Sari la conținut
HiFi Tech

Toată activitatea

Acest curent se actualizează automat

  1. Ultima săptămână
  2. Technics SL 1200/1210 este cel mai tare pick-up in banii aia si bate pick-upuri cu mult mai scumpe, insa varianta MK7 nu este cea mai potrivita, e facut in Malaysia si baza lui este din plastic, avand probleme cu feedback-ul in cluburi, pe cand restul modelelor sunt din cauciuc. Cele mai potrivite variante din modelele noi sunt made in Japan : GR, G , GAE, sau cele din seria veche MK2, MK3, M3D, MK3D, MK4, MK5, M5G, MK6. Pioneer PLX este o jucarie OEM ca Reloop, Audio Technica, etc...facute toate de firma chineza Hanpin, sunt OK, insa nu se pot compara cu un Technics made in Japan, nu sunt executate cu precizie si finete, se vede cu ochiul liber, iar apoi cand pui mana pe ele se simte o diferenta imensa. Din pacate cunosc destui oameni si prieteni care s-au zgarcit si in loc sa mai puna 100-200 euro sa-si ia un Technics adevarat, chiar folosit, au ales varianta Reloop, Pioneer PLX sau sl 1200 MK7, crezand ca vor fi la standardele unui Technics japonez, iar acum regreta si se chinuie sa le vanda in pierdere. Un Technics Japonez in stare perfecta creste in valoare, pe cand Pioneer PLX, MK7, Reloop, Audio Technica si toate OEM-urile vor scadea in valoare. Vorbesc din experienta, am avut cam 14 Technicsuri 1200/1210 din 2000 incoace. Problema este cand ai un MK7, un Reloop sau un Pioneer PLX in mana si il compari direct cu un Technics SL 1200 Made in Japan, atunci te loveste realitatea in fata si iti dai seama ce prostie ai facut :-).
  3. Luxman L-509 X este cel mai aratos amplificator integrat stereo vazut de mine pana acum. Prezenta lui fizica in camera de auditie imi atrage permanent privirea. Stiu, rolul lui este sa amplifice boxele Marten Oscar Trio si sa imi ofere placere muzicala. In ciuda acestui lucru ochii refuza sa ma asculte si stau lipiti de carcasa din aluminiu mat intr-un act de razvratire melancolica. Luxman L-509 X arata ca un aparat dintr-o nuvela steampunk. Partea frontala este acoperita de o pereche de vumetre uriase luminate intr-o nuanta albastra. Grilele de aerisire plasate deasupra carcasei au forma unui fagure si seamana cu masca din fata a unui Ferrari GTO din anii ‘70. Panoul de comanda este completat cu butoane de diferite dimensiuni si forme. O parte dintre acestea activeaza comenzile printr-o simpla atingere, celelalte se rotesc in jurul unei axe fixe. Pana si acest amanunt te trimite cu gandul la o masinarie retrofuturista specifica genului steampunk. Design Exterior Pe partea frontala, la stanga VU-metrelor incadrate intr-o rama neagra, este amplasat un buton circular inconjurat de sapte leduri discrete care permite selectarea surselor. Pozitionat simetric in partea dreapta se afla butonul de volum. Sub acest ansamblu, de la stanga la dreapta, sunt amplasate urmatoarele butoane: Operation, Monitor, Cartridge, Rec Out, Speakers, Bass, Treble, Balance, Subsonic, Mono, Standby, Loudness, Line Straight si Separate. Tot aici se afla si conexiunea pentru casti. Panoul din spate este populat in mod egal cu intrari si iesiri. De la stanga la dreapta in partea de sus avem impamantarea, o singura pereche de mufe fono (RCA) si intrarile Line-1 pana la Line-4 (RCA). Intrarea Line-1 este acoperita cu aliaj de cupru de inalta calitate, o combinatie intre conductivitatea cuprului si duritatea alamei. Mai in stanga sunt mufele Rec Out si Monitor (RCA), urmate de mufele Pre Out si Main In (RCA). Asta inseamna ca puteti utiliza L-509 X numai ca preamplificator sau amplificator de putere stereo. Apoi vin doua perechi de intrari balansate XLR, Bal Line-1 si Bal Line-2. Sub conexiunile de intrare/iesire se afla patru perechi de conexiuni pentru boxe si priza pentru cablul de alimentare. Design Interior Luxman L-509 X foloseste un circuit de iesire push-pull cu o putere de 120W la 8 ohmi sau 220W la 4 ohmi. Placile cu circuite imprimate sunt de tipul ”peel coat” pentru a elimina orice efect dielectric. Transformatorul de putere are o valoare de 600VA, este de tip EI-core si este fabricat de Nippon Chemi-Con. Condensatorii sunt personalizati si au o valoare de 80.000µF. Asa cum va asteptati si acestea la randul lor sunt produsi tot in Japonia de Toshin si Nippon Chemi-Con. La interior se disting diode Schottky si ROHM, iar cablarea este realizata cu sarma de cupru OFC (oxygen-free). Teste Sistemul audio stereo a fost format din urmatoarele component: Aurender A100, Intel NUC + Intona + Yamaha CDS3000 (folosit ca DAC), Luxman L-509 X, Pass Labs Int 150, Marten Oscar Trio. Muzica: Patricia Barber – The Beat Goes On / Companion, Tears For Fears – Woman in Chains / The Seeds of Love, Hans Zimmer – Dune. Patricia Barber – The Beat Goes On Contrabasul se deschide amplu, se intinde pe cateva milisecunde si apoi se opreste brusc. De asemenea, percutia este scurta si completa intr-un sens rareori asuzit la mine in camera. L-509 X controleaza autoritar frecventele joase . Orga Hammond ofera un sunet natural si nuantat. Tonuri si note ce umbla prin aer perfect delimitate. Fundalul sonic are linistea unei camere surde, iar asta permite sunetului se construiasca momente dinamice si intense chiar daca melodia nu are o amplitudine mare. Sunetul discret al unei note joase, aflat spre liminta inaudibilului, este perceput in toata complexitatea lui tonala fara efort. Vocea Patriciei este pozitionata central. O simt asezata in fata pianului la o distanta de 3-4 fata de pozitia de ascultare. Vocea calda si profunda impinge aerul catre mine si apoi se sparge in tonuri contrastante, detalii ce imi manipuleaza mintea si ma poftesc sa o caut pe cantareata prin camera. Tears For Fears – Woman in Chains / The Seeds of Love Ultima auditie a acestui album a avut loc undeva in anii ‘90. Aveam emotii mari cand am inceput sa ascult. Ma temeam de sunetul digital si de compresie. In mod surprinzator memoria afectiva a primit de la sistemul Aurender, Luxman, Marten, exact ce astepta. M-am intors in timp la vechiul meu casetofon cu banda analogica. Eram acolo, in apartamentul comunist al mamei, si ascultam Tears For Fears. L-509 X pare sa iubeasca muzica la fel de mult pe cat imi place mie sa o ascult. Are tendinta sa lumineze fiecare aspect al unei melodii impingand ascultatorul catre auditii indelungate. Imi propusesem sa ascult o singura melodie de pe album, dar am sfarsit ascultandu-l in intregime. Auditia dupa atat de multi ani pe un sistem audio stereo de top a fost o surpriza placuta. Amintirile evocate de muzica s-au impletit cu cantitatea uriasa de informatii noi, neauzite de mine acum mai bine de 20 ani. Acum in fata aveam o imagine stereo mare, extinsa dincolo de boxe. Prezenta muzicienilor este solida, naturala si spatiala. Pot simti complexitatea fiecarui instrument. Vocea are textura si impact. Sunetul este ofertant, rotund si atragator. Hans Zimmer – Dune Imaginea unei biserici catolice romane cu bolti inalte in care un cor de femei imita vocile ingerilor s-a deschis in fata ochilor. Sunetul pluteste la mare inaltime peste capul meu. Daca ati fost intr-o catedrala romana cunoasteti senzatia. Volumul de aer este urias si asta permite muzicii sa se intinda fara limite. Acelasi lucru s-a intamplat si cu camera mea. Privirea s-a ridicat catre inaltimi la comanda muzicii lui Zimmer. Sunetul este transparent. Atat de transparent incat ideea unei auditii printr-un sistem audio stereo pare mai degraba o fantasma. Sunt inconjurat de sunet de parca as asculta muzica folosind un sistem Dolby Atmos format din sapte boxe. Nici nu mai ascult muzica. Plutesc intr-o nava spatiala catre Arrakis. La revedere Romania! Ascultand albumul lui Hans Zimmer am inteles care este principala calitate a acestui amplificator. Luxman L-509 X are puterea de a oferi viata muzicii. Te poate interesa: Concluzie audiofila Luxman L-509 X este un amplificator dedicat pasionatilor cu o cultura audiofila si muzicala solida. A fost gandit sa ofere ascultatorilor o oaza linistita de muzica in aceasta lume nebuna. Sunetul lui nu agreseaza urechea, nu incearca sa impresioneze cu sunete sintetice, nu incearca sa ofere o viteza falsa sunetului, nu comprima sunetul pentru a usura perceptia sunetului si a oferi ascultatorului senzatia unui sunet bun. Asculti muzica in format digital si esti invaluit de un sunet cald, usor molatec, departe de orice senzatie sintetica. Nimic nu este fortat. Muzica curge natural si se transforma in placere pura. Concluzie de meloman Viata prezenta este dedicata vitezei. De dimineata pana seara ne luptam cu secundele. Alergi de la primele ore ale diminetii, iar seara nu esti sigur daca ai reusit sa duci totul pana la capat. Luxman este contrariul acestui mod de viata. Cand asculti muzica te simti ca si cum ai fi retras intr-un ashram indian. Pacea te cuprinde. Ai timp pentru tine si gandurile tale. Luxman L-509 X inseamna serenitate muzicala inainte de toate. Pro: - design-ul exterior al aparatului si calitatea materialelor folosite - constructie etaj de alimentare - putere suficienta chiar si pentru boxe dificile (120 W @ 8 ohmi si 240 W @ 4 ohmi) - sunet relaxat si muzical - dinamica buna; inregistrarile cu orchestre mari vor suna incredibil de realist - imagine tridimensionala veridica Contra: - pretul (9500 euro) - in functie de preferintele personale unii dintre ascultatori ar putea considera sunetul ca avand o tendinta calda Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  4. Mai devreme
  5. Buna ziua tuturor! Am intrat pe acest forum ca sa cer un sfat celor care au experienta in domeniu. Am un amplificator Sony STR-DB790, 2 boxe Infinity Kappa 70 si o boxa Infinity alpha 50. Nu ma intrebati de ce am asa o varza. Am cateva intrebari, ca nelamuriri am mai multe. Daca bat campii, va rog sa ma scuzati, dar puteti sa ma corectati. 1. Kappa 70 au impedanta de 6 Ohm iar Alpha 50 de 8 Ohm. Amplificatorul permite 4 si 8 Ohmi, si nu stiu cum ar fi bine sa il setez. Pentru moment, am lasat pe 4, si am conectat doar cele 2 Kappa pe iesirile front L si R. 2. Am vazut ca unele boxe, care au conectori separati low si high, cum au si ale mele, se pot conecta in modul bi-amplificator. Numai ca amplificatorul meu nu are aceasta optiune. Ma gandeam sa leg intrarile de high ale boxelor la iesirile front ale amplificatorului, iar intrarile de low ale boxelor la cele de back ale amplificatorului. Insa nu stiu ce se intampla cu impedantele si cum afecteaza asta amplificatorul. 3. Am auzit discutii despre influenta cablurilor de conectare. Tinand cont ca nu sunt un audiofil, si probabil nu fac diferente intre sunete, ce ma sfatuiti sa fac? Momentan am boxele conectate cu cablu audio normal (rosu cu negru) de 1,5mm. Sa trec pe 2,5mm, eventual cupru? Ar influenta calitatea sunetului (ma refer pentru unul ca mine. Ca altfel, sunt convins ca influenteaza). 4. Ma gandeam sa conectez Alpha 50 pe iesirea de central a amplificatorului, eventual partea high pe central si low pe subwoofer. Credeti ca fac bine? Va multumesc!!
  6. Faina review-ul, felicitari. Fata de modelul anterior, A-S1100, exceptand transformatorul (acum toroidal) au mai fost si alte modificari? Vizual vorbind, se pare ca este singura modificare. Toroidalul respectiv se pare ca aduce si plusuri si minusuri. In cazul in care ati ascultat modelul anterior, sunetul este schimbat perceptibil? Auditii placute si mult spor in continuare!
  7. Multumesc pentru sugestie. M-am gandit si la varianta sa il inlocuiesc dar nu prea am gasit variante care sa fie intr-un buget rezonabil( maxim 1500 euro) si care sa imi ofere o imbunatatire substantiala. Am testat ProJectul care intr-adevar suna mai bine pe spdif dar nu merge pe I2s cu DAC-ul meu si din ce am vazut pe net nu merge decat cu DAC-ul lor. Pe langa acest aspect costa si peste 2000 de euro. Daca puteti sa imi dati vreo recomandare de un transport care sa aiba si I2s si sa fie pana in 1500 euro v-as fi recunoscator.
  8. Dupa parerea mea, exista acum o piata atat de variata incat nu-si prea mai au rostul genul acesta de modificari. In trecut cine facea upgrade-uri serioase pornea oricum de la ceva foarte bun caruia incerca sa-i mai aduca un plus. In locul tau eu as vinde acel CD player, as pune diferenta si as cauta ceva mai bun "de fabrica". Tine cont ca dupa ce intervii in el sansele sa-l vinzi scad vertiginos iar investitia in upgrade nu ti-o vei mai recupera niciodata.
  9. Am petrecut mult timp si am cheltuit bani incercand sa gasesc muzica de calitate, care sa imi ofere un sunet analogic pe sistemul meu audio stereo de acasa. Pentru mine muzica de calitate inseamna creativitate, originalitate, virtuozitate instrumentala, dar si un sunet cu care rezonez emotional. La fel de importanta este si calitatea inregistrarii. Un master audio comprimat castreaza sunetul pe ansamblu atat dinamic cat si timbral. Din cauza comprimarii dinamice descompunerea timbrala a unui contrabas sau a unei voci umane este redusa la o singura nota principala. Este ca si cum am reduce orice culoare perceputa de ochi la o singura nuanta. Culoarea rosie, de exemplu, ar fi prezenta intr-o singura varianta, iar asta ar insemna ca, toamna, toate frunzele din copaci ar fi colorate in varianta rosu de baza in loc sa le vedem intr-o paleta de nuante incepand cu rosu deschis si terminand cu rosu ruginiu. Colectionez muzica de la sfarsitul anilor ’80. Primele sute de albume au fost stranse exclusiv pe casete audio. In perioada aceea muzica aproape de orice fel era greu de procurat. In fiecare oras existau cativa oameni la care puteai sa gasesti muzica si sa copiezi albumele artistilor favoriti pe caseta audio sau pe banda de magnetofon. Inregistrarile obtinute erau apoi ascultate alaturi de prieteni. Prietenii faceau o alta copie. Ei la randul lor aveau alti prieteni care continuau sa multiplice continutul muzical. Fiecare asemenea copie adauga zgomot de fond peste informatia muzicala. La a treia sau a patra copie nu se mai putea vorbi de calitate. In anul 1989 a venit revolutia si viata noastra a trecut prin schimbari majore. Timid au inceput sa apara magazine in care gaseai muzica de cumparat. Intai au fost casetele audio cu licenta, copiate dupa masterul original pe aparatura specializata de catre distribuitorii drepturilor de autor, dar si discurile de vinil inca populare la inceputul anilor ‘90. Apoi, in anii urmatori, CD-urile au inlocuit treptat casetele audio si discurile de vinil. In prezent colectia mea de muzica cuprinde aproximativ 1000 cd-uri, 400 viniluri, ramasitele vechii mele colectii de casete audio redusa la 70-80 bucati si alte cateva mii de albume pastrate in format digital. Astazi ma aflu la articolul cu numarul 3 din seria dedicata inregistrarilor audiofile. In primul rand sunt un fan al stilului rock cu toate incarnarile sale. Hard rock, heavy metal, indie rock, grunge, pop rock, progressiv rock, toate imi sunt dragi si le ascult cu placere. Din acest motiv lista prezentata in articol va cuprinde exclusiv trupe de rock intr-o combinatie eclectica. Te poate interesa: AC/DC - Back In Black (stil muzical: hard rock) Este al saptelea album de studio al trupei australiene de hard rock. A fost lansat la 25 iulie 1980 de Albert Productions si Atlantic Records . Este primul album al trupei cu Brian Johnson la voce dupa moartea lui Bon Scott. ‘Back In Black’ este albumul meu preferat de la AC / DC. De asemenea este considerat a fi unul dintre cele mai bune albume hard rock din toate timpurile. Rifurile de chitara ale lui Angus si Malcolm Young sunt sclipitoare iar aparitia vocala a lui Brian Johnson este absolut fenomenala. Multa lume considera acest album ca fiind un omagiu adus lui Scott, dar daca sunteti atenti la versuri puteti observa cu usurinta cum temele albumului se indeparteaza de ideea oarecum trista a unui tribut traditional si migreaza catre lucruri lumesti cum ar fi sexul, rock’n’roll, bautura, etc. Pe album se gasesc melodii care au devenit adevarate imnuri rock. ’Shoot to Thrill’, ‘Back in Black’, ‘You Shook Me All Night Long’ sunt unele dintre cele mai cunoscute cantece de pe acest album. Daca va hotarati sa ascultati ‘Back In Black’, sfatul meu este sa cautati un master / remaster care nu depaseste anul 1990. Dupa acest an inregistrarea a fost macelarita dinamic. Varianta hi-res de pe HDtracks are un interval dinamic DR7 in timp ce inregistrarea originala are un interval dinamic DR12. The Alan Parsons Project - I Robot (stil muzical: progressive rock, art rock) Este cel de al doilea album de studio al trupei britanice de rock Alan Parsons Project. A fost lansat la 1 iunie 1977 la casa de discuri Arista Records . Albumul se inspira din cartea scriitorului de literatura science fiction Isaac Asimov –The Robots of Dawn. Exploreaza diferite teme filosofice legate de posibilitatea existentei inteligentei artificiale. Sunetul albumului se prezinta ca un mix de muzica electronica, pop, progressive rock, art rock, peste care uneori au fost picurate ritmuri disco. Pentru cineva putin familiarizat cu proiectul The Alan Parson Project combinatia atator stiluri muzicale ar putea actiona ca o bariera. Nu va impiedicati in amanunte si ascultati ‘I Robot’. Albumul este unic si merita cel putin o auditie. Varianta de ascultat: versiunea 24 biti / 192 khz de pe HDtracks, are un interval dinamic DR12. Puteti incerca si o varianta CD a carei remasterizare nu trece de anul 2010. Tom Petty – Wildflowers (stil muzical: heartland rock, rock and roll) Este al doilea album de studio solo al muzicianului american Tom Petty. A fost lansat la 1 noiembrie 1994 la casa de discuri Warner Bros. Albumul a fost certificat de 3 ori cu platina in Statele Unite de catre Recording Industry Association of America. Revista Rolling Stone a plasat Wildflowers pe locul 12 pe lista celor mai bune albume din anii '90. Pentru mine Tom Petty reprezinta perioada MTV. Datorita clipurile video difuzate aici am descoperit muzica lui. Albumul este o combinatie lirica de soft rock, momente acustice si garage rock. Versurile sunt mature si suficient de personale incat sa te atraga in universul albumului. Este o inregistrare placuta ce poate fi ascultata in orice moment al zilei. Varianta de ascultat: versiunea 24 biti / 96 khz de pe HDtracks are un interval dinamic DR12. Simple Minds – Street Fighting Years (stil muzical: pop rock) Este al optulea album de studio al trupei rock scotiene Simple Minds. A fost lansat in mai 1989 de casa de discuri Virgin Records in intreaga lume, mai putin SUA, unde a fost lansat de A&M . ‘Street Fighting Years’ reprezinta momentul in care trupa a trecut in anii ’90. Albumul este lansat dupa succesul comercial ‘Once Upon a Time’. Critica si fanii asteptau o continuare muzical – stilistica a acestuia. Au primit ceva cu totul nou. Trupa a renuntat la sunetul rock-pop optimist si a abordat un stil dramatic, inspirat de temele politice si sociale ale vremii. Aranjamentele orchestrale sunt complexe, dezvoltatea pe mai multe straturi, iar in vocea lui Kerr este conectata profund si pasional la temele abordate. Fara sa fie un album cu un succes comercial urias, va recomand sa il ascultati pentru structura sa sonica luxurianta si pentru lirismul vocii lui Jim Kerr. Varianta de ascultat: orice gasiti remasterizat pana in anul 2000. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12. Counting Crows - August and Everything After (stil muzical: rock alternative) Este albumul de debut al formatiei americane Counting Crows. A fost lansat pe 14 septembrie 1993 sub egida casei de discuri Geffen Records. Masterul initial a fost inregistrat pe banda analogica. ‘August and Everything After’ este un album poetic si dramatic inainte de toate. Muzica propusa de trupa este o fuziune intre rock-ul alternativ, armoniile pop specifice anilor ’90 si ritmurile desprinse din baladele traditionale americane. Mixul unic de instrumente folosit de membrii trupei creaza o atmosfera atragatoare si ofera consistenta povestilor cantate de Adam Duritz, vocalistul trupei. Varianta de ascultat: suna grozav in versiunea SACD sau in format digital 24 biti/192 khz, versiune HDtracks. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12. Steven Wilson – Hand Cannot Erase (stil muzical: progressive rock) Este al patrulea album de studio al muzicianului englez Steven Wilson. Albumul a fost lansat pe 27 februarie 2015 prin intermediul Kscope. Potrivit lui Wilson, albumul este scris dintr-o perspectiva feminina, iar conceptul si povestea sunt inspirate de cazul lui Joyce Carol Vincent. O femeie care locuieste intr-un oras mare moare in apartamentul ei si nimeni nu-i simte lipsa mai bine de doi ani, in ciuda faptului ca are familie si prieteni. Va sfatuisc sa ascultati acest album indiferent de stilul de muzica preferat. Este atat de bun incat poate fi comparat cu incredibilul ‘The Dark Side of the Moon’ al celor de la Pink Floyd. Varianta de ascultat: versiune 24 biti / 96 khz HDtracks. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR11. Nirvana – Nevermind (stil muzical: rock alternative, grunge) Este al doilea album de studio al trupei rock americane Nirvana. A fost lansat pe 24 septembrie 1991, de catre DGC Records. Nevermind a influentat muzica anilor ’90 intr-o maniera neasteptata. Lansarea lui a marcat sfarsitul unui ciclu. Glam rock-ul si chiar synt pop-ul urmau sa dispara discret lasand locul nebuniei muzicienilor din Seattle, scenei grunge cum a fost denumita. Isteria alternative rock s-a intins pe tot globul si a influentat adolescentii fara a tine cont de clase sociale, gusturi muzicale sau preferinte religioase. Nirvana, cu atitudinea sa rebela anti-comerciala si nihilista, a fost ultimul act al miscarii punk. De atunci nicio trupa rock nu a reusit sa provoace un impact cultural atat de mare. Varianta de ascultat: orice versiune pe CD remasterizata pana in anul 2000. Pe disc de vinil puteti gasi variante bune si dupa acest an. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12. Toto – IV (stil muzical: rock, pop) Al patrulea album al americanilor de la Toto a fost lansat in anul 1982 la casa de discuri Columbia Records. Toto – IV a primit sase premii Grammy in anul 1983 si a vandut peste 9 milioane de copii. Daca vrei sa intelegi sunetul pop-rock idilic al anilor ’80, acest album este asemeni unei fotografii din acel deceniu. Cu trei hituri iconice trupa s-a infipt adanc in constiinta colectiva si in istoria muzicii. ‘Rosanna’, ‘Africa’, ‘I Won't Hold You Back’ sunt cantece difuzate permanent la posturile de radio chiar si in prezent. Nu exista top de muzica in care aceste cantece sa nu isi fi facut loc. Toto – IV este genul de album despre care stii o multime de lucruri fara sa il fi ascultat vreodata constient. Din acest motiv va invit sa il incercati. Varianta de ascultat: majoritatea versiunilor CD / SACD sunt masterizate bine, chiar si cele dupa anul 2000. Evitati versiunea HDtrack din cauza comprimarii dinamice. Intervalul dinamic al acestei versiuni este DR9. Prin comparatie versiunile celelalte au valori dinamice DR13 sau chiar DR14. Sunt convis ca si voi detineti asemenea bijuterii. Va invit sa le adaugati la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook unde articolul va fi distribuit. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  10. Salutare, detin un Audiolab 8200CD pe care initial l-am folosit la intraga capacitate ( CD, DAC, PRE, Control volum etc) dar mai apoi au aparut alte DAC-uri mai performante in sistemul meu. Acum il folosesc doar pe post de CD transport. Stiu sigur ca am o limitare cu 8200CD pentru ca am comparat cu un CD Player ProJect CD Box RS2 T si sunt diferente foarte mari in favoarea celui din urma. Totusi ProJect costa 2500 euro doar transport fata de 800 euro Audiolab cu tot cu DAC. Cred ca era normal sa fie diferente. As vrea sa ii fac urmatoarele modificari: adaugarea unei mufe I2S pentru ca DAC-ul are asa ceva ( sunt foarte curios daca vor fi imbunatatiri fata de spdif ), as deconecta DAC-ul din el sa ramana doar transportul alimentat, as mai schimba ceva componente pe la alimentare. Toate aceste modificari le-as face in ideea imbunatatirii sunetului fara sa sparg banca. Intrebarea este: credeti ca se merita sau plec din start cu un handicap datorita transportului care este in 8200CD? Va multumesc.
  11. Iti place sa asculti muzica. Te consideri meloman si iti spui ca a venit momentul sa cumperi primul tau sistem audio stereo. Nu stii de unde sa incepi, la ce ar trebui sa te gandesti inainte sa faci pasul cel mare, ce presupune achizitionarea unui sistem audio. Fara sa vrei te trezesti in fata unor intrebari care au nevoie de raspunsuri. In articolul de astazi am sa va ofer cateva sfaturi bazate pe experienta mea de aproape 20 de ani. Administrarea spatiului camerei de auditie a. Spatiul camerei este foarte important. Inainte de a cumpara un sistem stereo aseaza-te pe canapea, locul unde se presupune ca vei sta in timp ce asculti muzica, si incearca sa te asiguri ca existenta loc suficient pentru pozitionarea boxelor. Recomandarea acusticienilor este ca intre cele doua boxe sa fie o distanta de doi metri. Doar asa te poti bucura de un sunet stereofonic complet. Un alt aspect important este plasarea boxelor la o distanta rezonabila de pereti. Interactiunea sunetului pornit din boxe cu peretii sau orice alt obiect de mobilier poate modifica substantial perceptia sonica. Din acest motiv este recomandat ca boxele sa nu fie lipite de pereti, plasate in imediata apropiere a unor obiecte de mobilier, sau sa fie sprijinite pe mobilier. b. Boxe mari sau mici? Teoria recomanda boxe mici in camera cu dimensiuni reduse si boxe mari in camere a caror suprafata este generoasa. Daca esti incepator ar fi indicat sa respectati acest sfat. c. Spatiul dedicat amplasarii componentelor electronice. Un sistem audio este compus dintr-o sursa de muzica (CD player / DAC /pick-up), un amplificator stereo (poate fi si un receiver stereo) si o pereche de boxe. Sursa de muzica are nevoie de un spatiu separat unde sa fie asezata. Situatie valabila si pentru amplificatorul stereo. Evitati sa asezati aparatele electronice unele peste altele. Nu este o idee buna. Amplificatoarele se incalzesc. Din acest motiv este necesar sa fie plasate intr-o zona care permite racirea lor in mod natural. Te poate interesa: Sunetul sistemului Ai trecut de prima etapa. Acum cunosti pozitia aproximativa a boxelor si te-ai asigurat de existenta unui loc dedicat echipamentelor audio. Incepi sa te gandesti la sistemul audio in termeni concreti: marca de boxe, amplificator, sursa audio. Cauti pe internet informatii, citesti articole in revistele de specialitate, urmaresti pe YouTube prezentarile unor sisteme audio. Ai acumulat o suma de informatii utile. Sunt suficiente? Nu. Toate aceste informatii nu iti spun nimic despre cum ar trebui sa sune un sistem audio de calitate si nu afli nimic despre gusturile tale in materie de sunet. Acum ai nevoie de cateva referinte sonice. 1. Concertele pot fi un bun start pentru intelegerea sunetului. Mergi la concerte de muzica clasica, jazz si rock. 2. Asculta cateva sisteme audio la dealeri. Nu te opri la sunetul oferit de un singur dealer. Viziteaza cat mai multi pentru a avea o idee clara despre ce inseamna sunetul. 3. Elaboreaza o lista cu melodii cunoscute pentru auditii. Asculta aceeasi muzica la fiecare test. Recomand folosirea unor melodii in care sunt prezente putine instrumente. Simplitatea unei asemenea inregistrari te ajuta sa intelegeti mai usor caracteristicile sonice ale sistemului audio ascultat. 4. Cum ascultam? Asupra caror caracteristici sonice ar trebui sa ne concentram. Atentie la urmatoarele aspecte: ⦁ pozitia instrumentelor, acestea trebuie sa fie plasate tridimensional in fata ascultatorului ⦁ vocea este pozitionata central ⦁ boxele creaza un spatiu acustic real, ascultatorul are impresia ca artistii se afla in camera de auditie, nu ca asculta muzica prin boxe ⦁ basul se simte profund si scurt ⦁ vocea umana este placuta si te imbie la auditie ⦁ sunetul pe ansamblu nu este obositor 5. Daca ai urmat sfatul de la punctul 1 sansele alegerii unui sistem bun au crescut considerabil. Poti folosi informatiile auditive percepute in cadrul unui concert in favoarea ta. De exemplu: Ai fost la un concert de pian. In momentul ascultarii sistemului audio, compari sunetul pianului cu ce ai auzit la concert. Te concentrezi pe diferentele si asemanarile sonice. Decizia de cumparare Ai trecut cu brio prin etapele enumerate pana acum. Componentele sistemului audio sunt frumos asezate pe lista. A ramasa sa te ocupi de achizitie si instalare. Putina rabdare. Nu te grabi. Un ultim ragaz iti cer. Mergi intr-un magazin de tipul HiFi mass market, sunt pline mall-urile cu astfel de magazine si asculta un sistem audio acolo. Apoi mergi la o ultima auditie si asculta un sistem audio superior celui ales de tine. Aceste ultime doua comparatii te vor ajuta sa intelegi cu exactitate unde se afla sistemul audio pe care te pregatesti sa il achizitionezi. Succes! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  12. Pe langa acest "monstru"si boxele GoldenEar au adus cu siguranta un plus de calitate!
  13. Salut, La ora actuala pentru a asculta muzica (stereo) detin un receiver 5.1 Pioneer VSX D211 doua boxe Magnat 144414 si doua boxe Magnat Concept 2 si un subwoofer activ Heco 8051100. Sursa de muzica Spotify printr-un streamer Yamaha si cateodata CD Player. As dori sa raman cu receiverul pentru filme si sa folosesc satelitii Heco si pentru muzica sa iau un amplificator SH( max 800 ron) sau poate nou ( max 1500 ron) si sa folosesc boxele si subwooferul pe care le detin. Intrebarea mea este ce sa cumpar, eu fiind obisnuit sa ascult cu subwooferul existent. Sa iau un amplificator cu iesire de subwoofer (Pioneer A-S301) sau fara ? Astept sfaturi pentru noua achizitie avand in vedere ca nu sunt din Bucuresti si nu ma pot deplasa pentru o auditie. Va multumesc.
  14. HiFi Tech

    Cayin iDAC 6 MK2

    iDAC-6 MK2 este construit de firma Zhuhai Spark Electronic Equipment Co sub marca Cayin. Firma a fost fondata in anul 1993 in China si de atunci continua sa produca componente HiFi. iDAC-6 MK2 este la a doua generatie si vine cu cateva imbunatatiri fata de modelul precedent. Principala schimbare este inlocuirea chipset-ului AKM cu un Sabre ES9028PRO sustinut de trei oscilatoare femto cu zgomot extreme de redus avand urmatoarele valori: 45.158 MHz, 49.152 MHz, 100 MHz. Vechiul model se baza pe doua oscilatoare. Conform specificatiilor oferite de producator, versiunea a doua, numita MK2, ofera ceva mai multa transparenta si o gama dinamica superioara. iDAC-6 MK2 poate decoda pana la DSD512 si PCM 32 biti / 768kHz folosind intrarea digitala USB. Prin intrarea digitala coaxiala poate decoda un stream digital audio de pana la PCM 24 biti /192 kHz si DSD64, iar prin cea optica pana la PCM 24 biti / 176,4 kHz si DSD64. De asemenea, MK2 este dotat cu o intrare I2S care suporta un stream digital audio de pana la PCM 32 biti / 768 kHz si DSD 512 si o intrare digitala AES/EBU care suporta PCM 24 biti / 192 kHz si DSD64. Adaugati si o conexiune HDMI prin intermediul careia puteti conectat un network player dedicat cum este iDAP 6 si aveti o imagine completa a conexiunilor multiple puse la dispozitie de producatorul chinez. Povestea mea cu acest DAC a inceput acum un an. La vremea aceea cautam un DAC de pana in 1000 euro construit cu componente audio de buna calitate in interior si care sa aiba montat pe partea frontala un ecran color amoled cu o dimensiune rezonabila. De ce un ecran color, o sa intrebati. In prezent tableta sau telefonul inlatura aceasta nevoie. Informatiile despre muzica ascultata pot fi citite direct pe acestea, iar ecranul montat pe un asemenea aparat a devenit desuet. Probabil asa este. Insa, seara cand ascult muzica in camera aflata in semiobscuritate inca imi place sa privesc catre sistemul audio si sa citesc informatiile de care am nevoie fara sa fiu nevoit sa deschid tableta sau telefonul. In una din zilele cand exploram internetul am descoperit intamplator Cayin iDAC- 6 MK2. Informatiile gasite pe net m-au facut curios. In luna Mai a acestui am scris un mesaj pe pagina de Facebook si am cerut un aparat pentru un articol. Raspunsul a fost politicos dar negativ. Nu aveau un aparat disponibil pentru teste care sa fie trimis la o distanta atat de mare. Sa fiu sincer oamenii aveau dreptate. China este departe de Romania, iar un articol in limba romana nu ofera avantaje reale producatorului chinez. Scurtez povestea si va spun ca intr-un final am reusit sa imi vad visul cu ochii. Cayin iDAC-6 MK2 a ajuns pe bancul de teste HiFi Tech. Ar fi fost perfect sa am si perechea lui iDAP 6 pentru un test complet. Acesta este un network player gandit sa fie imperecheat cu iDAC-6 MK2. Design iDAC-6 MK2 are o carcasa solida din aluminiu sablat pentru a reduce potentialele interferente externe. Finisajul intregului aparat este discret, nu exista suruburi de prindere vizibile pe carcasa. Colturile sunt usor atenuate si pastreaza nota generala discreta. In mijlocul partii frontale este instalat un ecran color amoled avand dimensiunea de 3.95 inch. Datorita dimensiunii si calitatii ecranului informatiile sunt usor de citit indiferent de unghiul din care privesti. In stanga ecranului se gasesc trei butoane tactile cu care se pot accesa urmatoarele functii: Source - selectare surse, Timbre - schimbare sunetului prin alegerea iesirii pe lampa sau tranzistori, Line / Pre – puteti alege sa folositi acest DAC cu preamplificatorul lui intern si sa atacati direct un amplificator de putere sau sa folositi doar partea de DAC. In dreapta ecranului se gaseste un buton masiv rotund care poate fi folosit pentru a controla volumul daca iDAC-6 MK2 este folosit in modul pre-out. Tot din acest buton puteti selecta cele 7 filtrele digitale PCM si 4 DSD. In spatele aparatului se afla parte de conectica. O iesire analogical RCA, una balansata, plus numeroasele conexiuni digitale enumerate la inceputul articolului. Tehnologie Asa cum am scris la inceputul articolului, iDAC-6 MK2 este construit in jurul unui chipset Sabre ES9028PRO sustinut de trei oscilatoare femto cu zgomot extrem de redus tactate la 45.158 MHz, 49.152 MHz, 100 MHz. Pe partea de alimentare este folosit un transformator toroidal capsulat cu zgomot redus si condensatori de calitate. Circuitului pentru line-out si pre-out este construit sa functioneze complet independent pentru a evita interferentele, iar tamponul cu tub triodic foloseste 4 lampi 6H16B pentru cele doua variante de iesiri analogice, balansata si normala. Auditie Sistemul de test a fost format din urmatoarele componente: NUC @ Audirvana @ Intona USB reclocker, Cayin iDAC-6 MK2, Yamaha CDS3000, Aurender A100 (streamer), Luxman L 509 X, Pass Labs Int 150 (amplificator stereo), Marten Oscar Trio (boxe), Neotech DIY XLR, Vicol Audio (cablu boxe). Muzica ascultata: Ella Fitzgerald - Miss Ottis Regrets / Ella Fitzgerald Sing The Cole Porter Song Book, Elina Garanca – Carmen, WD 31 / Act 1 - Séguedille et Duo: "Près des remparts de Séville" / Habanera, Metallica - Wherever I May Room / Metallica (The Black Album). Te poate interesa: Ella Fitzgerald Sunetul de banda se aude in fundal. Vocea Ellei isi pastreaza caracteristicile, este un amestec intre curgerea cristalina a unui rau de munte si caldura soarelui de deasupra. Este profunda, placuta, inconfundabila. Pianul este retinut, are un sunet melancolic usor intunecat. Sunetul lui este autentic. Poti simti ca este inregistrat in anii ’60 cu toate neajunsurile tehnice ale timpului. Cu iDAC-6 MK2 incepi sa iubesti vocea Ellei in ciuda timbrului usor crocant. Asperitatile inregistrarii vechi au disparut complet. Acum vocea este proiectata cald catre ascultator umpland aerul cu note bucolice. Va marturisesc sincer, acest DAC face minuni cu vocile feminine. Elina Garanca Sunt un mare fan al mezzo-sopranei nascute in Estonia. Vocile de acest tip sunt complicat de reprodus de un sistem audio din cauza notelor inalte atinse. Inregistrarea unei soprane sau mezzo-soprane cu toate detaliile vocale presupune o munca intensa, microfoane de calitate si o buna cunoastere a muzicii culte. Am ascultat inregistrari ale ei pe multe sisteme. De fiecare data am primit un sunet diferit. Cu iDAC-6 MK2 vocea a sunat rotund. A pierdut o parte din energia notei finale dar a castigat muzicalitatea si placerea auditiei. Orchestra in ansamblu a avut un sunet deschis, cursiv, extins in spatele boxelor. Sunetul viorilor s-a dezvoltat frumos in planul camerei. Timbrul lor a fost cald cu accente usor intepate. La pasajul dedicat tenorului am simtit ca lipseste atacul. As fi preferat sa existe putin mai multa forta. Metallica Vocea lui Hetfield a fost robusta, bogata timbral, chiar a parut ca a avut de castigat datorita iesirii pe lampa. Naturalete este cuvantul care ar descrie sunetul rezultat. Kick-ul tobei a fost usor atenuat cu ultima nota pierduta in spatiul camerei. Chitara electrica a avut incisivitate si stralucire. Sunetul chitarei bas a avut o prezentare larga fara a pierde consistenta. Energia cinelelor a fost reprodusa coerent si suficient de percutant. Pe ansamblu iDAC-6 MK2 a oferit sunetului trupei o proiectie fidela a inregistrarii initiale cu o usoara atenuare a rautatii caracteristice stilului heavy-metal. Concluzie Am comparat cele doua variante timbrale oferite de iDAC-6 MK2. Iesirea pe lampa ofera un sunet cu media impinsa in fata. Notele sunt rotunjite, existand o oarecare tendinta rubensiana. Cu toate acestea rezolutia nu este afectata. Iesirea cu tranzistori are o prezentare diferita. Acum sunetul este incisiv, direct, usor metalic. iDAC-6 MK2 reinterpreteaza muzica asemeni unui artist oferind ceva complet nou. Muzica este impachetata in asa fel incat sa ofere satisfactie ascultatorului. Daca sunteti ascultator de opera acest DAC o sa va aduca multe bucurii. Pe rock pierzi putin din rautate dar castigi muzicalitate. Cu acest DAC inregistrarile de rock macelarite sonic pot fi ascultate integral. Nu este un DAC neutru. In schimb ofera placere si bucurie auditiilor. Pana la urma fiecare dintre noi doreste sa asculte muzica acasa si sa se bucure de aceste momente. Nu suntem ingineri de studio incat sa alergam dupa o liniaritate iluzorie complicat de atins intr-o camera normala. Daca va aflati in cautarea unui DAC de buget bine construit, care sa permita schimbarea prezentarii sonice printr-o simpla apasare de buton, va invit sa ascultati si un iDAC-6 MK2. Pro: pretul (1000 dolari) posibilitatea de a alege intre doua variante timbrale (lampa vs tranzistori) prezentarea vocilor muzicalitate 11 filtre digitale diferite Contra: sunet cu personalitate viteza tranzientilor Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  15. O formație cu un final extrem de romantic. Știu că la ultimul album LAUGHING STOCK directorul de producție a plâns știind că înregistrarea nu va fi vandabilă deși concepția era excepțională și că va fi ultima creație a grupului. Era prea înaintea vremurilor. Hollis sătul de mainstream nu a acceptat să facă compromisuri la viziunea sa artistică și așa s-a încheiat povestea. Doar câțiva ani mai târziu o altă formație prelua ștafeta și o dezvolta intrând și ea în istoria muzicii. E vorba de RADIOHEAD.
  16. Si as adauga (pe langa celelalte albume TT) si ultimul album scris de Mark Hollis (intitulat chiar "Mark Hollis"), care duce si mai departe experimentul Talk Talk. Hollis a fost un geniu al muzicii
  17. sa fi testat Audio Analogue Maestro Duecento, sa vezi acolo integrat de 61kg. Sunet de top, mai ales in combinatie cu Triangle Magellan
  18. Salutare, Detin un Home Cinema Samsung HT-J4550. Mi s-a defectat unitatea centrala (receiver-ul) in sensul ca se afla intr-un loop continuu de restart. Se afla de 1 an de zile in service si dupa foarte multe apeluri telefonice am inceput sa renunt la ideea ca va fi reparat de service-ul in cauza. Eu nu ma pricep deloc la electronica (Impedanta, RMS, Audio - HiFi), stiu doar ca imi place sa se auda un film sau o muzica bine. Poate este printre voi cineva care se pricepe si ma poate ajuta cu o recomandare de inlocuire a unitatii centrale. Nu ma intereseaza 3D-ul, Smart-ul, BlueTooth sau altele, ma intereseaza doar sa pot folosi in continuare boxele de la Home Cinema prin conectivitate HDMI de la Televizor (care este suficient de SMART cat sa acopere ce avea Home Cinema-ul pe el ca aplicatii) și care sa fie clasat in preturi decente. Pun aici un link catre aparat. Multumesc anticipat.
  19. Ma gandesc de cateva luni la acest album lansat de britanicii de la Talk Talk in anul 1988 la casa de discuri EMI. Muzica este complexa, imaginativa, atmosferica, cu un sunet organic, dar in acelasi timp greu de digerat pentru cineva putin obisnuit cu stilul Art Rock practicat de trupa. “Spirit Of Eden” este o perla rara in piata de muzica Pop Rock. Sfarsitul anilor ’80 a fost dominat de trupe incadrate in stilul New Wave / Romatic / Synth cum ar fi Duran Duran, Depeche Mode, Talking Heads, Blondie, The Cars, etc. Muzica acestora putea fi ascultata la radio, pe casetofon in masina, dansata in discoteci si vazuta la postul de televiziune MTV. Te poate interesa: Talk Talk au inceput ca o trupa implicata in acest curent lansand trei albume interesante. Primul a iesit pe piata in anul 1982 si poarta numele “The Party’s Over”, cel de al doilea se numeste “It’s My Life” si a aparut in anul 1984, iar cel de al treilea a fost lansat sub titulatura “The Colour Of Springs” in anul 1986. Succesul comercial al trupei incepuse sa prinda contur dupa lansarea celui de al treilea material discografic, cu toatea acestea, doi ani mai tarziu trupa a virat brusc catre un stil de nerecunoscut pentru un fan vechi al trupei. Sunetul, orchestratia, compozitiile, au o structura noua. Ai senzatia ca asculti o alta trupa. Stilul lor bazat pe sunete generate electronic si ritmuri pop, influentat de perioada New Wave / Synth, a fost reimprospatat si apoi transformat in ceva care urma sa le asigure o identitate bine delimitata si un loc in istoria muzicii. Muzica albumului este esenta sunetului avangardist de la sfarsitul anilo ’80. Aranjamentele orchestrale sunt constructii complexe de ritmuri pop mixate cu jazz, blues, rock psihedelic, invelite intr-o textura ambientala inovatoare. Daca pe celelalte albume muzica lor este un fel de ‘background music’, ceva de ascultat in masina, acum totul a devenit personal. Ascultatorul este invitat intr-o calatorie sonica complexa. Artistii experimenteaza adanc natura sunetului asemeni trupelor de rock psihedelic din anii ’70. Trupe ca Pink Floyd, Soft Machine, au incercat sa patrunda dincolo de suprafata sunetului in cautarea unui nou sens muzical. Douazeci de ani mai tarziu Talk Talk o apuca pe un drum asemanator si reusesc sa produca unul din cele mai interesante albume de la sfarsitul anilor optzeci. “Spirit Of Eden” este evaluat de critici ca fiind un album Art Rock. De asemenea, exista voci care il catalogheaza ca fiind primul album de post-rock din istorie. In opinia mea o incadrare de acest tip functioneaza asemeni unei bariere pentru un ascultator de muzica obisnuit. Din acest motiv va sugerez sa ascultati “Spirit Of Eden” fara a tine cont de modul in care este etichetat. Lasati muzica lui sa curga prin camera fara prejudecati. Ascultati intregul material discografic. Doar asa veti putea patrunde magia celor sase compozitii. Va promit o muzica tulburatoare, experimentala, plina de semnificatii, inregistrata impecabil. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  20. Salut! Depinde foarte mult de scopul utilizarii. Bineinteles ca daca adaugi inca un subwoofer o sa obtii un plus de putere insa calitatea sunetului nu se va imbunatati. Daca sistemul este folosit pentru sonorizari nu pot sa iti ofer un sfat, nu ma pricep la acest capitol. Daca doresti insa sa obtii un sistem pentru acasa, iti recomand sa renunti la subwooferele pe care le ai acum si sa te orientezi catre un brand hi-fi, care sa puna in primul rand accent pe sunet, de exemplu Rel, SVS sau Martin Logan.
  21. Remus

    3 subwooferi

    Buna seara,ma scuzati ca va deranjez cu o intrebare. Am 2 subwooferi activi EV ZXA1 si as vrea sa mai adaug in sistem un EV EKX-18SP,.Credeti ca va fi ok? Ma refer la cresterea puterii,a calitatii sunetului? Multumesc
  22. Nu de multe ori avem ocazia sa luam contact direct si sa pipaim, mirosim un produs finit gandit si executat cap-coada in pitoreasca noastra tara. Iar pentru un domeniu atat de restrans cum este high-end audio, cu atat mai putin poti lauda creatori autohtoni, intrucat, cum bine stiti unii dintre voi, ii cam poti numara pe degetele de la o mana. Pe de alta parte nici cantitatea nu a fost vreodata garantul calitatii, asa ca eu unul eram nerabdator sa fiu din nou face-to-face cu un produs audio 100% autohton, iar pentru mine face-to-face inseamna acasa, in sistemul si mediul pe care il cunosc cel mai bine, si unde – probabil ca cei mai multi dintre voi – pot aprecia cat mai onest avantajele si dezavantajele unui produs. Acum cateva luni luasem un prim contact cu Wavelight DAC in showroom-ul distribuitorului din Bucuresti, cand un amic era curios de o comparatie la cald intre produsul Rockna si Analog DAC de la MSB, insa fiindca la acea auditie m-am nimerit pe final, nu am apucat sa imi fac o idee coerenta despre aparatul made in RO, si mi-am zis ca astept o ocazie in care sa pot lua o mostra acasa sa ma pot juca cu ea in voie. Din pacate pentru mine si din fericire pentru Nicolae “Nucu” Jitariu, creierul si sufletul din spatele Rockna si Audiobyte, mostrele respective s-au dat ca painea calda, asa ca nu am mai apucat sa imi satisfac curiozitatea la momentul respectiv. Ocazia a reaparut zilele trecute, cand am avut o discutie telefonica cu Nucu, pe care il stiu de vreo 15 ani, si in urma careia am ajuns la concluzia ca nu ar strica sa profit de rezolutia noilor mele boxe cu un test cu un DAC cu adevarat high-end, complet gandit si executat de Nucu & Co. Trebuie sa va marturisesc ca de la despachetare am avut un feeling asa de mandrie, cam genul ala de sentiment pe care il incerci cand nationala de fotbal se califica intr-un turneu final, sau cand vezi vreun actor roman in vreo productie de la Hollywood, intelegeti voi… Spun, uite domnule, ceva de calitate facut in tara asta a noastra! Si chiar am fost foarte placut impresionat de calitatea executiei, design minimalist si elegant, totul cu o lucratura impecabila. Scotand aparatul din cutie si din “cagula” plusata ai cu adevarat impresia unui obiect lucrat cu cea mai mare seriozitate, mufele, afisajul, finisajul carcasei inspira si respira toate calitate maxima. Fiindca mi-a ajuns dimineata destul de devreme, aparatul era foarte rece, asa ca a trebuit sa “indur” vreo 2 ore aclimatizarea. Nu sunt cel mai rabdator om de pe planeta, ba din contra, insa ca sa mai treaca un pic timpul, am instalat driverele de windows 10 pe laptop si pluginurile de DSD pentru Foobar pe care am descoperit ca dupa ultimul refresh de SO le neglijasem. Dupa ce aparatul a ajuns la o temperatura normala, am cuplat si alimentarea, cablul USB, interconectul catre amp-ul integrat Cyrus si, cum se spune, i-am dat drumul. Comparatiile directe le-am putut face cu partea de DAC si pre din integratul Cyrus, dar si cu un alt streamer/DAC/pre de la Aurender, precum si un streamer/DAC de la Simaudio, despre care voi mentiona mai jos. Nu am sa insist pe descrierea tehnica a aparatului, sau pe formatele audio suportate, am sa zic doar ca este compatibil cu PCM pana la 32/384k si DSD512 pe USB si I2S, si 24/192k & DSD64 pe restul intrarilor digitale, mai putin pe optic. Asta inseamna ca sunt destule motive sa se te gandesti la pachet Wavelight cu un streamer de la Rockna sau Audiobyte pentru a beneficia de avantajele tehnice dar si sonice I2S. Gasiti detalii pe site-ul Rockna. Parerea mea este ca renuntarea la solutii chip-based si implementarea in-house a unei pretentioase solutii FPGA/R2R arata determinarea lui Nucu de a pleca – conform filosofiei marcii – de la o premiza tehnica cat mai apropiata de perfectiune. Ce a iesit? Eu zic ca a iesit ceva spectaculos, care atesta experienta de peste doua decenii a lui Nucu in domeniul manufacturii audio hi-fi/hi-end. Chiar de la primele piese ascultate am remarcat cele doua trasaturi principale ale aparatului: Dinamica cu D mare, si neutralitate exceptionala. Te poate interesa: Am avut privilegiul sa ma numar printre cei – probabil foarte putini – care au putut testa acasa, pe indelete, cred ca sute de componente audio, si pot spune ca de ceva timp aparatele corecte si performante din punct de vedere sonic nu sunt neaparat de gasit prin prisma pretului de lista. Stiam solutiile tehnice utilizate de Nucu de-a lungul timpului in sursele lor, si ascultasem aparate Rockna si in showroom si acasa, in diverse combinatii, uneori participasem la testele din timpul proceselor de dezvoltare, asa ca asteptarile erau destul de mari, insa pot spune ca Wavelight mi-a depasit asteptarile. E drept, fara ceva experienta in auditii, un sunet neutru si foarte dinamic poate parea lipsit de factorul wow, intrucat de cele mai multe ori coloratiile si compresia, mai ales la inceput de drum, ne pot pacali usor. Pe de alta parte eu prefer in ultima vreme sa cataloghez simplu un aparat in doua categorii: imi place sau nu imi place. Rockna Wavelight a intrat fara dubii in prima categorie. Am testat Rockna in combinatiile urmatoare: Laptop Win10 cu driver USB Audiobyte cu Tidal Hifi sau Foobar ca playerprin cablu USB asincron Crystal USB standard de la Crystal Cablecatre Rockna wavelight DAC/pre apoi prin cablu interconnect single ended Neotech NEI3001 in etajul final al lui Cyrus 8-2 DAC - amplificator integrat, alimentat si de PSU upgrade PSX-R2, apoi prin cablu de boxe Piega cable 3 catre incintele Bowers and Wilkins 805 D3. Cablurile de alimentare pt cele doua Cyrus sunt de fabricatie Chord, iar cel de la Rockna un DIY. Aparatele stau pe un rack Naim Fraimlite cu 2 etaje iar boxele stau pe standuri KEF Reference stand si au o decuplare mecanica cu o solutie Project damp-it. Am avut la dispozitie si un final cu arhitectura diferentiala, anume Simaudio Moon 330A, conectat printr-un cablu balansat Neotech NEI 3002, astfel incat am putut sa utilizez si iesirile diferentiale ale lui Wavelight, iar Nucu mi-a confirmat ca potentialul maxim al DAC-ului pe partea de iesire se obtine numai asa. Alternativ am mai folosit in locul redarii de pe laptop+Wavelight un streamer/DAC/pre integrat de la Aurender, anume modelul A100, fie ca aparat “cu totul” fie doar ca streamer prin iesirea USB asincron, sau cu DAC-ul Simaudio Moon 280D(cu streamer Mind2 integrat)pe iesirile single-endedsi am facut comparatii si cu solutia “de baza” laptop+DAC/pre din Cyrus 8-2 integrat. Tot alternativ am mai folosit ca si transport digital iesirea SPDIF coax din CDP Creek CD50-mk2 prin cablu digital Chord. Piese de test: Melody Gardot – Who Will Confort Me – album “Live in Europe” Metallica – Devil’s Dance – album “Reload” Abdullah Ibrahim – District Six – album “African Magic” Gina Sicilia – It Wasn’t Real – album “It wasn’t real” Acum ceva timp am fost in mod pozitiv socat de Melody Gardot cu ocazia achizitiei unui concert pe bluray. Muzica pe paine si un control al audientei demne de artisti cu mult mai multa experienta. Asa ca live-ul audio dintr-un mix din turneul din 2017 din Europa nu avea cum sa nu imi placa. In special piesa “Who will Confort Me”. Pentru un sistem audio este usor de vazut unde faulteaza pe o inregistrare live bine facuta cu multi muzicieni (deci multe instrumente) si o voce feminina foarte particulara. Stiam piesa foarte bine si o tot ascultasem in ultima saptamana de destule ori, asa ca punand Wavelight la treaba nu mi-a fost greu sa remarc dinamica crescuta si timbrul neutru, si in genere, sunetul vioi cu mult timing dar in acelasi timp totul prezentat relaxat, ca si cum aparatul nu se forteaza sa redea nicio nota sau niciun instrument. De remarcat sunetul crispy al cinelelor si fusurilor, fata de care eu am o mare obsesie sa sune cat mai real. Sunt familiarizat cu sunetul natural neamplificat de kit de tobe de la sesiunile de fun-jam la care mai particip uneori alaturi de diversi amici, asa ca imi este usor sa evaluez acest sunet. De altfel, eu personal nu pot asculta muzica fara timing corect, fiind mare devorator de rock si metale. Asa ca o piesa precum 'Devil’s Dance' semnata Metallica este buna pentru ascultat flow-ul “just right” si de verificat controlul si atacul, chiar daca este o piesa din perioada mai slaba dpdv creativ al trupei. Pot spune ca se vede ca si Nucu este rocker pe dinauntru. Cu Wavelight avem slam si juice fara limitare, si se pot asculta metale cu multa relaxare, datorita separatiei foarte buna, atribut datorat evident si dinamicii de exceptie. Lars si Jason incep “asaltul” cu sectia ritmica si deja simti groove-ul in stomac. Wavelight iti da impresia ca a mai “sapat” in mix si a mai scos ceva in plus din frecventele joase si apoi James & Kirk intra cu chitarile ESP, cu soundul acela fabulous trade-mark Metallica, sunet care, daca un aparat nu este construit corect, sau nu se “pupa” cu restul sistemului, va suna anemic, spart sau lesinat. Pe Wavelight avem exact opusul, deci stam foarte bine, cred ca James & co ar fi fost multumiti sa isi auda creatia pe un sistem cu Wavelight ca si convertor digital/analog. Am zis de multe ori ca dintre toate instrumentele pianul mi se pare cel mai greu de redat. Toti am avut ocazia sa auzim acest sunet in viata in mod direct, neamplificat si nealterat, si senzatia respectiva este dupa mine greu de egalat intru totul de un lant audio. Asa ca fiecare micron auditiv care ma apropie de sunetul ideal de pian este un pas inainte, si cu albumul live al lui Abdullah Ibrahim prin Wavelight pot spune ca m-am apropiat mai mult decat doar cativa microni. Atacul si decay-ul si acea presiune acustica de la inceputul piesei sunt redate cu mult aplomb si textura pianului iese din mix in toata frumusetea ei. Parca acum am inteles mai bine mesajul muzical al piesei desi si acesta este un album ascultat de zeci de ori pe zeci de sisteme. Pe Gina Sicilia am descoperit-o destul de recent, cred ca prin aprilie anul asta, cautand prin “similar artists” la nu mai stiu ce cantareata de blues/soul/jazz. M-a atras instant timbrul Ginei si senzatia aceea ca pune tot sufletul in interpretare. Piesele ei sunt o combinatie de blues, soul cu pop si jazz totul intr-un fel de American mix destul de original si – dupa mine – foarte, foarte placut. Fara sa fie o inregistrare de exceptie dpdv sonor, piesa omonima de pe albumul din 2013 “It wasn’t real” este o buna introducere in stilul acestei artiste care, pe mine unul, m-a convins. Din aprilie si pana acum am putut asculta piesa asta pe multe echipamente, si pot spune ca cele mai mari revelatii relativ la timbrul Ginei le-am avut odata cu achizitia boxelor 805 D3, niste performere extraordinare pe parte de voci, si, a doua oara acum, cu introducerea lui Wavelight in sistem. Pana la urma cel mai dificil instrument de redat ramane tot vocea umana. Faptul ca am descoperit noi inflexiuni si un nou “aer” pe inregistrarea asta ma face sa fiu convins ca impresia initiala despre caracterul sonor al lui Wavelight a fost corecta, chiar este un produs ce apartine fara dubiu zonei hi-end adevarate. Concluzie Recomand ascultarea acestui DAC/preamp oricui interesat de un aparat extrem de bine realizat dpdv tehnic dar si extrem de bine reprezentat dpdv sonor. Pro: Sunet matur cu adevarat hi-end (dinamica excelenta, neutralitate timbrala, rezolutie foarte buna top to bottom, attack rapid si decay natural). Tehnologie de top (arhitectura R2R, decodare formate, intrari/iesiri, preamp activ). Manufactura impecabila, la nivelul sunetului. Contra: Lipsa telecomenzii fizice (exista o app pt Android/Apple pe Bluetooth, insa o telecomanda din metal masiv de aceeasi calitate cu aparatul este un “must” la nivelul asta de pret). Mi-as fi dorit anumite intrari dublate (de ex inca o intrare SPDIF coax). Pretul, nu e un produs ieftin. Articol scris de Catalin Mitu Catalin va fi un invitat permanent pe blogul HiFi Tech. El face parte din generatie de audiofili aparuta dupa anii '90. Experienta sa de aproape doua decenii si zecile de sisteme audio detinute fac parte dintr-un CV generos si reprezinta o recomandare solida pentru cititori.
  23. La prima vedere Accuphase E 800 nu este altceva decat un amplificator stereo de 50 wati in Clasa A. Japonezii sunt printre greii industriei audio asa ca acest nou aparat se adauga unei liste impresionante de produse iconice HiFi. Dar oare atat sa fie? Un alt amplificator construit cu cunoscuta lor minutiozitate si dorinta de autodepasire. Dupa ce am vazut pipait si testat E 800, am inteles de ce inginerii si tehnicienii Accuphase au fost si au ramas unii dintre cei mai buni constructori de aparatura audio HiFi. E 800 este provocator prin dimensiuni. Cantareste 36 kg, are o inaltime de 239 mm, o latime de 465 mm si o adancime de 502 mm. Arata ca un cuirasat de lupta pregatit sa strabata marile lumii in cautarea piratilor. Va spun cu mana pe inima, este cel mai mare amplificator integrat testat de mine in aproape doua decenii de pasiune HiFi. Dincolo de aspectul razboinic Accuphase E 800 reprezinta o declaratie de iubire pentru sunetul pur analogic. Solutia tehnica aleasa ofera un sunet perfect din toate punctele de vedere. Daca in cazul amplificatoarelor in Clasa AB distorsiunile sunt inevitabile la iesire, E 800, un amplificator in Clasa A, va avea la iesire un semnal care va fi o reproducere fidela a semnalului de la intrare, fara distorsiuni. Adaugati puterea herculeneasca a celor 50 wati @ 8 ohmi Clasa A (100 wati @ 4 ohmi) langa puritatea de neegalat a semnalului si aveti o privire de ansamblu asupra acestui King Kong electronic cu inima analogica. Design La exterior E 800 a primit o actualizare de design conform cerintelor secolului XXI fara a renunta complet la imaginea traditionala specifica marcii. Panoul frontal este din aluminiu anodizat gros si are o culoare aurie discreta. In mijlocul acestui bloc de aluminiu troneaza un panou negru. In interiorul acestuia gasim doua afisaje digitale cu leduri portocalii, care se misca in ritmul muzicii si indica tensiunea de putere utilizata pentru un interval de 50 dB. Deasupra lor pluteste sigla verde Accuphase, motiv de mandrie pentru fanii marcii. Panoul de control este ascuns de o trapa discreta. De aici putem selecta modul in care legam boxele, controla frecventele de bas si inalte, selecta DAC-ul intern, phono-ul de pick-up, inversa faza, schimba caracteristicile display-ului, etc. La stanga panoului frontal se afla un buton circular mare, perfect cizelat, cu care puteti selecta sursele si butonul On / Off. In dreapta panoului exista un buton geaman destinat controlarii volumului auditiei. Sub el gasim o conexiune pentru casti, un atenuator si un buton care deschide panoul de control. Spatele amplificatorului este negru si ofera o gama larga de conexiuni: 5 intrari analogice RCA, un set de conexiuni RCA Pre si Out, 3 intrari analogice XLR, o iesire Pre balansata, 4 perechi de conectori pentru boxe, etc. Pot spune cu certitudine ca japonezii s-au gandit la toate variantele posibile, chiar si la cele la care un utilizator obisnuit nu s-ar gandi. Interiorul E 800 este o constructie mono-bloc cu ambele canale sustinute de o singura sursa de alimentare toroidala si doi condensatori uriasi avand o valoarea insumata de 120 mii microfarazi. Etapa de iesire este in clasa A, preluata de la A 48, foloseste MOS-FET dispusi in configuratie paralela push-pull pentru a reduce impedanta de iesire si pentru a obtine o capacitate mai buna de conducere a boxelor. Factorul de amortizare, garantat de Accuphase, este minimum 1000 si este mai mare cu 25% fata de modelul E 650. Puterea nominala la E 800 (specificatiile despre puterea amplificatorului la Accuphase sunt intotdeauna corecte la japonezi) este de 50W la 8 ohmi, 100W la 4 ohmi si 200W la 2 ohmi. E 800 foloseste formidabilul control al volumului AAVA, care elimina toate rezistentele variabile din calea semnalului. In cazul E 800 inginerii japonezi au implementat chiar doua module AAVA pe canal. Practic volumul functioneaza ca un circuit complet echilibrat rezistent la zgomotul RFI intern si extern. Datorita acestei solutii, Accuphase pretind un raport semnal / zgomot mult imbunatatit, garantand un minim de 104 dB. De asemenea, inginerii de la Accuphase afirma ca datorita unor imbunatatiri de natura ergonomica al controlul de volum AAVA, rezolutia si controlul volumului sunt mult mai fine si precise comparativ cu fostul model de varf E 650. Auditie Sistemul de test a fost format din urmatoarele componente: NUC @ Audirvana @ Intona USB reclocker, Yamaha CDS3000 (folosit ca DAC), Aurender A100 (streamer), Accuphase E800, Marten Oscar Trio (boxe), Neotech DIY XLR, Vicol Audio cablu boxe. Muzica: Jonie Mitchell & Herbie Hancock – The Man I Love, Leonard Cohen & Herbie Hancock – The Jungle Line, Tool – The Pot, Anna Netrebko – Manon / Act 3 “Suis-je gentille ainsi?” The Man I Love Piesa debuteaza cu sunetul pianului peste care se prelinge vibratia molateca a unui contrabas. Vocea cantaretei Joni Mitchell intra in scena si incepe sa isi spuna povestea. Intimitatea si finetea scenei este perfect creionata. Sunetul este o combinatie intre frumusetea de gheata a diamantului si caldura verde a smaraldului. Muzica este luxurianta, bogata in detalii dantelate ce se aduna intr-o imagine sonora plina de superlative. A fost unul din rarele momente in care am simtit ca muzica are gust si miros. Stiu, pare o nebunie, insa vocea cantaretei parea sa fie compusa din sunete cu miros de ambra vanilata. In timpul acesta notele pianului se asezau cuminti asemeni vinului pe fundul unui pahar lasand aromele de ciocolata, cirese amare si piper sa respire peste papilele mele gustative. E 800 a reusist incredibilul. A legat firele invizibile ale fiecarui instrument intr-o imagine complet armonizata. Am folosit in destule situatii cuvantul realism pentru a descrie sunetul unui aparat sau al unui sistem audio stereo. Cu E 800 realismul este desuet, sunetul transcende simturile, capata valente eterice, se insinuiaza adanc in sufletul ascultatorului devenind una cu fiinta lui. E 800 nu este un simplu amplificator asa cum ati crede, este un parfumier care lucreaza cu sunete. In cazul lui, rezultatul muncii nu este depozitat intr-o sticla frumos ambalata, este lasat sa pluteasca in aerul liber oferind placerea absoluta. Te poate interesa: The Jungle Line Exista o frumusete invizibila si fascinanta in vocea lui Leonard Cohen in timp ce recita versurile pe inregistrare, iar pianul se simte ca o extensie a vocii, nu ca un instrument independent. Sunetul este asemeni unei sfere compacte, fara fisura, din care in mod misterios se inalta o voce grava si profunda. Am ascultat acest cantec de sute ori. Din nefericire au fost putine situatiile in care am simtit cum aceasta sfera compacta de sunet se deschide. Degetele de la o mana sunt suficiente pentru a numara momentele magice in care sunetul intunecat al inregistrarii s-a transformat in scantei de foc. Vocea lui Cohen este complexa, calda, baroca, luxurianta, dincolo de duritatea inregistrarii si asa trebuie sa se auda. E 800 a reusit intr-un mod minunat sa ofere glorie si maretie versurilor interpretate dramatic de Cohen. Cuvintele recitate s-au desprins din stramtoare digitalului, au spart coconul care le imprejmuia si s-au transformat in ceva real. Pianul lui Hancock a inflorit timbral. Sunetul a devenit elastic, dinamic si s-a dezvoltat progresiv in adancime. Atacul notelor a capatat accente viscerale in pasajele in care degetele preseaza cu putere clapele pianului. Extazul a fost complet in momentul in care am simtit notele joase ale pianului asemeni unui ciocan ce loveste cu putere cutia de rezonanta. Zecile de auditii in care toata aceasta energie se pierdea dincolo de urechi au disparut ca prin farmec. E 800 este biletul meu din primul rand, garantia ca nu voi pierde nici o nota, respiratie, suspin, din interpretare. The Pot Un amplificator bun ofera posibilitatea unei auditii cu volumul la maxim fara ca sunetul sa deranjeze. Asta am facut si eu cu E 800. Am vrut sa ma simt ca la un concert. Percutia a fost clara, adanca si bine definita, iar presiunea acustica m-a facut sa privesc ingrijorat catre peretii camerei si sa ma intreb. Oare se va crapa vopseaua? Chitara electrica a fost stralucitoare si plina de energie. Cu E 800 am putut simti fiecare strat, fiecare nota, nu un sunet compact cum primesc in cele mai multe situatii. Vocea lui Maynard a fost muscatoare, ferma, rock’n’roll, aproape palpabila. Sincer, nu ma asteptam ca un amplificator Accuphase se presteze atat de bine pe post-metal rock. Ma asteptam la un sunet placut, domolit, bun pentru ascultat rock vechi si blues electric. Nu a fost asa. E 800 a oferit toata furia electrica a unui concert de rock metalic. Suis-je gentille ainsi? Dulceata naturala, stralucirea si caldura vocii sopranei nascute in Rusia s-a revarsat in valuri peste camera. Am putut sa-i aud accentele rotunjite la finalul fiecarui cuvant, sa simt cum tonurile de baza se desfac progresiv in note pastelate ce indeamna la nostalgie. Notele inalte au fost clare si luminoase si mi-au permis sa ma bucur de puritatea neobisnuita a vocii ei angelice. Intreaga scena sonora a fost prezentata la o scara grandioasa. Vocile corului masculin au fost ferme si au oferit o culoare contrastanta tonurilor armonioase iesite din pieptul sopranei. Am fost fermecat iremediabil de muzica si m-am bucurat de fiecare secunda a acestei bucati din opera ‘Manon’ compusa de Jules Massenet. Concluzie Accuphase E 800 este cel mai bun amplificator integrat ascultat de mine. Din multe puncte de vedere acesta poate fi comparat cu o combinatie intre un preamplificator si un amplificator de putere stereo. Sunetul este absolut. Are energia si dinamica unui amplificator de putere si finetea detaliata a unui preamplificator. Cand asculti acest amplificator intelegi cu adevarat ce inseamna sunetul analogic in intreaga lui integralitate si cat de mult poti pierde din frumusetea muzicii. Pro: 50 wati in Clasa A puritatea sonica a unui amplificator in Clasa A sunet complet, te simti ca si cum ai asculta o pereche fomata dintr-un preamplificator si un amplificator de putere capacitatea de a oferi un sunet pe deplin analogic Contra: pretul ( peste 15 mii euro) media tinde sa fie usor dulce Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  24. Pe bancul de teste HiFi Tech au poposit frantuzoaicele Triangle BR07. Acestea fac parte din seria de boxe dedicate incepatorilor sau celor care isi doresc un sistem home cinema performant. BR07 este de fapt o boxa aproape identica cu modelul de raft, pe doua cai, BR03. Diferenta o face un difuzor adaugat pentru partea de bas, pentru ca boxa sa poata fi folosita in camera mari, dar si pentru a reduce presiunea la care este supus un singur difuzor in cazul in care trebuie sa acopere o gama de frecvente completa medii-bas. Eu am testat boxele intr-o camera de aproape 35 metri patrati. Boxele au fost asezate la o distanta substantiala de pereti: 2.5 m fata de peretele din spate si 1.18 m fata de peretii laterali. Din acest motiv nu au beneficiat de aplificarea suplimentara de pana la valori de +6 dB ce se obtine prin apropierea boxelor de peretii camerei. Cu toate acestea s-au descurcat onorabil si s-au incadrat perfect in specificatiile producatorului, francezii recomanda BR07 in camere cu dimensiuni de pana in 30 metri patrati. Un mare avantaj al acestor boxe este amplasarea fantei de bass-reflex in fata. Acest amanunt tehnic va permite sa pozitionati boxele foarte aproape de peretele din spate. Design Toata seria Borea beneficiaza de un design modern. In jurul difuzoarelor sunt montate inele argintii decorative, iar in jurul tweeter-ului gasim acelasi element plus doua mici tije care taie rotunjimile domului de matase oferind un efect vizual interesant. Nu am gasit informatii despre aceste elemente decorative plasate deasupra tweeter-ului. Posibil sa fie vorba de o ajustare fina a frecventelor inalte, dar fara informatii precise ma voi rezuma doar la a va atrage atentia asupra acestui amanunt de design. Seria Borea este disponibila in 4 culori: alb, negru, nuc si stejar deschis. Vizual, variantele in culoarea alba si stejar deschis arata spectaculos si te duc cu gandul la boxe aflate intr-o zona de pret superioara. Cutia boxei este construita din MDF cu grosime de 20 mm. Situatie comuna cu majoritatea boxelor aflate in aceasta categorie de pret. Boxa este asezata pe o plinta pe care trebuie sa o montati acasa. Operatiunea este foarte simpla. Castigul acestei plinte este atat vizual cat si acustic. Vizual, plasarea boxei pe aceasta plinta ofera o imagine eleganta. Acustic, plinta mareste spatiul dintre cutia boxei si podea scazand rezonantele. Tweeter-ul este de tip cupola de matase. Fanii Triangle ar putea fi surprinsi de acest amanunt, deoarece producatorul francez foloseste de obicei tweetere de tip goarna din titan si aluminiu. Conul difuzorul de medii are 16 cm si este construit din celuloza pura pentru a oferi un sunet neutru. Difuzorul de bas are aceeasi dimensiune si este construit din fibra de sticla. Fiecarea difuzor are propriul crossover pentru a pastra detaliile cat mai pure. Te poate interesa: Caracteristici tehnice Raspuns in frecventa: 44Hz-22kHz (+/- 3dB) Eficienta / impedanta: 91dB / 8Ω (5Ω - impedanta minima) Putere nominala: 120W Carcasa este ventilata cu un tunel bas-reflex asezat in fata Tweeter: cupola de matase de 25 mm Difuzor medii: con de celuloza de 160 mm Difuzor bas: con din fibra de sticla de 160 mm Finisaje disponibile: frasin negru, alb, nuc, stejar deschis Auditie Sistem de test: Innuos Zen Mini MK3 (streamer & DAC), Yamaha AS 701 (amplificator stereo), Triangle Borea BR07 (boxe), Supra (cabluri). Muzica: Jacintha – God Bless The Child, Frank Sinatra – My Funny Valentine, Metallica – Devil’s Dance. Jacintha Vocea cantaretei s-a simtit placut. Media si inaltele au cantat sincronizat, iar asta mi-a oferit senzatia unui puzzle sonic complet. Scara micro-dinamica este reprodusa frumos, sunetul are finete si curge usor catre ureche. Tweeter-ul de matase ofera o gama tonala lina, fara asperitati, reusind sa atinga chiar si unele subtilitati complexe ale vocii. Sunetul contrabasului are greutate si coboara suficient de mult incat sa ma pot bucura de energia lui lenesa. Notele sale rotunde se plimba prin casa oferind auditiei atractivitate si o energie benefica. Saxofonul pare sa se afle intr-o competitie a delicatetii cu restul orchestrei. Sunetul lui, desi are momente de stralucire, este complet lipsit de agresivitate. Pe durata auditiei nu am avut nicio clipa senzatia unui sunet artificial. Din contra, boxele ofera un sunet dulce – muzical. Frank Sinatra Batranul Frank a intrat in camera tinand un pahar de coniac in mana. Vocea lui transforma camera intr-un oras american de la inceputul anilor ’50. Ma simt ca un stundent care chiuleste de la ore pentru a il vedea pe Sinatra cantand la matineu intr-un teatru pe Broadway. Muzica este atractiva, vocea dumnezeaisca, viorile se simt de parca in jurul artistului ar zbura un stol de privighetori. Imaginea stereo are o dimensiune generoasa. Nu depaseste limitele scenei unui teatru muzical, insa ofera autenticitate inregistrarii. Undeva in spate se aud corzile unui contrabas. Vibratiile sonice se simt asemeni unui metronom muzical. Instrumentele si chiar vocea sunt ghidate de cadenta perfect masurata a contrabasului. Experienta auditiei este placuta si te face sa doresti ca acest cantec frumos sa nu se termine niciodata. Metallica La acest cantec am crescut volumul auditiei dincolo de 80 dB. Muzica rock fara o presiune acustica corespunzatoare este asemeni unei femei frumoase imbracata in haine in culori terne. Fiecare nota smulsa are o greutate si o autoritate pe care o pot simti cu intreg corpul meu. Toba explodeaza in interior, riff-ul de chitara este sclipitor si se avanta cu intreaga lui energie peste mobilierul camerei, vocea lui Hetfield atinge valori excesive. Sunetul este destul de natural, nu este colorat si nu este zugravit in culori atractive. Are o energie buna, usor temperata in varfuri, cu un bas convingator si destul de bine conturat. Exista cateva limitari in exprimarea de ansamblu. Ma refer la viteza de raspuns, tranzienti si la modul in care instrumentele sunt separate. Mi-ar fi placut o scena sonora atent conturata, sunetul de chitara sa fie agresiv si rapid, iar vocea lui Hetfield sa o simt asemeni unui glont ce paraseste teava unei pusti de asalt. In ciuda acestor nemultumiri finalul auditiei m-a gasit plin de energie cu dorinta de a asculta cantecul ‘Duality’ al celor de Slipknot, ceea ce am si facut. Concluzie Recomand auditia acestor boxe tuturor celor aflati in cautarea unor boxe cu un sunet generos la un pret rezonabil. BR07 sunt lucrate frumos, au un sunet satisfacator, basul este dinamic, media lipsita de coloratii evidente, iar inaltele sunt calde si placute. Pot fi asociate cu amplificatoare care nu costa cat o masina, chiar cu produse all in one de tipul Yamaha R-N 402D. Pro: pret & design sunet generos pe intreaga gama de frecvente bas suficient pentru o camera pana in 30 metri patrati inalte placute presteaza identic indiferent de muzica ascultata Contra: viteza & rezolutie medie Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
  1. Încarcă mai multă activitate
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.