un bass adanc si strans. Scena instrumentelor este frumoasa si mare. Pot identifica cu usurinta in spatiu sunetele. Un lucru pe care il percep si imi place este scena de spate, exista si se intinde destul de mult si clar. Se pare ca cei de Vincent chiar au facut treaba buna cu acest preamplificator phono. Instrumentele au sunetul real, cald, placut. Aceasta piesa trebuie sa duca cu gandul la sunetul acelor ani si reuseste. In partea de medie se observa prezenta acelei lampi in etajul de preamplificare. Vocea tinde sa fie moale, dulce, parca te mangaie. Mie unul imi place, insa uneori acest lucru poate fi usor colorat. Acest aspect poate sa fie un plus sau un minus, depinde de cerinte, nevoi si inregistrare. 2. John Lenon – Imagine Aceasta piesa aduce in prim plan pianul si vocea lui John. O simbioza perfecta. Notele pianului sunt grave si curate. Cu toate ca piesa este mai veche, se simt bine instrumentele in scena: pianul, toba, vioara, vocea. Vocea se simte intim intre instrumente, bine determinata si rafinat redata. Nu pot decat sa ma bucur de aceasta superba melodie. Tobele sunt scurte si energice, mi-ar fi placut sa coboare ceva mai mult, sa fie mai adanci. Nivelul de iesire nu este unul foarte mare, amplificatorul trebuie urcat ceva mai mult decat de obicei in volum, dar acest lucru nu pare a fi o problema. 3. Diana Krall – The look of love Se simte in aceasta melodie nivelul ridicat de detaliu si precizie, adus de era moderna a vinilului. Acum scena de spate este mult mai bine evidentiata. Vocea este precis pozitionata intre boxe. Apar ceva elemente si pe inaltime. Lucrurile sunt clar mai “moderne” in masterizare. Acesta este un lucru foarte bun, pre-ul isi pastreaza un caracter neutru si evidentiaza ce se afla pe inregistrare. Are totusi sunetul usor cald si dulce, dat de lampa folosita in constructia lui. Sunetul modern de vinil, adus prin acest premplificator ofera o atmosfera foarte placuta de auditie. Precizia masterizarii si sunetul curat, dar cald adus de Vincent, imbina lucrurile foarte bine. Am ascultat tot albumul cu Diana cu mare placere. Concluzie: O prezenta foarte placuta in sistem acest preamplificator. Constructie foarte buna, finisaje de calitate si un look atragator, fac din acest produs un concurent puternic in zona aceasta de pret. Va recomand cu caldura sa incercati acest produs in sistemul vostru sau la distribuitor. Sunetul precis, dar cald, muzical, il fac sa fie exact pe gustul meu. Pentru cei care iubesc sunetul de vinil si vor sa aduca un upgrade considerabil preamplificatorului integrat, acesta este clar un pas in fata mare. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Pro: - Constructie exemplara pentru acest nivel de pret, sursa de alimentare separata - Sunet precis, fin si muzical. - Posibilitate folosire doze MM si MC - Reglaj de impedanta si capacitanta atat pentru MM cat si pentru MC. - Un rapot calitate/pret excelent. Contra: In functie de inregistrare si masterizare uneori poate fi usor moale si dulce, , insa aceasta perceptie depinde de sistem si de preferintele ascultatorului.
  11. 3 puncte
    Un raspuns destul de agresiv pentru cineva care a renuntat la ego-ul lumesc pentru a-l gasi pe Dumnezeu. Sa inteleg ca ai ascultat toate amplificatoarele din lista in toate combinatiile posibile?
  12. 3 puncte
    Nu stiu daca sa ma enervez sau sa rad. Am ales a doua varianta , mi s-a parut mai contructiva. De ce va chinuiti sa reinventati fizica intr-un mod hilar si nu puneti mana pe cartile reale care va spun exact cum functioneaza boxele si camerele in care canta acestea ? La intamplare, cea mai hazlie a fost treaba cu difuzor mic,precis si rapid versus difuzor mare, imprecis si puturos. 🙂 Sau alta podoaba Nu exista posibilitatea ca o frecventa sa fie redata mai puturos sau mai rapid. Difuzoarele mici folosite la bas este cea mai proasta alegere, mai ales cand sunt multe in paralel. Nu faci decat sa incarci amplificatorul aiurea si sa bagi distorsiuni acustice din greu la frecvente joase. Daca vrei bas curat folosesti un singur difuzor cu diametru cat mai mare care pentru a genera aceeasi presiune acustica va avea o cursa a membranei mai scurta, cu implicatii asupra distorsiunilor, a efectului Doppler, etc. Se folosesc difuzoare mici si multe nu pentru ca sunt mai bune la frecvente joase (pentru ca nu sunt), ci pentru ca se doreste de catre public boxe cu profil ingust, pentru ca le este lor mai usor sa fabrice cutia, obtin discounturi mai mari cand cumpara un numar mai mare de bucati, pentru ca urca cu ele mai mult in frecventa si scapa de o cheltuiala suplimentara cu un filtru mai complex, pentru ca fraierii se excita cand vad multe difuzoare insirate, etc... Discutia asta cu camera mica vs camera mare este absurda. Acustica arata clar si fara echivoc ceea ce trebuie facut. Orice camera, mare sau mica trebuie gandita si amenajata acustic dupa niste legi fizice bine determinate. Exista carti dar si programe software care iti spun ceea ce ai de facut. Daca o dai de gard ca mie mi se pare ca e mai bine asa dar poimaine mi-am schimbat parerea si e mai bine invers, nu faci decat sa intonezi cantece vodoo in speranta ca vei trata problema. Rezultatul va fi dezastruos ... mereu. Puneti mana pe carte altfel nu merge in hobbyul asta sau chemati specialisti. Doar prin Romania mai vad astfel de descantece cu motoare turate pe post de nota explicativa. Audiofilia este stiinta exacta, nu gargara comerciala sau facuta doar din incultura.
  13. 3 puncte
    Din ce am inteles pentru asa ceva s-ar merge pe amplificare separata si nu pe filtre pasive. De asemenea, la un fullrange de 8" apare whizzer cone care aduce problemele lui. Si totusi sunt sigur ca suna foarte bine ce are prietenul tau acolo. Eu as vrea sa merg pe un proiect hibrid in viitor, joasele tot pe Eminence dar in incinta, taiate cat mai jos si in regim de open baffle niste medii si inalte Seas vintage recuperate, con de hartie si cu sensibilitate mare. Vreau sa inchid joasele tocmai fiindca nu am spatiu de manevra in camera si nici spatiu mare. Ce iese, voi auzi 🙂 Cand ma apuc de treaba, revin cu poze
  14. 3 puncte
    Daca UPS nu rataceste pachetul, luna asta avem articol cu: https://pro.intona.eu/en/products/7055-b#features
  15. 3 puncte
    Mestere, i-am dat un sfat pertinent. Pe cand tu vii numai cu flame. Apropo, vezi ca marele "guru" de pe Dambovita iti da clasa la orice nivel, orice scule si orice sunet. Asta ca sa nu mai grohai aiurea. Prea te dai tu destept si ironizezi pe toata lumea. Rog adminii sa se sesizeze: acest individ Andy e cumva imun la regulament??? Provocarile gratuite nu se sanctioneaza? Multumesc pentru intelegere.
  16. 3 puncte
    TAGA Harmony este o companie poloneza de produse audio HiFi deschisa de doi specialist in domeniu audio la inceputul anilor ’90. Numele TAGA provine de la primele litere ale sloganului: T o A chieve G lorious A coustics. Acest slogan spune totul despre oamenii din spatele marcii, pasiunea lor, devotamentul, filozofia si eforturile constante catre perfectiune. Este ADN-ul mărcii. Inseamna ca tot ceea ce proiecteaza sau construieste aceasta companie este realizat cu un scop bine determinat: sa ofere cel mai bun sunet si bucurie iubitorilor de muzica din întreaga lume. Dupa cum am spus, istoria TAGA Harmony incepe la inceputul anilor '90. P. Kokocinski si K. Richard, iubitori de muzica si specialisti in domeniul audio de inalta performanta, au realizat ca majoritatea marcilor de boxe care pretind ca produsele lor au performante de top, sunt oferite la preturi extrem de ridicate, fara sa existe un raport pret-calitate real. Acest lucru i-a determinat sa-si stabileasca propriul brand TAGA Harmony. La inceput compania opera in domeniul serviciilor de inginerie sonora si imbunatatirea produselor audio. A fost nevoie de aproape 2 ani pentru a dezvolta primele prototipuri de difuzoare care au fost primite cu mult entuziam de audiofili. In prezent, TAGA Harmony ofera produse de inalta calitate pentru piata hi-fi, audio-video si profesionala. Principalele tipuri de produse sunt: boxe high-end, hi-fi și home theater, boxe interioare / de tavan si exterioare, boxe multimedia, electronice hi-fi, cabluri audio si accesorii si echipamente audio pentru piata audio pro. Prezentare generala Taga TAV-606F SE In articolul de astazi am sa testez o pereche de boxe de podea cu un pret situat sub suma de 2000 lei. Cu siguranta amicii mei audiofili cu sisteme de zeci de mii de euro nu vor fi interesati de acest articol, insa vreau sa le amintesc ca majoritatea lor au pornit pe lungul drum al acestei pasiuni din aceasta zona. Numele boxelor este Taga TAV-606F SE. Prima intalnire cu aceste boxe este una de bun augur. Aspectul exterior este inspirat de designul traditional cu cateva tuse moderne. Boxa sosita pentru articol are culoarea neagra. Partea frontala este glossy black, iar restul boxei este acoperit cu furnir de culoare neagra. In jurul difuzorului de medii si a celor doua difuzoare de bas exista niste insertii argintii de forma circulara. Tot pe partea frontala avem si portul de bas. Pozitionarea acestuia frontal este un lucru bun, pentru ca permite plasarea boxei aproape de peretele din spate. Pe spatele boxei se afla conectorii de tip banana, placati cu aur, compatibili cu cabluri de pana la 10 AWG. Tehnologic boxa se prezinta la fel de interesant. Tweeter-ul este de tip dom de matase cu magnet supradimesionat, racirea ferofluida si bobina plata de mare putere. Difuzorul de medii este construit din fibra de sticla cu suspensie de cauciuc. Aceasta abordare a constructiei conului face ca acesta sa fie rigid si foarte usor. Si aici avem o bobina de mare putere si un magnet supradimensionat. Difuzorul de bas (va reamintesc ca sunt doua) este format dintr-un con de hartie presata, o bobina mobila si un magnet supradimensionat. Date tehnice Constructie: 3 cai Tweeter: 25 mm, TWG faceplate Difuzor medii: 133 mm Difuzor bas: 2 x 165 mm Raspuns in frecventa: 40 Hz – 25 KHz Impedanta: 6 ohm Sensitivitate: 90 dB Dimensiuni: 98x23x25 cm Putere amplificator recomandata: 20 – 120 W Sistemul de test a fost format din Yamaha CDS3000 (cd player / DAC), Pass Labs Int 150 (amplificator), Taga TAV-606F SE (boxe), XLO Reference (interconect balansat), Vicol Audio (cablu boxe). Pentru acest articol am folosit exclusiv muzica redata de pe cd. Albumele de test au fost: Norah Johnes – Come Away with Me, Portishead – Dummy, Mozart – Le nozze di Figaro (Rene Jacobs). Teste Am inceput auditia cu albumul "Come Away with Me". Cei care aveti rabdare sa cititi articolele mele stiti ca sunt foarte atent la imaginea stereo. Pentru mine evaluarea unei boxe, sau a unui sistem, incepe de aici. Dupa ce pornesc muzica vreau sa simt ca fac parte din inregistrare. Devin un fel de martor invizibil al momentului inregistrarii. Un sistem care te face sa te simti ca si cum ai sprijini un perete in interiorul studiolului, in timp ce artistii canta langa tine, are toate premizele sa fie reusit. Cu Taga TAV-606F SE in sistemul meu am simtit ca totul este la locul lui. Vocea cantaretei Norah Johnes s-a postat direct in fata mea la 3-4 metri departare cu o multime de detalii. Chiar la prima melodie exista cateva pasaje pe voce unde se aud distorsiuni. Neasteptat pentru mine a fost faptul ca boxele Taga TAV-606F SE nu le acopera in nici-un fel. Ba din contra, distorsiunile se aud cu o claritate aproape enervanta. Senzatia ca inginerul de studio a lucrat de mantuiala la masterizare este evidenta si asta reuseste sa imi tulbure auditia. Dupa aceasta prima constatare apare si prima concluzie. Boxele Taga TAV-606F SE reusesc sa ofere o senzatie de transparenta comparabila cu boxe din seriile superioare. Am continuat auditia incercand sa disting informatiile pe care le cauta orice audiofil in momentul in care asculta ceva nou. Mica orchestra se aude echilibrat, vocea feminina are un usor ecou imprimat din inregistrare, iar mixul format din instrumente cu coarda, pian si toba ofera o senzatia de asezare coerenta si spatiala. Te simti ca intr-un studio, nimic nu este fortat in sunetul acestei inregistrari. Personal as fi preferat ca inaltele sa fie mai bine detaliate, pentru ca din acesta cauza sunt momente in care nivelul de detalii are de suferit. O sa imi spuneti ca eu am un tweeter construit din berilium si ca o comparatie ca aceasta este nedreapta. Asa este. Eu incerc sa va ofer o imagine complete a unui produs, iar asta inseamna ca trebuie sa scriu si despre partile mai putin bune ale unui produs HiFi. Portishead – Dummy, tonurile de frecventa joasa au fost reproduse destul de bine. Basul adaugat sintetic se simte scurt si ofera impreuna cu basul provenit din toba ritm melodiilor. Aproape iti vine sa dansezi. Frecventele medii sunt prezente pe aceasta inregistrare de sunetul synth al clapelor si vocea artistei Beth Gibbons. Intre voce si clapa se creaza un echilibru fin, o imagine sonica stabila si convingatoare din punct de vedere musical. Trip-hop de cea mai buna calitate, muzica cu fior pe coloana, ca sa spun asa. Sunetul pe ansamblu este echilibrat si ofertat, aproape fara repros. Exista unele sincope in prezentarea totala a ansamblului musical, dar acestea vor fi evindetiate exclusiv pe un sistem audio high end ca al meu. Cum boxele acestea se adreseaza celor aflati la inceput de drum, nu cred ca vor aparea comentarii de la posesori. Mozart – Le nozze di Figaro (Rene Jacobs), uvertura acestei frumoase opere este plin de vioiciune. Viorile se afla in primplan. Au o energie, viteza si dinamica incredibila. Instrumentele de suflat secondeaza sunetul viorilor rotunjind scena si pregatind ascultatorul pentru momentele de crescendo. Sunetul se acumuleaza si creste progresiv asemeni unui rau stavilit de un baraj, apoi se dezlantuie cu o energie uriasa catre ascultator. Cu Taga TAV-606F SE sunetul pe ansablu a fost discret, cu o dinamica si un atac care arata clar ca aceste boxe costa mai putin de 2000 lei. Exista scena sonora, orchestra este prezentata spatial, cantaretii se misca pe scena, ecoul scenei si pasii sunt acolo in fata mea, totul pare asezat ‘confortabil’. Pentru mine aceasta prezentare ‘confortabila’ inseamna un sunet politicos. Mi-as fi dorit sa simt pasiunea interpretarii, zbaterile emotionale ale artistilor aflati pe scena, sa fiu aruncat in valtoarea povestirii, etc. Am primit partial ce imi doream, mai putin intensitatea necesara auditiei unei asemenea opere. Pana la urma am reusist sa ascult cele aproape 3 ore de muzica si sa ma bucur de geniul mozartian, iar acest fapt trebuie trecut la plusuri avand in vedere pretul acestor boxe. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie Taga TAV-606F SE sunt niste boxe sincere. Au transparent, inaltele sunt placute, media nu este evindentiata pentru a impresiona fals urechea si au un bas consistent pentru categoria de pret din care fac parte. Recomand aceste boxe celor care asculta muzica pop, electro, hip-hop, rock, folk, jazz. Pro: Pretul Transparenta Neutralitatea Usor de pozitionat datorita portului de bas asezat in fata. Contra: La acest pret nimic.
  17. 3 puncte
    Daca Revel F35 sunt mai pretentioase la curent, iti spun de pe acum ca vei fi dezamagit de sunet. Exposure-ul acela este un amplificator de jucarie, bun pentru boxe sensibile si auditii la care nu se pune accent pe dinamica. Chiar sunt curios de impresiile tale. Din spatele tastelor este cel mai usor sa gresesti. Auditii placute cu noua jucarie. 😉
  18. 2 puncte
    @dervish amandoi stim ca esti o clona. Tu ai un singur 'job' sa il lasi pe stapanul tau sa umple forumul cu frustarile lui. Ce sa faci? A ramas fara jucarie, nu mai exista loc pentru osanale. Unde sa mai scrie lumea cat de bun si frumos este. 😛
  19. 2 puncte
    Desi sunt un pasionat de hi-fi-ul in varianta cascofila, nu as da sub nicio forma 3000 de euro pe o pereche de casti. Cu banii aia deja gasesti niste boxe foarte interesante pe piata sh care, chiar daca nu au nivelul de detaliu si rafinamentul unor casti ultra high end, compenseaza prin ... ei bine, prin faptul ca sunt boxe. Nu mai e nevoie sa amintesc nimanui de aici importanta scenei stereo si a impactului fizic al sunetului oferit de boxe.
  20. 2 puncte
    Nici eu nu stiu cum suna alea. Eu am facut o comanda online pentru cele doua modele de pana in 1500 lei bucata, sau cat or fi costat, ca nu mai tin minte, iar a doua zi le-am returnat. Le-am ascultat pe patru amplificatoare, la CD player si laptop. Lampi si silicoane. 3000 de euro pe Meze, n-as da. 1500 pe AKG , da, cu siguranta.
  21. 2 puncte
    Nu cred ca este o crima sa folosesti casti sau boxe de raft. Din nefericire nu toti pasionatii de hi-fi isi permit boxe de podea din zona high end. Unii trebuie sa se multumeasca cu niste Sennheiser HD 600, de exemplu. Daca nu ai decat 300 de euro de spart ce faci, nu mai aculti muzica? Mergi prin showroom-uri sa te prefaci cumparator plin de bani doar ca sa mai asculti cate 25-30 de minute muzica? 😃
  22. 2 puncte
    Nu pot să nu atrag atenția asupra unei formații contemporane cu albume conceptuale care încă de la început și-a propus să navigheze în lumea rock-ului progresiv dar lipsa de interes generală asupra muzicii psihedelice noi cât și concurența acerbă de pe piață i-a determinat să alunece ușor înspre zona consumers-pop. Dar și în acestă zonă sound-ul formației amintește de epoca de aur a psihedeliei. Cu adevărat o formație care are un parcurs interesant și se pare că nu prea au ratări! eu nu le-am găsit! FLAMINGODS MARIGOLD Cu un sound extrem de luminos și deschis, formația reușește să cucerească rapid atenția dar trecând la albumele lor conceptuale am descoperit chiar eleganță, inteligență și mai ales talent. Dacă adăugăm și utilizarea unor instrumente tradiționale locale (din diverse culturi), neconvenționale și faptul că liderul formației KAMAL RASOOL a cărui experiență muzicală s-a format (fără să exagerez) călătorind în jurul lumii sau faptul că formația este ”bahreino-engleză” atunci musai să satisfacă gusturi muzicale extreme. Albumul recomandat de mine nu este considerat cel mai bun al formației dar eu îl consider cel mai edificator, cel mai ilustrativ în zona progresivului și, desigur cel pe care îl apreciez cel mai mult. Cu siguranță și celelalte pot fi ascultate și vor produce festin. Albumul este o continuare a unei epopei a iluminării. Sound-ul luminos și soft este rezultatul fuziunii influențelor muzicii din asia sudică insulară, central africană, braziliană, a reghe-ului și... vă las să mai descoperiți, sunt destule!!! ALBUM - HYPERBOREA Uimitor pentru mine a fost deschiderea culturii musulmane și apropierea de gustul european prin această fuziune fantastică. 😉
  23. 2 puncte
    Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar amplificatoarele britanice sunt cele mai slabe comparativ cu cele americane si japoneze. Mult marketing mincinos, specificatii inexacte - mult umflate, gen Naim, Creek, etc. Niste petarde, unele scumpe, care nu merita nici cea mai mica atentie.
  24. 2 puncte
    Dane, faci prezumtii fara sa cunosti adevarul. Creek-ul ala a fost lasat din alte motive. Creek construiec amplificatoare bune cu sunet cald, placut si suficiente oua pentru auditii domestice. Am ascultat mai multe amplificatoare de la ei cu o multime de boxe, asa ca stiu ce vorbesc. PS: Banuiesc ca tu nu crezi in teoria matching-ului dintre componente. Iti spun ca este o chestiune reala. Orice amplificator aruncat intre componente nepotrivite poate sa ofere un sunet prost.
  25. 2 puncte
    Asta e chiar foarte bună! 😄 Deci Creek, o firmă britanică prin excelență, care proiectează până și locul ultimului șurub din sculele lor în Anglia, este „chinezăraie”, iar Vincent, cu produsele lor proiectate de Shengya, sunt probabil „occidentălaie”. O laie! (parcă Geo Bogza inventase expresia). 😄
  26. 2 puncte
    M-ai înțeles total greșit, este un lucru extraordinar dacă începi în sfârșit să realizezi că multe "auzenii" sunt de fapt simple senzații, fără legătură cu numărul de zerouri din prețul afișat. Bravo!
  27. 2 puncte
    Coming soon...Intona 7055B.
  28. 2 puncte
    Discutia de la care a plecat dezbaterea boxe mari vs mici a fost cu totul alta, dar in dulcele stil mioritic s-a ajuns la cine o are mai mare. Ideea avansata a fost urmatoarea: boxele mici sunt mai usor de integrat din punct de vedere acustic intr-o camera mica si din acest motiv sunt mai potrivite. Vad ca ne intoarcem la vechea poveste, iar asta nu poate insemna decat alte pagini de maculatura.
  29. 2 puncte
    Pe buneee !!??? 😈 Chiar ai probleme serioase .... Uite de aia ii dau dreptate d-lui Tudor cand spunea ca nu ar trebui nimic sters de pe forumul asta. Se puteau dovedi multe....
  30. 2 puncte
    Face disectii exceptionale omu' ...cred ca muzica se "digera" altfel, cu mult respect si minunare, daca stii lucrurile dinlauntrul lor.
  31. 2 puncte
    Am pus gheruța pe două bestii....
  32. 2 puncte
  33. 2 puncte
    Dozele optice si noile tehnologii de realizare a matritelor promit sa rezolve o parte din problemele pe care le-ai amintit. Doar ca dozele optice sint scumpe iar noile tehnologii de gravare nu sint inca pe piata. Pe de alta parte sa nu ne imbatam cu apa rece, adevarul este ca noi, cei interesati sa ascultam muzica buna si dorim un sunet de calitate sintem cu mult mai putini decit cei care asculta DJ NustiuKare la doape sau in masina. Cei mai multi acasa se multumesc cu boxe portabile pe bluetooth sau boxe Lojitec 5.1 si sint ferm convinsi ca au un sunet de mare calitate. Si mai asculta si mp3. Inregistrarile de calitate sint mai rare si scumpe chiar si pe site-urile legale sint diferente de pret intre flac si DSD. Daca ne gindim la artisti care nu mai sint de mult pot sa am si mama digitalului ca tot degeaba, inregistrarile sint alea de acum 40 -50 de ani. Cu televizorul e alta poveste, avem Netflix 4K o luna la pret de jumatate de album DSD 64 de pe 2L, iar daca pui doua televizoare unul linga altul vezi imediat diferenta. Mai ales culorile "absolut naturale" de la Samsung. Iar industria ofera ce se cere ca doar banul dicteaza. E mult de dezbatut aici si multe intrebari la care o sa aflam (poate) raspunsul peste multi ani. In situatia putin probabila ca industria o sa ajunga la concluzia ca vinil-ul sau banda trebuiesc reinventate si o sa se bage bani multi in cercetare digitalul va disparea din sistemele de top. Pina atunci analogicul e o pasiune foarte costisitoare.
  34. 2 puncte
    Nu generalizati. Articolul este scris cel putin partinitor, pt ca omite parti esentiale are realitatii. Iar realitatea inseamna un digital pe care il ascultam noi de pe cd-uri si un cu totul alt digital folosit la inregistrari de inalta rezolutie. Daca cd-urile (ma rog, sa zicem blueray-uri daca pe cd nu ar incapea) ar fi imprimate audio la rezolutia la care se pot face inregistrarile, ar depasi foarte de departe orice format analogic. Nu sunt - si probabil nu vor fi scrise asa in viitorul apropiat - din interese comerciale (cred). Aceeasi realitate ne sileste sa nu uitam tarele sistemelor analogice - de la variatia vitezei benzilor, imperfectiunea uniformitatii acesteia, a contactului cap-banda, influenta campului magnetic terestru asupra benzilor si multe altele. La pick-upuri sunt probleme similare, de constanta a viteza, de contact ac-disc, transmisie si captare de brum mecanic si chiar microfonie daca se asculta mai tare, la care se adauga limitarile imprimarii necanice a discurilor. Toate acestea sunt realitati pe care sistemele de top incearca sa le minimizeze dar nu pot fi eliminate total si nu are rost sa ne mintim. Ramane intrebarea - de ce [toti] avem impresia ca sursele analogice suna mai bine ? Raspunsul meu este - pt ca se compara mere (mai acrisoare) cu pere coapte. Suna superb un sitem audio de top cu sursa pick-up si discuri bine inregistrate, dar, daca am imprima noi (de pe live) un cd in rezolutia maxima posibila azi, si l-am asculta pe cel mai bun dac care il poate decoda, fiti siguri ca ar depasi de departe pick-upul.
  35. 2 puncte
    Masuratori concrete cu ceasurile externe aveti ? Ca daca ne luam dupa ureche ca sa masuram jitter-ul nu cred ca se ajunge nicaieri in afara de castigul unor vanzatori.
  36. 2 puncte
    La mine si la Hell Intona- ul vechi a ajutat. Posibil cu alt aparat sa fie chiar ma bine. Nu am de unde sa stiu, pentru ca singura incercare cu un aparat similar a fost testul cu Sotm- ul lui Laurentiu si atunci majoritatea dintre noi au preferat sunetul unui Nuc + Daphile fara nimic altceva. Dupa aceasta experienta am devenit prudent vsv de aceste reclockere. Apropo de noul Intona, i-am scris lui Daniel ca vreau sa fac un articol in revista. A raspuns imediat solicitarii mele si a trimis aparatul. Din pacate sunt plecat pana marti din Bucuresti, așa ca am amanat receptia pentru miercuri. Va tin la curent cu noutatile pe masura ce apar. 😉
  37. 2 puncte
    Ma citez singur deoarece cu ocazia trecerii la o tabla cat de cat decenta, o doza MC Low Output buna si o perie cat de cat ok, mi-am dat seama ca a disparut problema de mai sus....
  38. 2 puncte
    Bornele de ieşire mai trebuiau schimbate.
  39. 2 puncte
  40. 2 puncte
  41. 2 puncte
    Gata, gata, ma abtin, ai cel mai tare sistem din Romania. Si esti primul pe tara cu Qobuz platit. Cool?
  42. 2 puncte
    Acesta este un sistem creat pentru iubitorii de vinil si sunet englezesc. Va asteptam in showroom sa ascultati acest sistem extraordinar compus din: - Falcom Ram 30 - boxe inchise (Made in England) - Musical Fidelity Encore 225 - all in one system (Made in England) - Musical Fidelity LX2LPS - phono stage - Srm Tech Arezzo - pick-up (Made in England) - Cardas - cablare interioara pick-up
  43. 2 puncte
    Acul unui pick-up este una din componentele vitale ale unei auditii muzicale la pick-up . Este elementul de legatura dintre pick-up si discul de vinil. Fara acul montat pe doza, un pick-up este doar un platan invartit de un motor. Cum functioneaza si care este rolul acului aflat montat pe doza? Atunci cand acul atinge discul de vinil, acesta se deplaseaza de-a lungul santurilor imprimate pe disc si transmite vibratiile prin doza si brat. Doza transforma acele vibratii in semnale electrice, care sunt apoi amplificate printr-un amplificator separat sau preamplificator incorporate si apoi transmise in boxe. In prezent pick-up(rile) entry level sunt dotate cu tot ce este necesar pentru a reda muzica de pe discurile de vinil. Au brat, contragreutate, doza, ac si chiar un preamplificator incorporat. Acestea au devenit aparate complete plug and play. Tot ce ai de facut este sa conectezi la reteaua electrica pick-up(ul), apoi sa il conectezi la sistemul stereo cu un cablu, apoi arunci pe platan un vinil si asculti muzica. Amintesc aici si pick-up(rile) automate unde doar apesi un buton si bratul se misca singur catre pozitia de incepere a discului, coboara pe disc, iar la terminarea acestuia din urma se ridica automat si revine la pozitia de asteptare. Nu iti ramane decat sa intorci discul pe partea cealalta si sa apesi din nou butonul ce pune in miscare bratul automat. Care este durata de viata unui ac de pick-up? Majoritatea acelor sunt realizate fie din diamante, fie din safir. Acestea sunt doua dintre cele mai dure materiale naturale de pe planeta, așa ca nu trebuie sa ne gandim sa le inlocuim prea des. Evident, perioada aceasta depinde de cat de mult folosim pick-up(ul). Il folosim mult, acul se uzeaza mai repede. Printre producatorii de asemenea componente vom gasi diferite referinte privind durata de viata a unui ac de doza. Cei de la Jico spun ca un ac produs de ei va functiona in parametrii initiali, ca si cum ar fi nou, intre 150 de ore (ac eliptic) si 250 ore (ac sferic, conic). In cazul celor de la Shibata perioada este de 400 ore. Cei de la Nagaoka spun ca acele lor ar trebui schimbate la 200 de ore. Fiecare interpreteaza aceste informatii cum crede de cuvinta. Posibil ca pasionatii de vinil mai pretentiosi sa simta nevoia schimbarii acului dupa 150 de ore. In partea opusa putem gasi pasionati de vinil care folosesc un ac peste 1000 de ore de auditie. Exista modalitati de a prelungi viata unui ac? Da. Cea mai usoara modalitate de a extinde durata de viata a unui ac este sa ai grija de el. Asta inseamna in primul rand sa ai grija ca discurile tale sa fie curate, fara praf, fara murdarie lipita in interiorul canalelor discului. De asemenea mare grija la forta cu care bratul apasa discul. Daca aceasta este prea mare, forta de frecare va creste deteriorand atat acul cat si discul. Fenomen se repeta aproape identic si cu praful si mizerie depusa in santuri. Creste forta de frecare si acul se deterioreaza. Din pacate pentru noi ascultatorii de vinil timpul si auditiile indelungate uzeaza acul unui pick-up. Atingerea acului de discul de vinil inseamna frecare. Fara aceasta frecare acul nu ar putea sa urmareasca vibratiile imprimate pe disc. Cu trecerea timpului procesul acesta de frecare uzeaza acul. Din aceasta cauza la un moment dat acul trebuie inlocuit. Cum stim cand trebuie sa inlocuim acul? Exista semne atat audibile cat si fizice care ne vor anunta ca acul ar trebui inlocuit. Pe partea audibila, inregistrarile nu vor suna la fel de bine daca acul este vechi sau deteriorat. Vom auzi mai multe distorsiuni, paraituri, zgomot static si alte diferite tulburari care strica placerea auditiei. Practic, daca discurile nu suna asa cum sunteti obisnuit, inseamna ca a venit timpul sa verificati acul pick-up(ului). In ceea ce priveste partea fizica, exista cateva moduri de a observa daca acul este deteriorat. In primul rand verificati daca este stramb. Chiar daca nu auziti distorsiuni ce denatureaza informatia muzicala, este posibil ca acul sa sara peste santuri in timp ce ascultati muzica. Daca se intampla asta fara un motiv tehnic, acul trebuie inlocuit. Ce fel de ac ar trebui sa cumpar daca doresc sa il schimb pe cel vechi? Daca doriti sa schimbati acul unui pick-up, de fapt este posibil sa va ganditi la actualizarea dozei ca ansamblu. Daca totusi doriti sa schimbati doar acul, doza trebuie sa permita acest lucru. Exista suficiente doze la care acul nu poate fi demontat si schimbat. Din acest motiv va trebui sa schimbari doza ca intreg. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: La schimbarea acului aveti mare grija la datele tehnice ale dozei. Recomand sa verificati manualul produsului pe site-ul web al producatorului pentru a vedea ce recomanda. Daca doriti sa faceti upgrade la un ac diferit de ceea ce este recomandat, este important sa retineti ca acele de pick-up sunt diferite. Acele pot fi fie sferice (cunoscute si sub numele de conice), fie eliptice. Diferenta aceasta constructiva poate avea un impact mare asupra calitatii sunetului. In general, un ac de forma eliptica este mai precis decat un ac sferic, deoarece are un contact mai bun cu santurile imprimate pe discul de vinil si prin urmare poate sa extraga mai multa informatie. In cazul in care cumparati un pick-up second hand, va sfatuiesc sa inlocuiti acul, pentru ca nu stiti cat de mult a fost folosit inainte. Un ac stricat poate sa va deterioreze discurile de vinil. Nu riscati, nu merita. Sper ca acest articol sa va fie de ajutor.
  44. 2 puncte
    Un update legat de ampliful Musical Paradise: deoarece am observat ca niciunul dintre fanii declarati ai gurului lămpar de pe Dambovita nu se arata interesat de lampile "NOS" pe care m-am oferit sa le donez gratis, si nici macar de lampa TAD ramasa desperecheata, tot gratis, am luat inca o lampa TAD, ca sa pot sa refac perechea de care eram foarte multumit. Sunt deja 3 zile de cand perechea de TAD functioneaza fara probleme pe partea de power, cu lampile orginale pe partea de pre. Lampile "NOS" sunt in continuare disponibile, astept mesaj. Transportul e pe cheltuiala mea, daca le vrea cineva din provincie.
  45. 2 puncte
    Subscriu, Meze 99 sunt niste casti excelente, producatorul fiind roman insa cu renume in toata lumea! https://mezeaudio.com/
  46. 2 puncte
    Aceeasi recomandare in privinta castilor. DAC / amp casti, m-as feri de 'brichete'. De ceva vreme au aparut tot felul de produse in aceasta categorie. Sunt construite minimalist, au 100 de grame si cica masoara foarte bine. Inteleg sa alegi o asemenea bricheta daca doresti portabilitate. Daca vrei sa asculti muzica acasa, cauti ceva bine construit.
  47. 2 puncte
    Cablul de boxe Chord Clearway este unul din cablurile mele favorite inca de pe vremea cand lucram intr-un showroom. Cunosc acest cablu foarte bine pentru ca am avut ocazia sa il testez in nenumarate sisteme. Daca imi amintesc corect, cand lucram in showroom se intampla in multe situatii sa incercam diferite cabluri intr-un sistem situat in zona entry level si sa avem senzatia ca nimic nu se potriveste. Dupa ore de teste fara succes unul din noi spunea ca a venit momentul sa incercam ’aproape cablul universal’. Nu exista asa ceva in realitate, insa acest cablu reuseste sa ofere un echilibru in anumite sisteme greu de obtinut cu alte sarme. Introduceam cablul in sistem si dintr-o data sunetul parea sa se aseze. Posibil sa fi fost si putin placebo sau oboseala acumulata dupa ore si ore de teste. Cert este ca la final conexiunea dintre amplificator si boxe se facea folosind Chord Clearway. Inainte de a incepe sa va spun ce s-a intamplat cu acest cablu in sistemul meu, am sa va introduc putin in istoria acestei firme britanice de cabluri. Compania Chord este o afacere audio britanica 100%. Acestea proiecteaza, dezvolta si manufactureaza cabluri audio-video pentru entuziaști de mai bine de 30 de ani. Cablurile lor sunt fabricate manual de tehnicieni calificati in fabrica din Wiltshire, Anglia, oferind o performanta cu un raport calitate pret bun. Scopul declarat al celor de la The Chord Company este de a produce cabluri care sa pastreze semnalul audio/digital cat mai nealterat. Doar in acest mod putem fi siguri ca muzica ascultata acasa isi pastreaza forma originala si este redata exact cum a fost conceputa in studio de enginerul de sunet. Pentru a oferi cabluri cat mai bune cei de la Chord au o camera speciala de teste. Camera este gandita sa fie asemanatoare unei camere obisnuit in care oamenii traiesc. Legenda spune ca inginerii lor testeaza zilnic cablurile aflate in dezvoltare sau cablurile aflate pe piata in diferite sisteme audio stereo & home cinema. In fabrica la Chord nu am fost, asa ca nu pot decat sa-i cred pe cuvant. Clearway este un cablu ieftin comparativ cu alte cabluri la care preturile au ajuns usor exagerate. Este construit din conducatori de cupru OFC si este izolat cu cu FEP – polietilena. Aceasta din urma este considerata a avea propietati dielectrice mult mai bune comparativ cu PVC-ul. Conform materialelor de prezentare ale seriei Clearway, alegerea izolatiei are un efect profund asupra performantei superioare a unui cablu de boxe, iar FEP contribuie la neutralitatea cablului. Cei de la Chord spun ca alte tipuri de izolatie vor produce adesea coloratii tonale nedorite. Conductorii sunt aranjati intr-o configuratie de perechi rasucite, apoi este aplicata o carcasa interna de PVC, care ce ajuta la minimizarea zgomotului mecanic si separa conducatorii intre ei, dar si de stratul de ecranare. Am testat cablul Clearway in urmatorul sistem: NUC+Daphile, Yamaha CDS3000, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038BE, XLO Reference (cablu balansat), Clearway (cablu boxe). Muzica de test a fost urmatoarea: Katie Melua – cu atentie la detaliile si microdetaliile vocii umana Massive Attack – am urmarit basul si efectele generate electronic Dire Strait – pentru punch-ul & kick-ul tobei, atacul chitarilor si voce Recviem (Verdi) – am urmarit imaginea 3D, separarea timbrala a instrumentelor intr-o orchestra mare, prezentarea vocilor din cor. Katie Melua – in cautarea unei muze. Am pornit cd-ul si am inceput sa ascult. Katie Melua in carne si oase s-a materializat in camera mea. Vocea ei inregistrata cu pricepere de inginerul de studiou, pasiunea muzicii ce transcende experienta pamanteasca, totul si inca mai mult se gasesc pe aceasta inregistrare solara. O simteam acolo langa mine, plina de detalii, fina ca matasea unui chimonou japonez, melancolica si tandra, vocea aceea de care nu te saturi niciodata. Nu stiu daca cunoasteti vocea acestei artiste. Daca nu ati ascultat niciodata o inregistrare cu ea, va spun, a venit momentul sa o faceti. Timbrul vocal al Katiei este unul special. Este construit din note inalte perfect rotunjite si consoane sclipitoare ca sunetul unui clopotel. Inregistrarea evidentiaza delicatetea pronuntiei oferind ascultatorului note sibilante ce imbraca vocea artistei fara sa deranjeze auditia. Cablul Clearway introdus in sistemul meu a reusit cumva sa pastreze vocea curata si corecta, fara sa introduca asperitati deranjante, sau sa ascunda vocea undeva in spatele scenei. Scena sonora a ramas coerenta, cu instrumentele asezate tridimensional, oferindu-mi posibilitatea sa disting pozitia in spatiu a instrumentelor. Iubesc senzatia prezentei artistului la mine in camera si va pot spune ca aceasta senzatie nu a parasit camera in momentul in care Clearway a intrat in sistem. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Massive Attack – sa fie bas, da’ sa fie bun. Basul a avut kick, punch si suficient control. La partea de control parca as fi dorist sa simt basul mai strans. La partea de bas profund, aflata sub 50 Hz, senzatia a fost una de sunet usor castrata. Basul sub 50 Hz nu se mai aude, se simte ca o vibratie, un punct de energie pompat catre ascultator. In cazul basului profund corpul devine principalul receptor si inlocuieste urechea. Creierul traduce vibratia receptata de corp si o transforma intr-un fel de zumzet, de parca un roi de albine s-ar afla in corp. Cu Clearway senzatia aceasta a fost stearsa. In ciuda acestui aspect basul a avut o energie debordanta. S-a intins in cei 45 metri patrati ai camerei cu vioiciunea unui Praslea pus pe sotii. Experienta muzicala a fost completa atat la mine cat si la vecini. Dire Straits - cortina s-a ridicat, artistii au intrat pe scena. Money For Nothing si incepe dansul. Ritm de chitara, coarda ciupita rock’n’roll, degete miscate frenetic pe grif, pielea tobei lovita cu pofta de viata si chef de muzica. Clearway pare construit pentru acest gen de muzica. Intregul sistem produce placere muzicala. Ascultam muzica si bateam ritmul cu mainile si picioarele. Sunetul pe ansamblu are energie si dinamica. Imaginea stereo are realism, naturalete, nimic nu pare fortat. De aici si senzatia ca totul este acolo in fata mea si ca nu trebuie sa caut in memoria mea o poveste veche asemanatoare, ceva care sa ma minta frumos. Chitara are atack, suna metalic-distorsionat, se simte incandescenta si gata sa ofere placere ascultatorului. Brother in Arms, piesa aceasta are tendinta sa invite ascultatorul la reflectie si o face perfect. Vocea lui Mark Knopfler se insinuiaza in ureche asemeni soaptei unui djinn. Te astepti sa te sperie pentru ca djinnul acesta nu este unul oarecare, este reprezentantul zeului Rock’n Roll, cel care a speriat in anii ’50 generatii intregi de parinti. Nu se intampla nimic de genul acesta. Knopfler toarce ca o pisica uriasa chiar in fata mea. Termin intregul album Dire Straits cu un singur gand, personajul Clearway este indragostit de rock’n’roll. Recviem – pierderea unui prieten se poate transforma intr-o capodopera lirica. Corul canta apasat ”recviem”, instrumentele cu coarda isi fac simtita prezenta undeva in planul secund, urmeaza un moment de acalmie, apoi furtuna se abate cu intreaga ei putere peste omenire. Momentul este marcat de revenirea corului care pare sa tranziteze sonic spatiul catre primul rand si revine cu mai multa putere acoperind instrumentele. Peretii camerei se transforma intr-o catedrala uriasa prin mijlocul careia se misca un cortegiu funerar. Intru in atmosfera acestui alai trist purtat de geniul lui Verdi. Ma asez in liniste la locul meu si astept cuminte sa se sfarseasca totul. Acesta este tabloul de inceput, momentul in care ascultatorul este invitat in universul Recviemului verdian. Daca doriti sa intelegeti mai mult din aceasta compozitie lirica va invit sa o ascultati. Eu am sa ma intorc la sunet si la cablul Clearway. Sunetul este neutru in ansamblul lui, nu simt ca a aparut o coloratie undeva. Imaginea tridimensionala este destul de coerenta si focusata. Exista mici scapari in plasarea in spatiu. Corul se ingramadeste catre partea frontala a scenei, iar asta creaza uneori senzatia unei scene lipsite de adancime. Din aceasta cauza in momentele in care corul canta la unison cu cantaretii solo, vocea acestora din urma pare se auda din mijlocul corului. Scena sonora este bogata si ofertanta dinamic. Realismul pasajelor dinamice faca ca ascultatorul sa simta dramatismul acestei compozitii pe deplin. Viteza insa nu este punctul forte al sistemului cu acest cablu. Exista suficiente momente in care muzica pare cantata cu o viteza inferioara si asta afecteaza timing-ul si tranzientii. Muzical nu am ce sa reprosez acestui cablu, sunetul are ritm, este placut la ascultare, lipsit de sibilante si reuseste sa ofere o buna parte din grandoarea unui asemenea moment ascultatorului. In incheierea articolului am sa va spun ca opinia mea despre acest cablu a ramas neschimbata. Clearway este un cablu aproape neutru. Din acest motiv poate fi considerat un cablu bun la toate. Fara sa fie un cablu de top, nici nu are cum, un metru liniar de Claerway costa cat un pachet de tigari cumparat de pe strazile Londrei, reuseste sa ofere un sunet direct si muzical. Pro: Pretul Neutralitatea Mare iubitor de muzica rock & blues & pop Contra: Pentru pretul la care se vinde acest cablu nu ar trebui sa am obiectii Limitat pe inregistrari muzicale ample
  48. 2 puncte
    Eu doar am spus că lămpile chinezești nu sunt atât de proaste pe cum am crezut. Nu am nicio problemă cu lămpile NOS, sunt convins că sunt lămpi extraordinare printre ele. Am o problemă cu lămpile „NOS”.
  49. 1 punct
    Da. Si in loc sa cumpere ceva de calitate, ii îndemnăm să cumpere specificații. Pana in 500 euro ai variante mai bune decât Mekosonik
  50. 1 punct
    Dupa lupte seculare am resuit sa il alimentez si sa trec semnalul audio prin el:) Am reusit performanta sa nu am deloc brum (eram cam panicat ca am traful in cutie) si nu am zgomote ciudate in difuzoare cand comut sursele. Trebuie sa ma ocup de finisaje la carcasa dar mai intai sa imi vina pot-ul ALPS si butonul de on/off (sunt si astea ratacite pe la posta). Sunt foarte multumit de ce a iesit si chiar a meritat efortul. Am scapat de schimbat cabluri in amplif si am buffer (pana acum nu am folosit).
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+03:00
×
×
  • Creează nouă...