Sari la conținut
HiFi Tech
  • Arată toate categoriile

    Revista audio video

    • HiFi Tech
      Tzakiridis Zeus este un preamplificator Phono hibrid Moving Coil  / Moving Magnet. Hibrid, deoarece folosește op-amps  cu zgomot foarte scazut pe intrare si un tub electronic (6DJ8) pe iesire, in aranjament catod. Este echipat cu o sursa de alimentare sofisticata, compusa din patru surse de curent continuu independent. Zeus ofera patru variante de selectare a impedantei  de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi.
      La exterior acest phono preamplificator arata masiv si este greu. Partea frontala este de culoare alba / gri. In stanga acesteia este pozitionat  buton de pornire, iar pe centru este gravata sigla firmei. Partea din spate arata la fel de spartan, avem o pereche de intrari analogice si o pereche de iesiri analogice, plus impamantare. Zeus este acoperit cu o tabla neagra ce pare de magneziu (nu am gasit date care sa imi confirme acest lucru). Prin aerisirile aflate in partea superioara se poate distinge un transformator mare asezat frontal in partea dreapta si placa de baza care ocupa o suprafata aproape egala cu dimensiune cutiei.  

      Sistem de test:
      Audiotechnica LP5 – pick-up
      Tzakiridis Zeus - phono
      Pass Labs Int 150 - amplificator
      Focal Electra 1038 BE - boxe
      Kymber Cable, Neotech DIY , Vicol Audio – cabluri
      Muzica de test: Peter Tchaikovsky – Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2, Eric Clapton – Money and Cigarettes, Ella Fitzgerald and Louis Armstrong – Ella and Louis.


      Ascultare
      Prima impresie. Sunet discret, fara urma de loudness. Daca cautati un phono cu sunetul aruncat direct in fata, phono-ul Zeus nu este pentru voi. Din acest motiv sunetul nu impresioneaza la prima auditie, cum nu impresioneaza nici o inregistrare pe banda magnetica comparata cu una digitala. Inregistrarea pe banda pare mai rotunda, muzicala si are o dinamica moderata. In contrast, cea digitala este acuta, directa, nu iarta si are o dinamica extinsa. Asa se simte si sunetul Zeus.
      Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2
      Asaltul viorilor, viloncelelor, porneste trepidant, cu calitati tactile delicioase, cu timbre si texturi frumos definite. Undeva in spate, bataile in timpane si putinele alamuri folosite se simt atenuante, si sunt undeva la limita inaudibilului. Apoi intra solistul care ataca clapele pianului cu o forta credibila, fara a afecta proportia sonica dintre pian si restul instrumentelor. Sunetul se transforma intr-un tot unitar monolitic din care pare sa dispara oboiul si fagotul. Sunetul acestora este atat de discret incat trebuie sa maresc volumul ca sa le aud. Spatiul orchestrei este suficient de extins oferind un sentiment de profunzime destul de coerent. Pe ansamblu perceptia orchestrei este discreta, contemplativa, de parca ai fi asezat undeva in spatele salii de auditie. 
      Money and Cigarettes
      Simt inca de la primele acorduri ca aceasta inregistrare a fost facuta inca de la inceput in format analogic. Sunetul este cald, placut, dulce ca mierea albinelor. Texturile instrumentelor sunt placute, clapa aduce ritm si echilibru, iar chitara are o delicatete de matase. Personal as fi preferat ca sunetul de chitara sa se simta electric, cu mai mult foc, chiar un pic agresiv. Stiu ca acest album al lui Clapton este unul pe stilul slow, muzica de cognac la ceas de seara, dar chiar si asa parca as fi preferat ca muzica sa fie mai incisiva. Din nou am acea senzatie de sunet laid back, ma bucur de muzica, sunt relaxat, insa nu sunt acolo in studio. Cu siguranta acest tip de sunet va oferi seri de neuitat persoanelor contemplative, insa va produce discomfort firilor expansive, celor care cauta sunetul de monitorizare. 
      Ella and Louis
      Zeus  pare construit pentru acest tip de inregistrari. Muzica are un ritm excelent, este prezentata fara efort si ofera un sentiment fantastic ascultatorului, chiar de implinire emotionala. Vocea Ellei este aproape perfecta. Trompeta si mai apoi vocea lui Louis completeaza intregul tablou muzical fara sa existe momente fortate. Nivelul de detalii este usor atenuat daca priveste muzica in ansamblu, insa daca te concentrezi pe fiecare voce, instrument, realizezi existenta unei sinergii muzicale complexe, un fel de trambulina elastica care te arunca in sus si te lasa sa privesti fiecare detaliu.Timbral sunetul pastreaza coloratura originala si este prezentat in culori calde si generoase. La capetele frecventelor nu exista acea senzatie crocanta specifica sunetului electronic, simti ca asculti o muzica inregistrata acum 64 de ani. Asculti vocea Ellei si a lui Louis si realizezi ca ai uitat de articolul pe care trebuie sa il scrii.

      Concluzie
      Daca sunteti in cautarea unui phono pentru pick-up cu un sunet dulce, cald, contemplativ, un sunet unde nu detaliile sunt importante ci atmosfera indusa de muzica, atunci Zeus poate intra pe lista voastra pentru a fi testat. Daca va aflati la polul opus si tot ce doriti sunt detaliile, sa smulgeti ultima picatura de informatie din disc, atunci cautati in alta parte.
      Pro:
      Sunet ce aminteste de vremurile de inceput ale inregistrarilor analogice
      Prestatie sonica buna pe inregistrarile vechi.                                                                                                                                                                                              Patru variante de selectare a impedantei  de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi.
      Contra:
      Reglajele specifice pentru doza sunt in interiorul aparatului. Pentru acces trebuie sa deschizi capacul aparatului.
      Pretul, pentru cei cu buget limitat. 
      Articol scris de Robert Flescan
       
    • Acum doua saptamani intr-o discutie pe forumul HiFi Tech a aparut ideea unui test audio blind in care sa comparam sunetul Red Book (CD, 16 biti)  cu fisiere audio digitale in format hires, 24 biti. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus si organizat un test-auditie blind in care participantii urmau sa identifice, evalueze, sunetul considerat cel mai performant. Cu cateva zile inainte de intalnire Ciprian, gazda noastra, a propus sa introducem in testul comparativ si muzica imprimata pe SACD. Dupa cum bine cunoasteti SACD-ul este unul si acelasi lucru cu formatul digital DSD, doar ca acesta este imprimat in format fizic pe un CD special. Daca sunteti un cititor nou al revistei, ar trebui sa stiti ca acesta este al patrulea test audio blind pe care HiFi Tech il organizeaza. Atasez link-uri catre ultimile doua teste. Primul test a fost organizat acum mai bine de un an. Daca doriti sa il gasiti, cautati in paginile de articole ale revistei.
      Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei formate CD vs SACD (DSD) vs HiRes Audio. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei formate audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa muzicala.
       
      Pe 26 Ianuarie, ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit  la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului si cateva discutii de administrare am pornit testul. Si de data aceasta am avut norocul sa putem face acest test folosind un sistem audio de top.  
      Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: 
      Aurender X100L – transport digital + Mutec MC3-USB  x 2 – reclocker / ceas digital extern
      Accuphase DP 750 – CD / SACD  si convertor D/A                                                                                                                                                                            Accuphase C3850 – preamplificator
      Lamm M1.2 – amplificatoare mono
      Wilson Audio Sophia 3 – boxe
      Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului  X100L                           
      Muzica folosita:  Diana Krall – All or Nothing at All, Miles Davis – So What, Roger Waters – What God Wants, Pt.I

      Sistem de notare
      Sistemul de notare a ramas acelasi ca si la testele anterioare. Am agreat ca nota 1 sa fie cea mai mica si nota 5 cea mai mare. Acest sistem de notare ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. Va atrag atentia ca rezultatul final este o radiografie a interpretarii noastre subiective din momentul testului. Sfatul meu este sa incercati propriul test cu concluziile de rigoare. 
      Pozitia de ascultare
      Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si  a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a dorit sa participe la test, preferand doar sa asiste si sa socializeze. La acest test participantii nu au dorit sa schimbe pozitia de ascultare, asa ca fiecare dintre noi a pastrat pozitia initiala. Personal, consider ca daca am fi schimbat pozitiile de ascultare, concluziile participantilor nu ar fi fost atat de stranse si am fi avut un rezultat mai curat.

      Auditie si rezultate 
      Am inceput auditia cu Diana Krall, am continuat cu Miles Davis si am incheiat cu Roger Waters. Fiecare melodie a fost ascultata in cele trei variante posibile CD / SACD / Hi-Res Audio, fara ca participantii sa cunoasca ordinea. Voturile au arata exact ca in imaginea atasata articolului. Am blurat numele participantilor pentru ca am uitat sa vorbesc cu ei despre acest lucru si in momentul scrierii articolului nu am acordul lor sa le fac numele publice. Daca vor dori acest lucru mai tarziu, voi adauga o imagine in articol in care numele lor sunt vizibile.
      Notele finale pentru cele trei formate au fost:
      CD – 49 puncte
      SACD (DSD) – 57 puncte
      Hi-Res Audio – 52 puncte
      Articol scris de Robert Flescan

    • Seria de teste audio blind continua la HiFi Tech cu o noua sesiune. De aceasta data comparam calitatea auditiei intre un CD (Red Book CD format) si fisiere cu muzica hi-res audio (format audio de inalta rezolutie). Ca de fiecare data, dupa incheierea testului, redactia HiFi Tech va scrie un articol.
      Sistemul de test va fi compus din urmatoarele componente:
      Surse: Accuphase DP750 - sursa CD si Linn Selekt DSM cu Katalyst DAC - sursa fisiere hi-res Accuphase 3850 - preamplificator Lamm M1.2 -  amplificatoare stereo de putere Wilson Sophia - boxe audio Cabluri - Transparent, Siltech Si de data aceasta avem un loc disponibil la testul nostru. Daca sunteti interesati sa participati scrieti-ne pe adresa: [email protected]
      Testul va avea loc in data de 26 Ianuarie, ora 11:30.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

    • Am un mare respect pentru cei de la NuPrime, asta după ce am testat DAC-9 și DAC-10H de la ei, ale căror review-uri le puteți citi aici, în hifitech.ro. Ambele mi s-au părut peste așteptări. Cred totuși că DAC-9, deși mult mai ieftin, are un raport preț-calitate mai bun, este mai valoros. A fost, de altfel, și alegerea mea pentru aparatul anului 2019.

      Așa că am primit cu deosebită bucurie (am considerat-o chiar ca pe un cadou de sărbători) sarcina de a testa chiar un CD-Player de la NuPrime, CDP-9. CD-player în 2020! Pare total anacronic. Probabil va exista un comeback al CD-ului, așa cum s-a întâmplat cu vinilul în ultimii ani sau cum se întâmplă cu casetele în acest moment, dar am mari dubii că acest comeback va avea loc în următorii 10 ani, dacă va avea vreodată….
      Din păcate pentru cei care au început să citească articolul și după primele rânduri au crezut că e vorba de testul unui CD Player și au abandonat – pierderea lor! CDP-9 nu este un simplu CD Player. CDP-9 este un CD Player/DAC/Preamp/Upsampler! De fapt, nici nu știu de ce am pus „upsampler” la urmă. Pentru că CDP-9 este un mare upsampler înainte de toate și unul chiar fabulos după umila mea părere! CDP-9 face upsampling la orice semnal primit, fie că e vorba de una dintre multiplele sale intrări digitale sau de propriul transport CD, la PCM768 sau DSD512! Da, domnilor, la DSD512. Eu unul, cu un PC i7, nu reușesc să fac upsampling la DSD512 fără întreruperi. Semn că CDP-9 nu are doar un hardware de top în el, ci e și optimizat așa cum trebuie. Dar hai să le luăm pe rând, deoarece entuziasmul meu pentru această creație a celor de la NuPrime m-a determinat să anticipez cam prea mult.
      Ca design exterior, CD-9 nu e vreo surpriză pentru cei familiarizați cu conceptul NuPrime, acesta este făcut să se potrivească din punct de vedere conceptual perfect cu celelalte creații ale lor. Bine construit, bine închegat, solid (pare mai greu decât este în realitate), telecomandă de calitate, cu butoane metalice, pur și simplu nu ai ce să îi reproșezi din punct de vedere al design-ului exterior.
      Cât despre interior, în primul rând ceea ce vedeți în părțile laterale reprezintă o idee ingenioasă a celor de la NuPrime pentru reducerea vibrațiilor. De ce să faci o bază multistrat costisitoare pentru a obține greutate și inerție, când poți pune pur și simplu două greutăți, de o parte și de alta, pentru a obține același efect? Sincer, nu m-am gândit până acum la așa ceva și cred că e o idee foarte bună de tuning, pe care o poate pune în practică oricare dintre voi.

      Acum, că am ajuns la interior, trebuie să spun că există un aspect care la început mi s-a părut ca având un potențial de turn-off. Acesta este reprezentat de sursa de alimentare externă, în loc de una clasică, internă. Am mai avut în test cu ceva timp în urmă un DAC formidabil ca raport calitate-preț și anume Musical Fidelity MX, care însă mi s-a părut în mod clar dezavantajat de sursa externă ridicolă pe care o folosea, de mărimea unui alimentator de smartphone. Din acest motiv, în articolul testului respectiv am și menționat că pot fi procurate surse de alimentare externe mult mai bune. Cam așa a fost și cu NuPrime CDP-9 când am aflat că are sursă externă. Mă gândeam: încă un DAC care necesită o cheltuială în plus ca să sune la capacitatea lui maximă. S-a dovedit însă că are o sursă externă chiar decentă, care în mod clar poate beneficia de un cablu de alimentare bun. Însă în mod sigur există deja upgrade-uri aftermarket pentru alimentare, pentru acel mic plus, acel mic „more of the same” la care râvnesc audiofilii.
      CDP-9 este construit în jurul unui cip DAC Sabre Es9028PRO care, dacă nu mă înșel, este superior chiar și celui din DAC-10H. Prin superior vreau să spun ulterior, adică mai nou. Bine, nu știu cât de mult mai contează acest lucru. În timp, mi-am dat seama că cipul dac în sine are legătură cu sunetul final al unui aparat doar în măsura în care poate determina construirea unei anumite scheme specifice în jurul lui. Dar cipul dac nu are un sunet per se. Probabil de aici au și pornit unele prejudecăți gen „cipurile Sabre au un sunet rece și clinic”, „cipurile AKM au un sunet cald”. Din câte am aflat, firmele care fabrică cipurile livrează chiar și schema recomandată, implicită, care să fie construită în jurul lor. Însă orice inginer competent poate modifica acea schemă oricând și să imprime un voicing diferit sunetului final.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

      Datorită acestui Sabre, CDP-9 lucrează până la PCM 32/768  sau DSD512, după cum am menționat anterior.
      Pe de altă parte, unitatea CD conține un drive Philips care, spun cei de la NuPrime, scanează discul la o viteză constantă, minimizând vibrațiile și erorile. Eu folosesc CD playere de vreo 20 de ani și credeam că toate citesc discul la o viteză constantă. Culmea, se pare că nu!
      Transportul CD este practic o combinație Philips – Sony (!) între SAA7824HL și KHM-313, cu algoritmi special creați de NuPrime pentru reducerea jitterului.
      Pentru că am lăudat de la început CDP-9 ca fiind un upsampler de top, trebuie spus că acesta folosește un Sample Rate Converter (SRC) care convertește la nivelul mega-hertzilor, înainte de a aduce sunetul final la rezoluția dorită.
      Acum îmi dau seama că am uitat să menționez că CDP-9 este inclusiv un potent amplificator de căști. De fapt, ce nu este CDP-9? Pentru cei care ar avea ezitări din cauza prețului destul de ridicat, gândiți-vă câte funcții de calitate are acest aparat și cât v-ar costa să luați astfel de componente separat.
      În etajul analogic, CDP-9 folosește un modul Ultra Linear Class A module (ULCAM), construit în întregime cu componente discrete.
      Dar hai să lăsăm descrierile tehnice, deoarece acestea pot fi găsite pe șapte mii de site-uri, inclusiv pe site-ul oficial NuPrime, și să trecem la ceea ce ne interesează: cum sună?
      Am testat CDP-9 într-un sistem alcătuit dintr-un amplificator Primare A30.1, pilotând Kef Reference 107. Cablurile au fost Kimber 4PR pentru boxe, iar interconnectul folosit a fost PCS Monitor (Perfect Crystal Simmetry) integrat în crossover-ul extern al boxelor Kef. Am testat în diverse combinații: prin USB sau prin optic sau coaxial folosind atât un streamer, cât și un transport CD-Player extern, cu aproximativ toate formatele și rezoluțiile pe care CDP-9 le știe gestiona. Acestea fiind aproape toate cele existente.
      Să o luăm metodic și să începem cu partea de CD, deoarece acesta este principalul element care diferențiază CDP-9 de DAC-urile celor de la NuPrime. Trebuie să spun că mă așteptam ca transportul CD să fie unul specific transporturilor CD din prezent (care pot fi găsite inclusiv în scule ultra high-end – hai să nu ascundem după deget și să pretindem altceva: din punct de vedere al construcției, transporturile așa-zise de top construite de Philips în prezent sunt …. (și aici introduceți voi adjectivul dorit) comparativ cu transporturile Philips făcute până la începutul anilor 90): ușurele, firave, plasticoase, zgomotoase. Cel din CDP-9 în mod clar se încadrează în primele trei, cu excepția ultimului: și anume, nu este zgomotos. Dar deloc. Dimpotrivă, este silențios, glisând foarte elegant, semn că cei de la NuPrime au mai personalizat și optimizat pe ici, pe colo, pe unde s-a putut.
      CD-ul e citit destul de rapid, iar în timpul citirii transportul este silențios, îl poți auzi doar dacă îți lipești urechea de carcasă.

      Am fost foarte curios să aud cum sună un upsampling de „good old CD” la PCM768 sau DSD512. Chiar și acum, când scriu DSD512, îmi dau seama că e prima dată când am auzit un CD cu upsampling la DSD512 și că este un eveniment audiofil pentru mine.
      Dar am vrut mai întâi să văd cum sună CDP-9 ca CD Player cu PCM44, adică fără nici un upsampling. Și să îl compar cu alte CD Playere pe care le aveam la îndemână, printre care un Pioneer PD-77, un Sony X55ES, un Grundig CD8400 etc. Adică am vrut să văd cam pe unde se situează un CD player actual în comparație cu niște cd playere evaluate la un nivel bun în anii de glorie ai CD-ului (anii 90 fiind anii în care cd-urile au atins cele mai mari vânzări din istoria lor). Prima diferență a fost una pe care am observat-o și cu alte ocazii, și anume adâncimea scenei combinată cu focalizarea scenei. Cu CDP-9, scena este pur și simplu mai adâncă, mai focalizată, mai precisă, mai ușor de urmărit. De exemplu, cu albumul Zooropa al celor de la U2, scena este mult mai bine proiectată, mai cinematică, mai tridimensională. Nu este atât de largă ca în cazul playerului Pioneer PD-77, dar întreaga structură sonică este mult mai bine stratificată, o discerni mai ușor. Informația muzicală este mult mai ușor de urmărit, de asimilat. Trecând la Simfonia a IX-a a lui Beethoven, senzația persistă, pasajele bombastice au o anumită coerență și lipsă de aglutinare care le fac să fie mult mai veridice, prezentarea devenind holografică.
      Pentru că am pomenit de Zooropa, am spus și cu alte ocazii că este un bun album pentru a testa extensia basului unui sistem. În cazul Kef-urilor 107, este perfect pentru ca acestea să își etaleze infrabass-ul în toată splendoarea lui. CDP-9 se achită perfect de sarcină, joasele fiind închegate, parcă aproape le poți simți conturul. Când am comparat folosind Pioneer PD-77 sau Sony x55es ca transport conectat prin coaxial sau prin optic, parcă extensia era și mai mare, însă parcă pe undeva basul își pierdea o oarecare densitate și acea senzație de contur, așa că am dedus că partea electronică din CDP-9 colaborează cel mai bine cu propriul transport.
      Trecând la upsampling, tot folosind CD-ul ca suport, sunetul în mod clar câștiga în prezență, fie că vorbim de PCM768, fie că vorbim de DSD512. Da, acesta era principala diferență audibilă imediat, senzația de prezență, de veridicitate mult mai mare. Semn că CDP-9 chiar are un upsampler de mare clasă în el. Apropos, am preferat să folosesc CDP-9 direct la PCM768 sau DSD512, fără să mai trec prin toate treptele intermediare. Adică dacă se poate, de ce nu? Nu de alta, dar în curând trebuie să îl predau și rămân iar blocat la DSD256.
      Pe care dintre cele două metode de upsampling le-am preferat? Sincer, a depins foarte mult de muzică. Că tot am pomenit de Simfonia a IX-a a lui Beethoven (New York Philharmonic – Zubin Mehta), am preferat PCM768, parcă sunetul avea o prezență mai dinamică, mai explozivă, pe care o consider necesară unei astfel de interpretări. Pe undeva se pierdea ceva din adâncimea scenei pe care o aveam cu DSD512, foarte puțin totuși, dar cu DSD512 sunetul începea să aibă o anumită suavitate care lua ușor din impactul interpretării. Deși, cu DSD, sunetul părea și mai detașat de boxe, boxele efectiv dispărând din ecuație. Până la urmă, e foarte greu să hotărăști, în general, ce preferi între PCM și DSD, fiecare are propriile atuuri.
      Am preferat PCM768 și în cazul unui metal greu, gen Deicide. Tot datorită acelei senzații de dinamică explozivă. Însă, de exemplu, cu ultimul album al celor de la Ghost (Prequelle – apropos, ați văzut videoclipul de la „Dance Macabre”? Dacă nu, uitați-vă chiar acum la el, e bestial…in a funny way!), am preferat DSD512. Parcă acea senzație ușoară de sunet mai suav se potrivea mult mai bine muzicii. Cu DSD512, senzația de fluiditate e și mai pregnantă. Plus, bineînțeles, acea tentă de analogic, care poate fi foarte seducătoare, mai ales când un album chiar se potrivește acestui stil de redare.
      Trecând la USB, trebuie să spun de la început că CDP-9 și-a păstrat temperamentul. Sincer, nu am observat vreo diferență audibilă imediat între a folosi PC-ul ca transport sau a folosi propriul transport al lui CDP-9. Asta atâta timp cât am păstrat upsampling-ul în CDP-9. Când am trecut la upsampling-ul în laptop (limitat la DSD256, deoarece atât poate laptopul fără glitch-uri), senzația a fost de downgrade cam în toate aspectele! Nu ceva pregnant, dar destul de audibil încât pentru niște urechi fine ca ale mele să fie deranjant. În primul rând se pierdea din senzația de prezență. De exemplu, când ascultam un album ca Esoteric – The Maniacal Vale, cu upsampling în CDP-9 acea senzație de prezență imprima sunetului o anumită magnitudine, o senzație de „imensitate”, care se cam pierdea cu upsamplingul în laptop. În plus, deși extensia fantastică a joaselor se păstra, parcă de data aceasta basul devenea cam prea închegat și cam percutant, pierzându-și pe undeva senzația de naturalețe și dexteritate avută cu upsampling în CDP-9.
      Ok, ca să nu o mai lungesc mult (iar va spune Robert că „povestesc prea mult”), părerea mea clară este că CDP-9 este un upsampler de categoria grea și că acesta ar trebui să fie principalul criteriu pentru achiziția lui. Dacă mai adăugăm și construcția lui de clasă, plus faptul că strict ca CD Player este foarte fin, datorită ieșirilor digitale (coaxial, optic) putând fi folosit inclusiv ca transport CD, cred că raportul calitate oferită – preț este fabulos.
      Dacă aș fi testat CDP-9 în 2019 (de fapt am început să îl testez în 2019, dar testele s-au întins inclusiv până în 2020), aceasta ar fi fost de departe alegerea mea pentru componenta anului 2019. Nu că aș avea vreun regret că am ales DAC-9, tot de la NuPrime. Este un DAC fantastic. Așa că probabil că CDP-9 va rămâne alegerea mea pentru componenta anului 2020. Am mari dubii că va apărea ceva care să îl detroneze, într-atât de impresionat sunt de valoarea acestui aparat.

      PRO:
      -  Upsampler de mare clasă
      -  CD Player silențios și foarte fin
      -  Redare de o calitate superbă în gama de preț
      -  Construcție
      CONTRA:
      -  Aici ar trebui să menționez sursa externă, dar dacă acesta e prețul care trebuie plătit pentru a avea acest sunet în această gamă de preț, accept bucuros!
      Articol scris de Andi Teaha
       
       
    • GoldenEar Triton One.R sunt continuare unui vis inceput cu modelul Triton One. Sandy Gross, cofondator GoldenEar,  a dorit sa ofere un sunet complet, fara compromisuri, la un pret accesibil. Noul model aduce imbunatatiri in ceea ce priveste aspectul si  caracteristicile tehnice imprumutate de la modelul Triton Reference. 
      Triton One.R arata la exterior ca o sabie de samurai de culoare neagra. Are o inaltime de 137 cm, adancime de 34 cm si o latime in partea din spate de 20 cm care se ingusteaza catre partea frontala asemeni unei lame. Greutatea unei boxe este de 36 kg. Fata de modelele mai ieftin corpul boxei nu mai este acoperit cu o panza neagra. One .R este finisata intr-o proportie de 70% cu un lac negru lucios. Zona frontala este acoperita cu o grila de protectie construita dintr-un material dur si panza, cu rol de protectie pentru cele 5 difuzoare plus un tweeter, iar in cele doua zone laterale avem cate un panou dreptunghiular a carui rol este sa protejeze cele 4 radiatoare pasive. 

      In partea de sus a partii frontale exista un tweeter ribbon HVFR ™ imbunatatit fata de vechiu tweeter cu un magnet ce foloseste mai mult neodim, la fel ca al seriei Reference . Tweeterul este incadrat de o pereche de difuzoare de polipropilena-con / mid / bass de 5,25” plasate deasupra si sub acesta intr-o configuratie D'Appolito. Basul este redat de trei difuzoare Quadratic Reference 5” x 9” aflate in partea inferioara a boxei. Pe lateralele boxelor se gasesc patru radiatoare inertial balansate pentru dispersia energiei din interiorul cutiei, cate doua pe fiecare parte. In interiorul cutiei, undeva in zona de jos a boxei, este montat amplificatorul de 1600 watt ce foloseste un DSP de 56 biti. Toate difuzoarele din modelul One.R sunt actualizate cu tehnologie din seria Reference. Amplificatorul in clasa D ce motorizeaza difuzoarele de bas este identic cu cel care se gaseste in subwooferul SuperSub.
      In partea din spate a boxei avem mufele pentru cablul de boxe, intrarea RCA LFE ce poate fi utilizata intr-o configuratie home theater daca doriti ca procesorul sa stabileasca nivelul pentru iesirea subwooferului. Daca nu se doreste acest lucru, nivelul subwooferului poate fi setat cu un buton rotativ aflat langa conexiunile boxelor.
      Am testat boxele folosind urmatorul sistem: 
      NUC / Windows 10 / Audirvana
      Yamaha CDS3000 – am folosit exclusiv partea de DAC asincron via USB
      Pass Labs Int 150 – amplificator
      Triton One.R – boxe
      Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio

      Marturisesc ca inainte sa ma apuc de teste am citit cateva articole despre Triton.R. Peste tot am gasit numai cuvinte elogioase. In unele articole Triton.R erau comparate cu boxe care atingeau preturi ametitoare pentru un om normal. Din acest motiv m-am hotarat sa ‘stresez’ la maxim aceste boxe. A fost genul de provocare  ‘ori la bal, ori la spital’. 
      Muzica de test
      Pentru dinamica am folosit doua pasaje din Recviemul Verdian: Mors Stupebit si Liber Scriptus; si pasajul Dansul Cavalierilor din baletul Romeo si Julieta a lui Prokofiev. 
      Pentru vocile feminine am ascultat inregistrari ale artistelor Diana Krall si Norah Johnes.
      Vocile masculine le-am testat folosind inregistrari ale lui Roger Waters  si Eric Clapton.
      Pentru frecventele joase / implementarea DSP a subwooferelor active am ascultat inregistrarea live a basistului Ray Brown si am rulat cateva demouri video Dolby Atmos.
      Verdi / Recviem – Pasajul debuteaza in acordurile triste ale instrumentelor cu coarde. In spatele notelor se disting mici zgomote ce par venite de pe scena. Apoi intra vocea grava a tenorului. Basul coboara atat de jos incat iti provoaca frisoane. Raceala mortii isi face simtita prezenta in camera. Spatiul inregistrarii se simte complet, de parca boxele ar fi taiat timpul si spatiul generand o copie fidela a momentului inregistrarii. Acustica salii se simte pana in cele mai mici detalii, iar asta transforma camera de auditie intr-o catedrala construita dupa canoanele gotice, cu bolta inalta in arc frant. Sunt atras intr-un décor flamboaiant, care abunda in detalii exagerate. Muzica se astern grav, cu greutate, peste simturile mele incordate la maxim. Urmatorul pasaj intervine miraculor, vocea sopranei este asemeni unei maini salvatoare ce incearca sa ma traga catre lumina. Orchestra se întinde mult peste granitele fizice reprezentate de peretii camerei. Corul se contureaza la cativa metri in spatele sopranei, este asemeni unui perete de voci perfect definit. Notele sosesc din  zona unde se afla corul  perfect articulate si au o claritate aproape matematica. Intre instrumente exista aer, sunetele nu se ingramadesc catre ascultator. Muzica are un gust dulce-amar, se simte organic, este bogata textural, delicata si deloc obositoare. Rareori am auzit o boxa care sa prezinte atat de uniform intervalele sonore incepand cu cele joase, trecand prin cele medii si terminand cu inaltele. One.R se joaca cu pasajele dinamice si alterneaza cu usurinta momentele delicate cu cele puternice, gratia tonala cu razvratirea metalica. One.R reuseste sa construiasca un edificiu maiestos pentru muzica si spun asta fara sa am niciun dubiu.
      In continuare am ascultat Prokofiev: Romeo si Julieta, Op. 64 - Dansul Cavalerilor. Sunetul ma loveste cu profunzime și putere, trombonul si tuba au o greutate fantastica, basul coboara foarte jos. Frecventele joase ating un nivel apropiat de sunetele generate digital pentru efectele special din filme. Creierul se lasa pacalit de acest asalt dinamic si se infrupta cu pofta din aceasta explozie intensa chiar daca este constient de existent unei note sintetice. Cu toate acestea, tranzitia catre sunetul viorilor se face cu o usurinta dezarmanta. Muzica continua sa aiba ritm desi cu cateva secunde inainte ma pregateam de fiasco. Nu imi inchipuiam ca difuzoarele de medii si tweeterul vor avea suficienta energie incat sa revina si sa echilibreze difuzoarele de bas active. Apoi grupul de suflatori in corn francez imbogatesc armonic scena sonora, spatiul muzical se combina  de parca notele sunt culori asezate pe un sevalet. Ritmul instrumentelor te invaluie, muzica se insurubeaza in minte, trupul este invitat intr-o calatorie imaginara spre romanticul oras Verona. 
      Diana Krall
      Vocea artistei a fost prezentata excelent, clara, bogata timbral, suava aproape erotica. Pianul a intrat in joc intr-un mod real. Am simtit ca are corp si nerv. Echilibrul dintre voce si pian a parut sa fie aproape ideal. Corzile ciupite ale basului au avut o greutate satisfacatoare. Intervalele medii si inalte din vocea Dianei, dar si ale pianului sau chitarei electrice erau constant curate, nedistorsionate si naturale. Cu One.R atmosfera micutului studio unde s-a facut inregistrarea se simtea foarte limpede. Diana si pianul ei sunt pozitionati in apropierea ascultatorului, chitara este asezata usor mai in spate, la doi metri spre stanga, toba si contrabasul undeva in spatele pianului. Ascultam inregistrarea si ma minunam de lipsa oricarei urme de sunet metalic. Notele muzicale sunt rotunde, sunetul are cursivitate si curge fara efort catre ascultator. 
      Norah Johnes
      Nu stiu cat de familiari sunteti cu vocea acestei artiste. Norah are o voce usor crocanta. Deasupra fluxului constant al notelor aflate in zona medie a spectrului sonor se inalta mici varfuri energetice reprezentate de acutele pe care vocea ei le atinge pentru o fractiune de secunda. Pentru cineva mai putin obisnuit cu timbrul artistei, aceasta particularitate sonica poate parea o greseala de masterizare si poate fi interpretata ca fiind o eroare digitala, o distorsiune. Din acest motiv vocea Norei este greu de redat. Cu One.R particularitatea aceasta a fost atenuanta. Linia de baza este scoasa in evidenta, vocea are coerenta, vocalele se amesteca frumos, insa zona aspra este usor nivelata. Rezultatul acestei nivelari se traduce printr-o crestere a muzicalitatii. Multi dintre voi veti iubi acest tip de sunet, pentru ca te duce cu gandul la sunetul de banda magnetic, la sunetul considerat analogic. Eu imi fac datoria si va spun ca in sistemul meu am simtit aceasta scadere a intensitatii in anumite momente. Nu stiu cum vor reactiona boxele in alt sistem, de aceea va atrag atentia ca doar experienta voastra poate sa valideze aceasta informatie.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Roger Waters
      Albumul lui Waters, Amused To Death, se transforma cu One.R intr-o adevarata experienta rock. Toba are un sunet  pe care nu l-am mai intalnit la mine, este rock in sensul literar al cuvantului englez, are dinamica, energie, violenta chiar.  Vocea lui Waters este ragusita, groasa, delicata sau isterica, conform partiturii muzicale. Muzica curge catre ascultator cu viteza fara sa fie comprimata. Momentele dinamice sunt tratate relaxat. Nu exista niciun fel de constrangere. Efectele QSound sunt proiectate catre ascultator si par desprinse complet de suprafta radianta a boxelor. 
      Eric Clapton
      Chitara toarce ca o pisica ce se rasfata sub mana stapanului. Vocea lui Clapton se simte plina si reala. Toba coboara adanc in zona frecventelor joase si are un sunet gras si placut. Clapa se aude discret punctand asemeni unui metronom ritmul secundar. Auditia se transforma in placere pura, in momentul acela cand privesti catre sistemul din fata ta cu multumire. 
      Ray Brown
      Eu nu sunt un bass freak si nici nu credeam ca am sa ajung intr-un moment al vietii in care sa recunosc acest lucru. Dupa experienta One.R va spun sincer ca uneori basul conteaza. Ascultand inregistrare lui Ray Brown, pe care o cunosc in cele mai mici amanunte, am realizat ca imi place basul. Cu setarea difuzoarelor de bas active la 0 basul era unul normal,  chiar usor sub basul boxelor mele Focal 1038 Be, insa cand am am crescut raspunsul in frecventa folosind DSP-ul dedicat implementat in boxe, am simtit imediat cum pielea de pe intreg corpul se infioara. One.R poate cobora pana la 14 Hz. Nu stiu daca intelegeti ce inseamna asta, dar va invit sa aflati. Senzatia este extraordinara.
      Demo Dolby Atmos
      Dupa ce am rulat doua demouri Dolby Atmos, va pot spune ca in cazul unui buget restrans puteti sa renuntati la un subwoofer activ dedicat. One.R reusesc sa ofere un sub-bass de o calitate apropiata unui subwoofer separat. 

      Concluzie
      Putem spune despre Boxele GoldenEar Triton One.R ca sunt una din intruparile visului American. In cazul acestor boxe specificul cultural al colectivitatii americane se simte imediat. Libertate, prosperitate, succes, mobilitate sociala, ascendenta realizata prin munca, lipsa barierelor de orice fel, toate aceste valori se gasesc intr-o forma simbolica in aceste boxe. Sunetul oferit de Triton One.R isi are radacinile adanc infipte in etosul poporului american si asta se simte de la prima ascultare. Muzica are o dinamica excelenta, instrumentele nu sunt legate de boxe, se simt libere in spatiul camerei, reale si palpabile. Sunetul ca intreg respira libertate.
      One.R au stat la mine o perioada destul de lunga. Timpul petrecut a fost suficient ca sa imi pot face o idee clara despre potentialul lor. Sunt boxe dinamice, polivalente, placute la auditie. Daca sunteti ascultatori de muzica rock, blues, jazz, pop, veti iubi aceste boxe. Pe aceste genuri muzicale sunt extraordinare. Daca ascultati o inregistrare rock pe One.R si apoi pe o alta boxa, sunt sanse destul de mari ca sunetul celeilate boxe sa va para plictisitor, chiar lipsit de dinamica si bas. Pe muzica clasica am simtit in anumite momente o retinere in zona frecventelor inalte. Cum nu am avut posibilitatea sa incerc One.R si in alt sistem, poate chiar alte cabluri, raman cu aceasta nelamurire.
      PS: De astazi avem canal de Youtube. Din pacate inregistrarile video pentru acest articol nu sunt cele mai bune. Sper ca la urmatorul articol aceasta situatie sa fie remediata.
       
       
    • In articolul de astazi am sa va spun cum puteti construi acasa un computer audiofil  / streamer Tidal si Qobuz la un pret rezonabil folosind ca sistem de operare Windows 10. Inainte de a intra in subiect am sa va impartasesc cateva amintiri personale legate de evolutia mea in computer audio. Multi dintre noi au trecut prin aceasta perioada de pionerat si ar putea fi interesant pentru cei aflati la inceput de drum sa afle cum ne descurcam acum 10 ani in Romania cu povestea asta. 
      Imi amintesc ca prin 2010 aveam un DAC 7 (pret 2700 euro) de la Audioresearch si ascultam muzica folosind un laptop Dell cu Windows 7 si Foobar. Tot atunci am incercat si un laptop Apple cu Amarra. La varianta Apple am renuntat dupa cateva luni pentru ca nu am simtit ca ar merita efortul. Sunetul oferit de combinatia Foobar plus Windows parea la fel de performanta ca varianta Apple plus Amarra. Costurile erau o alta problema. Laptopul Apple avea un pret de 1500 euro, iar softul dedicat costa alte cateva sute de euro. Totalul doar pentru partea de decodare a fisierelor de muzica  ajungea la o suma aproximativa de 2000 euro. Din fericire pentru pasionatii sunetului de calitate lucrurile s-au schimbat. Tehnologia a evoluat, producatorii audio au simtit ca in intreaga industrie bate vantul schimbarii si au inceput sa dezvolte solutii in zona streamingului audio. Asa au aparut o multime de solutii tehnice ce se adresau celor care nu mai doreau sa asculte muzica folosind CD-uri.  In prezent, cu o suma egala, poti cumpara un streamer cu DAC incorporat  care iti ofera si o aplicatie cu care poti controla muzica de pe telefon sau tableta. 

      Cu toate acestea exista inca o mare masa de ascultatori care prefera sa foloseasca  pentru decodarea fisierelor audio un calculator cu sistem de operare Windows. Printre acestea ma aflu si eu in acest moment. Pana acum cateva luni am folosit un NUC pe care am instalat un soft dedicat exclusiv ascultarii de muzica, Daphile. (PC audio cu Daphile)
      Trecerea mea la un PC cu Windows a fost fortata. CD-playerul meu Yamaha CDS3000, care este si DAC via USB, a inceput sa aiba mici probleme la citirea SACD-urilor. Am mers la dealer si acesta a preferat sa imi schimbe vechiul meu CDS3000 cu un model nou al aceluiasi cd-player. Din pacate noile modele nu mai functioneaza corect via USB folosind un soft care are la baza Linux, Daphile in cazul meu, si am fost nevoit sa folosesc Windows 10 plus driverul proprietar conceput de Steinberg. Intreaga schimbare a fost un factor de stres pentru mine aproape trei luni. Ma obisnuisem cu vechiul meu NUC + Daphile, sunetul era foarte bun, totul functiona perfect, nu exista niciun motiv pentru schimbare. Impins de la spate de aceasta schimbare am inceput sa testez diferite softuri audio care functionau sub Windows 10. Opiniile mele legate de sesiunea de teste a acestor softuri o gasiti in urmatorul articol. (teste softuri audio)
      Astazi, tot ce doresc este sa va ofer instrumentele, sfaturile, necesare construirii unui computer audiofil / streamer audio dedicat cu bani putini folosind ca platform de pornire Windows 10. Ceva care sa semene cu un server construit de o firma specializata si care sa va ofere toate facilitatile unui produs complet actualizat la cerintele anului 2020. Asta inseamna ca veti putea opera acest computer-streamer folosind un telefon sau o tableta, veti putea avea informatii despre fisierele cu muzica si o sa puteti asculta muzica in orice format doriti fie ca este vorba de PCM, DSD nativ  sau DSD via DOP.  M-am gandit si la fanii upsampligului semnalului inainte ca acesta sa ajunga in DAC, asa ca varianta propusa de mine va acoperi si acest aspect. Upsamplingul in toate variantele posibile, PCM – PCM, PCM – DSD, DSD – DSD, DSD – PCM, este valabil si poate fi folosit cu succes.

      Hardware
      Recomandarea mea este sa folositi un NUC cu procesor Intel I3. Daca doriti sa ascultati fisiere DSD sau sa faceti upsampling este obligatoriu ca procesorul sa lucreze la o viteza de minim 2 Ghz. Am testat aproape 3 luni diferite variante si va spun ca sub Windows este nevoie de putere mare de calcul. Nu aveti nevoie de un procesor cu patru nuclee. Softurile audio nu sunt optimizate pentru arhitectura multi-core, mai importanta este viteza de lucru. Un procesor cu doua nuclee este suficient pentru upsampling la DSD 128 sau PCM 24/192. Din pacate peste valorile amintite in fraza anterioara este nevoie de procesoare mult mai puternice si implicit mai scumpe. Cel mai mic pret al unui NUC cu procesor Intel I3 gasit de mine este de 1451 lei. Daca cautati mai atent sunt sanse sa coborati cu cativa lei sub aceasta suma. 
      Partea de achizitie nu se incheie aici. NUC-ul are nevoie de memorie SODIMM (memorie laptop) si de o solutie de stocare SSD pe care sa instalati sistemul de operare Windows 10 si mai apoi softul audio. Minimul de memorie pe care il recomand este de 8 Gb. Cantitatea aceasta este suficienta pentru a rula sistemul de operare dar si pentru a folosi o parte din memorie la depozitarea pentru scurta durata a fisierelor cu muzica. O memorie SODIMM de 8 GB poate fi achizitionata cu o suma de aproximativ 170 lei. Pentru partea de stocare va recomand un SSD format M2 cu conexiune PCi de minim 120 GB. Varianta M2 este mult mai ergonomica comparativ cu varianta standard a unui SSD. Acest lucru o sa va ajute sa castigati la partea de optimizare a fluxului de racire in interiorul NUC-ului. Pretul unui SSD M2 aflat in zona ieftina incepe pe la 200 lei.

      Ar putea sa va mai intereseze si urmatorul articol:
      Software
      Dupa ce ati montat componentele in interiorul NUC-ului instalati sistemul de operare Windows 10 folosind o memorie USB. Pentru aceasta parte veti avea nevoie ca NUC-ul sa fie conectat la un monitor sau un televizor. Din pacate Windows 10 in editia lui Home costa minim 100 de euro. Daca va las sa cheltuiti aceasta suma pentru sistemul de operare, ideea unui PC / streamer audio ieftin incepe sa se piarda. Ca sa nu cheltuiti atat de multi bani pentru Windows 10 aveti doua solutii:
      - Cumparati o licenta de pe ebay cu cativa dolari
      - Folositi Windows 10 fara sa cumparati o licenta. Instalati o copie W10 pusa la dispozitie chiar de Microsoft pe site-ul lor pe care nu o activati. Daca veti folosi acest PC exclusiv pentru audio, nu aveti nevoie de update-uri de securitate sau de diferitele optiuni de personalizare. In acest caz specific Windows 10 are rolul de a opera partea de hardware a PC-ului si de a permite instalarea softului audio si driverelor necesare pentru DAC-urile care decodeaza DSD nativ.
      Cu Windows 10 instalat partea de suport  hardware si software este rezolvata partial. In functie de DAC-ul folosit este posibil sa fie nevoie sa instalati driverele dedicate decodarii native a DSD-ului. Abia dupa instalarea acestora  urmeaza sa alegeti un soft audio compatibil cu toate formatele audio importante, care sa poate fi folosit ca upsampler extern si care sa va permita folosirea telefonului / tabletei pentru a comanda PC-ul. Exista mai multe variante dintre care puteti alege. Am sa le enumar: Audirvana, JRiver, Roon, Foobar (si acesta are posibilitatea de a fi folosit via telefon). Varianta cea mai ieftina ramane Foobar. Acesta este un soft audio gratuit. Din pacate Foobar este deficitar la afisarea informatiilor despre muzica ascultata, are o interfata grafica invechita si un proces de instalare a softului de comanda prin telefon destul de complicat.
      Sfatul meu este sa mai adaugati niste extra cash si sa cumparati Audirvana sau JRiver. Roon iese din discutie pentru ca este foarte scump. Audirvana costa 75 dolari fara taxe, JRiver costa 60 dolari. Comparativ cu Foobar  banii cheltuiti pe unul din cele doua softuri audio va vor aduce o interfata grafica moderna, un control simplu prin telefon / tableta si informatii detaliate despre muzica ascultata. Din pacate JRiver si Foobar nu ofera in acest moment suport pentru Qobuz, Tidal. Cei de la JRiver au promis ca vor remedia aceasta mica problema. In cazul Foobar nu am gasit nici o informatie oficiala legata de aparitia suportului pentru unul din cele trei servicii de streaming muzical. 

      Sunet
      Sonic cele patru playere audio sunt destul de apropiate. Dupa cateva serii de teste eu am preferat Audirvana, insa sfatul meu sa le testati in paralel si sa alegeti ce vi se potriveste.
      Utilizare zilnica - tips & tricks
      - Pentru a putea controla softul audio folosind telefonul / tableta este nevoie ca PC-ul sa fie conectat la reteaua interna de acasa. Cea mai buna solutie este ca acesta sa fie conectat folosind un cablu de date prin intermediul interfetei LAN.
      - Dupa ce ati instalat sistemul de operare Windows 10, driverele necesare decodarii DSD native si softul audio nu mai aveti nevoie ca PC-ul sa fie conectat la un monitor. Puteti lasa PC-ul permanent pornit. NUC-urile sunt special concepute sa nu consume energie electrica multa.
      - Cum evitati ca PC-ul sa intre in “sleep mode”. Aceasta setare este necesara pentru a preveni intrarea PC-ului in modul de conservare a energiei. Daca se intampla acest lucru Windows-ul trece intr-o stare latenta intregul sistem hardware si software. Asta presupune ca veti pierde controlul softului audio folosind telefonul si va trebui ca mai intai sa activati intregul sistem controlat de Windows apasand unul din butoanele mouse-ului. Operatiunea de oprire a modului “sleep mode”este foarte simpla. Apasati butonul de Start din Windows / System / Power & sleep / Screen – bifati sa se inchida dupa 5 minute / Sleep – bifati Never.


      - Siguranta si viitorul planetei. Piticul ecologic va sfatuieste sa inchideti PC-ul dupa auditie. Il inchideti de la buton de alimentare instalat pe partea frontala. La pornire reapasati butonul de alimentare. Windows 10 se va incarca singur.  Softul audio va face acelasi lucru automat daca urmati pasii din link:
      https://support.microsoft.com/en-gb/help/4026268/windows-10-change-startup-apps
      Avem nevoie ca softul audio sa se incarce singur, fara interventia noastra, pentru a elimina folosirea unui monitor / televizor. In varianta aceasta toate procesele utile auditiei muzicale sunt independente.
      - La sfarsit, unul din sfaturile cele mai importante. Doar cei care au citit intregul articol vor beneficia de acest adevarat easter egg. Cu o simpla setare din BIOS-ul calculatorului puteti creste calitatea sunetului. Din multele trucuri incercate pentru optimizarea sunetului unui PC, acesta mi s-a parut a avea cele mai bune rezultate. Despre ce este vorba:  oprim functionarea interfetei audio din BIOS. Pasii sunt destul de simpli: 
      Pornim calculatorul de la butonul de alimentare Imediat apasam butonul F2 sau Del de pe tastatura Pe ecran se va afisa meniul BIOS Activam folosind mouse-ul meniul Advanced, apoi  Onboard Devices Configuration In Onboard Devices Configuration oprim functionarea HD Audio Controller schimband starea acestuia din Enabled in Disabled.  Daca tot ati facut asta, sfatul meu este sa inchideti si Wi-Fi Controller si Bluetooth Controller. Iesim din meniul Advanced, cautam meniul de iesire, apasam Exit. Aici o sa apara mai multe variante din care trebuie sa alegeti. Apasati Save & Exit. Asa pastrati noile modificari operate si iesiti din BIOS. Calculatorul se va reseta si va incarca sistemul de operare cu noile setari salvate. Succes!



       

    • Prima data am auzit de MC-3 + Smart Clock USB de la un amic audiofil. El imi spunea ca este un aparat  extraordinara si merita incercat intr-un sistem audio unde este folosita o interfata USB audio. Asa am inceput sa caut pe internet informatii despre aceasta combinatie intre un ceas digital audio, o interfata USB audio si un reclocker audio, totul intr-o cutie. De la MC-3 + Smart Clock USB am ajuns aproape instantaneu sa citesc informatii despre MUTEC Reference Master Clock 10 MHz. Comparatia acestuia din urma cu alte master clock-uri mai scumpe a aprins un beculet in mintea mea. Neuronii au inceput sa se invarta si cateva luni mai tarziu scriam un email celor de la MUTEC GmbH. Dupa o scurta discutie cu Christian Peters via email, acesta a fost de acord sa trimita revistei noastre un MC-3 + Smart Clock USB si un Reference Master Clock 10 MHz pentru un articol. 
      Prezentare
      Am scapat de introducere, acum am sa va prezint  in cateva cuvinte minunata lume a ‘ceasurilor digitale audio’. In ziua de astazi posibilitatile de a asculta muzica la o calitate foarte buna sunt diverse si facile. Tot ce ai nevoie este o conexiune de internet, un streamer sau un DAC conectat la un PC  si ai intrat intr-un univers aproape infinit umplut cu muzica. Daca problema cantitatii a fost rezolvata, mai ramane sa acoperim partea cea mai importanta pentru un audiofil, calitatea sunetului. Ar trebui sa fie simplu, dar oare chiar asa este.
      Presupunem ca ascultam muzica de pe Qobuz / Tidal, sau fisiere depozitate pe un hard disk / server local, trebuie sa stiti ca toate aceste componente au propriile ceasuri de date. Acestea sunt necesare pentru a transporta datele (bitii) corect si la timp. Deci, avem mai multe ceasuri de date, fiecare isi face treaba pe bucatica lui, totul ar trebui sa fie in regula la final. Din pacate lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Avem un ceas in CPU, unul in USB-ul din convertorul D/A, ceasul DAC-ului, ceasul intrarii Ethernet, etc. Sincronizarea atator ceasuri de date poate fi critica pentru un sistem audiofil. Lipsa sincronizarii inseamna aparitia unor biti mai devreme sau mai tarziu. In lumea oamenilor obisnuiti aceasta situatie nu ar fi un motiv de panica, insa pentru un audiofil asta ar putea insemna o modificare a percetiei sunetului. Scena sonora ar putea pierde din dimensiune, instrumentele ar fi prezentate ca si cum ar fi ascunse dupa o perdea, imaginea 3D lipsita de focus, etc. Va spun sincer, nu ma asteptam ca un dispozitiv ca acesta sa modifice in mod esential perceptia asupra sunetului, dar a facut-o. Cu aceasta ocazie am descoperit cat de importanta este acuratetea unui ceas de date pentru sunet. Inainte sa va povestesc cum a sunat sistemul meu cu MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10, am sa fac o scurta trecere in revista a detaliilor tehnice.

       
      MC-3 + Smart Clock USB
      Interfata USB audiofila, asincrona, cu oscilatoare de ceas audio cu zgomot ultra-scazut si izolare galvanica totala de pana la 2500 V RMS , respectiv 4242 V PK , pentru suprimarea interferentelor de inalta frecventa
      Partea de re-clocking se face fara conversie conventionala a ratei de esantionare.
      Converteste fluxurile DSD / DoP (64-256) in audio PCM cu o frecventa de ceas de iesire selectabila.
      Tehnologie imbunatatita de reclocking REVIVE si tehnologie 1G-Clock proprietara MUTEC.
      Converteste semnal USB PCM, USB DSD / DoP audio la  AES3 si S / P-DIF, precum si intre AES11 și Word Clock
      Genereaza ceasuri Word de referinta pana  la 1.536,0 kHz.

       
      REF 10 
      2 x 10 MHz ceas de referinta cu iesire BNC 50 Ω , nebalansata
      6 x 10 MHz ceas de referinta cu iesire iesire BNC 75 Ω, nebalansata
      Generator ceas
      Tip: oscilator de cristal cu zgomot ultra-scazut de 10.000 MHz
      Stabilitatea FQ la livrare: <+/- 0,01 ppm
      Stabilitatea FQ raportata la intervalul de temperatura: <+/- 0.01 ppm în -20 ° C până la +70 ° C (-4 ° F până +158 ° F)
      Stabilitate pe termen scurt (deviatie Allan) la Tau = 1 s: 1 x 10-12 (de obicei)
      Imbatranirea dupa 30 de zile de functionare:
      <+/- 0,0002 ppm (pe zi),
      <+/- 0,03 ppm (primul an),
      <+/- 0,2 ppm (10 ani)
      Ce face MC-3 + Smart Clock USB intr-un sistem audio.
      Functioneaza ca o interfata USB asincron, converteste DSD in PCM, face un reclocking al semnalului digital in functie de ce setari prefera utilizatorul, functioneaza ca si convertor al semnalului digital din USB in semnal de iesire pentru AES3 si S / P-DIF, genereaza propriul ceas digital si functioneaza ca punte de legatura intre Ref 10 si restul sistemului audio.
      Ce face Ref 10 intr-un sistem audio.
      Daca adaugati  REF 10 ca referinta de ceas extern in sistem, nu se schimba nimic la prima vedere. Rata de esantionare a sunetului digital ramane neschimbat. Este important sa facem diferenta intre rata de esantionare si referinta de ceas. REF 10 nu este niciodata implicat in digital audio. Tot ce face este sa furnizeze o referinta exceptionala de ceas, de 10 MHz, pentru MC-3 + USB (sau alte dispozitive compatibile), pentru a face procesarea lor complet independenta de ce se intampla inainte ca semnalul digital sa ajunga sa fie convertit de sistemul nostru. 

      Test audio
      Am comparat sunetul in doua variante de transport digital: 
      1. Laptop cu Windows 10 / Foobar / interfata USB Intona  / Yamaha CDS 3000 / amplificator Pass Labs Int 150 / boxe Focal Electra 1038 Be 
      2. NUC  cu Daphile / MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10 / Yamaha CDS300 / amplificator Pass Labs Int 150 / boxe Focal Electra 1038 Be
      Verdi – Requiem (fisier digital 24 biti / 88,2 kHz)
      Nu pot spune ca diferentele sonice au fost la fel de mari ca distanta de la Pamant la Luna, insa cu siguranta au fost uimitoare si evidente. Claritatea a fost extinsa intr-o zona de a carei existenta nu stiam in cazul sistemului meu, dar auzita pe alte sisteme mai performante. Timbrele compuse bine separate, timbrele individuale se disting cu o mare claritate fara sa se amestece cu cele compuse. Noi culori tonale ale instrumentelor au iesit la suprafata. Vigoare ritmica excelent evidentiata, notele sunt bine delimitate, atacul a capatat pe langa un timing mai bun si o anumita claritate pe care nu o simteam inainte. Dupa un timp creierul s-a relaxat atat de mult, incat am uitat sa ma concentrez pe aspectele punctuale ale sunetului, iar asta a transformat muzica din ceva ‘in your face’, in ceva ce poate fi asemanat o scena de dans uriasa in care sute de perechi se misca perfect aliniate pe ritmul unui tango. Dansatorii sunt miscati de muzica, miscarile corpului devin automatisme, creierul pierde contactul cu trupul, muzica conduce prin legaturi invizibile universul trupurilor.
      Cu MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10  muzica este explorata dincolo de limita obisnuita a audibilului. Creierul traduce vibratiile ajunse in ureche in forme compuse din straturi asezate simetric in fata ascultatorului. Vocile devin umane in sensul in care dispare senzatia aceea de ‘voce fara corp’. Cantaretii nu mai sunt niste simple prezente fantomatice. In fata ascultatorului muzica  devine o realitate palpabila. Probabil cunoasteti impresia aceea de sunet digital pe care o simtim la multe inregistrari, cu MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10 aceasta dispare complet. Ascultatorul primeste mai multa informatie, iar asta ajuta la identificarea cu usurinta a asezarii in spatiul scenei sonore a randurilor de instrumentisti prezenti in cadrul orchestrei. Muzica se transforma intr-o proiectie cinematografica de dimensiuni cosmice, intr-o catedrala inaltata cu mandrie de om catre cer inchinata zeilor muzicii. 
      Daca ar fi sa termin articolul aici, as scrie urmatoarea fraza: REF 10 te face sa te gandesti ca asa trebuie sa sune inregistrarea si asa trebuie auzita.
      Dead Can Dance  - Spiritchaser (fisier digital 24 biti / 96 kHz)
      Dead Can Dance cu a lor muzica inspirata de ritmurile orientale. Ascultatorul este proiectat printre dunele desertului. Muzica acapareaza simturile, detaliile notelor se transforma intr-o experienta tactile. Muzica straluceste cu o delimitare uimitoare. Sunt momente cand mintea se cufunda  imbratisata de nisipul dunelor care pare sa fie construit din note muzicale. Contrastul dintre note, rotunjirea acutelor, scaderea noise floor-ului, creste senzatia de volum musical. Ma uit cu atentie la display-ul amplificatorului Pass. Ma tem ca pisica mea Moon a atins din greseala telecomanda. Nu s-a intamplat acest lucru. In aparenta sunetul pierde viteza iar asta pentru o ureche lipsita de experienta poate fi ceva rau. In realitate sunetul  devine moale, catifelat, bland cu urechea, absorbind ascultatorul in muzica fara sa il forteze. Cu REF 10 spatiul muzical este mai spatios, relaxat si euforic, fara a pierde energie in octavele superioare. Un sunet exuberant, curat care coboara peste ascultator asemeni unei cortine de teatru catifelata si detaliata.
      Roger Waters – Amused to Death (fisier digital 24 biti / 192 kHz)
      Focusul este mai usor de tradus de creier. Sunetul devine subtil-imersiv. Asculti si simti ca dincolo de cuvinte exista un alt mesaj. Muzica se tranforma intr-un ‘moment Kodak’, o imagine a imortalitatii ce va dainui peste veacuri. Scena sonora este asamblata piesa cu piesa asemeni unui lego de dimensiuni mari, iar asta se traduce prin  ritmicitate si precizie. Literele care compun cuvintele sunt mai bine pronuntate. Ref 10 se comporta ca un un profesor de dictie. Spre norocul meu il prind pe elevul Waters  in cea mai buna zi a lui. Notele muzicale se simt proaspete ca aerul de munte. Separarea si claritatea instrumentelor arata ca o ecuatia rezolvata, iar eu am trecut de stadiul unui elev impotmolit in calcule. Rezultatul este in fata mea si este un mix intre realismul muzical si placerea auditiei. Reverbul de chitara este foarte precis, cu constraste si texturi atent conturate. Sunetul pleaca din chitara foarte rapid, este colorat, voluptos, dinamic si este proiectate direct catre ascultator. Notele rapide ale chitarilor se mixeaza cu dinamica percutie si cu moliciunea vocii umane. Exista continuitate, viteza, rezolutie, ritm. Dinamica - nu numai ca totul se misca cu rapiditate si impact, dar exista o mulțime de detalii si diviziuni prezentate intr-o maniera nemaiauzita in sistemul meu. Atacul basului este foarte precis localizat si are o greutate remarcabila. Pot spune cu mana pe inima ca timpul petrecut cu MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10 a redefinit conceptul de bas la mine acasa.
      Muzica isi face loc dincolo de  senzatia zidului muzical digital. Zidul de piatra al bitilor a disparut, sau poate a fost daramat de MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10. Eu in momentul auditie, sunetul meu, un strop de esenta pur-muzicala depozitat intr-o sticluta aflata ascunsa in unul din buzunarele mele. O amintire intima si pretioasa pe care vreau sa o pastrez pentru eternitate. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Inainte sa inchid articolul cu o concluzie, am sa va descriu in cateva cuvinte cum am perceput diferentele dintre cele doua variante de transport digital. 
      Laptop / Foobar / Intona  - sunetul este prezentat intr-o nota uscata, desertica, cu detaliile usor aplatizate si colturoase.
      NUC / Daphile / MC-3 + Smart Clock USB cu Ref 10 -  nota uscata este modificata / inlaturata, ascultatorul primeste o varianta tropicala. Te simti de parca ai fugit din desert catre o zona paradisiaca inconjurata de apa, cu detaliile prezentate mai intim, dar si cu mai multa viata.
      Incheiere
      Sincer, daca astrele ar fi fost asezate altfel pe cer, as fi oprit pentru mine cele doua aparate, sau cel putin as fi incercat sa pastrez MC-3 + Smart Clock USB. Pentru mine MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10 sunt una din surprizele cu adevarat interesante ale ultimilor ani. Daca aveti ocazia sa testati in sistemul vostru un asemenea aparat, va spun sa o faceti fara sa stati o clipa pe ganduri. Merita!
       
    • Componentele enumerate aici au fost testate oficial de HiFi Tech si s-au dovedit a fi favoritele redactorilor la sfarsitul acestui an. Pentru ca noi functionam mai mult ca un blog al comunitatii audiofile din Romania, ne vom feri in a va face recomandari de cumparare, insa va asiguram ca alegerile noastre merita atentia voastra.
      Incepand din acest an, pe langa aceste recomandari,  oferim si cateva mentiuni speciale unor producatori care au reusit sa iasa in evidenta in ultimul an.
       
       
       
      Alegerea lui Silviu
      Audiovector QR3
      A fost un an bogat in auditii pentru mine. Am ascultat o multime de aparate si boxe vintage dar si componente noi. Alegerea mea pentru anul 2019 au fost boxele Audiovector QR3. Acestea sunt fabricate in Danemarca si din pacate sunt putin cunoscute in Romania. Audiovector QR3 au avut un sunet echilibrat, curat, precis, dar in acelasi timp muzical si rafinat. Boxele sunt usor de amplificat spre deosebire de alte boxe produse in nordul Europei si nu veti avea nevoie de un amplificator masiv. Finisajul si contructia de foarte buna calitate le fac usor de integrat intr-o casa moderna, iar acest lucru poate fi de ajutor in discutiile cu sotia, iubita, logodnica.
       
      Alegerea lui Andi
      NuPrime DAC-9
      Componenta hi-fi a anului 2019 a fost pentru mine un DAC, si anume NuPrime DAC-9. In acest an am testat destul de multe DAC-uri, dintre care amintesc doar Chord Hugo2, NuPrime 10H, cateva modele de Topping, Musical Fidelity MX etc.
      Insa DAC-ul care mi-a ramas la suflet prin naturaletea si realismul sau a fost NuPrime DAC-9. Inca de la inceput construcția lui DAC-9 mi s-a parut ca fiind cu mult peste clasa lui de preț. Sonic, am apreciat scena tridimensionala atat cu PCM, cat si cu DSD (cu DSD dupa un rodaj de cateva zile).
      Un DAC care parca se preschimba in functie de muzica redata, matasos (nu degeaba cei de la AKM și-au denumit cipul AK4490 „Velvet”) sau dinamic si punchy cand era cazul.
      Deși fratele sau mai mare, DAC-10H parea sa releve mult mai bine detaliile atat low-level, cat si top-end ale unei inregistrari, pe termen lung am gasit DAC-9 ca avand o plaja texturala mai naturala. In plus, o scena mai adanca.
      Un DAC „for professionals”, dupa cum este mentionat chiar pe cutia lui DAC-9.
       
       
      Alegerea lui Robert
      Musical Fidelity Nu-Vista 600
      Amplificatorul integrat Nu-Vista 600 a fost surpriza anului pentru mine. Am fost cucerit de combinatia dintre sunetul de lampa ‘nuvistor’ si puterea fara limite a celor 200 wati. Indiferent de muzica ascultata sunetul a avut dinamica, viteza, precizie si muzicalitate. Acesta este un amplificator pentru cei care doresc un sunet fara compromisuri. 
       

       
      HiFi New Comers
      In fiecare an apar producatori de componente HiFi noi. Dintre acestea doar o mica parte reusesc sa primeasca recunoastere internationala. Guangzhou Topping Electronics Technology Co este compania care a reusit sa ne atraga atentia in 2019. Firma chineza si-a facut intrarea pe piata audio in 2008 si de atunci produce amplificatoare si DAC-uri portabile, amplificatoare de putere, surse de alimentare si amplificatoare integrate. Topping se concentreaza in principal pe segmentul de pret inferior al pietei, oferind produse accesibile consumatorilor pretentiosi, dar in acelasi timp constienti de buget. In Romania sunt cunoscuti pentru DAC-urile lor cu un raport pret-performanta foarte bun.
       

       
      HiFi Comeback
      Aici este locul companiilor HiFi de traditie care au reusit sa fie in lumina reflectoarelor in anul 2019.  Fara sa existe dubii campionii ultimilor ani sunt cei de la Technics cu ale lor minunate masinarii dedicate ascultatorilor de muzica pe vinil. Technics este un brand japonez infiintat in anul 1965 de catre Panasonic. Inca de la inceput ei au produs o varietate de echipamente HiFi, cum ar fi amplificatoare, casetofoane, CD playere, boxe si pick-up(ri). In 2016 au revenit in forta cu extraordinarul pick-up SL-1200G, iar un an mai tarziu a aparut modelul mai ieftin SL-1200GR. In anul 2018 au lansat celebrul SL-1000R, pick-up ce a devenit o referinta greu de batut indiferent de pret. Anul acesta au lansat un pick-up destinat DJ-ilor, SL-MK7,  si unul gandit sa se potriveasca intr-un sistem HiFi de calitate, SL-1500C. 
       

       
      HiFi Innovation 
      Inovatie si tehnologie in industria HiFi in 2019. Doua companii vor primi o mentiune din partea noastra, producatorul sud-coreean de surse digitale Aurender si producatorul american de boxe GoldenEar. Aurender primesc aceasta mentiune pentru calitatea solutiei tehnice si atentia la detalii din streamerului  A10. GoldenEar pentru implementarea ireprosabila a unor difuzoare active si a DSP-ului acestora intr-o boxa conventionala, Triton Two. Informatii detaliate in articolele din revista.
       
    • 2019 a fost un an al streamingului audio in Romania. Foarte multi pasionati audio au renuntat la ascultatul muzicii folosind cd-uri audio, fisiere audio, viniluri, pentru streaming audio. Odata cu cresterea numarului de utilizatori au aparut si discutiile de tipul: Ce serviciu de streaming audio este cel mai bun? Spotify, Tidal, Qobuz. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus comunitatii audio un test la care participantii sa nu cunoasca sursa streamingului audio.

      Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei servicii de streaming audio. Am considerat ca doar un asemenea test poate oferi un raspuns obiectiv, lipsit de  orice urma de partinire. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei servicii de streaming audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa  muzicala. 
      Am anuntat oficial pe HiFi Tech testul, urmand ca participantii sa se inscrie trimitand un email pe adresa redactiei. Spre deosebire de testul formatelor audio, acum a existat o lista lunga de oameni care doreau sa participle. Alegerea unui numar fix de participanti a fost dificila dar necesara, pentru ca spatiul de auditie permitea accesul unui numar restrans de oameni. Cu ‘random.org’ sortii au completat echipa de test. 
      Pe 1 Decembrie , ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit  la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului in afara testului si cateva discutii de administrare am pornit la ‘treaba’. Ascultarea sistemului audio inainte de test a fost necesara pentru ca majoritatea participantilor nu cunosteau  sistemul. Cand spun sistem, ma refer la combinatia dintre electronice si camera. Am fost foarte surprins sa observ ca gazda noastra a investit solid in acustica camerei. Insumate, calitatea componentelor sistemului audio si acustica camerei nu puteau decat sa favorizeze testul nostru.

      Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: 
      Aurender X100L – transport digital
      Accuphase DP 750 – convertor D/A
      Accuphase C3850 – preamplificator
      Accuphase  A200 – amplificatoare mono
      Wilson Audio Sophia 3 – boxe
      Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului  X100L
      Muzica: Avishai Cohen – Signature / Duende, Dire Straits / Once Upon A Time In The West / Communique, Verdi – Liber Scriptus / Requiem, Roger Waters – What God  Wants / Amused to Death

      Pozitia de ascultare
      Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si  a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a mai ajuns. Dupa fiecare melodie subiectii testului au schimbat pozitia de ascultare. Am considerat ca asa crestem sansele unei evaluari corecte. 

      Spotify, Tidal, Qobuz – audio blind test
      Cu ocazia acestui test am folosit un sistem de notare de la 1 la 5. A fost propunerea gazdei, iar noi am imbratisat ideea cu entuziasm. Acest sistem ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. In articol eu am sa ofer informatii despre  varianta matematica, dar am sa atasez si o imagine cu notele noastre. Aceste note, sper eu, sa va ofere o imagine detaliata a interpretarile noastre subiective si sa va permita propriile concluzii. 
      Am inceput auditia cu Dires Straits. Cantecul a fost ascultat in cele trei variante posibile. Voturile au arata in acest fel: 
      Streaming Tidal – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie
      Streaming Qobuz – 1 vot
      Spotify – 1 vot
      Avishai Cohen, voturile au arata in acest fel:
      Streaming Qobuz – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie
      Streaming Tidal – 0 voturi
      Streaming Spotify – 2 voturi
      Roger Waters, voturile au arata in acest fel:
      Streaming Tidal – 3 voturi
      Streaming Qobuz – 1 vot
      Streaming Spotify -  1 vot
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Dupa ce am incheiat ascultarea primelor trei melodii, a urmat o pauza in care am dezbatut ce am ascultat si am eliminat serviciul de streaming considerat a fi cel mai slab. Notele au vorbit, asa ca Spotify a iesit din joc. 
      Ultima melodie din test a fost Liber Scriptus  din Requiem-ul lui Verdi. Am considerat ca aceasta ultima bucata muzicala este cea mai ofertanta din punctul de vedere al informatiei. Pe inregistrare avem o orchestra sinfonica, voci feminine si un cor complet. O muzica greu de redat la o dimensiune si amploare realista.
      Voturile au arata in acest fel: 
      Streaming Tidal – 2 voturi
      Streaming Qobuz – 3 voturi
      Matematic, la final, Tidal si Qobuz au terminat la egalitate. Dincolo de aceasta matematica se pot face o multime de interpretari pe baza notelor oferite de participantii la test. Daca doriti sa le discutati o puteti face pe forumul nostru unde exista un subiect deschis.
      subiect forum

    • Cu acest sondaj de opinie am incercat sa aflam cum asculta muzica pasionatii de Audio HiFi din Romania. Ce preferinte au? Intrebarea adresata respondentilor a fost urmatoarea: Care este formatul audio pe care il folositi cel mai des cand ascultati muzica?
      Sondajul de opinie a fost publicat pe hifitech.ro si Facebook (grupul Audiofili Romania si Audio Vintage Club Romania) timp de o saptamana. Am incercat ca aceasta informatie sa ajunga la toate grupurile interesate de Audio HiFi, fie ca sunt pasionati audio vintage sau audiofili. Intrebarea a putut fi vizualizata de aproximativ  8000 pasionati audio. 
      Dintre acestea au raspuns un numar de 559 de oameni. Cifra este nesperat de buna si am sa detaliez. In cazul sondajului nostru avem 559 respondenti si 8000 de pasionati audio. Procentual asta inseamna ca 7% dintre cei intrebati au raspuns. Prin comparatie, rezultatele Exit Poll de la proaspat terminatele alegeri prezidentiale au fost bazate pe un numar de 24 671 chestionare. Aceasta cifra raportata la numarul alegatorilor, 18 milioane, pare insignifianta. Totusi, dupa cum ati putut vedea, acuratetea rezultatelor a fost foarte aproape de adevar. Marja de eroare de 2% a acoperit corect rezultatele votului real exprimat.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: 
      Rezultat Sondaj
      fisiere digitale depozitate pe hard disk – 29% streaming audio on line – 28% vinyl – 18% impart in mod egal mai multe variante – 13% CD – 8% banda magnetic – 4%  Acestea sunt rezultatele seci ale sondajului nostru. Vom deschide un subiect pe forumul HiFi Tech pentru aceea dintre dumneavoastra care doresc sa comenteze aceste rezultate.

    • Am urmarit aceste boxe audio vintage ceva timp pana sa intru in posesia lor. Nu auzisem niciodata despre aceasta firma, numele ei complet este Ingwar Sphis Reutlingen Laboratory for Electroacoustics. Mi-a placut mult constructia si faptul ca sunt masive si bine lucrate. Despre aceasta firma nu se gasesc prea multe informatii, insa tind sa cred ca au facut ceva aparte in industria sunetului din acea vreme. Sunt construite in Germania Reutlingen, in laboratoarele Sphis.  Boxele pe care le detin sunt cele din topul listei, cele mai bune construite de ei. Aceasta firma a facut strict boxe de raft in 3 cai cu un concept de crossover inedit la acea vreme. Spun asta pentru ca desi boxele sunt in 3 cai, in crossover este folosita doar o singura bobina, cei drept de mari dimensiuni. In rest se folosesc doar condensatoare si rezistente. In ciuda acestui fapt, boxele au un raspuns in frecventa foarte liniar. Probabil ca s-a lucrat mult la imbinarea cat mai buna a difuzoarelor cu cutia. Materialul folosit in constructie este lemnul masiv, fapt ce arata nivelul de top al producatorului.
       
      Am testat boxele pe urmatorul sistem de test:
      Amplificator: Amplificator Monarch STA-8002 
      Preamplificator Dynaco Pat-5
      CD-Player : Denon SACD A11
      Boxe: Ingwar Sphis LBX 290 Monitor
      Din punct de vedere constructiv, boxele folosesc 4 difuzoare fiecare. Un difuzor de bass de 25cm cu con de hartie, o medie ovala de hartie si 2 tweetere. Un lucru aparte pe care l-am descoperit in specificatii este ca difuzorul de medie are un interval de lucru intre 400hz si 8000hz. Avest lucru ofera o coerenta foarte buna sunetului. 
      Am ales piese de test care sa puna boxele la incercare destul de serios. M-am gandit ca fiind niste boxe cu o constructive masiva, au un potential sonic ridicat si merita un test care sa stoarca si ultima picatura de performanta.

      1. Pink Floyd  - Hey You
      Boxele au un temperament destul de direct. Sunt boxe monitor si arata intocmai ce se afla pe inregistrare. Aceasta trebuie sa fie de foarte buna calitate, cu aceste boxe am sesizat distorsiuni si probleme pe inregistrari bune, pe care nu le stiam a fi cu probleme. Imi place mult aceasta piesa, imi place combinatia de instrumente reci cu tobe si efecte pe care melodia le are inserate in ea. Ce am observat cu surprindere la aceste boxe, este media, foarte frumoasa si mare, curata, clara si muzicala, dulce. Nu te oboseste sau deranjeaza, chiar si la volume mari. Separatia intre note si instrumente este buna, basul este greu, jos si clar. Faptul ca sunt in compresie ofera ascultatorului o senzatia de bas profund, aproape de zona subwooferelor . Boxele in compresie de dimensiuni mari au un bas aparte, mare, greu, adanc si scurt, asa cum ar trebui sa fie in opinia mea. Observ timbrele instrumentelor care sunt foarte reale si energice, lucru care iar imi place mult cand ascult muzica. Acest lucru se datoreza si preamplificatorului de la Dynaco, un aparat cu timbre foarte bune, insa si boxele presteaza excelent in aceasta zona. Tranzientii sunt impresionanti, boxele urca si coboara foarte repede si cu usurinta. Faptul ca folosesc difuzoare de hartie si crossover de complexitate scazuta le ajuta mult  in zona de rapiditate. Muzica are viata, este rapida si captivanta. In cele din urma am ascultat tot albumul.
      2. Adele – Hello
      Aceasta este o melodie pe care nu o pot asculta in orice conditii, vocea lui Adele pe aceasta piesa este destul de acuta, iar unele sisteme o scot prea mult in fata intr-un mod agresiv. Aici, cu toate ca vocea este in fata, nu ma deranjeaza. Are un contur muzical cald care nu deranjeaza. Totodata observ si ecoul care se creaza in jurul ei, este un efect interesat creat pe care boxele il redau foarte fidel. Cel mai mult in aceasta piesa imi place pianul. Notele sunt complete si reale, se combina frumos si se integreaza bine in scena. Muzica curge natural, este coerenta si se simte bine.  Faptul ca media este lasata sa cante pana la 8000hz ofera o savoare aparte sunetului. Acesta da senzatia de libertate, notele urca si coboara natural si rapid, fara senzatia de moliciune sau lipsa de dinamica. 
      3. The Blue Danube - Waltz Vienna Philharmonic
      O piesa foarte draga mie, care incepe foarte fin si subtil, dar care are multa dinamica si forta pe partea de final. Muzica clasica este cea mai potrivita in a testa capacitatea sistemului in a canta corect timbral. Referinta mea pentru acest tip de muzica este sunetul din sala Ateneului Roman. Acest lucru se observ foarte bine in aceasta piesa. Notele si timbrele sunt cat se poate de vii si naturale. Este o mare placere sa asculti muzica clasica pe aceste boxe. Aici observ ca boxele sunt complete in toata splendoarea lor, de la cele mai acute acorduri, pana la tobele mari din spatele scenei de instrumente. Chiar daca boxa are 2 tweetere, acestea lucreaza de la 8000hz in sus. Implemantarea aceasta ofera un sunet muzical, lipsit de stridenta. Am remarcat acest lucru la o alta pereche de boxe care avea filtru reglabil pe tweeter. Cu cat acesta este taiat mai sus, cu atat ii dispare agresivitatea. In trecut sunetul era axat mai mult pe zona placuta urechii, nu erau aduse in fata cele mai ascunse detalii, care uneori pot fi coplesitoare si obositoare. Una peste alta boxele sunt foarte bune de ascultat o diversitate mare de muzica, intr-un mod placut si muzical. Consider ca sunt bine echilibrate si chiar daca uneori mi-as fi dorit o mai mare transparenta, poate ca daca o aveam, pierdeam partea muzicala. 

      Concluzie:
      Cei de la Sphis au facut o treaba foarte buna cu aceste incinte. Sunt lucrate exemplar, masiv si cu atentie la detalii. Sunetul este foarte bine echilibrat, totul este la locul lui, nimic nu este mai mult sau mai putin decat pe inregistrare. Ma bucur ca am putut asculta si scrie despre ele, a fost o ocazie inedita sa am aceste boxe rare spre auditie. Daca aveti ocazia sa ascultati asa ceva, nu o sa fie o pierdere de vreme. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Pro:
      •    sunet complet, natural si muzical
      •    dinamica si tranzienti de calitate
      •    bas adanc, scurt si puternic
      Contra:
      •    destul de masive si grele
      •    uneori mi-ar fi placut ceva mai multa transparenta


       
       
       
       
       
       
       
       
    • Topping este o companie chineza infiintata in anul 2008.De la inceput au dorit sa produca echipamente audio la preturi accesibile. Alte informatii nu am gasit pe net, asa ca trebuie sa va multumiti cu aceste randuri.Eu am auzit de aceasta marca anul acesta, insa din ce am citit, ei sunt in lumina reflectoarelor occidentale de cel putin doi ani.Cum era si normal, ascensiunea rapida a produselor Topping a facut valva si in Romania.Asta se intampla pe la inceputul anului 2019.La cateva luni Romania a intrat pe lista tarilor cu un distribuitor oficial, iar asta ar trebui sa fie un motiv de bucurie.Sa cumperi de la un distribuitor roman are nenumarate avantaje: primesti o factura valabila in Romania, poti sa returnezi produsul in 30 de zile, ai garantie si suport tehnic.
      Aparitia rapida a unui distribuitor Topping este dovada ca Romania este o piata buna pentru produsele audiofile dezvoltate in China. Acum 10 ani in China existau cateva marci ce targetau nisa audiofila si nimeni nu s-ar fi gandit ca aceasta industrie va lua o asemenea amploare.In prezent numarul fabricantilor de tehnologie audiofila  depaseste usor cifra 50.In Romania echipamentele audiofile  dezvoltate si manufacturate in China sunt considerate o afacere buna, pentru ca au un pret rezonabil si performate masurabile bune.Totusi, sa nu va inchipuiti ca orice aparat dezvoltat in China este ieftin.De la un anumit nivel si produsele audiofile chinezesti sunt scumpe.Cercetarea & dezvoltarea, calitatea componentelor, designul interior, tehnologia inglobata, modul in care este construita carcasa, inseamna foarte multi bani investiti. Toata aceasta investitie de timp si bani la final se va regasi si in pretul aparatului. Am sa va ofer cateva exemple de echipamente audiofile cu preturi similare celor occidentale: LY Magic 5000 power conditioner - pret 8900 dolari, amplificatorul Yarland Auklet 845 - pret 2800 dolari, cablu interconect balansat Copper Colour Alpha - pret 630 dolari, o pereche de lampi (tuburi electronice) PSVane Acme 845 - pret 839 dolari, etc.

      Spre norocul audiofililor romani, care nu sunt dispusi sa investeasca sume mari in sistemul audio, firma Topping produce echipamente audio la preturi accesibile.Sincer, existenta acestor produse ma bucura.Un pret scazut ofera posibilitatea unui numar mare de pasionati audio sa faca primul pas in audiofilie.Se poate spune ca producatorii chinezi incearca sa democratizeze acest hobby destul de scump.Sunt constient de ironia acestei propozitii.Stim cu totii, China nu este chiar leaganul democratiei.
      Dupa cum ati vazut in titlu, subiectul acestui articol este Topping DX7s. Acesta este un DAC cu preamplificator si amplificator de casti, totul in aceeasi cutie.Se pare ca aceasta este moda in HiFi-ul contemporan.  
      DX7s este un DAC real balansat ce foloseste doua ESS ES9038Q2M pentru partea de conversie digital analogical, doua XMOS XU208 pentru interfata USB si doua cipuri de amplificare pentru casti din seria TPA6120A2.
      Carcasa este din aluminiu anodizat de culoare neagra, iar finisajul este mat si rezistent la amprente. Ecranul OLED permite vizualizarea setarilor curente (intrare USB, iesire pentru casti, volum), informatii despre muzica redata si nivelul volumului audio.
       Pe panoul frontal de la stanga la dreapta avem:
      ·        Iesire casti 6,35 mm
      ·        Iesite de casti balansata
      ·        Ecran OLED
      ·        Buton de volum
      Pe panoul din spate avem:
      ·        Iesiri balansate stanga / dreapta
      ·        Iesiri RCA
      ·        Iesire digitala COAX
      ·        Intrare USB
      ·        Intrare COAX
      ·        Intare Optica
      ·        Intrare AES
      ·        Coexiune retea electrica
      ·        Buton inchis / deschis

      Am testat acest DAC pe urmatorul sistem: NUC + Daphile, Topping DX7s, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038 Be, interconect balansat DIY din sarma Neotech, cablu boxe Vicol Audio.
      Muzica de test: Camile Saint Saens – Symphony No. 3, Eric Clapton – 461 Ocean Boulevard, Roger Waters – Amused to Death.
      Camile Saint-Saens
      Sunetul se simte curat si detaliat.Spatiul se distinge corect in spatele boxelor cu instrumentele plasate atent in spatiu.Ascult muzica fara sa am senzatia ca orchestra ar fi inghesuita in spatiul camerei mele de auditie. Sunetul este coerent, imaginea stereo are focus, soundstage-ul este suficient de larg, dar sufera la partea de adancime.Apare o oarecare tendinta de congestive la pasajele ample, insa nimic deranjant.Topping DX7s nu are o amprenta sonora personala, este un DAC neutru, matematic.Sunetul curge liniar, oarecum rece si lipsit de personalitate.Nu este un sunet luxuriant, colorat si plin de viata, din contra, ascultatorul primeste o reproducere sonora riguroasa, fidela.Sa nu va speriati, sunetul este placut la ascultare, doar ca aceasta tendinta rece a sunetului are nevoie de un matching bun cu restul sistemului audio.
      Eric Clapton
       461 Ocean Boulevard este o inregistrare trecuta printr-un proces de digitalizare care a pastrat sunetul original de banda magnetic.Cu Topping DX7s principalele caracteristici ale inregistrarii au ramas nealterate.Undeva in spate se simte zgomotul de banda si tendinta inregistrarilor din acea vreme de a potenta frecventele medii.Instrumentele sunt bine separate, se aud in detaliu, chitara si toba au atac, asta pentru ca raspunsul tranzitoriu este rapid si precis.Vocea lui Clapton este directa si focusata de parca intreaga energie a sunetului ar fi concentrata in aceasta zona.Exista momente cand toata aceasta energie se aduna la cativa centimetri de ureche.Simti cum cuvintele se desfac in vocale si consoane si aproape atingi legaturile infinitezimale dintre note si cuvinte.Pe de o parte ai parte de o crestere a realismului, in cealalta parte te confrunti cu senzatia usor iritanta a unui sunet congestionat pe medii.In ansamblu muzica are ritm, este consistenta si se simte in note acute de blues elctric si rock’n’roll.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
       
      Roger Waters
      Tehnologia QSound umple imediat camera intr-un arc de cerc de 180 grade. Efectele sonice se desfasoara de la stanga la dreapta, vocile unui radio pornit rasuna undeva in stanga mea, un caine latra in departare, o furtuna de vara se revarsa peste camera cu ploaie, tunete si fulgere.Muzica se transforma intr-o experienta vizuala tridimensionala, iar eu sunt unul dintre cei care iubesc aceasta caracteristica.Un DAC bun are datoria sa construiasca un univers muzical palpabil, iar DX7s asta face.Vocea lui Waters se aude de parca ar fi insusi zeul Poseidon ce calatoreste in carul sau tras de cai inaripati alaturi de cele doua fiice Rhode si Benthesikme.Ce sa mai spun, Topping DX7s are harul de a transforma sunetul intr-o experienta surrealista.In toata aceasta nebunie tridimensionala am remarcat o oarecare uscaciune a vocilor, tendinta basului de a nu atinge ultima nota si pastrarea unui caracter sonic analitic.

      Concluzie
      Dupa ce am terminat cu partea de opinie a acestui articol, am cautat cu Google pretul Topping DX7s in Romania.Eram foarte curios la ce pret sa vinde acest DAC / preamplificator / amplificator de casti.Audiofilii mai vechi ar spune ca este ieftin, cei mai noi cu siguranta ar gasi DAC-uri chiar mai ieftine.Un computer freek ne-ar apostrofa pe toti cu urmatoarele fraze: Bitii sunt biti.Cheltuiti o multime de bani pe prostii.Orice DAC scump face acelasi lucru ca telefonul meu si masoara cam la fel.Oare asa sa fie?Eu spun ca nu.
      Am ascultat si evaluat acest DAC cu atentie.Este un DAC bun pentru cei aflati la inceput de drum.Cu siguranta senzatia sa de rigurozitate in sunet va fermeca o multime de urechi.Mare atentie la matching.Sfatul meu este sa mixati acest DAC cu un sistem cu tenta muzicala dulce, chiar dark.
      Pro:
      -      Pretul
      -      Sunet riguros, matematic
      -      Lipsa distorsiunilor
      -      DAC, preamplificator, amplificator de casti intr-o cutie
      Contra:
      -      Tendinta analitica
      -       Media discreta
    • In data de 1 Decembrie HiFi Tech organizeaza un blind test  Spotify vs Tidal vs Qobuz. Testul se va desfasura incepand cu ora 11:00 AM. Sistemul audio va fi compus din urmatoarele componente: Wilson Audio Sophia 3, Accuphase DP 750, C3850, A200 si Aurender X100 / A10.
      Organizare:
      Ascultatorii nu vor cunoaste sursa streamului audio. Vor fi ascultate 3-5 cantece diferite ca stil muzical. Ascultatorii vor oferi note fiecarei piese audiate si vor putea face comentarii. (Nu stii ce asculti, notezi ce iti place fara sa cunosti sursa streamului, apoi tragem niste concluzii.) Stresul pacalelii va fi eliminat inca de la inceput. La schimbarea streamului ascultatorii vor fi anuntati.  Daca doriti sa participati scrieti-ne la adresa [email protected] Numarul maxim de vizitatori va fi limitat la 6. Numele acestora vor ramane anonime. Intrebari si informatii la adresa [email protected] Relatarea celor intamplate va fi subiectul unui articol in HiFi Tech.  

    • GoldenEar Triton Two

      De dinica, în Audio Hi-Fi.

      GoldenEar Technology este o companie americana ce dezvolta si produce boxe audio. Numele acesta tradus inseamna ‘ureche de aur’. Printre pasionatii audio-video aceste doua cuvinte definesc o persoana cu un auz exceptional. Nu este vorba de cineva care tocmai a facut un test audiometric si a trecut printr-un proces de evaluare a abilitatii sunetelor de a ajunge la creier, asa cum ati crede. Sintagma ‘golden ear’ defineste o persoana cu o experienta solida in sunet, cineva cu un creier antrenat sa foloseasca informatiile auditive primite si sa le interpreteze dincolo de limitele umane obisnuite. Sa iti definesti marca folosind aceasta sintagma presupune mult curaj. They have guts, ar spune un american scolit intr-o abordare non-vulgara. 
      Unul dintre fondatorii acestei companii, Sandy Gross,  este una din legendele industriei americane audio. Este unul din fondatorii companiei Polk Audio in frumosii ani ‘70, apoi in ’90 a pornit o noua companie audio cu numele Definitive Technology, iar in anul 2010 a pus bazele GoldenEar Technology.  Nu stiu daca Sandy Gross are urechi de aur, insa istoria din spatele carierei sale de aproape 50 ani trebuie sa insemne ceva. 

      Boxele GoldenEar sunt cu totul deosebite. Abordarea constructiva, designul exterior, materialele folosite, fac din aceste boxe un fel de alien al industriei audio. Boxa din articolul de astazi se numeste Triton Two +. Prezentarea vizuala dar si implementarea tehnologica sunt elementele unei aparitii neobisnuite. Am sa va explic in cateva cuvinte ce inseamna asta:
      La exterior arata ca lama unei sabii de samurai acoperita de un material textil. Acesta inveleste cu grija boxa si te fereste de taisul lamei. Glumesc, este o boxa audio, nu ai cum sa fii ranit si sa sangerezi.  Triton Two este o combinatie de difuzoare pasive (frecvente medii si inalte) cu difuzoare active (bas) Basul este activ. Cele doua difuzoare de bas sunt amplificate separat de un amplificator in clasa D de 1200 wati. Acesta este montat in interiorul boxei. In spatele fiecarei boxe exista un buton de reglare a basului. Acest mic amanunt poate fi foarte folositor daca camera voastra absoarbe frecventele joase sau doriti sa vizionati un film cu efectele audio gandite sa ofere dramatism si dinamism. Difuzoarele de medii si inalte sunt configurate intr-un sistem D’Appolito. Tweeterul este de tipul Folded Ribbon cu suprafata larga pentru a permite generarea unui  sunet mare cu o miscare mica. Triton Two cantareste 27,2 kg (o boxa), are un SPL de 91 dB si un raspuns in frecventa intre 16 Hz si 35 kHz. Recomandarile de amplificare pornesc de la o putere de 20 wati si se termina la 500 wati. 

      Test muzica 
      Sistemul de test a fost format din urmatoarele componente: Yamaha CDS 3000 (cd player), Pass Labs Int 150 (amplificator), Triton Two + (boxe), cablu balansat construit de Jack din sarma Neotech, cablu boxe Vicol Audio. 
      Am testat boxele folosind urmatoarele inregistrari imprimate pe cd: U2- Achtung Baby, Neil Young – Neil Young, Michael Buble – Call Me Irresponsible
      Achtung Baby
      Am remarcat inca de la inceput ca aceste boxe sunt usor de amplificat. Intr-o comparatie directa cu boxele mele Focal Electra 1038 Be, Triton Two + produc o presiune acustica superioara la aceeasi putere livrata de amplificator. Situatia aceasta contrazice  specificatiile tehnice ale celor doua boxe. Electra are un SPL de 93.5 dB, Triton Two + un SPL de 91 dB. Probabil aceasta diferenta sesizata de ureche apare din cauza faptului ca difuzoarele de bas din Triton Two + sunt amplificate activ. 
      Primul lucru care te izbeste cand asculti aceste boxe este culoarea lor tonala. Sunetul unei boxe este asemeni culorilor unui sevalet. Fiecare boxa ascultata de mine in cei 15 ani de audiofilie a avut nuanta unei culori. Am ascultat boxe colorate in nuante deschise, neutre, inchise, sau mixuri ale mai multor culori. Triton Two + sunt colorate in nuante inchise, rosu intunecat, maro si negru. Frecventele joase sunt foarte prezente si extinse. Spatiul camerei pare ca se comprima din cauza impactului energetic. Ascultand basul electric al lui The Edge, am remarcat ca este bine punctat, iar notele de jos se simt puternic si detaliat. As zice ca basul coboara audibil undeva in jurul frecventei de 40 Hz. Prin contributia camerei s-ar putea chiar sa atinga o valoare de 30 Hz. Senzatia este extraordinara, sunetul se simte de parca m-as uita la un film plin de efecte sonice. Sunetele de jos au un nivel real de impact si o rezolutie buna. In ciuda acestei prime senzatii simt ca lipseste ceva. Nu este ceva major si posibil ca majoritatea ascultatorilor acesto boxe sa spuna ca sunt nebun. Nebunia asta imi sopteste ca detaliile si definitia notelor este usor blurata. Exista o pierdere a focusului ultimei note. In rest muzica este prezentata destul de solid. Sunetul pe ansamblu are claritate, fluxul muzicii curge fara sa fie deranjant. Prin comparatie, boxele mele Focal au tendinta sa scoata la lumina un nivel mai mare de detalii, iar acest fapt poate fi deranjant pe anumite inregistrari. Cu Triton Two + muzica U2 suna destul de dinamic, instrumentele sunt stranse in jurul vocii lui Bono, oferind o prezentare intima de studio. 
      Neil Young
      Un album din perioada hippie. Muzica este o combinatie intre blues, folk si rock cantat in stilul anilor ’70. Vocea plangacioasa a lui Neil Young umple camera, muzicuta suflata in apropierea microfonului este prezenta si ea, pielea lovita a tobei se simte cu impact si ofera un ritm constant chitarilor electrice. In timp ce ascultam acest album, am simtit in cateva situatii ca zona frecventelor joase si midbass se transforma intr-o singura nota. Asta ar putea sugera un amestec al acestor frecvente. Restul frecventelor nu au parut afectate de aceasta concentrare a frecventelor joase. Mediile se simt energice si liniare, iar frecventele inalte reusesc sa intregeasca aproape complet intregul spectru sonor. Pe ansamblu sunetul a reusit sa ramana fidel inregistrarii in cea mai mare parte.
      Call Me Irresponsible
      Din nou basul a fost starul incontestabil. Sunetul a fost concentrat, direct si dinamic. Aceasta inregistrare este destul de comprimata, fapt ce a schimbat cu totul datele auditiei. Daca la primele doua inregistrari sunetul se simtea usor lent, acum totul s-a transformat intr-un tavalug de culoare si energie. M-am trezit aruncat pe scena miscandu-mi frenetic mainile si picioarele. La melodia ‘Me and Mrs. Jones’ am simtit ca desi nu sunt cele mai liniare boxe, exista ceva in sunetul lor care te capteaza. Francezii numesc aceasta senzatia ‘je ne sais quoi‘. Folosesc o expresie de origine franceza pentru niste boxe americane. Cred ca asta spune multe despre modul cum am perceput sunetul Triton Two +.  De aceste boxe ori te indragostesti iremediabil, ori ajungi sa le urasti. 

      Test filme 
      Fiind inzestrate cu basi activi m-am gandit sa fac si un scurt test al sunetului intr-un film. Daca nu vedeti legatura dintre bas activ si film, inseamna ca nu ati vizionat niciodata un film cu un subwoofer asezat in aceeasi camera cu voi . Frecventele joase sunt gandite sa impresioneze, sa ofere dinamism momentelor de actiune, sa te faca sa simti emotia momentului ca si cum ai fi parte a actiunii. Marturisesc ca desi sunt un cinefil obsedat, nu am gasit niciodata energia necesara pentru construirea unui sistem audio dedicat filmelor. Mare pacat. 
      Pentru test am folosit filmul Prometheus. Sursa video a fost un Dune HD Max, iar redarea s-a facut pe un televizor OLED LG C8. Sunetul a fost redat in varianta stereo folosind iesirea digitala din Dune HD Max pe care am conectat-o la Yamaha CDS 3000. De amplificarea s-a ocupat integratul Pass Labs, iar de traducerea sunetului boxele Triton Two +. Fiind vorba de sunetul unui film aveam nevoie  de extra bas, asa ca am crescut intensitatea basului folosind butonul aflat in spatele fiecarei boxe in dreptul amplificatorului de bas dedicat. Am pornit vizionarea filmului si am cam ramas cu gura larg deschisa. Daca ma vedea cineva in acel moment, cu siguranta ar fi ras cu gura pana la urechi de figura mea. Aratam comic, garantez informatia. Chiar de la inceputul filmului intreaga camera a inceput sa trepideze lovita ritmat de ciocanul urias al unui zeu furios si iute la manie. Eu infipt in canapea. Eu proiectat pe ecran in forma unei molecule extraterestra ce se pravaleste in apa primordiala. Eu strunind o nava cosmic in vidul cosmic. Eu alergand din fata unei furtuni de nisip pe o planeta straina. Sincer, nu am avut niciodata o experienta atat de imersiva la vizionarea unui film cu boxele mele Focal.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Pro:
      Bas activ (puteti regla basul in functie de raspunsul camerei)
      Constructie
      Capacitate de a reda bas profund foarte usor
      Dubla utilizare (cinema si muzica)
      Contra: 
      Sunt momente in care midbasul se simte in exces (atentie la pozitionare)
      O oarecare lipsa de energie in zona frecventelor inalte
       

    • Vincent SV-237MK în test

      De Andi, în Audio Hi-Fi.

      Marca germană VINCENT a fost înregistrată în 1995 ca marcă comercială de Sintron Vertriebs GmbH în Iffezheim / Germania.  Produsele Vincent sunt proiectate în Germania si sunt asamblate în China. Adică o schemă de producție care în ziua de azi nu cred că mai surprinde pe nimeni.
      Amplificatorul de față, SV-237MK, este din specia hibrid (amplificatoarele hibride reprezintă unul dintre principalele produse ale celor de la Vincent), adică partea de preamplificare se bazează pe lămpi, iar partea de power pe tranzistori. Cu alte cuvinte, în teorie ar trebui să ai „the best of both worlds”: sunetul suav și natural al lămpilor combinat cu puterea oferită de un amplificator pe tranzistori. Dar oare, practic, este chiar așa? Hai să aflăm!
      237MK este destul de bine construit, cântărește peste 20 de kg, radiatoarele sunt externe, iar carcasa este solidă, old-school type.
      Ca design, gemulețul prin care se văd lămpile de preamplificare (12AX7) este tolerabil, dar acel inel-oglindă din jurul potențiometrelor nu este exact genul meu. Dar, mai mult ca sigur, unii utilizatori vor aprecia acel design, deci aici vorbim de o chestie subiectivă până la urmă.
       

      Vorbeam de greutatea apreciabilă a acestui integrat. Din ce văd eu, o mare parte a acesteia vine din carcasa solidă (aliajul panoului frontal are o grosime de aprox. 5 mm) și, mai ales, din toroidalul masiv. Cu alte cuvinte, pe partea de alimentare și vibrații, Vincent-ul se prezintă exemplar.
      Ok, hai să pornim hibridul: aici a apărut prima nelămurire: Vincent-ul are nevoie de un timp apreciabil pentru a porni, adică pentru a fi gata de redat sunet, ca să mă exprima așa. Am folosit amplificatoare pe lămpi single-ended pure și nu aveau nevoie de atâta timp pentru „a-și intra în pâine”. Ce vreau să spun cu asta: nu știu sigur dacă acest lucru nu este cumva vreo găselniță de marketing a celor de la Vincent, adică ceva gen ”acesta e un amplificator serios, cu lămpi, are nevoie de timp” (să te facă să simți că folosești lămpi) sau pur și simplu de atât timp au nevoie etajele din Vincent pentru a începe lucrul. Nu încercați să începeți să apăsați aiurea butoane dacă vi se pare că pornirea durează prea mult timp și nici să îl opriți și reporniți: chiar durează mult timp, nu e nimic defect. E din fabrică. It’s a feature, not a bug. 
      Să spunem câte ceva și despre dotările Vincent-ului: are integrat inclusiv un modul de DAC, pe care îl vom testa mai încolo. Pe partea frontală, are inclusiv potențiometre de înalte și joase, care acum nu prea mai sunt atât de populare cum erau cu vreo 30 de ani în urmă. Dacă tot am ajuns la aceste potențiometre de control al tonalității, trebuie să spun de la început că în cazul Vincent-ului aș evita cu desăvârșire folosirea lor: efectul produs de acestea este destul de agresiv (chestie de neînțeles pentru mine). Dacă ar fi să fac o comparație, sunt exact antiteza controalelor de tonalitate de pe amplificatoarele NAD, unde acestea au un efect destul de discret. Aceste controale de joase și înalte de pe Vincent se bagă cu bocancii în sunet și recomand dezactivarea lor în totalitate, pentru un sunet corect. Încă ceva, dacă tot am ajuns aici: notațiile butoanelor de pe panoul frontal nu sunt foarte clare, iar cursa butoanelor nu este suficient de evidentă pentru a-ți da seama dacă un buton este apăsat sau nu. De exemplu, exemplarul ajuns la mine, desigilat de mine, deci nefolosit, avea butonul „Loud” (loudness) activat implicit și a trecut mai mult de o jumătate de oră până să îmi dau seama că acel buton e activat.
       

      Ok, să trecem la ceea ce ne interesează: cum sună. Vincent-ul 237MK a avut una dintre cele mai grele misiuni pe care le poate avea un amplificator, indiferent de clasa de preț: să livreze suficient curent, să controleze și nu doar să controleze cu forță brută, ci să și ajute boxele Kef Reference 107 să își etaleze toată forța  și finețea caracteristice. Cei care sunt familiarizați cât de cât cu acest boxe, știu că au potențialul de a livra frecvențe joase de 18 Hz, adică joase care vor cutremura nu doar apartamentul, ci întregul bloc sau întreaga fundație, dacă stați la casă. Însă pentru acest lucru au nevoie de energie, de curent, de putere. Și da, Vincent-ul le are din belșug. Extensia joaselor e foarte bună, foarte rezolută, supraetajată în funcție de frecvențe (cele mai „joase joase” părând a veni de undeva din subsol și cutremurând camera). Comparat cu un alt integrat avut la îndemână, un Primare A30.1, Vincent-ul a prestat mult mai bine, mai extins și mai rezolut la capitolul frecvențe joase.
      Deoarece am fost plăcut surprins de extensia și tridimensionalitatea joaselor livrate de Vincent prin KEF-urile Reference 107 am încercat să folosesc albume care să îmi satisfacă plăcerea de audiție a acestor joase. De exemplu, printre altele, superbul album Night Calls al legendarului Joe Cocker. Un album înregistrat în sistem QSound. Păcat că acest sistem de înregistrare nu prea mai este folosit acum. Nici nu știu de ce: costuri prea ridicate? Faptul că bizonul majoritar ascultător de muzichie prin căști pe telefon oricum nu știe aprecia finețuri de genul acesta și că nu merită efortul? Mă rog, acest album este o înregistrare de mare clasă. Chiar la piesa titlu „Night Calls”, frecvențele joase erau un adevărat deliciu de urmărit datorită modului în care erau supraetajate.
      Ok, deci frecvențele joase sunt redate cu o clasă peste clasa de preț în care se află Vincent 237. Dar cum rămâne cu restul spectrului sonor? Cum rămâne cu tonalitatea generală? Cu scena? Cu veridicitatea per ansamblu?
      Aici a apărut o problemă. Vincent-ul nu a stat foarte mult la mine. Dar cât a stat la mine, nu l-am oprit și am încercat să îl țin la încălzit și rodat cât mai mult posibil înainte de a aborda o recenzie.
      Problema de care zic a fost pe partea gamei de medii. Acestea sunt redate cu o senzație de dulceață care nu a dispărut nici după 4 zile de rodat non-stop. Prin dulceață  înțeleg un sunet suav, usor procesat. Ca o bomboană amandină atunci când o spargi între dinți: dulce, dar cu o nuanță de artificial. Așa a sunat și 237Mk: dulce, dar luminos pe partea de medii.
      Acum, nu vreau să fiu nedrept: așa cum am spus deja, nu a stat foarte mult la mine, deci este posibil ca această senzație să se estompeze după un rodaj serios. Sau poate dacă acele lămpi din partea de preamplificare ar fi schimbate cu ceva mai performant? Nu știu, deci dacă sunteți interesați cu adevărat de acest amplificator, ar fi bine să nu luați ceea ce am spus eu acum despre redarea mediilor ca fiind un verdict definitiv.
      Aceasta fost senzația mea în săptămâna cât a stat la mine: am regăsit acel sunet dulce și firesc specific lămpilor, dar usor luminos și parcă forțat, ca și când sunetul ar fi fost intenționat modificat. Parcă nemții s-au străduit prea mult sa construiască un sunet de casă dulce, plăcut urechii și de aici senzația mea. Încerc să explic ce anume nu mi-a plăcut, pentru că acesta este scopul unui articol, să prezinte întreaga poveste cu bune si rele.
      Pe de altă parte, mi-a plăcut tridimensionalitatea scenei redată prin 237MK care, în mare parte zic eu, se datorează tridimensionalității gamei de joase. La redarea pasajelor aglomerate, de exemplu în cazul unei orchestre simfonice masive, Vincent a demonstrat că are rezerve de putere considerabile, neaglomerând absolut deloc scena, rezoluția în zona joaselor s-a păstrat indiferent de nivel și de cerințele pasajelor muzicale.
       

       
      Încă ceva: în nici un moment nu mi s-a părut că Vincent ar genera (în combinația cu boxele Kef R107) un sunet obositor. Indiferent de ceea ce mi-a plăcut sau nu mi-a plăcut, sunetul a fost unul relaxant, de multe ori nedându-mi seama că ascultam ore în șir încercând să evaluez sunetul. Dacă ar fi să mă gândesc la un gen de muzică pentru care acest integrat a fost creat, acesta ar fi jazz-ul. Suav, dar forțos și cu impact.
      A, uitasem: am pomenit la începutul articolului despre faptul că Vincent 237MK este dotat inclusiv cu un modul de DAC. Da, am testat inclusiv prin DAC-ul lui. Se pare că folosește un Burr-Brown PCM5101. Cu alte cuvinte, puteți mai mult de atât folosind un DAC extern relativ ieftin. Acesta este un cip dac din gama „after-thought”, adică unul care este integrat din motive de conveniență, nu de fidelitate.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
       
      Una peste alta, nu pot să spun că nu mi-a plăcut integratul hibrid Vincent 237MK. În memorabilele cuvinte ale lui Dudley Moore din „Arthur”, când vorbește despre cum este pe un iaht: „Well, it doesn’t suck”. În gama lui de preț sunt destul de puține variante care să îl egaleze pe partea de tridimensionalitate și rezoluție a joaselor. Totuși, nu este un amplificator ieftin, deci e bine să studiați cu atenție ceea ce doriți. Sfatul meu permanent: mergeți și ascultați în showroom. Decizia este a voastra.

      Pro:   
      -    Construcție de foarte bună calitate, solidă
      -    Rezoluție superbă în zona frecvențelor joase, extensie
      Contra:
      -    Sunet „dulceag” (care însă este posibil să se estompeze după un rodaj mai lung)
       
       
         
       
       

    • Muzica Pentru Teste Audio

      De dinica, în Diverse.

      Acum 15 ani cand am inceput sa fiu preocupat serios de audio Hi-Fi, am aflat de existenta unor inregistrari muzicale cu care se testau sistemele audio. Acestea pareau sa fie preferate de o buna majoritate audiofila. In topul preferintelor se aflau inregistrarile produse special pentru testat sisteme audio stereo de companiile care activau in domeniu. Enumar cateva din acestea: Linn Records, Wilson Audio, Naim, Chesky Records, Reference Recordings, Marantz, Denon, Accuphase. Aproape de fiecare data cand mergeam intr-un showroom intalneam un pasionat cu 2-3 cd-uri produse de una din firmele enumerate inainte. Pe langa aceste inregistrari exista inca o categorie cel putin la fel de importanta, jazz-ul minimalist. Cantarete ca Diana Krall, Katie Melua se aflau in topul preferintelor, apoi urmau saxofonisti ca Sonny Rollins, John Coltrane, iar la final diferiti artisti de la Linn Records sau Chesky Records. La inceput am fost impresionat de aceste inregistrari cu cantecele lor special alese si masteruri gandite sa impresioneze urechea. Cand ascultai un asemenea cd, sistemul audio isi pierdea din importanta. Practic deveneai un zombie audio(fil). 
      Cu trecerea anilor am invatat ca aceste cd-uri de test sunt masterizate folosind diferite trucuri psihoacustice. Cel mai evident truc este loudness-ul (auzi mai tare, suna mai bine), apoi urmeaza inregistrarile minimaliste cu 2-3 instrumente si o voce (mai putina informatie, mai usor de urmarit de creier). La inceput nu intelegi de ce iti plac aceste inregistrari. Observi ca intr-o comparatie directa, varianta audiofila suna mai bine. Sunetul este dens, pare dinamic, te implica emotional, transforma auditia intr-o experienta memorabila. Asta se intampla la inceput, cand esti inca virgin si te lasi pacalit usor de aditiile sintetice. Dupa ce incepi sa capeti experienta, realizezi ca ai fost pacalit. Experienta vine odata cu trecerea anilor si inseamna sute de ore de auditii ale unor sisteme audio, concerte la Ateneul Roman, Sala Radio, sau evenimente muzicale desfasurate in aer liber. Cu acest bagaj incepi sa construiesti, structurezi, un anume tip de sunet pe care am sa il numesc ‘moment sonic de referinta’. Acesta este o imbinare intre  experienta sonica subiectiva si un set de coordonate obiective cum ar fi dinamica sunetului, acuratetea timbrala, viteza reproducerii, lipsa distorsiunilor, prezentarea scenei sonore realist si tridimensional. 

      Sa nu va inchipuiti ca exista o alta cale de invatare. Experienta sonica nu poate fi inlocuita cu nimic. Invatam in fiecare zi cum sa ascultam muzica, ce urmarim la un sistem audio, cum interpretam informatiile primite. Testele audio sunt o parte a acestui proces de invatare. Fiecare dintre noi are propriile sale preferinte muzicale. Printre acestea trebuie sa gasim inregistrari care sa acopere toate cerintele unei auditii de inalta fidelitate. Enumar cateva din aceste cerinte:
      dinamica realista – inregistrarea nu este comprimata dinamic , detalii aici si aici
      lipsa distorsiunilor – daca acestea sunt audibile, ar putea sa va influenteze negativ evaluarea unei componente  sau a intregului sistem audio
      medii curate - voci feminine si masculine corect inregistrate
      scena sonora holografica – sunetul trebuie sa aiba adancime, sa poti identifica cu usurinta pozitia instrumentelor pe scena  
      o gama de frecvente audio completa –  inregistrari cu multe intrumente (muzica clasica, jazz interpretat de orchestra mari)
      In acest articol am sa va ofer o lista de albume pe care le consider perfecte pentru teste. Lista va fi impartita pe genuri muzicale. Fiecare propunere  va fi insotita si de cateva explicatii care sper sa va desluseasca motivele alegerii.

      Muzica clasica
      Le Nozze di Figaro, Mozart – Rene Jacobs 
      Este o varianta care merita ascultata chiar daca se abate usor de la linia traditionala. Tehnic, inregistrare este foarte buna. Imaginea stereo este bine conturata, cu orchestra aflata undeva sub scena si cu artistii deasupra. Realismul auditiei este completat de deplasarea audibila a cantaretilor pe scena.Un sistem bun ar trebui sa reproduca toate aceste detalii.
      Mahler Simfonia a 5 a - Zubin Mehta / New York Philarmonic 
      Mehta nu este considerat un specialist in Mahler, cu toate acestea muzica este oferita ascultatorului cu har si naturalete. Inregistrare este foarte buna. Are o dinamica si o scena sonora profunda. Instrumentele pot fi identificate cu acuratete in plan 3D.
      Verdi /  Messa da Requiem – Ricardo Muti, Chicago Symphony Orchestra 
      Inregistrarea este preluata din mai multe spectacole live. Din acest motiv te simti ca si cum ai fi in primul rand al salii de concert, iar in fata ta s-ar afla o orchestra de muzica clasica completa, alaturi de patru cantareti solo si un cor. Scena sonora este grandioasa si se intinde in plan orizontal si vertical. Pasajele dinamice sunt atat de complexe incat sunt o adevarata incercare pentru orice sistem audio.

      Grieg / Scumann / Piano Concertos - Radu Lupu, Andre Previn, London  Symphony Orchestra 
      Din nou, tehnic avem o inregistrare cu un sunet ireprosabil. Radu Lupu , dirijorul si orchestra se armonizeaza perfect, oferind adevarate momente de magie si inspiratie. Muzica este luxurianta, completa si destul de transparenta. Ascultand aceasta inregistrare veti putea intelege ce inseamna pianul si cum ar trebui el sa sune.

      Jazz
      Jazz at the Pawnshop  - Arne Domnerus, Benght Hallberg, etc 
      Este una din cele mai autentice inregistrari de jazz live din istorie. Posibil sa fie chiar cea mai buna.
      Seven Seas  - Avishai Cohen
      Avishai este unul din cei mai creativi muzicieni de jazz contemporani.  Un maestru al contrabasului care reuseste sa ofere o muzica spontana si organica. Sunetul este natural, realist, transparent. Se simte efortul depus de cei care au lucrat in studio la aceasta inregistrare. 
      LLyria  - Nik Bartsch’s Ronin
      Sunet de pian zen-funk mixat cu ritmul de toba, saxofon si clarinet. O inregistratre aproape perfecta ECM. 
      Summer Wind :Live At The Loa - The Ray Brown Trio
      Albumul este inregistrat intr-un club de jazz din Santa Monica si surprinde cu acuratete atmosfera din timpul evenimentului, un telefon care suna, oameni razand, etc. Toate acestea adaugate peste atmosfera muzicala creata de contrabasul lui Ray, pianul lui Gene Harris si toba lui Jeff Hamilton, transforma auditia intr-o experienta imersiva ce  transcende simturile.
      Love Scene  -  Diana Krall
      Vocalista si pianista Diana Krall intr-unul din momentele ei bune. Vocea artistei este detaliata si bogata in microdetalii ce va vor ajuta sa identificati cum presteaza sistemul vostru pe medii. Un sistem transparent ar trebui sa evidentieze multitudinea de detalii ascunse in vocea Dianei.

       
      Rock
      Wish You Were Here - Pink Floyd
      Album este dedicat fostului membru Syd Barrett. Este una din cele mai importante inregistrari de rock progresiv din istorie. Mixul de instrumente este unul cu adevarat special. Amintesc saxofonul adaugat in partitura langa chitara, clapa si tobe. 
      Misplaced Childhood  - Marillion
      Povestea acestui album este inspirata din copilaria lui Fish si a fost potentata de una din experientele LSD ale artistului. Albumul nu numai ca este cel mai mare triunf comercial al trupei, dar este si o inregistrare aproape perfecta de rock progresiv.
      Money And Cigarettes - Eric Clapton
      Fara sa fie o inregistrare sclipitoare din punct de vedere artistic a lui Eric Clapton, reuseste sa te capteze cu un sunet blues-pop electric. Interesant este faptul ca sunetul de banda analogical a ramas chiar si dupa digitalizare, oferind o patina istorica greu de gasit in prezent.
      Amused To Death -  Roger Waters
      Albumul a fost inregistrat folosind tehnologia QSound.  Merita ascultat, folosit in teste audio, chiar daca nu va place muzica lui Waters. O reproducere corecta a acestui album ar trebui sa va ofere o experienta sonica aproape circulara. Un sunet care sa va inconjoare, senzatia unui sistem multicanal venita dintr-un sistem stereo.
      Dire Straits  - Dire Straits
      O alta inregistrare  care a reusit sa pastreze sunetul de banda analogica chiar dupa ce a fost digitalizata. Textura analogica este evidenta. Un sistem corect ar trebui sa va ofere aceasta informatie fara efort.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Indie / Electro
      Spirit of Eden  - Talk Talk
      Rareori o sa intalniti un album atat de bine inregistrat tehnic. Sunetul este organica, emotional, bazat pe texturi ambientale si aranjamente inspirate din muzica de jazz. Cu o dinamica la fel de buna ca a inregistrarilor de muzica clasica este un adevarat festin auditiv.
      Protection   - Massive Attack
      Pe acest album exista bas profund generat electronic. Este perfect pentru testat raspunsul camerei in zona basului.
      Lista cu muzica din acest articol este gandita ca o sugestie pentru cititori, nimic mai mult. Albumele au fost alese pentru calitatea tehnica a inregistrarii si pentru valoarea lor muzicala. Pornind de la exemplele mele puteti sa va construiti propria lista cu muzica de test.
×
×
  • Creează nouă...