Sari la conținut
HiFi Tech
  • Arată toate categoriile

    Revista audio video

    • dinica

      Christmas Jazz Concert

      De dinica, în Muzica.

      Pe 14 Decembrie AV Club este partener  la ultimul concert de jazz al anului organizat la Copper's Pub. Cu aceasta ocazie oferim o invitatie de doua persoane. Cei interesati sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestui articol cu numele complet. Vineri, 14 Decembrie, ora 10 AM, anuntam castigatorul. Invitatia va asteapta la intrare.
      Prezentare eveniment:
      In apropierea Craciunului, Madalina Petre Ioana si invitatii sai revin la Coppers cu un repertoriu inspirat de atmosfera sarbatorilor de iarna. Colinde romanesti rearanjate sau celebrele jazz carols vor prinde contur in mainile maestrilor: Man Alex -chitara, Albert Tajti - pian si Iulian Nicolau - tobe. Nelipsitele standarde de jazz precum si multe alte teme romanesti vor face deliciul unei intalniri de jazz, intr-o seara de vineri, in locatia voastra preferata. Va asteptam!
      Pret bilet 30 lei
      Rezervari: 0769 601111, 0787 655884

    • In luna Decembrie, membrii AVClub beneficiaza de reduceri daca cumpara produse de la cei doi parteneri ai nostri AVmall si HiFi Center. Ca sa puteti beneficia de aceste reduceri, trebuie sa faceti dovada faptului ca sunteti membru. Calitatea de membru se obtine in doua moduri. Va inscrieti pe forum si creati un user, sau apasati butonul like al paginii noastre de facebook. Voi alegeti ce preferati.
      Dupa ce ati devenit membru AVClub, puteti merge sa cumparati produsul dorit. Cand ajungeti in magazin, spuneti ca sunteti membru AVClub si faceti dovada acestui fapt. Cei de acolo vor verifica calitatea dumneavoastra de membru si va vor oferi o reducere pentru produsul cumparat. Spor la cumparaturi!
       

       
    • Astazi construim un streamer audio dedicat ascultarii de muzica la calitate audiofila cu un buget redus. Streamerul audio pe care il vom construi este dedicat utilizatorilor pretentiosi, celor aflati in cautarea unui computer audiophile bit perfect server via USB. Un streamer asemanator poate fi cumparat de la marile companii audio cu cel putin 1000 euro. Recomand acest streamer audio ca sursa pentru cei cu convertoare D/A cu intrare USB Asincron. 

      Componente hardware:
      ⦁    Mini pc NUC –  Gigabyte Brix GB-BPCE- 3350C,  acesta este dotat cu un procesor Intel Celeron N3350 construit in tehnologie de 14 nm, consuma 4 wati si nu are nevoie de o racire activa; lipsa unei raciri active face ca acest mini pc sa fie complet silentios. 
      ⦁    Hard disk SSD – Intel 545s Series 128 gb, are viteaza mare de citire si este complet silentios.  De acest SSD aveti nevoie doar daca doriti sa folositi PC-ul si in alte scopuri.  
      ⦁    Memorii laptop – Patriot 8 GB DDR3, 1600 MHz, kitul acesta ofera suficient spatiu suport pentru rularea activitatilor din procesor. 
      ⦁    USB Flash Drive – avem nevoie de 2 bucati, prima de 1 GB, a 2 a de 8 GB (pret maxim 50 lei)
      ⦁    Total 1091,99 lei / fara SSD suma finala este 954 lei.
      ⦁    Daca DAC-ul dumneavoastra nu are intrarea USB decuplata galvanic si doriti sa imbunatatiti calitatea sunetului, incercati sa folositi un dispozitiv care face acest lucru. Eu folosesc acasa un decuplator galvanic & data reclocker produs de Intona. 


      Soft:
      ⦁    Daphile - https://www.daphile.com


      Asamblare:
      ⦁    NUC Gigabyte se monteaza foarte simplu. Se deschid cele 4 suruburi aflate in partea inferioara a carcasei ce fixeaza capacul, se monteaza memoria in spatiul destinat, se conecteaza hard diskul SSD de cablul dedicat aflat pe placa de baza, SSD-ul se prinde pe capac cu alte 4 mici suruburi aflate intr-o punga in cutia mici pc-ului, iar la final capacul este prins la loc.
      ⦁    Se conecteaza NUC Gigabyte la un monitor, televizor, folosind un cablu HDMI.
      ⦁    Pentru finalizarea operatiilor de instalare avem nevoie de o tastatura si un mouse cu care sa putem accesa mini pc-ul , dar si de un alt pc / laptop pentru download-ul kitului de instalare Daphile si pentru setarile finale.
      Instalare Daphile:
      ⦁    De pe pagina https://www.daphile.com/#download copiem pe celalalt calculator Daphile ISO imagine.
      ⦁    De pe pagina https://sourceforge.net/projects/usbwriter/ copiem USB Writer. Acest program ne ajuta sa scriem imaginea ISO pentru softul Daphile pe un USB.
      ⦁    Conectam USB Flash Driver 1 GB la calculatorul pe care il folosim pentru operatiile de pregatire a instalarii softului Daphile, pornim softul USB Writer, alegem fisierul sursa, in cazul nostru Daphile ISO, apoi locul unde instalam acest ISO, USB Flash Driver 1 GB.
      ⦁    Conectam mini pc-ul la monitor, in doua dintre porturile USB conectam cele 2 USB Flas Drive, pornim mini pc-ul si urmam indicatiile primite pentru instalarea Daphile pe celalalt USB Drive Flash 8 GB. Scoatem USB Flash Driver de 1 GB din conexiunea USB, asteptam sa se instaleze Daphile.
      ⦁    Finalizarea instalarii si setarile necesare functionarii Daphile se face pe celalalt calculator. Pornim browser-ul pe care il folosim si tastam adresa   http://daphile.local  
      ⦁    Dupa ce am introdus adresa, pe ecran apare interfata web Daphile cu toate setarile necesare. Setam Daphile in functie de necesitatile personale.
      ⦁    Pentru ca Daphile sa functioneze, USB Flas Driver 8 GB trebuie sa ramana permanent conectat via USB de mini pc.
      ⦁    Dupa instalare aveti nevoie de un telefon mobil sau de o tableta PC pentru a instala un soft cu care puteti comanda Daphile de la distanta. Eu am instalat de pe Google Play – Squeezer.
      ⦁    Spatiul din hard disk-ul SSD poate fi folosit pentru instalarea unui alt sistem de operare sau ca spatiu pentru muzica. Daca doriti sa utilizati acest mini pc si ca sursa pentru browsing, Netflix, trebuie sa instalati un alt sistem de operare pe hard disk-ul intern cum ar fi Windows 10. In acest caz la fiecare pornire a mini pc-ului trebuie sa apasati tasta F12, sau orice alta tasta care va permite sa alegeti sistemul de operare dorit (ex: Daphile via USB Flash Driver sau Windows 10 via hard disk SSD)

      Atentie!
      Pentru configurarea Daphile este obligatoriu sa aveti conexiune de internet si o retea interna.



       

    • Test Boxe de Raft

      De dinica, în Audio Hi-Fi.

      P
      In acest test vom compara boxe de raft din zona 1000 - 2500 lei aflate in portofoliul unuia din partenerii nostri si anume AVmall. 
      Incepem cu o scurta prezentare a celor doua marci de boxe alese pentru test.
      Indiana Line este o companie HiFi infiintata acum mai bine de 40 ani, la Torino, Italia. Plecati la drum cu o idee foarte clara in minte, aceea de a propune lumii iubitoare de sunet o serie de produse impecabile la raportul pret / calitate, fara a face rabat de la calitatea constructiei si a design-ului. Si le-a iesit foarte bine, astfel ca, in ultima vreme, produsele marca Indiana Line au inceput sa faca valuri prin lumea audio, de la utilizatori si pana la jurnalisti. Calitatea impresionanta a produselor Indiana Line este laudata de presa internationala de specialitate. Nu mai putin de 29 de articole si premii internationale sunt marturia excelentei acestui brand italian.
      Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele, s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii, ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile, sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.
       
      Sistem de test
      Sistemul de test a fost compus din urmatoarele:
      • sursa digitala – Auralic Vega DAC + Auralic Aries Mini (streamer)
      • amplificator – Yamaha A-S 801
      • cabluri – The Chord Company din seria Epic si Rumours
      Am ales sa folosim un transport si DAC de top cu un pret pe masura, pentru ca am dorit sa oferim tuturor boxelor posibilitatea de a se exprima la potential maxim. In aceeasi idee am folosit un amplificator puternic cu o topologie ce permite dublarea puterii la scaderea impedantei.
       
      Boxe:
      1. INDIANA LINE NOTA 260 X -1090 LEI
      Aceste boxe de podea fac parte din gama entry level a producatorului italian. Sunt boxe dedicate camerelor mici sau sisteme multicanal. Sunt usor de integrat intr-o casa moderna pentru ca sunt construite cu materiale de calitate si au un design modern. Nota 260X este o boxa pe 2 cai, cu tweetere de 26 mm din matase si un difuzor dedicat frecventelor medii si de bas din polipropilena de 16 cm. Boxa are o sensibilitatea de 92 dB, o greutate de 5.2 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
      2. INDIANA LINE TESI 261 – 1290 LEI
      Pentru Tesi 261 inginerii italieni au preferat o constructie cu portul de bas in fata. Aceasta abordare face ca boxa sa fie mai usor de amplasat in spatiul camerei, pentru ca o putem pozitiona foarte aproape de perete. Comparativ cu Nota 260X cutia boxei este mai mare, acest amanunt constructiv ajuta la obtinerea unui bas ceva mai consistent. Tesi 261 este o boxa pe doua cai, cu un tweeter de matase de 26 mm si un difuzor pentru medii-bas de 16 cm din polipropilena cu magnet de neodymium si ventilator radial. Boxa are o sensibilitate de 91 dB, o greutate de 5.8 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
      3. DAVIS ACOUSTICS EVA – 1090 LEI
      Eva este o boxa construita parca pentru a darama prejudecatile fanilor boxelor mari. Publicul tinta sunt cei care doresc un sistem multicanal cu un sunet superior si entuziastilor sunetului stereo cu buget mic. Fiind o boxa micuta, Eva poate fi asezata pe un birou, sau pe un corp de mobilier cu mare usurinta. Constructia cu portul de bas in fata si dimensiunea sunt atuurile acestei boxe made in France. Eva este o boxa pe doua cai, ce foloseste un tweeter soft dome de 25 mm si un difuzor de medii-bas de 13 cm construit din fibra de sticla. Acest material creste liniaritatea boxei, oferind un sunet curat si focusat. Boxa are o sensibilitate de 88 dB, o greutate de 3 kg si are nevoie de un amplificator de minim 50 wati.
      4. DAVIS ACOUSTICS BALTHUS 30 – 2490 LEI
      O evaluare serioasa presupune si o comparatie directa cu un produs aflat intr-o zona superioara de pret si performanta. Am decis sa folosim una din boxele noastre favorite, Balthus 30. Aceasta boxa are o amprenta sonora in directia sunetului de studio. Este liniara, corecta, asta inseamna ca aduce o cantitate mica de distorsiuni in sunet si ofera un bas coerent. Dupa parerea noastra aceasta boxa poate fi folosita cu usurinta intr-un studio de inregistrari aflat la inceput de drum. Balthus 30 are un aspect placut, modelat din linii simple, cu partea frontala vopsita in negru. Este o boxa pe doua cai, cu un tweeter tissue manufacturat intern de francezi si un difuzor de medii-bas de 13 cm din kevlar. Are nevoie de un amplificator de minim 50 wati la o sensibilitatea declarata de producator de 90 dB. Pozitionarea este ceva mai dificila din cauza portului de bas aflat pe spate. Pentru o performanta optima aceasta boxa are nevoie de cel putin 25 cm departare de peretele din spate.

      Teste
      Inregistrarile folosite au fost: Katie Melua – Piece by Piece, Malia / Boris Blank – Convergence, Dire Straits – On Every Street, Saint-Saëns – Danse Macabre.
      INDIANA LINE NOTA 260 X
      Cel mai ieftin model din test are un sunet placut, usor dulceag, chiar romantic, cu o medie placuta urechii. Basul oferit de difuzorul de 16 cm pare sa isi faca treaba, asa incat sa multumeasca un ascultator normal. Daca sunteti fani ai basului profund sunt sanse destul de mari sa nu fiti foarte fericiti. Sunetul nu este in niciun fel agresiv, destul de relaxat, fara sibilante evidente, placut la auditii lungi, cu mentiunea ca uneori pare usor cam moale. Exista momente cand parca am fi dorit un sunet agresiv, electric, luminos, insa boxa continua sa ofere o prezentare politicoasa.
      • Scena sonora este bine conturata, cu latime si inaltime buna, intr-o prezentare suficient de spectaculoasa raportata la pretul si dimensiunea acestei boxe. Adancimea scenei si pozitionarea holografica a intrumentelor destul de corect proportionata. Aici parca am fi preferat o mai buna definitie spatiala a instrumentelor.
      • Vocea este plasata corect pe centru si are o tendinta cald-melancolica.
      • Basul suficient de consistent pentru o boxa la o asemenea dimensiune. Ne-am fi dorit sa fie putin mai dinamic si precis.
      • Cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
      INDIANA LINE TESI 261
      • Tesi 261 este urmatorul model in linia de boxe propusa de Indiana Line. Sunetul este o idee mai aerisit, inaltele au capatat o energie electrica, cu un castig evident in zona de detalii. Scena sonora este generoasa cu proportii bine delimitate. Boxele creaza o imagine holografica adanca si focusata. Instrumentele sunt bine punctate in spatiul de auditie.
      • Vocea castiga dinamism si realism. Frecventele medii sunt mai bine asezate. Din acest motiv vocea pare a capata o dimensiune noua, apar detalii noi ce ofera prospetime si energie intregului ansamblu.
      • Basul se prezinta in aceeasi nota ca si in cazul Nota 260 X. Constructia lui are o coerenta mai buna, totusi ramane intr-o nota usor discreta. Este evident ca aceste boxe sunt construite pentru camere mici.
      • Si in acest caz cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
      Davis Acoustics EVA
      • Primul lucru pe care il simti este ca producatorul francez propune un sunet diferit. Vocea acestei boxe este usor nazala, cu inalte evidentiate si cu o prezentare a scenei sonore foarte aerisite. Spatiul muzical este impartit chirurgical, fiecare nota pare ca doreste sa iasa in fata, sa devina starul de pe scena. Imaginea scenei se desfasoara asemeni unui film 3D. Ca ascultator esti permanent indemnat sa atingi instrumentele cu ochii. O parte dintre noi ar numi aceasta prezentare realism, altii ar spune ca scopul acestor boxe ar trebui sa fie muzica si ca realismul acesta poate deveni coplesitor.
      • Vocile sunt usor intepate, cu accente electrice, pline de veselie si foarte tonice. Detaliile nu lipsesc, ba din contra sunt prezente in fata ascultatorului cu intreg bagajul de accente. Exista pasaje sibilante, dar exista si pasaje dulci ca mierea.
      • Basul are viteza buna, se dezvolta corect, dar nu iese in evidenta pe cat de mult ar dori un fan al basului. Daca ar fi o idee mai focusat, prezent, cu siguranta ar oferi un ansamblu muzical complet.
      • In cazul acestor boxe cerintele de amplificare cresc. Recomandarea noastra este sa le oferiti un amplificator de minim 50 wati bine construit.
      Davis Acoustics BALTHUS 30
      • Avem o veste proasta. Cresterea pretului chiar inseamna performanta. Imaginea stereo s-a schimbat. Spatiul dintre instrumente a devenit mai larg. Sunetul a inceput sa se adune asemeni unui fluviu urias gata sa se reverse. Ca ascultator incepeai sa intelegi ce inseamna intensitatea si dinamica unei orchestre.
      • Vocile au pastrat caracterul intepat specific marcii, insa acest aspect este compensat de bogatia timbrala dezvaluita. Un melanj de armonii si pasteluri muzicale a capatat forma chiar in fata noastra. Energia notelor inalte a coborat si a urcat asemeni unui piston lasandu-ne in anumite pasaje fara rasuflare.
      • Basul a pastrat aceeasi nota ca la Eva cu cateva plusuri pe focus, adancime si dinamica.
      • Cerintele de amplificare pastreaza linia trasata de sora mai mica. Este nevoie de un amplificator bine construit cu o putere minima de 50 wati.

      Concluzie:
      Indiana Line NOTA 260 X este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Sunt boxe muzicale, placute la auditie, care nu necesita amplificatoare pretentioase.
      Indiana Line TESI 261 este un model ceva mai pretentios. Tinta acestor boxe sunt pasionatii cu camere mici, cei care incearca sa construiasca un sunet corect intr-un spatiu uneori potrivnic.
      Davis Acoustics EVA este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Este o boxa cu un voicing bine conturat. De aceea o recomandam celor care cauta un sunet direct, fara menajamente.
      Davis Acoustics BALTHUS 30 este un model dedicat audiofililor, chiar daca producatorul francez pozitioneaza aceasta boxa ca fiind destinata sistemelor multicanal. Sunt boxe pretentioase la amplificare si la cabluri. Daca sunteti pregatiti sa munciti si sa experimentati, cu siguranta aceasta boxa va poate oferi un sunet extraordinar.
      Astazi am testat patru modele diferite. Fiecare model are ceva de oferit potrivit pretului de vanzare. Dupa cum ati vazut, nu ne sfiim sa va prezentam boxele asa cum le percem noi. Nu exista boxa perfecta, cum nu exista sunet perfect. Fiecare boxa are ceva de oferit, tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la o auditie.


    • Test de soundbar-uri premium

      De Andi, în Video.

      Soundbar-ul a devenit un element extrem de util în ultimii ani, mai ales de când televizoarele au devenit din ce în ce mai subțiri.  Utilizatorul final vrea televizor cât mai subțire, dar și sunet cât mai bun, fără să își da seama că producătorii nu pot sfida legile fizicii: nu poți avea un televizor mai subțire ca o oglindă, dar în același timp și sunete joase adânci. Pur și simplu nu se poate.
      Producătorii au trebuit să vină cu ceva care să aibă un design captivant, un sunet imersiv și să fie plug-and-play, în conformitate cu vremurile actuale. Primul soundbar a fost scos la sfârșitul anilor 90 de Altec Lansing. Însă a fost văzut mai degrabă ca o găselniță de marketing, decât ca ceva util. Companiile japoneze au preluat însă ideea și, încet, încet, pe măsură ce televizoarele au devenit din ce în ce mai ușoare și mai subțiri, soundbar-urile au devenit din ce în ce mai indispensabile pentru pasionații de audio-video. Ca împătimit al filmelor, sunt de părere că sunetul unui film reprezintă cam 50% din experiența cinematografică a filmului respectiv. Pur și simplu e o altă experiență.
      În ultimii ani, soundbar-urile s-au transformat din device-uri adiacente unui televizor în adevărate multifuncționale sonice, producătorii optimizându-le și pentru experiențe hi-fi, chiar stereo, deosebite. Au devenit din ce în ce mai elegante, mai puternice, mai imersive. Unele dintre primele companii care au văzut viitorul în soundbar au fost Polk și Yamaha, ale căror două creații în materie le vom și studia azi. O firmă ceva mai recentă în domeniu este Bluesound. Iar cea de-a patra firmă care completează testul nostru este Sony, care, așa cum se cuvine unei firme japoneze, au dus ideea la un grad de rafinament greu de atins de competitori. Iar când spun rafinament, nu mă refer doar la rafinamentul sonic, ci inclusiv la rafinamentul designului, soundbar-ul nu mai este de ceva timp doar un element care îmbunătățește sunetul, ci un element care ne înfrumusețează locuința și dă o plus-valoare estetică spațiului în care trăim.
      Soundbar-urile pe care le vom încerca azi fac parte din segmentul middle-high-end al soundbar-urilor. Piața este invadată de soundbar-uri entry-level, destul de ieftine, care vă pot face cu ochiul, însă vă recomand să faceți totuși un mic efort și să luați modele de la firme consacrate, care folosesc tehnologii proprietare, dezvoltate de-a lungul multor ani de cercetare. Știți vorba aceea: „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Pe lângă calitățile sonice net superioare, veți avea parte de fiabilitate pe termen lung, lucru din ce în ce mai rar în ziua de azi.
      Primul soundbar pe care l-am testat a fost Pulse-ul celor de la Bluesound (https://www.bluesound.com/products/pulse-soundbar/). Trebuie să spun încă de la început că acesta a fost și soundbar-ul pe care l-am folosit cel mai mult, chiar și după ce am testat toate celelalte soundbar-uri. Și nu neapărat datorită sunetului său deosebit, ci datorită ușurinței de utilizare. În primul rând, este singurul soundbar din test care nu are un subwoofer. Însă, așa cum bine a spus cineva care era la mine când am testat Pulse-ul, acest lucru e un avantaj pentru acest soundbar, deoarece, pe lângă că sună foarte bine, foarte echilibrat, e și ușor de instalat, de mutat dintr-un loc în altul, pe scurt: de gestionat. Există totuși un dezavantaj, singurul de altfel: deoarece nu are subwoofer, bara de sunet a Pulse-ului este ceva mai masivă decât în mod obișnuit, deoarece trebuie să se ocupe și de sunetele joase, iar dacă televizorul la care este atașată nu e instalat pe perete sau nu are un suport ceva mai înalt, poate acoperi câțiva centimetri din ecran.


      Soundbar-ul Pulse a fost de departe cel mai ușor de instalat dintre toate. Practic, dacă faceți un „efort” pentru a vă arunca privirea asupra primelor pagini din manual înainte, tot procesul nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Mai plug-and-play ca acest Pulse nu se poate. În plus, se bazează pe tehnologii de amplificare de la NAD și pe tehnologii acustice de la PSB Speakers. Sincer, cel mai greu a fost să trag de mine pentru a deschide manualul ca să văd cum poate fi controlat, după ce am remarcat că nu are telecomandă. Simplu: cu o aplicație. Mai exact: BluOS. Care poate fi instalată extrem de rapid și este extrem de fiabilă și intuitivă. Folosind aplicația, poți conecta Pulse-ul cam la toate device-urile wireless din casă. În nici cinci minute, soundbar-ul celor de la Bluesound reda plin de vervă piese de pe Tidal. Vă spun sincer că, deoarece aveam prea multe soundbar-uri de testat, nu am studiat fiecare caracteristică și funcție a acestora, deci trebuie să le descoperiți voi, de exemplu, printre altele, faptul că Pulse-ul poate fi controlat folosind Alexa, tehnologia Amazon de control vocal.

      Deoarece am fost luat de val observând cât de ușor se instalează soundbar-ul celor de la Bluesound, l-am testat mai întâi cu muzică în loc de filme. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost cât de natural sună. Toate frecvențele superb echilibrate, fără să se simtă vreun moment lipsa unui subwoofer. Experiența a fost atât de plăcută, încât l-am lăsat să meargă și să mă încânte cu muzică de pe Tidal câteva ore bune, înainte să îmi aduc aminte că trebuie totuși să îl testez și pe partea de „cinematografie” și că ascult un soundbar, nu un sistem stereo. Cu filme, prestația Pulse-ului a fost absolut fără cusur: exploziile redate suficient de realist încât să îți ridice părul în cap, vocile clar delimitate, soundbar-ul conlucrând perfect cu imaginea afișată pe ecran.
      Unul dintre filmele cu care testez de obicei sunetul filmelor este Titanicul lui Cameron. Indiferent de ceea ce ar spune cârcotașii, acest film este excepțional din punct de vedere al realizării cinematografice. Este o capodoperă cinematică. Puțini își dau seama că aproximativ pe tot parcursul filmului realizatorii au avut grijă ca imensele motoare ale Titanicului să se audă permanent în fundal, ca o frecvență extrem de joasă, extrem de adâncă, cumva amenințătoare. Pulse-ul o reproduce admirabil, acest sunet fiind resimțit în podea, sub picioare, ca și când te-ai afla chiar pe vas! Și repet: fără subwoofer! Fără un sunet pe măsură nu poți trăi experiența de scufundare a Titanicului redată în această capodoperă a cinematografiei universale. Iar cu Pulse vă garantez că o trăiți.

       
       A urmat Yamaha (https://europe.yamaha.com/en/products/audio_visual/sound_bar/musiccast_bar_400/index.html#product-tabs). După ce vezi toate tehnologiile listate pe cutia soundbar-ului Yamaha, primul gând care îți vine în minte e: oare o să apuc să le încerc pe toate în viața asta? E un întreg „pomelnic”, un întreg arsenal de tehnologii și funcționalități listat pe cutie. Nu pot să spun că soundbar-ul Yamaha a fost cu mult mai greu de instalat ca Pulse. A trebuit totuși să caut o poziție adecvată pentru subwoofer. Până la urmă a ajuns tot în modul obișnuit, recomandat de producători în general, și anume undeva în stânga televizorului.  Acest soundbar folosește o tehnologie de amplificare digitală Qualcomm® DDFA, iar efectul de surround 3D este obținut prin DTS Virtual:X.

      Deși Yamaha vine cu o telecomandă, am zis să instalez totuși aplicația recomandată, MusicCast. După instalare, aplicația a ținut morțiș să facă un update al soundbar-ului, care a ținut neașteptat de mult. Deci atenție: nu întrerupeți update-ul. Dacă vi se pare că durează prea mult, vă spun din start: va ține și mai mult. După instalarea update-ului și conectarea prin hdmi, am trecut direct la testarea cu sunetul filmelor. Yamaha a umplut chiar mai bine decât Pulse camera, senzația de film fiind mult mai percutantă, probabil subwooferul având aici un cuvânt serios de spus. Dacă vreți să speriați vecinii, aveți în mod clar nevoie de Yamaha. Parcă în unele momente mi-a lipsit totuși naturalețea resimțită anterior cu soundbar-ul Pulse. Aș spune că Yamaha este în mod clar mai „tunat” pentru filme decât soundbar—ul celor de la Pulse. Probabil că dacă aș lua un soundbar strict pentru blockbuster-urile în a căror coloană sonoră și efecte se investesc de obicei sume enorme, aș merge pe Yamaha. Iar dacă aș vrea totuși ca în unele momente să mă delectez și cu câte ceva de pe Tidal sau Spotify, aș alege Pulse-ul. Poate nu are impactul soundbar-ului Yamaha, dar are o anumită naturalețe care face ca totul să fie mai veridic.
      Nu am putut să nu apreciez construcția impecabilă și elegantă a barei de sunet în sine, însă subwooferul, comparativ cu dimensiunile lui, mi s-a părut cam ușor și cred că Yamaha încearcă să reproducă mult prea mult digital din ceea ce ar fi trebuit să reproducă mecanic, dacă pot să spun așa. Însă repet: sunt convins că sunt utilizatori, și chiar foarte mulți, care apreciază sunetul acesta mai percutant, mai intrusiv. E de efect, nimic de zis. La testarea cu muzică de pe Tidal, am observat că obțin o scenă mult mai focalizată amplasând subwooferul cât mai aproape de bara de sunet. Însă acest lucru a fost valabil în camera mea, în camera voastră e posibil ca lucrurile să stea diferit, deci trebuie testat.

       
      Polk: Polk (https://en.polkaudio.com/products/magnifimaxsr) este un sistem soundbar mai atipic: vine inclusiv cu două mici boxe pentru surround separate. Cu alte cuvinte: „vreți experiență imersivă? Luați de aici!”.  Polk folosesc o tehnologie de surround patentată chiar de ei, și anume Stereo Dimensional Array (SDA). Iar pentru claritatea vocilor, tot o tehnologie proprie, VoiceAdjust.
      Încă de la despachetare, Polk-ul vine cu un factor WAF extrem de ridicat, lucru care îi va încânta pe unii împătimiți audio-video care nu știu cum să explice soției sau iubitei că au nevoie de un soundbar. Inimioarele aplicate pe componente vor explica în locul vostru! Cei de la Polk s-au gândit pentru voi la acest impediment. Vă garantez: scoateți din cutie componentele și nu veți mai întâmpina rezistență. Veți auzi doar „Vai, ce drăguț!”.

      Apropos, nu încercați să dezambalați sistemul Polk de unul singur. Aveți nevoie de încă o persoană. Nu neapărat pentru că ar fi greu, ci pentru că este destul de masiv și destul de greu de dezambalat. Are mai multe componente ca alte soundbar-uri. Priviți doar accesoriile: tot ceea ce aveți nevoie și chiar și ceea ce nu aveți nevoie pe moment. Polk s-au gândit la toate cazurile. Totul ambalat cu atenție, păstrându-se același factor WAF ridicat care trebuie să vină în ajutorul bietului împătimit audio-video. Telecomanda este deosebit de calitativă, fiind de departe cea mai frumoasă dintre toate telecomenzile din acest test. Dă o notă de lux, de prestanță, simpla ei prezență pe masa din sufragerie conferind o notă de stil aparte.

      Bara de sunet este foarte bine alcătuită, putând fi poziționată fără probleme în fața televizorului chiar dacă acesta nu este instalat pe perete. Cele două boxe suplimentare surround wireless au dimensiuni destul de reduse și pot fi poziționate în funcție de specificul camerei. După instalare, prima mișcare din partea mea a fost instalarea celei mai simple aplicații, și anume Google Home. Iar prima mișcare din partea soundbar-ului a fost să ceară update. Care update a durat cam la fel de mult ca în cazul soundbar-ului Yamaha. La un moment dat, deoarece am rulat update-ul de pe telefon, chiar îmi făceam griji că mi se va termina bateria telefonului înainte să se termine update-ul. Cu alte cuvinte, lăsați update-ul să se lăfăie în voie. Nu îl întrerupeți sub nicio formă, atenție dacă vă sună cineva exact în momentul în care faceți update-ul, să nu apăsați tastele greșite.
      După update, am trecut direct la Titanic. Se achită Polk-ul sau nu de datorie? Din nou am avut aproximativ aceeași senzație ca la Yamaha, și anume că efectele sunt ușor mai scoase în evidență decât în cazul Pulse-ului, pentru a amplifica senzația de imersiune în film. Probabil că cei mai mulți ar fi foarte impresionați de asta. Totuși, există o anumită senzație, oarecum redusă, dar perceptibilă, de artificial aici, de „mult prea mult”. Sigur, prima tendință este de a fi impresionat de sunet, deoarece te lovește direct în plex, prietenii voștri vor fi în mod clar impresionați, chiar dacă per total, efectele filmului nu au naturalețea celor reproduse de soundbar-ul Pulse. Cu Pulse totul părea mai natural, Polk parcă se străduiește pe undeva să reproducă prea mult sunetul sălii de cinema. Așa cum am mai spus, și în cazul Polk-ului sunt convins că mulți vor aprecia acest lucru, e de efect, e flashy.

      Pe partea de muzică, lucrurile au stat aproximativ la fel ca în cazul soundbar-ului Yamaha. Pe scurt, ca să nu mai insist, cred că soundbar-ul Polk este „tunat” la rândul său pentru efectul de sală de cinema. Dar, cu riscul de a mă repeta, sunt convins că există utilizatori care vor aprecia acest lucru, de care vor avea parte din plin. Poate sunt eu prea audiofil. În fond, probabil că nu foarte mulți își cumpără soundbar-ul și pentru muzică. Cei mai mulți vor dori cinema acasă imediat, iar Polk le va oferi fără îndoială acest lucru.
      Și așa am ajuns la soundbar-ul Sony (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000).
      Trebuie menționat încă de la început că soundbar-ul Sony este cel mai scump dintre soundbar-urile testate, fiind și capul de gamă al soundbar-urilor Sony. Acest lucru este evident încă de la dezambalare: este extrem de greu, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect și cu o bară de sunet de o finețe uluitoare care, la rândul ei, arată respect față de utilizator.  Este și singurul soundbar dintre cele testate care este dotat cu Dolby Atmos. Sunt necesare două persoane pentru a  scoate masivul subwoofer, cu cele 15 kg ale sale, din cutie. Calitatea acestuia amintește de vechile scule Sony din anii 80-90: este greu, este ranforsat cu metal masiv, toată construcția lui inspiră high-end. Cred că o companie cu un segment de piață mult mai redus decât segmentul global al celor de la Sony ar fi avut mari probleme în a vinde o astfel de construcție chiar și la preț dublu fără să iasă în pierdere. Bara de sunet, de asemenea, inspiră încredere, inspiră „pride-ownership”, protecția magnetică putând fi detașată și lăsând la vedere cele nu mai puțin de 9 difuzoare cu fluid magnetic (o tehnologie inventată de NASA și preluată de Sony pe sistemele lor de top), dintre care două sunt orientate în sus.

      Instalarea nu a durat foarte mult și în scurt timp m-am trezit trimițând muzică de pe youtube-ul telefonului spre Sony. Apoi de pe Tidal și Spotify. Sony-ul poate reda chiar și de pe stick USB, cam toate tipurile de fișiere: mp3, wav, flac, ape, aiff, dsd etc. Da, inclusiv renumitul dsd.
      Sony s-a făcut remarcat din prima clipă prin scena masivă reprodusă, lucru care era cumva de așteptat. Am regăsit naturalețea de la soundbar-ul Pulse, însă o naturalețe susținută cu mult mai multă forță, soundbar-ul Sony nu încearcă să compenseze nimic artificial, nici nu are de ce, are suficient „material” încât să se bazeze pe propriile difuzoare. În special vocile au o claritate incredibilă, fiind delimitate și așezate ca și când cei care le reproduc se află chiar în fața ta. Senzația chiar e deosebită. Vocile nu sunt „agățate” de bara de sunet, ci suspendate în spațiu, oferind senzație de „aievea”, de realism covârșitor. Practic, bara de sunet dispare complet din peisaj. După câteva audiții cu piese de pe Tidal, pot spune că acest soundbar Sony poate fi folosit cu succes chiar și pe post de sistem hi-fi de calitate.
      Cu filme, Sony-ul și-a demonstrat din nou clasa, realismul reproducerii fiind chiar covârșitor. Este singurul soundbar care chiar a reușit să creeze senzația de sală de cinema. Sunetul te învăluie. În Titanic, valurile lovite de masivul vapor chiar se aud undeva sub tine, încât îți vine să te uiți în jos. Asta înseamnă sunet cu adevărat 3D. Asta înseamnă să fii literalmente în mijlocul acțiunii.

      Ca o scurtă concluzie a testelor de mai sus, în mod evident dintre toate soundbar-urile testate, Sony ST5000 a demonstrat că joacă într-o clasă separată, net superioară. Realism, naturalețe, forță. Apoi urmează soundbar-ul Pulse al celor de la Bluesound, care a fost și cea mai plăcută surpriză a testului. Dacă de la masivul Sony știam cam la ce să mă aștept, mărturisesc cu sinceritate că de la Pulse mă așteptam la început la cel mai puțin, mai ales după ce am văzut că nu are subwoofer. Dar m-am înșelat, Pulse mi-a depășit toate așteptările, iar cel mai mult m-a impresionat naturalețea reproducerii.
      Urmează elegantele soundbar-uri de la Polk și Yamaha. În special frumușelul Polk, care va plăcea tuturor. Aceste soundbar-uri reușesc, fără discuție, să creeze imersiune în sunet, însă par ceva mai tunate pentru filme, decât pentru muzică, sunetul lor fiind mult mai  percutant, mai „în plex” comparativ cu sunetul Pulse-ului.
      Însă, exceptând Sony-ul, mie tot soundbar-ul Pulse mi-a rămas mai mult în suflet. Naturalețea și veridicitatea lui sunt rare în gama soundbar-urilor. Una peste alta, testul a fost o adevărată plăcere pentru mine și indiferent ce model dintre cele prezentate veți alege, vă garantez că după un film vizionat în parteneriat cu acesta, nu vă veți mai putea lipsi de el.

       
       
       
       
       
       
       
       
    • In data de 25 noiembrie fanii tehnologiei au avut ocazia sa urmareasca prima transmisiune TV a unui eveniment sportiv in format  Ultra HD (4K) in Romania. Marele Premiu de Formula 1 de la Abu Dhabi este numele evenimentului si a fost transmis de Digi 4K. Acesta este un post de televiziune lansat in data de 24 noiembrie de Compania RCS-RDS.
      De ce este importanta aceasta transmisiune pentru noi? Exista mai multe motive si am sa enumar cateva in randurile urmatoare:
      Televizoarele 4K sunt vandute de ani buni in Romania sub pretextul imbunatatirii evidente a calitatii imaginii. Din pacate in tara noastra nu exista canale TV 4K, iar upsamplingul video al procesoarelor aflate in aceste televizoare nu justifica in nici-un fel investitia. O sa imi spuneti ca exista discuri blu-ray 4K ce pot fi cumparate, dar oare cati dintre dumneavoastra achizitioneaza asemenea discuri. Sa fim corecti, majoritatea televizoarelor sunt folosite exclusiv pentru vizionarea canalelor TV. Acum avem ocazia sa folosim aceste televizoare la capacitatea lor maxima. Diferenta dintre Ultra HD (4K) vs Full HD este net in favoarea primului format. Rezolutie 4k inseamna 4096 x 2160 pixeli, de patru ori mai multi pixeli fata de un televizor Full HD. Avantajele acestei tehnologii sunt evidente. Imaginea este mult mai clara, mai apropiata de realitate, cu culori vii si un contrast ce transforma vizionarea unui program TV intr-o experienta imersiva.
      Dupa aceasta scurta introducere, am sa va povestesc cum am vazut eu cursa de Formula 1 de la Abu Dhabi in format Ultra HD (4K) pe un televizor LG OLED65C8PLA . La primele imagini vizionate totul parea iluminat in exces. Aveam senzatia ca imaginile sunt dintr-un studio inconjurat cu zeci de reflectoare. Pista, masinile, prim-planurile cu spectatorii, fiecare detaliu parea sa aiba propria sursa de lumina. Aceasta prima impresie a fost oarecum obositoare, asa ca am decis sa schimb pe canalul Digi Sport 2 HD. Aici imaginea arata de parca cineva stinsese lumina. Pista pe care se desfasura cursa arata intunecat, imaginea  pe ansambul ramasese fara detalii, realism, stralucire, culoare, contrast, etc. Dupa un minut am revenit pe Digi 4K. Aici, in ciuda luminii puternice, puteam sa ma bucur de eveniment. Mixul dintre contrast, luminozitate si detalii crea senzatia unei imagini 3D. A fost o adevarata placere sa stau in apropierea televizorului (1 metru distanta fata de ecran) si sa privesc masinile cum se apropiau de mine in viteza la filmarile de la nivelul pistei. Senzatia de realism autentic a fost coplesitoare. Eram acolo pe pista. Masinile treceau in viteza pe langa mine, aerul vibra umplut de zgomotul motoarelor. Ce sa va mai spun, diferenta vizuala este zdrobitoare in favoarea formatului Ultra HD (4K). Am continuat sa vizionez cursa cu cateva mici ajustari ale iluminarii si contrastului panoului TV. Am scazut iluminarea de la 100 puncte la 90 si contrastul de la 100 puncte la 90. 
      Pe parcursul cursei am studiat cu atentie imaginile, incercand sa identific posibila existenta a unor puncte slabe. Cu rabdare am reusit sa le gasesc. In timpul cursei au existat cateva momente in care imaginea era transmisa cu artefacte. Un exemplu ar fi dezintegrarea vizuala a unor masini in timp ce alergau pe pista, sau momente cu prim-planuri ale fetelor protagonistilor cursei, care acum se vedeau perfect detaliate, iar un minut mai tarziu pierdeau din detalii. Totusi, ar trebui sa tineti cont ca Digi 4K se afla inca in teste si ca aceste mici probleme vor disparea.
      Concluzia acestei prime transmisiuni Ultra HD (4K) este una singura. Calitatea vizuala oferita de acest format este incredibila si cu siguranta reprezinta viitorul.

      Atasez cateva fotografii cu imagini ale cursei transmisa in format Ultra HD (4K). Din pacate calitatea acestor fotografii reuseste intr-o mica masura sa reproduca calitatea imaginii sursa.



    • Rockna Audio

      De dinica, în Audio Hi-Fi.

      Cand discutam despre tehnologie audio-video  noi romanii suntem tentati sa privim catre lumea larga si mai putin catre Romania. Exista si o explicatie logica pentru acest comportament, in Romania nu exista companii producatoare de tehnologie audio-video. Dar oare chiar asa o fi? In realitate aceasta idee preconceputa este contrazisa de fapte. In acest moment in Romania existat cel putin patru producatori de aparate destinate pasionatilor HiFi. Cei mai celebri sunt Rockna Audio si Meze Audio, dar sa nu-i uitam si pe cei doi manufacturieri importanti care se adreseaza cu predilectie pasionatilor de DIY si anume VioTube si Vicol Audio. Astazi revista AV Club are placerea sa va ofere un interviu cu Nucu Jitariu, fondatorul marcilor Rockna Audio si Audiobyte.
      AV Club: Cum ati inceput? Ideea din spatele afacerii, de ce audio hifi si nu altceva?
      Nucu Jitariu:  A fost un cumul de factori care au contribuit fiecare la aparitia companiei. In primul rand, am inceput totul dintr-o pasiune, de fapt o combinatie intre pasiunea pentru muzica si cea pentru electronica. Pentru mine Rockna e mai mult decât o afacere pentru că nu furnzăm doar un produs ci o experiență desăvârșită iubitorilor de muzică.Apoi am dorit sa fac ceva romanesc de calitate, pentru ca la acea vreme, (anii 90) daca va aduceti aminte,  tot ce era de productie autohtona era privit aproape cu repulsie, oarecum pe buna dreptate, pt. ca economia nostra oferea in acel moment produse relative simple care nu incorporau tehnologie, erau slabe calitativ si putin fiabile.
      Cand am inceput sa inteleg mai bine fenomenul high-end audio, accesul la aparatura audio de calitate era destul de limitat.     Student fiind si interesat de sunet, aveam o linie Pioneer  decenta la acea vreme, insa totul a "explodat" cand am pus in sistem un cd player multibit care m-a fascinat cu rezolutia si vivacitatea lui. Cam in acelasi timp mi-a picat in mana, pentru prima data, un numar din "La nouvelle revue du son" si am inteles atunci ca exista o lume vasta dupa hi-fi – lumea high-end – si am fost atras  ireversibilcatre ea.  Am inceput sa ma informez intensiv si am inceput sa  visez zi si noapte la tot felul de combinatii de amplificatoare cd playere si boxe, facand socoteli nesfarsite legate de specificații și costuri. 
      Un alt factor a fost accesul relativ devreme la internet, unde am gasit cu mare satisfactie ceva scheme de amplificatoare in clasa A pe care le-am si construit la acea vreme in regim de DIY, si am putut sa le observ comportamentul si cel mai important, amprenta sonora. Nu in ultimul rand, a fost foarte important faptul ca am reusit sa formez o echipa suficient de creativa pentru a contura o personalitate proprie a brandului si de a evolua de la amplificatoare analogice la aparate performante pe zona de digital.

      AV Club:  Numele Rockna inseamna ceva? Exista un mesaj in spatele alegerii acestui nume?
      Nucu Jitariu:  Sigur ca da, inseamna mai multe de fapt. Trebuie sa recunosc ca imi placea foarte mult sonoritatea  numelui "Theta" asa ca mi-a venit idea cu "Rockna" care inseamna in primul rand soliditate (rock – piatra) apoi vibratie ca si genul muzical cu acelasi nume si nu in ultimul rand primele doua litere sunt RO de la Romania.

      AV Club:  Aveti o echipa dedicata dezvoltarii produselor?
      Nucu Jitariu:  Da. Rockna nu este in nici un caz „one man operation” . Avem o echipa de peste 10 persoane in momentul de fata si fiecare are contributia sa in angrenajul proiectare-dezvoltare-productie, iar o treime din personal este implicata in cercetare si dezvoltare de produs. Numarul celor implicati in toate departamentele va creste, intrucat din 2019 ne vom muta intr-un sediu nou-nout, o investitie proprie a companiei de aproape jumatate de million de euro, gandit de la zero pentru optimizarea fluxurilor caracteristice firmei.

      AV Club:   Tehnologie sau design? Pe ce puneti accent? Ce considerati ca este mai important?
      Nucu Jitariu:  Ideal  ar trebui sa fie ambele de top, incercam sa le imbinam cum se poate mai bine. Sunt zeci de constrangeri tehnologice cand se proiecteaza un aparat, multa lume nu este constienta de acest aspect. Personal prefer sa nu fac compromisuri cu tehnologia și performanțele acustice doar de dragul design-ului.Considerând angajamentul pe care l-am luat față de clienți și datorita experientei acumulate, nu am fost în situația de a accepta vreun compromis în ultima vreme, chiar dacă asta a însemnat să lucrăm mult mai mult la un produs înainte de lansare. Produsele Rockna si Audiobyte, la inceput criticate pentru design,  au inceput sa arate din ce in ce mai bine, chiar incepand din acest an avem un department specializat pe design, și începând cu 2019 ne vom axa și pe inovație vizuală.Totusi, din punctul meu de vedere, degeaba oferi un șasiu frumos daca ea nu ofera si satisfactie muzicala deplina – satisfactie care se obtine prin implementarea tehnologiei.

      AV Club:   Exista o filosofie de sunet la Rockna Audio?
      Nucu Jitariu:  Bineînțeles! Experiența muzicală pe care o căutăm este una în care ascultătorul este atras de sunet și se pierde în această lume. Emoția de a avea lângă tine vocea lui Freddy Mercury sau chitara lui Jimmy Hendrix aproape tangibil este dificil de reprodus altfel. Pentru asta nu este suficient doar detaliu și claritate, ci și spațialitate, rafinament și profunzime.Dar filosofia provine tot din tehnologie, de unde găsim și particularitatea sunetului Rockna.Cel mai important principiu ar fi legat de ceea ce numim in engleza signal integrity. In special in domeniul digital, imediat facem abstractizarea la nivel de biti, uitand repede ca la acesti biti circula la nivel hardware in format analogic. Daca la frecvente mici nu sunt in general probleme,  in momenul cand vorbim de MHz sau zeci de MHz     lucrurile se complica, fronturile semnalelor sunt usor afectate de traseele de pcb, de reflexii, de interferente, de zgomot acumulat in anumite puncte etc. Este interesant de observat cum un aparat audio beneficiaza de tehnici de RF pentru a contracara aceste probleme.
      Un al doilea principiu este legat de puritatea caii de semnal. Daca in domeniul analogic bunul simt tehnic ne conduce catre trasee scurte intrare-iesire, feedback (daca exista) situat fizic intre zone cat mai apropiate, evitarea de bucle de masa , mult uzatul "signal path" care necesita o discutie aparte etc. in digital acest concept este mai putin intuitiv. Practic, la nivel matematic, poti manipula de oricate ori datele daca intervii cu suficienta precizie, fara a avea pierderi de calitate dpdv.  sonic. Nu intrăm în alte detalii, sunt zeci de capitol și subcapitole, dar performanțele și implicit sunetul Rockna provine din atenție desăvâșită la detaliu pentru a respecta principiile de mai sus. 
      Esența este că nu „tragem” de un aparat pentru a forța un anumit sunet ci urmărim acuratețea semnalelor, fie ele digitale sau analogice, pentru a ne apropia cât mai mult de viziunea artiștilor. Bineînțeles că facem deopotrivă teste de sunet extinse cât și măsurători până când obținem rezultatul dorit.

      AV Club:   DSD vs PCM vs MQA? Ce parere aveti de acest razboi al formatelor?
      Nucu Jitariu:  Conflictul DSD/PCM este unul fals. Ambele formate au plusurile si minusurile lor. Dupa parerea mea se generalizeaza prea mult sub si se discuta inutil fara a tine seama ca ambele formate sunt scalabile. Altfel spus , ce comparam? PCM44.1 cu DSD512? Sau DSD64 cu PCM384? Apoi, depinde daca ne referim la masuratori sau strict la cum "suna". Nu in cele din urma, sunt extrem de rare cazurile In care vom avea o cale DSD nativa de la studioul de inregistrare/masterizare si pana la conversia D/A. PCM si DSD executate bine, vor fi la fel de bune; rezultate diferite se obtin in functie de context. Ca sa va dau un exemplu, la dac-ul Wavedream, clientii nostril sunt foarte incantati (si) de sunetul DSD – insa streamul DSD este convertit in PCM inainte de conversie, intrucat modulele R2R functioneaza nativ PCM. Insa aceasta conversie se face cu un nivel foarte mare de precizie si la un sample rate inalt (768k) astfel incat practic nu exista nici o pierdere de calitate. 
      MQA este un standard controversat. Noi avem un agreement cu ei inca de la inceput, insa trebuie sa spun ca solutiile tehnice oferite de MQA sunt destul de restranse. Spre exemplu ei nu au putut oferi un MQA core pentru FPGA – iar convertoarele noastre sunt exclusiv cu FPGA. Nici nu au oferit suficiente informatii pentru a scrie noi un core dedicat. Daca o vor face, vom implementa MQA, insa pana atunci, nu cred ca MQA este ceva fara de care nu se poate trai J
      AV Club:   Stiu ca in trecut echipa Rockna Audio a dezvoltat diferite tehnologii pentru alti producatori audio. Continuati cu aceasta activitate sau acum sunteti concentrati doar pe dezvoltarea produselor proprii? Puteti sa numiti cativa producatori audio pentru care ati lucrat? 
      Nucu Jitariu:  Am avut intr-adevar colaborari de succes cu branduri de renume, dardeja sunt cativa ani de cand ne bazam in totalitate pe produsele proprii.Nu as vrea sa numesc acele branduri, ele suntin general cunoscute in lumea audiofila. Rockna si Audiobyte au o identitate proprie, fara constrangerile de design pe care le aveam cand proiectam aparatele respective.
       
      AV Club:  Cu ce sunt diferite produsele Rockna Audio fata de competitie?
      Nucu Jitariu:  Produsele Rockna sunt originale. Daca unii producatori se mandresc cu implementari diferite ale unor circuite integrate off-the-shelf,  tehnologia FPGA ne permite sa gandim si sa realizam un produs fara limitarile tipice. Desigur, este mult mai greu. Practic, in FPGA se "scrie" prin cod VHD sau Verilog un circuit specializat functiei dorite, extrem de performant, iar prin cumulul de functii intr-un singur chip se obtine o integrare foarte buna, exista un control intern al semnalelor si se obtine micsorarea real-estate-ului pe pcb. Discutam totusi de mii de ore de codare, simulari, corectare erori in urma testelor practice. 
      Tehnologia FPGA ne-a permis sa aplicam direct propriile concepte despre compozitia tehnica a unui produs. Ne-a permis spre exemplu sa construim, printer altele, filtre digitale performante, module de conversie R2R si mai recent un core performant de conversie pe 1 bit.  Dincolo de tehnologia digitala propriu-zisa, noi am pornit ca o companie analogica – primele produse au fost exclusiv amplificatoare. Cred ca aceasta imbinare intre radacinile analogice si evolutia ulterioara catre FPGA pe digital reprezinta un atu si identifica Rockna in mod unic.
          
      AV Club:  De ce ar trebui sa cumpere pasionatii romani de audio un produs Rockna?
      Nucu Jitariu:  Nu exista "trebuie"..chiar nu. Pasionatii romani nu sunt altfel  decit cei straini. Vor cumpara daca le aduce satisfacție. La inceput a existat o neincredere legata de un brand romanesc in domeniu, dar totusi, anul viitor se fac 20 de ani de cand a aparut primul amplificator Rockna și reputația noastră a fost mereu în creștere. Cred ca in acest moment pretul este foarte important in decizia de cumparare a consumatorului de sunet din tara noastra. Noi incercam sa oferim și produse mai accesibile, în specialprin brandul Audiobyte, dar  si prin noile modele Rockna. Sunt mulți cumpărători „forțați” să le placă echipamentele achiziționate pentru că au investit foarte multe resurse, dar chiar și în high end este nevoie de un echilibru între preț și performanță. Este o formă de respect către client.
      AV Club:  Cine sunt clientii vostri? De ce cumpara acestea produse Rockna?
      Nucu Jitariu:  In acest moment avem distribuitori in peste 20 de tari. Ca nivel de dezvoltare, pot sa mentionez in special pietele din Asia si Statele Unite. Si Europa luata cumulat, este o piata buna pentru noi. De ce cumpara? Probabil inteleg ceea ce incercam sa facem si sunt multumiti de produsul finit in urma auditiei, desi s-a intamplat sa avem cereri pe "neascultate". Este o mare satisfactie cand primim emailuri apreciative de la pasionati care au in sistemele lor produsele noastre – satisfactia lor sonora este cea mai mare multumire pe care o avem.
       
      AV Club:  Urmeaza sa lansati un convertor D/A nou. Ce ne puteti spune despre acest model? Cu ce este diferit acest model?
      Nucu Jitariu:  Nu este vorba doar de un model ci de doua convertoare care vor fi lansate în curând, un entry level la Rockna si un top-level la Audiobyte. Modelul Wavelight isi propune sa continue traditia R2R a lui Wavedream,  insa folosind FPGA de ultima generatie de la Xilinx, avand in plus si functia de preamplificator analogic. Este un produs cu un design deosebit si intra in categoria aparatelor "slim" avand o grosime de doar 55mm.  Vom adauga la portofoliu si un server Wavelight pastrand aceeași viziune estetică. 
      Al doilea convertor, Audiobyte HydraVOX, este un produs aparte, avand in spate aproximativ doi ani de proiectare, teste, si aproape 10 revizii pana la forma finala. Este primul produs al nostru pe 1 bit realizat in FPGA, fiind si mai aproape de conceptul "software defined dac".  El face parte dintr-o linie dedicata de high-end desktop audio, avand drept parteneri un power supply dedicat"HydraZAP" si un hub digital "HydraHUB" care reuneste functia de streamer, upsampler, reclocker, interfata usb, optional ADC – practic permite conectarea lui VOX la aproape orice fel de sursa.
      Am dezvoltat un set generos de specificații pentru VOX,  care este dotat cu 3 intrari, cea principala fiind I2S, iar apoi usb si spdif. Fiind un produs desktop, nu putea lipsi iesirea de casti, aceasta fiind pilotata de un amplificator dedicat, in intregime discret.  Controlul fiecarui aparat din seria VOX/ZAP/HUB se face prin touchscreen si prin aplicatia comuna de control.
      Nivelul ridicat de perfomanta al hardware-ului intern si faptul ca este puternic customizabil ne va oferi optiunea de a schimba intr-o anumita masura sonoritatea convertorului in functie de softul instalat. In acest fel utilizatorul va avea la dispozitie, in timp, mai multe variante, si va alege sunetul potrivit gusturilor si sistemului propriu. Intentionam sa oferim variante cu diferite configuratii de modulator, frecventa de lucru al acestuia, diferite filtre de upsampling etc.
       
      AV Club:  In incheiere va rugam sa transmiteti un mesaj pasionatilor audio din Romania.
      Nucu Jitariu:  Suntem o comunitate relativ restransa la noi in tara dar avem un hobby extrem de frumos. Cred ca ar trebui sa fim mai uniti, sa interactionam mai des in viata reala, si nu in ultimul rand sa ne respectam mai mult si sa intelegem ca permanent avem cu totii ceva de invatat.
      AV Club:  Multumim Nucu Jitariu.

    • Televizorul Anului 2018

      De dinica, în Video.

      8 milioane de pixeli, tehnologia Perfect Black pentru un contrast perfect, cel mai nou procesor de imagine Alpha 7, Dolby Vision, Advaced HDR by Technicolor, HDR10 Pro, HLG Pro, Dolby Atmos, web OS, plus un design care iti taie rasuflare, asta inseamna un televizor de top cu tehnologie Oled in anul 2018. Televizorul este produs de LG, are indicativul OLED65B8PVA si face parte din gama superioara a producatorului corean.
      In primul paragraf am enumerat pe scurt o parte din caracteristicile acestui televizor. Tehnologic totul pare desprins din seria de filme Star Trek, dar oare ce se afla dincolo de aceste denumiri inventate in laboratorul de marketing. Televizorul are un pret destul de ridicat chiar si in perioada reducerilor, iar asta inseamna ca este pozitionat in  zona clientilor premium, a celor care isi doresc cea mai buna imagine fara ca pretul sa fie o problema. Sa nu-i uitam nici pe cinefili, ei sunt si mai greu de pacalit. Sunt bine informati, au o cultura cinematografica solida, stiu foarte clar cum trebuie sa arate imaginea unui film si se astepta sa primeasca o imagine asa cum a fost gandita de regizor.

      Primul Contact
      LG OLED65B8PVA te impresioneaza de la prima intalnire. Ecranul este atat de subtire incat te temi sa nu te tai. Designul minimalist este gandit sa evidentieze acest fapt. Din acest motiv talpa de sprijin este de dimensiuni mici creand senzatia unui ecran ce pluteste in aer. De asemenea rama ce inconjoara ecranul este discreta si pare aproape invizibila. Spatele este conceput in aceeasi filosofie de design. Boxele si conectorii sunt amplasati undeva in partea inferioara, aproape de zona de sprijin, lasand ecranul sa respire libertate. Calitatea materialelor din care este construita carcasa este ireprosabila. Da ati citit bine! M-am uitat cu atentie dupa orice urma de material ieftin, de ansamblu  construit ieftin sa pacaleasca ochiul si nu am gasit nimic de reprosat. Coreenii chiar au reusit sa construiasca un televizor cu un design impecabil, un obiect util ce poate fi adaugat fara probleme in orice casa moderna. 

      Test Imagine
      In sfarsit am ajuns si la momentul adevarului. Acum vom afla daca acest televizor are ceva de oferit dincolo de design si marketing. 
      Am inceput testul pornind de la promisiunea producatorului de a oferi un negru perfect cu a sa tehnologia Perfect Black. Teoretic aceasta tehnologie creste contrastul, oferind profunzime tuturor culorilor, dezvaluind texturi si imagini ce imbunatatesc experienta cinematografica. Pentru partea aceasta am folosit imagini din serialul horor  ’Chilling Adventure of Sabrina’ difuzat de Netflix. Am ales acest serial pentru modul special in care este filmat. Regizorut foloseste imagini intunecate pentru a oferi un suport consistent povestii si pentru a crea o atmosfera sumbra, specifica acestui tip de poveste. In filme ca acesta cele mai multe televizoare esueaza sa ofera o imagine de calitate. Lipsa luminii trebuie compensata, iar pentru asta ecranul trebuie sa ofere un nivel de negru perfect reprodus in asa fel incat zonele luminate sa se distinga pana in cele mai mici detalii. Imaginea oferita de televizor a fost buna. Zonele intunecate au fost bine delimitate si integrate in imaginea de ansamblu. Negrul a fost prezentat complet mat, fara stralucirea usor sintetica specifica panourilor LED, oferind un contrast robust si o buna cursivitatea dinamica zonelor de lumina. 

      Am continuat cu testarea noului procesor de imagine Alpha 7. Am vrut sa vad cat de mult se poate adapta acest procesor de ultima generatie viziunii regizorale.  Filmul folosit a fost  ’Gun City’ difuzat de Netflix. Actiunea din film se desfasoara in Barcelona anilor ’20. Plasarea acestei povesti in acea perioada are nevoie de autenticitate, iar pentru asta regizorul trebuie sa foloseasca diferite filtre de culoare care sa ofere privitorului senzatia unor imagini vechi. Sigur o sa spuneti ca nu ar trebui sa existe probleme, pentru ca avem un procesor video din anul 2018 si redarea unor imagini gandite voit sa arate vintage este o chestiune extrem de simpla. Din experienta mea va spun ca realitatea se prezinta diferit. Televizoarele moderne au tendinta sa exagereze in cam toate privintele. Culorile, contrastul, luminozitatea sunt oferite in exces transformand realitatea prezentata intr-un univers sintetic. Nu a fost cazul imaginilor oferite de televizorul LG OLED65B8PVA. Culorile au fost discrete si bine proportionate. Contrastul a reusit sa ofere un echilibru destul de bun luminii filtrate intentionat pentru a oferi imaginii o patina de vechi. Pe ansamblu experienta vizuala a ramas fidela ideii de film retro condimentat pe alocuri cu elemente vizuale moderne.

      Am incheiat testul cu filmul  SF ’Guardians of the Galaxy Vol 2’ difuzat de Netflix. Cei care ati vazut acest film veti intelege de ce am facut aceasta alegere. In acest gen nu exista limite, singura bariera de care te poti lovi fiind propria imaginatie. Regizorul poate face orice isi doreste intr-un asemenea univers. Cu ajutorul efectelor speciale se pot crea culori imposibil de intalnit in realitate inconjuratoare, se pot inventa lumini si umbre ce trec dincolo de legile fizicii, realitatea insasi poate fi reinterpretata. Daca doresti sa testezi la maximul potentialul tehnologic al unui televizor, cu siguranta ai nevoie de un asemenea film. Initial am vazut acest film la IMAX. Din acest motiv asteptarile erau destul de scazute. Experienta vizuala a unui film la IMAX este covarsitoare. Pleci de acolo coplesit vizual si emotional in aceeasi masura, pentru ca IMAX inseamna inainte de toate o experienta aflata in imediata apropiere a realitatii. Sa va spun sincer, parca am vazut acest film prima data. In fata ochilor s-a deschis un intreg nou univers. Am avut senzatia ca peste pelicula initiala un pictor a asezat un strat nou de culori. Imaginile au inceput sa alerge prin fata ochilor umplute cu mii de detalii incredibile. Lumina, intuneric, culoare, contrast, dinamism, nimic din toate aceste caracteristici nu mai contau, am fost absorbit cu totul in film, am devenit o parte integranta a actiunii, un personaj real ce lupta pentru viata lui. Ce sa va mai spun, am ramas hipnotizat  pana la sfarsitul filmului asemeni unui zombi supus de tehnologie.

      Sunet
      Sunetul este neasteptat de bun pentru un televizor plat. Subwoofer-ul integrat in partea din spatele  reuseste sa ofere un bas destul de convingator, incat sa poti simti suficient de intens efectele unui film. Este suficient sa cresteti volumul din telecomanda pentru a va imbunatati experienta cinematografica, iar asta este un lucru rar in zilele noastre cand sistemele soundbar au devenit o necesitate pentru tipul acesta de televizoare.
      Concluzie
      Daca va aflati in cautarea unui televizor inspirat de viitor, cu cel mai bun pret din piata pentru un televizor lansat in 2018, sfatul meu este sa incercati un  LG OLED65B8PVA. Fie ca sunteti cinefili, fie ca doriti un televizor dotat cu ultimele tehnologii audio-video, acest LG este una din cele mai bune optiuni in acest moment. Cu siguranta nu o sa va dezamageasca.

    • Concertele AV Club

      De dinica, în Muzica.

      Revista noastra este angajata ca partener intr-o serie de concerte desfasurate la Copper's Pub.
      Informatii despre concerte in link: concertele AVClub
      Matheus Jardim meets Sorin Zlat & Michael Acker - 7 Noiembrie, ora 09:00 PM

      Groove Garden - jazz & funk - 14 Noiembrie, ora 07:30 PM

      Madalina Petre Quartet - Jazz at Copper`s Pub - 16 Noiembrie, ora 08:00 PM

      Sound Affairs - 18 Noiembrie, ora 07:00 PM

      Maria Raducanu Live at Copper's Pub - 23 Noiembrie, ora 08:00 PM

      Krisper Live At Copper's Pub - 27 Noiembrie, ora 07:30 PM

       
    • Fiecare pasionat de hi-fi are un moment 0, un punct de la care pornește să se inițieze în tainele sunetului de calitate. Momentul meu 0 a fost unul din cele mai celebre brand-uri japoneze si anume Onkyo. Ani de zile am visat la un cd player de top produs de această companie. Însă, în acea perioadă, așa ceva era intangibil financiar pentru un biet proaspăt „amploaiat”. Între timp, după mulți ani și multe scule, pot să recunosc că și acum Onkyo și-au păstrat un loc special în inima mea și tot nu pot să îi bag în aceeași oală cu restul firmelor japoneze, unele mult mai prestigioase de altfel.
      Onkyo este unul dintre coloșii japonezi care au reușit să supraviețuiască, iar pentru asta nu a fost necesar să se apuce de produs aspiratoare și prăjitoare, cum au făcut, din păcate, alte firme japoneze pentru a reuși să se mențină. Nu, Onkyo s-au ținut cu obstinație de filozofia lor „Artistry in Sound”, iar acum dețin cel mai mare procent de piață global în receivere. Și mă bucur că este așa.
      Playerul de față este Onkyo Integra DX-6890/788F. Dacă nu mă înșel, și nu cred că mă înșel, este singurul player conceput de Onkyo cu ieșiri XLR în anii 90. Nu știu dacă este cel mai bun player făcut de ei în acea perioadă. Pentru că exista totuși un colos ca DX-G10 care nu domina doar toată gama Onkyo ci, prin cele aproape 30 de kg ale sale, cam toate gamele producătorilor japonezi.


      Vă rog să observați transportul, cu un aspect parcă reprodus de pe pereții navelor extraterestre din seria Alien: este masiv. Mai masiv ca CDM-0/1 sau BU-1. Este un NEC SPU3013 – Magnetic. Onkyo au folosit acest transport și în alte câteva modele din seriile lor Integra. De ce nu a devenit acest transport la fel de celebru ca CDM sau BU1? Probabil din cauza lentilei laser care, spun unii, nu ar fi la fel de durabilă ca lentilele din sticlă din cele două legendare transporturi.
      Mecanismul este extrem de silențios, inaudibil. Sertarul, din metal masiv, se deschide cu viteză, de parcă ar vrea să îți tragă una în nas și se închide la fel de rapid, ca și când ar vrea să îți spună: „m-ai admirat destul, lasă-mă să îmi fac treaba!”. Discul este citit instantaneu.
      Destul de atipic pentru Onkyo, în acest model au ales să folosească niște cipuri dac la fel de atipice pentru lumea cipurilor dac, și anume TDA1547, adică celebrul DAC7 (TDA1547 – SAA7350GP), în configurație duală. Ținând cont că TDA1547 este deja un cip dual, avem practic patru cipuri dac la lucru.
      Acest cip dac a fost unul foarte complicat de implementat, folosit rareori de producători, fiind de genul „hit or miss”, adică dacă era prost implementat aveai parte de un sunet cu o rezoluție fabuloasă și extrem de neutru, dar lipsit de orice emoție, steril, fără muzicalitate, doar show-off, iar dacă era implementat bine, aveai rezoluție fabuloasă, neutralitate, dar și nirvana din punct de vedere muzical.
      Deoarece am avut două playere din prima categorie, pot garanta că DX-6890 face parte din cea de-a doua categorie.
      Întreg etajul de ieșire este bazat în mare parte pe componente Philips și probabil este construit pe baza recomandărilor Philips „cum puteți obține performanțe maxime cu acest dac; noi știm, că doar noi l-am făcut”. Păcat că Philips nu au ținut cont de aceste recomandări în cele două sau trei playere în care au implementat ei acest cip dac.  În acest material obligatoriu de citit, Philips denotă TDA1547 ca fiind sigurul lor cip dac „top performance” -http://www.tvcaudio.com/tvc/Philips/documentation/DIGITAL.pdf

       
      Să revenim la Onkyo: au implementat tot ceea ce știau ei mai bine în acea perioadă despre CD în acest player, acesta fiind rodul proverbialei măiestrii japoneze. Nu s-au zgârcit la cupru, totul este curat, bine delimitat, etaje  suprapuse, alimentare dedicată pentru analogic și digital, componente high-end. Piciorușele de suport ale playerului, care susțin baza din strat dublu complet cuprată, sunt cu miez de plută.
      Sunetul? Extrem de neutru, să zicem ușor dark comparativ cu alte playere japoneze din acea perioadă, care accentuau, poate uneori chiar prea mult, frecvențele înalte; însă cu o rezoluție extraordinară, supraetajat, tridimensional și, mai presus de toate, adânc. Peretele din spatele boxelor dispare pentru a face loc imaginii proiectate și focalizate cu măiestrie de Onkyo. Poate voi stârni anumite nemulțumiri și proteste aici, însă trebuie să spun că mulți dintre producătorii actuali de DAC-uri ar putea învăța unul sau două lucruri de la acest Onkyo despre cum trebuie proiectată o imagine scenică.
      Dacă ar fi să caracterizez acest player într-un singur cuvânt, acesta ar fi: neutralitate. În special cu muzica clasică, delimitarea instrumentelor, instrumentiștilor principali, cu orchestra aflată în spatelor lor este de mare clasă, oferindu-ți acea senzație de „aievea”.
      Nu cred că Onkyo au proiectat acest player pentru ascultătorul obișnuit din anii 90, adică cel ahtiat după disco sau techno, ci pentru ascultătorul exclusivist care știa să facă diferența între calitate și mainstream, pentru ascultătorul de clasică, cel care tocmai a asistat la un concert Wagner și se întoarce, transpus, acasă, dorind să continue experiența începută în sala de operă.










×
×
  • Creează nouă...