Tabel Lideri

La fel ca si Italia, Franta este una dintre destinatiile mele preferate datorite climei placute, a vinurilor bune si a mancarii rafinate. Fiecare popor are o identitate proprie, iar francezii sunt recunoscuti prin atentie la detalii, rafinament si bun gust. In acest articol am sa va prezint o pereche de boxe Triangle Titus Ez . Triangle este un producator de boxe care si-a inceput activitatea in 1980 in Soissons(Picardy) la nord de Paris, insa acum isi desfasoara activitatea in Bordeaux. La fel ca multi alti producatori, Triangle doreste sa aiba control absolut asupra produselor sale si isi produce singur propriile difuzoare. In acest fel are libertate mare in studierea si proiectarea incintelor acustice. Titus Ez este mezinul seriei Ez, serie care a inlocuit precedenta serie Ex. Finisajele sunt foarte bune, grila care acopera difuzoarele este magnetica, deci incinta nu are gaurele sau alte elemente in partea frontala. Acest lucru asigura o linie fina si curata vizual. Difuzoarele folosite sunt deja traditionale pentru Triangle. Tweeterul este un mic horn cu o diafragma de titan pentru a asigura un raspuns foarte rapid si curat al notelor inalte, iar difuzorul de mid-bass este din hartie de culoare alba. Incinta este bass-reflex, iar portul este pozitionat in partea din spate. Pentru ca boxele erau noi, a trebuit sa astept doua saptamani inainte de teste. In tot acest timp am lasat boxele sa se rodeze in sistemul meu de acasa. Inainte sa va formati o idee despre sunetul unei boxe noi, recomand minim 100 de ore de rodaj. Sistemul de test: Amplificator: Yamaha AS-500 CD-Player : Yamaha AS-1000 Boxe: Triangle Titus Ez Imediat ce le-am pus sa cante, am observat scena sonora mare, cu mult mai mare decat te-ai putea gandi ca pot face aceste mici boxe. Sunetul este captivant si te implica in muzica, te simti cumva invaluit de ea. Muzica nu este in spate, este acolo cu tine, aproape de tine si in jurul tau. Pentru ca Triangle este un producator recunoscut pentru timbrele sale in materie de instrumente reci si muzica clasica, am ales trei piese in acest gen. 1.George Enescu - Rapsodia Romana nr.1 Ce am observat inca de la inceput, sunetul este mare, iti umple camera si este vivace. Boxele trebuiesc pozitionate bine si pozitia de ascultare trebuie aleasa cu grija, datorita directivitatii mini hornului din partea superioara a boxei. Insa odata rezolvat acest aspect, te poti delecta cu o auditie de calitate. In partea superioara, tweeterul lucreaza precis, instrumentele sunt redate curat si clar. Inregistrarea trebuie sa fie de calitate pentru ca muzica sa capete textura naturala. Nu am sesizat stridente sau anomalii ale sunetului, eram putin sceptic datorita metalului folosit in constructia difuzorului, dar nu au fost probleme de acest fel. Datorita faptului ca boxele au o sensibilitate de 90db, nu sunt o sarcina dificila pentru amplificator, acest lucru s-a vazut in capacitatea lor de a pastra dinamica si vivacitatea chiar si pe pasajele aglomerate. Se observa o usoara limitare a frecventelor joase, datorita dimensiunilor boxei, insa muzica per ansamblu este redata complet. Recomand aceste boxe pentru camere mici 10-20 m2, pozitionate pe standuri de calitate si asezate la o distanta de 30-35cm fata de peretele din spate. In acest fel, sunetele joase se ramforseaza suficient cat sa ofere un spectru amplu si dinamic, insa si curat in acelasi timp. 2. Nils Lofgren - Kieth Don't Go O piesa acustica, foarte expresiva si energica. Desi la primele acorduri poate parea simpla, pe parcurs lucrurile se agita putin si atmosfera devine exploziva. Chitara lui Kieth suna real, se simte fiecare ciupitura de coarda, boxele sunt in largul lor cu acest stil de muzica. Boxele sunt rapide si au o usurinta in a canta, sunetele stau mult timp in aer, sunt energice si vivace. Vocea este pozitionata corect pe mijlocul scenei de auditie cu instrumentele asezate in forma unei palme deschise. Imaginea de ansamblu este curata si realista, o adevarata desfatare a simturilor. Cand asculti muzica boxele dispar din camera, iar asta inseamna ca boxele au calitate. Atentie mare insa la pozitionare, daca nu se respecta niste principii simple in acest sens, posibil ca lucrurile sa nu fie la fel de frumoase. Imi place si faptul ca boxele ofera ritm muzicii, un tempo usor de inteles si urmarit. Imbinarea intre cele doua difuzoare este buna si sunetul reprodus este curat si clar. Prezentarea este in fata ascultatorului, sunetul nu se duce spre spate, din acest motiv deduc ca boxele sunt pretentioase la inregistrare si pot scoate la iveala imperfectiuni neplacute daca inregistrarea nu este una de calitate. Unele inregistrari pot fi usor obositoare, asta daca ceva acolo, pe inregistrare, nu este cum trebuie. 3. Dire Straits - Once Upon A Time In The West O piesa draga mie, cu o percutie curata si ritmata. Am vrut sa vad pana unde pot fi impinse acest mici boxe in materie de volum si percutie. Am fost surprins sa vad ca boxele accepta un volum considerabil pana sa simti ca lucrurile nu mai sunt sub control. Aici este insa si rolul amplificatorului, am ales special un amplificator nu foarte puternic, pentru a vedea daca se pot imperechea echilibrat cu un amplificator de putere mai mica. Cu o sensibilitate de 90db si un difuzor de mid-bass de hartie, boxele nu sunt greu de controlat de catre amplificator. Astfel la volum mediu si mare, comportamentul este unul bun, claritatea se pastreaza, la fel si pozitionarea instrumentelor in scena. Ce am sesizat, au fost usoare turbulente pe anumite frecvente in zona portului bass-reflex. Daca exista mai mult loc, recomand o pozitionare la o distanta de 50 cm fata de peretele din spate. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie: Boxe cu un raport pret/sunet excelent. Cu aceste incinte se poate face o auditie de calitate si nu este nevoie de un amplificator mare si greu pentru acest lucru. Se preteaza foarte bine la muzica acustica, instrumente, jazz si clasica. Sunt boxe cu un rafinament aparte, detaliate, clare si curate in prezentare. Trebuie avut grija la inregistrari si pozitionare pentru a le pune in valoare cu adevarat. Designul este unul atragator care inspira calitate si bun gust. Boxele se integreaza foarte bine in camere de 10-20 m2. Se poate asculta foarte bine la volum mic, cat si la volum mediu si relativ mare. Nu recomand insa sa fie impinse foarte mult in volum, difuzorul de bass este mic si pot aparea turbulente in zona portului de bass reflex.

In acest articol am sa va impartasesc experienta mea cu serviciul de streaming Spotify. Stiu ca in acest moment, in Romania, exista o dezbatere in privinta acestui subiect. Pasionatii cu varste pana in 40 de ani au imbratisat fara reticenta serviciile de streaming audio, insa nu acelasi lucru se intampla cu cei peste aceasta varsta. Dupa o scurta prezentare a serviciului de streaming audio Spotify, am sa amintesc argumentele celor doua grupuri. Acum mai bine de 10 ani se lansa serviciul de streaming media cunoscut sub numele de Spotify. In spatele acestui brand gasim o companie suedeza ce poarta numele Spotify Technology SA. Inca de la inceput acestea si-au propus sa ofere servicii de streaming audio. Seviciul a fost lansat pe 7 octombrie 2008 si in acest moment ofera acces la peste 40 milioane de melodii. Utilizatorii pot alege muzica in functie de o multime de parametri, cum ar fi numele artistului, albumului, genul muzical si pot crea si edita liste cu muzica preferata. Serviciul este disponibil in Europa, America, Australia, Noua Zeelanda si partial in Africa si Asia. Poate fi accesat de pe toate dispozitivele moderne, telefoane, tablete, calculatoare compatibile Windows, Mac OS, Linux, etc. In anul 2019 Spotify avea 217 milioane de utilizatori activi lunar, dintre care 100 milioane sunt platitori de abonament. Aceasta ar fi istoria Spotify in cateva cuvinte. Spuneam in introducerea acestui articol despre cele doua grupuri, cei care folosesc acest serviciu, pe care am sa-i numesc Generatia Spotify si cei care prefera sa asculte in continuare muzica pe cd, vinil sau fisiere stocate in reteaua de acasa, pe care am sa-i numesc Generatia X. In cazul celui de al doilea grup folosesc chiar sintagma originala ce se refera la generatia persoanelor nascute in intervalul aproximativ 1961 – 1980. Generatia Spotify este de fapt Generatia Y, cunoscuta sub numele milenials, sunt cei nascuti dupa anii ’80. Aceasta generatie are o caracteristica aparte, pentru ca a crescut in conditii special. Este in general caracterizata prin gradul de utilizare si familiaritatea sporita cu tehnologiile de comunicatie, media si digitale. Dupa cum usor puteti deduce, pentru aceasta generatie tehnologia face parte din viata cotidiana, este un mod de a trai si din acest motiv accepta cu usurinta sa foloseasca un produs conexat cu tehnologia. Generația X, a aparut inaintea de epoca internetului si din acest motiv este o generatie foarte activa social. Aceasta generație cunoaște viața dincolo de epoca Internetului. Ei pot compara si intelege avantajele si dezavantajele tehnologiei informatiei si ritmul schimbarilor. Din acest motiv aceasta generatie prefera o atitudine rezervata fata de noile tehnologii. Eu fac parte din Generatia X si din acest motiv cand am auzit prima data de Spotify, am spus un NU hotarat tehnologiei. La acea vreme motivele mele erau intemeiate, pentru ca oferta Spotify insemna muzica in format comprimat. Pentru un ascultator de muzica obisnuit acest fapt nu conteaza, insa pentru un audiofil muzica comprimata este aproape o butaforie. Intre timp Spotify a inceput sa ofere muzica in format necomprimat, la calitate de cd spun ei, si asta m-a determinat sa incep sa folosesc Spotify. La inceput varianta gratuita, pentru ca tot ce doream era sa ascult muzica in masina sau la casti cand merg cu bicicleta. Intr-o zi cand lucram la calculatorul de acasa si ascultam muzica in casti, m-am gandit sa fac un test al calitatii audio. Am cautat cateva inregistrari pe care le cunosteam bine si am inceput sa le ascult. Am ales pentru test Recviemul lui Verdi si albumul Amused To Death al lui Roger Waters. Prima data am ascultat muzica folosind varianta gratuita. A fost o experienta ingrozitoare, intreaga linie dinamica era comprimata, instrumentele cantau toate cu aceeasi intensitate, nu existau pasaje dinamice, totul parea ingramadit intr-o cutie, fara un soundstage realist, etc. Sincer, am zambit in barba, m-am bucurat de intuitia mea audiofila si ma pregateam sa imi vad de viata. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acel moment. Dracul audiofil sa fie de vina. Greu de spus. Cert este ca am hotarat sa incerc varianta platita de la Spotify. Dragii mei, din negura iadului ascuns intre ideile mele preconcepute, a rasarit insusi Maria Sa Sunetul. Muzica-zgomot a disparut, intreaga scena sonora a prins viata. Muzica si sunetul au inceput sa danseze in fata ochilor mei. Aveam dinamica muzicala, instrumentele sa rasfirau pe scena realist, vocile au devenit complete, muzica a inceput sa ma imbratiseze asemeni unei iubite pierdute si acum regasite. Sunetul ‘ca din cutie’ a disparut ca un vis urat. Dupa aceasta prima intalnire cu Spotify Premium am continuat sa folosesc acest serviciu timp de doua luni. Momentan am renuntat pentru ca nu am timp suficient pentru muzica. Iar cand am timp, platesc tribut nostalgiei Generatiei X si folosesc cd-uri sau viniluri. In cele doua luni de Spotify Premium am remarcat cateva aspecte interesante, pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Puteti sa le considerati ca fiind concluziile acestui articol. Te-ar putea interesa si urmatorul articol: Calitatea audio: - Depinde foarte mult de varianta oferita de casele de discuri. Tendinta este ca on line sa fie variante remasterizate recent. Din acest motiv veti gasi o multime de inregistrari proaste, gandite sa se auda tare, loudness war si toata povestea din spate. - In contrapartida veti gasi inregistrari superbe, nealterate de un mana unui inginer de studio din motive comerciale. - Existenta acestor inregistrari nealterate, este pentru mine dovada faptului ca Spotify Premium poate fi considerat o variant serioasa chiar si pentru cei mai pretentiosi dintre noi. Pana la urma cu totii avem acasa cd-uri cu masteruri / remasteruri proaste, insa asta nu ne impiedica sa continuam cu acest hobby. Avantajele Spotify: - Varietatea muzicala. - Playlist-urile oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului. - Recomandarile de artisti noi oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului. - Pretul unui abonament. Cu 5 euro primesti acces la o cantitate de muzica ce nu poate fi ascultata intr-o viata de om.

Pe masa de teste HiFi Tech a ajuns un cablu balansat aproape necunoscut in Europa. Situatia este cel putin ciudata, pentru ca in anii 2000 cablurile produse de aceasta firma erau cotate ca fiind cele mai bune din lume. XLO Reference 3 este numele acestui cablu despre care eu nu stiam nimic. Am pus burta pe carte si am inceput sa caut informatii despre aceasta firma. Am aflat ca XLO este o firma americana de cabluri dedicate sistemelor audio ultra performante. Firma a aparut pe piata in 1991 si a fost fondata de Roger Skoff. Acesta este un cunoscut antrepenor american cu activitati in industria aerospatiala, de extragere a resurselor natural, ziarist si editor pentru reviste ca Sounds Like ... News, Positive Feedback si in cele din urma cunoscut ca fondator si designer XLO. El a lucrat ca consultat pentru diverse companii precum Procter & Gamble, Motown Records și Lear-Baylor Inc. Este un inventator cunoscut, cu brevete in SUA emise sau in curs de emitere in mai multe discipline. Are o multime de descoperiri in teoria campului interactiv si efectele de descarcare capacitiva in legatura cu transmisia semnalelor in cabluri. Este considerat una dintre marile autoritati ale lumii privind performanța si caracteristicile electrice ale cablurilor pe lungimi scurte. A fost intervievat de publicații din industria audio din mai multe țări; a fost membru al Comitetului Executiv al AAHEA (Academia pentru Progresul High-End Audio); a funcționat în cadrul comitetelor CEMA (Asociația Producătorilor de Electronică de Consum) și EIA (Alianța Industriilor Electronice); și a fost consultant pentru un numar de producatori de sisteme audio și Home Theatre din Statele Unite și din strainatate. In 2014 a fost ales vicepreședinte al Societatii Audio din Los Angeles (cu peste 1500 de membri, LAOCAS este considerat cel mai mare Club Hi-Fi din lume) si a produs si a moderat seminarii la The Newport Audio Spectacol. Inca de la inceput Roger a cautat sa produca cabluri neutre, care nu adauga nimic si nu trebuie niciodata sa distorsioneze sau sa modifice sunetul. Si pentru a atinge obiectivul, cablurile lui Roger au trebuit sa se ocupe in mod eficient de fizica transmiterii semnalelor. Cu un background de matematician, Roger a aplicat cunostintele sale de matematica pentru a aborda bariera fundamentala a neutralitatii prin cablu - domeniile energiei electromagnetice si electrostatice si relația complexa dintre cele doua domenii. Cercetarile lui in acest domeniu au fost concretizate prin cateva patente in domeniul cablurilor. Aceste descoperiri se regasesc in cablurile XLO. Am sa va fac o scurta prezentare a celor mai importante tehnologii din cablurile XLO: XLO Field Balanced Technology – este inca considerata revolutionara desi au trecut mai bine de 20 ani. Cablurile sunt proiectate si dezvoltate pentru a imbunatati transmiterea semnalului. Acest lucru se face prin optimizarea si echilibrarea relatiei dintre campul electromagnetic controlat de curentul format in jurul conductorilor unui cablu si campul electrostatic format in jurul izolatiei sale atunci cand trece un semnal audio sau digital. Mulți designeri de cablu au incercat sa se ocupe de unul sau de altul din aceste fenomene de camp (de obicei campul electromagnetic), dar pana la XLO, nimeni nu a recunoscut vreodata importanța ambelor domenii și a interelației lor. Faptul este ca exista o singura relatie optima pentru cele doua campuri si acolo unde aceasta relatie este prezenta, transmisia semnalului este imbunatatita semnificativ. Geometria Field Balanced Technology impune o abordare stricta a constructiei unui cablu si explica de ce cablurile XLO arata diferit fata de alte marci si chiar unul fata de celalalt in functie de utilizarea dorita.Aplicatiile diferite au rapoarte diferite de curent-tensiune, iar tensiunea si curentul controleaza intensitatea campurilor diferite. De exemplu, prin cablurile Phono trec curenti foarte mici la tensiuni la fel de mici; prin cablurile de linie trec tensiuni relativ foarte mari cu un debit de curent foarte mic; si prin cablurile difuzoarelor trebuie sa poata trece curenti foarte mari la tensiuni relativ mici. Cu diferite rapoarte de curent / tensiune care creeaza intensitati diferite ale campului relativ, dar numai o singura relație optima de camp, sunt necesare diferite construcții pentru a atinge același punct de echilibru. XLO Capacitive Discharge Artifacts – la trecerea curentului printr-un cablu se formeaza asa numitii ‘curenți de distrugere’ a semnalului, acestea sunt stocați in dielectricul unui cablu si eliberati nesincronizat in calea semnalului de fiecare data cand un semnal audio, digital sau video se schimba. Prin definiție, un condensator este un dispozitiv de stocare a energiei format atunci cand unul sau mai multi non-conductori (dielectricul) separa doi sau mai multi conductori electrici (placile). Un cablu indeplinește aceasta definitie si va pastra, la fel ca toti condensatorii, energia semnalului care este trecut prin ea.Aceasta energie este stocata in dielectric in timpul fiecarei faze a semnalului de polaritate (pozitiv sau negativ) si eliberata atunci cand aceasta polaritate se schimbă. Deoarece dielectricul stocheaza energie pozitiva in timpul fazei de semnal pozitiv si energie negativa in timpul fazei de semnal negativ, energia ce va fi eliberata la fiecare schimbare de faza va fi intotdeauna nesincronizata cu noua energie de semanl si astfel se vor crea artefacte in afara fazei. Cu ajutorul Capacitive Discharge Artifacts aceste artefacte sunt anulate. Tehnologiile patentate din cablurile XLO nu se opresc la cele amintite anterior, insa acestea sunt cele mai importante. Inchid scurta prezentare si incep sa va povestesc despre cablul XLO Reference 3. La prima vedere nimic deosebit. Un cablu invelit intr-o camasa colorata din polimer, cu terminatii ce nu par sa fie dintr-un material exotic. Cablul este impachetat intr-o cutie mov protejata de o invelitoare de culoare alba, pe care sunt printate diferite informatii tehnice. Banalul in cea mai pura forma a sa. Am scos cablul din cutie si l-am pus la treaba in sistem, nu inainte de a lasa sistemul sa cante jumatate de ora, timp in care am ascultat muzica cu cablul meu actual construit din sarma Neotech in regim DIY. Sistemul: transport digital – NUC + Daphile + Intona reclocker sursa digitala - Yamaha CDS 3000 amplificator – Pass Labs 150 boxe – Focal Electra 1038 BE cabluri – analog XLR XLO Reference 3, analog XLR Neotech, cablu boxe Vicol Audio cabluri de curent – The Chord Company, Wireworld Muzica: Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti Roger Waters – Amused To Death, fisier hi-res 24/192 Miles Davis – Kind of Blue, fisier hi-res 24/192 Inainte sa va impartasesc experienta mea cu acest cablu, trebuie sa stiti ca eu folosesc acelasi cablu balansat cu sarma Neotech de cel putin 7 ani. In timpul acesta nu am simtit nevoia sa il schimb. De vina poate fi topologia amplificatorul meu Pass Labs. Nelson Pass spune despre amplificatoarele construite de el ca nu au nevoie de cabluri special. Ani la randul acest fapt s-a dovedit foarte real. Am testat diferite cabluri in sistem fara sa gasesc sensul unei schimbari. Un singur cablu balansat din seria Silver Diamond de la Tellurium Q a reusit sa ma convinga de necesitatea unei schimbari, insa am considerat ca nu are rost sa platesc atat de multi bani pe o sarma. Prioritatile mele sunt altele acum. Prefer sa directionez banii catre alte zone de interes. Ma intorc la cablul XLO Reference 3 si va spun cu mana pe inima ca acest cablu reuseste sa schimbe in bine sunetul sistemului meu. Greu de digerat pentru unul ca mine, care foloseste acelasi cablu analogic balansat de peste 7 ani. Am inceput testele cu “Messa da Requiem”. Incep intotdeauna cu muzica lui Verdi din motive considerate de mine obiective. Messa este o lucrare grandioasa din toate punctele de vedere. Avem o orchestra completa, 4 cantareti solo si un cor mixt.Dinamica inregistrarii te lasa fara rasuflare. Linistea dintre pasajele muzicale este angoasanta si are o greutate incredibila. Momente lirice sunt asemeni unei brize usoare ce coboara peste mare, ode ale ingerilor veniti sa ofere consolare umanitatii. Ascultatorul este absorbit undeva intre cele doua taramuri. Se gaseste la granite dintre viata colorata si plina de promisiuni si moarte. Tensiunea creata de Verdi este incredibila. Muzica se transforma intr-o scena funebra ce obliga ascutatorul la meditatie. Cantitea de informatii din aceasta lucrare are nevoie de un sistem complet. Cu cablul XLO Reference 3 am simtit ca imaginea s-a curatat, a devenit focusata si aerisita. Spatiul ce defineste corul a capatat dimensiune. Vocile corului, pe care le consideram perfecte, au devenit mai bine texturate, au iesit la lumina. Detaliile muzicale s-au transformat in ceva tactil. Camera a prins viata si s-a umplut brusc cu o armata de oameni; instrumentistii frematand la semnalul baghetei dirijorului, coristii din spate agitati sa pastreze tempoul, soloistii incercand sa isi ascunda respiratia pentru a nu fi captata de microfoane si mai apoi oferita ascultatorului intr-o forma deranjanta pentru ureche. Cu XLO Reference 3 sistemul reuseste sa surprinda detalii dincolo de urechea constienta. Experienta muzicala se transforma intr-o adevarata sarbatoare a simturilor. “Amused to Death” a fost asemeni unei eliberari. Dupa toata tensiunea Requiem-ului, melomanul si audiofilul din mine isi dorea putina relaxare. Vocea lui Roger a fost asemeni intalnirii cu un vechi si drag prieten, familiara, calda, vibranta, aproape ca o imbratisare. M-am bucurat de aceasta intalnire si am continuat sa ascult muzica, fara sa fiu in vreun fel agresat de o posibila eroare a sistemului. Roger s-a asezat la microfon, a asteptat rabdator ca fetele de la backing vocals sa isi ocupe pozitiile, a privit fara repros la tobosar in timp ce facea ultimile pregatiri si dupa ce a tras aer in piept, a inceput sa vorbeasca cu mine. Doi prieteni ce se regaseau dupa mult timp, doi oameni care iubesc muzica si sunetul de calitate. Dragii mei, aceasta este scena oferita de acest cablu in sistemul meu. Nu este vorba despre poezie, marketing, milioanele de dolari care au intrat in contul meu. Toata povestea se numeste ‘matching’. Acest cablu pare construit special pentru amplificatoarele Pass Labs. Am incheiat seria de teste cu incredibilul album “Kind of Blue”. Cu siguranta a existat un moment in viata voastra audiofila, cand undeva intr-un colt al mintii, a inceput sa infloreasca o crisalida in care se ascundeau sunetele muzicale. Aceasta a crescut protejata la adapostul cutiei craniene, asteptand maturizarea, explozia finala, momentul cand crisalida isi leapada valul de protectie si se transforma intr-un superb fluture multicolor. Aceasta tranformare poate fi numita ‘ideea sunetului muzical’. In acest moment devenim constienti de toata aceasta frumusete ascunsa in muzica si sunet. Suntem fermecati si cuceriti in acelasi timp de ‘ideea sunetului muzical’. Incepem sa sapam in sunet, sa prelucram in laboratoarele mintii formula muzicii simetrice atotcuprinzatoare. Verdi, Waters, Miles, sunt asemeni unor fiinte demiurgice. Fiecare a creat un univers in sine, o alternativa a vietii, un refugiu palpabil pentru mintile noastre. Va intreb. Care este scopul nostru, al audiofililor? Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Incercam sa refacem bucati din aceste universuri, sa le transformam in realitate, sa fim martorii unui moment de gratie. Ascultand albumul “Kind of Blue” in una din zilele in care am fost prins cu evaluare cablului XLO Reference 3, am simtit ca fac parte din istoria acestei inregistrari. Trompeta nu a ramas la stadiul de idee, a devenit momentul initial, clipa cand ceasul a inceput sa numere secundele unei inregistrari memorabile in studioul CBS 30th Street Studio din New York. Miles Davis alaturi de John Coltrane, Julian Cannonball Adderley, Wynton Kelly, Paul Chambers, Jimmy Cobb si Bill Evans se simt reali, respirand, fumand. Undeva in spate se aude zgomotul benzii de magnetofon pe care a fost imprimata inregistrare, insa il ignori cu buna stiinta. Muzica se insinuiaza ofertant, ritmul te inconjoara, spatiul si timpul devin irelevante. Asculti fermecat cadenta contrabasului, simti atingerile degetelor peste clapele pianului, alamurile se unduiesc aproape carnal in fata ochilor, iar camera pare ca se umple cu parfum de briantina amestecat cu tutun. Ce sa va mai spun, un moment de reverie de care nu te poti satura. Asta caut eu in sunet si asta am primit. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Concluzie XLO Reference 3 este unul dintre cele mai bune cabluri analogice balansate testat in sistemul meu. Pentru cei care au citit articolul este usor de intuit de unde a aparut aceasta concluzie. Nu pot garanta ca acesta este un cablu universal. Audiofilia este o chestiune subiectiva si de aceea ma feresc de concluzii tastate sub forma unor legi. Daca sunteti in cautarea unui cablu analogic balansat, cred ca merita sa incercati si acest cablu.

Daca sunteti pasionati de audio HiFi, cu siguranta ati citit o multime articole sau opinii personale despre importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. In privinta acestui subiect universul HiFi este impartit in doua mari grupuri asezate in pozitii antagoniste. Inchipuiti-va lumea pasionatilor de HiFi sub forma unui ring de box. Intr-un colt sunt cei care cred in imbunatatirea sunetului unui sistem audio folosind cabluri potrivite. In celalalt colt se afla cei care nu cred in aceasta poveste si sustin ca este un mit fara acoperire stiintifica. Din experienta mea, cei care trec din tabara necredinciosilor in tabara credinciosilor reprezinta o cifra semnificativa. De cele mai multe ori acest lucru se intampla in urma unei experiente empirice. Necredinciosul testeaza cateva cabluri intr-un showroom HiFi sau pe sistemul audio de acasa, dupa care incepe sa se gandeasca serios la importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. Sincer sa fiu, dupa aproape 20 ani de pasiune neintrerupta pentru audio HiFi, raman in continuare surprins de diferentele sonice pe care un cablu le poate aduce intr-un sistem. Am citit o multime de articole in legatura cu acest subiect, am facut mii de teste, am cautat raspunsuri din zona metalurgica pana in zona psihoacustica, am vorbit cu electronisti, etc. Totul in speranta unui raspuns rational. In toti acesti ani am incercat sa validez incredibilul, pentru ca trebuie sa recunoasteti si voi, nu este usor de digerat o asemenea concluzie. Mai mult decat atat, dupa ce am cumparat un amplificator Pass Labs, am sperat ca nu voi mai fi nevoit sa alerg dupa cabluri. Pentru cei care nu cunoasteti istoria creatorului acestor amplificatoare, am sa va spun ca acesta, Nelson Pass pe numele lui, nu crede in cabluri. In brosura aparatelor Pass Labs exista un text in care povestea aceasta este ironizat. Cu toate acestea, chiar si amplificatoarele Pass Labs par sa fie afectate de schimbarea cablurilor. Adevarat, acest lucru se intampla intr-o masura mai mica comparativ cu alte amplificatoare, dar se intampla. In articolul de astazi am sa va impartasesc experienta mea legata de doua cabluri de boxe produse de firma britanica The Chord Company si anume C-screen si Shawline X. Inainte de a incepe sa vorbesc despre aceste doua cabluri, am sa va fac o scurta prezentare a acestei firme britanice. Bazele companiei au fost stabilite in anul 1984 de Sally Gibb. Idea a prins contur dupa o solicitare a reprezentantilor Naim USA catre Naim UK prin care cereau cabluri dedicate DIN catre RCA. Sally Gibb a propus sa construiasca aceste cabluri dedicate, idea a fost acceptata si cu sprijinul celor de la Naim a inceput productia primelor cabluri. La inceput a fost destul de greu pentru ca trebuiau gasite surse serioase care sa poata furniza sarma de calitate. Dupa nenumarate teste si cu ajutorul expertilor de la Naim Audio primul prototip a fost finalizat si denumit Chrysalis. Americanii au comandat imediat 250 de bucati. Cablurile au fost testate, impachetate si livrate catre USA. Dupa doi ani a aparut si primul articol scris de Malcom Stewart in care se vorbea elogios despre cablurile Chord. Dupa acest moment comenzile au inceput sa curga. In acest moment The Chord Company sunt una dintre cele mai cunoscute companii de cabluri dedicate audio / video din lume. Cele doua cabluri fac parte din gama de produse adresate celor aflati la inceputul calatoriei in universul HiFi. C-screen este un cablu din cupru multi-catenar fara oxigen, acoperit cu un material izolator din polietilena de joasa densitate, dispus intr-o configuratie de perechi torsadate pentru a reduce interferențele. Conductorii sunt acoperiti de o jacheta din PVC care reduce zgomotul mecanic si separa conductorii. Pe deasupra acestora exista un alt strat dublu-ecrant. Shawline X este un cablu construit in jurul celebrului cablu Chord Rumors. Conductorii de cupru sunt placati cu argint, apoi sunt izolati cu XLPE (polietilena reticulara) si sunt dispusi intr-o configuratie torsadata. Conductorul este apoi acoperit cu o jacheta din PVC pentru reducerea zgomotului mecanic, apoi peste toate acestea este aplicata o folie de inalta densitate ce actioneaza asemeni unui scut, la fel ca in cazul cablului Chord Epic. Am testat cele doua cabluri pe urmatorul sistem: sursa digitala - Yamaha CDS 3000 amplificator – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 BE interconect – XLO Reference 3 cablu boxe – Shawline X si C-screen Muzica de test: Verdi - Recviem, Roger Waters - Amused To Death In acest articol voi incerca sa descriu influenta cablurilor asupra sistemului cat mai simplu. De obicei, articolele HiFi sunt scrise spre a oferi cititorul o imagine descriptiva a sunetului, o varianta in care emotiile noastre stimulate de sunet se transforma in scurte povestioare. De data aceasta, am sa incerc sa fiu precis ca o masina. C-screen Bas –basul cu o extensie buna, kick, punch si control rezonabil. Medii – instrumentele si vocile au fost curate, bine evidentiate, cu texturi si detalii destul de precise. Inalte – luminoase si energice, cu o tenta aspra. Voce - vocea placuta, realista si suficient de detaliata, cu o tenta usor exagerata in zona acutelor. Detalii - detaliile si microdetaliile aflate in limite multumitoare, muzica prezentata energic si dinamic. Imaginea stereo realista si bine focusata. Informatia muzicala este oferita curat, fara distorsiuni evidente. Cablul are o usoara tendinta luminoasa. Din acest motiv il recomand celor cu sisteme dark. Cu acest cablu se poate indrepta aceasta tendinta. Un mix C-screen cu un sistem dark ar putea oferi un sunet echilibrat. Shawline X Bas –comparativ cu C-screen basul a castigat extensie, control si energie dar si curatenie. Cu noul cablu basul tinde sa fie mai corect, parca a iesit din ceata. Urmatoarea mea afirmatie o sa imi atraga critici, insa imi voi asuma acest fapt. Noua perceptie a basului se simte ca o crestere a muzicalitatii. Medii – vocile au un sunet rotund si natural, nimic nu parea sa deranjeze urechea, instrumentele se aud corect si sunt bine integrate. Inalte - netede si detaliate, placute urechilor in cea mai mare parte a auditiei. Si la acest cablu se pastreaza tendinta luminoasa cu accent pe acute. Voce - vocea placuta si neasteptat de calda, umana. Exista un castig la prezentare, au aparut texturi noi in sunet, sunetul vocii se simte realist si natural. Detalii – comparativ cu C-screen, muzica a capatat vivacitate si dinamica, imaginea scenei a devenit robusta si o idee mai realista. Informatia muzicala a castigat contrast si amplitudine. Nuante noi au aparut in spatiul de auditie, sporind placerea auditiei. Sunetul a ramasa curat, fara distorsiuni evidente. Shawline X pastreaza tendinta luminoasa intalnita si la C-screen. Recomandarile mele de la C-screen raman valabile si in cazul acesta. Exista si deosebiri evidente intre cele doua cabluri. Shawline X este superior in zona informatiei si a subtilitatii muzicale. Te-ar mai putea interesa si articolul din link. Concluzie Pro: raport calitate pret excelent, pot fi cablurile ideale pentru sistemele dark, dar si pentru sisteme in care media are tendinta sa iasa in evidenta. Contra: tendinta luminoasa, usor aspra.