Sari la conținut
HiFi Tech
  • Revista audio video


    • HiFi Tech

      Topping D 70

      De HiFi Tech, în Audio Hi-Fi.

      Acest articol este un experiment inedit. Nu știu să fi fost incercat până acum, motiv pentru care sunt curios ce reacții va stârni. Subiectul este unul ce pare să stârnească un oarecare interes pe grupurile audiofile de pe Facebook. Din acest motiv am hotărât ca acest articol să fie scris de doi oameni diferiți, cu sisteme diferite și cu opinii diferite despre sunet.
       
      Opinia lui Andi
      Nu sunt un mare fan al produselor chinezești. Chiar deunăzi am văzut pe toate știrile cum Bucureștiul e invadat de oale chinezești care imită aproape la perfecțiune oalele tradiționale din ceramică românești, însă conțin cantități exagerate de plumb, fiind toxice pe termen lung. Hai să nu ne mai ascundem după deget, știm toți: chinezii sunt copiatori prin excelență, la calitate mai proastă. Dar să nu generalizăm, totuși: cel puțin în audio, se pare că există unii producători chinezi care parcă vor să spele din imaginea creată de ceilalți (așa cum facem chiar noi de multe ori, încercând din răsputeri, cu fiecare ocazie, să ne spălăm imaginea creată în occident de diverse „naționalități conlocuitoare”…), producând aparate  remarcabile din punct de vedere al raportului preț-calitate oferit.
      Destul de recent am testat în revista noastră un DAC superb, Aune S6 (https://www.hifitech.ro/revista/audio-hi-fi/aune-s6-r40/), chiar și acum, amintindu-mi de el, sunt impresionat de calitatea audio pe care o oferă în prețul lui. Și acest lucru se datorează, fără putință de tăgadă, chinezilor. O firmă occidentală ar fi oferit așa ceva undeva la triplu preț.
      DAC-ul pe care l-am primit acum spre test, deși produs relativ recent, este deja celebru: DAC-ul chinezesc Topping D70.  Spun celebru, deoarece el creează în acest moment destul de multă agitație și admirație pe diverse forumuri, adică între utilizatorii reali și nu în ceva review-uri dubioase.  Admirație mai ales prin măsurători. Dar pe mine, personal, măsurătorile mă cam lasă rece, eu trebuie să ascult ceva, să aud dacă îmi place cum sună sau nu, nu să mă uit pe măsurători. Ce să aflu de acolo? Vai, că măsoară superb. So what? Mă interesează cum sună. Am avut la mine în sistem DAC-uri cu măsurători admirabile, dar care sunau horror, cel puțin pentru mine.
      Topping-ul D70 vine foarte bine ambalat, la un nivel aproape profesional (îmi amintește de NuPrime DAC9 la acest capitol) și nu doar atât: ci și arată foarte bine și e admirabil construit. Când l-am luat în mâini am fost ferm convins că are undeva pe la 5 kg și am fost destul de surprins să aflu că are chiar sub 2 kg. Atât de bine e închegat.
      Topping D70 folosește componente aproximativ de la aceeași producători ca Aune pe care l-am admirat atât: convertoare Asahi Kasei, însă 4497 în loc de 4495 și tot o interfață XMOS.

      Am comparat Toppingul atât cu Metrum Acoustics Octave Nos, cât și cu Philips DFR9000 (folosit strict ca DAC, fără boxe conectate la el).
      Ce mi-a plăcut la D70 încă de la început e că nu are nici urmă de stridență în sunet. Dimpotrivă, are o neutralitate greu de găsit în gama lui de preț și o naturalețe care te dezarmează dacă te gândești la același segment financiar.
      În cele câteva zile în care a stat la mine, am testat D70 cu muzica pe care o ascult eu de obicei: în mare parte cu metal extrem de extrem, cu Queen, Pink Floyd, Roger Waters, Mahler, Wagner etc. Cu metalul extrem, Toppingul a prezentat într-o anumită măsură o caracteristică specifică DAC-urilor de calitate superioară: a clarificat lucrurile, a „săpat” în amalgamul de sunete, de multe ori premeditat, și a încercat pe cât posibil să ți le prezinte în forma în care se manifestau în studio. Nu mai rețin exact la care dintre DAC-urile recenzate de mine am observat această caracteristică, de „așezare” în poziție a instrumentiștilor. Dar D70 o are.
      Cu Dark Side of the Moon în varianta Blu-Ray, Topping-ul însă a demonstrat că cea mai bună caracteristică a lui, cea de naturalețe, poate fi și un dezavantaj: atunci când e forțată. Pe „Time”, D70 parcă a încercat să fie prea politicos, prea audiofil, prea „natural” și a pierdut ceva din vâna necesară acestei piese, din impactul interpretării. A recuperat însă pe „The great gig…”, unde acea naturalețe râvnită în mod evident de D70 s-a mulat perfect pe vocea lui Clare Torry. Aici m-am gândit că D70 e genul de amplificator intim cu care poți crea o atmosferă specială în anumite momente. Comparat cu DAC-ul Metrum, acesta din urmă are în mod evident un soundstage mai amplu, mai învăluitor, dar este posibil ca în anumite momente să te simți mai apropiat de Topping; de exemplu, cred că o capodoperă precum Kind of Blue ar fi trăită probabil mai suav cu Topping decât cu Metrum.
      Cu Queen, însă, lucrurile se pot schimba și o piesă precum capodopera Innuendo îți poate fi prezentată cu un impact mult mai mare de către Philips DFR9000 cu cipurile sale CS4391, însă construit pentru orchestre ample, decât de Topping, cu atmosfera lui mai intimă. De exemplu, atunci când intră magnificul Steve Howe cu chitara lui spaniolă (Freddie i-a spus de la început ce anume vrea să audă, Howe s-a chinuit ore în șir să obțină ceea ce dorea Freddie Mercury, ajungând să se gândească chiar că nu e bun de nimic, până să îi dea ultra-perfecționistul Freddie „OK”-ul), deci: trecerea bruscă la chitara spaniolă e prezentată cam prea intim de Topping, comparativ cu Philips-ul DFR9000. Intim, dar fermecător, însă totuși, personal, cred că ideea din spatele acestei piese era alta. Îi lipsește un anumit impact cu Topping, o anumită doză de „shock value” pe care eu cred că și-a dorit-o Freddie la acea trecere la pasajul intepretat de Steve Howe.
      Pe de altă parte, la o piesă precum „Don’t try so hard” parcă aș prefera din nou Topping-ul. Este o piesă extrem de personală pentru Freddie și dacă ai studiat cât de cât viața acestui geniu absolut al umanității este imposibil să nu te lași impresionat de această melodie. Și, zic eu, să nu preferi redarea oferită de Topping celei oferite de Metrum Acoustics sau de Philipsul DFR9000. Totul devine mai intim, mai cald (nu în sensul de sunet „warm”, atenție), mai personal.
      Acum deja cred că v-ați lămurit, Topping D70 nu este un DAC pentru simfoniile lui Beeethoven sau Mahler, însă sunt convins că l-ați putea prefera unor convertoare mult mai scumpe atunci când redați un Triplu Concert al aceluiași Beethoven.
      Ca de fiecare dată, vă atrag atenția că aceasta este părerea mea subiectivă, în sistemul meu alcătuit cât se poate de subiectiv. Dacă sunteți atrași de diverse păreri ale unor utilizatori sau de măsurătorile extraordinare ale acestui DAC, atunci: go for it. De un lucru sunt sigur: raportul preț-calitate oferit de acest DAC este chiar deosebit și mai mult ca sigur nu veți considera că ați pierdut banii.
      Din partea mea, recomandare maximă pentru raportul calitate-preț oferit.

       
      Opinia lui Dinică
      Sar peste prezentarea fizică a produsului pentru că a fost facută de Andi. Eu am ascultat Topping D70 într-un sistem format din următoarele componente: NUC+Daphile, Topping D70, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038BE, XLO Reference (cablu balansat), Vicol Audio (cablu boxe).
      Am început testul cu Recviemul lui Verdi. Prima impresie a fost o surpriză placută. Muzica curge coerent din boxe. Am ascultat mai bine de jumătate de oră recviemul fără să mă gandesc serios la sunet. Nimic nu a părut să îmi distragă atenția de la audiție. Senzația aceasta este un plus pentru mine și am să explic de ce. Experiența mea de aproape 20 de ani in domeniu îmi spune că după un timp creierul se obișnuieste cu sunetul și tinde să îl manipuleze. Informații ample despre acest subiect găsiți în tratatele de psihoacustică. Din acest motiv eu sunt foarte atent la primele minute, pentru că nu vreau să las creierul să se joace cu mine.
      După această primă parte a audiției am început să fiu atent la detalii. În fața mea aveam o orchestră, un cor și patru cântăreți solo. Spațiul dintre ei l-am găsit destul de realist, puteam să identific ușor pozițiile tuturor pe scenă. Ce lipsea acestei prezentări de ansamblu era senzația de adancime și de extindere a scenei dincolo de zidurile camerei. Să nu mă ințelegeți gresit, scena sonoră are dimensiune, doar ca aș fi preferat să se întindă mai mult. Am continuat concentrâdu-mă pe voci. Am remarcat imediat o oarecare politețe tonală. Vocea sopranei avea vigoare și dinamică, insă se oprea undeva la ultima octava de parcă ar fi rămas fără aer în plămâni. Intervențiile corului sunt tratate cam în acelasi fel. Primești o mulțime de informații, muzica se revarsă peste tine, simți acumularea energiei și tensiunii muzicale, valul de sunet te izbește, dar pare ca lipseste ultimul detaliu al acestui tablou. Din cauza acestui mic amănunt  sunetul pare să nu atingă intregul potențial si să fie mai puțin imersiv. Dincolo de aceste observații sunetul este convingător, detaliat și muzical.
       Am încheiat audiția recviemului și am trecut la rock. Urmatorul album a fost Amused To Death – Roger Waters. Pe această înregistrare a fost clar pentru mine ca acest DAC este gândit / tunat să aibă un sunet voit analogic. Chinezii au construit un DAC care pe lânga măsuratori excelente oferă și un sunet de bandă magnetică, de casetă audio. Am să explic de unde această senzație. Dacă ați avut ocazia să comparați sunetul oferit de un casetofon versus un cd-player, probabil ați remarcat  cum sunetul casetofonului pare mai usor de ascultat. Același lucru se intâmplă și când ascultăm muzică în format mp3 sau comprimată dinamic. Informația importantă pentru creier este ingrămădită dinamic oferind senzația unui sunet complet la un volum al audiției mic, sau se foloseste un algoritm psihoacustic care evidențiaza frecvențele aflate în zona vocii umane. De ce această zona? Urechea noastra este foarte sensibilă aici, pentru că in această zonă a spectrului audio comunicăm între noi. Topping D70 nu comprimă sunetul, insă are tendința să minimalizeze anumite frecvențe. Din acest motiv este posibil ca o chitară sau o tobă să nu sune suficient de incisiv. De exemplu, sunetul adaugat unei chitări din pedala de distors trebuie să fie sfredelitor, asemeni zgomotului unui burghiu electric ce se înfinge în ureche, cu Topping D70 sunetul nu are aceasta agresivitate. Sună convingător, oferă energie și dinamică, dar ratează în unele momente partea aceea numită realism muzical. Pe ansamblu audiția albumului lui Roger Waters a fost plăcuta. Vocea lui Roger a fost bine evidențiata cu toate detaliile inregistrării, fetele din backing vocals au completat scena sonoră fără să deranjeze vocea centrala și fără să se amestece cu instrumentele. Sunetul a avut focus, instrumentele au fost separate, spațiul tridimensional destul de realist. Pe acest album sunt folosite o mulțime de efecte  audio menite să ofere ascultătorului senzația unui sunet circular. La partea aceasta Topping D70  a avut o oarecare slăbiciune. Sunetul s-a desfășurat  împrejurul boxelor destul de limitat.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol.
       Închei partea mea de articol cu câteva concluzii. Pe ansamblu Topping D70  a fost o surpiză plăcută. Mă așteptam să sune ca o placă de sunet infiptă intr-un calculator. Nu a fost deloc așa. Sunetul lui te acaparează cu ușurință și oferă o felie consistentă din ceea ce ar trebui să fie sunetul unei surse digitale bune. Aceasta este principala lui calitatea. Cu un preț de 500 euro poate fi o alegere atractivă pentru cei aflați la început de drum în audiofilie sau pentru cei care caută produse cu un raport  preț-performanță bun. 
       

    • In decursul ultimelor patru decenii, Produsul Intern Brut al Chinei s-a multiplicat de 37 de ori, de la 305 miliarde dolari in 1980 la 12.725 miliarde dolari in 2017. În aceasta perioada, tara a inregistrat un ritm mediu de crestere al PIB de peste 10% pe an. Dinamismul economiei chineze a atras de asemenea din ce in ce mai multi investitori. Daca  in 1980 investitiile provenite din strainatate erau practic inexistente, in 2017 aceste s-au ridicat la 168 de miliarde de dolari. In paralel cu aceasta deschidere, China a inceput si ea sa investeasca in strainatate, astfel ca in 2016 a cheltuit in afara frontierelor aproximativ 216 miliarde dolari. (Sursa: stiripesurse.ro)
      Asa  arata economia Chinei in present. Dupa cum va imaginati aceasta crestere extraordinara se regaseste  si in dezvoltarea pietei de HiFi. Expansiunea marcilor HiFi chineze este usor de identificat. Sunt prezente in aproape toate revistele dedicate, dealerii se inmultesc, social media este plina cu fotografii ale unor sisteme audio-video in care se vad aparate 100% chinezesti. Dincolo de prejudecatile unora dintre noi, firmele chineze de HiFi reusesc sa iasa la suprafata cu produse de calitate la preturi scazute.

      In articolul de astazi am sa va prezint unui amplificator in clasa A, Xindak PA-M (II). Amplificatorul  este  dezvoltat si manufacturat in China de Chengdu XINDAK Electronics. 
      Chengdu XINDAK Electronics Co, Ltd. a aparut pe piata in 1988 si a devenit aproape imediat  principala companie HI-Fi de pe piata asiatica, a carei portofoliu abunda de produse de inalta fidelitate la un pret echilibrat. Pe langa productia sub brand-ul propriu XINDAK, Chengdu XINDAK Electronics reuneste pe aceeasi linie de productie si brandurile Audreal si Soundright.  Cu o reputatie buna in industria audio HiFi, Chengdu XINDAK Electronics  ofera cunoscatorilor produse  HiFi de calitate ca amplificatoare, CD playere, difuzoare, cabluri hi-fi si accesorii, precum si produse OEM si ODM pentru diferite alte marci audio din lumea intreaga.
      Xindak PA-M(II) este o versiune  imbunatatita a amplificatorului integrat PA-M. Este un amplificator in clasa A pura, cu o schema interna dual mono si o putere de iesire de 20 de W. Are acelasi circuit de amplificare cu al predecesorului sau, insa foloseste un etaj de preamplificare mult imbunatatit. Xindak PA-M(II)  are intrari balansate si nebalansate, asa ca puteti lega orice fel de sursa digitala la el. Totodata, prin conexiunea USB, PA-M(II) poate fi folosit si ca DAC.  La exterior trebuie sa va marturisesc ca arata extraordinar. Carcasa este taiata din aluminiu gros si este vopsita in negru. Pe lateral se intind cele doua radiatoare masive necesare pastrarii unei temperature optime de functionare. In fata, in zona centrala, avem 4 butoane rotunde si discrete cu care putem selecta sursele, volumul si display-ul. In lateralele partii frontale exista doua superbe vu-metre in nuanta albastra. In partea din spate avem conexiunile analogice balansate (XLR) si nebalansate, o intrare USB pentru DAC, conexiunile dedicate boxelor, intrarea pentru cablul de curent  si butonul ON/OFF.

      Specificatii tehnice:
      S/N Ratio ≥90dB
      Numar de canale - 2
      Sensibilitate de intrare - 330mV
      raspuns in frecventa - 10Hz-100KHz (±1.5dB)
      Intrari - 2*RCA, 1*XLR, 1*USB
      Putere nominala - 20W(8Ω, Class A)
      Greutate - 22Kg
      Dimensiune (W*H*D)  - 430mm*118mm*445mm
       

       
      Am testat acest amplificator in urmatorul sistem:
      NUC + Daphile + Intona (transport digital) + Yamaha CDS3000 (DAC) – sursa digitala
      Xindak PA-M(II) - amplificator
      Focal Electra 1038BE – boxe 
      XLO Reference (cablu analogic balansat), Vicol Audio (cablu boxe)
      Muzica de test: Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti; 
      Roger Waters – Amused To Death, fisier hi-res 24/192; Massive Attack – Protection, varianta CD.

      Roger Waters – Amused To Death 
      Acest  album este masterizat folosind tehnolgia Q Sound. Cu ajutorul acestei tehnologii se poate crea senzatia unui sunet tridimensional circular. Barierele acusticii traditionale sunt depasite. Sunetul stereo este manipulat psihoacustic pentru a oferi ascultatorului o senzatie de imersiune autentica.  Inca de la primele acorduri am remarcat dulceata sonica caracteristica amplificatoatelor in clasa A. Media este impinsa usor in fata, iar sunetul pare ca se rotunjeste la capetele spectrului sonor. Ascultand muzica cu Xindak PA-M(II) in sistem m-am reintors la sunetul vechiului meu Pass Labs Int 30A. Vocea iese imediat in evidenta de parca zona aceea ar fi luminata cu un proiector. Intr-o descriere plastica as compara genul acesta de sunet cu scena unui teatru liric. Mare parte din suprafata este luminata discret, dar undeva in mjloc exista o pata de lumina proiectata direct pe artistul principal. Pe langa aceasta dulceata sonica am remarcat si dinamica specifica acestei clase. Amplificatorul impinge curent in boxe asemeni unui taur puternic. Boxele se hranesc cu acest curent si ofera un sunet complet.  Scena sonora are greutate si tangibilitate. Instrumentele sunt plasate tridimensional in spatiul camerei, iar vocea lui Roger Waters este coplesitor de realista. Toba se simte incredibil. Sunetul misca aerul pana in pozitia de ascultare. Simt totul, kick & punch, energie dinamica in cea mai pura forma. Intregul sistem canta de parca in camera s-ar afla Roger Waters si trupa lui de acompaniament, cu mentiunea ca exista un accent evident pe voce. Din acest motiv sunt situatii in care imaginea 3D pare lipsita de focus in ciuda unei bune dimensionari a scenei sonore.

      Verdi – Messa da Requiem 
      Cred ca sunteti satui de obsesiile mele muzicale, insa cu toata parerea de rau nu am de gand sa renunt prea usor la aceasta compozitie grandioasa. Inca nu am gasit o inregistrare care sa poata inlocui cu succes Recviemul verdian. Motivele va sunt bine cunoscute. Fiind o compozitie corala ampla, scrisa pentru a fi interpretata de 4 cantareti solo, un cor dublu si orchestra, este foarte greu de redat de un sistem audio stereo. Cantitatea de informatii este uriasa, iar dinamica inregistrarii este asemanatoare unui eveniment real. In opinia mea cu acest gen de inregistrare este cel mai usor sa identifici slabiciunile unui sistem audio stereo. 
      Inca de la debutul Recviemului senzatia de ‘dulceata clasa A’  isi face simtita prezenta. Sunetul instrumentelor cu coarde este cald si matasos. Urechea este purtata fara graba in interiorul muzicii, de parca ar fi o barca ce se misca alene pintre meandrele unui fluviu. Corul isi face simtita prezenta in camera depasind granitele peretilor. Vocile sunt proeminente, viguroase,  asezate vertical in fata mea. Orchestra completeaza intregul tablou cu tonuri extreme intr-o alternanta dinamica greu de urmarit.  Interventiile grave ale cantaretilor solo ofera  solemnitate si sacralitate muzicii. Ascultatorul incepe sa simta dincolo de vointa lui durerea  pierderii unei persoane dragi, aceasta fiind tema recviemului. Ce pot sa va spun, Xindak PA-M(II) stie sa construiasca atmosfera necesara unei asemenea auditii. Sunetul lui este emotionant si melancolic. Te absoarbe particula cu particula si te transforma  intr-un zombi meloman.
      Massive Attack - Protection
      Am ales acest album pentru a testa acest amplificator in conditiile unui bas profund generat electronic. Genul acesta de bas este aproape imposibil de obtinut cu un instrument muzical. Voiam sa aud cum acest amplificator de 20 wati in clasa A se descurca in conditiile in care este solicitat la maxim de boxele Focal Electra 1038 BE. Boxele acestea au trei difuzoare de 7 inch dedicate basului. Ca sa poata reproduce un bas profund real, apropiat de 20 Hz, este nevoie de mult curent. Cum resursele acestui amplificator sunt limitate, muream de curiozitate sa vad cum se comporta ‘chinezul’. La volum mediu sunetul a fost decent. Basul este usor unflat de parca ar avea o cocoasa. Sunetul in ansamblu este placut, rotund si coerent. Mi-as fi dorit sa fie putin mai dinamic si cu mai mult kick. La melodia “Protection” vocea cantaretei Tracey Thorn este clara si placuta. Amplificatorul reuseste sa tina in frau basul si sa ofere suficient juice vocii. La cresterea puterii debitate in boxe amplificatorul a inceput sa isi arate limitele. Basul a inceput sa se amestece, sa piarda din atac, sa acopere restul spectrului sonor si sa ramana fara focus. Vocea a parut ca s-a speriat si a disparut ascunsa undeva in spatele basului generat electronic. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
       
      Dupa o saptama de auditii cu acest amplificator va pot spune ca am ramas cu o impresie pozitiva. Este genul de amparat  care reuseste sa te provoace la ascultat muzica. Schimbi cd-uri, fisiere audio, viniluri si te bucuri de sunet. Nu este cel mai transparent amplificator ascultat in sistemul meu, insa cu siguranta este unul din cele mai muzicale. 
      Pro: 
      capacitate acestui amplificator de a crea atmosfera; te indeamna la ascultat muzica indiferent de gen.
      pretul si clasa A
      calitatea impecabila a constructiei atat la interior cat si la exterior
      Contra:
      puterea limitata 
      o usoara tendinta in a evidentia midbasul


    • Am sa incerc sa va retin atentia cu un mic dispozitiv care mie mi se pare foarte interesant, un streamer micut care in afara de "meseria de baza" mai stie cite ceva, la fel ca zugravii nostrii care la o adica mai monteaza si o baterie la baie sau repara instalatia electrica. . 
       Probabil vazind poza unii or sa fie sceptici considerind ca e doar o jucarie care nu se compara cu cele din gama de doua, trei mii de euro, iar altii se vor gindii ca se poate asculta foarte bine direct de pe laptop si investitia nu se justifica. In opinia mea nu e chiar asa.
       Stream Box S2 Ultra este produs de austriecii de la Pro-Ject, firma cunoscuta mai mult pentru pick-up-urile lor, dar care iata ca reusesc sa ofere produse interesante si in gama digital audio si chiar daca S2 Ultra poate ca nu este la acelasi nivel cu streamere care costa de citeva ori mai mult in nici un caz nu este o jucarie deoarece sunetul pe care il ofera este clar mai bun decit in cazul in care conectam PC-ul sau MAC-ul la DAC. Pina la urma acest produs este un bun punct de plecare in orice sistem audio si in parteneriat cu un DAC de calitate sigur nu va dezamagi.
      Am sa incep cu citeva rinduri despre cei care l-au produs. Pro-Ject este o companie relativ tinara , infiintata de catre Heinz Lichtenegger in anul 1991, tocmai intr-o perioada in care CD-ul audio era pe val, formatul mp3 era cel mai interesant fenomen iar cei mai multi cintau prohodul vinyl-ului. Dar tocmai atunci Herr Lichtenegger avea alte idei, dorind sa ofere cele mai bune pick-upuri la cel mai bun pret posibil pentru ca nu credea deloc in moartea vinylului. Acum, dupa 28 de ani a demonstrat ca avea perfecta dreptate iar compania fondata de domnia sa este o poveste de succes. Astazi Pro-Ject Audio Systems este o multinationala care produce in Cehia si Slovacia nu numai pick-up-uri dar si electronice, preamplificatoare de doza (evident) amplificatoare integrate, pre sau power, DAC-uri, transport CD, surse de alimentare, pina si casti si boxe, pe care le vind in peste 80 de tari. Produsele lor se adreseaza tuturor pasionatilor de toate categoriile, cu bugete mai mici sau mai mari, oricum ar fi insa raportul pret calitate este unul foarte bun reusind sa multumeasca pe toata lumea. Un punct comun este marimea lor redusa, Heinz Lichtenegger afirmind ca tehnologia a facut suficiente progrese pentru a se putea realiza electronice mici dar fara a compromite performantele si calitatea. 
       Designerul acestui dispozitiv este inginerul John Westlake, un nume binecunoscut pasionatilor, un specialist cu un CV absolut impresionant ale carui produse au primit nenumarate distinctii de-a lungul anilor. In cei 30 de ani de cariera a colaborat cu firme de prestigiu cum ar fi Cambridge Audio (DAC Magic si altele), Quad, Peachtree (Nova, IDecco), Audiolab (gama 8200, MDAC) iar in ultimii ani cu cei de la Pro-Ject pe gama de produse digitale intre care evident si StreamBox S2 Ultra, produs recompensat cu EISA  Best Product 2018 - 2019 la categoria Streamer, si extrem de bine apreciat de catre presa si bloggeri de specialitate.
      Din capul locului trebuie sa spun ca NU este un DAC, este doar un streamer la care se pot conecta DOAR DAC-urile cu intrare USB. Pe panoul frontal se gaseste butonul Power si un al doilea marcat USB/PC, trei leduri minuscule si un port USB destinat conectarii dispozitivelor de stocare. Pe panoul din spate avem mufa de antena WIFI/Bluetooth, mufa de retea, o mufa HDMI la care putem conecta un monitor, eventual unul touch daca se doreste sa se controleze in acest mod dispozitivul, doua mufe USB intre care una este dedicata conectarii la DAC iar cealalta pentru HDD-uri externe, stick-uri sau pentru a alimenta  DAC Box S2+ sau Pre Box S2 Digital de exemplu, mufa de alimentare precum si o mufa micro USB marcata Bypass si un mic orificiu marcat Boot. Despre ultimele doua si butonul USB/PC am sa explic mai tirziu. Produsul este oferit in variantele negru si argintiu.
       

       
      Trecind la partea de hardware, streamerul este construit pe platforma Raspberry Pi 3 dar nu cea binecunoscuta ci in varianta CM3, destinata aplicatiilor industriale dotata cu 16GB memorie interna.  Modulul CM3 se conecteaza la placa de baza cu un conector paralel, in mod asemanator cu memoriile de laptop. Pe placa de baza vedem  regulatoarele de tensiune ce permit alimentarea separata a diferitelor etaje, adaptorul wireless, conectorul ethernet care este bine ecranat si separat galvanic si doua circuite distincte pentru cele doua porturi USB din spate si foarte important, un clock separat.

      Se vede foarte clar ca este o constructie foarte ingrijita si proiectata special pentru audio spre deosebire de multe solutii mult mai scumpe oferite de catre diferite firme care de fapt nu sint altceva decit PC-uri obisnuite asamblate cu componente banale in carcase care sa ia ochii, eventual mai bine racite si alimentate.
       
      Sistemul de operare este Volumio, fiind customizat pentru Pro-Ject chiar de catre dezvoltatorul acestuia, Michelangelo Guarise. Nu o sa insist prea mult aici pe Volumio deoarece intentionez sa o fac intr-un articol separat. Streamer-ul poate face resampling sau bypass la DAC la cam toate formatele audio pina la PCM 32bit/352.8kHz si DSD256 fisierele putind fi accesate de pe NAS, PC sau MAC prin retea, dispozitivele mobile prin Bluetooth, protocoalele suportate fiind  DLNA , Shairport (Apple Airplay) si RAAT (Roon endpoint). DSD-urile pot fi convertite la PCM sau redate direct daca DAC-ul o permite. Continutul platformelor Tidal sau Spotify poate fi accesat dupa autentificare in setari - My Music,din pacate nu am putut testa Tidal pentru ca nu am cont dar Spotify functioneaza destul de bine. De asemenea pot fi ascultate posturile de radio online. 
       Setup-ul se face foarte simplu, se conecteaza toate mufele apoi cu un soft gen Advanced IP Scanner se afla IP-ul aparatului care apoi se introduce bara de adrese din orice browser. Are un mic first config wizard, apoi softul incepe sa scaneze folderele cu muzica si in scurt timp putem da drumul la auditie. Controlul se poate face din browser dar exista aplicatii gratuite pentru iOS (evident versiunea 10 sau mai sus pentru ca Apple doreste ca utilizatorii sa fie motivati sa-si cumpere dispozitive mai noi) si Android care functioneaza foarte bine. Spuneam la inceput ca acest streamer stie mai multe si am sa explic in continuare. Primul lucru este functia pe care producatorul a numit-o "USB Detox". In acest mod aparatul "curata" semnalul care vine de la PC la DAC, pentru asta se conecteaz PC-ul printr-un cablu de telefon obisnuit la mufa Bypass si se apasa butonul USB/PC sau se activeaza functia din interfata. Pentru a reveni este suficient sa se comute in oricare din celelalte moduri. Al doilea este si mai interesant pentru cei mai priceputi la IT, ei bine producatorul ofera posibilitatea de a instala pe dispozitiv alte sisteme de operare compatibile cu Raspberry Pi cum ar fi Kodi, MoOde etc. Pentru asta trebuie conectat un monitor, tastatura si mouse, trebuie pregatit un stick cu noul sistem de operare si se apasa timp de 5s butonul Boot dupa care pe ecran apar optiunile  de bootare. Desigur ca in caz de probleme producatorul nu isi asuma nici o raspundere. Posibil sa se poata face un back-up la sistemul instalat dar nu am studiat problema. Update-urile oficiale se fac din interfata grafica iar producatorul promite sa le faca regulat. Aparatul, lansat cu un an in urma a fost actualizat de mine cu ultima versiune disponibila, 1.032 din mai 2019. Exista si alte setari  de unde se pot modifica optiunile de playback, configuratia retelei, etc. In general totul merge bine, am intilnit citeva mici buguri, de exemplu streaming-ul de pe Spotify unde playlist-urile salvate pe PC sau telefon nu se regasesc, iar functia de browsing nu merge, solutia fiind sa se caute dupa nume, unele posturi de radio de pe web nu pot fi ascultate si de asemenea nu am putut reda unele fisiere prin DLNA, e de precizat insa ca pentru obtinerea celor mai bune rezultate producatorul recomanda folosirea conexiunii prin cablu. Oricum am inteles ca va urma curind un nou update care poate va rezolva aceste mici probleme.
      Sistemul pe care l-am ascultat este format din Naim DAC V1 folosit ca si preamplificator, amplificator Audiolab 8300A folosit doar partea de power, boxe Opera Callas. Fisierele se aflau pe un NAS QNAP, un SSD extern, PC i5 (pentru a testa Detox) dar si Spotify, telefon Android si iPad pentru a verifica functionalitatea. Aici ar fi de mentionat ca spatiul liber lasat de sistemul de operare, 12GB  mai exact, este disponibil pentru stocare. In sistemul mentionat Stream Box S2 Ultra a inlocuit un NUC Intel pe care era instalat Daphile. Am ascultat cam toate genurile si am folosit si inregistrari foarte bune dar si unele mai slabe pentru ca fiecare din noi cu siguranta ca are si asa ceva. Cel mai repede am remarcat ca sunetul era mai curat iar adincimea scenei a crescut. Pe masura ce ascultam am observat ca si reproducerea detaliilor si a mid bassului au avut de cistigat. 
       
      Ascultind Feeling Of Jazz, prima piesa de pe albumul The Magic Hour al Wynton Marsalis Quartet aveam senzatia extraordinara ca sint prezent intr-un club la citiva metri de artisti. Pozitia instrumentelor era foarte bine definita iar solista - Dianne Reeves - parea ca se afla undeva in fata instrumentistilor dar si a boxelor, scena continuind si in spatele lor. Vocea ei superba cit si instrumentele erau foarte bine reproduse transformind piesa intr-o mica bijuterie pentru suflet, cea ce m-a facut sa o pun de citeva ori in vre-o doua ore, lucru pe care nu obisnuiesc sa-l fac decit foarte rar.
      Serghei Rahmaninov - Rapsodia pe o tema de Paganini interpretata de Daniil Trifonov alaturi de Orchestra din Philadelphia ofera o mare bucurie micului meloman din mine de cite ori o ascult. Si de data asta a fost la fel, magia lui Trifonov transportindu-ma intr-o lume fantastica unde nu exista decit bucurie si culoare. Scena mi s-a parut mai degraba adinca decit larga, pianul se auzea mai in fata iar orchestra mai in spate si putin cam strinsa. Timbrurile instrumentelor erau insa bine reproduse iar dinamica era foarte buna asa ca dialogul dintre pian si orchestra dirijata de catre Yannick Nezet-Seguin decurgea cum nu se poate mai firesc.
      Am trecut apoi la o inregistrare din 1949 fara pretentii audiofile, Concertul pentru vioara in D major de Beethoven interpretat de Jascha Heifetz si Royal Philarmonic Orchestra. In acest caz nu prea mai putem vorbi de o scena larga si nici de pozitionarea instrumentelor. Sunetul are un usor iz retro, acel sunet specific pe care il stiu si din filmele epocii, dar nu este nimic deranjant incit se te faca sa renunti cu parere de rau la auditie, asa ca m-am putut bucura si de aceasta inregistrare document.
      Era timpul si pentru putin rock clasic si am ales The Logical Song, piesa de pe unul dintre albumele mele preferate, Breakfast in America al celor de la Supertramp. Din nou o scena bine conturata, cu solistul plasat putin mai in fata si spatiu intre instrumente. Bassul a fost adinc si bine controlat, vocea si restul instrumentelor fiind de asemenea foarte bine reproduse. Cind a intrat saxofonul ma asteptam la mai multa incisivitate dar acesta a fost cam potolit asa ca am pus inca o data melodia de pe PC (folosind USB Detox) dar a fost la fel, totusi piesa a sunat mai bine pe Stream Box S2. Apoi inca o piesa de pe lista mea de preferinte, Spread Your Wings, Queen - News of the World. Ce mai e de spus? Imperial, intra pianul, apoi cinelii si vocea si totul incepe sa curga culminind cu pasajul de chitara a lui May de la sfirsit, vocea lui Freddie a fost perfect reprodusa, bassul era maiestuos, corzile chitarei faceau sa vibreze si aerul dimperjur, astfel incit nu a lipsit nimic pentru ca sa simt emotia cu fiecare particica din suflet.
      Trebuie totusi sa amintesc si minusurile, am pomenit de problemele cu radiourile online si Spotify dar nu stiu daca de vina e streamer-ul, furnizorii de continut sau vina se imparte. As fi dorit foarte tare sa aibe posiblitatea de a-l porni remote dar din pacate functia de WOL (Wake on LAN) nu este implementata asa ca trebuie sa ma scol de pe canapea si sa ma chinui sa apas cu degetul pe buton. Groaznic. As mai mentiona ca se incalzeste destul, nu devine fierbinte dar este totusi un dispozitiv cu racire pasiva asa ca trebuie tinut cont de asta cind se pozitioneaza. Alta problema mai grava a fost ca functia de resampling nu merge  intotdeauna, atunci cind o face, o face bine dar unele fisiere nu le putea procesa, se auzea doar un zgomot alb puternic care acoperea muzica ce se auzea slab si ditorsionat in fundal. Totusi testind dupa citeva zile cu alt aparat, mai exact cu Burson HA-160D (amplificator de casti, DAC si preamplificator) problema nu s-a mai manifestat, deci se pare ca exista o problema de compatibilitate intre  Naim DAC V1 si Stream Box S2 Ultra.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol.
      Oare este necesara achizitia acestui aparat?  La un moment dat am facut un test la Dinica si NUC cu Daphile a fost declarat invingator.    Cititi mai multe aici 
      Si eu dupa ce am incercat multe variante PC, MAC minicomputere, diferite playere software, pina la urma tot la Daphile m-am oprit. Ar fi desigur si Roon (acum nu pot sa nu ma gindesc cit de bine trebuie sa sune S2 Ultra ca Roon endpoint). Stiam totusi ca pina la urma va aparea altceva si mai bun si iata ca a aparut. Care e secretul? Dupa parerea mea in primul rind abordarea hardware optimizata pentru audio, facuta cu multa pricepere, si folosind componente de calitate iar apoi sistemul de operare customizat. Previzibil rezultatul nu putea sa fie decit unul foarte bun. Pentru mine Stream Box S2 Ultra reprezinta un pas inainte si cred ca este o optiune foarte buna pentru cei care folosesc calculatorul ca sursa dar nu sint deplin multumiti de aceasta solutie dorind un sunet mai bun, un control mai simplu si comod si mai multa flexibilitate. 
       

       
       
       
       
       
       
       
       
       
       
       
       

    • De cateva luni ma gandesc la un articol despre alegerea unui pick-up. Sunt atatea variante de luat in seama pentru un comparator, incat alegerea nu este tocmai simpla.
      Pentru cei care nu stiu ce este un pick-up am sa fac o scurta descriere. Este un dispozitiv analogic de extragere a undelor sonore  imprimate pe un disc de vinil sub forma unor vibratii. Acest dispozitiv transforma undele analogice in sunet, muzica. Un pick-up este compus dintr-o baza (plinta) pe care sunt montate urmatoarele componente: un motor, o placa rotunda turnanta (platan), un brat si o doza cu ac.  
      Am descris pe scurt cum arata un pick-up. Spun asta pentru ca descrierea mea vorbeste foarte putin despre ce inseamna un pick-up. Nu ma credeti? Sa va explic. Pick-up(rile) nu sunt toate construite la fel. 
      1.Incep prin a va vorbi despre motorul care invarte platanul. Acesta, ca orice mecanism aflat in miscare genereaza  pe langa miscare si vibratii. Aceste vibratii trebuie amortizate deoarece pot interfera cu muzica. Cu siguranta nu dorim acest lucru. Pentru a opri ca aceste vibratii sa ajunga in muzica noastra producatorii de pick-up(uri) folosesc 3 metode. 
      a.    Transmisia miscarii folosind o curea de cauciuc: Aceasta este cea mai populara si cea mai ieftina implementare. Platanul este conectat la motor printr-o curea de cauciuc care elimina vibratiile motorului. In aceasta implementare, de obicei, sunt folosite motoarele mici cu cuplurare si rotire rapida. Modelele vechi au folosit servomotoare DC, in timp ce modelele moderne pot fi elaborate, cu motoarele AC alimentate de o sursa de alimentare ce regenereaza sinusoida. Aceasta implementare are si neajunsuri. Intre curea si platan apare fenomenul de alunecare, iar din cauza asta pot aparea probleme de acuratete a vitezei.

       
      b.    Transmisie intermediara: In cazul acesta se foloseste o roata mica de cauciuc care este un intermediar intre motor si platan. Unele modele folosesc intre aceasta micuta roata  de ghidare si platan o curea pentru a reduce vibratiile produse de motor. In acest fel vibratia de la motor este absorbita de roata dinamometrica.  Motoarele cu transmisie intermediara pot fi predispuse la ceea ce cunoscatorii numesc rumble – un zgomot ce se manifesta sub forma unui usor vuiet. Pentru a reduce acest zgomot sunt folositi rulmentii speciali cu frecare redusa, prinsi intr-o plinta solida. Motoarele folosite cel mai des in acest caz sunt motoare sincrone dependente de frecventa. Din acest motiv stabilitatea vitezei este in functie de cea a retelei electrice.

       
      c.    Transmisie directa: Acesta este cel mai elaborat sistem de miscare a platanului . In termeni simpli, platanul este cuplat direct la sistemul motor. Practic acesta este plasat pe un ax metalic aflat in centrul sau. Pentru a atenua vibratiile se folosesc diferite material absorbante. La inceput au existat diferite probleme legate de aceasta implementare. Exista o oarecare predispozitie la aparitia de iregularitati ale rotatiei platanului. In present acest lucru a fost diminuat. Noile motoarele cu camp magnetic continuu provenit de la magneti asezati in forma de gogoasa, precum si o mai buna integrarea a platanului au rezolvat aceste problema. Acum motorul platanului integrat se rotește in mod eficient cu aceeasi viteza pe care o necesita inregistrarile. Cu acest tip de implementare se obtine un noise floor scazut comparativ cu celelalte variante. Plus ca transmisia directa ofera o stabilitate superioara a vitezei controlata cu cuart.


      2.  Designul plintei, greutatea si materialele – dupa cum vedeti diferentele constructive continua. Exista doua abordari cu privire la izolarea vibratiilor atunci cand vine vorba de modelele de plinta. Cele mai populare abordari sunt:
      a.    Suprafata fixa: in acest caz, platanul si bratul se aseaza pe un soclu fix, cu motorul amplasat pe plinta sau in afara. Variatiile modelelor de plinte fixe pot fi extreme deoarece furnizorii de plinte usoare, cum ar fi Rega, cred ca materialele usoare disipa energia mai repede pentru a reduce coloratia in timp ce alti producatori, de exemplu Micro Seiki, VPI, cred ca masa impiedica rezonantele si  absoarbe vibratiile. 
      b.    Suspensie subsasiu: montarea platanului si a bratului se face pe un subsasiu suspendat. Aceasta implementare permite dozei sa traduca si sa transmita vibratiile inregistrate pe disc complet izolat de vibratiile plintei. Subsasiul se afla, de obicei, pe o suspensie cu arc in 3 puncte, folosind metale, cauciuc sau elastomeri. Seria Linn Sondek LP12  este un exemplu clasic de design suspendat in trei puncte.
       


      Dupa cum v-am spus plintele pot fi construite din diferite materiale. Toate materialele au diferite frecvente de rezonanta naturala. In acest caz important este sa se potriveasca  preferintei dumneavoastre muzicale. Producatorii abordeaza diferite tipuri de constructiei al plintei, de la laminare pana la folosirea diferitelor sendvisuri compuse din mai multe materiale, precum si alegerea materialelor de amortizare, toate acestea vor avea efect asupra sunetului rezultat.
      Acelasi lucru este valabil si pentru platan, unde se utilizeaza materiale precum sticla (Rega), acril (Pro-Ject), aluminiu (VPI), etc. Este cunoscut faptul ca producatorii de pick-up(ri) performante colaboreaza cu diferiti metalurgisti pentru a crea aliaje cu performante sonice deosebite. 


      3.  Nu in ultimul rand trebuie sa vorbim despre brat si doza. Din pacate in cele mai multe cazuri nu prea putem alege ce fel de brat dorim sa folosim, pentru ca acesta vine preinstalat si este potrivit cu designul ales de producator. Multe pick-up(ri) dispun de functii de reglare automata ceea ce le face usor de utilizat de incepatori, altele, cum ar fi cele high-end sau modele vintage, au optiunea de a monta alte brate. In cazul dozelor lucrurile sunt oarecum mai complicate. Pe un pick-up ieftin puteti gasi o doza preinstalata si asta va scapa de stresul alegerii unei doze. Daca pick-up(ul) nu are o asemenea doza preinstalata, atunci veti fi nevoiti sa alegeti una potrivita cu sistemul dumneavoastra. Dozele sunt de doua feluri: Moving Magnet si Moving Coil. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol.
      a. Dozele Moving Magnet sunt cele mai des intalnite. Acestea au doi magneti la capatul acului, cate unul pentru fiecare canal. Pe masura ce se misca acul pe discul de vinil, magnetii isi schimba relatia cu bobinele din corpul cartusului generand un mic voltaj. Avantajul acestui tip de doze este livrarea unui semnal de mare putere. Acest amanunt le face compatibile cu cele mai multe phono-amplificatoare. Cum multe dintre aceste doze au un ac detasabil, asta inseamna ca putem inlocui oricand acul, fie ca acesta s-a rupt, sau pentru ca dorim sa il schimbam cu unul nou. Dezavantajul acestui tip de doza este greutatea magnetilor comparative cu o doza ce foloseste o bobina in miscare. Aceasta valoare mai mare inseamna ca acul nu se poate misca foarte repede pe inregistrare. Din acest motiv este posibil ca schimbarile subtile de la suprafata canalelor vinilului sa nu fie redate cu acuratete.
      b. Dozele Moving Coil folosesc in locul celor doi magneti de la capatul acului doua bobine mici. Bobinele sunt mai mici decat omologii lor din magnet si cantaresc mai putin, oferind acului mai multa agilitate si totodata posibilitatea de a capta cu mai mare usurinta subtilitatile unor inregistrari inscriptionate pe vinil, creste acuratetea  si scade distorsiunile in sunet. Dezavantajul acestui tip de doza este faptul ca genereaza o tensiune mai mica, astfel incat doza MC necesita un preamplificator special. Din pacate la acest tip de doza acul nu poate fi inlocuit.  
       
       
       
      Daca dupa ce ati citit acest articol va cuprinde o dorinta nebuna sa cumparati primul dumneavoastra  pick-up, iata care sunt sfaturile mele.
      Incepeti cu un buget clar si incercati sa aveti o minte deschisa in ceea ce priveste alegerile disponibile. Cumparati un produs nou, deoarece beneficiati de asistenta si garantie. Un produs nou ofera tehnologii recente, componente lucrate cu unelte de mare precizie, motoare mai silentioase si surse de alimentare stabile. Totusi, daca preferinta dumneavoastra se indreapta catre un pick-up vintage, trebuie sa tineti cont ca aceste difera destul de mult de un pick-up modern. Sunetul unui pick-up vintage este cu siguranta special si poate sa va atraga, insa inainte de achizitie incercati sa va asigurati ca acesta este perfect functional si ca in cazul unui defect gasiti piese pentru reparatii.
      Din experienta mea va spun ca nu exista pick-up perfect, doar compromisuri. Cel mai bine este sa ascultati cateva pick-up(ri) aflate in bugetul dumneavoastra  inainte de a va hotara. Bafta!
       

    • Te gandesti sa cumperi primul sistem audio. Deschizi calculatorul si incepi sa cautati informatii folosind Google. Cu aceasta ocazie afli ca pentru muzica  cea mai buna varianta este un sistem stereo compus din sursa de muzica, amplificator, boxe; sau chiar un ‘all in one’, un sistem care sa cuprinda sursa de muzica si amplificatorul intr-o singura cutie la care sa adaugi boxele. Ai cumparat sistemul, ai legat sursa de muzica la amplificator, pe acesta din urma la boxe, incepi sa ascultati muzica. Daca ai ascultat sistemul intr-un showroom audio dedicat, sunt sanse destul de mari ca sunetul sa fie diferit. Te gandesti, este ceva in neregula cu sistemul. Incepi sa verifici legaturile dintre componente, poate ai gresit undeva o conexiune si de aici diferenta de sunet. Sunt sanse destul de mari sa fie ceva in neregula si cu conexiunile sistemului, insa cea mai mare problema o reprezinta acustica camerei. Intr-un showroom audio specializat, cu oamenii bine pregatiti, vei primi cel mai bun sunet posibil. Diferenta de sunet dintre camera ta si incaperea de auditii a showroom-ului o face acustica spatiului. Intr-o asemenea incapere sunetul este directionat catre ureche. 

      Sunetul este asemeni unui  fascicul de lumina provenit dintr-o sursa fixa. In cazul nostru boxa este sursa. Sunetul iese din boxa, se imprastie in toata casa si interactioneaza cu toate obstacolele intalnite in cale. Practic avem o unda sonora ce loveste pereti, geamuri, mobilier, bibelouri, ghivece cu flori. Ca sa intelegem cum influenteaza mediul ambiental sunetul, ne intoarcem la  exemplul cu fasciculul de lumina. Obiectele vor arata diferit in functie de cum sunt atinse de lumina. In camera vor exista zone iluminate perfect, zone de umbra si zone intunecate. La fel se va intampla si cu sunetul boxelor. Adaugati fenomenul de reflexie: asta inseamna ca o parte din sunet se va intoarce in camera dupa ce a lovit obiectele intalnite in cale. Sunetul pe care il auzim acasa este compus din toate aceste component. Dincolo de opiniile noastre aceasta este fizica, sau mai precis o ramura a acesteia ce poarta numele de acustica.

      Pentru mine un sunet bun, apropiat de ce ofera sistemul audio, se obtine prin aplicarea unor reguli elementare de acustica. Nu vorbim de fizica atomic sau de matematica avansata, ci de cateva mici interventii in spatiul acustica al camerei. Toate acestea pot fi realizate de oricine, fara sa aiba cunostinte avansate de acustica. Eu unul nu am asemenea cunostinte. Am citit literatura de specialitate, am lucrat 3 ani intr-un showroom si am experimentat acasa, insa toate acestea nu imi ofera o diploma de acustician.
      Calatoria noastra in cautarea sunetului de calitate incepe cu cateva sfaturi usor de aplicat. Am sa numesc aceste sfaturi ‘pasi de furnica’, pentru ca sunt chestii minore ce pot imbunatati experienta muzicala.
      Primul pas de furnica
      Boxele nu trebuie sa fie lipite de pereti, de un corp de mobilier, sau amplasate in coltul camerei (exista boxe la care producatorul recomanda pozitionare in colturi, dar aceste sunt un caz particular). Asigurata-te ca distanta dintre boxe este de 2 metri pentru un efect stereo complet. Pozitia ideala pentru asezarea boxei este la o oarecare distanta de perete, mobila, etc. Cu cat distanta este mai mare, cu atat cresc sansele ca sunetul sa fie mai bun. Acesta este modul cel mai simplu de a evita interactiunea undei sonore pornite din boxe cu obiectele aflate in imediata apropiere . In cazul in care boxele sunt de raft, cel mai bine este ca acestea sa fie amplasate pe un suport dedicat acestui scop. Daca nu avem acest support, asezam boxele pe ceva construit din lemn solid. Un asemenea obiect de mobilier nu va adauga vibratii sumplimentare si nu va modifica sunetul. 
      Pasul doi de furnica
      Dupa ce ati gasit o pozitie care sa respecte cerintele, cautati cea mai buna amplasare a boxelor in camera testand diferite pozitii. Incercati sa pozitionati boxa rotind-o pe axa verticala pornind de la un unghi focalizat spre urechile ascultatorului si continuand catre o pozitie paralela cu urechea. Pozitia difuzorului de medii este de preferat sa fie la aceeasi inaltime cu urechea. Incercati ca locul de unde ascultati sa fie varful unui triunghi isoscel cu baza formata de cele doua boxe. Incercati sa gasiti o pozitia de ascultare nu foarte aproape de perete, pentru ca unda sonora reflectata de peretele aflat in imediata apropiere a urechii influenteaza negativ sunetul.
      Pasul trei de furnica (acesta este de fapt un pas intermediar, nici nu ar trebui sa primeasca un numar)
      Asezati in fata boxelor un covor gros. Incercati sa acoperiti ferestrele in momentul auditiei cu draperii groase. 

      Daca dupa toate cele mentionate in pasajele anterioare sunetul continuie sa nu ofere satisfactie, atunci este timpul pentru urmatoarea etapa. Pornim de la premiza ca am aplicat toate trucurile acustice din prima parte a articolului. Asta inseamna ca boxele sunt asezate la distanta de perete, pe jos avem intins un covor gros, la geam avem draperii groase, pozitia de ascultare se afla in varful unui triunghi isoscel, etc. In ciuda acestor aranjamente sunetul continua sa ne deranjeze urechea. 
      Pot aparea trei situatii: 1. sunetul este sticlos, aspru, obositor; 2. Sunetul este acoperit de bas, tot ce auzim se reduce la bas, vocile par ascunse, frecventele inalte se pierd in spatiul camerei de parca nu ar exista; 3. Sunetul este o combinatie intre punctul 1 si 2.

      1.    Amenajare camera folosind situatia de la punctul  1. 
      Acest tip de sunet este rezultatul amplificarii de catre camera a frecventelor inalte. In acelasi timp este posibil ca frecvente din zona mediilor sa fie atenuate. Pentru a rezolva aceasta situatie avem doua lucruri de facut. Prima data ne asiguram ca spatiul vitrat (ferestre, obiecte de mobilier cu zone acoperite cu geam) este acoperit, sau suficient de bine fixat incat sa nu produca vibratii nedorite. Pasul urmator este aplicarea unor difuzere in zonele de reflexii primare. Acestea sunt materiale cu proprietati acustice ce atenueaza zona de frecvente medii si inalte. Calcularea zonelor de reflexii primare se face foarte simplu. Avem nevoie de o oglinda mobila de dimensiuni medii si de un ajutor. Te asezi pe canapea in pozitia de ascultare, apoi persoana care ajuta plimba oglinda lipita de peretele lateral, intr-o pozitie paralela cu acesta, pornind din zona in care este pozitionata boxa catre dumneavoastra. Oglinda trebuie miscata ca si cum ar fi lipita pe perete, fara ca unghiul sa fie modificat. Din pozitia de ascultare privim catre oglinda. Cand zarim prima bucatica din boxa reflectata in oglinda, il rugam pe cel care misca oglinda sa bifeze cu un creion acel punct. Continuam sa miscam oglinda  pana cand imaginea boxei reflectata va disparea aproape complet. In acel moment, cand o mica parte din boxa se mai zareste, bifam din nou cu creionul acea noua pozitie. Aceasta este zona de reflexie primara de pe primul perete. Repetati aceasta actiune pe peretele celalalt si chiar pe tavan. Dupa ce locurile de reflexie primara au fost insemnate, peste aceste zone se aplica materiale de difuzie. Acesta trebuie sa acopere o suprafata avand latimea masurata de dumneavoastra si o inaltime ce trebuie sa acopere zona tweeterului si difuzorului de medii. Daca pozitia dumneavoastra de ascultare este apropiata de perete (canapea asezata langa perete), ideal ar fi ca in zona urechilor sa plasati materiale de difuzie.

      2.    Amenajare camera folosind situatia de la punctul 2. 
      Acest tip de sunet este rezultatul amplificarii de catre camera a frecventelor aflate in zona inferioara a spectrului audio. Frecventele din aceasta zona au cea mai mare energie. Din acest motiv sunt cel mai greu de stapanit. Pentru stapanirea basului trebuie sa cautam solutii prin care sa absorbim energia acestuia. Solutia cea mai simpla si economica este sa umplem camera de auditie cu materiale absorbante. (Ex: canapele / fotolii masive, covor gros pe jos, tot felul de decoratiuni interioare manufacturate din materiale absorbante.) Daca aplicarea elementele de decor nu este suficienta, pozitionam la colturile camerei bass trap-uri. Acestea sunt construite din materiale fonoabsorbante si au rolul de a optimiza problemele din zona frecventelor joase. Se monteaza in colturi si trebuie sa acopere intregul colt pe vertical.
      3.    Amenajare camera folosind situatia de la punctul 3. 
      In acest caz avem o combinatie de probleme acustice. Logic, rezolvarea este o combinatie intre punctele 1 si 2.  Intr-o asemenea camera vom folosi atat elemente de difuzie cat si elemente de absorbtie
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol.

      Dupa cum ati putut citi in acest articol amenajarea acustica a unei camere poate fi realizata destul de simplu. Cu un efort minim putem transforma sunetul de acasa intr-o experienta memorabilia. Succes!
       

    • Pe masa de teste HiFi Tech a ajuns un cablu balansat aproape necunoscut in Europa. Situatia este cel putin ciudata, pentru ca in anii 2000 cablurile produse de aceasta firma erau cotate ca fiind cele mai bune din lume. XLO Reference 3 este numele acestui cablu despre care eu nu stiam nimic. Am pus burta pe carte si am inceput sa caut informatii despre aceasta firma.
       
      Am aflat ca XLO este o firma americana de cabluri dedicate sistemelor audio ultra performante. Firma a aparut pe piata in 1991 si a fost fondata de Roger Skoff. Acesta este un cunoscut antrepenor american cu activitati in industria aerospatiala, de extragere a resurselor natural, ziarist si editor pentru reviste ca Sounds Like ... News, Positive Feedback si in cele din urma cunoscut ca fondator si designer XLO. El a lucrat ca consultat pentru diverse companii precum Procter & Gamble, Motown Records și Lear-Baylor Inc.  Este un inventator cunoscut, cu brevete in SUA emise sau in curs de emitere in mai multe discipline. Are o multime de descoperiri  in teoria campului interactiv si efectele de descarcare capacitiva in legatura cu transmisia semnalelor in cabluri. Este considerat una dintre marile autoritati ale lumii privind performanța si caracteristicile electrice ale cablurilor pe lungimi scurte. A fost intervievat de publicații din industria audio din mai multe țări; a fost membru al Comitetului Executiv al AAHEA (Academia pentru Progresul High-End Audio); a funcționat în cadrul comitetelor CEMA (Asociația Producătorilor de Electronică de Consum) și EIA (Alianța Industriilor Electronice); și a fost consultant  pentru un numar de producatori de sisteme audio și Home Theatre din Statele Unite și din strainatate. In 2014 a fost ales vicepreședinte al Societatii Audio din Los Angeles (cu peste 1500 de membri, LAOCAS este considerat cel mai mare Club Hi-Fi din lume) si a produs si a moderat seminarii la The Newport Audio Spectacol.
      Inca de la inceput Roger a cautat sa produca cabluri neutre, care nu adauga nimic si nu trebuie niciodata sa distorsioneze sau sa modifice sunetul. Si pentru a atinge obiectivul, cablurile lui Roger au trebuit sa se ocupe in mod eficient de fizica transmiterii semnalelor. Cu un background de matematician, Roger a aplicat cunostintele sale de matematica pentru a aborda bariera fundamentala a neutralitatii prin cablu - domeniile energiei electromagnetice si electrostatice si relația complexa dintre cele doua domenii. Cercetarile lui in acest domeniu au fost concretizate prin cateva patente in domeniul cablurilor. Aceste descoperiri se regasesc in cablurile XLO.
       
      Am sa va fac o scurta prezentare a celor mai importante tehnologii din cablurile XLO:
      XLO Field Balanced Technology – este inca considerata revolutionara desi au trecut mai bine de 20 ani. Cablurile sunt proiectate si dezvoltate pentru a imbunatati transmiterea semnalului. Acest lucru se face prin optimizarea si echilibrarea relatiei dintre campul electromagnetic controlat de curentul format in jurul conductorilor unui cablu si campul electrostatic format in jurul izolatiei sale atunci cand trece un semnal audio sau digital. Mulți designeri de cablu au incercat sa se ocupe de unul sau de altul din aceste fenomene de camp (de obicei campul electromagnetic), dar pana la XLO, nimeni nu a recunoscut vreodata importanța ambelor domenii și a interelației lor. Faptul este ca exista o singura relatie optima pentru cele doua campuri si acolo unde aceasta relatie este prezenta, transmisia semnalului este imbunatatita semnificativ. Geometria Field Balanced Technology  impune o abordare stricta a constructiei unui cablu si explica de ce cablurile XLO arata diferit fata de alte marci si chiar unul fata de celalalt in functie de utilizarea dorita.Aplicatiile diferite au rapoarte diferite de curent-tensiune, iar tensiunea si curentul controleaza intensitatea campurilor diferite. De exemplu, prin cablurile Phono trec curenti foarte mici la tensiuni la fel de mici; prin cablurile de linie trec tensiuni relativ foarte mari cu un debit de curent foarte mic; si prin cablurile difuzoarelor trebuie sa poata trece curenti foarte mari la tensiuni relativ mici. Cu diferite rapoarte de curent / tensiune care creeaza intensitati diferite ale campului relativ, dar numai o singura relație optima de camp, sunt necesare diferite construcții pentru a atinge același punct de echilibru.
      XLO Capacitive Discharge Artifacts – la trecerea curentului printr-un cablu se formeaza asa numitii ‘curenți de distrugere’  a semnalului, acestea sunt stocați in dielectricul unui cablu si eliberati nesincronizat in calea semnalului de fiecare data cand un semnal audio, digital sau video se schimba. Prin definiție, un condensator este un dispozitiv de stocare a energiei format atunci cand unul sau mai multi non-conductori (dielectricul)  separa doi sau mai multi conductori electrici (placile). Un cablu indeplinește aceasta definitie si va pastra, la fel ca toti condensatorii, energia semnalului care este trecut prin ea.Aceasta energie este stocata in dielectric in timpul fiecarei faze a semnalului de polaritate (pozitiv sau negativ) si eliberata atunci cand aceasta polaritate se schimbă. Deoarece dielectricul stocheaza energie pozitiva in timpul fazei de semnal pozitiv si energie negativa in timpul fazei de semnal negativ, energia ce va fi eliberata la fiecare schimbare de faza va fi intotdeauna nesincronizata cu noua energie de semanl si astfel se vor crea artefacte in afara fazei. Cu ajutorul Capacitive Discharge Artifacts aceste artefacte sunt anulate.
      Tehnologiile patentate din cablurile XLO nu se opresc la cele amintite anterior, insa acestea sunt cele mai importante.

      Inchid scurta prezentare si incep sa va povestesc despre cablul XLO Reference 3. La prima vedere nimic deosebit. Un cablu invelit intr-o camasa colorata din polimer, cu terminatii ce nu par sa fie dintr-un material exotic. Cablul este impachetat intr-o cutie mov protejata de o invelitoare de culoare alba, pe care sunt printate diferite informatii tehnice. Banalul in cea mai pura forma a sa. Am scos cablul din cutie si l-am pus la treaba in sistem, nu inainte de a lasa sistemul sa cante jumatate de ora, timp in care am ascultat muzica cu cablul meu actual construit din sarma Neotech in regim DIY.
      Sistemul:
      transport digital – NUC + Daphile + Intona reclocker
      sursa digitala - Yamaha CDS 3000 
      amplificator – Pass Labs 150
      boxe – Focal Electra 1038 BE
      cabluri – analog XLR XLO Reference 3, analog XLR Neotech, cablu boxe Vicol Audio
      cabluri  de curent  – The Chord Company, Wireworld
      Muzica:
      Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti 
      Roger Waters – Amused To Death, fisier hi-res 24/192
      Miles Davis – Kind of Blue, fisier hi-res 24/192

      Inainte sa va impartasesc experienta mea cu acest cablu, trebuie sa stiti ca eu folosesc acelasi cablu balansat cu sarma Neotech de cel putin 7 ani. In timpul acesta nu am simtit nevoia sa il schimb. De vina poate fi topologia amplificatorul meu Pass Labs. Nelson Pass spune despre amplificatoarele construite de el ca nu au nevoie de cabluri special. Ani la randul acest fapt s-a dovedit foarte real. Am testat diferite cabluri in sistem fara sa gasesc sensul unei schimbari. Un singur cablu balansat din seria Silver Diamond de la Tellurium Q a reusit sa ma convinga de necesitatea unei schimbari, insa am considerat ca nu are rost sa platesc atat de multi bani pe o sarma. Prioritatile mele sunt altele acum. Prefer sa directionez banii catre alte zone de interes.
      Ma intorc la cablul XLO Reference 3 si va spun cu mana pe inima ca acest cablu reuseste sa schimbe in bine sunetul sistemului meu. Greu de digerat pentru unul ca mine, care foloseste acelasi cablu analogic balansat de peste 7 ani.
       
      Am inceput testele cu “Messa da Requiem”. Incep intotdeauna cu muzica lui Verdi din motive considerate de mine obiective. Messa este o lucrare grandioasa din toate punctele de vedere. Avem o orchestra completa, 4 cantareti solo si un cor mixt.Dinamica inregistrarii te lasa fara rasuflare. Linistea dintre pasajele muzicale este angoasanta si are o greutate incredibila. Momente lirice sunt asemeni unei brize usoare ce coboara peste mare, ode ale ingerilor veniti sa ofere consolare umanitatii. Ascultatorul este absorbit undeva intre cele doua taramuri. Se gaseste la granite dintre  viata colorata si plina de promisiuni si moarte. Tensiunea creata de Verdi este incredibila. Muzica se transforma intr-o scena funebra ce obliga ascutatorul la meditatie. Cantitea de informatii din aceasta lucrare are nevoie de un sistem complet. Cu cablul XLO Reference 3 am simtit ca imaginea s-a curatat, a devenit focusata si aerisita. Spatiul ce defineste corul a capatat dimensiune. Vocile corului, pe care le consideram perfecte, au devenit mai bine texturate, au iesit la lumina. Detaliile muzicale s-au transformat in ceva tactil. Camera a prins viata si s-a umplut brusc cu o armata de oameni; instrumentistii frematand la semnalul baghetei dirijorului,  coristii din spate agitati sa pastreze tempoul, soloistii incercand sa isi ascunda respiratia pentru a nu fi captata de microfoane si mai apoi oferita ascultatorului intr-o forma deranjanta pentru ureche. Cu XLO Reference 3 sistemul reuseste sa surprinda detalii dincolo de urechea constienta. Experienta muzicala se transforma intr-o adevarata sarbatoare a simturilor.

      “Amused to Death” a fost asemeni unei eliberari. Dupa toata tensiunea Requiem-ului, melomanul si audiofilul din mine isi dorea putina relaxare. Vocea lui Roger a fost asemeni intalnirii cu un vechi si drag prieten, familiara, calda, vibranta, aproape ca o imbratisare. M-am bucurat de aceasta intalnire si am continuat sa ascult muzica, fara sa fiu in vreun fel agresat de o posibila eroare a sistemului. Roger s-a asezat la microfon, a asteptat rabdator ca fetele de la backing vocals sa isi ocupe pozitiile, a privit fara repros la tobosar in timp ce facea ultimile pregatiri si dupa ce a tras aer in piept, a inceput sa vorbeasca cu mine. Doi prieteni ce se regaseau dupa mult timp, doi oameni care iubesc muzica si sunetul de calitate. Dragii mei, aceasta este scena oferita de acest cablu in sistemul meu. Nu este vorba despre poezie, marketing, milioanele de dolari care au intrat in contul meu. Toata povestea se numeste ‘matching’. Acest cablu pare construit special pentru amplificatoarele Pass Labs.

      Am incheiat seria de teste cu incredibilul album “Kind of Blue”. Cu siguranta a existat un moment in viata voastra audiofila, cand undeva intr-un colt al mintii, a inceput sa infloreasca o crisalida in care se ascundeau sunetele muzicale.  Aceasta a crescut protejata la adapostul cutiei craniene, asteptand maturizarea, explozia finala, momentul cand crisalida isi leapada valul de protectie si se transforma intr-un superb fluture multicolor. Aceasta tranformare poate fi numita ‘ideea sunetului muzical’. In acest moment devenim constienti de toata aceasta frumusete ascunsa in muzica si sunet. Suntem fermecati si cuceriti in acelasi timp de ‘ideea sunetului muzical’. Incepem sa sapam in sunet, sa prelucram in laboratoarele mintii formula muzicii simetrice atotcuprinzatoare. Verdi, Waters, Miles, sunt asemeni unor fiinte demiurgice. Fiecare a creat un univers in sine, o alternativa a vietii, un refugiu palpabil pentru mintile noastre. Va intreb. Care este scopul nostru, al audiofililor? Raspunsul nu poate fi decat unul singur. Incercam sa refacem bucati din aceste universuri, sa le transformam in realitate, sa fim martorii unui moment de gratie. Ascultand albumul “Kind of Blue” in una din zilele in care am fost prins cu evaluare cablului XLO Reference 3, am simtit ca fac parte din istoria acestei inregistrari. Trompeta nu a ramas la stadiul de idee, a devenit momentul initial, clipa cand ceasul a inceput sa numere secundele unei inregistrari memorabile in studioul  CBS 30th Street Studio din New York. Miles Davis alaturi de John Coltrane, Julian Cannonball Adderley, Wynton Kelly, Paul Chambers, Jimmy Cobb si Bill Evans se simt reali, respirand, fumand. Undeva in spate se aude zgomotul benzii de magnetofon pe care a fost imprimata inregistrare, insa il ignori cu buna stiinta. Muzica se insinuiaza ofertant, ritmul te inconjoara, spatiul si timpul devin irelevante. Asculti fermecat cadenta contrabasului, simti atingerile degetelor peste clapele pianului, alamurile se unduiesc aproape carnal in fata ochilor, iar camera pare ca se umple cu parfum de briantina amestecat cu tutun. Ce sa va mai spun,  un moment de reverie de care nu te poti satura. Asta caut eu in sunet si asta am primit.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol.
      Concluzie
      XLO Reference 3 este unul dintre cele mai bune cabluri analogice balansate testat in sistemul meu. Pentru cei care au citit articolul este usor de intuit de unde a aparut aceasta concluzie. Nu pot garanta ca acesta este un cablu universal. Audiofilia este o chestiune subiectiva si de aceea ma feresc de concluzii tastate sub forma unor legi. Daca sunteti in cautarea unui cablu analogic balansat, cred ca merita sa incercati si acest cablu.


    • La fel ca si Italia, Franta este una dintre destinatiile mele preferate datorite climei placute, a vinurilor bune si a mancarii rafinate. Fiecare popor are o identitate proprie, iar francezii sunt recunoscuti prin atentie la detalii, rafinament si bun gust. 
      In acest articol am sa va prezint o pereche de boxe Triangle Titus Ez . Triangle este un producator de boxe care si-a inceput activitatea in 1980 in Soissons(Picardy) la nord de Paris, insa acum isi desfasoara activitatea in Bordeaux. La fel ca multi alti producatori, Triangle doreste sa aiba control absolut asupra produselor sale si isi produce singur propriile difuzoare. In acest fel are libertate mare in studierea si proiectarea incintelor acustice. 
      Titus Ez este mezinul seriei Ez, serie care a inlocuit precedenta serie Ex. Finisajele sunt foarte bune, grila care acopera difuzoarele este magnetica, deci incinta nu are gaurele sau alte elemente in partea frontala. Acest lucru asigura o linie fina si curata vizual. Difuzoarele folosite sunt deja traditionale pentru Triangle. Tweeterul este un mic horn cu o diafragma de titan pentru a asigura un raspuns foarte rapid si curat al notelor inalte, iar difuzorul de mid-bass este din hartie de culoare alba. Incinta este bass-reflex, iar portul este pozitionat in partea din spate.

       
      Pentru ca boxele erau noi, a trebuit sa astept doua saptamani inainte de teste. In tot acest timp am lasat boxele sa se rodeze in sistemul meu de acasa. Inainte sa va formati o idee despre sunetul unei boxe noi, recomand minim 100 de ore de rodaj. 
      Sistemul de test:
      Amplificator: Yamaha AS-500
      CD-Player : Yamaha AS-1000
      Boxe: Triangle Titus Ez

       
      Imediat ce le-am pus sa cante, am observat scena sonora mare, cu mult mai mare decat te-ai putea gandi ca pot face aceste mici boxe. Sunetul este captivant si te implica in muzica, te simti cumva invaluit de ea. Muzica nu este in spate, este acolo cu tine, aproape de tine si in jurul tau. 
      Pentru ca Triangle este un producator recunoscut pentru timbrele sale in materie de instrumente reci si muzica clasica, am ales trei piese in acest gen.
      1.George Enescu - Rapsodia Romana nr.1
      Ce am observat inca de la inceput, sunetul este mare, iti umple camera si este vivace. Boxele trebuiesc pozitionate bine si pozitia de ascultare trebuie aleasa cu grija, datorita directivitatii mini hornului din partea superioara a boxei. Insa odata rezolvat acest aspect, te poti delecta cu o auditie de calitate. In partea superioara, tweeterul lucreaza precis, instrumentele sunt redate curat si clar. Inregistrarea trebuie sa fie de calitate pentru ca muzica sa capete textura naturala. Nu am sesizat stridente sau anomalii ale sunetului, eram putin sceptic datorita metalului folosit in constructia difuzorului, dar nu au fost probleme de acest fel. Datorita faptului ca boxele au o sensibilitate de 90db, nu sunt o sarcina dificila pentru amplificator, acest lucru s-a vazut in capacitatea lor de a pastra dinamica si vivacitatea chiar si pe pasajele aglomerate. Se observa o usoara limitare a frecventelor joase, datorita dimensiunilor boxei, insa muzica per ansamblu este redata complet. Recomand aceste boxe pentru camere mici 10-20 m2, pozitionate pe standuri de calitate si asezate la o distanta de 30-35cm fata de peretele din spate. In acest fel, sunetele joase se ramforseaza suficient cat sa ofere un spectru amplu si dinamic, insa si curat in acelasi timp.

      2. Nils Lofgren - Kieth Don't Go
      O piesa acustica, foarte expresiva si energica. Desi la primele acorduri poate parea simpla, pe parcurs lucrurile se agita putin si atmosfera devine exploziva. Chitara lui Kieth suna real, se simte fiecare ciupitura de coarda, boxele sunt in largul lor cu acest stil de muzica. Boxele sunt rapide si au o usurinta in a canta, sunetele stau mult timp in aer, sunt energice si vivace. Vocea este pozitionata corect pe mijlocul scenei de auditie cu instrumentele asezate in forma unei palme deschise. Imaginea de ansamblu este curata si realista, o adevarata desfatare a simturilor. Cand asculti muzica boxele dispar din camera, iar asta inseamna ca boxele au calitate. Atentie mare insa la pozitionare, daca nu se respecta niste principii simple in acest sens, posibil ca lucrurile sa nu fie la fel de frumoase. Imi place si faptul ca boxele ofera ritm muzicii, un tempo usor de inteles si urmarit. Imbinarea intre cele doua difuzoare este buna si sunetul reprodus este curat si clar. Prezentarea este in fata ascultatorului, sunetul nu se duce spre spate, din acest motiv deduc ca boxele sunt pretentioase la inregistrare si pot scoate la iveala imperfectiuni neplacute daca inregistrarea nu este una de calitate. Unele inregistrari pot fi usor obositoare, asta daca ceva acolo, pe inregistrare, nu este cum trebuie.
      3. Dire Straits - Once Upon A Time In The West
      O piesa draga mie, cu o percutie curata si ritmata. Am vrut sa vad pana unde pot fi impinse acest mici boxe in materie de volum si percutie. Am fost surprins sa vad ca boxele accepta un volum considerabil pana sa simti ca lucrurile nu mai sunt sub control. Aici este insa si rolul amplificatorului, am ales special un amplificator nu foarte puternic, pentru a vedea daca se pot imperechea echilibrat cu un amplificator de putere mai mica. Cu o sensibilitate de 90db si un difuzor de mid-bass de hartie, boxele nu sunt greu de controlat de catre amplificator. Astfel la volum mediu si mare, comportamentul este unul bun, claritatea se pastreaza, la fel si pozitionarea instrumentelor in scena. Ce am sesizat, au fost usoare turbulente pe anumite frecvente in zona portului bass-reflex. Daca exista mai mult loc, recomand o pozitionare la o distanta de 50 cm fata de peretele din spate.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Concluzie:
      Boxe cu un raport pret/sunet excelent. Cu aceste incinte se poate face o auditie de calitate si nu este nevoie de un amplificator mare si greu pentru acest lucru. Se preteaza foarte bine la muzica acustica, instrumente, jazz si clasica. Sunt boxe cu un rafinament aparte, detaliate, clare si curate in prezentare. Trebuie avut grija la inregistrari si pozitionare pentru a le pune in valoare cu adevarat. Designul este unul atragator care inspira calitate si bun gust. Boxele se integreaza foarte bine in camere de 10-20 m2. Se poate asculta foarte bine la volum mic, cat si la volum mediu si relativ mare. Nu recomand insa sa fie impinse foarte mult in volum, difuzorul de bass este mic si pot aparea turbulente in zona portului de bass reflex. 

       
       

    • In acest articol am sa va impartasesc experienta mea cu serviciul de streaming Spotify.  Stiu ca in acest moment, in Romania, exista o dezbatere in privinta acestui subiect. Pasionatii cu varste pana in 40 de ani au imbratisat fara reticenta serviciile de streaming audio, insa nu acelasi lucru se intampla cu cei peste aceasta varsta. Dupa o scurta prezentare a serviciului de streaming audio Spotify, am sa amintesc argumentele celor doua grupuri.

      Acum mai bine de 10 ani se lansa serviciul de streaming media cunoscut sub numele de Spotify. In spatele acestui brand gasim o companie suedeza ce poarta numele Spotify Technology SA.  Inca de la inceput acestea si-au propus sa ofere servicii de streaming audio. Seviciul a fost lansat pe 7 octombrie 2008 si in acest moment ofera acces la peste 40  milioane de melodii. Utilizatorii pot alege muzica in functie de o multime de parametri, cum ar fi numele artistului, albumului, genul muzical si pot crea si edita liste cu muzica preferata. Serviciul este disponibil in Europa, America, Australia, Noua Zeelanda si partial in Africa si Asia. Poate fi accesat de pe toate dispozitivele moderne, telefoane, tablete, calculatoare compatibile Windows, Mac OS, Linux, etc. In anul 2019 Spotify avea 217 milioane de utilizatori activi lunar, dintre care 100 milioane sunt platitori de abonament. Aceasta ar fi istoria Spotify in cateva cuvinte.

      Spuneam in introducerea acestui articol despre cele doua grupuri, cei care folosesc acest serviciu, pe care am sa-i numesc Generatia Spotify si cei care prefera sa asculte in continuare muzica pe cd, vinil sau fisiere stocate in reteaua de acasa, pe care am sa-i numesc Generatia X. In cazul celui de al doilea grup folosesc chiar sintagma originala ce se refera la generatia persoanelor nascute in intervalul aproximativ 1961 – 1980.  
      Generatia Spotify este de fapt Generatia Y, cunoscuta sub numele milenials, sunt cei nascuti dupa anii ’80. Aceasta generatie are o caracteristica aparte, pentru ca a crescut in conditii special. Este in general caracterizata prin gradul de utilizare si familiaritatea sporita cu tehnologiile de comunicatie, media si digitale. Dupa cum usor puteti deduce, pentru aceasta generatie tehnologia face parte din viata cotidiana, este un mod de a trai si din acest motiv accepta cu usurinta sa foloseasca un produs conexat cu tehnologia.
      Generația X, a aparut inaintea de epoca internetului si din acest motiv este o generatie foarte activa social. Aceasta generație cunoaște viața dincolo de epoca Internetului. Ei pot compara si intelege avantajele si dezavantajele tehnologiei informatiei si ritmul schimbarilor. Din acest motiv aceasta generatie prefera o atitudine rezervata fata de noile tehnologii.

      Eu fac parte din Generatia X si din acest motiv cand am auzit prima data de Spotify, am spus un NU hotarat tehnologiei. La acea vreme motivele mele erau intemeiate, pentru ca oferta Spotify insemna muzica in format comprimat. Pentru un ascultator de muzica obisnuit acest fapt nu conteaza, insa pentru un audiofil muzica comprimata este aproape o butaforie.  Intre timp Spotify a inceput sa ofere muzica in format necomprimat, la calitate de cd spun ei, si asta m-a determinat sa incep sa folosesc Spotify. La inceput varianta gratuita, pentru ca tot ce doream era sa ascult muzica in masina sau la casti cand merg cu bicicleta. Intr-o zi cand lucram la calculatorul de acasa si ascultam muzica in casti, m-am gandit sa fac un test al calitatii audio. Am cautat cateva inregistrari pe care le cunosteam bine si am inceput sa le ascult. Am ales pentru test Recviemul lui Verdi si albumul Amused To Death al lui Roger Waters. Prima data am ascultat muzica folosind varianta gratuita. A fost o experienta ingrozitoare, intreaga linie dinamica era comprimata, instrumentele cantau toate cu aceeasi intensitate, nu existau pasaje dinamice, totul parea ingramadit intr-o cutie, fara un soundstage realist, etc.

      Sincer, am zambit in barba, m-am bucurat de intuitia mea audiofila si ma pregateam sa imi vad de viata. Nu stiu exact ce s-a intamplat in acel moment. Dracul audiofil sa fie de vina. Greu de spus. Cert este ca am hotarat sa incerc varianta platita de la Spotify. Dragii mei, din negura iadului ascuns intre ideile mele preconcepute, a rasarit insusi Maria Sa Sunetul. Muzica-zgomot  a disparut, intreaga scena sonora  a prins viata. Muzica si sunetul au inceput sa danseze in fata ochilor mei. Aveam dinamica muzicala, instrumentele sa rasfirau pe scena realist, vocile au devenit complete, muzica a inceput sa ma imbratiseze asemeni unei iubite pierdute si acum regasite. Sunetul ‘ca din cutie’ a disparut ca un vis urat.
      Dupa aceasta prima intalnire cu Spotify Premium am continuat sa folosesc acest serviciu timp de doua luni. Momentan am renuntat  pentru ca nu am timp suficient pentru muzica. Iar cand am timp, platesc tribut nostalgiei Generatiei X si folosesc cd-uri sau viniluri. 

      In cele doua luni de Spotify Premium am remarcat cateva aspecte interesante, pe care vreau sa le impartasesc cu voi. Puteti sa le considerati ca fiind concluziile acestui articol.
      Te-ar putea interesa si urmatorul articol:
      Calitatea audio: 
      - Depinde foarte mult de varianta oferita de casele de discuri. Tendinta este ca on line sa fie variante remasterizate recent. Din acest motiv veti gasi o multime de inregistrari  proaste, gandite sa se auda tare, loudness war si toata povestea din spate.  
      - In contrapartida veti gasi inregistrari superbe, nealterate de un mana unui inginer de studio din motive comerciale.
      - Existenta acestor inregistrari nealterate, este pentru mine dovada faptului ca Spotify Premium poate fi considerat o variant serioasa chiar si pentru cei mai pretentiosi dintre noi. Pana la urma cu totii avem acasa cd-uri cu masteruri / remasteruri proaste, insa asta nu ne impiedica sa continuam cu acest hobby.
      Avantajele Spotify:
      - Varietatea muzicala.
      - Playlist-urile oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului.
      - Recomandarile de artisti noi oferite de Spotify in functie de preferintele ascultatorului.
      - Pretul unui abonament. Cu 5 euro primesti acces la o cantitate de muzica ce nu poate fi ascultata intr-o viata de om.

    • Daca sunteti pasionati de audio HiFi, cu siguranta ati citit o multime articole sau opinii personale despre importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. In privinta acestui subiect universul HiFi este impartit in doua mari grupuri asezate in pozitii antagoniste. Inchipuiti-va  lumea pasionatilor de HiFi sub forma  unui ring de box. Intr-un colt  sunt cei care cred in imbunatatirea sunetului unui sistem audio folosind cabluri potrivite. In celalalt colt se afla cei care nu cred in aceasta poveste si sustin ca este un mit fara acoperire stiintifica. Din experienta mea, cei care trec din tabara necredinciosilor in tabara credinciosilor reprezinta o cifra semnificativa. De cele mai multe ori acest lucru se intampla in urma unei experiente empirice. Necredinciosul testeaza cateva cabluri intr-un showroom HiFi  sau pe sistemul audio de acasa, dupa care incepe sa se gandeasca serios la importanta cablurilor intr-un sistem audio stereo sau multicanal. 
      Sincer sa fiu, dupa aproape 20 ani de pasiune neintrerupta pentru audio HiFi,  raman in continuare surprins de diferentele sonice pe care un cablu le poate aduce intr-un sistem. Am citit o multime de articole in legatura cu acest subiect, am facut mii de teste, am cautat raspunsuri din zona metalurgica pana in zona psihoacustica, am vorbit cu electronisti, etc. Totul in speranta unui raspuns rational. In toti acesti ani am incercat sa validez incredibilul, pentru ca trebuie sa recunoasteti si voi, nu este usor de digerat o asemenea concluzie. Mai mult decat atat, dupa ce am cumparat un amplificator Pass Labs, am sperat ca nu voi mai fi nevoit sa alerg dupa cabluri. Pentru cei care nu cunoasteti istoria creatorului acestor amplificatoare, am sa va spun ca acesta, Nelson Pass pe numele lui, nu crede in cabluri. In brosura aparatelor Pass Labs exista un text in care povestea aceasta este ironizat. Cu toate acestea, chiar si amplificatoarele Pass Labs par sa fie afectate de schimbarea cablurilor. Adevarat, acest lucru se intampla intr-o masura mai mica comparativ  cu alte amplificatoare, dar se intampla.
      In articolul de astazi am sa va impartasesc experienta mea legata de doua cabluri de boxe produse de firma britanica The Chord Company si anume C-screen si Shawline X. Inainte de a incepe sa vorbesc despre aceste doua cabluri, am sa va fac o scurta prezentare  a acestei firme britanice.

       
      Bazele companiei au fost stabilite in anul 1984 de Sally Gibb. Idea a prins contur dupa o solicitare a reprezentantilor Naim USA catre Naim UK prin care cereau cabluri dedicate DIN catre RCA. Sally Gibb a propus sa construiasca aceste cabluri dedicate, idea a fost acceptata si cu sprijinul celor de la Naim a inceput productia primelor cabluri. La inceput a fost destul de greu pentru ca trebuiau gasite surse serioase care sa poata furniza sarma de calitate. Dupa nenumarate teste si cu ajutorul expertilor de la Naim Audio primul prototip a fost finalizat si denumit Chrysalis. Americanii au comandat imediat 250 de bucati. Cablurile au fost testate, impachetate si livrate catre USA. Dupa doi ani a aparut si primul articol scris de Malcom Stewart in care se vorbea elogios despre cablurile Chord. Dupa acest moment comenzile au inceput sa curga. In acest moment The Chord Company sunt una dintre cele mai cunoscute companii de cabluri dedicate audio / video din lume.
      Cele doua cabluri fac parte din gama de produse adresate celor aflati la inceputul calatoriei in universul HiFi. 
      C-screen este un cablu din cupru multi-catenar fara oxigen, acoperit cu un material izolator din polietilena de joasa densitate, dispus intr-o configuratie de perechi torsadate pentru a reduce interferențele. Conductorii sunt acoperiti de o jacheta din PVC care reduce zgomotul mecanic si separa conductorii. Pe deasupra acestora exista un alt strat dublu-ecrant.
      Shawline X este un cablu construit in jurul celebrului cablu Chord Rumors. Conductorii de cupru sunt placati cu argint, apoi sunt izolati cu XLPE (polietilena reticulara) si sunt dispusi intr-o configuratie torsadata. Conductorul este apoi acoperit cu o jacheta din PVC pentru reducerea zgomotului mecanic, apoi peste toate acestea este aplicata o folie de inalta densitate ce actioneaza asemeni unui scut, la fel ca in cazul cablului Chord Epic.
      Am testat cele doua cabluri pe urmatorul sistem:
      sursa digitala - Yamaha CDS 3000 
      amplificator – Pass Labs Int 150
      boxe – Focal Electra 1038 BE
      interconect –  XLO Reference 3
      cablu boxe – Shawline X si C-screen
      Muzica de test: Verdi - Recviem,  Roger Waters - Amused To Death
      In acest articol voi incerca sa descriu influenta cablurilor asupra sistemului cat mai simplu. De obicei, articolele HiFi sunt scrise spre a oferi cititorul o imagine descriptiva a sunetului, o varianta in care emotiile noastre stimulate de sunet se transforma in scurte povestioare. De data aceasta, am sa incerc sa fiu precis ca o masina.
      C-screen
      Bas –basul cu o extensie buna, kick, punch si control rezonabil.
      Medii – instrumentele si vocile au fost curate, bine evidentiate, cu texturi si detalii destul de precise. 
      Inalte – luminoase si energice, cu o tenta aspra.  
      Voce -  vocea placuta, realista si suficient de detaliata, cu o tenta usor exagerata in zona acutelor. 
      Detalii - detaliile si microdetaliile aflate in limite multumitoare, muzica prezentata energic si dinamic. Imaginea stereo realista si bine focusata. Informatia muzicala este oferita curat, fara  distorsiuni evidente.
       
      Cablul are o usoara tendinta luminoasa. Din acest motiv il recomand celor cu sisteme dark. Cu acest cablu se poate indrepta aceasta tendinta. Un mix C-screen cu un sistem dark ar putea oferi un sunet echilibrat.  

      Shawline X
      Bas –comparativ cu C-screen basul a castigat extensie, control si energie dar si curatenie. Cu noul cablu basul tinde sa fie mai corect, parca a iesit din ceata. Urmatoarea mea afirmatie o sa imi atraga critici, insa imi voi asuma acest fapt. Noua perceptie a basului se simte ca o crestere a muzicalitatii.
      Medii – vocile au un sunet rotund si natural, nimic nu parea sa deranjeze urechea, instrumentele se aud corect si sunt bine integrate.
      Inalte -  netede si detaliate, placute urechilor in cea mai mare parte a auditiei. Si la acest cablu se pastreaza tendinta luminoasa cu accent pe acute. 
      Voce - vocea placuta si neasteptat de calda, umana. Exista un castig la prezentare, au aparut texturi noi in sunet, sunetul vocii se simte realist si natural.
      Detalii – comparativ cu C-screen, muzica a capatat vivacitate si dinamica, imaginea scenei a devenit robusta si o idee mai realista. Informatia muzicala a castigat contrast si amplitudine. Nuante noi au aparut in spatiul de auditie, sporind placerea auditiei. Sunetul a ramasa curat, fara  distorsiuni evidente.
      Shawline X pastreaza  tendinta luminoasa intalnita si la C-screen. Recomandarile mele de la C-screen raman valabile si in cazul acesta. Exista si deosebiri evidente intre cele doua cabluri. Shawline X este superior in zona informatiei si a subtilitatii muzicale.

      Te-ar mai putea interesa si articolul din link.
      Concluzie
      Pro: raport calitate pret excelent, pot fi cablurile ideale pentru sistemele dark, dar si pentru sisteme in care media are tendinta sa iasa in evidenta. 
      Contra: tendinta luminoasa, usor aspra.


    • Introducere
      Acum cateva luni am inceput sa caut o varianta de  video player 4K, pe care să il folosesc acasa, cand vreau sa ma uit la filmele din colectia personala. Cerintele acestui aparat erau foarte simple: conexiune WiFi, o imagine foarte buna, usor de utilizat si un pret rezonabil. Dupa ce o perioada am explorat oferta magazinelor on line, mi-a venit ideea sa construiesc un video player 4K /  hub multimedia cu ce am prin casa. Am pornit de la premiza ca in ziua de astazi toata lumea are acasa un computer personal, conexiune WiFi / internet / retea locala acasa si un Smart TV 4K. Pornind de la aceste 3 componente am inceput asamblare unui hub multimedia. 
      Ca sa pot construi acest hub aveam nevoie de un server UPnP (universal plug and play). Acesta este un set de protocoale de retea care permite aparatelor din retea, cum ar fi computere personale, dispozitive mobile, imprimante, televizoare, conexiune internet prin WiFi, sa descopere fara probleme prezenta altor aparate in retea si sa stabileasca servicii de retea functionale pentru schimbul de date, comunicatii si divertisment. In cazul acesta, cu ajutorul serverului UPnP, putem conecta televizorul SMART cu computerul personal. Conexiunea dintre televizor si computer se face folosind reteaua de acasa. Asta inseamna ca televizorul este conectat printr-un cablu sau printr-o conexiune WiFi la reteaua de acasa.
      Am încercat doua variante gratuite de servere, Universal Media Server si KODI. După cateva saptamani am decis sa folosesc KODI. Daca nu stiti ce este KODI,  a venit momentul sa aflati. Acesta este un hub media player gratuit ce poate fi instalat pe Windows, Linux, iOS și Android.  Permite utilizatorilor sa redea si sa vizualizeze filme, videoclipuri, muzica, podcasturi, fisiere media digitale stocate in reteaua locala de acasa si de pe internet.
      Te-ar mai putea interesa si articolul din link.
       
      Asamblare
      Instalam pe calculator KODI. Dupa ce am instalat acest program, intram in setarile KODI folosind butonul dedicat. (imagine 1)

      Imagine 1
      In urmatoarea fereastra gasim toate setarile de care avem nevoie pentru a viziona filme sau asculta muzica. De aceste setari, ne vom ocupa intr-un alt articol, daca va fi nevoie. Gasiti o multime de tutoriale pe youtube. Apasati casuta Services. (imagine 2)

      Imagine 2

      Activam protocolul UPnP / DLNA exact ca in fotografie. (imagine 3)

      Imagine 3

      Dupa activarea serviciului UPnP, continutul audio-video aflat pe calculator este disponibil spre a fi accesat folosind alte dispozitive aflate in retea. In cazul nostru, asta inseamna ca putem sa vizionam filme, sau sa ascultam muzica, folosind televizorul SMART de acasa. 
      Aplicatia KODI  trebuie pornita de fiecare data cand dorim sa vizionam filme sau sa ascultam muzica. Dupa ce am pornit KODI, deschidem televizorul si cautam functia ce ne permite sa vizualizam materiale multimedia. Pe un televizor SMART aceasta aplicatie este preinstalata si in cele mai multe cazuri poate fi gasita apasand butonul Home aflat pe telecomanda. Numele aplicatiei difera de la un televizor la altul, insa de obicei are inclus in nume cuvantul video. (imagine 4)

      Imagine 4
      Gasim aplicatia, o pornim, pe ecran vor aparea  diferite pictograme. Una din aceste pictograme se numeste KODI. (imagine 5)

      Imagine 5

      Apasam pictograma KODI. Pe ecran vor aparea alte doua pictograme, Music Library si Video Library. (imagine 6)

      Imagine 6

      Apasam pictograma Video Library. Pe ecran vor aparea toate filmele din calculator. Pregatim popcorn-ul, scoatem o bautura racoritoare de la frigider si incepem vizionarea filmului preferat. (imagine 7)

      Imagine 7
      Pentru muzica vom repeta aceeasi pasi, cu mentiunea ca inlocuim fisierele video cu fisiere audio.
      Vizionare placuta!
       
       

×
×
  • Creează nouă...