Sari la conținut
HiFi Tech
  • Revista audio video


    • HiFi Tech
      Daca va ganditi sa schimbati anul acesta televizorul si nu stiti ce tehnologie sa alegeti, atunci trebuie sa cititi acest articol. Pe internet gasiti o multime de articole despre cele doua tehnologii din care se construiesc panourile televizoarele in prezent, QLED si OLED. In acest articol am sintetizat si structurat aceste informatii intr-o maniera cat se poate de simpla. Cand veti termina de citit, cele doua tehnologii nu vor mai avea secrete. 

      QLED vs OLED – descriere tehnica
      Doi mari producatori de televizoare si implicit de panouri TV folosesc denumiri asemantoare pentru tehnologia folosita in televizoarele lor. Ce nu stiu majoritatea cumparatorilor este faptul ca aceste doua tehnologii se afla la poli opusi. Am sa incerc o analogie pentru a va explica cat mai simplu.Inchipuiti-va ca tineti in mana un magnet cu rol educativ. De obicei acestea au polii magnetici pictati in culori diferite. Nordul este vopsit in rosu si Sudul este vopsit in alb. Tehnologia QLED-ul produsa de Samsung este in cazul nostru polul magnetic vopsit in rosu, iar tehnologia OLED-ul produsa de LG este polul magnetic vopsit in alb. 
      Am sa va descriu in cateva cuvinte cele doua tehnologii:
      OLED inseamna „dioda organica de lumina”. OLED este o tehnologie fundamental diferita de cea LCD, tipul principal de televizoare ce pot fi gasite in prezent. OLED este „emisiv”, ceea ce inseamnza ca pixelii emit propria lumina.
      QLED (conform Samsung) inseamna „ quantum dot LED TV”. QLED este o varianta a LED-ului LCD, peste care este adaugata o pelicula cuantica de tipul sandwich. QLED , la fel ca LCD-ul, se bazeaza pe un sistem de iluminare de tipul LED. QLED este vechea tehnologie LCD cu ‘puncte cuantice’.
      Ce trebuie sa intelegeti este ca tehnologia QLED este mai aproape de vechea tehnologie LCD comparativ cu tehnologia OLED. Majoritatea expertilor considera tehnologia OLED o clasa distinctiva, la fel cum era plasma inainte.
      Quantum Dot LED, in traducere  ‘ puncte cuantice LED’, sunt molecule microscopice care atunci cand sunt lovite de lumina, emit propria lor lumina. In televizoarele QLED punctele sunt continute intr-un film, iar lumina care le aprinde este asigurata de o iluminare de fundal de tip LED. Aceasta lumina se mixeaza cu stratul de cristale lichide (LCD) si creaza imaginea. 
      OLED este o tehnologie complet noua.OLED nu utilizeaza o iluminare de fundal LED pentru a produce lumina. Lumina este produsa de milioane de subpixeli OLED individual. Pixelii sunt niste puncte minuscule, emit lumina individual si  compun imaginea.

      Avantaje si Dezavantaje
      OLED are un contrast mai bun și un nivel de negru superior. Unul dintre cei mai importanti factori de calitate a imaginii este nivelul negru. Tehnologia OLED este emisiva, pixelii emit lumina individual, asta inseamna ca televizoarele OLED pot opri complet pixelii neutilizati, pentru un contrast  teoretic infinit .Televizoarele QLED / LCD, chiar si cele mai bune, cu cea mai eficienta intunecare locala completa , pastreaza o oarecare iluminare a panoului, ceea ce duce la niveluri de negru mai spalate, mai gri, cu sectiuni luminoase.
      QLED este mai luminos. Televizoare QLED si LCD pot fi mai luminoase comparat cu orice model OLED, ceea ce reprezinta un avantaj deosebit in camerele luminoase si daca este folosit continut HDR . Cu toate acestea, va spun din propria experienta, televizoarele OLED pot fi suficient de luminoase pentru majoritatea camerelor, iar contrastul lor superior le permite sa ofere o imagine HDR mai buna comparativ cu orice televizor QLED / LCD.
      OLED are o mai buna uniformitate a imaginii si unghiuri de vizualizare superioare. Asta inseamna ca televizoarele OLED au ecrane aproape perfect uniforme si pastreaza calitatea imaginii indiferent de unghiul din care priviti. Pe panourile TV bazate pe LCD sunt sanse destul de mari ca diferite zone ale ecranului sa para mai luminoase. Chiar și cele mai bune ecrane LCD sufera de o anumita estompare, pierd contrastul si devin decolorate atunci cand nu privim perpendicular ecranul.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      ‘Burn in’ OLED, retentia imaginii, apare in cazul tehnologiei OLED. Daca ne uitam mult timp pe acelasi canal TV, si acesta are o sigla statica afisata, este posibil ca dupa un timp in acea zona sa ramana o umbra, chiar daca am schimbat canalul. ‘Burn in’ poate deveni o problema daca va uitati mai multe ore pe zi la acelasi canal TV si nu urmariti suficient alte canale. ‘Burn in’ nu ar trebui sa fie o problema pentru majoritatea oamenilor. Este greu de crezut ca cineva se uita la acelasi canal TV timp de mai multe ore, fara sa faca nicio schimbare. Eu am un televizor OLED de mai bine de un an si nu am intalnit aceasta problema.

      Ambele tehnologii pot atinge o rezolutie de 8k. Majoritatea televizoarele in ziua de astazi au rezolutia de 4K. Aici putem spune ca este egalitate. Din pacate, in ciuda avansului tehnologic consistent in aceasta zona, continutul  TV 4K continua sa lipseasca. In Romania puteti viziona filme si seriale TV in format 4K doar la Netflix. De 8K nici nu are rost sa mai amintim. Nu exista niciun film  8K sau continut TV si nu vom avea prea curand. Abia exista continut real 4K, iar Hollywood-ul nu se grabeste sa inceapa sa produca. Majoritatea filmelor sunt inca terminate la 2K. Chiar si filmele filmate la rezoluții mai mari (2.8K, 3.4K, 4K, 6K, 8K) sunt procesate la final in 2K.
      QLED vd OLED - preturi
      Tehnologia QLED este mai ieftina, iar acest fapt este un avantaj in contextul in care cererea pentru televizoare cu ecrane mari este in continua crestere. De exemplu, in zona televizoarelor cu performante medii, un  LG OLED65B9PLA de 165 cm costa 7799.99 lei, iar unul QLED de la Samsung, modelul 65Q70RA, la aceeasi dimensiune costa 5999.99 lei. Daca ne uitam la gama televizoarelor cu performante peste medie, fara sa fie considerate de top, preturile pentru aceasta diagonala sunt mai bune pentru televizoarele OLED. LG OLED65C9PLA are un pret de 9499.99 lei, iar Samsung QLED 65Q90RA are pretul de 9999.99 lei. Peste diagonala de 65 inch lucrurile se schimba din nou. Un Samsung  QLED 75Q90RA, 189 cm, costa 15499.99 lei, iar un LG OLED77C8LLA , 195 cm,  costa 24990 lei. Din pacate nu am gasit doua televizoare similare ca dimensiune pentru ultimul exemplu.
       
      2020 - perspectivele acestui an pentru televizoare OLED si QLED 
      Samsung se lauda cu o crestere a calitatea imaginii QLED. Ei spun ca au lucrat la imbunatatirea  contrastului prin cresterea calitatii zonelor intunecate  si adaugarea tehnologie mini-LED. LG are fundamentele procesorului C9, care nu a fost neapart mai bun comparative cu C8, dar care cu siguranta poate oferi o baza solida pentru televizoarele anului 2020. Totusi, avand in vedere diferentele dintre tehnologia OLED si QLED, m-ar surprinde ca imbunatatirile  QLED 2020  sa invinga tehnologia OLED.
      Articol scris de Robert Flescan
       


    • Accuphase DP-750 MDSD este un player CD și SACD , dar il puteți utiliza si ca un convertor D / A prin intrarea USB folosind o sursa digitala externa. Aparatul ofera suport pentru orice format audio digital (cu excepția MQA), dar poate fi folosit si ca transport CD / SACD legat la un convertor D / A extern.
      Prezentare
      Infatisarea exterioara a playerului Accuphase DP 750 te duce cu gandul la aparatele HiFi din anii ’70. Privit de aproape, te poti gandi ca aparatul a fost trimis prin timp,  printr-o gaura de vierme,  de un savant japonez genial si putin nebun. Un aspect clasic, prin urmare nimic modern, ar fi probabil concluzia tuturor celor care nu cunosc putina istorie HiFi. Cu toate acestea, povestea este chiar invers.
      Accuphase a pastrat in esenta acest aspect retro din anii '70 pana in prezent, insa manopera depaseste cu mult standardele moderne de productie . Cu alte cuvinte, manopera este la cel mai inalt nivel posibil. Fiecare parte este lucrata perfect, nu exista abateri, incertitudini estetice. Pentru un fan HiFi, DP 750 este in primul rand o superba si valoroasa piesa de colectie. HiFi-ul la acest nivel este similar cu ce se intampla in universul colectionarilor de arta sau de masini speciale. Colectionarul de arta strange tablouri, sculpturi, lucrate de artisti celebri, pasionatul de masini colectioneaza modele extraordinare clasice sau chiar contemporane, iar pasionatul HiFi cumpara aparate care definesc istoria acestei industrii.
       
      La exterior aparatul este invelit intr-o carcasa de lemn ce acopera partea lui superioara si cele doua laterale. Nu este o bucata de lemn oarecare, se observa cu usurinta maiestria cu care lemnul a fost lucrat. Lemnul este lustruit si lacuit dincolo de obsesia perfectiunii. La final lemnul arata ca o bucata de sticla compacta, stralucitoare, fina, perfecta, o adevarata opera de arta. Ganditi-va pentru o secunda la maiestria unei sculpturi de Brancusi, la una din pasarile lui abstracte. Intri intr-un muzeu si esti intampinat de o asemenea sculptura. Imediat simti ca ramai fara rasuflare in fata simplitatii aparente, insa dupa  ce iti revii din uluiala si incepi sa cercetezi in amanunt sculptura, realizezi  ca exista o armonie infinita a liniilor, o cutezanta a curbelor nemaivazuta, o indrazneala a ideilor ce definesc geniul in stare pura. Carcasa din lemn a unui DP 750 nu este una din pasarile maiastre ale lui Brancusi, dar va asigur ca pentru industria HiFi-ului aceasta carcasa poate fi considerata, pastrand proportiile, ca fiind o lucrare de arta, un obiect ce va defini istoria. Ca sa puteti intelege incantarea mea in fata acestui aparat  trebuie sa il vedeti si sa  il pipaiti, altfel totul o sa va para exagerat. 
      Partea frontala are o culoare aurie – sampaniei si este metalica. In mijloc avem afisajul cu un design retro-vintage pe care este inscriptionata sigla Accuphase. Sub afisaj avem sertarul destinat SACD / CD, in stanga se afla doua butoane, unul cu care cuplam / decuplam aparatul de la reteaua de energie electrica si unul cu care putem alege pistele audio, SACD sau CD. In partea dreapta se gasesc butoanele functionale, play, pause, stop, etc. 
      In spatele aparatului, exista 3 iesiri digitale (Accuphase HS-Link, coaxial și optic) care transforma DP-750 MDSD in transport SA-CD / CD pentru un convertor D / A extern. Apoi exista 4 intrari digitale pentru conectarea  unor surse audio externe digitale: Accuphase HS-Link, Coaxial, Optic si USB. Porturile RCA (nebalansate) și XLR (balansate) sunt disponibile ca iesiri analogice.  
      Am terminat cu descriere partii exterioare, va propun sa intram in interior. Piesele sunt aranjate ca intr-o sala de operatie. Totul are logica, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Nu trebuie sa fii un expert sau un inginer, un proiectant de dispozitive audio, sau cineva cu cunostinte avansate de electronica pentru a intelege ce se intampla. Designul interior este impartit in 6 sectiuni. Avem circuite analogice, digitale, de alimentare si software, transformatoare si transport. Unele sectiuni sunt separate prin parti metalice pentru a preveni interferentele electromagnetice. Mai mult decat atat, in interiorul carcasei sunt doua transformatoare separate. Unul este pentru alimentarea circuitului analogic, celalalt este pentru alimentarea circuitului digital. Mecanismul de transport CD / SACD cantareste singur 10,5 kg  si este atasat la un bloc de aluminiu de 8 mm. Acesta este cadrul transportului in sine, iar peste acesta este un capac de aluminiu gros, prelucrat la CNC. O astfel de constructie robusta ofera o izolare maxima fata de vibratiile externe. Tava de transport se deplaseaza pe doua sine duble, ceea ce o face incredibil de linistita. Este ceva ce trebuie  sa experimentezi. Accuphase afirma ca au redus zgomotul cu 50% folosind acest tip de mecanism. 

      De procesarea semnalului digital se ocupa  opt chipuri ESS Technology ES9028PRO D / A conectate in paralel ce asigura  un nivel de zgomot (noise floor) foarte mic. Pentru partea de procesarea a semnalul DSD inginerii de la Accuphase folosesc o tehnologie proprietara. Dupa cum stiti semnalul DSD genereaza mult zgomot in afara frecventelor audibile, insa compenseaza prin eliminarea filtrelor digitale. In  DP 750 semnalul DSD este trimis direct in convertor, fara sa treaca printr-un proces de conversie DSD – PCM. Asta inseamna ca semnalul DSD ramane in forma sa originala si nu sufera niciun fel de alterare. 
      Inchid aceasta scurta prezentare cu informatiile despre greutatea acestui aparat. DP 750 cantareste 28 de kilograme.
      Teste
      Am testat aparatul folosind urmatorul sistem:
      DP 750 – SACD / CD player
      Pass Labs Int 150 – amplificator
      Focal Electra 1038 Be, Davis Acoustics Olympia 1, GoldenEar Triton One R
      Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio
      Muzica de test:  Beethoven - Symphony No. 5 / Baremboim / Staatskapelle Berlin (CD),  Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu / Andre Previn / London Symphony Orchestra  (CD),  Miles Davis – Kind of Blue (hybrid SACD /CD),  Accuphase Special Sound Selection 5 (SACD).
      Am incepu auditia cu Symphony No. 5. Cu acest aparat incepi sa intelegi ce inseamna rezolutie. Primesti o multime de informatii fara sa fii nevoit sa umbli la butonul de volum.  Dinamica de care este capabil este impresionanta. Inceputul sinfoniei este grandios, maret, cu un prim paragraf  precis, puternic si convingator. Nu exista loc pentru compromisuri, Bethoven a dorit sa inceapa furtunos aceasta lucrare. DP 750 reuseste sa construiasca  aproape perfect iluzia unei sali de concert. In pasajele muzicale lente iti auzi propria respiratie si incepi sa te panichezi. Daca il deranjez pe cel de langa mine? Stiu, pare o prostie, cum ai putea credea asa ceva. Esti la tine acasa si asculti muzica. Totusi, senzatia de imersivitate este senzationala. Nu stiu cat de obisnuiti sunteti cu salile de concerte dedicate muzicii clasice, cu nivelul de zgomot de la care pornesc celelalte sunete. Intr-o asemenea sala te simti imbratisat de aceasta liniste profunda. Dupa ce urechile se obisnuiesc cu mediul, creierul incepe sa distinga in aceasta mare de liniste senzatia subtila a unui zgomot, un fel de vibratie imperceptibila. DP 750 reuseste sa sape atat de mult in informatie incat acest zgomot devine o realitate in camera ta de auditie. 


      Fiecare instrument si sunet este perceput ca un moment unic in timp. Muzica este descompusa in note stralucitoare, sunetul curge catre ascultator fluid, omogen, organic, fara efort. Nu lipseste nimic, iar asta face ca auditia sa fie relaxata. Sunt o multime de playere audio care iti arunca in fata informatii, esti asaltat de biti si sunete, insa la final simti ca pe durata auditiei ai fost incordat si a disparut placerea auditiei. DP 750 este la polul opus. 
      Am continuat cu Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu.Trebuie sa auziti sunetul pianului din aceasta compozitie tradus de un DP 750. Va promit o experienta sonica exceptionala. Modul in care acest aparat reconstruieste acel moment unic este viu, real, palpabil. Simti degetele artistului atingand  clapele cu delicatete, micile rezonante acustice ale corpului  pianului, aerul ce paraseste cavitatea toracica in momentul respiratiei artistului. Un tot unitar ce pulseaza asemeni unei fiinte eterice o luminescenta muzicala ingereasca. Sunetul orchestrei pastreaza aceeasi nota captivanta, somtuasa. Muzica se revarsa asemeni unei draperii din catifea peste camera, este bogata, texturata, stratificata. O multime de detalii micro si macro dinamice plutesc in spatiul de auditie. Pe ansamblu un sunet organic, tangibil, armonios, plin de informatii ce vor satisface toti parametrii unui iubitor de muzica clasica.
      Ascultand acest titlu, cu  DP 750 in rolul de dirijor, am experimentat un sunet apropiat de nirvana, care m-a lansat direct in centrul muzicii si m-a facut sa ma gandesc la frumusetea cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta lume. 
      Miles Davis – Kind of Blue
      Finetea acestui SACD/CD player este dezarmanta. Usurinta cu care dezvaluie cele mai delicate subtilitati ale unui pasaj muzical, de a dezlantui complexitatile tonale si de a face lumina pe inregistrarile vechi este naucitoare. Trompeta lui Miles atinge inaltimi si culori tonale de a caror existenta eu stiam din auditiile altor sisteme, dar pe care nu le-am auzit niciodata la mine acasa. Mici detalii metalice au fost scoase la suprafata din intunericul zgomotos al benzii de magnetofon pe care au fost inregistrate sesiunile acestui album. Castigul informational si sonic a insemnat cel putin o octava adaugata. Trompeta, saxofonul, au un sunet cu care orice iubitor de jazz este familiarizat,  dar oare va puteti inchipui cum ar fi sa simtiti alama ca avand propriul suflet. Discutia nu este despre un aliaj intre cupru si zinc, ci despre instrumente transformate in fiinte vii, in Miles, Coltrane, etc. 
      Sunetul contrabasul pe acest album este discret. Te face sa te gandesti ca exista pe inregistrare pentru ca asa o cereau canoanele jazz-ului in anii ’50. Cu DP 750 basul se simte tonic, nu atat de molesit pe cat il credeam. Nu se schimba complet, sau se transforma intr-o furtuna zgomotoasa, insa se evidentiaza, capata o anumita delicatete, fiecare nota grava are cadenta, ciupiturile corzilor misca aerul cu o viteza sporita. Toate aceste mici detalii sunt esentiale pentru ritmul muzicii si aduc un mai bun echilibru in sunet. 
      Accuphase Special Sound Selection 5
      Marturisec ca am ascultat acest SACD mai mult din curiozitate. Speram sa gasesc niste inregistrari de referinta in format DSD. Nu s-a intamplat asta. O parte din aceste melodii sunt inregistrari mediocre, cu o dinamica slaba si un sunet subtire. Banalul CD cu Radu Lupu devine o inregistrare de referinta comparat cu Accuphase Special Sound Selection 5. Interesant este ca DP 750 nu a favorizat  colectia de cantece duioase aranjate de departamentul de marketing sa impresioneze urechea. Muzica a sunat asa cum a fost inregistrata, fara sa primeasca imbunatatiri cosmetice. DP 750 a taiat bitii asemeni sabiei unui samurai si a scos in evidenta toate neajunsurile. La final, dezamagirea pricinuita de acest SACD s-a transformat intr-o experienta utila si mai apoi intr-o concluzie. DP 750 este un player SACD / CD / DAC  neutru. Daca faceti parte dintre fanii traditionali ai acestui brand, sper, sa nu va nemultumesc aceasta concluzie empirica. 

      Am ascultat DP 750 pe trei perechi de boxe diferite. De fiecare data am observant cum acest player furnizeaza informatii fara sa schimbe caracteul sonic al boxelor. Fiecare boxa a putut sa zburde in voie si sa ofere ce are mai bun, DP 750 multumindu-se sa potenteze calitatea informatiei. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Concluzie
      Accuphase DP 750 este un obiect de arta inainte de a fi un player audio multiformat. La acest nivel diferentele dintre tehnologie si arta aproape ca dispar. Pasionatii ajunsi pe acest varf de munte simbolic impartasesc aceeasi obsesie a perfectiunii, fie ca vorbim de un tablou pictat de Edgar Degas, o sculptura a lui Rodin, sau un Accuphase DP 750 Made in Japan.
      Pro:
      - Constructie interioara ‘state of the art’
      - Neutralitate si fluiditate
      - Capacitate de a sapa in informatii si a scoate la suprafata amanunte inaccesibile cu alte aparate
      - Design exterior 
      Contra:
      - pretul
      Articol scris de Robert Flescan
       

    • Ideea acestui articol a pornit la sugestia unora dintre cititorii HiFi Tech. Nu aveam de gand sa scriu un articol despre convertoarele digital-analogice Denafrips din motive obiective. In Romania aceste DAC-uri ajung in marea lor majoritate direct din China, sau sunt cumparate la mana a doua din Europa sau USA. Cum nu exista un importator oficial, nu aveam de unde sa imprumut un DAC Denafrips  pentru un articol. Presat de cititori am cautat printre audiofilii din Bucuresti si am gasit un Ares, versiunea II. Sincer, m-am bucurat cand am aflat ca pot sa testez acasa si sa scriu un articol despre un produs Denafrips. Printre audiofili circula o multime de legende despre acest producator.  Cu acest articol este posibil ca si eu sa devin unul din cei care raspandesc aceste povesti, sau nu…

      Firma care dezvolta si produce aceste DAC-uri se numeste Vinshine Audio. Cu greu o sa gasiti informatii despre aceasta companie. Probabil aceasta discretie ajuta la dezvoltarea mitului numit Denafrips. Vinshine Audio este o companie din Singapore  infiintata in anul 2012  si este cunoscuta in principal  datorita convertoarele digital-analogice in care utilizeaza convertoare D / A discrete de tip R2R. La inceput au construit DAC-uri folosind chipuri Burr-Brown PCM1704K (R-2R). Cand cipul Burr-Brown PCM1704K  nu a mai fost disponibil, au inceput sa dezvolte propria tehnologie R2R. 
      Zhao Bing Ran, mintea din spatele acestor convertoare D/A, are o viziune foarte interesanta despre modul in care converoarele D/A  moderne traduc bitii in muzica. El spune intr-un interviu urmatoarele:  Convertoarele  moderne masoara foarte bine, dar nu toate convertoarele care masoara bine suna muzical. Nimic nou o sa spuneti, sunt o multime de ingineri-guru audiofili care spun acelasi lucru. Corect, insa am dorit sa remarc acest aspect si sa nu trec cu usurinta peste aceasta informatie. Mesajul acestei fraze este simplu si fara echivoc. Vinshine Audio construiesc DAC-uri cu personalitate, cu un sunet care lasa o urma in memoria ascultatorului. Mit, legenda, adevar, marketing, sau toate acestea la un loc. Hai sa vedem.
      Design
      La exterior Ares II arata Spartan. O carcasa neagra din aluminiu cu o parte frontala pe care gasim butonul stand by, 5 butoane corespunzatoare conexiunilor digitale, un buton dedicat schimbarii fazei si unul destinat inchiderii volumul audio, dar si selectarii modului de operare NOS sau OS . In jurul acestor butoane se gasesc 14 leduri rosii. Acestea semnalizeaza conexiune digitala activa si rata de esantionare folosita. In partea din spate se gasesc conexiunile digitale de intrare, un USB, doua SPDIF, doua optice, iesirile analogice normale si balansate, butonul de conectare la reteaua de energie electrica si conexiunea necesara cablului de alimentare. Totul este inghesuit, pentru ca DAC-ul are o dimensiune mica.
      In interiorul acestei cutii de aluminiu, Ares II este un DAC discret R2R de 20 Biti, cu arhitectura proprietara de decodare DSD,  real balansat. Fiecare canal foloseste 4 seturi R2R. Acest design permite o abatere de la liniaritate foarte mica, o viteza mare de decodare, un zgomot digital scazut si o cantitate mica de distorsiuni. Ares II suporta decodare DSD native 1024 si PCM pana la PCM 1536. Poate fi folosit in varianta Non-Oversampling / Oversampling si poate fi schimbata faza. Este echipat cu solutie proprietara  USB Audio, prin STM32F446 Advanced MCU pe baza AMR, cu circuite reproiectate și optimizate Denafrips. Conexiunea SPDIF foloseste de asemenea o varianta proprietara de receptionarea a datelor digitale folosind tehnologia FPGA. Pentru partea de receptionare a datelor Ares II foloseste o arhitectura numita Adaptive FIFO Memory Cache. Tehnologia FIFO este de fapt o memorie tampon (de mare viteza) in care sunt stocate pentru scurt timp datele audio, apoi se foloseste un generator de ceas digital ca referinta, iar la final datele audio sunt trimise in partea de conversie digital analogica R2R.
      Daca sunteti interesati de specificatiile tehnice complete, le gasiti pe pagina producatorului.
      https://www.denafrips.com/ares

      Teste
      Am testat DAC-ul pe urmatorul sistem:
      NUC Intel I3 + Audirvana – transport digital
      Denafrips Ares II – sursa digitale
      Pass Labs Int 150 - amplificator
      AE 500 / Focal Electra 1038 Be  - boxe
      Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio
      Muzica de test: Anouar Brahem – The Astounding Eyes of Rita, Joan Armatrading - Joan Armatrading, Roger Waters – Amused to Death
      Anouar Brahem
      Corzile oud-ului au inceput sa miste aerul in camera. Mici vartejuri  sonice pornite din ciupiturile perfect simetrice ale degetelor pe corzi. Detaliile notelor muzicale se simteau vibrante, condimentate, calde ca nisipul desertului. Mintea a luat-o razna si camera s-a umplut de mirosul sofranului. Bas clarinetul a intrat in scena cu un sunet bogat in note rotunde, solid ca o duna de nisip dar in acelasi timp difuz sub pasii calatorului. Prin fata au inceput sa se perinde fantomele unor femei imbracate in burka carand ulcioare de apa dulce. Ritmul palmelor lovind darbouka a sters complet imaginea camerei de auditie. Sunetul a inceput sa construiasca un univers alternativ foarte real. Ascultam muzica lui Anouar Brahem hipnotizat de parca era prima data cand aceasta rasuna in camera mea de auditie. Eram constient ca undeva in bitii care trec prin Ares II se pierd niste informatii, insa imaginea de ansamblu era prezentata atat de intens, viu, colorat, incat nu imi mai pasa de informatiile ascunse in interiorul bitilor. 
      Joan Armatrading
      Chitara a intrat in ritm cu un sunet dulce, imediat a urmat vocea Joanei pe care am simtit-o hotarata, apoi pianul a adaugat cateva nuante fara sa iasa in evidenta, de parca ar fi asteptat ca toba sa ofere tempoul necesar. Prima melodie de pe album a inceput sa se construiasca nota cu nota. Cunosc foarte bine sunetul acestei inregistrari datate 1976. De la primele acorduri simti ca a fost imprimata in acea perioada. Are acea aroma specifica anilor analogicului.  Sunetul in ansamblu este placut, cu inaltele atenuate si cu o usoara evidentiere a frecventelor medii. Cu Ares II senzatia aceasta este accentuata. Vocea este impinsa in fata, de parca Joana are avea un cap urias. Chitara electrica toarce asemeni unei pisici care nu a zgariat niciodata, dar parca sunt momente cand ai dori putina agresivitate, putin zgomot electric, putina stralucire din partea chitaristului. Toba pastreaza aceeasi prezentare. Exista senzatia de sunet punch, dar este o varianta lenesa, de parca tobarul era in una din zilele acelea toride, fara chef de cantat, visand la o cola rece si putin tutun alaturi de prieteni.
      Roger Waters
      Vocea lui Waters se simte intr-o nuanta noua. Dramatismul punk - acid cu care eram obisnuit s-a indulcit, de parca in fata mea se afla un Waters batran si intelept. Agresivitatea acutelor a fost inlocuita cu buchete de note muzicale rubensiene. Urechile mele se simt asemeni nasului unui somelier dupa ce a amusinat un vin rosu lasat o perioada intr-un decantor. Nuante noi, patrunzatoare, se infiripa in spatiul dintre nas si fundul paharului. Interesant este ca pe langa vechile texturi ale vocei lui Waters au aparut unele noi. Muzica in ansamblu pare transformata, acum are o intensitate moderate, mai degraba poetica, si de ce nu, chiar onirica. Vocile fetelor de acompaniament sunt prezentate cu aceeasi masura. Sunt acolo, in momentul potrivit, isi canta partitura, insa le lipseste agresivitatea. Inainte erau niste rockerite adolescente pline de furie, acum sunt niste mamici nervoase care au realizat ca timpul curge si nu au nicio putere asupra lui. Chitara electrica are un atac convingator, este luminoasa, clara cu zorii unei dimineti lipsite de smog, oferind intensitatea si coerenta necesara unui album de muzica rock. Toba alterneaza momentele cu kick, slam si viteza cu momentele in care devine lenesa. Scena sonora este tridimensionala, efectele QSound sunt autentice si ofera imersivitatea necesara unei auditii de calitate.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Concluzie
      Ares II are unele virtuti greu de batut in categoria lui de pret. O scena sonora bine structurata care este in acelasi timp larga si profunda. Dinamica lui este elastica, musculoasa, potenta. Sunetul are emotie, este reconfortant si transparent. Nu te oboseste in sesiuni lungi de auditie si ofera o muzicalitate care se poate transforma usor intr-un soi de dependenta. Acestea ar fi partile luminoase ale acestui DAC. In partea intunecata am remarcat o aplatizare a frecventelor inalte, o usoara unflare a frecventelor medii si o lipsa a microdetaliilor. Pe muzica clasica, Recviemul lui Verdi, limitarile in zona informatiei muzicale au devenit destul de evidente. 
      Stiu ca acest DAC are articole extrem de pozitive si nu as dori sa va lasati influentati de aceste ultime randuri. Ares II suna diferit in functie de sistemul in care este introdus.  Posibil ca pe sistemul meu sa isi fi aratat limitele, insa pe un alt sistem sa ofere o experienta audio memorabila. 
      Pro:
      - Filosofie de sunet bine definita, ofera o perspectiva captivanta asupra muzicii
      - Dinamica generoasa
      - Sunet care poate crea dependenta, emotionant, pasional
      - Raport pret performanta
      Contra:
      - Aplatizarea inaltelor si unflarea mediilor
      - O oarecare limitare a informatiilor pe inregistrarile complexe
      Articol scris de Robert Flescan
       

    • Inca de la infiintare, in 1987, compania britanica Acoustic Energy au dorit sa ofere un sunet foarte bun din boxe de dimensiuni mici. Mini-monitorul AE1 a facut mare valva in anii ’90 in lumea Hi-Fi.  In 1988, revista Stereophile spunea despre AE1 urmatoarele, citez din revista,  ‘ AE1 a redefinit arta proiectarii difuzoarelor in miniatura’ . De atunci au trecut mai bine de 30 ani, in acest timp compania a trecut prin mai multe schimbari. O perioada compania a beneficiat de investitii solide din partea unui producator OEM din Asia, insa din primavara anului 2017  este 100% britanica.
      Design  
      AE500 este o boxa de raft care face parte din seria de top a britanicilor de la Acoustic Energy. Boxa este dotata cu noul tweeter din fibra de carbon si cu un difuzor de mid/bass construit din acelasi material. Fibra de carbon a fost aleasa pentru raspunsul tranzitoriu rapid si pentru claritate. Tweeter-ul din fibra de carbon este mai usor si ofera o amortizare mai buna comparativ cu alte materiale dure. Din acest motiv sunetul curge natural si este neutru. Difuzorul de 125 mm este construit din acelasi material si foloseste o bobina supradimensionata  pentru o compresie termica scazuta si un factor de forta motorie ridicat. Intregul difuzor este gandit si optimizat pentru liniaritate maxima si distorsiuni scazute. Tweeter-ul si difuzorul sunt montate intr-o cutie construita dintr-un material compozit aranjat  in mai multe straturi. Finisajele disponibile pentru aceste boxe sunt  pian alb lucios si pian negru lucios. Daca sunteti interesati de specificatiile tehnice amanuntite ale boxei, le gasiti pe pagina producatorului.
      https://www.acoustic-energy.co.uk/products/500-series/
      Boxa trimisa de importator pentru teste a fost finisata in culoare pian negru lucios. Va marturisesc ca boxa arata foarte frumos. Observi imediat atentia acordata detaliilor, calitate materialelor, marginile perfect rotunjite ale cutiei, insertia discreta a siglei cu numele companiei. Totul pare gandit sa impresioneze privitorul si sa ofere imaginea unui produs premium.

      Am testat boxele pe urmatorul sistem:
      NUC Intel I3 + Audirvana – transport digital
      Yamaha CDS 3000 / Denafrips Ares II – surse digitale
      Pass Labs Int 150 - amplificator
      AE 500 - boxe
      Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio
      Auditie
      Dupa ce am rasfoit specificatiile pe pagina producatorului si am citit partea in care britanicii se lauda cu liniaritate si cu distorsiunile scazute ale boxelor, am decis sa folosesc inregistrari complexe, greu de reprodus de un sistem audio. Dupa cum stiti pentru mine asta inseamna Recviemul lui Verdi (orchestra mare, 4 cantareti soloisti, cor), Amused to Death –Roger Waters (o inregistrare rock complexa far urma de loudness) si la final ceva usor in aparenta, albumul Love Scenes – Diana Krall (pe inregistrarea aceasta vocea se simte ca este trecuta prin niste filtre; eram curios daca senzatia audibila se pastreaza).
      Recviem - Verdi
      Am pornit auditia recviemului cu asteptari medii din motive obiective. O pereche de boxe de dimensiune mica nu poate sa ofere o performanta dinamica la o scara comparabila cu sunetul boxele mele Focal 1038 Be. Cu toate acestea, sunetul orchestrei la scara larga nu a suferit prea mult, atata timp cat am pastrat volumul amplificatorului catre maxim. Sunetul a fost bogat, lipsit de culoare, cu armonici opulente, insa fara adancimea pe care o ofera sunetului unor boxe mari. Lipsa dimensiunii 3D a fost compensata de capacitate acestor ‘boxulite’ in a reda pasajele dinamice complexe. Nu am avut  in nici-un moment senzatia ca frecventele se amesteca. Cantitatea mare de informatii nu a parut sa puna probleme audibile acestor boxe.  Momentele in care corul isi facea simtita prezenta alaturi de intreaga orchestra au fost reproduse la o scara suficient de convingatoare chiar si pentru o ureche obisnuita cu asemenea interpretari in varianta lor reala intr-o sala de concert. Tweeter-ul de carbon este excepțional. Rareori am auzit un tweeter atat de lipsit de distorsiuni. Inaltele au o claritate si puritatea de ghiata si ofera un fundal cu un nivel al zgomotului coborat. Acest fundal coborat este o baza perfecta pentru un sunet in forta si pentru atingerea unei unei extensii sonice inalte. Din acest motiv acutele sopranei sunt o adevarata incantare pentru ureche. 
      Recviemul ‘interpretat’ de AE 500 m-a facut sa ma minunez de sunetul fiecarui instrument dar si de coeziunea si coerenta scenei in ansamblu.   
      Amused to Death  - Roger Waters
      Un album de muzica rock cu o dinamica de invidiat. Sunetul inregistrarii a fost aruncat, proiectat, dezvaluit ca fiind viu, stralucitor, rock’n’roll. Vocea lui Waters a umplut camera, am simtit fiecare detaliu, fiecare nota cum se scurge prin mine. Impactul muzical asupra mea, ca ascultator, a avut putere si dramatism. Vocile aflate pe inregistrare au inceput sa isi depene povestea muzicala, sa ma absoarba in interiorul universului creat de Waters, instrumentisti, voci feminine si efecte QSound. 
      Claritatea si energia frecventelor inalte a fost din nou la inaltime, iar frecventele medii au fost perfect aliniate, transparente si lipsite de orice urma de coloratie. Basul a avut kick, slam, si suficienta energie incat sa fie convingator. A lipsit extensia frecventelor joase, basul profund, dar daca ma gandesc la dimensiunea celor doua difuzoare de mid/bass, reprosurile nu prea isi gasesc locul in acest articol. Sunetul de chitara electrica a fost la cel mai inalt nivel, un sunet argintiu si stralucitor, aproape de perfectiune, tactil, dulce, plin de aroma.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Love Scenes – Diana Krall
      Sunetul deschis, aerisit, cu o delimitarea lina a tranzitiei catre frecventele inalte si o reproducere excelenta a frecventelor medii si medii joase. Tonal totul a parut reprodus cu acuratete. Nu am avut senzatia ca undeva s-ar pierde informatii. Vocea Dianei s-a simtit curata, usor nazala, cu acutele periate de inginerul de master. Pianul a avut atac, coerenta si un timing bun. Au fost momente cand am simtit trepidatiile lemnului din care este construit. Sunetul de chitara a fost delicat, relaxat, cu o tenta senzuala. Contrabasul si toba au pastrat ritmul de jazz si bossa nova intr-o nota discreta, fara sa acopere restul instrumentelor sau vocea Dianei, ramanand permanent undeva in spatele scenei sonore. Ascultam muzica si ma gandeam ca o asemenea experienta sonora merita sarbatorita cu un pahar de vin Syrah.
      Am testat AE 500 folosind si un convertor digital analogic Denafrips Ares II. Sunetul pe ansablu s-a schimbat. Ares II are un sunet usor dark, cu inalte discrete si un mid-bass usor accentuat. Am gasit aceasta combinatie mult mai potrivita cu AE 500. Sunetul a virat din zona analitica in zona organica, calda.   

      Concluzie
      Cu AE 500 ascultatorul are ocazia sa auda sunetul foarte aproape de ce a dorit inginerul de sunet. Inchipuiti-va ca sunteti in camera de mixaj a unui studio si monitorizati prestatia artistilor pe o pereche de boxe AE 50.  Acesta este sunetul oferit, crud, direct, fara inflorituri.  Din pacate aceste boxe au nevoie de curent mult pentru a se exprima la potential maxim. Va recomand un amplificator de minim 100 wati. 
      Am incercat boxele in diferite pozitii. Nu sunt boxe pretentioase la pozitionare si pot fi asezate aproape de pereti fara ca sunetul sa sufere modificari majore. Pentru un soundstage imersiv incercati sa pozitionati boxele cu tweeter-ul catre ureche. 
      Pro:
      sunet corect,  liniar
      tweeter exceptional
      de aici incepe audio high-end(ul)
      Contra:
      au nevoie de un amplificator puternic si de un volum al auditiei ridicat 
       
      Articol scris de Robert Flescan
       

       

    • In ziua de astazi destul de multe convertoare digital-analogice (DAC) sunt vandute cu optiunea unor filtre digitale audio concepute de inginerii din spatele produsului. Tot ce are de facut utilizatorul este sa apese un buton pe telecomanda si sa aleaga unul din filtrele puse la dispozitie de producator. De asemenea mai exista si varianta in care cumparati un convertor digital analogic cu filtre proprietare, iar producatorul face tot ce poate sa promoveze acest amanunt. Sa nu va inchipuiti ca exista un filtru digital perfect. Alegerile producatorilor  sunt un compromis, iar  la final primim un text in care producatorul lauda precizia spectrala a frecventei, exactitatea temporala sau cateva descrieri subiective. 
      Este foarte bine ca unii producatori  ofera accesul la un set de filtre digitale audio, dar cum ar fi daca voi ati putea sa va faceti propriile filtre digitale, sa alegeti ce fel de sunet preferati. Sunt sigur ca v-ar placea. Pentru ca in fond asta inseamna audiofilia. Fiecare incearca, folosind propriile metode, sa afle ce inseamna sunetul corect. Din acest motiv ascultam la prieteni si dealeri diferite sisteme audio, sau testam acasa potrivirea unei surse digitale cu amplificatorul, daca amplificatorul se potriveste cu boxele, ce cabluri sunt potrivite in sistem, etc. 

      In articolul de astazi am sa va povestesc cum puteti modifica sunetul convertorului digital-analogic pe care il aveti acasa si totodata sunetul intregului sistem. Pentru acest lucru avem nevoie de un set generic de filtre digital audio,  care sa ne permita modificarea parametrilor de procesare audio si sa fie gratuit. Din fericire acest set de filtre exista si se numeste SoX  (the Swiss Army knife of sound processing programs). Sunt convins ca majoritatea cititorilor acestui articol nu au cunostinte suficiente pentru implemantarea acestor filtre intr-un player audio digital, asa ca am sa va ofer cateva variante care au incluse in componenta filtre SoX: 
      ⦁    Foobar (player audio digital gratuit)
      https://www.foobar2000.org/
      ⦁    Audirvana (player audio digital cu un pret de 370 de lei)
      https://audirvana.com/windows/
      ⦁     JRiver versiunea MC22 (player audio digital cu un pret de 280 lei). 
      https://jriver.com/
      Pentru a putea folosi filtrele SoX aveti nevoie de cateva informatii de baza. Acestea sunt upsampling, Nyquist, aliasing, antialiasing si faza de filtrare a semnalului. SoX este un instrument open source pentru procesarea digitala a semnalului audio.  Esantionarea se poate face in mai multe moduri, inclusiv interpolarea liniara quadratica sau parabolica. Exista, de asemenea, metode mai complexe de esantionare care pot fi utilizate. Nu am idee ce metoda sau metode folosește SoX. 
      Upsampling-ul creste rata de esantion a fluxului de date. De exemplu, esantionarea de 2X a unui semnal cu o rata de 96 kHz il transforma intr-un semnal de 192 kHz, dar este doar o estimare, deoarece este imposibil sa recreezi puncte de date care nu sunt acolo. Avantajul esantionarii este cresterea frecventei Nyquist.
      Frecvența Nyquist este frecvența maxima ipotetica a semnalului audio care poate fi codata la o rata de esantion data. Conform teoremei de esantionare, frecventa Nyquist este exact jumatate din rata de referinta. Daca am avea un filtru perfect,  in teorie, este posibil sa recuperam semnalul intr-o proportie de 100% din frecventa Nyquist. Filtrele digitale pot fi proiectate pentru a imita o curba de raspuns a frecventei ideale, care este plana pana la frecvența Nyquist si zero deasupra acesteia. Singura limitare este lungimea filtrului. Filtrele mai lungi determina un decalaj intre semnalele de intrare si de iesire si necesita mai multa putere de procesare.
      Aliasing-ul se refera fenomenul prin care frecventele aflate peste limita Nyquist, ultrasunetele,  se pot strecura dincolo de filtrul aplicat in zona audibila, din cauza diferentei dintre frecventa reala si frecvența Nyquist.  In mod ideal, aliasing-ul poate fi prevenit prin filtrarea acestor frecvențe. 
      Antialiasing-ul este folosit pentru detectarea si filtrarea componentelor semnalului alias. Din pacate se poate intampla ca prin acest procedeu sa se piarda si o parte din semnal. 
      Faza de filtrare, modul in care alegem sa filtram semnalul. Exista doua posibilitati de baza de la care se poate pleca, plus o combinatie intre cele doua:
      ⦁    Faza inferioara (spre minima) impinge oscilatiile spre sfarsitul impulsului
      ⦁    Faza superioara (spre liniara) oscilatiile apar aproape de inceputul impulsului.
      ⦁    Faza intermediara este o combinatie intre cele doua faze
      Pornind de la cele doua variante de filtrare se pot crea o multime de filtre. Am sa va ofer doua exemple extreme. Un filtru cu valoare minima si unul ultra-liniar.
      1.    Minim Phase – Forced upsampling x2 (sau alta valoare de upsampling),  SoX filter bandwidth (%Nyquist) 95,  SoX filter max. length 30000,  SoX filter anti-aliasing  100,  SoX filter phase minim 0.
      2.    Ultra-Liniar - Forced upsampling x2 (sau alta valoare de upsampling),  SoX filter bandwidth (%Nyquist) 99.5,  SoX filter max. length 30000,  SoX filter anti-aliasing  100,  SoX filter phase minim 100.
      Atentie un filtru ultra-liniar consuma resurse foarte mari. Pentru a testa acasa un asemenea filtru aveti nevoie de un procesor Intel I7. De asemenea va avertizez ca auzul uman nu este liniar. Din acest motiv sunt sanse destul de mari ca un filtru ultra-liniar sa nu va placa.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      SoX  Foobar
      Ati ales sa folositi Foobar pentru a modela sunetul convertorului digital analogic pe care il aveti acasa. Descarcati softul si il instalati.
      Apoi descarcati setul de filtre SoX de la adresa http://sox.sourceforge.net/    si il instalati. Deschideti Foobar, instalati SoX ca si componenta folosind urmatorii pasi: apasati butonul File / Preferences / Playback / DSP Manager / Resampler V / apoi apasati sageata care activeaza aceasta componenta din zona pasiva (aici sunt listate mai multe componente) in zona activa (aici este o zona goala sau sunt componentele instalate de voi inainte). Dupa ce Resampler V este afisat in casuta din Foobar cu component active, apasati Resampler V / Configured Selected / si pe monitor apare  o casuta cu diferite setari. 
      In partea stanga a casutei de setari avem parametrii de functionare:
      Algorithm type – SoX / SSRC (selectati SoX)
      Phase response – Minimal / Intermod / Linear (selectati ce preferati)
      Pass band – de aici incepe filtrarea frecventelor (95% corespunde unei valori de 20,95 kHz cu esantionare  44,1 kHz)
      Stop band – aici se termina filtrarea frecventelor 
      In partea dreapta avem posibilitatea sa alegem frecventa de baza pe care dorim sa o resantionam. Acest lucru se poate face in doua variante.
      ⦁    Prima varianta este generica – alegem in Source o frecventa de baza si apoi tinta pentru resantionare.
      ⦁    A doua este specifica – avem un tabel cu 2 frecvente de baza pe care il modificam manual.


      SoX  Audirvana
      Ati ales sa folositi Audirvana pentru a modela sunetul convertorului digital analogic pe care il aveti acasa. Descarcati Audirvana de la adresa…. Si il instalati.
      Intrati in setari, cautati butonul Upsamplig, activati optiunea. 
      ⦁    Force upsamplig  type - alegeti din variantele afisate; (ex: x2 only, DSD 128, etc.)
      ⦁    SoX filter bandwidth – 95% este valoarea cu care vine Audirvana si corespunde unei valori de 20,95 kHz cu esantionare 44,1 kHz.
      ⦁    SoX filter Max. Length - 30000 este valoare maxima
      ⦁    SoX Filter Anti-Aliasing - 100 este valoare maxima
      ⦁    SoX Filter Phase (Min. Phase to Linear) - 0 este valoare minima si 100 maxima

      La final am sa va ofer un exemplu de filtru cu care am experiementat eu cateva zile folosind Audirvana SoX. Am coborat latimea de banda la 90%, corespunzator unei valori de 20,25 kHz, am selectat Filter Phase Minim la 0, am pastrat Max. Length si Anti-Aliasing la valorile maxime. Sunetul s-a modificat evident. Am avut senzatia ca ascult muzica la magnetofon / casetofon. Frecventele audio de la capete au ramas fara energie. Sunetul a devenit moale, catifelat si rotund. 
      Audirvana SoX
      ⦁    Force upsamplig  type – x2
      ⦁    SoX filter bandwidth – 90%
      ⦁    SoX filter Max. Length – 30000
      ⦁    SoX Filter Anti-Aliasing - 100
      ⦁    SoX Filter Phase – 0 / Minim Phase
      Acelasi filtru pe Foobar arata in felul acesta:
      Foobar
      ⦁    SoX Pass Band – 90%
      ⦁    SoX Stop Band – 100%
      ⦁    SoX Phase Response – Minimal
      ⦁    SoX SB Attenuation – (-120 dB)
      ⦁    Resampling Frequencies – Source 44100 / Target 88200
      Va invit si pe voi sa experimentati, si daca doriti, sa impartasiti cu ceilalti experienta voastra sonica cu aceste filtre audio digitale. De asemenea, daca aveti nelamuriri puteti sa imi scrieti in privat.
       
      Articol scris de Robert Flescan
       

    • Tzakiridis Zeus este un preamplificator Phono hibrid Moving Coil  / Moving Magnet. Hibrid, deoarece folosește op-amps  cu zgomot foarte scazut pe intrare si un tub electronic (6DJ8) pe iesire, in aranjament catod. Este echipat cu o sursa de alimentare sofisticata, compusa din patru surse de curent continuu independent. Zeus ofera patru variante de selectare a impedantei  de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi.
      La exterior acest phono preamplificator arata masiv si este greu. Partea frontala este de culoare alba / gri. In stanga acesteia este pozitionat  buton de pornire, iar pe centru este gravata sigla firmei. Partea din spate arata la fel de spartan, avem o pereche de intrari analogice si o pereche de iesiri analogice, plus impamantare. Zeus este acoperit cu o tabla neagra ce pare de magneziu (nu am gasit date care sa imi confirme acest lucru). Prin aerisirile aflate in partea superioara se poate distinge un transformator mare asezat frontal in partea dreapta si placa de baza care ocupa o suprafata aproape egala cu dimensiune cutiei.  

      Sistem de test:
      Audiotechnica LP5 – pick-up
      Tzakiridis Zeus - phono
      Pass Labs Int 150 - amplificator
      Acoustic Energy AE500 - boxe
      Kymber Cable, Neotech DIY , Vicol Audio – cabluri
      Muzica de test: Peter Tchaikovsky – Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2, Eric Clapton – Money and Cigarettes, Ella Fitzgerald and Louis Armstrong – Ella and Louis.


      Ascultare
      Prima impresie. Sunet discret, fara urma de loudness. Daca cautati un phono cu sunetul aruncat direct in fata, phono-ul Zeus nu este pentru voi. Din acest motiv sunetul nu impresioneaza la prima auditie, cum nu impresioneaza nici o inregistrare pe banda magnetica comparata cu una digitala. Inregistrarea pe banda pare mai rotunda, muzicala si are o dinamica moderata. In contrast, cea digitala este acuta, directa, nu iarta si are o dinamica extinsa. Asa se simte si sunetul Zeus.
      Concertul Pentru Pian si Orchestra Nr. 2
      Asaltul viorilor, viloncelelor, porneste trepidant, cu calitati tactile delicioase, cu timbre si texturi frumos definite. Undeva in spate, bataile in timpane si putinele alamuri folosite se simt atenuante, si sunt undeva la limita inaudibilului. Apoi intra solistul care ataca clapele pianului cu o forta credibila, fara a afecta proportia sonica dintre pian si restul instrumentelor. Sunetul se transforma intr-un tot unitar monolitic din care pare sa dispara oboiul si fagotul. Sunetul acestora este atat de discret incat trebuie sa maresc volumul ca sa le aud. Spatiul orchestrei este suficient de extins oferind un sentiment de profunzime destul de coerent. Pe ansamblu perceptia orchestrei este discreta, contemplativa, de parca ai fi asezat undeva in spatele salii de auditie. 
      Money and Cigarettes
      Simt inca de la primele acorduri ca aceasta inregistrare a fost facuta inca de la inceput in format analogic. Sunetul este cald, placut, dulce ca mierea albinelor. Texturile instrumentelor sunt placute, clapa aduce ritm si echilibru, iar chitara are o delicatete de matase. Personal as fi preferat ca sunetul de chitara sa se simta electric, cu mai mult foc, chiar un pic agresiv. Stiu ca acest album al lui Clapton este unul pe stilul slow, muzica de cognac la ceas de seara, dar chiar si asa parca as fi preferat ca muzica sa fie mai incisiva. Din nou am acea senzatie de sunet laid back, ma bucur de muzica, sunt relaxat, insa nu sunt acolo in studio. Cu siguranta acest tip de sunet va oferi seri de neuitat persoanelor contemplative, insa va produce discomfort firilor expansive, celor care cauta sunetul de monitorizare. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Ella and Louis
      Zeus  pare construit pentru acest tip de inregistrari. Muzica are un ritm excelent, este prezentata fara efort si ofera un sentiment fantastic ascultatorului, chiar de implinire emotionala. Vocea Ellei este aproape perfecta. Trompeta si mai apoi vocea lui Louis completeaza intregul tablou muzical fara sa existe momente fortate. Nivelul de detalii este usor atenuat daca priveste muzica in ansamblu, insa daca te concentrezi pe fiecare voce, instrument, realizezi existenta unei sinergii muzicale complexe, un fel de trambulina elastica care te arunca in sus si te lasa sa privesti fiecare detaliu.Timbral sunetul pastreaza coloratura originala si este prezentat in culori calde si generoase. La capetele frecventelor nu exista acea senzatie crocanta specifica sunetului electronic, simti ca asculti o muzica inregistrata acum 64 de ani. Asculti vocea Ellei si a lui Louis si realizezi ca ai uitat de articolul pe care trebuie sa il scrii.

      Concluzie
      Daca sunteti in cautarea unui phono pentru pick-up cu un sunet dulce, cald, contemplativ, un sunet unde nu detaliile sunt importante ci atmosfera indusa de muzica, atunci Zeus poate intra pe lista voastra pentru a fi testat. Daca va aflati la polul opus si tot ce doriti sunt detaliile, sa smulgeti ultima picatura de informatie din disc, atunci cautati in alta parte.
      Pro:
      Sunet ce aminteste de vremurile de inceput ale inregistrarilor analogice
      Prestatie sonica buna pe inregistrarile vechi. 
      Patru variante de selectare a impedantei  de intrare si patru variante de selectare a gain-ului pentru a se potrivi perfect cu doza pe care o folositi.
      Contra:
      Reglajele specifice pentru doza sunt in interiorul aparatului. Pentru acces trebuie sa deschizi capacul aparatului.
      Pretul, daca bugetul este foarte limitat. 
      Articol scris de Robert Flescan
       

    • Acum doua saptamani intr-o discutie pe forumul HiFi Tech a aparut ideea unui test audio blind in care sa comparam sunetul Red Book (CD, 16 biti)  cu fisiere audio digitale in format hires, 24 biti. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus si organizat un test-auditie blind in care participantii urmau sa identifice, evalueze, sunetul considerat cel mai performant. Cu cateva zile inainte de intalnire Ciprian, gazda noastra, a propus sa introducem in testul comparativ si muzica imprimata pe SACD. Dupa cum bine cunoasteti SACD-ul este unul si acelasi lucru cu formatul digital DSD, doar ca acesta este imprimat in format fizic pe un CD special. Daca sunteti un cititor nou al revistei, ar trebui sa stiti ca acesta este al patrulea test audio blind pe care HiFi Tech il organizeaza. Atasez link-uri catre ultimile doua teste. Primul test a fost organizat acum mai bine de un an. Daca doriti sa il gasiti, cautati in paginile de articole ale revistei.
      Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei formate CD vs SACD (DSD) vs HiRes Audio. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei formate audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa muzicala.
       
      Pe 26 Ianuarie, ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit  la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului si cateva discutii de administrare am pornit testul. Si de data aceasta am avut norocul sa putem face acest test folosind un sistem audio de top.  
      Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: 
      Aurender X100L – transport digital + Mutec MC3-USB  x 2 – reclocker / ceas digital extern
      Accuphase DP 750 – CD / SACD  si convertor D/A                                                                                                                                                                            Accuphase C3850 – preamplificator
      Lamm M1.2 – amplificatoare mono
      Wilson Audio Sophia 3 – boxe
      Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului  X100L                           
      Muzica folosita:  Diana Krall – All or Nothing at All, Miles Davis – So What, Roger Waters – What God Wants, Pt.I

      Sistem de notare
      Sistemul de notare a ramas acelasi ca si la testele anterioare. Am agreat ca nota 1 sa fie cea mai mica si nota 5 cea mai mare. Acest sistem de notare ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. Va atrag atentia ca rezultatul final este o radiografie a interpretarii noastre subiective din momentul testului. Sfatul meu este sa incercati propriul test cu concluziile de rigoare. 
      Pozitia de ascultare
      Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si  a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a dorit sa participe la test, preferand doar sa asiste si sa socializeze. La acest test participantii nu au dorit sa schimbe pozitia de ascultare, asa ca fiecare dintre noi a pastrat pozitia initiala. Personal, consider ca daca am fi schimbat pozitiile de ascultare, concluziile participantilor nu ar fi fost atat de stranse si am fi avut un rezultat mai curat.

      Auditie si rezultate 
      Am inceput auditia cu Diana Krall, am continuat cu Miles Davis si am incheiat cu Roger Waters. Fiecare melodie a fost ascultata in cele trei variante posibile CD / SACD / Hi-Res Audio, fara ca participantii sa cunoasca ordinea. Voturile au arata exact ca in imaginea atasata articolului. Am blurat numele participantilor pentru ca am uitat sa vorbesc cu ei despre acest lucru si in momentul scrierii articolului nu am acordul lor sa le fac numele publice. Daca vor dori acest lucru mai tarziu, voi adauga o imagine in articol in care numele lor sunt vizibile.
      Notele finale pentru cele trei formate au fost:
      CD – 49 puncte
      SACD (DSD) – 57 puncte
      Hi-Res Audio – 52 puncte
      Articol scris de Robert Flescan


    • Seria de teste audio blind continua la HiFi Tech cu o noua sesiune. De aceasta data comparam calitatea auditiei intre un CD (Red Book CD format) si fisiere cu muzica hi-res audio (format audio de inalta rezolutie). Ca de fiecare data, dupa incheierea testului, redactia HiFi Tech va scrie un articol.
      Sistemul de test va fi compus din urmatoarele componente:
      Surse: Accuphase DP750 - sursa CD si Linn Selekt DSM cu Katalyst DAC - sursa fisiere hi-res Accuphase 3850 - preamplificator Lamm M1.2 -  amplificatoare stereo de putere Wilson Sophia - boxe audio Cabluri - Transparent, Siltech Si de data aceasta avem un loc disponibil la testul nostru. Daca sunteti interesati sa participati scrieti-ne pe adresa: [email protected]
      Testul va avea loc in data de 26 Ianuarie, ora 11:30.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:


    • Am un mare respect pentru cei de la NuPrime, asta după ce am testat DAC-9 și DAC-10H de la ei, ale căror review-uri le puteți citi aici, în hifitech.ro. Ambele mi s-au părut peste așteptări. Cred totuși că DAC-9, deși mult mai ieftin, are un raport preț-calitate mai bun, este mai valoros. A fost, de altfel, și alegerea mea pentru aparatul anului 2019.

      Așa că am primit cu deosebită bucurie (am considerat-o chiar ca pe un cadou de sărbători) sarcina de a testa chiar un CD-Player de la NuPrime, CDP-9. CD-player în 2020! Pare total anacronic. Probabil va exista un comeback al CD-ului, așa cum s-a întâmplat cu vinilul în ultimii ani sau cum se întâmplă cu casetele în acest moment, dar am mari dubii că acest comeback va avea loc în următorii 10 ani, dacă va avea vreodată….
      Din păcate pentru cei care au început să citească articolul și după primele rânduri au crezut că e vorba de testul unui CD Player și au abandonat – pierderea lor! CDP-9 nu este un simplu CD Player. CDP-9 este un CD Player/DAC/Preamp/Upsampler! De fapt, nici nu știu de ce am pus „upsampler” la urmă. Pentru că CDP-9 este un mare upsampler înainte de toate și unul chiar fabulos după umila mea părere! CDP-9 face upsampling la orice semnal primit, fie că e vorba de una dintre multiplele sale intrări digitale sau de propriul transport CD, la PCM768 sau DSD512! Da, domnilor, la DSD512. Eu unul, cu un PC i7, nu reușesc să fac upsampling la DSD512 fără întreruperi. Semn că CDP-9 nu are doar un hardware de top în el, ci e și optimizat așa cum trebuie. Dar hai să le luăm pe rând, deoarece entuziasmul meu pentru această creație a celor de la NuPrime m-a determinat să anticipez cam prea mult.
      Ca design exterior, CD-9 nu e vreo surpriză pentru cei familiarizați cu conceptul NuPrime, acesta este făcut să se potrivească din punct de vedere conceptual perfect cu celelalte creații ale lor. Bine construit, bine închegat, solid (pare mai greu decât este în realitate), telecomandă de calitate, cu butoane metalice, pur și simplu nu ai ce să îi reproșezi din punct de vedere al design-ului exterior.
      Cât despre interior, în primul rând ceea ce vedeți în părțile laterale reprezintă o idee ingenioasă a celor de la NuPrime pentru reducerea vibrațiilor. De ce să faci o bază multistrat costisitoare pentru a obține greutate și inerție, când poți pune pur și simplu două greutăți, de o parte și de alta, pentru a obține același efect? Sincer, nu m-am gândit până acum la așa ceva și cred că e o idee foarte bună de tuning, pe care o poate pune în practică oricare dintre voi.

      Acum, că am ajuns la interior, trebuie să spun că există un aspect care la început mi s-a părut ca având un potențial de turn-off. Acesta este reprezentat de sursa de alimentare externă, în loc de una clasică, internă. Am mai avut în test cu ceva timp în urmă un DAC formidabil ca raport calitate-preț și anume Musical Fidelity MX, care însă mi s-a părut în mod clar dezavantajat de sursa externă ridicolă pe care o folosea, de mărimea unui alimentator de smartphone. Din acest motiv, în articolul testului respectiv am și menționat că pot fi procurate surse de alimentare externe mult mai bune. Cam așa a fost și cu NuPrime CDP-9 când am aflat că are sursă externă. Mă gândeam: încă un DAC care necesită o cheltuială în plus ca să sune la capacitatea lui maximă. S-a dovedit însă că are o sursă externă chiar decentă, care în mod clar poate beneficia de un cablu de alimentare bun. Însă în mod sigur există deja upgrade-uri aftermarket pentru alimentare, pentru acel mic plus, acel mic „more of the same” la care râvnesc audiofilii.
      CDP-9 este construit în jurul unui cip DAC Sabre Es9028PRO care, dacă nu mă înșel, este superior chiar și celui din DAC-10H. Prin superior vreau să spun ulterior, adică mai nou. Bine, nu știu cât de mult mai contează acest lucru. În timp, mi-am dat seama că cipul dac în sine are legătură cu sunetul final al unui aparat doar în măsura în care poate determina construirea unei anumite scheme specifice în jurul lui. Dar cipul dac nu are un sunet per se. Probabil de aici au și pornit unele prejudecăți gen „cipurile Sabre au un sunet rece și clinic”, „cipurile AKM au un sunet cald”. Din câte am aflat, firmele care fabrică cipurile livrează chiar și schema recomandată, implicită, care să fie construită în jurul lor. Însă orice inginer competent poate modifica acea schemă oricând și să imprime un voicing diferit sunetului final.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

      Datorită acestui Sabre, CDP-9 lucrează până la PCM 32/768  sau DSD512, după cum am menționat anterior.
      Pe de altă parte, unitatea CD conține un drive Philips care, spun cei de la NuPrime, scanează discul la o viteză constantă, minimizând vibrațiile și erorile. Eu folosesc CD playere de vreo 20 de ani și credeam că toate citesc discul la o viteză constantă. Culmea, se pare că nu!
      Transportul CD este practic o combinație Philips – Sony (!) între SAA7824HL și KHM-313, cu algoritmi special creați de NuPrime pentru reducerea jitterului.
      Pentru că am lăudat de la început CDP-9 ca fiind un upsampler de top, trebuie spus că acesta folosește un Sample Rate Converter (SRC) care convertește la nivelul mega-hertzilor, înainte de a aduce sunetul final la rezoluția dorită.
      Acum îmi dau seama că am uitat să menționez că CDP-9 este inclusiv un potent amplificator de căști. De fapt, ce nu este CDP-9? Pentru cei care ar avea ezitări din cauza prețului destul de ridicat, gândiți-vă câte funcții de calitate are acest aparat și cât v-ar costa să luați astfel de componente separat.
      În etajul analogic, CDP-9 folosește un modul Ultra Linear Class A module (ULCAM), construit în întregime cu componente discrete.
      Dar hai să lăsăm descrierile tehnice, deoarece acestea pot fi găsite pe șapte mii de site-uri, inclusiv pe site-ul oficial NuPrime, și să trecem la ceea ce ne interesează: cum sună?
      Am testat CDP-9 într-un sistem alcătuit dintr-un amplificator Primare A30.1, pilotând Kef Reference 107. Cablurile au fost Kimber 4PR pentru boxe, iar interconnectul folosit a fost PCS Monitor (Perfect Crystal Simmetry) integrat în crossover-ul extern al boxelor Kef. Am testat în diverse combinații: prin USB sau prin optic sau coaxial folosind atât un streamer, cât și un transport CD-Player extern, cu aproximativ toate formatele și rezoluțiile pe care CDP-9 le știe gestiona. Acestea fiind aproape toate cele existente.
      Să o luăm metodic și să începem cu partea de CD, deoarece acesta este principalul element care diferențiază CDP-9 de DAC-urile celor de la NuPrime. Trebuie să spun că mă așteptam ca transportul CD să fie unul specific transporturilor CD din prezent (care pot fi găsite inclusiv în scule ultra high-end – hai să nu ascundem după deget și să pretindem altceva: din punct de vedere al construcției, transporturile așa-zise de top construite de Philips în prezent sunt …. (și aici introduceți voi adjectivul dorit) comparativ cu transporturile Philips făcute până la începutul anilor 90): ușurele, firave, plasticoase, zgomotoase. Cel din CDP-9 în mod clar se încadrează în primele trei, cu excepția ultimului: și anume, nu este zgomotos. Dar deloc. Dimpotrivă, este silențios, glisând foarte elegant, semn că cei de la NuPrime au mai personalizat și optimizat pe ici, pe colo, pe unde s-a putut.
      CD-ul e citit destul de rapid, iar în timpul citirii transportul este silențios, îl poți auzi doar dacă îți lipești urechea de carcasă.

      Am fost foarte curios să aud cum sună un upsampling de „good old CD” la PCM768 sau DSD512. Chiar și acum, când scriu DSD512, îmi dau seama că e prima dată când am auzit un CD cu upsampling la DSD512 și că este un eveniment audiofil pentru mine.
      Dar am vrut mai întâi să văd cum sună CDP-9 ca CD Player cu PCM44, adică fără nici un upsampling. Și să îl compar cu alte CD Playere pe care le aveam la îndemână, printre care un Pioneer PD-77, un Sony X55ES, un Grundig CD8400 etc. Adică am vrut să văd cam pe unde se situează un CD player actual în comparație cu niște cd playere evaluate la un nivel bun în anii de glorie ai CD-ului (anii 90 fiind anii în care cd-urile au atins cele mai mari vânzări din istoria lor). Prima diferență a fost una pe care am observat-o și cu alte ocazii, și anume adâncimea scenei combinată cu focalizarea scenei. Cu CDP-9, scena este pur și simplu mai adâncă, mai focalizată, mai precisă, mai ușor de urmărit. De exemplu, cu albumul Zooropa al celor de la U2, scena este mult mai bine proiectată, mai cinematică, mai tridimensională. Nu este atât de largă ca în cazul playerului Pioneer PD-77, dar întreaga structură sonică este mult mai bine stratificată, o discerni mai ușor. Informația muzicală este mult mai ușor de urmărit, de asimilat. Trecând la Simfonia a IX-a a lui Beethoven, senzația persistă, pasajele bombastice au o anumită coerență și lipsă de aglutinare care le fac să fie mult mai veridice, prezentarea devenind holografică.
      Pentru că am pomenit de Zooropa, am spus și cu alte ocazii că este un bun album pentru a testa extensia basului unui sistem. În cazul Kef-urilor 107, este perfect pentru ca acestea să își etaleze infrabass-ul în toată splendoarea lui. CDP-9 se achită perfect de sarcină, joasele fiind închegate, parcă aproape le poți simți conturul. Când am comparat folosind Pioneer PD-77 sau Sony x55es ca transport conectat prin coaxial sau prin optic, parcă extensia era și mai mare, însă parcă pe undeva basul își pierdea o oarecare densitate și acea senzație de contur, așa că am dedus că partea electronică din CDP-9 colaborează cel mai bine cu propriul transport.
      Trecând la upsampling, tot folosind CD-ul ca suport, sunetul în mod clar câștiga în prezență, fie că vorbim de PCM768, fie că vorbim de DSD512. Da, acesta era principala diferență audibilă imediat, senzația de prezență, de veridicitate mult mai mare. Semn că CDP-9 chiar are un upsampler de mare clasă în el. Apropos, am preferat să folosesc CDP-9 direct la PCM768 sau DSD512, fără să mai trec prin toate treptele intermediare. Adică dacă se poate, de ce nu? Nu de alta, dar în curând trebuie să îl predau și rămân iar blocat la DSD256.
      Pe care dintre cele două metode de upsampling le-am preferat? Sincer, a depins foarte mult de muzică. Că tot am pomenit de Simfonia a IX-a a lui Beethoven (New York Philharmonic – Zubin Mehta), am preferat PCM768, parcă sunetul avea o prezență mai dinamică, mai explozivă, pe care o consider necesară unei astfel de interpretări. Pe undeva se pierdea ceva din adâncimea scenei pe care o aveam cu DSD512, foarte puțin totuși, dar cu DSD512 sunetul începea să aibă o anumită suavitate care lua ușor din impactul interpretării. Deși, cu DSD, sunetul părea și mai detașat de boxe, boxele efectiv dispărând din ecuație. Până la urmă, e foarte greu să hotărăști, în general, ce preferi între PCM și DSD, fiecare are propriile atuuri.
      Am preferat PCM768 și în cazul unui metal greu, gen Deicide. Tot datorită acelei senzații de dinamică explozivă. Însă, de exemplu, cu ultimul album al celor de la Ghost (Prequelle – apropos, ați văzut videoclipul de la „Dance Macabre”? Dacă nu, uitați-vă chiar acum la el, e bestial…in a funny way!), am preferat DSD512. Parcă acea senzație ușoară de sunet mai suav se potrivea mult mai bine muzicii. Cu DSD512, senzația de fluiditate e și mai pregnantă. Plus, bineînțeles, acea tentă de analogic, care poate fi foarte seducătoare, mai ales când un album chiar se potrivește acestui stil de redare.
      Trecând la USB, trebuie să spun de la început că CDP-9 și-a păstrat temperamentul. Sincer, nu am observat vreo diferență audibilă imediat între a folosi PC-ul ca transport sau a folosi propriul transport al lui CDP-9. Asta atâta timp cât am păstrat upsampling-ul în CDP-9. Când am trecut la upsampling-ul în laptop (limitat la DSD256, deoarece atât poate laptopul fără glitch-uri), senzația a fost de downgrade cam în toate aspectele! Nu ceva pregnant, dar destul de audibil încât pentru niște urechi fine ca ale mele să fie deranjant. În primul rând se pierdea din senzația de prezență. De exemplu, când ascultam un album ca Esoteric – The Maniacal Vale, cu upsampling în CDP-9 acea senzație de prezență imprima sunetului o anumită magnitudine, o senzație de „imensitate”, care se cam pierdea cu upsamplingul în laptop. În plus, deși extensia fantastică a joaselor se păstra, parcă de data aceasta basul devenea cam prea închegat și cam percutant, pierzându-și pe undeva senzația de naturalețe și dexteritate avută cu upsampling în CDP-9.
      Ok, ca să nu o mai lungesc mult (iar va spune Robert că „povestesc prea mult”), părerea mea clară este că CDP-9 este un upsampler de categoria grea și că acesta ar trebui să fie principalul criteriu pentru achiziția lui. Dacă mai adăugăm și construcția lui de clasă, plus faptul că strict ca CD Player este foarte fin, datorită ieșirilor digitale (coaxial, optic) putând fi folosit inclusiv ca transport CD, cred că raportul calitate oferită – preț este fabulos.
      Dacă aș fi testat CDP-9 în 2019 (de fapt am început să îl testez în 2019, dar testele s-au întins inclusiv până în 2020), aceasta ar fi fost de departe alegerea mea pentru componenta anului 2019. Nu că aș avea vreun regret că am ales DAC-9, tot de la NuPrime. Este un DAC fantastic. Așa că probabil că CDP-9 va rămâne alegerea mea pentru componenta anului 2020. Am mari dubii că va apărea ceva care să îl detroneze, într-atât de impresionat sunt de valoarea acestui aparat.

      PRO:
      -  Upsampler de mare clasă
      -  CD Player silențios și foarte fin
      -  Redare de o calitate superbă în gama de preț
      -  Construcție
      CONTRA:
      -  Aici ar trebui să menționez sursa externă, dar dacă acesta e prețul care trebuie plătit pentru a avea acest sunet în această gamă de preț, accept bucuros!
      Articol scris de Andi Teaha
       
       

    • GoldenEar Triton One.R sunt continuare unui vis inceput cu modelul Triton One. Sandy Gross, cofondator GoldenEar,  a dorit sa ofere un sunet complet, fara compromisuri, la un pret accesibil. Noul model aduce imbunatatiri in ceea ce priveste aspectul si  caracteristicile tehnice imprumutate de la modelul Triton Reference. 
      Triton One.R arata la exterior ca o sabie de samurai de culoare neagra. Are o inaltime de 137 cm, adancime de 34 cm si o latime in partea din spate de 20 cm care se ingusteaza catre partea frontala asemeni unei lame. Greutatea unei boxe este de 36 kg. Fata de modelele mai ieftin corpul boxei nu mai este acoperit cu o panza neagra. One .R este finisata intr-o proportie de 70% cu un lac negru lucios. Zona frontala este acoperita cu o grila de protectie construita dintr-un material dur si panza, cu rol de protectie pentru cele 5 difuzoare plus un tweeter, iar in cele doua zone laterale avem cate un panou dreptunghiular a carui rol este sa protejeze cele 4 radiatoare pasive. 

      In partea de sus a partii frontale exista un tweeter ribbon HVFR ™ imbunatatit fata de vechiu tweeter cu un magnet ce foloseste mai mult neodim, la fel ca al seriei Reference . Tweeterul este incadrat de o pereche de difuzoare de polipropilena-con / mid / bass de 5,25” plasate deasupra si sub acesta intr-o configuratie D'Appolito. Basul este redat de trei difuzoare Quadratic Reference 5” x 9” aflate in partea inferioara a boxei. Pe lateralele boxelor se gasesc patru radiatoare inertial balansate pentru dispersia energiei din interiorul cutiei, cate doua pe fiecare parte. In interiorul cutiei, undeva in zona de jos a boxei, este montat amplificatorul de 1600 watt ce foloseste un DSP de 56 biti. Toate difuzoarele din modelul One.R sunt actualizate cu tehnologie din seria Reference. Amplificatorul in clasa D ce motorizeaza difuzoarele de bas este identic cu cel care se gaseste in subwooferul SuperSub.
      In partea din spate a boxei avem mufele pentru cablul de boxe, intrarea RCA LFE ce poate fi utilizata intr-o configuratie home theater daca doriti ca procesorul sa stabileasca nivelul pentru iesirea subwooferului. Daca nu se doreste acest lucru, nivelul subwooferului poate fi setat cu un buton rotativ aflat langa conexiunile boxelor.
      Am testat boxele folosind urmatorul sistem: 
      NUC / Windows 10 / Audirvana
      Yamaha CDS3000 – am folosit exclusiv partea de DAC asincron via USB
      Pass Labs Int 150 – amplificator
      Triton One.R – boxe
      Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio

      Marturisesc ca inainte sa ma apuc de teste am citit cateva articole despre Triton.R. Peste tot am gasit numai cuvinte elogioase. In unele articole Triton.R erau comparate cu boxe care atingeau preturi ametitoare pentru un om normal. Din acest motiv m-am hotarat sa ‘stresez’ la maxim aceste boxe. A fost genul de provocare  ‘ori la bal, ori la spital’. 
      Muzica de test
      Pentru dinamica am folosit doua pasaje din Recviemul Verdian: Mors Stupebit si Liber Scriptus; si pasajul Dansul Cavalierilor din baletul Romeo si Julieta a lui Prokofiev. 
      Pentru vocile feminine am ascultat inregistrari ale artistelor Diana Krall si Norah Johnes.
      Vocile masculine le-am testat folosind inregistrari ale lui Roger Waters  si Eric Clapton.
      Pentru frecventele joase / implementarea DSP a subwooferelor active am ascultat inregistrarea live a basistului Ray Brown si am rulat cateva demouri video Dolby Atmos.
      Verdi / Recviem – Pasajul debuteaza in acordurile triste ale instrumentelor cu coarde. In spatele notelor se disting mici zgomote ce par venite de pe scena. Apoi intra vocea grava a tenorului. Basul coboara atat de jos incat iti provoaca frisoane. Raceala mortii isi face simtita prezenta in camera. Spatiul inregistrarii se simte complet, de parca boxele ar fi taiat timpul si spatiul generand o copie fidela a momentului inregistrarii. Acustica salii se simte pana in cele mai mici detalii, iar asta transforma camera de auditie intr-o catedrala construita dupa canoanele gotice, cu bolta inalta in arc frant. Sunt atras intr-un décor flamboaiant, care abunda in detalii exagerate. Muzica se astern grav, cu greutate, peste simturile mele incordate la maxim. Urmatorul pasaj intervine miraculor, vocea sopranei este asemeni unei maini salvatoare ce incearca sa ma traga catre lumina. Orchestra se întinde mult peste granitele fizice reprezentate de peretii camerei. Corul se contureaza la cativa metri in spatele sopranei, este asemeni unui perete de voci perfect definit. Notele sosesc din  zona unde se afla corul  perfect articulate si au o claritate aproape matematica. Intre instrumente exista aer, sunetele nu se ingramadesc catre ascultator. Muzica are un gust dulce-amar, se simte organic, este bogata textural, delicata si deloc obositoare. Rareori am auzit o boxa care sa prezinte atat de uniform intervalele sonore incepand cu cele joase, trecand prin cele medii si terminand cu inaltele. One.R se joaca cu pasajele dinamice si alterneaza cu usurinta momentele delicate cu cele puternice, gratia tonala cu razvratirea metalica. One.R reuseste sa construiasca un edificiu maiestos pentru muzica si spun asta fara sa am niciun dubiu.
      In continuare am ascultat Prokofiev: Romeo si Julieta, Op. 64 - Dansul Cavalerilor. Sunetul ma loveste cu profunzime și putere, trombonul si tuba au o greutate fantastica, basul coboara foarte jos. Frecventele joase ating un nivel apropiat de sunetele generate digital pentru efectele special din filme. Creierul se lasa pacalit de acest asalt dinamic si se infrupta cu pofta din aceasta explozie intensa chiar daca este constient de existent unei note sintetice. Cu toate acestea, tranzitia catre sunetul viorilor se face cu o usurinta dezarmanta. Muzica continua sa aiba ritm desi cu cateva secunde inainte ma pregateam de fiasco. Nu imi inchipuiam ca difuzoarele de medii si tweeterul vor avea suficienta energie incat sa revina si sa echilibreze difuzoarele de bas active. Apoi grupul de suflatori in corn francez imbogatesc armonic scena sonora, spatiul muzical se combina  de parca notele sunt culori asezate pe un sevalet. Ritmul instrumentelor te invaluie, muzica se insurubeaza in minte, trupul este invitat intr-o calatorie imaginara spre romanticul oras Verona. 
      Diana Krall
      Vocea artistei a fost prezentata excelent, clara, bogata timbral, suava aproape erotica. Pianul a intrat in joc intr-un mod real. Am simtit ca are corp si nerv. Echilibrul dintre voce si pian a parut sa fie aproape ideal. Corzile ciupite ale basului au avut o greutate satisfacatoare. Intervalele medii si inalte din vocea Dianei, dar si ale pianului sau chitarei electrice erau constant curate, nedistorsionate si naturale. Cu One.R atmosfera micutului studio unde s-a facut inregistrarea se simtea foarte limpede. Diana si pianul ei sunt pozitionati in apropierea ascultatorului, chitara este asezata usor mai in spate, la doi metri spre stanga, toba si contrabasul undeva in spatele pianului. Ascultam inregistrarea si ma minunam de lipsa oricarei urme de sunet metalic. Notele muzicale sunt rotunde, sunetul are cursivitate si curge fara efort catre ascultator. 
      Norah Johnes
      Nu stiu cat de familiari sunteti cu vocea acestei artiste. Norah are o voce usor crocanta. Deasupra fluxului constant al notelor aflate in zona medie a spectrului sonor se inalta mici varfuri energetice reprezentate de acutele pe care vocea ei le atinge pentru o fractiune de secunda. Pentru cineva mai putin obisnuit cu timbrul artistei, aceasta particularitate sonica poate parea o greseala de masterizare si poate fi interpretata ca fiind o eroare digitala, o distorsiune. Din acest motiv vocea Norei este greu de redat. Cu One.R particularitatea aceasta a fost atenuanta. Linia de baza este scoasa in evidenta, vocea are coerenta, vocalele se amesteca frumos, insa zona aspra este usor nivelata. Rezultatul acestei nivelari se traduce printr-o crestere a muzicalitatii. Multi dintre voi veti iubi acest tip de sunet, pentru ca te duce cu gandul la sunetul de banda magnetic, la sunetul considerat analogic. Eu imi fac datoria si va spun ca in sistemul meu am simtit aceasta scadere a intensitatii in anumite momente. Nu stiu cum vor reactiona boxele in alt sistem, de aceea va atrag atentia ca doar experienta voastra poate sa valideze aceasta informatie.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Roger Waters
      Albumul lui Waters, Amused To Death, se transforma cu One.R intr-o adevarata experienta rock. Toba are un sunet  pe care nu l-am mai intalnit la mine, este rock in sensul literar al cuvantului englez, are dinamica, energie, violenta chiar.  Vocea lui Waters este ragusita, groasa, delicata sau isterica, conform partiturii muzicale. Muzica curge catre ascultator cu viteza fara sa fie comprimata. Momentele dinamice sunt tratate relaxat. Nu exista niciun fel de constrangere. Efectele QSound sunt proiectate catre ascultator si par desprinse complet de suprafta radianta a boxelor. 
      Eric Clapton
      Chitara toarce ca o pisica ce se rasfata sub mana stapanului. Vocea lui Clapton se simte plina si reala. Toba coboara adanc in zona frecventelor joase si are un sunet gras si placut. Clapa se aude discret punctand asemeni unui metronom ritmul secundar. Auditia se transforma in placere pura, in momentul acela cand privesti catre sistemul din fata ta cu multumire. 
      Ray Brown
      Eu nu sunt un bass freak si nici nu credeam ca am sa ajung intr-un moment al vietii in care sa recunosc acest lucru. Dupa experienta One.R va spun sincer ca uneori basul conteaza. Ascultand inregistrare lui Ray Brown, pe care o cunosc in cele mai mici amanunte, am realizat ca imi place basul. Cu setarea difuzoarelor de bas active la 0 basul era unul normal,  chiar usor sub basul boxelor mele Focal 1038 Be, insa cand am am crescut raspunsul in frecventa folosind DSP-ul dedicat implementat in boxe, am simtit imediat cum pielea de pe intreg corpul se infioara. One.R poate cobora pana la 14 Hz. Nu stiu daca intelegeti ce inseamna asta, dar va invit sa aflati. Senzatia este extraordinara.
      Demo Dolby Atmos
      Dupa ce am rulat doua demouri Dolby Atmos, va pot spune ca in cazul unui buget restrans puteti sa renuntati la un subwoofer activ dedicat. One.R reusesc sa ofere un sub-bass de o calitate apropiata unui subwoofer separat. 

      Concluzie
      Putem spune despre Boxele GoldenEar Triton One.R ca sunt una din intruparile visului American. In cazul acestor boxe specificul cultural al colectivitatii americane se simte imediat. Libertate, prosperitate, succes, mobilitate sociala, ascendenta realizata prin munca, lipsa barierelor de orice fel, toate aceste valori se gasesc intr-o forma simbolica in aceste boxe. Sunetul oferit de Triton One.R isi are radacinile adanc infipte in etosul poporului american si asta se simte de la prima ascultare. Muzica are o dinamica excelenta, instrumentele nu sunt legate de boxe, se simt libere in spatiul camerei, reale si palpabile. Sunetul ca intreg respira libertate.
      One.R au stat la mine o perioada destul de lunga. Timpul petrecut a fost suficient ca sa imi pot face o idee clara despre potentialul lor. Sunt boxe dinamice, polivalente, placute la auditie. Daca sunteti ascultatori de muzica rock, blues, jazz, pop, veti iubi aceste boxe. Pe aceste genuri muzicale sunt extraordinare. Daca ascultati o inregistrare rock pe One.R si apoi pe o alta boxa, sunt sanse destul de mari ca sunetul celeilate boxe sa va para plictisitor, chiar lipsit de dinamica si bas. Pe muzica clasica am simtit in anumite momente o retinere in zona frecventelor inalte. Cum nu am avut posibilitatea sa incerc One.R si in alt sistem, poate chiar alte cabluri, raman cu aceasta nelamurire.
      PS: De astazi avem canal de Youtube. Din pacate inregistrarile video pentru acest articol nu sunt cele mai bune. Sper ca la urmatorul articol aceasta situatie sa fie remediata.
       
       

    • In articolul de astazi am sa va spun cum puteti construi acasa un computer audiofil  / streamer Tidal si Qobuz la un pret rezonabil folosind ca sistem de operare Windows 10. Inainte de a intra in subiect am sa va impartasesc cateva amintiri personale legate de evolutia mea in computer audio. Multi dintre noi au trecut prin aceasta perioada de pionerat si ar putea fi interesant pentru cei aflati la inceput de drum sa afle cum ne descurcam acum 10 ani in Romania cu povestea asta. 
      Imi amintesc ca prin 2010 aveam un DAC 7 (pret 2700 euro) de la Audioresearch si ascultam muzica folosind un laptop Dell cu Windows 7 si Foobar. Tot atunci am incercat si un laptop Apple cu Amarra. La varianta Apple am renuntat dupa cateva luni pentru ca nu am simtit ca ar merita efortul. Sunetul oferit de combinatia Foobar plus Windows parea la fel de performanta ca varianta Apple plus Amarra. Costurile erau o alta problema. Laptopul Apple avea un pret de 1500 euro, iar softul dedicat costa alte cateva sute de euro. Totalul doar pentru partea de decodare a fisierelor de muzica  ajungea la o suma aproximativa de 2000 euro. Din fericire pentru pasionatii sunetului de calitate lucrurile s-au schimbat. Tehnologia a evoluat, producatorii audio au simtit ca in intreaga industrie bate vantul schimbarii si au inceput sa dezvolte solutii in zona streamingului audio. Asa au aparut o multime de solutii tehnice ce se adresau celor care nu mai doreau sa asculte muzica folosind CD-uri.  In prezent, cu o suma egala, poti cumpara un streamer cu DAC incorporat  care iti ofera si o aplicatie cu care poti controla muzica de pe telefon sau tableta. 

      Cu toate acestea exista inca o mare masa de ascultatori care prefera sa foloseasca  pentru decodarea fisierelor audio un calculator cu sistem de operare Windows. Printre acestea ma aflu si eu in acest moment. Pana acum cateva luni am folosit un NUC pe care am instalat un soft dedicat exclusiv ascultarii de muzica, Daphile. (PC audio cu Daphile)
      Trecerea mea la un PC cu Windows a fost fortata. CD-playerul meu Yamaha CDS3000, care este si DAC via USB, a inceput sa aiba mici probleme la citirea SACD-urilor. Am mers la dealer si acesta a preferat sa imi schimbe vechiul meu CDS3000 cu un model nou al aceluiasi cd-player. Din pacate noile modele nu mai functioneaza corect via USB folosind un soft care are la baza Linux, Daphile in cazul meu, si am fost nevoit sa folosesc Windows 10 plus driverul proprietar conceput de Steinberg. Intreaga schimbare a fost un factor de stres pentru mine aproape trei luni. Ma obisnuisem cu vechiul meu NUC + Daphile, sunetul era foarte bun, totul functiona perfect, nu exista niciun motiv pentru schimbare. Impins de la spate de aceasta schimbare am inceput sa testez diferite softuri audio care functionau sub Windows 10. Opiniile mele legate de sesiunea de teste a acestor softuri o gasiti in urmatorul articol. (teste softuri audio)
      Astazi, tot ce doresc este sa va ofer instrumentele, sfaturile, necesare construirii unui computer audiofil / streamer audio dedicat cu bani putini folosind ca platform de pornire Windows 10. Ceva care sa semene cu un server construit de o firma specializata si care sa va ofere toate facilitatile unui produs complet actualizat la cerintele anului 2020. Asta inseamna ca veti putea opera acest computer-streamer folosind un telefon sau o tableta, veti putea avea informatii despre fisierele cu muzica si o sa puteti asculta muzica in orice format doriti fie ca este vorba de PCM, DSD nativ  sau DSD via DOP.  M-am gandit si la fanii upsampligului semnalului inainte ca acesta sa ajunga in DAC, asa ca varianta propusa de mine va acoperi si acest aspect. Upsamplingul in toate variantele posibile, PCM – PCM, PCM – DSD, DSD – DSD, DSD – PCM, este valabil si poate fi folosit cu succes.

      Hardware
      Recomandarea mea este sa folositi un NUC cu procesor Intel I3. Daca doriti sa ascultati fisiere DSD sau sa faceti upsampling este obligatoriu ca procesorul sa lucreze la o viteza de minim 2 Ghz. Am testat aproape 3 luni diferite variante si va spun ca sub Windows este nevoie de putere mare de calcul. Nu aveti nevoie de un procesor cu patru nuclee. Softurile audio nu sunt optimizate pentru arhitectura multi-core, mai importanta este viteza de lucru. Un procesor cu doua nuclee este suficient pentru upsampling la DSD 128 sau PCM 24/192. Din pacate peste valorile amintite in fraza anterioara este nevoie de procesoare mult mai puternice si implicit mai scumpe. Cel mai mic pret al unui NUC cu procesor Intel I3 gasit de mine este de 1451 lei. Daca cautati mai atent sunt sanse sa coborati cu cativa lei sub aceasta suma. 
      Partea de achizitie nu se incheie aici. NUC-ul are nevoie de memorie SODIMM (memorie laptop) si de o solutie de stocare SSD pe care sa instalati sistemul de operare Windows 10 si mai apoi softul audio. Minimul de memorie pe care il recomand este de 8 Gb. Cantitatea aceasta este suficienta pentru a rula sistemul de operare dar si pentru a folosi o parte din memorie la depozitarea pentru scurta durata a fisierelor cu muzica. O memorie SODIMM de 8 GB poate fi achizitionata cu o suma de aproximativ 170 lei. Pentru partea de stocare va recomand un SSD format M2 cu conexiune PCi de minim 120 GB. Varianta M2 este mult mai ergonomica comparativ cu varianta standard a unui SSD. Acest lucru o sa va ajute sa castigati la partea de optimizare a fluxului de racire in interiorul NUC-ului. Pretul unui SSD M2 aflat in zona ieftina incepe pe la 200 lei.

      Ar putea sa va mai intereseze si urmatorul articol:
      Software
      Dupa ce ati montat componentele in interiorul NUC-ului instalati sistemul de operare Windows 10 folosind o memorie USB. Pentru aceasta parte veti avea nevoie ca NUC-ul sa fie conectat la un monitor sau un televizor. Din pacate Windows 10 in editia lui Home costa minim 100 de euro. Daca va las sa cheltuiti aceasta suma pentru sistemul de operare, ideea unui PC / streamer audio ieftin incepe sa se piarda. Ca sa nu cheltuiti atat de multi bani pentru Windows 10 aveti doua solutii:
      - Cumparati o licenta de pe ebay cu cativa dolari
      - Folositi Windows 10 fara sa cumparati o licenta. Instalati o copie W10 pusa la dispozitie chiar de Microsoft pe site-ul lor pe care nu o activati. Daca veti folosi acest PC exclusiv pentru audio, nu aveti nevoie de update-uri de securitate sau de diferitele optiuni de personalizare. In acest caz specific Windows 10 are rolul de a opera partea de hardware a PC-ului si de a permite instalarea softului audio si driverelor necesare pentru DAC-urile care decodeaza DSD nativ.
      Cu Windows 10 instalat partea de suport  hardware si software este rezolvata partial. In functie de DAC-ul folosit este posibil sa fie nevoie sa instalati driverele dedicate decodarii native a DSD-ului. Abia dupa instalarea acestora  urmeaza sa alegeti un soft audio compatibil cu toate formatele audio importante, care sa poate fi folosit ca upsampler extern si care sa va permita folosirea telefonului / tabletei pentru a comanda PC-ul. Exista mai multe variante dintre care puteti alege. Am sa le enumar: Audirvana, JRiver, Roon, Foobar (si acesta are posibilitatea de a fi folosit via telefon). Varianta cea mai ieftina ramane Foobar. Acesta este un soft audio gratuit. Din pacate Foobar este deficitar la afisarea informatiilor despre muzica ascultata, are o interfata grafica invechita si un proces de instalare a softului de comanda prin telefon destul de complicat.
      Sfatul meu este sa mai adaugati niste extra cash si sa cumparati Audirvana sau JRiver. Roon iese din discutie pentru ca este foarte scump. Audirvana costa 75 dolari fara taxe, JRiver costa 60 dolari. Comparativ cu Foobar  banii cheltuiti pe unul din cele doua softuri audio va vor aduce o interfata grafica moderna, un control simplu prin telefon / tableta si informatii detaliate despre muzica ascultata. Din pacate JRiver si Foobar nu ofera in acest moment suport pentru Qobuz, Tidal. Cei de la JRiver au promis ca vor remedia aceasta mica problema. In cazul Foobar nu am gasit nici o informatie oficiala legata de aparitia suportului pentru unul din cele trei servicii de streaming muzical. 

      Sunet
      Sonic cele patru playere audio sunt destul de apropiate. Dupa cateva serii de teste eu am preferat Audirvana, insa sfatul meu sa le testati in paralel si sa alegeti ce vi se potriveste.
      Utilizare zilnica - tips & tricks
      - Pentru a putea controla softul audio folosind telefonul / tableta este nevoie ca PC-ul sa fie conectat la reteaua interna de acasa. Cea mai buna solutie este ca acesta sa fie conectat folosind un cablu de date prin intermediul interfetei LAN.
      - Dupa ce ati instalat sistemul de operare Windows 10, driverele necesare decodarii DSD native si softul audio nu mai aveti nevoie ca PC-ul sa fie conectat la un monitor. Puteti lasa PC-ul permanent pornit. NUC-urile sunt special concepute sa nu consume energie electrica multa.
      - Cum evitati ca PC-ul sa intre in “sleep mode”. Aceasta setare este necesara pentru a preveni intrarea PC-ului in modul de conservare a energiei. Daca se intampla acest lucru Windows-ul trece intr-o stare latenta intregul sistem hardware si software. Asta presupune ca veti pierde controlul softului audio folosind telefonul si va trebui ca mai intai sa activati intregul sistem controlat de Windows apasand unul din butoanele mouse-ului. Operatiunea de oprire a modului “sleep mode”este foarte simpla. Apasati butonul de Start din Windows / System / Power & sleep / Screen – bifati sa se inchida dupa 5 minute / Sleep – bifati Never.


      - Siguranta si viitorul planetei. Piticul ecologic va sfatuieste sa inchideti PC-ul dupa auditie. Il inchideti de la buton de alimentare instalat pe partea frontala. La pornire reapasati butonul de alimentare. Windows 10 se va incarca singur.  Softul audio va face acelasi lucru automat daca urmati pasii din link:
      https://support.microsoft.com/en-gb/help/4026268/windows-10-change-startup-apps
      Avem nevoie ca softul audio sa se incarce singur, fara interventia noastra, pentru a elimina folosirea unui monitor / televizor. In varianta aceasta toate procesele utile auditiei muzicale sunt independente.
      - La sfarsit, unul din sfaturile cele mai importante. Doar cei care au citit intregul articol vor beneficia de acest adevarat easter egg. Cu o simpla setare din BIOS-ul calculatorului puteti creste calitatea sunetului. Din multele trucuri incercate pentru optimizarea sunetului unui PC, acesta mi s-a parut a avea cele mai bune rezultate. Despre ce este vorba:  oprim functionarea interfetei audio din BIOS. Pasii sunt destul de simpli: 
      Pornim calculatorul de la butonul de alimentare Imediat apasam butonul F2 sau Del de pe tastatura Pe ecran se va afisa meniul BIOS Activam folosind mouse-ul meniul Advanced, apoi  Onboard Devices Configuration In Onboard Devices Configuration oprim functionarea HD Audio Controller schimband starea acestuia din Enabled in Disabled.  Daca tot ati facut asta, sfatul meu este sa inchideti si Wi-Fi Controller si Bluetooth Controller. Iesim din meniul Advanced, cautam meniul de iesire, apasam Exit. Aici o sa apara mai multe variante din care trebuie sa alegeti. Apasati Save & Exit. Asa pastrati noile modificari operate si iesiti din BIOS. Calculatorul se va reseta si va incarca sistemul de operare cu noile setari salvate. Succes!



       


    • Prima data am auzit de MC-3 + Smart Clock USB de la un amic audiofil. El imi spunea ca este un aparat  extraordinara si merita incercat intr-un sistem audio unde este folosita o interfata USB audio. Asa am inceput sa caut pe internet informatii despre aceasta combinatie intre un ceas digital audio, o interfata USB audio si un reclocker audio, totul intr-o cutie. De la MC-3 + Smart Clock USB am ajuns aproape instantaneu sa citesc informatii despre MUTEC Reference Master Clock 10 MHz. Comparatia acestuia din urma cu alte master clock-uri mai scumpe a aprins un beculet in mintea mea. Neuronii au inceput sa se invarta si cateva luni mai tarziu scriam un email celor de la MUTEC GmbH. Dupa o scurta discutie cu Christian Peters via email, acesta a fost de acord sa trimita revistei noastre un MC-3 + Smart Clock USB si un Reference Master Clock 10 MHz pentru un articol. 
      Prezentare
      Am scapat de introducere, acum am sa va prezint  in cateva cuvinte minunata lume a ‘ceasurilor digitale audio’. In ziua de astazi posibilitatile de a asculta muzica la o calitate foarte buna sunt diverse si facile. Tot ce ai nevoie este o conexiune de internet, un streamer sau un DAC conectat la un PC  si ai intrat intr-un univers aproape infinit umplut cu muzica. Daca problema cantitatii a fost rezolvata, mai ramane sa acoperim partea cea mai importanta pentru un audiofil, calitatea sunetului. Ar trebui sa fie simplu, dar oare chiar asa este.
      Presupunem ca ascultam muzica de pe Qobuz / Tidal, sau fisiere depozitate pe un hard disk / server local, trebuie sa stiti ca toate aceste componente au propriile ceasuri de date. Acestea sunt necesare pentru a transporta datele (bitii) corect si la timp. Deci, avem mai multe ceasuri de date, fiecare isi face treaba pe bucatica lui, totul ar trebui sa fie in regula la final. Din pacate lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Avem un ceas in CPU, unul in USB-ul din convertorul D/A, ceasul DAC-ului, ceasul intrarii Ethernet, etc. Sincronizarea atator ceasuri de date poate fi critica pentru un sistem audiofil. Lipsa sincronizarii inseamna aparitia unor biti mai devreme sau mai tarziu. In lumea oamenilor obisnuiti aceasta situatie nu ar fi un motiv de panica, insa pentru un audiofil asta ar putea insemna o modificare a percetiei sunetului. Scena sonora ar putea pierde din dimensiune, instrumentele ar fi prezentate ca si cum ar fi ascunse dupa o perdea, imaginea 3D lipsita de focus, etc. Va spun sincer, nu ma asteptam ca un dispozitiv ca acesta sa modifice in mod esential perceptia asupra sunetului, dar a facut-o. Cu aceasta ocazie am descoperit cat de importanta este acuratetea unui ceas de date pentru sunet. Inainte sa va povestesc cum a sunat sistemul meu cu MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10, am sa fac o scurta trecere in revista a detaliilor tehnice.

       
      MC-3 + Smart Clock USB
      Interfata USB audiofila, asincrona, cu oscilatoare de ceas audio cu zgomot ultra-scazut si izolare galvanica totala de pana la 2500 V RMS , respectiv 4242 V PK , pentru suprimarea interferentelor de inalta frecventa
      Partea de re-clocking se face fara conversie conventionala a ratei de esantionare.
      Converteste fluxurile DSD / DoP (64-256) in audio PCM cu o frecventa de ceas de iesire selectabila.
      Tehnologie imbunatatita de reclocking REVIVE si tehnologie 1G-Clock proprietara MUTEC.
      Converteste semnal USB PCM, USB DSD / DoP audio la  AES3 si S / P-DIF, precum si intre AES11 și Word Clock
      Genereaza ceasuri Word de referinta pana  la 1.536,0 kHz.

       
      REF 10 
      2 x 10 MHz ceas de referinta cu iesire BNC 50 Ω , nebalansata
      6 x 10 MHz ceas de referinta cu iesire iesire BNC 75 Ω, nebalansata
      Generator ceas
      Tip: oscilator de cristal cu zgomot ultra-scazut de 10.000 MHz
      Stabilitatea FQ la livrare: <+/- 0,01 ppm
      Stabilitatea FQ raportata la intervalul de temperatura: <+/- 0.01 ppm în -20 ° C până la +70 ° C (-4 ° F până +158 ° F)
      Stabilitate pe termen scurt (deviatie Allan) la Tau = 1 s: 1 x 10-12 (de obicei)
      Imbatranirea dupa 30 de zile de functionare:
      <+/- 0,0002 ppm (pe zi),
      <+/- 0,03 ppm (primul an),
      <+/- 0,2 ppm (10 ani)
      Ce face MC-3 + Smart Clock USB intr-un sistem audio.
      Functioneaza ca o interfata USB asincron, converteste DSD in PCM, face un reclocking al semnalului digital in functie de ce setari prefera utilizatorul, functioneaza ca si convertor al semnalului digital din USB in semnal de iesire pentru AES3 si S / P-DIF, genereaza propriul ceas digital si functioneaza ca punte de legatura intre Ref 10 si restul sistemului audio.
      Ce face Ref 10 intr-un sistem audio.
      Daca adaugati  REF 10 ca referinta de ceas extern in sistem, nu se schimba nimic la prima vedere. Rata de esantionare a sunetului digital ramane neschimbat. Este important sa facem diferenta intre rata de esantionare si referinta de ceas. REF 10 nu este niciodata implicat in digital audio. Tot ce face este sa furnizeze o referinta exceptionala de ceas, de 10 MHz, pentru MC-3 + USB (sau alte dispozitive compatibile), pentru a face procesarea lor complet independenta de ce se intampla inainte ca semnalul digital sa ajunga sa fie convertit de sistemul nostru. 

      Test audio
      Am comparat sunetul in doua variante de transport digital: 
      1. Laptop cu Windows 10 / Foobar / interfata USB Intona  / Yamaha CDS 3000 / amplificator Pass Labs Int 150 / boxe Focal Electra 1038 Be 
      2. NUC  cu Daphile / MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10 / Yamaha CDS300 / amplificator Pass Labs Int 150 / boxe Focal Electra 1038 Be
      Verdi – Requiem (fisier digital 24 biti / 88,2 kHz)
      Nu pot spune ca diferentele sonice au fost la fel de mari ca distanta de la Pamant la Luna, insa cu siguranta au fost uimitoare si evidente. Claritatea a fost extinsa intr-o zona de a carei existenta nu stiam in cazul sistemului meu, dar auzita pe alte sisteme mai performante. Timbrele compuse bine separate, timbrele individuale se disting cu o mare claritate fara sa se amestece cu cele compuse. Noi culori tonale ale instrumentelor au iesit la suprafata. Vigoare ritmica excelent evidentiata, notele sunt bine delimitate, atacul a capatat pe langa un timing mai bun si o anumita claritate pe care nu o simteam inainte. Dupa un timp creierul s-a relaxat atat de mult, incat am uitat sa ma concentrez pe aspectele punctuale ale sunetului, iar asta a transformat muzica din ceva ‘in your face’, in ceva ce poate fi asemanat o scena de dans uriasa in care sute de perechi se misca perfect aliniate pe ritmul unui tango. Dansatorii sunt miscati de muzica, miscarile corpului devin automatisme, creierul pierde contactul cu trupul, muzica conduce prin legaturi invizibile universul trupurilor.
      Cu MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10  muzica este explorata dincolo de limita obisnuita a audibilului. Creierul traduce vibratiile ajunse in ureche in forme compuse din straturi asezate simetric in fata ascultatorului. Vocile devin umane in sensul in care dispare senzatia aceea de ‘voce fara corp’. Cantaretii nu mai sunt niste simple prezente fantomatice. In fata ascultatorului muzica  devine o realitate palpabila. Probabil cunoasteti impresia aceea de sunet digital pe care o simtim la multe inregistrari, cu MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10 aceasta dispare complet. Ascultatorul primeste mai multa informatie, iar asta ajuta la identificarea cu usurinta a asezarii in spatiul scenei sonore a randurilor de instrumentisti prezenti in cadrul orchestrei. Muzica se transforma intr-o proiectie cinematografica de dimensiuni cosmice, intr-o catedrala inaltata cu mandrie de om catre cer inchinata zeilor muzicii. 
      Daca ar fi sa termin articolul aici, as scrie urmatoarea fraza: REF 10 te face sa te gandesti ca asa trebuie sa sune inregistrarea si asa trebuie auzita.
      Dead Can Dance  - Spiritchaser (fisier digital 24 biti / 96 kHz)
      Dead Can Dance cu a lor muzica inspirata de ritmurile orientale. Ascultatorul este proiectat printre dunele desertului. Muzica acapareaza simturile, detaliile notelor se transforma intr-o experienta tactile. Muzica straluceste cu o delimitare uimitoare. Sunt momente cand mintea se cufunda  imbratisata de nisipul dunelor care pare sa fie construit din note muzicale. Contrastul dintre note, rotunjirea acutelor, scaderea noise floor-ului, creste senzatia de volum musical. Ma uit cu atentie la display-ul amplificatorului Pass. Ma tem ca pisica mea Moon a atins din greseala telecomanda. Nu s-a intamplat acest lucru. In aparenta sunetul pierde viteza iar asta pentru o ureche lipsita de experienta poate fi ceva rau. In realitate sunetul  devine moale, catifelat, bland cu urechea, absorbind ascultatorul in muzica fara sa il forteze. Cu REF 10 spatiul muzical este mai spatios, relaxat si euforic, fara a pierde energie in octavele superioare. Un sunet exuberant, curat care coboara peste ascultator asemeni unei cortine de teatru catifelata si detaliata.
      Roger Waters – Amused to Death (fisier digital 24 biti / 192 kHz)
      Focusul este mai usor de tradus de creier. Sunetul devine subtil-imersiv. Asculti si simti ca dincolo de cuvinte exista un alt mesaj. Muzica se tranforma intr-un ‘moment Kodak’, o imagine a imortalitatii ce va dainui peste veacuri. Scena sonora este asamblata piesa cu piesa asemeni unui lego de dimensiuni mari, iar asta se traduce prin  ritmicitate si precizie. Literele care compun cuvintele sunt mai bine pronuntate. Ref 10 se comporta ca un un profesor de dictie. Spre norocul meu il prind pe elevul Waters  in cea mai buna zi a lui. Notele muzicale se simt proaspete ca aerul de munte. Separarea si claritatea instrumentelor arata ca o ecuatia rezolvata, iar eu am trecut de stadiul unui elev impotmolit in calcule. Rezultatul este in fata mea si este un mix intre realismul muzical si placerea auditiei. Reverbul de chitara este foarte precis, cu constraste si texturi atent conturate. Sunetul pleaca din chitara foarte rapid, este colorat, voluptos, dinamic si este proiectate direct catre ascultator. Notele rapide ale chitarilor se mixeaza cu dinamica percutie si cu moliciunea vocii umane. Exista continuitate, viteza, rezolutie, ritm. Dinamica - nu numai ca totul se misca cu rapiditate si impact, dar exista o mulțime de detalii si diviziuni prezentate intr-o maniera nemaiauzita in sistemul meu. Atacul basului este foarte precis localizat si are o greutate remarcabila. Pot spune cu mana pe inima ca timpul petrecut cu MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10 a redefinit conceptul de bas la mine acasa.
      Muzica isi face loc dincolo de  senzatia zidului muzical digital. Zidul de piatra al bitilor a disparut, sau poate a fost daramat de MC-3 + Smart Clock USB  si REF 10. Eu in momentul auditie, sunetul meu, un strop de esenta pur-muzicala depozitat intr-o sticluta aflata ascunsa in unul din buzunarele mele. O amintire intima si pretioasa pe care vreau sa o pastrez pentru eternitate. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Inainte sa inchid articolul cu o concluzie, am sa va descriu in cateva cuvinte cum am perceput diferentele dintre cele doua variante de transport digital. 
      Laptop / Foobar / Intona  - sunetul este prezentat intr-o nota uscata, desertica, cu detaliile usor aplatizate si colturoase.
      NUC / Daphile / MC-3 + Smart Clock USB cu Ref 10 -  nota uscata este modificata / inlaturata, ascultatorul primeste o varianta tropicala. Te simti de parca ai fugit din desert catre o zona paradisiaca inconjurata de apa, cu detaliile prezentate mai intim, dar si cu mai multa viata.
      Incheiere
      Sincer, daca astrele ar fi fost asezate altfel pe cer, as fi oprit pentru mine cele doua aparate, sau cel putin as fi incercat sa pastrez MC-3 + Smart Clock USB. Pentru mine MC-3 + Smart Clock USB si Ref 10 sunt una din surprizele cu adevarat interesante ale ultimilor ani. Daca aveti ocazia sa testati in sistemul vostru un asemenea aparat, va spun sa o faceti fara sa stati o clipa pe ganduri. Merita!
       

    • Componentele enumerate aici au fost testate oficial de HiFi Tech si s-au dovedit a fi favoritele redactorilor la sfarsitul acestui an. Pentru ca noi functionam mai mult ca un blog al comunitatii audiofile din Romania, ne vom feri in a va face recomandari de cumparare, insa va asiguram ca alegerile noastre merita atentia voastra.
      Incepand din acest an, pe langa aceste recomandari,  oferim si cateva mentiuni speciale unor producatori care au reusit sa iasa in evidenta in ultimul an.
       
       
       
      Alegerea lui Silviu
      Audiovector QR3
      A fost un an bogat in auditii pentru mine. Am ascultat o multime de aparate si boxe vintage dar si componente noi. Alegerea mea pentru anul 2019 au fost boxele Audiovector QR3. Acestea sunt fabricate in Danemarca si din pacate sunt putin cunoscute in Romania. Audiovector QR3 au avut un sunet echilibrat, curat, precis, dar in acelasi timp muzical si rafinat. Boxele sunt usor de amplificat spre deosebire de alte boxe produse in nordul Europei si nu veti avea nevoie de un amplificator masiv. Finisajul si contructia de foarte buna calitate le fac usor de integrat intr-o casa moderna, iar acest lucru poate fi de ajutor in discutiile cu sotia, iubita, logodnica.
       
      Alegerea lui Andi
      NuPrime DAC-9
      Componenta hi-fi a anului 2019 a fost pentru mine un DAC, si anume NuPrime DAC-9. In acest an am testat destul de multe DAC-uri, dintre care amintesc doar Chord Hugo2, NuPrime 10H, cateva modele de Topping, Musical Fidelity MX etc.
      Insa DAC-ul care mi-a ramas la suflet prin naturaletea si realismul sau a fost NuPrime DAC-9. Inca de la inceput construcția lui DAC-9 mi s-a parut ca fiind cu mult peste clasa lui de preț. Sonic, am apreciat scena tridimensionala atat cu PCM, cat si cu DSD (cu DSD dupa un rodaj de cateva zile).
      Un DAC care parca se preschimba in functie de muzica redata, matasos (nu degeaba cei de la AKM și-au denumit cipul AK4490 „Velvet”) sau dinamic si punchy cand era cazul.
      Deși fratele sau mai mare, DAC-10H parea sa releve mult mai bine detaliile atat low-level, cat si top-end ale unei inregistrari, pe termen lung am gasit DAC-9 ca avand o plaja texturala mai naturala. In plus, o scena mai adanca.
      Un DAC „for professionals”, dupa cum este mentionat chiar pe cutia lui DAC-9.
       
       
      Alegerea lui Robert
      Musical Fidelity Nu-Vista 600
      Amplificatorul integrat Nu-Vista 600 a fost surpriza anului pentru mine. Am fost cucerit de combinatia dintre sunetul de lampa ‘nuvistor’ si puterea fara limite a celor 200 wati. Indiferent de muzica ascultata sunetul a avut dinamica, viteza, precizie si muzicalitate. Acesta este un amplificator pentru cei care doresc un sunet fara compromisuri. 
       

       
      HiFi New Comers
      In fiecare an apar producatori de componente HiFi noi. Dintre acestea doar o mica parte reusesc sa primeasca recunoastere internationala. Guangzhou Topping Electronics Technology Co este compania care a reusit sa ne atraga atentia in 2019. Firma chineza si-a facut intrarea pe piata audio in 2008 si de atunci produce amplificatoare si DAC-uri portabile, amplificatoare de putere, surse de alimentare si amplificatoare integrate. Topping se concentreaza in principal pe segmentul de pret inferior al pietei, oferind produse accesibile consumatorilor pretentiosi, dar in acelasi timp constienti de buget. In Romania sunt cunoscuti pentru DAC-urile lor cu un raport pret-performanta foarte bun.
       

       
      HiFi Comeback
      Aici este locul companiilor HiFi de traditie care au reusit sa fie in lumina reflectoarelor in anul 2019.  Fara sa existe dubii campionii ultimilor ani sunt cei de la Technics cu ale lor minunate masinarii dedicate ascultatorilor de muzica pe vinil. Technics este un brand japonez infiintat in anul 1965 de catre Panasonic. Inca de la inceput ei au produs o varietate de echipamente HiFi, cum ar fi amplificatoare, casetofoane, CD playere, boxe si pick-up(ri). In 2016 au revenit in forta cu extraordinarul pick-up SL-1200G, iar un an mai tarziu a aparut modelul mai ieftin SL-1200GR. In anul 2018 au lansat celebrul SL-1000R, pick-up ce a devenit o referinta greu de batut indiferent de pret. Anul acesta au lansat un pick-up destinat DJ-ilor, SL-MK7,  si unul gandit sa se potriveasca intr-un sistem HiFi de calitate, SL-1500C. 
       

       
      HiFi Innovation 
      Inovatie si tehnologie in industria HiFi in 2019. Doua companii vor primi o mentiune din partea noastra, producatorul sud-coreean de surse digitale Aurender si producatorul american de boxe GoldenEar. Aurender primesc aceasta mentiune pentru calitatea solutiei tehnice si atentia la detalii din streamerului  A10. GoldenEar pentru implementarea ireprosabila a unor difuzoare active si a DSP-ului acestora intr-o boxa conventionala, Triton Two. Informatii detaliate in articolele din revista.
       

    • 2019 a fost un an al streamingului audio in Romania. Foarte multi pasionati audio au renuntat la ascultatul muzicii folosind cd-uri audio, fisiere audio, viniluri, pentru streaming audio. Odata cu cresterea numarului de utilizatori au aparut si discutiile de tipul: Ce serviciu de streaming audio este cel mai bun? Spotify, Tidal, Qobuz. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus comunitatii audio un test la care participantii sa nu cunoasca sursa streamingului audio.

      Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei servicii de streaming audio. Am considerat ca doar un asemenea test poate oferi un raspuns obiectiv, lipsit de  orice urma de partinire. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei servicii de streaming audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa  muzicala. 
      Am anuntat oficial pe HiFi Tech testul, urmand ca participantii sa se inscrie trimitand un email pe adresa redactiei. Spre deosebire de testul formatelor audio, acum a existat o lista lunga de oameni care doreau sa participle. Alegerea unui numar fix de participanti a fost dificila dar necesara, pentru ca spatiul de auditie permitea accesul unui numar restrans de oameni. Cu ‘random.org’ sortii au completat echipa de test. 
      Pe 1 Decembrie , ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit  la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului in afara testului si cateva discutii de administrare am pornit la ‘treaba’. Ascultarea sistemului audio inainte de test a fost necesara pentru ca majoritatea participantilor nu cunosteau  sistemul. Cand spun sistem, ma refer la combinatia dintre electronice si camera. Am fost foarte surprins sa observ ca gazda noastra a investit solid in acustica camerei. Insumate, calitatea componentelor sistemului audio si acustica camerei nu puteau decat sa favorizeze testul nostru.

      Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: 
      Aurender X100L – transport digital
      Accuphase DP 750 – convertor D/A
      Accuphase C3850 – preamplificator
      Accuphase  A200 – amplificatoare mono
      Wilson Audio Sophia 3 – boxe
      Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului  X100L
      Muzica: Avishai Cohen – Signature / Duende, Dire Straits / Once Upon A Time In The West / Communique, Verdi – Liber Scriptus / Requiem, Roger Waters – What God  Wants / Amused to Death

      Pozitia de ascultare
      Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si  a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a mai ajuns. Dupa fiecare melodie subiectii testului au schimbat pozitia de ascultare. Am considerat ca asa crestem sansele unei evaluari corecte. 

      Spotify, Tidal, Qobuz – audio blind test
      Cu ocazia acestui test am folosit un sistem de notare de la 1 la 5. A fost propunerea gazdei, iar noi am imbratisat ideea cu entuziasm. Acest sistem ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. In articol eu am sa ofer informatii despre  varianta matematica, dar am sa atasez si o imagine cu notele noastre. Aceste note, sper eu, sa va ofere o imagine detaliata a interpretarile noastre subiective si sa va permita propriile concluzii. 
      Am inceput auditia cu Dires Straits. Cantecul a fost ascultat in cele trei variante posibile. Voturile au arata in acest fel: 
      Streaming Tidal – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie
      Streaming Qobuz – 1 vot
      Spotify – 1 vot
      Avishai Cohen, voturile au arata in acest fel:
      Streaming Qobuz – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie
      Streaming Tidal – 0 voturi
      Streaming Spotify – 2 voturi
      Roger Waters, voturile au arata in acest fel:
      Streaming Tidal – 3 voturi
      Streaming Qobuz – 1 vot
      Streaming Spotify -  1 vot
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Dupa ce am incheiat ascultarea primelor trei melodii, a urmat o pauza in care am dezbatut ce am ascultat si am eliminat serviciul de streaming considerat a fi cel mai slab. Notele au vorbit, asa ca Spotify a iesit din joc. 
      Ultima melodie din test a fost Liber Scriptus  din Requiem-ul lui Verdi. Am considerat ca aceasta ultima bucata muzicala este cea mai ofertanta din punctul de vedere al informatiei. Pe inregistrare avem o orchestra sinfonica, voci feminine si un cor complet. O muzica greu de redat la o dimensiune si amploare realista.
      Voturile au arata in acest fel: 
      Streaming Tidal – 2 voturi
      Streaming Qobuz – 3 voturi
      Matematic, la final, Tidal si Qobuz au terminat la egalitate. Dincolo de aceasta matematica se pot face o multime de interpretari pe baza notelor oferite de participantii la test. Daca doriti sa le discutati o puteti face pe forumul nostru unde exista un subiect deschis.
      subiect forum


    • Cu acest sondaj de opinie am incercat sa aflam cum asculta muzica pasionatii de Audio HiFi din Romania. Ce preferinte au? Intrebarea adresata respondentilor a fost urmatoarea: Care este formatul audio pe care il folositi cel mai des cand ascultati muzica?
      Sondajul de opinie a fost publicat pe hifitech.ro si Facebook (grupul Audiofili Romania si Audio Vintage Club Romania) timp de o saptamana. Am incercat ca aceasta informatie sa ajunga la toate grupurile interesate de Audio HiFi, fie ca sunt pasionati audio vintage sau audiofili. Intrebarea a putut fi vizualizata de aproximativ  8000 pasionati audio. 
      Dintre acestea au raspuns un numar de 559 de oameni. Cifra este nesperat de buna si am sa detaliez. In cazul sondajului nostru avem 559 respondenti si 8000 de pasionati audio. Procentual asta inseamna ca 7% dintre cei intrebati au raspuns. Prin comparatie, rezultatele Exit Poll de la proaspat terminatele alegeri prezidentiale au fost bazate pe un numar de 24 671 chestionare. Aceasta cifra raportata la numarul alegatorilor, 18 milioane, pare insignifianta. Totusi, dupa cum ati putut vedea, acuratetea rezultatelor a fost foarte aproape de adevar. Marja de eroare de 2% a acoperit corect rezultatele votului real exprimat.
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: 
      Rezultat Sondaj
      fisiere digitale depozitate pe hard disk – 29% streaming audio on line – 28% vinyl – 18% impart in mod egal mai multe variante – 13% CD – 8% banda magnetic – 4%  Acestea sunt rezultatele seci ale sondajului nostru. Vom deschide un subiect pe forumul HiFi Tech pentru aceea dintre dumneavoastra care doresc sa comenteze aceste rezultate.


    • Am urmarit aceste boxe audio vintage ceva timp pana sa intru in posesia lor. Nu auzisem niciodata despre aceasta firma, numele ei complet este Ingwar Sphis Reutlingen Laboratory for Electroacoustics. Mi-a placut mult constructia si faptul ca sunt masive si bine lucrate. Despre aceasta firma nu se gasesc prea multe informatii, insa tind sa cred ca au facut ceva aparte in industria sunetului din acea vreme. Sunt construite in Germania Reutlingen, in laboratoarele Sphis.  Boxele pe care le detin sunt cele din topul listei, cele mai bune construite de ei. Aceasta firma a facut strict boxe de raft in 3 cai cu un concept de crossover inedit la acea vreme. Spun asta pentru ca desi boxele sunt in 3 cai, in crossover este folosita doar o singura bobina, cei drept de mari dimensiuni. In rest se folosesc doar condensatoare si rezistente. In ciuda acestui fapt, boxele au un raspuns in frecventa foarte liniar. Probabil ca s-a lucrat mult la imbinarea cat mai buna a difuzoarelor cu cutia. Materialul folosit in constructie este lemnul masiv, fapt ce arata nivelul de top al producatorului.
       
      Am testat boxele pe urmatorul sistem de test:
      Amplificator: Amplificator Monarch STA-8002 
      Preamplificator Dynaco Pat-5
      CD-Player : Denon SACD A11
      Boxe: Ingwar Sphis LBX 290 Monitor
      Din punct de vedere constructiv, boxele folosesc 4 difuzoare fiecare. Un difuzor de bass de 25cm cu con de hartie, o medie ovala de hartie si 2 tweetere. Un lucru aparte pe care l-am descoperit in specificatii este ca difuzorul de medie are un interval de lucru intre 400hz si 8000hz. Avest lucru ofera o coerenta foarte buna sunetului. 
      Am ales piese de test care sa puna boxele la incercare destul de serios. M-am gandit ca fiind niste boxe cu o constructive masiva, au un potential sonic ridicat si merita un test care sa stoarca si ultima picatura de performanta.

      1. Pink Floyd  - Hey You
      Boxele au un temperament destul de direct. Sunt boxe monitor si arata intocmai ce se afla pe inregistrare. Aceasta trebuie sa fie de foarte buna calitate, cu aceste boxe am sesizat distorsiuni si probleme pe inregistrari bune, pe care nu le stiam a fi cu probleme. Imi place mult aceasta piesa, imi place combinatia de instrumente reci cu tobe si efecte pe care melodia le are inserate in ea. Ce am observat cu surprindere la aceste boxe, este media, foarte frumoasa si mare, curata, clara si muzicala, dulce. Nu te oboseste sau deranjeaza, chiar si la volume mari. Separatia intre note si instrumente este buna, basul este greu, jos si clar. Faptul ca sunt in compresie ofera ascultatorului o senzatia de bas profund, aproape de zona subwooferelor . Boxele in compresie de dimensiuni mari au un bas aparte, mare, greu, adanc si scurt, asa cum ar trebui sa fie in opinia mea. Observ timbrele instrumentelor care sunt foarte reale si energice, lucru care iar imi place mult cand ascult muzica. Acest lucru se datoreza si preamplificatorului de la Dynaco, un aparat cu timbre foarte bune, insa si boxele presteaza excelent in aceasta zona. Tranzientii sunt impresionanti, boxele urca si coboara foarte repede si cu usurinta. Faptul ca folosesc difuzoare de hartie si crossover de complexitate scazuta le ajuta mult  in zona de rapiditate. Muzica are viata, este rapida si captivanta. In cele din urma am ascultat tot albumul.
      2. Adele – Hello
      Aceasta este o melodie pe care nu o pot asculta in orice conditii, vocea lui Adele pe aceasta piesa este destul de acuta, iar unele sisteme o scot prea mult in fata intr-un mod agresiv. Aici, cu toate ca vocea este in fata, nu ma deranjeaza. Are un contur muzical cald care nu deranjeaza. Totodata observ si ecoul care se creaza in jurul ei, este un efect interesat creat pe care boxele il redau foarte fidel. Cel mai mult in aceasta piesa imi place pianul. Notele sunt complete si reale, se combina frumos si se integreaza bine in scena. Muzica curge natural, este coerenta si se simte bine.  Faptul ca media este lasata sa cante pana la 8000hz ofera o savoare aparte sunetului. Acesta da senzatia de libertate, notele urca si coboara natural si rapid, fara senzatia de moliciune sau lipsa de dinamica. 
      3. The Blue Danube - Waltz Vienna Philharmonic
      O piesa foarte draga mie, care incepe foarte fin si subtil, dar care are multa dinamica si forta pe partea de final. Muzica clasica este cea mai potrivita in a testa capacitatea sistemului in a canta corect timbral. Referinta mea pentru acest tip de muzica este sunetul din sala Ateneului Roman. Acest lucru se observ foarte bine in aceasta piesa. Notele si timbrele sunt cat se poate de vii si naturale. Este o mare placere sa asculti muzica clasica pe aceste boxe. Aici observ ca boxele sunt complete in toata splendoarea lor, de la cele mai acute acorduri, pana la tobele mari din spatele scenei de instrumente. Chiar daca boxa are 2 tweetere, acestea lucreaza de la 8000hz in sus. Implemantarea aceasta ofera un sunet muzical, lipsit de stridenta. Am remarcat acest lucru la o alta pereche de boxe care avea filtru reglabil pe tweeter. Cu cat acesta este taiat mai sus, cu atat ii dispare agresivitatea. In trecut sunetul era axat mai mult pe zona placuta urechii, nu erau aduse in fata cele mai ascunse detalii, care uneori pot fi coplesitoare si obositoare. Una peste alta boxele sunt foarte bune de ascultat o diversitate mare de muzica, intr-un mod placut si muzical. Consider ca sunt bine echilibrate si chiar daca uneori mi-as fi dorit o mai mare transparenta, poate ca daca o aveam, pierdeam partea muzicala. 

      Concluzie:
      Cei de la Sphis au facut o treaba foarte buna cu aceste incinte. Sunt lucrate exemplar, masiv si cu atentie la detalii. Sunetul este foarte bine echilibrat, totul este la locul lui, nimic nu este mai mult sau mai putin decat pe inregistrare. Ma bucur ca am putut asculta si scrie despre ele, a fost o ocazie inedita sa am aceste boxe rare spre auditie. Daca aveti ocazia sa ascultati asa ceva, nu o sa fie o pierdere de vreme. 
      Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:
      Pro:
      •    sunet complet, natural si muzical
      •    dinamica si tranzienti de calitate
      •    bas adanc, scurt si puternic
      Contra:
      •    destul de masive si grele
      •    uneori mi-ar fi placut ceva mai multa transparenta


       
       
       
       
       
       
       
       

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.