Sari la conținut
HiFi Tech

HiFi Tech

Administratori
  • Număr conținut

    29
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

  • Zile Câștigate

    5

HiFi Tech a câștigat ziua ultima dată pe Ianuarie 27

HiFi Tech a avut cel mai apreciat conținut!

Reputație Comunitate

40 Excellent

Vizitatori Recenți Profil

Blocul vizitatori recenți este dezactivat și nu este arătat altor utilizatori.

  1. Tzakiridis Zeus este un preamplificator Phono hibrid Moving Coil / Moving Magnet. Hibrid, deoarece folosește op-amps cu zgomot foarte scazut pe intrare si un tub electronic (6DJ8) pe iesire, in aranjament catod. Este echipat cu o sursa de alimentare sofisticata, compusa din patru surse de curent continuu independent. Zeus ofera patru variante de selectare a impedantei de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi. La exterior acest phono preamplificator arata masiv si este greu. Partea frontala este de culoare alba / gri. In stanga acesteia este pozitionat buton de pornire, iar pe centru este gravata sigla firmei. Partea din spate arata la fel de spartan, avem o pereche de intrari analogice si o pereche de iesiri analogice, plus impamantare. Zeus este acoperit cu o tabla neagra ce pare de magneziu (nu am gasit date care sa imi confirme acest lucru). Prin aerisirile aflate in partea superioara se poate distinge un transformator mare asezat frontal in partea dreapta si placa de baza care ocupa o suprafata aproape egala cu dimensiune cutiei. Sistem de test: Audiotechnica LP5 – pick-up Tzakiridis Zeus - phono Pass Labs Int 150 - amplificator Focal Electra 1038 BE - boxe Kymber Cable, Neotech DIY , Vicol Audio – cabluri Muzica de test: Peter Tchaikovsky – Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2, Eric Clapton – Money and Cigarettes, Ella Fitzgerald and Louis Armstrong – Ella and Louis. Ascultare Prima impresie. Sunet discret, fara urma de loudness. Daca cautati un phono cu sunetul aruncat direct in fata, phono-ul Zeus nu este pentru voi. Din acest motiv sunetul nu impresioneaza la prima auditie, cum nu impresioneaza nici o inregistrare pe banda magnetica comparata cu una digitala. Inregistrarea pe banda pare mai rotunda, muzicala si are o dinamica moderata. In contrast, cea digitala este acuta, directa, nu iarta si are o dinamica extinsa. Asa se simte si sunetul Zeus. Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2 Asaltul viorilor, viloncelelor, porneste trepidant, cu calitati tactile delicioase, cu timbre si texturi frumos definite. Undeva in spate, bataile in timpane si putinele alamuri folosite se simt atenuante, si sunt undeva la limita inaudibilului. Apoi intra solistul care ataca clapele pianului cu o forta credibila, fara a afecta proportia sonica dintre pian si restul instrumentelor. Sunetul se transforma intr-un tot unitar monolitic din care pare sa dispara oboiul si fagotul. Sunetul acestora este atat de discret incat trebuie sa maresc volumul ca sa le aud. Spatiul orchestrei este suficient de extins oferind un sentiment de profunzime destul de coerent. Pe ansamblu perceptia orchestrei este discreta, contemplativa, de parca ai fi asezat undeva in spatele salii de auditie. Money and Cigarettes Simt inca de la primele acorduri ca aceasta inregistrare a fost facuta inca de la inceput in format analogic. Sunetul este cald, placut, dulce ca mierea albinelor. Texturile instrumentelor sunt placute, clapa aduce ritm si echilibru, iar chitara are o delicatete de matase. Personal as fi preferat ca sunetul de chitara sa se simta electric, cu mai mult foc, chiar un pic agresiv. Stiu ca acest album al lui Clapton este unul pe stilul slow, muzica de cognac la ceas de seara, dar chiar si asa parca as fi preferat ca muzica sa fie mai incisiva. Din nou am acea senzatie de sunet laid back, ma bucur de muzica, sunt relaxat, insa nu sunt acolo in studio. Cu siguranta acest tip de sunet va oferi seri de neuitat persoanelor contemplative, insa va produce discomfort firilor expansive, celor care cauta sunetul de monitorizare. Ella and Louis Zeus pare construit pentru acest tip de inregistrari. Muzica are un ritm excelent, este prezentata fara efort si ofera un sentiment fantastic ascultatorului, chiar de implinire emotionala. Vocea Ellei este aproape perfecta. Trompeta si mai apoi vocea lui Louis completeaza intregul tablou muzical fara sa existe momente fortate. Nivelul de detalii este usor atenuat daca priveste muzica in ansamblu, insa daca te concentrezi pe fiecare voce, instrument, realizezi existenta unei sinergii muzicale complexe, un fel de trambulina elastica care te arunca in sus si te lasa sa privesti fiecare detaliu.Timbral sunetul pastreaza coloratura originala si este prezentat in culori calde si generoase. La capetele frecventelor nu exista acea senzatie crocanta specifica sunetului electronic, simti ca asculti o muzica inregistrata acum 64 de ani. Asculti vocea Ellei si a lui Louis si realizezi ca ai uitat de articolul pe care trebuie sa il scrii. Concluzie Daca sunteti in cautarea unui phono pentru pick-up cu un sunet dulce, cald, contemplativ, un sunet unde nu detaliile sunt importante ci atmosfera indusa de muzica, atunci Zeus poate intra pe lista voastra pentru a fi testat. Daca va aflati la polul opus si tot ce doriti sunt detaliile, sa smulgeti ultima picatura de informatie din disc, atunci cautati in alta parte. Pro: Sunet ce aminteste de vremurile de inceput ale inregistrarilor analogice Prestatie sonica buna pe inregistrarile vechi. Patru variante de selectare a impedantei de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi. Contra: Reglajele specifice pentru doza sunt in interiorul aparatului. Pentru acces trebuie sa deschizi capacul aparatului. Pretul, pentru cei cu buget limitat. Articol scris de Robert Flescan
  2. Acum doua saptamani intr-o discutie pe forumul HiFi Tech a aparut ideea unui test audio blind in care sa comparam sunetul Red Book (CD, 16 biti) cu fisiere audio digitale in format hires, 24 biti. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus si organizat un test-auditie blind in care participantii urmau sa identifice, evalueze, sunetul considerat cel mai performant. Cu cateva zile inainte de intalnire Ciprian, gazda noastra, a propus sa introducem in testul comparativ si muzica imprimata pe SACD. Dupa cum bine cunoasteti SACD-ul este unul si acelasi lucru cu formatul digital DSD, doar ca acesta este imprimat in format fizic pe un CD special. Daca sunteti un cititor nou al revistei, ar trebui sa stiti ca acesta este al patrulea test audio blind pe care HiFi Tech il organizeaza. Atasez link-uri catre ultimile doua teste. Primul test a fost organizat acum mai bine de un an. Daca doriti sa il gasiti, cautati in paginile de articole ale revistei. Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei formate CD vs SACD (DSD) vs HiRes Audio. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei formate audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa muzicala. Pe 26 Ianuarie, ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului si cateva discutii de administrare am pornit testul. Si de data aceasta am avut norocul sa putem face acest test folosind un sistem audio de top. Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: Aurender X100L – transport digital + Mutec MC3-USB x 2 – reclocker / ceas digital extern Accuphase DP 750 – CD / SACD si convertor D/A Accuphase C3850 – preamplificator Lamm M1.2 – amplificatoare mono Wilson Audio Sophia 3 – boxe Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului X100L Muzica folosita: Diana Krall – All or Nothing at All, Miles Davis – So What, Roger Waters – What God Wants, Pt.I Sistem de notare Sistemul de notare a ramas acelasi ca si la testele anterioare. Am agreat ca nota 1 sa fie cea mai mica si nota 5 cea mai mare. Acest sistem de notare ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. Va atrag atentia ca rezultatul final este o radiografie a interpretarii noastre subiective din momentul testului. Sfatul meu este sa incercati propriul test cu concluziile de rigoare. Pozitia de ascultare Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a dorit sa participe la test, preferand doar sa asiste si sa socializeze. La acest test participantii nu au dorit sa schimbe pozitia de ascultare, asa ca fiecare dintre noi a pastrat pozitia initiala. Personal, consider ca daca am fi schimbat pozitiile de ascultare, concluziile participantilor nu ar fi fost atat de stranse si am fi avut un rezultat mai curat. Auditie si rezultate Am inceput auditia cu Diana Krall, am continuat cu Miles Davis si am incheiat cu Roger Waters. Fiecare melodie a fost ascultata in cele trei variante posibile CD / SACD / Hi-Res Audio, fara ca participantii sa cunoasca ordinea. Voturile au arata exact ca in imaginea atasata articolului. Am blurat numele participantilor pentru ca am uitat sa vorbesc cu ei despre acest lucru si in momentul scrierii articolului nu am acordul lor sa le fac numele publice. Daca vor dori acest lucru mai tarziu, voi adauga o imagine in articol in care numele lor sunt vizibile. Notele finale pentru cele trei formate au fost: CD – 49 puncte SACD (DSD) – 57 puncte Hi-Res Audio – 52 puncte Articol scris de Robert Flescan
  3. Seria de teste audio blind continua la HiFi Tech cu o noua sesiune. De aceasta data comparam calitatea auditiei intre un CD (Red Book CD format) si fisiere cu muzica hi-res audio (format audio de inalta rezolutie). Ca de fiecare data, dupa incheierea testului, redactia HiFi Tech va scrie un articol. Sistemul de test va fi compus din urmatoarele componente: Surse: Accuphase DP750 - sursa CD si Linn Selekt DSM cu Katalyst DAC - sursa fisiere hi-res Accuphase 3850 - preamplificator Lamm M1.2 - amplificatoare stereo de putere Wilson Sophia - boxe audio Cabluri - Transparent, Siltech Si de data aceasta avem un loc disponibil la testul nostru. Daca sunteti interesati sa participati scrieti-ne pe adresa: [email protected] Testul va avea loc in data de 26 Ianuarie, ora 11:30. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
  4. HiFi Tech

    NuPrime CDP-9

    Am un mare respect pentru cei de la NuPrime, asta după ce am testat DAC-9 și DAC-10H de la ei, ale căror review-uri le puteți citi aici, în hifitech.ro. Ambele mi s-au părut peste așteptări. Cred totuși că DAC-9, deși mult mai ieftin, are un raport preț-calitate mai bun, este mai valoros. A fost, de altfel, și alegerea mea pentru aparatul anului 2019. Așa că am primit cu deosebită bucurie (am considerat-o chiar ca pe un cadou de sărbători) sarcina de a testa chiar un CD-Player de la NuPrime, CDP-9. CD-player în 2020! Pare total anacronic. Probabil va exista un comeback al CD-ului, așa cum s-a întâmplat cu vinilul în ultimii ani sau cum se întâmplă cu casetele în acest moment, dar am mari dubii că acest comeback va avea loc în următorii 10 ani, dacă va avea vreodată…. Din păcate pentru cei care au început să citească articolul și după primele rânduri au crezut că e vorba de testul unui CD Player și au abandonat – pierderea lor! CDP-9 nu este un simplu CD Player. CDP-9 este un CD Player/DAC/Preamp/Upsampler! De fapt, nici nu știu de ce am pus „upsampler” la urmă. Pentru că CDP-9 este un mare upsampler înainte de toate și unul chiar fabulos după umila mea părere! CDP-9 face upsampling la orice semnal primit, fie că e vorba de una dintre multiplele sale intrări digitale sau de propriul transport CD, la PCM768 sau DSD512! Da, domnilor, la DSD512. Eu unul, cu un PC i7, nu reușesc să fac upsampling la DSD512 fără întreruperi. Semn că CDP-9 nu are doar un hardware de top în el, ci e și optimizat așa cum trebuie. Dar hai să le luăm pe rând, deoarece entuziasmul meu pentru această creație a celor de la NuPrime m-a determinat să anticipez cam prea mult. Ca design exterior, CD-9 nu e vreo surpriză pentru cei familiarizați cu conceptul NuPrime, acesta este făcut să se potrivească din punct de vedere conceptual perfect cu celelalte creații ale lor. Bine construit, bine închegat, solid (pare mai greu decât este în realitate), telecomandă de calitate, cu butoane metalice, pur și simplu nu ai ce să îi reproșezi din punct de vedere al design-ului exterior. Cât despre interior, în primul rând ceea ce vedeți în părțile laterale reprezintă o idee ingenioasă a celor de la NuPrime pentru reducerea vibrațiilor. De ce să faci o bază multistrat costisitoare pentru a obține greutate și inerție, când poți pune pur și simplu două greutăți, de o parte și de alta, pentru a obține același efect? Sincer, nu m-am gândit până acum la așa ceva și cred că e o idee foarte bună de tuning, pe care o poate pune în practică oricare dintre voi. Acum, că am ajuns la interior, trebuie să spun că există un aspect care la început mi s-a părut ca având un potențial de turn-off. Acesta este reprezentat de sursa de alimentare externă, în loc de una clasică, internă. Am mai avut în test cu ceva timp în urmă un DAC formidabil ca raport calitate-preț și anume Musical Fidelity MX, care însă mi s-a părut în mod clar dezavantajat de sursa externă ridicolă pe care o folosea, de mărimea unui alimentator de smartphone. Din acest motiv, în articolul testului respectiv am și menționat că pot fi procurate surse de alimentare externe mult mai bune. Cam așa a fost și cu NuPrime CDP-9 când am aflat că are sursă externă. Mă gândeam: încă un DAC care necesită o cheltuială în plus ca să sune la capacitatea lui maximă. S-a dovedit însă că are o sursă externă chiar decentă, care în mod clar poate beneficia de un cablu de alimentare bun. Însă în mod sigur există deja upgrade-uri aftermarket pentru alimentare, pentru acel mic plus, acel mic „more of the same” la care râvnesc audiofilii. CDP-9 este construit în jurul unui cip DAC Sabre Es9028PRO care, dacă nu mă înșel, este superior chiar și celui din DAC-10H. Prin superior vreau să spun ulterior, adică mai nou. Bine, nu știu cât de mult mai contează acest lucru. În timp, mi-am dat seama că cipul dac în sine are legătură cu sunetul final al unui aparat doar în măsura în care poate determina construirea unei anumite scheme specifice în jurul lui. Dar cipul dac nu are un sunet per se. Probabil de aici au și pornit unele prejudecăți gen „cipurile Sabre au un sunet rece și clinic”, „cipurile AKM au un sunet cald”. Din câte am aflat, firmele care fabrică cipurile livrează chiar și schema recomandată, implicită, care să fie construită în jurul lor. Însă orice inginer competent poate modifica acea schemă oricând și să imprime un voicing diferit sunetului final. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Datorită acestui Sabre, CDP-9 lucrează până la PCM 32/768 sau DSD512, după cum am menționat anterior. Pe de altă parte, unitatea CD conține un drive Philips care, spun cei de la NuPrime, scanează discul la o viteză constantă, minimizând vibrațiile și erorile. Eu folosesc CD playere de vreo 20 de ani și credeam că toate citesc discul la o viteză constantă. Culmea, se pare că nu! Transportul CD este practic o combinație Philips – Sony (!) între SAA7824HL și KHM-313, cu algoritmi special creați de NuPrime pentru reducerea jitterului. Pentru că am lăudat de la început CDP-9 ca fiind un upsampler de top, trebuie spus că acesta folosește un Sample Rate Converter (SRC) care convertește la nivelul mega-hertzilor, înainte de a aduce sunetul final la rezoluția dorită. Acum îmi dau seama că am uitat să menționez că CDP-9 este inclusiv un potent amplificator de căști. De fapt, ce nu este CDP-9? Pentru cei care ar avea ezitări din cauza prețului destul de ridicat, gândiți-vă câte funcții de calitate are acest aparat și cât v-ar costa să luați astfel de componente separat. În etajul analogic, CDP-9 folosește un modul Ultra Linear Class A module (ULCAM), construit în întregime cu componente discrete. Dar hai să lăsăm descrierile tehnice, deoarece acestea pot fi găsite pe șapte mii de site-uri, inclusiv pe site-ul oficial NuPrime, și să trecem la ceea ce ne interesează: cum sună? Am testat CDP-9 într-un sistem alcătuit dintr-un amplificator Primare A30.1, pilotând Kef Reference 107. Cablurile au fost Kimber 4PR pentru boxe, iar interconnectul folosit a fost PCS Monitor (Perfect Crystal Simmetry) integrat în crossover-ul extern al boxelor Kef. Am testat în diverse combinații: prin USB sau prin optic sau coaxial folosind atât un streamer, cât și un transport CD-Player extern, cu aproximativ toate formatele și rezoluțiile pe care CDP-9 le știe gestiona. Acestea fiind aproape toate cele existente. Să o luăm metodic și să începem cu partea de CD, deoarece acesta este principalul element care diferențiază CDP-9 de DAC-urile celor de la NuPrime. Trebuie să spun că mă așteptam ca transportul CD să fie unul specific transporturilor CD din prezent (care pot fi găsite inclusiv în scule ultra high-end – hai să nu ascundem după deget și să pretindem altceva: din punct de vedere al construcției, transporturile așa-zise de top construite de Philips în prezent sunt …. (și aici introduceți voi adjectivul dorit) comparativ cu transporturile Philips făcute până la începutul anilor 90): ușurele, firave, plasticoase, zgomotoase. Cel din CDP-9 în mod clar se încadrează în primele trei, cu excepția ultimului: și anume, nu este zgomotos. Dar deloc. Dimpotrivă, este silențios, glisând foarte elegant, semn că cei de la NuPrime au mai personalizat și optimizat pe ici, pe colo, pe unde s-a putut. CD-ul e citit destul de rapid, iar în timpul citirii transportul este silențios, îl poți auzi doar dacă îți lipești urechea de carcasă. Am fost foarte curios să aud cum sună un upsampling de „good old CD” la PCM768 sau DSD512. Chiar și acum, când scriu DSD512, îmi dau seama că e prima dată când am auzit un CD cu upsampling la DSD512 și că este un eveniment audiofil pentru mine. Dar am vrut mai întâi să văd cum sună CDP-9 ca CD Player cu PCM44, adică fără nici un upsampling. Și să îl compar cu alte CD Playere pe care le aveam la îndemână, printre care un Pioneer PD-77, un Sony X55ES, un Grundig CD8400 etc. Adică am vrut să văd cam pe unde se situează un CD player actual în comparație cu niște cd playere evaluate la un nivel bun în anii de glorie ai CD-ului (anii 90 fiind anii în care cd-urile au atins cele mai mari vânzări din istoria lor). Prima diferență a fost una pe care am observat-o și cu alte ocazii, și anume adâncimea scenei combinată cu focalizarea scenei. Cu CDP-9, scena este pur și simplu mai adâncă, mai focalizată, mai precisă, mai ușor de urmărit. De exemplu, cu albumul Zooropa al celor de la U2, scena este mult mai bine proiectată, mai cinematică, mai tridimensională. Nu este atât de largă ca în cazul playerului Pioneer PD-77, dar întreaga structură sonică este mult mai bine stratificată, o discerni mai ușor. Informația muzicală este mult mai ușor de urmărit, de asimilat. Trecând la Simfonia a IX-a a lui Beethoven, senzația persistă, pasajele bombastice au o anumită coerență și lipsă de aglutinare care le fac să fie mult mai veridice, prezentarea devenind holografică. Pentru că am pomenit de Zooropa, am spus și cu alte ocazii că este un bun album pentru a testa extensia basului unui sistem. În cazul Kef-urilor 107, este perfect pentru ca acestea să își etaleze infrabass-ul în toată splendoarea lui. CDP-9 se achită perfect de sarcină, joasele fiind închegate, parcă aproape le poți simți conturul. Când am comparat folosind Pioneer PD-77 sau Sony x55es ca transport conectat prin coaxial sau prin optic, parcă extensia era și mai mare, însă parcă pe undeva basul își pierdea o oarecare densitate și acea senzație de contur, așa că am dedus că partea electronică din CDP-9 colaborează cel mai bine cu propriul transport. Trecând la upsampling, tot folosind CD-ul ca suport, sunetul în mod clar câștiga în prezență, fie că vorbim de PCM768, fie că vorbim de DSD512. Da, acesta era principala diferență audibilă imediat, senzația de prezență, de veridicitate mult mai mare. Semn că CDP-9 chiar are un upsampler de mare clasă în el. Apropos, am preferat să folosesc CDP-9 direct la PCM768 sau DSD512, fără să mai trec prin toate treptele intermediare. Adică dacă se poate, de ce nu? Nu de alta, dar în curând trebuie să îl predau și rămân iar blocat la DSD256. Pe care dintre cele două metode de upsampling le-am preferat? Sincer, a depins foarte mult de muzică. Că tot am pomenit de Simfonia a IX-a a lui Beethoven (New York Philharmonic – Zubin Mehta), am preferat PCM768, parcă sunetul avea o prezență mai dinamică, mai explozivă, pe care o consider necesară unei astfel de interpretări. Pe undeva se pierdea ceva din adâncimea scenei pe care o aveam cu DSD512, foarte puțin totuși, dar cu DSD512 sunetul începea să aibă o anumită suavitate care lua ușor din impactul interpretării. Deși, cu DSD, sunetul părea și mai detașat de boxe, boxele efectiv dispărând din ecuație. Până la urmă, e foarte greu să hotărăști, în general, ce preferi între PCM și DSD, fiecare are propriile atuuri. Am preferat PCM768 și în cazul unui metal greu, gen Deicide. Tot datorită acelei senzații de dinamică explozivă. Însă, de exemplu, cu ultimul album al celor de la Ghost (Prequelle – apropos, ați văzut videoclipul de la „Dance Macabre”? Dacă nu, uitați-vă chiar acum la el, e bestial…in a funny way!), am preferat DSD512. Parcă acea senzație ușoară de sunet mai suav se potrivea mult mai bine muzicii. Cu DSD512, senzația de fluiditate e și mai pregnantă. Plus, bineînțeles, acea tentă de analogic, care poate fi foarte seducătoare, mai ales când un album chiar se potrivește acestui stil de redare. Trecând la USB, trebuie să spun de la început că CDP-9 și-a păstrat temperamentul. Sincer, nu am observat vreo diferență audibilă imediat între a folosi PC-ul ca transport sau a folosi propriul transport al lui CDP-9. Asta atâta timp cât am păstrat upsampling-ul în CDP-9. Când am trecut la upsampling-ul în laptop (limitat la DSD256, deoarece atât poate laptopul fără glitch-uri), senzația a fost de downgrade cam în toate aspectele! Nu ceva pregnant, dar destul de audibil încât pentru niște urechi fine ca ale mele să fie deranjant. În primul rând se pierdea din senzația de prezență. De exemplu, când ascultam un album ca Esoteric – The Maniacal Vale, cu upsampling în CDP-9 acea senzație de prezență imprima sunetului o anumită magnitudine, o senzație de „imensitate”, care se cam pierdea cu upsamplingul în laptop. În plus, deși extensia fantastică a joaselor se păstra, parcă de data aceasta basul devenea cam prea închegat și cam percutant, pierzându-și pe undeva senzația de naturalețe și dexteritate avută cu upsampling în CDP-9. Ok, ca să nu o mai lungesc mult (iar va spune Robert că „povestesc prea mult”), părerea mea clară este că CDP-9 este un upsampler de categoria grea și că acesta ar trebui să fie principalul criteriu pentru achiziția lui. Dacă mai adăugăm și construcția lui de clasă, plus faptul că strict ca CD Player este foarte fin, datorită ieșirilor digitale (coaxial, optic) putând fi folosit inclusiv ca transport CD, cred că raportul calitate oferită – preț este fabulos. Dacă aș fi testat CDP-9 în 2019 (de fapt am început să îl testez în 2019, dar testele s-au întins inclusiv până în 2020), aceasta ar fi fost de departe alegerea mea pentru componenta anului 2019. Nu că aș avea vreun regret că am ales DAC-9, tot de la NuPrime. Este un DAC fantastic. Așa că probabil că CDP-9 va rămâne alegerea mea pentru componenta anului 2020. Am mari dubii că va apărea ceva care să îl detroneze, într-atât de impresionat sunt de valoarea acestui aparat. PRO: - Upsampler de mare clasă - CD Player silențios și foarte fin - Redare de o calitate superbă în gama de preț - Construcție CONTRA: - Aici ar trebui să menționez sursa externă, dar dacă acesta e prețul care trebuie plătit pentru a avea acest sunet în această gamă de preț, accept bucuros! Articol scris de Andi Teaha
  5. Componentele enumerate aici au fost testate oficial de HiFi Tech si s-au dovedit a fi favoritele redactorilor la sfarsitul acestui an. Pentru ca noi functionam mai mult ca un blog al comunitatii audiofile din Romania, ne vom feri in a va face recomandari de cumparare, insa va asiguram ca alegerile noastre merita atentia voastra. Incepand din acest an, pe langa aceste recomandari, oferim si cateva mentiuni speciale unor producatori care au reusit sa iasa in evidenta in ultimul an. Alegerea lui Silviu Audiovector QR3 A fost un an bogat in auditii pentru mine. Am ascultat o multime de aparate si boxe vintage dar si componente noi. Alegerea mea pentru anul 2019 au fost boxele Audiovector QR3. Acestea sunt fabricate in Danemarca si din pacate sunt putin cunoscute in Romania. Audiovector QR3 au avut un sunet echilibrat, curat, precis, dar in acelasi timp muzical si rafinat. Boxele sunt usor de amplificat spre deosebire de alte boxe produse in nordul Europei si nu veti avea nevoie de un amplificator masiv. Finisajul si contructia de foarte buna calitate le fac usor de integrat intr-o casa moderna, iar acest lucru poate fi de ajutor in discutiile cu sotia, iubita, logodnica. Alegerea lui Andi NuPrime DAC-9 Componenta hi-fi a anului 2019 a fost pentru mine un DAC, si anume NuPrime DAC-9. In acest an am testat destul de multe DAC-uri, dintre care amintesc doar Chord Hugo2, NuPrime 10H, cateva modele de Topping, Musical Fidelity MX etc. Insa DAC-ul care mi-a ramas la suflet prin naturaletea si realismul sau a fost NuPrime DAC-9. Inca de la inceput construcția lui DAC-9 mi s-a parut ca fiind cu mult peste clasa lui de preț. Sonic, am apreciat scena tridimensionala atat cu PCM, cat si cu DSD (cu DSD dupa un rodaj de cateva zile). Un DAC care parca se preschimba in functie de muzica redata, matasos (nu degeaba cei de la AKM și-au denumit cipul AK4490 „Velvet”) sau dinamic si punchy cand era cazul. Deși fratele sau mai mare, DAC-10H parea sa releve mult mai bine detaliile atat low-level, cat si top-end ale unei inregistrari, pe termen lung am gasit DAC-9 ca avand o plaja texturala mai naturala. In plus, o scena mai adanca. Un DAC „for professionals”, dupa cum este mentionat chiar pe cutia lui DAC-9. Alegerea lui Robert Musical Fidelity Nu-Vista 600 Amplificatorul integrat Nu-Vista 600 a fost surpriza anului pentru mine. Am fost cucerit de combinatia dintre sunetul de lampa ‘nuvistor’ si puterea fara limite a celor 200 wati. Indiferent de muzica ascultata sunetul a avut dinamica, viteza, precizie si muzicalitate. Acesta este un amplificator pentru cei care doresc un sunet fara compromisuri. HiFi New Comers In fiecare an apar producatori de componente HiFi noi. Dintre acestea doar o mica parte reusesc sa primeasca recunoastere internationala. Guangzhou Topping Electronics Technology Co este compania care a reusit sa ne atraga atentia in 2019. Firma chineza si-a facut intrarea pe piata audio in 2008 si de atunci produce amplificatoare si DAC-uri portabile, amplificatoare de putere, surse de alimentare si amplificatoare integrate. Topping se concentreaza in principal pe segmentul de pret inferior al pietei, oferind produse accesibile consumatorilor pretentiosi, dar in acelasi timp constienti de buget. In Romania sunt cunoscuti pentru DAC-urile lor cu un raport pret-performanta foarte bun. HiFi Comeback Aici este locul companiilor HiFi de traditie care au reusit sa fie in lumina reflectoarelor in anul 2019. Fara sa existe dubii campionii ultimilor ani sunt cei de la Technics cu ale lor minunate masinarii dedicate ascultatorilor de muzica pe vinil. Technics este un brand japonez infiintat in anul 1965 de catre Panasonic. Inca de la inceput ei au produs o varietate de echipamente HiFi, cum ar fi amplificatoare, casetofoane, CD playere, boxe si pick-up(ri). In 2016 au revenit in forta cu extraordinarul pick-up SL-1200G, iar un an mai tarziu a aparut modelul mai ieftin SL-1200GR. In anul 2018 au lansat celebrul SL-1000R, pick-up ce a devenit o referinta greu de batut indiferent de pret. Anul acesta au lansat un pick-up destinat DJ-ilor, SL-MK7, si unul gandit sa se potriveasca intr-un sistem HiFi de calitate, SL-1500C. HiFi Innovation Inovatie si tehnologie in industria HiFi in 2019. Doua companii vor primi o mentiune din partea noastra, producatorul sud-coreean de surse digitale Aurender si producatorul american de boxe GoldenEar. Aurender primesc aceasta mentiune pentru calitatea solutiei tehnice si atentia la detalii din streamerului A10. GoldenEar pentru implementarea ireprosabila a unor difuzoare active si a DSP-ului acestora intr-o boxa conventionala, Triton Two. Informatii detaliate in articolele din revista.
  6. HiFi Tech

    HiFi Tech

    Buna dimineata! De astazi HiFi Tech are un nou proprietar. Urmeaza sa fie anuntate cateva schimbari.
  7. Cosmin este in pauza de 30 zile pentru limbaj licentios si atac la persoana. HiFi Tech nu este platforma pentru razboaiele sale personale.
  8. Am curatat topicul. Ramaneti la subiect.
  9. Kanal ne-a parasit din motive evidente. Dervish este suspendat pentru moment. Cand am timp am sa cercetez situatia lui reala.
  10. Topic inchis pentru moment. O sa fac curatenie cand am timp.
  11. HiFi Tech

    Topping D 70

    Acest articol este un experiment inedit. Nu știu să fi fost incercat până acum, motiv pentru care sunt curios ce reacții va stârni. Subiectul este unul ce pare să stârnească un oarecare interes pe grupurile audiofile de pe Facebook. Din acest motiv am hotărât ca acest articol să fie scris de doi oameni diferiți, cu sisteme diferite și cu opinii diferite despre sunet. Opinia lui Andi Nu sunt un mare fan al produselor chinezești. Chiar deunăzi am văzut pe toate știrile cum Bucureștiul e invadat de oale chinezești care imită aproape la perfecțiune oalele tradiționale din ceramică românești, însă conțin cantități exagerate de plumb, fiind toxice pe termen lung. Hai să nu ne mai ascundem după deget, știm toți: chinezii sunt copiatori prin excelență, la calitate mai proastă. Dar să nu generalizăm, totuși: cel puțin în audio, se pare că există unii producători chinezi care parcă vor să spele din imaginea creată de ceilalți (așa cum facem chiar noi de multe ori, încercând din răsputeri, cu fiecare ocazie, să ne spălăm imaginea creată în occident de diverse „naționalități conlocuitoare”…), producând aparate remarcabile din punct de vedere al raportului preț-calitate oferit. Destul de recent am testat în revista noastră un DAC superb, Aune S6 (https://www.hifitech.ro/revista/audio-hi-fi/aune-s6-r40/), chiar și acum, amintindu-mi de el, sunt impresionat de calitatea audio pe care o oferă în prețul lui. Și acest lucru se datorează, fără putință de tăgadă, chinezilor. O firmă occidentală ar fi oferit așa ceva undeva la triplu preț. DAC-ul pe care l-am primit acum spre test, deși produs relativ recent, este deja celebru: DAC-ul chinezesc Topping D70. Spun celebru, deoarece el creează în acest moment destul de multă agitație și admirație pe diverse forumuri, adică între utilizatorii reali și nu în ceva review-uri dubioase. Admirație mai ales prin măsurători. Dar pe mine, personal, măsurătorile mă cam lasă rece, eu trebuie să ascult ceva, să aud dacă îmi place cum sună sau nu, nu să mă uit pe măsurători. Ce să aflu de acolo? Vai, că măsoară superb. So what? Mă interesează cum sună. Am avut la mine în sistem DAC-uri cu măsurători admirabile, dar care sunau horror, cel puțin pentru mine. Topping-ul D70 vine foarte bine ambalat, la un nivel aproape profesional (îmi amintește de NuPrime DAC9 la acest capitol) și nu doar atât: ci și arată foarte bine și e admirabil construit. Când l-am luat în mâini am fost ferm convins că are undeva pe la 5 kg și am fost destul de surprins să aflu că are chiar sub 2 kg. Atât de bine e închegat. Topping D70 folosește componente aproximativ de la aceeași producători ca Aune pe care l-am admirat atât: convertoare Asahi Kasei, însă 4497 în loc de 4495 și tot o interfață XMOS. Am comparat Toppingul atât cu Metrum Acoustics Octave Nos, cât și cu Philips DFR9000 (folosit strict ca DAC, fără boxe conectate la el). Ce mi-a plăcut la D70 încă de la început e că nu are nici urmă de stridență în sunet. Dimpotrivă, are o neutralitate greu de găsit în gama lui de preț și o naturalețe care te dezarmează dacă te gândești la același segment financiar. În cele câteva zile în care a stat la mine, am testat D70 cu muzica pe care o ascult eu de obicei: în mare parte cu metal extrem de extrem, cu Queen, Pink Floyd, Roger Waters, Mahler, Wagner etc. Cu metalul extrem, Toppingul a prezentat într-o anumită măsură o caracteristică specifică DAC-urilor de calitate superioară: a clarificat lucrurile, a „săpat” în amalgamul de sunete, de multe ori premeditat, și a încercat pe cât posibil să ți le prezinte în forma în care se manifestau în studio. Nu mai rețin exact la care dintre DAC-urile recenzate de mine am observat această caracteristică, de „așezare” în poziție a instrumentiștilor. Dar D70 o are. Cu Dark Side of the Moon în varianta Blu-Ray, Topping-ul însă a demonstrat că cea mai bună caracteristică a lui, cea de naturalețe, poate fi și un dezavantaj: atunci când e forțată. Pe „Time”, D70 parcă a încercat să fie prea politicos, prea audiofil, prea „natural” și a pierdut ceva din vâna necesară acestei piese, din impactul interpretării. A recuperat însă pe „The great gig…”, unde acea naturalețe râvnită în mod evident de D70 s-a mulat perfect pe vocea lui Clare Torry. Aici m-am gândit că D70 e genul de amplificator intim cu care poți crea o atmosferă specială în anumite momente. Comparat cu DAC-ul Metrum, acesta din urmă are în mod evident un soundstage mai amplu, mai învăluitor, dar este posibil ca în anumite momente să te simți mai apropiat de Topping; de exemplu, cred că o capodoperă precum Kind of Blue ar fi trăită probabil mai suav cu Topping decât cu Metrum. Cu Queen, însă, lucrurile se pot schimba și o piesă precum capodopera Innuendo îți poate fi prezentată cu un impact mult mai mare de către Philips DFR9000 cu cipurile sale CS4391, însă construit pentru orchestre ample, decât de Topping, cu atmosfera lui mai intimă. De exemplu, atunci când intră magnificul Steve Howe cu chitara lui spaniolă (Freddie i-a spus de la început ce anume vrea să audă, Howe s-a chinuit ore în șir să obțină ceea ce dorea Freddie Mercury, ajungând să se gândească chiar că nu e bun de nimic, până să îi dea ultra-perfecționistul Freddie „OK”-ul), deci: trecerea bruscă la chitara spaniolă e prezentată cam prea intim de Topping, comparativ cu Philips-ul DFR9000. Intim, dar fermecător, însă totuși, personal, cred că ideea din spatele acestei piese era alta. Îi lipsește un anumit impact cu Topping, o anumită doză de „shock value” pe care eu cred că și-a dorit-o Freddie la acea trecere la pasajul intepretat de Steve Howe. Pe de altă parte, la o piesă precum „Don’t try so hard” parcă aș prefera din nou Topping-ul. Este o piesă extrem de personală pentru Freddie și dacă ai studiat cât de cât viața acestui geniu absolut al umanității este imposibil să nu te lași impresionat de această melodie. Și, zic eu, să nu preferi redarea oferită de Topping celei oferite de Metrum Acoustics sau de Philipsul DFR9000. Totul devine mai intim, mai cald (nu în sensul de sunet „warm”, atenție), mai personal. Acum deja cred că v-ați lămurit, Topping D70 nu este un DAC pentru simfoniile lui Beeethoven sau Mahler, însă sunt convins că l-ați putea prefera unor convertoare mult mai scumpe atunci când redați un Triplu Concert al aceluiași Beethoven. Ca de fiecare dată, vă atrag atenția că aceasta este părerea mea subiectivă, în sistemul meu alcătuit cât se poate de subiectiv. Dacă sunteți atrași de diverse păreri ale unor utilizatori sau de măsurătorile extraordinare ale acestui DAC, atunci: go for it. De un lucru sunt sigur: raportul preț-calitate oferit de acest DAC este chiar deosebit și mai mult ca sigur nu veți considera că ați pierdut banii. Din partea mea, recomandare maximă pentru raportul calitate-preț oferit. Opinia lui Dinică Sar peste prezentarea fizică a produsului pentru că a fost facută de Andi. Eu am ascultat Topping D70 într-un sistem format din următoarele componente: NUC+Daphile, Topping D70, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038BE, XLO Reference (cablu balansat), Vicol Audio (cablu boxe). Am început testul cu Recviemul lui Verdi. Prima impresie a fost o surpriză placută. Muzica curge coerent din boxe. Am ascultat mai bine de jumătate de oră recviemul fără să mă gandesc serios la sunet. Nimic nu a părut să îmi distragă atenția de la audiție. Senzația aceasta este un plus pentru mine și am să explic de ce. Experiența mea de aproape 20 de ani in domeniu îmi spune că după un timp creierul se obișnuieste cu sunetul și tinde să îl manipuleze. Informații ample despre acest subiect găsiți în tratatele de psihoacustică. Din acest motiv eu sunt foarte atent la primele minute, pentru că nu vreau să las creierul să se joace cu mine. După această primă parte a audiției am început să fiu atent la detalii. În fața mea aveam o orchestră, un cor și patru cântăreți solo. Spațiul dintre ei l-am găsit destul de realist, puteam să identific ușor pozițiile tuturor pe scenă. Ce lipsea acestei prezentări de ansamblu era senzația de adancime și de extindere a scenei dincolo de zidurile camerei. Să nu mă ințelegeți gresit, scena sonoră are dimensiune, doar ca aș fi preferat să se întindă mai mult. Am continuat concentrâdu-mă pe voci. Am remarcat imediat o oarecare politețe tonală. Vocea sopranei avea vigoare și dinamică, insă se oprea undeva la ultima octava de parcă ar fi rămas fără aer în plămâni. Intervențiile corului sunt tratate cam în acelasi fel. Primești o mulțime de informații, muzica se revarsă peste tine, simți acumularea energiei și tensiunii muzicale, valul de sunet te izbește, dar pare ca lipseste ultimul detaliu al acestui tablou. Din cauza acestui mic amănunt sunetul pare să nu atingă intregul potențial si să fie mai puțin imersiv. Dincolo de aceste observații sunetul este convingător, detaliat și muzical. Am încheiat audiția recviemului și am trecut la rock. Urmatorul album a fost Amused To Death – Roger Waters. Pe această înregistrare a fost clar pentru mine ca acest DAC este gândit / tunat să aibă un sunet voit analogic. Chinezii au construit un DAC care pe lânga măsuratori excelente oferă și un sunet de bandă magnetică, de casetă audio. Am să explic de unde această senzație. Dacă ați avut ocazia să comparați sunetul oferit de un casetofon versus un cd-player, probabil ați remarcat cum sunetul casetofonului pare mai usor de ascultat. Același lucru se intâmplă și când ascultăm muzică în format mp3 sau comprimată dinamic. Informația importantă pentru creier este ingrămădită dinamic oferind senzația unui sunet complet la un volum al audiției mic, sau se foloseste un algoritm psihoacustic care evidențiaza frecvențele aflate în zona vocii umane. De ce această zona? Urechea noastra este foarte sensibilă aici, pentru că in această zonă a spectrului audio comunicăm între noi. Topping D70 nu comprimă sunetul, insă are tendința să minimalizeze anumite frecvențe. Din acest motiv este posibil ca o chitară sau o tobă să nu sune suficient de incisiv. De exemplu, sunetul adaugat unei chitări din pedala de distors trebuie să fie sfredelitor, asemeni zgomotului unui burghiu electric ce se înfinge în ureche, cu Topping D70 sunetul nu are aceasta agresivitate. Sună convingător, oferă energie și dinamică, dar ratează în unele momente partea aceea numită realism muzical. Pe ansamblu audiția albumului lui Roger Waters a fost plăcuta. Vocea lui Roger a fost bine evidențiata cu toate detaliile inregistrării, fetele din backing vocals au completat scena sonoră fără să deranjeze vocea centrala și fără să se amestece cu instrumentele. Sunetul a avut focus, instrumentele au fost separate, spațiul tridimensional destul de realist. Pe acest album sunt folosite o mulțime de efecte audio menite să ofere ascultătorului senzația unui sunet circular. La partea aceasta Topping D70 a avut o oarecare slăbiciune. Sunetul s-a desfășurat împrejurul boxelor destul de limitat. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Închei partea mea de articol cu câteva concluzii. Pe ansamblu Topping D70 a fost o surpiză plăcută. Mă așteptam să sune ca o placă de sunet infiptă intr-un calculator. Nu a fost deloc așa. Sunetul lui te acaparează cu ușurință și oferă o felie consistentă din ceea ce ar trebui să fie sunetul unei surse digitale bune. Aceasta este principala lui calitatea. Cu un preț de 500 euro poate fi o alegere atractivă pentru cei aflați la început de drum în audiofilie sau pentru cei care caută produse cu un raport preț-performanță bun.
  12. @Tudor, exact, dreptul tau. Sincer, prea putin ma intereseaza parerea ta despre identitatea acestui cont. Legat de evolutia forumului, lasa-i pe altii sa-si bata capul. A ajuns in acest punct tocmai din cauza unora dintre voi, care credeti mereu ca aveti dreptate si sunteti valoarea suprema de aici. Dar adevarul este ca defapt voi sunteti cei care l-ati pus pe butuci de fiecare data, indiferent de numele pe care l-a purtat. Repet, drum bun!
  13. @Tudor ai pornit din start de la o premiza incorecta, respectiv ca as fi aceeasi persoana cu @dinica: fals! In alta ordine de idei, daca nu doresti sa ne ascundem dupa deget, iti urez sincer: drum bun, cale batuta! S-a terminat perioada in care sa existe oameni implicati emotional in administrare, asa ca toate romantismele si explicatiile astea nu mai au efect.
  14. In urma solicitarii sale, contul utilizatorului marians a fost sters.
  15. @marians si @silviu2403, daca nu sunteti in stare sa ignorati postarile celuilalt, e hilar sa-i solicitati celuilalt sa faca acest lucru. Asa ca v-as ruga sa terminati cu puerilitatile si sa discutati lucruri mai serioase.
×
×
  • Creează nouă...