Tabel Lideri

Am urmarit aceste boxe audio vintage ceva timp pana sa intru in posesia lor. Nu auzisem niciodata despre aceasta firma, numele ei complet este Ingwar Sphis Reutlingen Laboratory for Electroacoustics. Mi-a placut mult constructia si faptul ca sunt masive si bine lucrate. Despre aceasta firma nu se gasesc prea multe informatii, insa tind sa cred ca au facut ceva aparte in industria sunetului din acea vreme. Sunt construite in Germania Reutlingen, in laboratoarele Sphis. Boxele pe care le detin sunt cele din topul listei, cele mai bune construite de ei. Aceasta firma a facut strict boxe de raft in 3 cai cu un concept de crossover inedit la acea vreme. Spun asta pentru ca desi boxele sunt in 3 cai, in crossover este folosita doar o singura bobina, cei drept de mari dimensiuni. In rest se folosesc doar condensatoare si rezistente. In ciuda acestui fapt, boxele au un raspuns in frecventa foarte liniar. Probabil ca s-a lucrat mult la imbinarea cat mai buna a difuzoarelor cu cutia. Materialul folosit in constructie este lemnul masiv, fapt ce arata nivelul de top al producatorului. Am testat boxele pe urmatorul sistem de test: Amplificator: Amplificator Monarch STA-8002 Preamplificator Dynaco Pat-5 CD-Player : Denon SACD A11 Boxe: Ingwar Sphis LBX 290 Monitor Din punct de vedere constructiv, boxele folosesc 4 difuzoare fiecare. Un difuzor de bass de 25cm cu con de hartie, o medie ovala de hartie si 2 tweetere. Un lucru aparte pe care l-am descoperit in specificatii este ca difuzorul de medie are un interval de lucru intre 400hz si 8000hz. Avest lucru ofera o coerenta foarte buna sunetului. Am ales piese de test care sa puna boxele la incercare destul de serios. M-am gandit ca fiind niste boxe cu o constructive masiva, au un potential sonic ridicat si merita un test care sa stoarca si ultima picatura de performanta. 1. Pink Floyd - Hey You Boxele au un temperament destul de direct. Sunt boxe monitor si arata intocmai ce se afla pe inregistrare. Aceasta trebuie sa fie de foarte buna calitate, cu aceste boxe am sesizat distorsiuni si probleme pe inregistrari bune, pe care nu le stiam a fi cu probleme. Imi place mult aceasta piesa, imi place combinatia de instrumente reci cu tobe si efecte pe care melodia le are inserate in ea. Ce am observat cu surprindere la aceste boxe, este media, foarte frumoasa si mare, curata, clara si muzicala, dulce. Nu te oboseste sau deranjeaza, chiar si la volume mari. Separatia intre note si instrumente este buna, basul este greu, jos si clar. Faptul ca sunt in compresie ofera ascultatorului o senzatia de bas profund, aproape de zona subwooferelor . Boxele in compresie de dimensiuni mari au un bas aparte, mare, greu, adanc si scurt, asa cum ar trebui sa fie in opinia mea. Observ timbrele instrumentelor care sunt foarte reale si energice, lucru care iar imi place mult cand ascult muzica. Acest lucru se datoreza si preamplificatorului de la Dynaco, un aparat cu timbre foarte bune, insa si boxele presteaza excelent in aceasta zona. Tranzientii sunt impresionanti, boxele urca si coboara foarte repede si cu usurinta. Faptul ca folosesc difuzoare de hartie si crossover de complexitate scazuta le ajuta mult in zona de rapiditate. Muzica are viata, este rapida si captivanta. In cele din urma am ascultat tot albumul. 2. Adele – Hello Aceasta este o melodie pe care nu o pot asculta in orice conditii, vocea lui Adele pe aceasta piesa este destul de acuta, iar unele sisteme o scot prea mult in fata intr-un mod agresiv. Aici, cu toate ca vocea este in fata, nu ma deranjeaza. Are un contur muzical cald care nu deranjeaza. Totodata observ si ecoul care se creaza in jurul ei, este un efect interesat creat pe care boxele il redau foarte fidel. Cel mai mult in aceasta piesa imi place pianul. Notele sunt complete si reale, se combina frumos si se integreaza bine in scena. Muzica curge natural, este coerenta si se simte bine. Faptul ca media este lasata sa cante pana la 8000hz ofera o savoare aparte sunetului. Acesta da senzatia de libertate, notele urca si coboara natural si rapid, fara senzatia de moliciune sau lipsa de dinamica. 3. The Blue Danube - Waltz Vienna Philharmonic O piesa foarte draga mie, care incepe foarte fin si subtil, dar care are multa dinamica si forta pe partea de final. Muzica clasica este cea mai potrivita in a testa capacitatea sistemului in a canta corect timbral. Referinta mea pentru acest tip de muzica este sunetul din sala Ateneului Roman. Acest lucru se observ foarte bine in aceasta piesa. Notele si timbrele sunt cat se poate de vii si naturale. Este o mare placere sa asculti muzica clasica pe aceste boxe. Aici observ ca boxele sunt complete in toata splendoarea lor, de la cele mai acute acorduri, pana la tobele mari din spatele scenei de instrumente. Chiar daca boxa are 2 tweetere, acestea lucreaza de la 8000hz in sus. Implemantarea aceasta ofera un sunet muzical, lipsit de stridenta. Am remarcat acest lucru la o alta pereche de boxe care avea filtru reglabil pe tweeter. Cu cat acesta este taiat mai sus, cu atat ii dispare agresivitatea. In trecut sunetul era axat mai mult pe zona placuta urechii, nu erau aduse in fata cele mai ascunse detalii, care uneori pot fi coplesitoare si obositoare. Una peste alta boxele sunt foarte bune de ascultat o diversitate mare de muzica, intr-un mod placut si muzical. Consider ca sunt bine echilibrate si chiar daca uneori mi-as fi dorit o mai mare transparenta, poate ca daca o aveam, pierdeam partea muzicala. Concluzie: Cei de la Sphis au facut o treaba foarte buna cu aceste incinte. Sunt lucrate exemplar, masiv si cu atentie la detalii. Sunetul este foarte bine echilibrat, totul este la locul lui, nimic nu este mai mult sau mai putin decat pe inregistrare. Ma bucur ca am putut asculta si scrie despre ele, a fost o ocazie inedita sa am aceste boxe rare spre auditie. Daca aveti ocazia sa ascultati asa ceva, nu o sa fie o pierdere de vreme. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Pro: • sunet complet, natural si muzical • dinamica si tranzienti de calitate • bas adanc, scurt si puternic Contra: • destul de masive si grele • uneori mi-ar fi placut ceva mai multa transparenta

2019 a fost un an al streamingului audio in Romania. Foarte multi pasionati audio au renuntat la ascultatul muzicii folosind cd-uri audio, fisiere audio, viniluri, pentru streaming audio. Odata cu cresterea numarului de utilizatori au aparut si discutiile de tipul: Ce serviciu de streaming audio este cel mai bun? Spotify, Tidal, Qobuz. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus comunitatii audio un test la care participantii sa nu cunoasca sursa streamingului audio. Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei servicii de streaming audio. Am considerat ca doar un asemenea test poate oferi un raspuns obiectiv, lipsit de orice urma de partinire. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei servicii de streaming audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa muzicala. Am anuntat oficial pe HiFi Tech testul, urmand ca participantii sa se inscrie trimitand un email pe adresa redactiei. Spre deosebire de testul formatelor audio, acum a existat o lista lunga de oameni care doreau sa participle. Alegerea unui numar fix de participanti a fost dificila dar necesara, pentru ca spatiul de auditie permitea accesul unui numar restrans de oameni. Cu ‘random.org’ sortii au completat echipa de test. Pe 1 Decembrie , ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului in afara testului si cateva discutii de administrare am pornit la ‘treaba’. Ascultarea sistemului audio inainte de test a fost necesara pentru ca majoritatea participantilor nu cunosteau sistemul. Cand spun sistem, ma refer la combinatia dintre electronice si camera. Am fost foarte surprins sa observ ca gazda noastra a investit solid in acustica camerei. Insumate, calitatea componentelor sistemului audio si acustica camerei nu puteau decat sa favorizeze testul nostru. Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: Aurender X100L – transport digital Accuphase DP 750 – convertor D/A Accuphase C3850 – preamplificator Accuphase A200 – amplificatoare mono Wilson Audio Sophia 3 – boxe Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului X100L Muzica: Avishai Cohen – Signature / Duende, Dire Straits / Once Upon A Time In The West / Communique, Verdi – Liber Scriptus / Requiem, Roger Waters – What God Wants / Amused to Death Pozitia de ascultare Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a mai ajuns. Dupa fiecare melodie subiectii testului au schimbat pozitia de ascultare. Am considerat ca asa crestem sansele unei evaluari corecte. Spotify, Tidal, Qobuz – audio blind test Cu ocazia acestui test am folosit un sistem de notare de la 1 la 5. A fost propunerea gazdei, iar noi am imbratisat ideea cu entuziasm. Acest sistem ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. In articol eu am sa ofer informatii despre varianta matematica, dar am sa atasez si o imagine cu notele noastre. Aceste note, sper eu, sa va ofere o imagine detaliata a interpretarile noastre subiective si sa va permita propriile concluzii. Am inceput auditia cu Dires Straits. Cantecul a fost ascultat in cele trei variante posibile. Voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie Streaming Qobuz – 1 vot Spotify – 1 vot Avishai Cohen, voturile au arata in acest fel: Streaming Qobuz – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie Streaming Tidal – 0 voturi Streaming Spotify – 2 voturi Roger Waters, voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 3 voturi Streaming Qobuz – 1 vot Streaming Spotify - 1 vot Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Dupa ce am incheiat ascultarea primelor trei melodii, a urmat o pauza in care am dezbatut ce am ascultat si am eliminat serviciul de streaming considerat a fi cel mai slab. Notele au vorbit, asa ca Spotify a iesit din joc. Ultima melodie din test a fost Liber Scriptus din Requiem-ul lui Verdi. Am considerat ca aceasta ultima bucata muzicala este cea mai ofertanta din punctul de vedere al informatiei. Pe inregistrare avem o orchestra sinfonica, voci feminine si un cor complet. O muzica greu de redat la o dimensiune si amploare realista. Voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 2 voturi Streaming Qobuz – 3 voturi Matematic, la final, Tidal si Qobuz au terminat la egalitate. Dincolo de aceasta matematica se pot face o multime de interpretari pe baza notelor oferite de participantii la test. Daca doriti sa le discutati o puteti face pe forumul nostru unde exista un subiect deschis. subiect forum

GoldenEar Technology este o companie americana ce dezvolta si produce boxe audio. Numele acesta tradus inseamna ‘ureche de aur’. Printre pasionatii audio-video aceste doua cuvinte definesc o persoana cu un auz exceptional. Nu este vorba de cineva care tocmai a facut un test audiometric si a trecut printr-un proces de evaluare a abilitatii sunetelor de a ajunge la creier, asa cum ati crede. Sintagma ‘golden ear’ defineste o persoana cu o experienta solida in sunet, cineva cu un creier antrenat sa foloseasca informatiile auditive primite si sa le interpreteze dincolo de limitele umane obisnuite. Sa iti definesti marca folosind aceasta sintagma presupune mult curaj. They have guts, ar spune un american scolit intr-o abordare non-vulgara. Unul dintre fondatorii acestei companii, Sandy Gross, este una din legendele industriei americane audio. Este unul din fondatorii companiei Polk Audio in frumosii ani ‘70, apoi in ’90 a pornit o noua companie audio cu numele Definitive Technology, iar in anul 2010 a pus bazele GoldenEar Technology. Nu stiu daca Sandy Gross are urechi de aur, insa istoria din spatele carierei sale de aproape 50 ani trebuie sa insemne ceva. Boxele GoldenEar sunt cu totul deosebite. Abordarea constructiva, designul exterior, materialele folosite, fac din aceste boxe un fel de alien al industriei audio. Boxa din articolul de astazi se numeste Triton Two +. Prezentarea vizuala dar si implementarea tehnologica sunt elementele unei aparitii neobisnuite. Am sa va explic in cateva cuvinte ce inseamna asta: La exterior arata ca lama unei sabii de samurai acoperita de un material textil. Acesta inveleste cu grija boxa si te fereste de taisul lamei. Glumesc, este o boxa audio, nu ai cum sa fii ranit si sa sangerezi. Triton Two este o combinatie de difuzoare pasive (frecvente medii si inalte) cu difuzoare active (bas) Basul este activ. Cele doua difuzoare de bas sunt amplificate separat de un amplificator in clasa D de 1200 wati. Acesta este montat in interiorul boxei. In spatele fiecarei boxe exista un buton de reglare a basului. Acest mic amanunt poate fi foarte folositor daca camera voastra absoarbe frecventele joase sau doriti sa vizionati un film cu efectele audio gandite sa ofere dramatism si dinamism. Difuzoarele de medii si inalte sunt configurate intr-un sistem D’Appolito. Tweeterul este de tipul Folded Ribbon cu suprafata larga pentru a permite generarea unui sunet mare cu o miscare mica. Triton Two cantareste 27,2 kg (o boxa), are un SPL de 91 dB si un raspuns in frecventa intre 16 Hz si 35 kHz. Recomandarile de amplificare pornesc de la o putere de 20 wati si se termina la 500 wati. Test muzica Sistemul de test a fost format din urmatoarele componente: Yamaha CDS 3000 (cd player), Pass Labs Int 150 (amplificator), Triton Two + (boxe), cablu balansat construit de Jack din sarma Neotech, cablu boxe Vicol Audio. Am testat boxele folosind urmatoarele inregistrari imprimate pe cd: U2- Achtung Baby, Neil Young – Neil Young, Michael Buble – Call Me Irresponsible Achtung Baby Am remarcat inca de la inceput ca aceste boxe sunt usor de amplificat. Intr-o comparatie directa cu boxele mele Focal Electra 1038 Be, Triton Two + produc o presiune acustica superioara la aceeasi putere livrata de amplificator. Situatia aceasta contrazice specificatiile tehnice ale celor doua boxe. Electra are un SPL de 93.5 dB, Triton Two + un SPL de 91 dB. Probabil aceasta diferenta sesizata de ureche apare din cauza faptului ca difuzoarele de bas din Triton Two + sunt amplificate activ. Primul lucru care te izbeste cand asculti aceste boxe este culoarea lor tonala. Sunetul unei boxe este asemeni culorilor unui sevalet. Fiecare boxa ascultata de mine in cei 15 ani de audiofilie a avut nuanta unei culori. Am ascultat boxe colorate in nuante deschise, neutre, inchise, sau mixuri ale mai multor culori. Triton Two + sunt colorate in nuante inchise, rosu intunecat, maro si negru. Frecventele joase sunt foarte prezente si extinse. Spatiul camerei pare ca se comprima din cauza impactului energetic. Ascultand basul electric al lui The Edge, am remarcat ca este bine punctat, iar notele de jos se simt puternic si detaliat. As zice ca basul coboara audibil undeva in jurul frecventei de 40 Hz. Prin contributia camerei s-ar putea chiar sa atinga o valoare de 30 Hz. Senzatia este extraordinara, sunetul se simte de parca m-as uita la un film plin de efecte sonice. Sunetele de jos au un nivel real de impact si o rezolutie buna. In ciuda acestei prime senzatii simt ca lipseste ceva. Nu este ceva major si posibil ca majoritatea ascultatorilor acesto boxe sa spuna ca sunt nebun. Nebunia asta imi sopteste ca detaliile si definitia notelor este usor blurata. Exista o pierdere a focusului ultimei note. In rest muzica este prezentata destul de solid. Sunetul pe ansamblu are claritate, fluxul muzicii curge fara sa fie deranjant. Prin comparatie, boxele mele Focal au tendinta sa scoata la lumina un nivel mai mare de detalii, iar acest fapt poate fi deranjant pe anumite inregistrari. Cu Triton Two + muzica U2 suna destul de dinamic, instrumentele sunt stranse in jurul vocii lui Bono, oferind o prezentare intima de studio. Neil Young Un album din perioada hippie. Muzica este o combinatie intre blues, folk si rock cantat in stilul anilor ’70. Vocea plangacioasa a lui Neil Young umple camera, muzicuta suflata in apropierea microfonului este prezenta si ea, pielea lovita a tobei se simte cu impact si ofera un ritm constant chitarilor electrice. In timp ce ascultam acest album, am simtit in cateva situatii ca zona frecventelor joase si midbass se transforma intr-o singura nota. Asta ar putea sugera un amestec al acestor frecvente. Restul frecventelor nu au parut afectate de aceasta concentrare a frecventelor joase. Mediile se simt energice si liniare, iar frecventele inalte reusesc sa intregeasca aproape complet intregul spectru sonor. Pe ansamblu sunetul a reusit sa ramana fidel inregistrarii in cea mai mare parte. Call Me Irresponsible Din nou basul a fost starul incontestabil. Sunetul a fost concentrat, direct si dinamic. Aceasta inregistrare este destul de comprimata, fapt ce a schimbat cu totul datele auditiei. Daca la primele doua inregistrari sunetul se simtea usor lent, acum totul s-a transformat intr-un tavalug de culoare si energie. M-am trezit aruncat pe scena miscandu-mi frenetic mainile si picioarele. La melodia ‘Me and Mrs. Jones’ am simtit ca desi nu sunt cele mai liniare boxe, exista ceva in sunetul lor care te capteaza. Francezii numesc aceasta senzatia ‘je ne sais quoi‘. Folosesc o expresie de origine franceza pentru niste boxe americane. Cred ca asta spune multe despre modul cum am perceput sunetul Triton Two +. De aceste boxe ori te indragostesti iremediabil, ori ajungi sa le urasti. Test filme Fiind inzestrate cu basi activi m-am gandit sa fac si un scurt test al sunetului intr-un film. Daca nu vedeti legatura dintre bas activ si film, inseamna ca nu ati vizionat niciodata un film cu un subwoofer asezat in aceeasi camera cu voi . Frecventele joase sunt gandite sa impresioneze, sa ofere dinamism momentelor de actiune, sa te faca sa simti emotia momentului ca si cum ai fi parte a actiunii. Marturisesc ca desi sunt un cinefil obsedat, nu am gasit niciodata energia necesara pentru construirea unui sistem audio dedicat filmelor. Mare pacat. Pentru test am folosit filmul Prometheus. Sursa video a fost un Dune HD Max, iar redarea s-a facut pe un televizor OLED LG C8. Sunetul a fost redat in varianta stereo folosind iesirea digitala din Dune HD Max pe care am conectat-o la Yamaha CDS 3000. De amplificarea s-a ocupat integratul Pass Labs, iar de traducerea sunetului boxele Triton Two +. Fiind vorba de sunetul unui film aveam nevoie de extra bas, asa ca am crescut intensitatea basului folosind butonul aflat in spatele fiecarei boxe in dreptul amplificatorului de bas dedicat. Am pornit vizionarea filmului si am cam ramas cu gura larg deschisa. Daca ma vedea cineva in acel moment, cu siguranta ar fi ras cu gura pana la urechi de figura mea. Aratam comic, garantez informatia. Chiar de la inceputul filmului intreaga camera a inceput sa trepideze lovita ritmat de ciocanul urias al unui zeu furios si iute la manie. Eu infipt in canapea. Eu proiectat pe ecran in forma unei molecule extraterestra ce se pravaleste in apa primordiala. Eu strunind o nava cosmic in vidul cosmic. Eu alergand din fata unei furtuni de nisip pe o planeta straina. Sincer, nu am avut niciodata o experienta atat de imersiva la vizionarea unui film cu boxele mele Focal. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Pro: Bas activ (puteti regla basul in functie de raspunsul camerei) Constructie Capacitate de a reda bas profund foarte usor Dubla utilizare (cinema si muzica) Contra: Sunt momente in care midbasul se simte in exces (atentie la pozitionare) O oarecare lipsa de energie in zona frecventelor inalte

Topping este o companie chineza infiintata in anul 2008.De la inceput au dorit sa produca echipamente audio la preturi accesibile. Alte informatii nu am gasit pe net, asa ca trebuie sa va multumiti cu aceste randuri.Eu am auzit de aceasta marca anul acesta, insa din ce am citit, ei sunt in lumina reflectoarelor occidentale de cel putin doi ani.Cum era si normal, ascensiunea rapida a produselor Topping a facut valva si in Romania.Asta se intampla pe la inceputul anului 2019.La cateva luni Romania a intrat pe lista tarilor cu un distribuitor oficial, iar asta ar trebui sa fie un motiv de bucurie.Sa cumperi de la un distribuitor roman are nenumarate avantaje: primesti o factura valabila in Romania, poti sa returnezi produsul in 30 de zile, ai garantie si suport tehnic. Aparitia rapida a unui distribuitor Topping este dovada ca Romania este o piata buna pentru produsele audiofile dezvoltate in China. Acum 10 ani in China existau cateva marci ce targetau nisa audiofila si nimeni nu s-ar fi gandit ca aceasta industrie va lua o asemenea amploare.In prezent numarul fabricantilor de tehnologie audiofila depaseste usor cifra 50.In Romania echipamentele audiofile dezvoltate si manufacturate in China sunt considerate o afacere buna, pentru ca au un pret rezonabil si performate masurabile bune.Totusi, sa nu va inchipuiti ca orice aparat dezvoltat in China este ieftin.De la un anumit nivel si produsele audiofile chinezesti sunt scumpe.Cercetarea & dezvoltarea, calitatea componentelor, designul interior, tehnologia inglobata, modul in care este construita carcasa, inseamna foarte multi bani investiti. Toata aceasta investitie de timp si bani la final se va regasi si in pretul aparatului. Am sa va ofer cateva exemple de echipamente audiofile cu preturi similare celor occidentale: LY Magic 5000 power conditioner - pret 8900 dolari, amplificatorul Yarland Auklet 845 - pret 2800 dolari, cablu interconect balansat Copper Colour Alpha - pret 630 dolari, o pereche de lampi (tuburi electronice) PSVane Acme 845 - pret 839 dolari, etc. Spre norocul audiofililor romani, care nu sunt dispusi sa investeasca sume mari in sistemul audio, firma Topping produce echipamente audio la preturi accesibile.Sincer, existenta acestor produse ma bucura.Un pret scazut ofera posibilitatea unui numar mare de pasionati audio sa faca primul pas in audiofilie.Se poate spune ca producatorii chinezi incearca sa democratizeze acest hobby destul de scump.Sunt constient de ironia acestei propozitii.Stim cu totii, China nu este chiar leaganul democratiei. Dupa cum ati vazut in titlu, subiectul acestui articol este Topping DX7s. Acesta este un DAC cu preamplificator si amplificator de casti, totul in aceeasi cutie.Se pare ca aceasta este moda in HiFi-ul contemporan. DX7s este un DAC real balansat ce foloseste doua ESS ES9038Q2M pentru partea de conversie digital analogical, doua XMOS XU208 pentru interfata USB si doua cipuri de amplificare pentru casti din seria TPA6120A2. Carcasa este din aluminiu anodizat de culoare neagra, iar finisajul este mat si rezistent la amprente. Ecranul OLED permite vizualizarea setarilor curente (intrare USB, iesire pentru casti, volum), informatii despre muzica redata si nivelul volumului audio. Pe panoul frontal de la stanga la dreapta avem: · Iesire casti 6,35 mm · Iesite de casti balansata · Ecran OLED · Buton de volum Pe panoul din spate avem: · Iesiri balansate stanga / dreapta · Iesiri RCA · Iesire digitala COAX · Intrare USB · Intrare COAX · Intare Optica · Intrare AES · Coexiune retea electrica · Buton inchis / deschis Am testat acest DAC pe urmatorul sistem: NUC + Daphile, Topping DX7s, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038 Be, interconect balansat DIY din sarma Neotech, cablu boxe Vicol Audio. Muzica de test: Camile Saint Saens – Symphony No. 3, Eric Clapton – 461 Ocean Boulevard, Roger Waters – Amused to Death. Camile Saint-Saens Sunetul se simte curat si detaliat.Spatiul se distinge corect in spatele boxelor cu instrumentele plasate atent in spatiu.Ascult muzica fara sa am senzatia ca orchestra ar fi inghesuita in spatiul camerei mele de auditie. Sunetul este coerent, imaginea stereo are focus, soundstage-ul este suficient de larg, dar sufera la partea de adancime.Apare o oarecare tendinta de congestive la pasajele ample, insa nimic deranjant.Topping DX7s nu are o amprenta sonora personala, este un DAC neutru, matematic.Sunetul curge liniar, oarecum rece si lipsit de personalitate.Nu este un sunet luxuriant, colorat si plin de viata, din contra, ascultatorul primeste o reproducere sonora riguroasa, fidela.Sa nu va speriati, sunetul este placut la ascultare, doar ca aceasta tendinta rece a sunetului are nevoie de un matching bun cu restul sistemului audio. Eric Clapton 461 Ocean Boulevard este o inregistrare trecuta printr-un proces de digitalizare care a pastrat sunetul original de banda magnetic.Cu Topping DX7s principalele caracteristici ale inregistrarii au ramas nealterate.Undeva in spate se simte zgomotul de banda si tendinta inregistrarilor din acea vreme de a potenta frecventele medii.Instrumentele sunt bine separate, se aud in detaliu, chitara si toba au atac, asta pentru ca raspunsul tranzitoriu este rapid si precis.Vocea lui Clapton este directa si focusata de parca intreaga energie a sunetului ar fi concentrata in aceasta zona.Exista momente cand toata aceasta energie se aduna la cativa centimetri de ureche.Simti cum cuvintele se desfac in vocale si consoane si aproape atingi legaturile infinitezimale dintre note si cuvinte.Pe de o parte ai parte de o crestere a realismului, in cealalta parte te confrunti cu senzatia usor iritanta a unui sunet congestionat pe medii.In ansamblu muzica are ritm, este consistenta si se simte in note acute de blues elctric si rock’n’roll. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Roger Waters Tehnologia QSound umple imediat camera intr-un arc de cerc de 180 grade. Efectele sonice se desfasoara de la stanga la dreapta, vocile unui radio pornit rasuna undeva in stanga mea, un caine latra in departare, o furtuna de vara se revarsa peste camera cu ploaie, tunete si fulgere.Muzica se transforma intr-o experienta vizuala tridimensionala, iar eu sunt unul dintre cei care iubesc aceasta caracteristica.Un DAC bun are datoria sa construiasca un univers muzical palpabil, iar DX7s asta face.Vocea lui Waters se aude de parca ar fi insusi zeul Poseidon ce calatoreste in carul sau tras de cai inaripati alaturi de cele doua fiice Rhode si Benthesikme.Ce sa mai spun, Topping DX7s are harul de a transforma sunetul intr-o experienta surrealista.In toata aceasta nebunie tridimensionala am remarcat o oarecare uscaciune a vocilor, tendinta basului de a nu atinge ultima nota si pastrarea unui caracter sonic analitic. Concluzie Dupa ce am terminat cu partea de opinie a acestui articol, am cautat cu Google pretul Topping DX7s in Romania.Eram foarte curios la ce pret sa vinde acest DAC / preamplificator / amplificator de casti.Audiofilii mai vechi ar spune ca este ieftin, cei mai noi cu siguranta ar gasi DAC-uri chiar mai ieftine.Un computer freek ne-ar apostrofa pe toti cu urmatoarele fraze: Bitii sunt biti.Cheltuiti o multime de bani pe prostii.Orice DAC scump face acelasi lucru ca telefonul meu si masoara cam la fel.Oare asa sa fie?Eu spun ca nu. Am ascultat si evaluat acest DAC cu atentie.Este un DAC bun pentru cei aflati la inceput de drum.Cu siguranta senzatia sa de rigurozitate in sunet va fermeca o multime de urechi.Mare atentie la matching.Sfatul meu este sa mixati acest DAC cu un sistem cu tenta muzicala dulce, chiar dark. Pro: - Pretul - Sunet riguros, matematic - Lipsa distorsiunilor - DAC, preamplificator, amplificator de casti intr-o cutie Contra: - Tendinta analitica - Media discreta

In articolul de astazi am sa va povestesc despre amplificatorul integrat Nu-Vista 600. Acesta poate fi considerat o bestie audiofila. Cu o puterea de 200 wati in 8 ohmi si un amperaj la varf de 150 amperi poate conduce aproape orice boxa din lume. Nu-Vista 600 este un amplificator cu o topologie speciala. Combina frumusetea, delicatetea sunetului de lampa de ultima generatie, nuvistor, cu designul semiconductorului. Pe de o parte avem un amplificator de putere urias, cu rezerve masive de putere, care ofera curent si viteza de atac, iar pe de alta parte avem delicatetea de matase a sunetului de trioda, nuvistor. Nu-Vista 600 face parte din gama cu acelasi nume a producatorului britanic Musical Fidelity. Aceasta este una din firmele britanice cu o traditie solida in construirea de aparatura Hi-Fi din Anglia. Firma a fost infiintata acum 30 de ani de Antony Michaelson. Cu o pregatire de muzician in spate, este absolvent de facultate de muzica si a ajuns in industria audio Hi-Fi din intamplare. A intalnit pe cineva care dorea sa construiasca si sa vanda amplificatoare cu tuburi electronice, lampi. Timp de cativa ani a fost implicat in acest proiect si a construit amplificatoare cu lampi. Compania respectiva a functionat foarte bine. Pornind de la aceasta idee s-a gandit ca se poate trai din aceasta afacere. Cativa ani mai tarziu a inceput sa proiecteze si sa construiasca diferite aparate audio pentru sistemul de acasa. Un prieten al unui dealer a ascultat un preamplificator construit de acesta si a comandat mai multe bucati. Toate s-au vandut in prima saptamana. Imediat au urmat si alte comenzi. Din nou, aproape accidental, a intrat in afaceri cu aparatura audio Hi-Fi. De atunci au trecut 30 de ani, timp in care Musical Fidelity a devenit una din marcile de traditie ale industriei britanice de audio Hi-Fi. Inainte de a intra in subiectul acestui articol am sa va ofer cateva detalii legate de tehnologia ‘nuvistor’. Banuiesc ca nu stiti prea multe despre acest tip de triode, asa ca am sa va fac o scurta istorie. Nuvistor este un tip de tub cu vid anunțat de RCA in 1959. Forma si dimensiunea aceastora este apropiata de aceea a tranzistorilor. Nuvistorii sunt mai mici comparativ cu tuburile eletronice conventionale cunoscute de toata lumea. Au forma unui degetar, dar sunt mai mici ca acesta. Tubul este realizat integral din metal si ceramica. Construirea nuvistorilor necesita echipamente speciale, deoarece nu exista nicio intubatie pentru a pompa gazele. In schimb, intreaga structura este asamblata, introdusa in plicul sau metalic, sigilata si prelucrata intr-o camera de vid mare, cu dispozitive robotice simple. Performanta acestui tip de lampa cu vid de semnal mic este net superioara tuburilor electronice clasice. Performanta excelenta VHF si UHF, plus un nivel al zgomotului redus sunt principalele atuuri pentru care au fost folositi intens in aparatele ultra performante din anii ’60. Descriere Nu-Vista 600 La exterior amplificatorul arata grandios. Cu dimensiuni generoase de 483 x 187 x 510 cm si o greutate de 34 kg il remarci imediat, chiar si in situatia in care este aruncat intr-un colt. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, am sa va descriu momentul in care a trebuit sa il instalez in sistemul de acasa. Pentru amplificatorul meu Pass Labs Int 150 am construit o platform speciala pe podea. Integratul Pass fiind mare si greu, am avut grija ca platforma sa fie suficient de incapatoare si solida. Cand a sosit Nu-Vista 600 am fost nevoit sa mut integratul Pass in alta parte si sa il asez pe acesta pe platforma special amenajata. Cu greu am reusit sa pozitionez Nu-Vista 600 pe suprafata platformei. Nu reuseam sa potrivesc piciorusele de sustinere in asa fel incat sa incapa pe platforma. Pana la urma am fost nevoit sa sprijin piciorusele din spate partial pe platforma. Carcasa este construita din aluminiu periat, de culoare gri antracit, oferind senzatia aceea de ‘true high-end’. Pe partea frontala avem doua butoane mari si albe cu care controlam diferitele functii ale aparatului, si un ecran mare pe care sunt afisate informatiile despre volum si conexiune. Din butonul din stanga schimbam conexiunile, iar din cel din dreapta umblam la volum. Sub aceste doua butoane mari se gasesc alte doua butoane micute. Cu unul dintre acestea pornim / oprim amplificatorul, iar cu celalalt pornim / oprim functionarea ecranului aflat pe mijlocul fetei frontale. In spate avem conexiunile balansate si nebalansate, conexiunile pentru boxe si conexiunea pentru cablul electric. In interior NuVista 600 seamana foarte mult cu fratele sau mai mare, NuVista 800. Este construit intr-o configuratie dual mono cu cate un transformator de 1kw pentru fiecare canal si o parte de preamplificare complet separata. Partea de semnal este foarte scurta pentru a nu exista interferente. Amplificatorul foloseste un design imbunatatit al placii de baza, cu toate piesele montate la suprafata. Triodele Nuvistor sunt montate foarte aproape de circuitele de preamplificare, cu trasee scurte si perpendiculare pentru a minimize efectele de camp induse. Specificatii Putere: 220 W pe canal in 8 ohmi THD: <0,005% tipic 20 Hz – 20 kHz Raport semnal zgomot: >103 dB Raspuns in frecventa: +0, -0.1 dB, 10Hz la 30 kHz Intrari: 4 x RCA / Phono 1 x XLR General: Dimensiune LxHxD (mm): 483 x 187 x 510 Greutate (neambalat / ambalat) – 34 kg / 45 kg Am testat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: Yamaha CDS 3000 – cd player NuVista 600 – amplificator Focal Electra 1038 Be – boxe XLR XLO Reference – cablu interconect Vicol Audio – cablu boxe Muzica de test a acoperit stilul electro, blues-rock si muzica culta. Am ascultat muzica exclusiv de pe cd-uri. Albumele folosite au fost urmatoarele: Massive Attack – Mezzanine, Eric Clapton & Friends – The Breeze An Appreciation of JJ Cale, Gustav Mahler – Simfonia a-5-a (Zubin Mehta & New York Philharmonic). Mezzanine Nu-Vista 600 livreaza muzica cu un atac si o viteza incredibila. Este ca o masina de Formula 1 dezlantuita pe o autostrada. Basul este EXCEPTIONAL. Are o adancime si o greutate impresionanta. In acelasi timp este transparent, clar si limpede ca apa unui rau de munte. Are soliditate fara sa piarda fluiditatea si este puternic ca un taur furios ce se pregateste sa intre in ovalul coridei. Aproape a adaugat o octava in plus. Simt ca frecventele joase se extind. Greutatea suplimentara a basului pare ca potentiaza celelalte zone ale spectrului sonor, ceea ce face ca sunetul sa fie spatios si aerisit. Sunt atat de prins de muzica incat piesa a-3-a a albumului, Teardrop, ma ia pe nepregatite. Oare cand a trecut timpul? Vocea feminina se distinge foarte clar, de parca ar canta in fata mea. In timpul acesta restul instrumentelor generate electronic acopera camera circular. Ma aflu in mijlocul unui vulcan de energie pura. Sunt inconjurat de sunete, acestea vin in valuri catre mine, creierul le decodeaza si le transforma in muzica. Auditia devine o experienta aproape cinematica. Spun aproape cinematica pentru ca lipsesc imaginile. La piesa “Exchange” contrabasul musca din mine. Este asemeni unui urias pradator diurn cu coltii in forma de iatagan ce se repede cu furie peste simturile mele. Ce sa va mai spun, NuVista 600 controleaza totul impecabil. The Breeze An Appreciation of JJ Cale Uitati de sunetul uneori metalic si enervant al unora dintre inregistrarile moderne. Sunetul acela care devine repede obositor din cauza compresiei sau artefactelor digitale. Tuburile nuvistor filtreaza totul, oferind o anumita dulceata si lichiditate. Cu toate acestea sunetul nu este eufonic sau colorat in mod clar si nu modifica prezentarea generala. Este un sunet nuvistor, asta cu siguranta, un mix intre realismul digitalului modern si placerea auditiei unui disc de vinil pe un sistem audio vintage. Ascult electric blues de cea mai buna calitate la mine acasa cu placerea unui copil ce tocmai a descoperit ciocolata. Tranzientii au un atac impresionant si intreaga prezentare emana o dinamica care face ca muzica sa sune energic si alert. Peretii si podeaua vibreaza in ritm de chitara si toba, imaginatia o ia razna, gonesc la volanul unui Ford Mustang pe Route 66 catre vest si ascult blues. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Gustav Mahler – Simfonia a-5-a Simfonia debuteaza cu sunetul energic al unei trompete. Simt cum alama ofera corp notelor muzicale, transformand efemerul secundelor de introducere intr-un moment bine delimitat in timp si spatiu. Apoi intreaga orchestra se avanta catre mine intr-un ritm crescendo, intensitatea muzicala creste, camera se umple de instrumente muzicale. Linistea se asterne pret de cateva milisecunde. O usoara ploaie de primavara incepe sa curga din viorile asezate in stanga mea. Din nou ritmul creste, scena se desface pe cele trei dimensiuni, aud instrumentele de suflat asezate adanc in interiorul scenei, simt timpanele cum sunt lovite usor cat sa creeze senzatia unor tunete indepartate ce prevestesc furtuna. Sunt invitat sa privesc un tablou ce zugraveste inceputul primaverii, o imagine lirica perfect definita de geniul lui Mahler. Muzica este stralucitoare, tonica, bogata, dulce. Sunetul are o anumita lichiditate tonala care creaza o impresie foarte relaxata si curgatoare. Scena sonora este holografica, cu o imagine stereo vie, realista si o amplasarea clara a instrumentelor. Ascult muzica si ma simt de parca as fi invitat la una din seratele de gala de la Davies Symphony Hall. Concluzie Nu-Vista 600 este in primul rand o masinarie audiofila de top. Arata ca un amplificator audio high-end si suna pe masura. Acest amplificator asambleaza muzica intr-un mod foarte personal, oferind o combinatie intre sunetul modern si cel vintage. Sunetul acestuia este o combinatie intre viteza, dinamica, latime de banda, sunet tridimensional, stralucire, caldura si putin romantism. Pro: dinamica + tranzienti personalitate muzicala putere fara limite fluiditate constructie Contra: pretul caracterul exotic