Sari la conținut
HiFi Tech
  • Audiophile Blog

    • HiFi Tech
      In acest articol incerc sa va impartasesc experienta mea legata de amenajarea unei camere de auditii folosind ca model raportul matematic cunoscut sub numele de golden ratio.  
      Daca sunteti preocupati de modul in care sistemul vostru audio stereo / multicanal interactioneaza cu acustica camerei, sunt sanse mari sa fi intalnit termenul golden ratio. Acesta este folosit pentru a defini o proportie matematica, este cunoscut inca din antichitate si are valoarea de 1,61. Vechii matematicieni, cum ar fi Pitagora sau Euclid, au studiat proprietatile ‘golden ratio’ datorita aparitiei sale frecvente in geometrie. Euclid a studiat indeaproape acest raport oferind prima definitie. El a examinat acest raport  in relatie cu un pentagon sau un dreptunghi, care poate fi taiat intr-un patrat si un dreptunghi mai mic cu acelasi raport de aspect. Golden ratio a fost folosit si pentru analiza proportiilor obiectelor naturale, precum si a sistemelor create de om si apare in unele modele din natura cum ar fi aranjamentul in spirala al frunzelor, cochilia melcului (boxele Nautilus Bowers & Wilkins sunt inspirate de acest raport), etc.
                                                             

      In  acustica termenul golden ratio defineste camera ideala de ascultare. In teorie aceasta camera actioneaza ca un ghid de unda si ofera ascultatorului un sunet in care rezonantele si reflexiile sonore nu domina distributia sunetului. Sunetul rezultat este natural, echilibrat, lipsit de interferente sonice. 
      De ce avem nevoie o asemenea camera cand ascultam muzica?
      Raspunsul la aceasta intrebare depinde de asteptarile noastre legate de sunet. O camera a carei contributie in sunet este mare, va face ca fiecare inregistrare sa sune ca si cum ar fi spatiul camerei. Informatiile despre spatiul inregistrarii, modul in care a dorit inginerul de master sa prezinte instrumentele, timbrul diferitelor instrumente, al vocilor, vor suferi o alterare. O camera de tipul golden ratio isi va pune amprenta asupra sunetului intr-o masura mai mica, permitand ascultatorului sa perceapa informatia muzicala originala, fara sa modifice caracteristicile  inregistrarii.
      Te poate interesa:
      Despre dimensiunea unei asemenea camera veti gasi o multime de informatii. Exista varianta greceasca, varianta folosita de inginerii de studio, varianta recomandata de diferitele site-uri ale unor firme de acustica. In ciuda multitudinii de versiuni exista o dimensiune a camerei de auditie recomandata de majoritatea celor implicati in industrie si anume: 3 metri inaltime, 4.87 metri latime, 7.92 metri lungime. O asemenea camera reduce la minimum problemele de presiune ale frecventelor joase si de asemenea reduce problemele legate de timpul de reverberatie. 
      Este aceasta dimensiune corecta pentru toate situatiile? Nu. Ar fi o camera buna pentru un studio de inregistrari, dar nu ar fi o camera buna pentru un home theater, pentru ca intr-o asemenea camera sunt amplasate mai multe boxe a caror energie are nevoie de mai mult spatiu.
      Pornind de la aceasta premiza am hotarat sa transform vechea mea camera de auditie intr-un spatiu apropiat de cel recomandat de specialistii in acustica ca fiind ‘the golden room ratio’. Initial camera avea urmatoarele dimensiuni: inaltime – 2.65 metri, latime – 4.65 metri, lungime – 10 metri. Conform raportului golden ratio dimensiunea camerei ar trebui sa fie: 2.65 /  4.26 / 6.86. Din motive obiective inaltimea si latimea nu aveam cum sa le modific. Am scurtat lungimea camerei la 7 metri construind un zid din rigips cu grosime de 10 cm. In interiorul placilor de rigips am introdus vata bazaltica cu proprietati absorbante, cu o grosime de 10 cm. Spatiul ramas in spatele zidului a fost transformat intr-un micut dormitor si o baie. Noua camera de auditie are dimensiunile urmatoare: inaltime 2.65 m, latime 4.65 m, lungime 7 m.
      Inainte sa ma apuc de modificat dimensiunile camerei, am masurat raspunsul camerei. Din pacate am pierdut mare parte din masuratori. Au ramas doar cele referitoare la frecventele joase, pana in 200 hz. O comparatie directa, in care sa apara intreg spectrul de frecvente audibile, ar fi aratat fara echivoc diferentele sonice cuantificate prin masuratori. 

      foto 1 – camera initiala
       
      foto 2 – camera dupa reamenajare
      In lipsa unei confruntari de date, am sa va impartasesc intr-o varianta condensata rezultatele acestui experiment din punct de vedere psihoacustic. 
      1. Schimbari substantiale in perceptia basului profund nu exista. Zona audibila este o idee mai asezata si curata, insa continua sa sufere in zona de energie si de perceptie temporala. Din acest motiv am aplicat un digital room correction.
      2. Restul spectrului sonor s-a curatat de rezonante, iar curba de reverberare raportata la timp s-a imbunatatit substantial. Castigul psihoacustic rezultat este tradus de creier printr-o imagine stereo detaliata, precisa, o pozitionare spatiale 3D superioara si o mai buna separare a instrumentelor. Un aspect foarte important pentru mine este  pastrarea caracteristicilor inregistrarii de catre sistem. Prin sistem inteleg combinatia camera, boxe, electronice. In noua camera diferentele de masterizare sunt foarte bine evidentiate si sunt sesizabile fara un efort constient. 

       
      A meritat sa construiesc o camera de auditii inspirata de raportul golden ratio? Creierul sprijinit de ureche si masuratori raspunde afirmativ. Audiofilul din spatele tastelor este fericit si se gandeste la noi provocari.
      Daca doriti sa imi adresati intrebari puteti sa o faceti pe pagina HiFi Tech la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

       
       

    • Rotel Michi P5 este un preamplificator,  phono MC/MM, amplificator de casti, DAC compatibil  MQA & DSD 512,  dezvoltat si construit de firma japoneza Rotel. Datorita colaborarii istorice cu britanicii de la Bowers & Wilkins multi pasionati isi inchipuie ca Rotel este o firma britanica. Nu este.    
      In anii ‘70, Rotel a fost unul din cei mai importanti producatori de componente hi-fi din Japonia. La vremea aceea aveau o reputatie solida pentru ca ofereau electronice la o calitate superioara la preturi rezonabile.  Cu toate acestea, pe masura ce tot mai multi producatori au intrat pe nisa audiofila, cota de piata a Rotel a scazut, astfel incat la inceputul anilor '90  compania a decis sa inceapa construirea de modele luxoase, pentru a concura impotriva unor firme precum Luxman si Accuphase pe piata interna si impotriva celor de la McIntosh si Audio Research pe scena mondiala. Pentru a reusi in aceasta piata extrem de competitiva Rotel au numit noile modele “Michi”. Nume ce poate fi tradus din japoneza in sensul de ‘calea cea dreapta’.  Modelele construite sub numele Michi erau fabuloase si aratau complet diferit vizual fata de toate celelalte produse Rotel.

      Dupa o perioada stralucitoare in anii ’90 marca a intrat intr-un con de umbra. La inceputul anului 2020 marca Michi a fost reinviata. Noile modele arata complet diiferit fata de anii ’90. Daca la inceput finisajele acestora erau o combinatie de gri metalic cu panouri laterale din lemn rosu, acum sunt toate finisate in negru mat cu un panou frontal de sticla, un mic ecran de calitate pe care sunt afisate diferite informatii si o telecomanda superba in simplitatea ei. In prezent numele marcii Michi este complet separat de Rotel, marketingul este pentru Michi, iar pe panoul frontal este afisat un singur nume, Michi. Daca va uitati in spatele aparatelor, veti gasi inscriptionat cu litere mici „By Rotel”. 
      Directorul general Peter Kao spune despre noile modele Michi. „Am folosit toti cei 55 de ani de experienta in proiectare si fabricatie pentru a crea cele mai bune produse ale noastre.”
      Michi P5 este un preamplificator complet. Include un DAC intern bazat pe cipuri AKM capabile sa decodeze 32 biti / 768 kHz cu suport MQA, DSD 512, fono de pickup MM / MC, Bluetooth cu suport aptX si AAC, amplificator de casti, intrari si iesiri balansate si nebalansate, plus un circuit complet balansat.
      La exterior designul P5 este minimalist: colturi usor curbate, carcasa eleganta din aluminiu anodizat, panou frontal din sticla, doua butoane simetrice de culoare gri si un ecran pozitionat central. Butoanele rotative stanga si dreapta sunt pentru selectarea intrarii si pentru alegerea volumului auditiei. Un mic buton incastrat de pornire / oprire se afla in centru, sub ecran. Toate functiile aparatului pot fi accesate folosind telecomanda. Carcasa P5 este construita din aluminiu anodizat cu o grosime de 4 mm. In fata aparatul este acoperit cu sticla securizata. Pe cele doua laterale sunt montate radiatoare. P5 se sprijina pe 4 picioare din aluminiu, proiectate la comanda, pentru a oferi un echilibru excelent intre rigiditate si maleabilitate.

      Dotarile lui P5 sunt maximizate. Exista un DAC incorporat, un preamplificator de pickup, un amplificator de casti . Exista chiar si comenzi pentru bas si inalte. Optiunile de conectare ale unei surse sunt complexe. Avem: CD, Phono, Tuner, Aux 1 și 2 și XLR 1 și 2. Partea de intrare digitala include S / PDIF in versiunile coaxiala (RCA) si optica (TosLink), precum și Ethernet, USB și Bluetooth. Aceste intrari sunt completate de o sursa de alimentare USB (pentru alimentarea unui streamer compact), o conexiune de 3,5 mm pentru un receptor la distanta IR standard din industrie, o antena Bluetooth, doua conexiuni de 12V. De asemenea, in spate sunt patru iesiri principale – cate doua iesiri nebalansate si doua balansate, o iesire mono subwoofer si o iesire RCA care ocoleste volumul P5. 
      In interior P5 arata ca o adevarata uzina. Sursa de alimentare este construita solid si este formata din patru condensatori mari si doua transformatoare, cate unul pentru fiecare canal. Filtrarea se face cu condensatori audio de calitate ESR si atinge un total de 18 000 µF. Alimentarea etajului analogic este separata de alimentarea etajului digital. Amplificatorul pentru casti P5 utilizeaza o sursa de alimentare independenta pentru a asigura o gama dinamica larga si separarea circuitului de toate celelalte circuite analogice si digitale. Regulatoarele de tensiune dedicate alimenteaza doar amplificatorul pentru casti. Greutatea aparatului este de 22,9 kg. ETC. As putea continua cu insiruirea caracteristicilor tehnice inca cel putin o pagina intreaga. Ma opresc, pentru ca nu imi doresc sa va plictisesc. Gasiti toate informatiile pe site-ul oficial Michi.
      Produsele Michi sunt asamblate manual intr-o fabrica din Zuhai, China. Designul mecanic al P5 a fost externalizat catre o firma de design industrial din Marea Britanie, iar acordarea sonora a fost realizata de o echipa de inginerie si proiectare Rotel cu sprijinul Bowers & Wilkins in Marea Britanie.

      Teste
      Am testat P5 folosind DAC-ul intern si partea de preamplificare. P5 a fost conectat la integratul Pass Labs 150 folosit ca putere stereo. Fara sa instalez un driver in Windows 10, DAC-ul a acceptat fisiere audio esantionate la 24 biti / 768 kHz. SACD-urile in format ISO au fost decodate in PCM 24 biti / 352,8 kHz (via WASAPI). Fisiere de muzica MQA si DSD nu am putut asculta. Dupa ce am instalat driverul dedicat ASIO am reusit sa ascult fisiere MQA & DSD 512. 
      Sistemul de test a fost compus din urmatoarele componente: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Michi P5 - DAC USB @ preamplificator; amplificator stereo folosit ca putere - Pass Labs Int 150; boxe audio – Focal Electra 1038 be; cabluri –  interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio.
      Muzica de test: Gazpacho – When Earth Lets Go (16/44.1), Arne Domnerus – Jazz at the Pawnshop (24/88.2), David Oistrakh – Beethoven Violin Concerto (FLAC – 24/96).
      Te poate interesa:
      Gazpacho
      P5 a redat inregistrarea cu o scena larga si suficient de cuprinzatoare. Definitia a fost precisa, toba a avut kick, chitara s-a simtit electrica, iar vocea a fost proiectata cu atentie in mijlocul scenei. Muzica rock a sunat ‘like a rock’, a avut energie si dinamica buna. Sunetele instrumentelor au fost clare, intime, cu un sunet visceral in momentele de crescendo. Fiecare lovitura in toba mare s-a izbit de timpane si mi-a strapuns camera cu note joase, palpitante. Timbrul vocii a fost usor diferit comparativ cu CDS3000. P5 ofera o voce neutra, superficial nazala, din care lipsesc o parte din detaliile ce creaza senzatia de caldura. Auditia albumul in ansamblu a fost savuroasa ca o prajitura cu crema de ciocolata.
      Arne Domnerus
      P5 a sunat foarte bine, oferind o bucatica de istorie muzicala inregistrata in zilele de 14-15 Decembrie,1976, pe doua maganetofoane Nagra. Mesajul alto saxofonului s-a simtit puternic, cu un ton bun si o dinamica rapida si realista. Redarea spatiala a sunetului a fost excelenta. Prin P5, fiecare instrument a fost descris ca o linie clara, distincta, usor uscata, cu tonalitati suficient de solide. Plasare instrumentelor a fost precisa si stabila. Imaginea tridimensionala a micutului bar in care a fost facuta inregistrare s-a simtit realist si convingator. La melodia “Take Five”, soloul de toba a fost uimitor. Notele de bas au avut energie si un atac uimitor. Decay-ul notelor a fost completat de armonici extinse, profunde si detaliate. Splendid! Din punct de vedere emotional muzica a avut o profunzime medie, dar a compensat prin impact si claritate.
      David Oistrakh
      O inregistrare de atmosfera. Banda de magnetofon de pe care a fost transferata informatia in format digital nu se afla in conditii optime, iar acest fapt isi pune amprenta asupra auditiei. Michi P5 reuseste sa recreeze atmosfera inregistrarii intr-un mod placut in ciuda neajunsurilor evidente ale transferului. Orchestra are amploare, este raspandita intr-o scena sonora mare, iar interpretarea la vioara a lui David Oistrakh este superba. Instrumentele orchestrei au fost corect plasate pe grupe,  oferind o reproducere fidela a scenei sonore. In timp ce ascultam muzica, puteam identifica usor in spatiul din fata mea pozitia instrumentelor. Vioara a balansat tonal intre momentele delicate, cu tenta idilica, si pasajele acute, usor agressive. Pe ansamblu P5 a creat un scena sonora profunda cu calitati spatiale excelente, dar a ramas dator pe partea de  muzicalitate. 
      Concluzie
      Marca Michi se intoarce dupa o pauza lunga cu o serie de produse electronice proiectate la standarde ridicate. Dincolo de performantele excelente, calitatea solida a constructiei si estetica moderna, P5 este o adevarata bijuterie. Caracteristicile  standard  ale lui P5 sunt : preamplificator , DAC, amplificator pentru casti, preamplificator  fono, conectivitate Bluetooth, etc. DAC-ul este compatibil cu absolute toate formatele digitale. Puteti sa ascultati muzica in format DXD, DSD 512, MQA. Puteti sa faceti upsampling folosind un soft extern la DSD 512. Puteti sa ascultati muzica la casti, pickup, folosind un streamer prin intrarea SPDIF sau un PC prin intrarea USB. 
      Daca sunteti in cautarea unui preamplificator bun, potrivit cu gusturile voastre, la un pret decent, Michi P5 ar trebui sa fie pe lista scurta. Adaugati restul de caracteristici (DAC, phono, etc) si este posibil sa va aflati in apropierea unui castigator.
      Pro:
      - pret
      - caracteristici diverse (preamplificator, DAC, fono, amplificator de casti)
      - compatibilitate extinsa cu formatele digitale audio (DXD, DSD 512, MQA)
      - calitatea constructiei
      - scena sonora buna
      - nivelul detaliilor excelent (raportat la pret)
      Contra:
      - sunetul are o tenta uscata
      - o anumita lipsa de muzicalitate
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       

    • “Violator”  este cel de al saptelea album Depeche Mode si a fost lansat pe 19 martie 1990. A fost un succes rasunator si este considerat unul din albumele de muzica iconice ale anilor ’90. Amintirile mele legate de acest album sunt inca vii. In anul 1990 eram un adolescent indragostit de rock. Cumva, subtil, posibil sa fi fost de vina canalul de muzica MTV, Depeche Mode mi-au intrat pe sub piele. Au fost una din putinele trupe non-rock acceptate in gasca mea de rockeri. Muzica lor se auzea la majoritatea petrecerilor, schimbam opinii despre trupa, chiar aveam prieteni ‘depesari’ cu care ardeam gazul in serile tarzii din parcul orasului Bacau. “Violator” se anunta ca un fenomen muzical inca de la lansare. Albumul a reusit sa inspire adolescentii intr-o masura atat de mare incat a dat nastere unei intregi miscari. Generatia MTV s-a imbracat la fel ca membrii trupei, a cantat, dansat, sarutat, chiar s-a despartit pe muzica lor. Cantecele de pe acest album au facut parte dintre imnurile lansate de MTV. “Personal Jesus”, “Enjoy The Silence”, “World In My Eyes”, “Policy of Thruth” au depasit statutul de simple cantece ascultate la radio sau la petreceri. Au devenit un mod de viata, un mesaj cu care pustimea se identifica.

      Cum a ajuns acest album sa fie iubit de o diversitate atat de mare de fani? 
      Cand “Violator” a fost lansat, o intalnire cu fanii la un magazin de discuri din Los Angeles unde organizatorii se asteptau sa fie cateva mii de fani, a ajuns sa atraga in jur de 17.000 de oameni. Trupa a fost fortata sa se retraga de la eveniment din motive de securitate, iar plecarea lor timpurie aproape a provocat o revolta. Depeche Mode erau pe val. Daca te plimbai pe strada era imposibil sa nu intalnesti grupuri mari de fani ai trupei pe care ii recunosteai usor dupa imbracamintea lor copiata de la membrii trupei.
      O radiografie muzicala a acestui album nu poate incepe fara compozitiile muzicale ale lui Martin Gore. Ritmul acestora curge fara efort creand o experienta sonica relaxata. Momentele cu un ritm linistit, profund, intunecat, sunt alternate cu pasaje in care ascultatorul simte nevoia sa danseze, sa isi miste intregul trup intr-un dans frenetic.  Martin a oferit materialul brut, tempoul de baza, insa cel care infrumusetat  ritmul primitiv cu aranjamente orchestrale desavarsite a fost Alan Wilder. Produsul final ofera ascultatorului un sunet aventuros, un mix intre sunetul synth-electro si indie rock, chiar grunge (asculta Personal Jesus). Tematica versurilor se afla in aceeasi zona a experimentului. Subiectele balanseaza intre religie, sex, perversitate si lirism emotional. Produsul livrat fanilor reuseste sa sune diferit, sa se rupa de traditia celorlalte albume, sa ofere o naratiune tonala complet noua. “Violator” este un material discografic extravagant de la un capat la celalalt.
       
      Primul single lansat a fost “Personal Jesus”. Cu Anton Corbijn in spatele camerei de filmat, Depeche Mode au starnit furtuna ce avea sa anunte albumul “Violator”.  Cantecul are la baza un ritm rigid, cu acorduri de chitara de blues rock & grunge peste care se aude o toba sparta si vocea unduitoare a lui Dave Gaham. Versurile, simpliste la prima vedere, ascund de fapt un mesaj subtil-pervers ce aminteste de partea intunecata  a sexualitatii umane. 
      Urmatorul single a fost “Enjoy the Silence”. Un cantec in care dragostea este prezentata din ipostaza unei relatii linistite si echilibrate. Acele momente  tandre in care tacerea creaza o legatura profunda intre cei doi parteneri si lumea inceteaza sa mai existe. Versurile melancolice in combinatie cu sunetele luxuriante ale sintetizatoarelor si vocea linistita a lui Dave, alaturi de imaginile lui Anton Corbijn, au transformat acest cantec in cel mai mare succes al trupei.
      Te poate interesa:
      Fiecare melodie din acest album cu 9 piese nu o sa va dezamageasca. Aranjamentele muzicale stimuleaza  in aceeasi masura creierul si trupul, iar versurile te provoaca sa gandesti, sa cauti dincolo de aparentele uneori simpliste.
      In anul 2020, “Violator” a fost clasat pe locul 167 de revista  Rolling Stone in lista cu cele mai bune 500 de albume din toate timpurile.
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       
       

    • A-S1200 este un amplificator integrat stereo cu tehnologie mosfet construit de firma japoneza Yamaha. Interiorul acestui aparat este un exemplu de perfectiune japoneza. Tehnologie fara compromisuri, ar spune unul din amicii mei audiofili. Etajul de alimentare este compus dintr-un transformator toroidal masiv  de 625 VA si 4 condensatori uriasi de 18 000 uF. Etajele de amplificare ale fiecarui canal sunt complet separate. Acestea sunt amplasate in interior pe cele doua laterale si sunt racite cu ajutorul unor radiatoare generoase. Partea superioara a amplificatorului este perforata si are aspectul unei grile de racire pe intreaga zona unde se afla radiatoarele. “Conceptul de masa mecanica”aplicat la fratele mai mare, AS3200, il gasim implementat si aici. Transformatorul de putere, condensatorii si radiatorul sunt insurubate direct pe sasiu, iar asta permite o reducere drastica a vibratiilor. De asemenea, pentru transmiterea semnalului, Yamaha A-S1200 foloseste cablu de cupru OFC de inalta puritate cu diametrul de 2 mm.

      In ultimii ani Yamaha a lansat o gama larga de solutii care combina  valorile pe care le asteptati de la un produs HiFi de inalta calitate. Dintre acestea, mentionez seria de amplificatoare purtand acronimul AS si playerele SACD / DAC USB lansate sub acronimul CDS. Succesul relansarii Yamaha este un mix intre tehnologiile audio contemporane si traditia celor 50 ani de activitate in domeniul HiFi. Eu am descoperit aceasta serie extraordinara acum 4 ani cand am cumparat un CDS2100. La vremea aceea cautam un player universal care sa ofere suport  CD / SACD dar sa poata fi folosit si ca DAC conectat la un PC folosind un cablu USB. Experienta pozitiva cu CDS2100 s-a transformat intr-un upgrade la superbul CDS3000 doi ani mai tarziu.
      A-S1200 este un amplificator cu un design exterior care aminteste de perioada de glorie a HiFi-ului, epoca vintage audio asa cum este cunoscuta de majoritatea pasionatilor. Carcasa este construita din aluminiu solid  pentru a preveni vibratiile care ar putea deteriora sunetul. Partea frontala este acoperita cu vumetre si butoane ce amintesc de designul vintage. Partile laterale sunt finisate cu lemn lacuit negru. Conectorii cu surub dedicati boxelor sunt mari si sunt taiati din alama cu puritate ridicata. Yamaha A-S1200 are trei linii de intrare, un preamplificator phono compatibil cu doze MM si MC, o iesire pre si o iesire principala. Frontal, aplificatorul este dotat si cu o conexiune pentru casti.  
      Va marturisesc sincer, A-S1200 arata exceptional indiferent de gusturile personale. Adaugati pretul rezonabil la care este listat, dotarile de exceptie (phono MM/MC, amplificator de casti) si o sa realizati ca avem in fata un adevarat ‘hidden gem’.  
      Te poate interesa:
      Specificatii tehnice
      Putere: 90 W - 8 ohm, 150 W  - 4 ohm  Raport Semnal Zgomot: CD – 110 dB, Phono MC – 90 dB, Phono MM – 96 dB Factor amortizare: > 250 (1 kHz, 8 ohm) Raspuns in frecventa: +0, -3 dB (5 Hz-100 kHz) Abatere de egalizare RIAA: +/- 0,5 dB (MM/MC) Dimensiune (L x I x A): 435 x 157 x 463 mm Greutate: 22 kg Teste
      Am testat AS1200 in urmatorul sistem: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; DAC USB – CDS3000; boxe – Focal Electra 1038be; cabluri – Kimber Kable, Vicol Audio.
      Muzica de test: GoGo Penguin – Man Made Object; Carmen Gomes – Sings The Blues; Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra – Beethoven Piano Concerto no.5
      GoGo Penguin
      Primul lucru care te loveste este viteza. Ciupiturile contrabasului se deplaseaza prin spatiu accelerat fara a se amesteca. Este o adevarata placere sa asculti un instrument atat de greoi prin acest amplificator. Sunetul are nerv, este electric, iar basul are un kick fantastic. Toba mare este  reala, palpabila. Simti fiecare lovitura direct in plex. Zgomotul combinat dintre corpul tobei si vibratiile produse de pielea intinsa la maxim transcende realitatea unei simple auditii. Ma simt la unul din concertele de jazz organizate de mine pentru Copper’s Pub acum 2 ani. Sunetul pianului se desface in note lungi, vibratii sonice ce tranziteaza camera oferindu-mi senzatia unui spatiu lipsit de pereti. Ma simt ca intr-o catedrala inchinata jazz-ului. Impresia sonica de ansamblu este pozitiva cu o singura mentiune, instrumentele sunt usor amestecate. A-S1200 nu are precizia amplificatorului Pass Labs Int 150, nici nu are cum. A-S1200 este listat la aproximativ 2000 euro, Pass Labs a fost listat in Europa la peste 8000 euro.

       
      Carmen Gomes Inc
      Vocea familiara a cantaretei Carmen Gomes a sunat foarte clar si neprocesat. Sunetul a fost stralucitor, corect directionat catre microfoanele pozitionate sa surprinda imaginea de ansamblu a scenei. Sunetul s-a remarcat printr-un sentiment de delicatete frumos desenata, a fost corect articulat si m-a indemnat sa ascult cu atentie inregistrarea. Detaliile muzicale au fost prezentate cu sobrietate, fara inflorituri, iar  transparenta si dinamica la un nivel scazut al auditiei s-a manifestat fara efort. Semnalul muzical, masterizat in DXD (352.8 kHz @ 24 biti) pe o consola Merging Technologies, a curs prin A-S1200 catre boxe aproape transparent. 

       
      Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra
      A-S1200 impreuna cu boxele Focal au facut tot ce au putut sa imi prezinte aceasta inregistrare cat mai putin alterata. Prospetimea este cuvantul cheie. Minnaar se joaca cu pianul foarte abil si exista un sentiment real de muzica de camera. Pasajele linistite sunt intunecate pana la limita insuportabilului, nu exista zgomot de fond, doar tacerea perfecta a digitalului. Din acest punct de liniste absoluta se nasc impulsurile sonice ale orchestrei oferind o prezentare spatiala desavarsita. Sunetul pianului balanseaza intre momentele ce amintesc de gratia unui balerine si pasajele dinamice in care prezenta sa se simte cu incisivitate. Timpanele sunt convingatoare si se deschid in intregime in spatiul camerei. Sunetul lor se intinde pe deasupra orchestrei mascand partial spectrul sonor acoperit de instrumentele cu coarde si de suflat. Viorile, violoncelele, impresioneaza cu a lor atingere delicata. Un flaut si un oboi isi fac simtita prezenta in randurile din spate ale orchestrei. Notele lor sunt pastelate, fine, asemeni atingerii matasii. Ma simt de parca as fi muscat dintr-o piersica si intregul alai de arome imi inunda papilele gustative. Intreaga orchestra este asemeni unui stup de albine ce rezoneaza intr-un tot unitar la comanda dirijorului. Totul pare gandit sa ma tintuiasca lipit de scaun si sa imi ofere o farama nirvanica de placere muzicala pura. Senzatia unei oarecare lipse de precizie s-a pastrat si pe aceasta inregistrare. Nimic cu adevarat suparator. Am convingerea ca pentru majoritatea ascultatorilor acest amanunt va fi invizibil.

      Concluzie
      A-S1200 este o supriza entuziasmanta. Pastrand proportiile si raportand acest aparat  la pretul de lista, A-S1200 este unul din cele mai bune amplificatoare stereo integrate ascultate de mine in ultimii ani. Este construit impecabil. Componentele din interior sunt de calitate. Zvonurile citite pe diferite forumuri soptesc ca totul este manufacturat in Japonia si apoi asamblat in Malaesia. Designul exterior are tot ce este mai bun din epoca audio vintage. Sunetul este solid, fluid, energic, organic, neutru cu o usoara tendinta calda. La pretul de 2000 euro este greu de gasit ceva similar. Daca gasiti un asemenea amplificator, va rog sa ma anuntati. Voi face tot ce este posibil sa scriu in HiFi Tech despre descoperirea voastra.
       
      Pro:
      Pret Design exterior Constructie interioara, calitatea componentelor folosite Sunet mare / audiofil / holografic Capacitatea de a conduce boxe destul de dificile Dinamica buna Phono MM/MC incorporat Contra:
      Lipsa preciziei pe anumite inregistrari Sunt sanse sa nu se descurce cu boxe care coboara sub 4 ohm. (de obicei acestea sunt boxe foarte scumpe, mult peste gama unui amplificator de 2000 euro) Va astept cu intrebari, opinii,  in sectiunea dedicata comentariilor aflata sub articol sau pe Facebook.
       
      PS:
      In urmatoarea perioada nu voi publica articole despre aparatura HiFi. Camera de auditii va trece printr-un proces de ajustare a dimensiunilor. Tinta propusa este atingerea unor dimensiuni apropiate de ceea ce acusticienii numesc 'golden ratio'.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
       
       

    • Spotify a anuntat astazi (22 Februarie) planurile de lansare a unui nou serviciu de abonament high-end, numit Spotify HiFi, impreuna cu alte noi functii, inclusiv oferte de continut noi si diferite functii destinate creatorilor de continut. Compania a declarat ca Spotify HiFi se va lansa la sfarsitul acestui an. Abonatii Spotify Premium de pe anumite piete vor putea sa asculte muzica in format audio fara pierderi, la calitate CD (16 bit @ 44,1 kHz), chiar de anul acesta.
      Stirea a fost anuntata pentru prima data la evenimentul online Spotify, „Stream On”.
      Spotify a declarat ca streamingul de muzica la calitate CD  a fost solicitat in mod constant de catre utilizatori. Spotify a mai spus ca serviciul HiFi va functiona pe mai multe dispozitive, inclusiv pe boxele compatibile Spotify Connect. Pentru a face Spotify HiFi cat mai accesibil, purtatorul de cuvant a anuntat ca se lucreaza cu unii dintre cei mai mari producatori de boxe audio din lume.
      In acest moment nu sunt cunoscute preturile, data lansarii sau zonele unde acest tip de abonament va fi disponibil. Inteleg ca abonamentul va costa mai mult comparativ cu oferta Premium.
      Te poate interesa:

      De asemenea, compania a oferit astazi o actualizare a programelor sale artistice existente, mentionand ca a adaugat 76.000 de artisti noi si a subliniat deschiderea companiei pentru ajutorarea tinerilor artisti. In acest sens compania a creat instrumente noi cum ar fi Enhanced Albums, Stories & Clips. De asemenea, au amintit de Spotify Canvas, spunand ca elementele vizuale care insotesc o piesa, sunt acum disponibile pentru toti artistii Spotify.
      Spotify a anuntat planuri noi de expansiune, explicand ca in urmatoarele zile se va extinde pe noi piete. In urma expansiunii peste un miliard de oameni vor avea acces la serviciul de streaming.  
       

    • In primul articol am descris problemele acustice ale unei camere de auditii normale si cum le putem imbunatati folosind Digital Room Correction. In partea a doua am sa explic cum putem implementa DRC folosind un player audio bit perfect. 
      Totul incepe cu masurarea raspunsului camerei de auditie folosind un soft dedicat (REW), un microfon si un laptop. Rezultatele se vor prezenta sub forma unor grafice detaliate (vezi primul articol). Urmeaza aplicarea corectiilor pentru liniarizarea raspunsului camerei. In articolul de astazi explic cum facem acest lucru folosind Audirvana @ TDR Nova GE sau Roon cu al sau DSP intern. 
      Te poate interesa:
      Recapitulare
      Implementarea  DRM aleasa de mine este inspirata de teoria celor de la Harman & Kardon. Propunerea lor are la baza un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. 
      Pornind de la aceasta idee suntem atenti la urmatoarele aspecte:
      Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga
      Aplicare practica
      In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase, ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvențe inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.
      Varianta Harman & Kardon este preferata mea. Voi puteti folosi o alta abordare pe care o considerati potrivita. 
      Implementare DRM folosind Audirvana
      Utilizatorii de Audirvana vor avea nevoie de un DSP compatibil separat. Eu am ales TDR Nova GE pentru simplitatea sa intuitiva. Softul poate fi utilizat dupa ce este implementat in nucleul functional Audirvana. Pentru a va usura munca atasez imagini cu etapele instalarii.
       

      Dupa ce TDR Nova a devenit parte integranta Audirvana, deschideti interfata si alegeti frecventele pe care doriti sa le modificati. Sfatul meu este sa aplicati metoda Harman & Kardon. TDR Nova poate fi utilizat gratuit intr-o varianta redusa cu doar 4 benzi de egalizare si o parte din posibilitatile de procesare ale sunetului, sau in varianta platita cu 6 benzi de egalizare si acces complet la procesarea sunetului. TDR Nova GE ajusteaza volumul intern (numit si gain) in functie de actiunile noastre pentru a preveni aparitia clipping-ul digital, iar asta este de mare ajutor pentru cineva lipsit de experienta.


       
      Daca doriti o extindere la 6 benzi de egalizare, plus o procesare extinsa, trebuie sa cumparati softul. Va sfatuiesc sa vizionati clipurile de prezentare urcate pe YouTube de Tokyo Dawn Records. Aici o sa gasiti informatii aprofundate despre soft. O implementare corecta DRM nu se poate realiza fara putin studiu.
      https://www.youtube.com/watch?v=1CHFv4mWQYM&feature=emb_logo
       
      Implementare DRM folosind Roon
      Utilizatorii de Roon se vor bucura sa afle ca acest soft are inclus un soft DSP. Deschideti DSP-ul, activati ‘Headroom Management’, bifati o valoare de -3 dB pentru a evita clipping-ul digital, deschideti ‘Paramentric EQ’, alegeti frecventele asupra carora doriti sa actionati. Aplicati metoda Harman & Kardon. Salvati. 
       
      Roon permite si incarcarea unui DSP bazat pe filtrele create cu REW. Salvati filtrele REW selectand din fereastra principala, Meniu, File ->Export->Export filter impulse in forma unui fisier wav, apoi puneti aceste filtre intr-un fisier .zip. Incarcati fisierul in DSP Engine – Covolution. Ascultati muzica.
      Succes!
       
      Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.
       

    • Inainte sa va povestesc despre cum puteti utiliza un Digital Room Correction (egalizator audio digital) pentru a imbunatati raspunsului camerei, am sa prezint intr-o varianta condensate principalele probleme acustice ale unei camere de auditii. Campul acustic al unei camera poate fi impartit in trei parti.
      Modul camerei aflat intre 20 Hz – 100 Hz
      In aceasta regiune raspunsul in frecventa arata in cele mai multe cazuri ca niste valuri separate, cu inaltimi si adancimi de peste 10 DB. Raspunsul este dominat de modurile camerei. Aceste moduri sunt distantate si nu intercationeaza. De exemplu, ar putea exista moduri ale camerei la 34 Hz, 47 Hz, 65 Hz. Fiecare dintre acestea este suficient de departe de urmatorul mode incat sa apara o scadere vizibila in raspuns. Modurile din aceasta regiune sunt cel mai puternice dintre toate modurile de camera, fiind principalele moduri axiale si tangentiale.
      Aceasta zona este greu de imbunatatit prin tratament acustic, deoarece lungimile de unda ale sunetului sunt foarte lungi. Majoritatea bass trap-urile comerciale sunt ineficiente sub 100 Hz. 
      Modul camerei aflat intre 100 Hz – 400 Hz
      Aceasta regiune este inca dominata de rezonantele incaperii, dar modurile frecventelor individuale sunt apropiate  si pot interactiona. In general, aceste probleme sunt mai usor de rezolvat prin aplicarea de materiale acustice.
      Modul camerei ‘in afara axei boxelor’, aflat intre 400 Hz – 20 Khz
      In teorie, in aceasta regiune raspunsul in frecventa referitor la pozitia de ascultare este dominat de raspunsul de pe axa difuzorului. In realitate acest lucru se intampla doar in studiourile de inregistrare sau situatii in care pozitia de ascultare este apropiata de boxe. Problema aceasta poate fi rezolvata prin plasarea de tratamente acustice la punctele de reflectie de pe pereti, podea sau tavan. Este important sa se asigure un echilibrul spectral intre sunetele reflectate si sunetul direct.
      Exista si alte probleme ale camerei  (distorsiuni acustice). Acestea pot aparea la orice frecventa. Interferenta in apropierea difuzorului, este o anulare sau adaugare  SPL bazata pe faze. Acestea apar in general in regiunea cuprinsa intre 50Hz și 200Hz. Anularea este o interferenta la limita difuzorului. Este cauzata de interactiunea distructiva  a undei sonore directe de la difuzor si a undei sonore reflectate, indirecte dintr-o zona aflata in apropiere. Daca diferenta dintre lungimea de unda directa si indirecta este egala cu jumatate de lungime de unda, atunci cele doua unde sonore se vor combina distructiv si va aparea o crestatura in raspunsul de frecventa. Adaugarea este o actiune de compunere, de amplificare a undei sonore.
      Te poate interesa:
      Mai sunt si rezonantele structurale. Acestea au legatura cu materialele din care este construita camera si exista sub forma unor vibratii ale peretelui, tavanului si podelei camerei. De obicei, sunt vizibile sub 40Hz.
      Am prezentat problemele de ansamblu ale unei camera, sa trecem la subiectul acestui articol. Cum putem ameliora, corecta, raspunsul unei camera pentru un sistem audio compus din doua boxe. Folosim un instrument denumit generic Digital Room Correction.
      Aplicarea unei corectii digitale se face in patru etape:
      redati un semnal de test folosind un soft specializat ca REW si masurati amplitudinea (detalii in ghidul afisat pe pagina REW) comparati semnalul de test fata de raspunsul in frecventa creati filtre de corectie pentru a se potrivi cu raspunsul tinta aplicati filtrele de corectie folosind un soft dedicat Un exemplu, sa va ajute. La 60Hz, raspunsul masurat al unui sistem este de 78 dB. Am stabilit un maxim de 75 dB. Raspunsul masurat este cu + 3dB mai puternic decat tinta. Este necesar un filtru de corecție de -3dB. 
      Masuratori
      Inainte de a folosi un ‘Digital Room Correction’ trebuie sa masurati raspunsul in frecventa al camerei de auditie. Pentru efectuarea masuratorile aveti nevoie de un soft dedicat, un microfon, o interfata audio si un PC. Eu am sa va recomand cateva componente de buget, insa voi puteti alege sa folositi si altceva.
      Soft - REW Microfon – MiniDSP UMIK-1 Interfata audio – MiniDSP 2x4 HD PC – fiecare are acasa un computer personal Dupa ce ati procurat instrumentele necesare va apucati de masuratori. Instalati microfonul conectat la PC in pozitia unde va asezati cand ascultati muzica si masurati folosind softul REW raspunsul camerei in varianta stereo (cu cele doua boxe), apoi fiecare boxa separat. In tutorialul oferit de REW gasiti toate informatiile necesare. In softul REW o sa descoperiti cateva variante de interpretari ale masuratorilor. Sfatul meu este sa va limitati la ‘raspunsul in frecventa’ si ‘descompunerea frecventelor joase’.
      Raspuns in frecventa
      Raspunsul in frecventa, ofera o imagine a energiei din camera, masurata in decibel (dB), raportata la  frecventa masurata in Hz. Tipul acesta de masuratori poate fi gasit in unele articole din revistele HiFi. Un exemplu de masurare a raspunsului in frecventa este prezentat mai jos. Variatiile de răspuns de +/- 10db prin regiunea basului sub 300hz sunt clar vizibile. O diferenta de + 10 db este aproximativ echivalenta cu o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. O diferenta de - 10 db este ca o gaura in sunet. 

       
      Descompunerea frecventelor joase in timp
      Este o masurare combinata, care ne arata timpul, impreuna cu energie si frecventa (TEF). Exista mai multe moduri de a privi aceste masuratori. Eu recomand diagrama cascada si diagrama spectrala. Rezonantele structurale, cum ar fi podeaua vibranta si modurile de camera in descompunere lenta, pot fi identificate foarte repede din aceasta masurare. Frecventele joase au o durata de descompunere intinsa in timp mai mare comparativ cu celelate frecvente si atenuarea sunetului este inegala din cauza modurilor camerei.  Dovezile unei rezonante a camerei la 74 Hz sunt in grapficul din imaginea atasata. Aceasta rezonanta poate fi usor observata daca privim la varful marcat cu rosu in grafic. Semnalul de test are o valoare de 73,8 db, iar varful atins la frecventa de 74 Hz este de 87 db. Mult peste 10 db, ceea ce inseamna o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. Aceasta frecventa va acoperi frecventele din jur. Sunetul in acest caz va fi perceput ca o nota simpla, in loc sa fie perceput cu un sunet complex format din mai multe note. O astfel de rezonanta excesiva este de fapt o distorsiune a formei de unda inregistrata care afecteaza atacul, descompunerea si timbrul continutului gamei de bas. In cele mai rele cazuri, o rezonanta deosebit de lenta in descompunere poate face ca un sistem sa aiba un sunet, care la frecventa de rezonanta sa ofere senzatia unui sunet 'bubuit' generat de camera, nu de boxe. In cazurile usoare, evidente pentru ureche, unele note ale instrumentelor, cum ar fi un contrabas acustic, vor suna mai tare si se vor descompune, deveni inaudibile, mai tarziu comparativ cu alte sunete. Aceasta descompunere inegala  afecteaza articulatia dinamica, in special pe muzica cu ritm rapid, si poate duce la o reducerea subiectiva a impactului dinamic.


       
      Pentru edificare, atasez o diagram cascada a unei camera tratate acustic masurata cu un XTZ Room Analyzer II Pro. Aici exista o rezonata structurala la 23 Hz si o cantitate usoara de activitate energetica la 35 Hz.

      Dupa ce am terminat masuratorile avem doua solutii. Folosim informatiile pentru a le introduce intr-un soft Digital Room Correction dezvoltat de un producator audio specializat, sau concepem propriul DRC folosind un soft audio care permite aplicarea unui corectii digitale. Recomand, Audirvana, Roon, Foobar, celor interesati de crearea unui ‘room correction’ modelat dupa gusturile proprii.
      Daca alegem sa folosim un DRC inclus intr-un produs de tipul MiniDSP 2x4 HD, tot ce avem de facut este sa introducem masuratorile in softul cu care vine acesta. Acesta este foarte versatil. Puteti sa il folositi ca DRC intr-un sistem stereo sau la alinierea temporala a boxelor si subwooferelor in cazul in care folositi boxe de raft cu subwoofere.
      Varianta personalizata presupune un oarecare efort, dar este posibil sa va placa mai mult. Concetrati-va pe intelegerea modurilor camerei. Am dezvoltat subiectul la inceputul articolului. Am sa recapitulez cu cateva idei de baza.
      Fapte: 
      Toate camerele au frecvente de rezonata naturala, numite moduri de camera sau unde stationare. Modurile unei camere sunt principal cauza a distorisunilor acustice sub frecventa de tranzitie (200 Hz), provocand varfuri si caderi ale raspunsului in frecventa de peste 10 dB. Modurile unei camere apar atunci cand unda sonora se deplaseaza intre doua limite opuse.  Identificati rezonantele modale folosind masuratorile acustice mentionate in articolul. Modurile unei camere pot fi identificate prin varfuri in raspunsul de frecventa si descompunerea lenta in timp. 

       
      La nivel personal, va pot spune ca sunt foarte multumit de rezultatele sonice dupa aplicarea DRM. Concluzia la care am ajuns prin aplicarea acestor cunostinte la mine acasa si pe sistemul unui prieten, este ca, folosirea unui sistem DRM pentru corectarea raspunsului camerei poate fi un instrument valoros pentru abordarea anumitor probleme acustice, in special cele legate de rezonantele modului camerei. Eu folosesc o varianta DRM aplicata manual, inspirata de prezentarea echipei Harman & Kardon la una din conferintele AES.

       
      Conceptul Harman & Kardon porneste de la un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. Urmand acest principiu suntem atenti la urmatoarele aspecte.
      Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvente inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea, suntem atenti la pozitionarea boxelor). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.
      Aici se incheie prima parte din acest articol cu o mentiune si o promisiune.
      Articolul este scris din punctul de vedere al unui pasionat audiofil. Nu sunt acustician. Documentatia este adunata din mai multe surse. Informatiile sunt mult mai ample, insa eu am incercat sa asez totul intr-o forma condensata, usor de inteles pentru oricine.
      In cateva zile voi reveni cu un articol de completare. Am sa explic cum aplicam functia DRM folosind un soft audiofil dedicat ascultarii muzicii. 
      Raspund intrebarilor voastre in sectiunea comentarii aflata la subsolul articolului sau pe Facebook. Daca doriti sa comentati aici, trebuie sa va inregistrati.
       
      Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.
       

    • Convertorul digital – analogic (DAC) APL DSD-SR MK2 este un aparat HiFi de tip boutique, fabricat  manual, complet diferit de alte produse dedicate nisei audiofile, indiferent de pret. Este proiectat si construit fara sa existe constrangeri financiare sau de alta natura. “No Boundaries” (fara limite) este motto-ul companiei producatoare. Constructia unui asemenea aparat poate fi considerata o forma de arta in domeniul electronicii. Am sa va ofer cateva exemple pentru edificare. In interiorul APL DSD-SR MK2 componentele pasive si active nu sunt magnetice. Transformatoarele audio si transformatoarele de putere folosite sunt personalizate si sunt manufacturate de Lundahl. Componentele de pe toate placile sunt montate manual. Intregul DAC este cablat manual folosind conductori solid-core selectati special pentru caile de semnal digitale si analogice. De la sursa de alimentare masiva, supradimensionata, pana la etapa de iesire MOSFET, fiecare componenta pasiva sau activa a fost extrem de atent aleasa din sute de posibilitati, pentru a asigura caracterul sonor final, si anume cel mai apropiat posibil de sunetul analogic pur. 
      Sper sa va fi captat atentia cu cele cateva randuri introductive. Tineti-mi pumnii, urmeaza sa disecam un DAC cu o imagine ‘haute couture’. Am fortat barierele cu aceasta comparatie, dar daca ne gandim la ce inseamna acest termen, gasim instantaneu legaturi stranse intre hainele exclusiviste create sa ofere placerea suprema celui care le poarta si acest DAC. 

      Acum o luna nu stiam nimic despre firma audio APL HiFi. Numele ILLUMI – FI a fost pomenit intr-o discutie in una din vizitele mele la unul din dealerii din Bucuresteni. Prima impresia sonica a cuvantului rostogolit prin aer m-a dus cu gandul la o organizatie ezoterica. Conexiunea a fost simpla si la indemana,  illumi – illuminati. Sunt un om obisnuit o sa imi spuneti. Asa este. Aceasta a fost singura conexiune infiripata sub craniu. Neuronii au inceput sa lucreze la foc continu, creierul s-a umplut de ecuatii pline de necunoscute, asa ca am indraznit cu o intrebare catre interlocutorii mei. Despre ce discutati domnilor? Raspunsul a venit imediat. Discutam despre talentatul inginer audio Alex Peychev din Ruse, Bulgaria. Am ramas ca la teatru, masca. Cine? Ce face? Hai sa aflam impreuna.
      APL Hi-Fi este ideea inginerului si designerului audio, Alex Peychev. El a fondat compania in Bulgaria, in anul 1988. APL Hi-Fi a inceput initial ca un modificator de produse audiofile, dar la scurt timp a trecut la proiectarea si constructia unor aparate proprii. Toate produsele APL Hi-Fi ILLUMI-FI sunt unice si sunt fabricate manual, cu o calitate a constructiei care depaseste productia tipica audio-boutique. Compania APL Hi-Fi isi propune sa ramana fidela sunetului si naturii sale. Fiecare produs ILLUMI-FI este conceput si dezvoltat avand in vedere aceasta natura intima a sunetului. 
      DSD-SR DAC MK2 se incadreaza in gama de produse ILLUMI-FI. Este proiectat pentru a oferi un caracter sonor bogat si spatios comparabil cu calitatea sunetului din vinil. La exterior DSD-SR DAC MK2 are un design sobru. Carcasa din aluminiu este vopsita in negru. In centrul partii frontale se gaseste un ecran mediu ca dimensiune pe care sunt afisate urmatoarele informatii: controlul volumului, filtrele digitale, fluxul de date PCM /DSD, tipul de conexiune (USB, SPDIF, etc). In stanga ecranului se gasesc doua butoane, unul conecteaza DAC-ul la reteaua de energie electrica, celalalt schimba intensitatea luminii ecranului. In dreapta panoului frontal sunt alte trei butoane cu care putem selecta manual tipul de conexiune, filtrele digitale, activa volumul audio intern. Pe mijloc, deasupra panoului frontal, este inscriptionat numele firmei. Pe panoul din spate gasim conexiunile digitale obisnuite:  doua intrari coaxiale SPDIF cu conectori WBT NextGen de 75 ohmi, AES / EBU, TOSLINK optic si USB asincron. Conectorul USB accepta rate de esantionare PCM pana la 384 kHz @ 32 biti si maxim DSD256. Exista si doua intrari DTR, proprietare, pentru conectarea la surse digitale APL Hi-Fi. Pentru a reduce jitter-ul la valori ultra-reduse DSD-SR DAC MK2 este echipat cu ceasuri Femto Master. DAC-ul masoara 45 cm latime pe 12 cm inaltime si are o adancime de 38cm. Inaltimea cu picioarele incluse este de 14 cm. Picioarele sunt speciale si au rol de amortizare. Greutatea este de 12 kg.
      Te poate interesa si urmatorul articol:
      Dupa cum sugereaza numele, DSD-SR este un DSD DAC. Codifica intern PCM in DSD si apoi converteste in analog. Utilizatorul poate alege codificarea PCM in DSD128 sau DSD256. Streamul DSD este convertit direct in analog fara o codificare intermediara.
      Etapa de iesire analogica are un design de feedback zero, de clasa A, folosind MOSFET-uri. Nu exista condensatori, contacte mecanice, relee sau comutatoare in calea semnalului. Atenuatorul hibrid ofera un control al volumului fara pierderi cu pasi de 0,5 dB. Folosind acest atenuator de volum nu mai este nevoie de un preamplificator. DAC-ul poate fi conectat direct la un amplificator de putere stereo. Sursa de alimentare utilizeaza un transformator de putere echilibrat P-Core personalizat. Toate cablurile pentru sursa de alimentare sunt din cupru solid.
      Arhitectura DSD-SR este similara cu modelul DSD-MR.  Tehnologia FPGA este utilizata pentru filtrarea digitala si conversia PCM in DSD. DSD-SR MK2  folosește cipuri Cirrus Logic in configuratie mono paralela. Dispozitivele de conversie D / A funcționeaza doar in modul DSD, iar iesirea este realizata sa functioneze in clasa A. Streamul DSD este procesat fara o conversie PCM intermediara in interiorul cipurilor DAC. In plus, o tehnologie brevetata si utilizata numai de Cirrus Logic permite filtrarea si atenuarea DSD fara niciun fel de decimare, astfel incat sa pastreze integritatea fluxului DSD. Acest lucru permite atenuarea hibrida in interiorul convertorului, unde este posibila o atenuarea de 48dB cu doar 12dB utilizati in domeniul digital.
      DAC-ul are trei filtre din care utilizatorul poate alege. Aceste filtre sunt disponibile numai pentru formatul PCM cu rate de esantionare de pana la 96 kHz. Peste aceasta valoare  filtrele sunt automat ocolite. Pentru DSD nativ, nu exista filtrare digitala disponibila. Cele trei filtre sunt: Filtrul DF-Zero (arata ca un raspuns de impuls analogic pur, fara semnal pre sau post), Filtrul DF-Slow (incepe sa ruleze dupa 16 kHz), Filtrul DF-Norm .
      Teste
      Am testat APL DSD-SR  pe urmatorul sistem: 
      Intel NUC Asus optimizat pentru audio cu Intona reclocker & decuplator galvanic   surse digitale - APL DSD-SR  MK2 amplificator stereo – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 Be  cabluri –  XLR  DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe) Muzica de test: Roger Waters – Amused To Death, Eiji Oue, Minnesota Orchestra – Exotic Dances from the Opera, Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis.
       
      Roger Waters – Amused To Death 
      Prima senzatie psiho-acustica a fost extraordinara. In fata ochilor o mana invizibila a printat pe o imprimanta 3D uriasa o copie perfecta a trupei lui Roger Waters. Majoritatea surselor digitale testate in ultimii ani plasau fetele de la backing vocals undeva in apropierea boxei, sau chiar in interior. APL DSD-SR a reusit sa le extraga din acea pozitie inghesuita si sa le ofere un spatiu aerisit. Acest amanunt a potentat imaginea stereo si a transformat auditia intr-o intalnire reala cu Roger Waters si trupa de acompaniament. O alta noutate pentru mine a fost mixul intre senzatia ‘sunet de lampa’ si simetria matematica. Rareori am avut ocazia sa intalnesc acest tip de sunet. Un melanj intre sunetul dulce, analogic, de banda magnetica, si matematica digitalului modern. Din acest motiv vocea lui Waters a pierdut orice urma de agresivitate. A fost moale, placuta, delicata ca o catifea. Daca ati fost norocosi sa aveti un bunic, care sa spuna povesti la culcare, poate va amintiti timbrul calm al vocii depanand povesti si calatorind alaturi de voi  pe taramul lui Morfeu. Intregul ansamblu sonic a suferit o transformare aproape picturala. Sunetul rezultat a fost idilic, zugravit plastic in culori calde, de parca peste raceala digitala a fost adaugata cu pensula o nuanta care sa imbiie la auditie. Toata aceasta imagine bucolica a ponderat mesajul de revolta si a transformat ironia muscatoare a versurilor  intr-o versiune usor melodramatica. In aparenta sunetul a pierdut din energie, dar asta ar putea insemna si ca au disparut complet artefactele digitale, oferind creierului o senzatie pe care nu stie cum sa o interpretez corect. 
      Eiji Oue, Minnesota Orchestra - Exotic Dances from the Opera 
      Am incheiat auditia albumului "Amused To Death" si am trecut la "Exotic Dances from the Opera". Pe aceasta inregistrare energia a revenit in mod miraculous. Muzica a fost sprintara ca un rau de munte. Sunetul a avut dinamica unei sarituri in gol de pe un turn de cateva sute de metri agatat de o coarda elastica. Un mix de adrenalina, sange pompat cu viteza in corp si senzatia fericirii supreme. Imi doream ca muzica sa nu se opreasca. Sa inchid acel moment intr-o bucla infinita. Orchestra s-a deschis in fata ochilor cu toata grandoare. Peretii camerei au disparut complet. In fata mea se afla Minnesota Orchestra  condusa de Eiji Oue intr-o seara de toamna, in Minneapolis. APL DSD-SR MK2  ofera o perspectiva diferenta asupra acestei inregistrari. Ambianta si caracterul  tonal al inregistrarii este atat de curat si clar incat ai senzatia ca poti simti fiecare detaliu din timpul inregistrarii. Definitia instrumentelor este profunda si imersiva. Aud arcusul cum trece peste corzile viorilor si violoncelelor. Simt vibratiile induse de corzi in cutia de rezonanta a instrumentelor. Ascult si ma gandesc la posibilitatea unor microfoane instalate foarte aproape de instrumente, altfel cum as putea auzi atat de multe detalii intime. Stratificarea scenei sonore de pe acest album, reverbul diferitelor instrumente, pozitionarea tridimensionala a instrumentelor in spatiul scenei sunt complet audibile, perceptibile. Ascult muzica fara sa respir. Finalul partiturii "Dance of the Tumblers" este triunfator. Timpanele explodeaza vulcanic, frecventele joase sunt o combinatie de claritate si forta ce curge cu greutate prin camera fara sa acopere in niciun fel sunetul celorlalte instrumente. Un spectacol complet, ce pot sa va spun. M-am simtit ca si cum as fi fost martorul unui concert in maiestouasa sala din Minneapolis. (foto jos)

      Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis
      APL DSD-SR  MK2 pastreaza zgomotul de banda al inregistrarii. Nu il ascunde, chiar il expune ascultatorului intr-un mod explicit. Sunetul este autentic, organic, de parca as asculta masterul original. Vocea Ellei este bogata, detaliata, mangaietoare, cu inalte bine definite. APL DSD-SR  sapa adanc in detalii. Pe vocea lui Louis se aud micile imperfectiuni ale inregistrarii. Microdetalii extraordinare ies la suprafata. Sibilante, finaluri de note prelungite, rezonante ale instrumentelor, etc. Trompeta are o aciditate moderata, usor retinuta. Nimic ofensator pentrut ureche. Se simte sunetul camerei de studio. O nuanta greu de definit, ceva ce creaza autenticitate, o bucata de istorie muzicala proiectata in camera mea din viitor.
      Concluzie
      APL DSD-SR MK2 ofera informatii superioare comparativ cu multe alte DAC-uri ascultate de mine. Din fericire castigul matematic nu este umbrit de pierderea muzicalitatii. Informatiile ascunse in interiorul bitilor digitali sunt extrase cu precizie chirurgicala si apoi oferite ascultatorului in forma lor pur-analogica. Sunetul este o combinatie perfecta intre epoca sunetului digital si epoca sunetului analogic. 
      La nivel subiectiv, in timpul auditiilor ce au precedat testul pentru articol, au fost momente cand as fi dorit un sunet mai direct, cu o tenta de rautate, in special pe muzica rock. Totusi, dincolo de aceasta impresie subiectiva, APL DSD-SR MK2 este unul din cele mai grozave DAC-uri ascultate in sistemul meu. Daca aveti un sistem audio high-end si sunteti in cautarea unei surse digitale aflata la intersectia dintre sunetul digital si cel analogic, va sfatuiesc sa oferiti o sansa si acestui aparat. Este posibil sa aveti o surpriza placuta.
      Pro:
      sunet seducator, luxuriant capacitatea de a extrage informatii inaccesibile altor DAC-uri mixul desavarsit intre performanta matematica a digitalului si usoara amprenta sonica specifica aparatelor cu lampi (APL DSD-SR MK2 nu este un DAC cu lampi, insa sunetul lui te duce cu gandul la aparatele construite cu lampi)  upsampling intern la DSD 256 toate optiunile de sunet (filtre digitale, upsampling DSD, etc) sunt disponibile printr-o simpla apasare pe unul din butoanele dedicate de pe telecomanda Contra:
      pretul (15 mii euro) amprenta sonica ‘sunet de lampa’  (acest tip de sunet poate fi perceput si in sens negativ; este o chestiune de gusturi; din acest motiv gasiti aceasta caracteristica ca opinie pro si contra)   
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

    • “Ella & Louis” este unul din albumele legendare de jazz. Pe aceasta inregistrare se intalnesc doi artisti uriasi, Ella Fitzgerald si Louis Armstrong.
      Ella Fitzgerald este una din vocile cu care muzica de jazz se identifica inca de la inceputuri. Artista se numara printre cei mai buni cantareti de jazz din istorie si este unul dintre cei mai celebri muzicieni de jazz din toate timpurile. Discografia ei este uriasa si aproape imposibil de catalogat pe deplin, deoarece nu exista suficiente informatii despre discurile sale inainte de anul 1950. Armstrong face parte din aceeasi galerie selecta a cantaretilor de jazz. La randul lui, el va ramane in istorie ca fiind unul dintre muzicienii de jazz recunoscuti in intreaga lume. A inregistrat literalmente sute de piese de-a lungul carierei sale, compunand cel putin cincizeci. Multe dintre aceste compozitii au devenit standarde de jazz.

      “Ella & Louis” a fost lansat in anul 1956 la casa de discuri Verve Records. Albumul a fost inregistrat la 16 august 1956 (intr-o singura zi), fara ca cei doi sa fi facut repetitii. Artistii s-au vazut in seara precedent in cadrul unui concert, care va fi inregistrat sub numele “Live At Hollywood Bowl”. La acest evenimet au participat artisti ca Art Tatum, Harry Edison si Oscar Peterson Trio. Trio care in urmatoare zi va participa la inregistrari alaturi de cei doi artisti. "Ella & Louis" este un album aproape perfect. Este una dintre acele opere de arta care pare sa fi existat intotdeauna. La sfarsitul anului 1956, albumul s-a aflat pe locul 1 pe lista celor mai bine vandute albume Billboard Jazz si pe locul 12 in topul de muzica mainstream. 
      “Ella & Louis” nu este un album obisnuit de jazz. Cele doua voci prezente pe inregistrare sunt atat de diferite, incat rezultatul final este o adevarat surpriza. Fitzgerald are o voce matasoasa, tonifiata, placuta urechii,  in contrapartida cu vocea ragusita, abraziva, a lui Armstrong. In ciuda diferentelor evidente dintre cele doua voci, cei doi reusesc sa se completeze reciproc. Artistii sunt intr-o armonie perfecta. Ambii cantareti detin controlul complet al vocii fara a se impiedica reciproc. Cei doi canta pe intreg albumul unul inaintea celuilat, oferindu-ne un album complet ce sarbatoreste jazz-ul  vocal. Nu in ultimul rand, am sa amintesc ca, fara sunetul desavarsit al trompetei lui Armstrong  acest album nu ar fi intreg. Daca va place acest disc, va invit sa ascultati alte doua inregistrari extraordinare Ella Fitzgerald si Louis Armstrong. Numele albumelor sunt: Ella & Louis Again si Porgy & Bess.
      Auditie placuta!
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Te poate interesa:
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

    • Amplificatorul stereo Musical Fidelity M6si primit pentru articol a avut culoarea argintie. Daca sunteti fan al culorilor inchise, nu trebuie sa va panicati, M6si este disponibil si in varianta de culoare neagra. Din pacate pentru mine aparatul a fost nou, iar acest fapt mi-a pus rabdarea la incercare, pentru ca a trebuit sa il las cateva ore la rodat. Situatia urma sa devina chiar mai complicate. La doua zile dupa ce M6si a sosit, am primit un telefon de la dealer. Acesta m-a anuntat sec ca, amplificatorul s-a vandut, si il pot pastra inca 3 zile. Vestea sosita pe calea undelor a grabit intregul proces de evaluare. Am renuntat la cele 30-40 ore de rodaj si am inceput sa ascult amplificatorul cu atentie. Doream sa ma obisnuiesc cu sunetul lui, sa inteleg ce a dorit producatorul sa obtina cu acest proiect. Nu am sa ma grabesc in a va impartasi caracteristicele M6si inainte de a va face o scurta descriere a aparatului.
      Calitatea constructiei la acest amplificator este ridicata. Acest fapt se observa foarte usor chiar si in cazul aspectelor mai putin importante. Un exemplu in acest sens ar fi panoul superior si posterior care sunt construite dintr-un metal greu. Poate parea un lucru fara importanta, insa credeti-ma, nu este asa. Un amplificator bun are nevoie de o carcasa inerta, care sa absoarba microvibratiile. Partea frontala este construita in stilul clasic Musical Fidelity. In centrul sau este un buton circular mare pe care exista o mica crestatura necesara pentru a indica valoarea volumului. Sub acest buton se afla opt butoane mici argintii, patru pe fiecare parte. De la stanga la dreapta, acestea corespund urmatoarelor functii: alimentare, CD, USB, phono, tuner, aux 1, aux 2 si balanced. In stanga sus sunt inscriptionate numele modelului si sigla companiei. In lateral sunt montate radiatoarele, iar pe panoul superior sunt trei randuri de fante pentru ventilatie. Panoul din spate este negru. In partea superioara se afla conectorii boxelor, doi in stanga si doi in dreapta. In jumatatea de jos a panoului avem o intrare USB pentru convertorul digital-analog, iesirile balansate (XLR), o intrare fono comutabila ce permite selectarea tipului de doza (MM/ MC), patru perechi de intrari de linie ( RCA) si conexiunea de alimentare. 

      Specificatii tehnice
      Putere: 220 W pe canal @ 8 Ohmi
      THD (+ zgomot): <0,007% tipic 20Hz - 20 kHz
      Raport semnal / zgomot: > 107dB „A” - ponderat
      Raspuns in frecventa:  +0, –0.1dB, 10Hz la 20 kHz
      DAC integrat
      Intrari
      4  x  RCA 
      1  x  XLR balansat
      1  x  USB de tip „B” -  conexiune DAC asincron pana la 24 / 96kHz
      1  x  intrare phono comutabila
      Intrare Phono
      Sensibilitate: 3mV nominal (MM), 0,4mV nominal (MC)
      Raport semnal / zgomot:> 84dB ponderat „A”
      Impedanta de intrare: 47 k ohmi (MM și MC)
      Raspuns in frecventa: RIAA / IEC ± 0,5dB 20Hz-20kHz
      General
      Dimensiuni - WxHxD (mm): 440 x 125 x 400
      Greutate (neambalat / ambalat): 16,6 kg / 21,3 kg
      Teste
      Sistemul a fost compus din urmatoarele componenete: 
      sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB)  amplificator stereo – Musical Fidelity M6si boxe – Audiovector SR1 Avantgarde (folosite ca boxe principale), Focal Electra 1038 Be (folosite pentru comparatie) cabluri –  XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe). Pentru aceste teste am utilizat CD-uri. Am folosit urmatoarele inregistrari:  Enja Records – Ballads In Blue, Cassandra Wilson & JackyTerrasson - Rendezvous, Metallica – Metallica (cunoscut sub titulatura The Black Album).

       
      “Ballads In Blue” este o compilatie cu inregistrari de jazz produsa de casa de discuri germana Enja Records. Am ales aceasta inregistrare pentru a imi usura munca. Folosind un singur CD puteam sa ascult interpretarile mai multor artisti. 
      Am inceput cu melodia lui Dusko Goykovich -  No Love Without Tears. Primul lucru remarcat a fost sunetul contemplativ, pozitionat undeva in spatele boxelor, specific britanicilor de la Musical Fidelity. Trompeta a fost neteda si a plutit cu delicatete peste restul instrumentelor. Pianul, celalalt instrument important, a fost un bun companion, ramanand discret si precis in exprimare. Instrumentele au fost bine separate lasandu-l pe solist sa isi cante partitura fara sa il copleseasca. Pe durata melodiei nu am simtit nicio clipa sunetul ca fiind strident. Dimpotriva, M6si a parut ca imbraca muzica intr-o catifea diafana. Am continuat cu o voce  feminine, Jenny Evans – You go To My Head. Din nou sunetul a fost lipsit de stridente. Scena sonora a ramas pozitionata intre difuzoare. Auzeam  instrumentele amplasate undeva la 2 metri in spatele boxelor. Vocea a fost asezata central inconjurata de instrumente. In stanga, putin in fata vocii, se aude trompeta. Pianul se afla in dreapta si pare lipit de cantareata, iar contrabasul este pozitionat in spatele pianului. Instrumentele au avut dimensiune si imagine buna. Nu am simtit ca ar exista o cortina  intre mine si instrumentisti cum se intampla uneori cu alte aparate. Vocea a fost placuta, senzuala, lipsita de duritati. Mi-as fi dorit o voce putin mai prezenta si contrastanta fata de restul instrumentelor, dar asta este o preferinta subiectiva si asa trebuie tratata.
      Am continuat cu cantecul "Tennessee Waltz" de pe albumul “Rendezvous”. Vocea a fost frumos proiectata, iar pianul electric a completat imaginea echilibrat. Sunetul de studio s-a simtit imediat. Nu exista reverb pe instrumente. In ciuda acestui fapt sunetul este provocator, are greutate, este bogat in detalii. Cutia de rezonanta a contrabasului este prezenta cu toata gama de note si culori. Basul eliberat de corzile contrabasului loveste spatiul cu puterea unui ciocan fara a pierde din detalii. Exista multa energie in sunet, dar si o lipsa in zona frecventelor caracteristice basului profund. Probabil boxele Audiovector au atins o limita peste care nu mai pot trece. Pianul toarce ca o pisica, cu mici detalii electrice ce se simt ca o mangaiere racoritoare. Sunetul instrumentelor in ansamblu are o tenta intunecata. Am senzatia ca, inginerul de sunet a dorit sa pastreze atmosfera intima a unei camere de studio. Reverbul apare in unele moment pe voce sub forma  unei silabe prelungite. Un efect  ce ofera senzatia unui spatiu mare, de parca cantareata ar canta in alta camera. Sonic, se creeaza  un contrast interesant intre sunetul micutei orchestre si vocea feminina. M6si a rezolvat cu brio toate aceste detalii fara sa renunte la sunetul de casa usor intunecat.
      Te poate interesa:
      Am incheiat auditia cu albumul Metallica – Metallica. Dupa atata jazz super aranjat in studio trecerea la rock a fost o adevarata placere. Sunetul a avut viata, energie si un echilibru surprinzator. M6si s-a descurcat onorabil. Basul profund a fost incantator si clar,  sunetul heavy metal a fost salbatic si nu a fost limitat in niciun fel. Fiecare instrument a avut spatiul lui pe scena sonora. Am putut sa disting in termeni destul de clari chitara electrica, chitara bas si toba. Muzica a curs catre mine compacta, cu instrumentele conectate precis la prezenta artistilor. Un show rock de cea mai buna calitate.
      In combinatie cu boxele Focal Electra 1038 Be, modul in care se exprima M6si a suferit cateva schimbari. Senzatia unui sunet intunecat s-a atenuat. Basul a coborat dincolo de 50 hz. Dimensiunea scenei si dinamica sunetului au crescut calitativ. Comparativ cu Pass Labs Int 150 (pret 8000 euro), Musical Fidelity M6si (pret 2700 euro) pierde in zona de rafinament, dinamica si scena sonora. 
      Concluzie
      Acesta este un amplificator pentru fanii sunetului britanic clasic. M6si nu te impresioneaza la prima intalnire. Are un sunet uniform, usor plat, ce poate fi considerat lipsit de stralucire. Ai nevoie de cateva ore de auditii pentru a intelege filosofia sunetului propus de Musical Fidelity. Mi-a placut sa ascult muzica folosind acest amplificator, deoarece sunetul sau nu este obositor. Experienta unei auditii de calitate de aici ar trebui sa porneasca. 
      Pro:
      putere bruta aplomb sonic sunet curat, deloc obositor muzical pret Contra:
      frecvente inalte discrete o oarecare lipsa de rafinament  
      Articol scris de Robert Flescan
       
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

    • Numele 'Dragon Zero' ma duce cu gandul la unul din cele mai aclamate filme cu arte martiale, Enter the Dragon. Actorul american Bruce Lee, original din Hong Kong, este starul acestui film. ‘Enter the Dragon' este considerat in toata lumea ca fiind unul dintre cele mai importante filme de arte martiale din toate timpurile. Valoarea culturala a filmului a fost recunoscuta in 2004, cand a fost selectat pentru pastrare in Registrul National al Filmelor din Statele Unite de catre Biblioteca Congresului ca fiind, citez, “semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”. O sa spuneti, care este legatura dintre cablul de boxe Audioquest Dragon Zero si film, asta daca excludem coincidenta folosirii cuvantului 'dragon'. In  1973, anul lansarii, filmul a fost o provocare pentru intreg mapamondul. Ganditi-va, este un thriller de actiune cu arte martiale care combina si elemente din filmele cu spionaj. Pana la ‘Enter the Dragon’ nimeni nu indraznise sa realizeze o asemenea pelicula. Incasarile de aproximativ 350 milioane USD in intreaga lume (echivalentul a peste 1 miliard USD, ajustat la inflatie), fata de bugetul alocat de 850.000 USD, a fost dovada ca doar cei curajosi au parte de succes. 
      Audioquest Dragon Zero Full Range este intr-o situatie similara. Firma americana a indraznit sa propuna un produs special, ceva nemaiauzit, o serie de cabluri destinate sistemelor audio high-end, o revolutie a industriei audio. Daca in prezent aceste cabluri au un statut incitant, sunt sanse mari ca in viitor sa fie considerate o parte importanta a istoriei audio, la fel ca filmul 'Enter the Dragon’. Cablul face parte din seria numita Mytical Creature. Audioquest Dragon Zero Full Range este o provocare audiofila incepand cu tehnologia inovatoarea si terminand cu pretul lui de peste 11 000 euro metrul. Pretul mare poate fi o surpriza doar pentru cineva care nu cunoaste piata dedicata sistemelor audio high-end. Audioquest Dragon Zero Full Range nu este cel mai scump cablu high-end din piata. Siltech Emperor Double Crown  si  Nordost Odin 2 Supreme Reference au preturi superioare. Cu ultima fraza am incercat sa relaxez cititorul si sa-i adorm simtul critic. Va poftesc sa scapati de angoasa pretului cu un pahar de vin in mana si cu o sesiune de auditii pe sistemul audiofil de acasa.

      Tehnologiile din acest cablu sunt urmatoarele:
      Zero Tech
      Singura modalitate completa de a elimina nepotrivirile caracteristice ale impedantei dintre un cablu si sursa atasata este ca cablul sa nu aiba o valoare fixa a impedanței caracteristice. ZERO-Tech realizeaza acest lucru eliminand interactiunea dintre izolatie (dielectric) si conductorii cablului, permitand transferul de curent necomprimat. Curentul tranzitoriu important este nelimitat, iar disiparea zgomotului RF este liniarizata (de la o octava la alta).
      GND Tech (ground noise dissipation)
      Este o tehnologie similara cu cea din seria de conditionatoare Niagara. Ideea de baza este eliminarea zgomotului liniar pe intreaga distanta a cablului. Audioquest au dezvoltat o tehnologia de disipare a zgomotului la sol, pe care au brevetat-o in USA si este inregistrata cu numarul  ‘SUA 8.988.168 B2’.
      NDS (carbon-based liniarized noise-dissipation system)
      O mare parte din semnalul de nivel scazut care transporta armonicele si indicii care defines spatiul este mascat de zgomotul de frecventa radio indus. Sistemul de disipare a zgomotului liniarizat combina mai multe feluri de protectii si o retea rezistiva liniarizata pe baza de carbon, care transforma cea mai mare parte a acestui zgomot in caldura. Prin „liniarizat”, intelegem ca sistemul este la fel de eficient pe o latime de banda extrem de larga, mai degraba decat la anumite frecvente, asa cum se intampla in realitate.
      DBS - 72v Dielectric-Bias System with CARBON-Level Radio-Frequency Trap 
      DBS-ul multi-brevetat al AudioQuest creeaza un camp electrostatic puternic, stabil, care satureaza si polarizeaza (organizeaza) moleculele izolatiei. Acest lucru minimizeaza intarzierile neliniare, rezultand un sunet mai clar, cu un fundal lipsit de orice urma de zgomot. RF Trap este folosit (o tehnologie dezvoltata pentru seria de produse electrice AudioQuest Niagara Series) pentru a reduce si mai mult zgomotul de frecventa radio. 
      PSS 
      Conductor de argint solid cu suprafata perfecta. 

      Teste
      Dupa o scurta istorie a filmelor cu arte martiale si o trecere rapida prin tehnologia de top AudioQuest, a venit momentul sa impartasesc experienta mea sonica cu Audioquest Dragon Zero Full Range. Am dorit sa scriu un articol despre acest produs nisat in primul rand din cauza pretului. Cablul testat de mine avea o lungime de 2.5 m si un pret de lista de peste 28 mii euro. Sunt constient la fiecare atingere de tasta ca, urmeaza sa incalc aproape toate conventiile sociale legate de perceptia pretului. Un om normal cu greu poate procesa o asemenea informatie. Din fericire, Audioquest Dragon Zero Full Range nu este un produs adresat oamenilor normali. In universul audiofil exista un mic grup de pasionati aflati in cautarea puritatii audio. Acest cablu a fost dezvoltat pentru ei, cu scopul declarat de a oferi maximul de performanta intr-un sistem audio high-end unde importanta banilor este inlocuita de placerea perfectionist - nebuna a sunetului si muzicii. 
      Am inceput testele in sistemul meu format din transport digital – Intel NUC Asus optimizat pentru audio, reclocker & decuplator galvanic – Intona, sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB), soft audio – Audirvana, amplificator stereo - Pass Labs Int 150, boxe – Focal Electra 1038 Be, interconect analogic XLR DIY Neotech si Audioquest Dragon Zero Full Range. Inca de la primele acorduri ale cantecului lui Roger Waters - ‘The Ballad of Bill Hubbard’ am simtit o schimbare sonica. Sunetul s-a curatat de parca as fi folosit un power conditioner. Microdetaliile au crescut in intensitate, basul a devenit mai relaxat, vocea lui Waters mai bine reliefata. Am ascultat intregul album ‘Amused to Death’ intr-o cu totul alta lumina. 
      Te poate interesa si acest articol:
      Am continuat sa ascult alte inregistrari muzicale cautand diferentele. Incercam sa raspund unei intrebari simple. Ce ar putea justifica suma la care se poate achizitiona acest cablu? Am realizat dupa cateva ore de teste incrancenate ca, ma aflam intr-o grava eroare. Deosebirile sonice intre Audioquest Dragon Zero Full Range si cablul meu Vicol Audio nu puteau sa fie asemeni unei lansari in spatiu cu o racheta Space X pe un sistem ca al meu. Adevarat, au existat, si au fost atat de evidente si precise uneori, incat imi inchipui ca si mama mea de 72 ani ar fi putut sa le auda. Totusi, Audioquest Dragon Zero Full Range a fost dezvoltat pentru sistemele audio cocotate pe everestul audiofil. Daca doream sa inteleg potentialul acestui cablu, aveam nevoie de un sistem audio cu adevarat high-end. 
      Am vorbit la telefon cu unul din amicii mei audiofili, cu un sistem audio pe masura cablului, si am stabilit o zi in care sa ne intalnim. Runda finala de teste s-a desfasurat pe urmatorul sistem: 
      sursa digitala – dCS Scarlati (transport, DAC, reclocker)
      preamplificator – Audio Research 40th Anniversary Edition
      amplificare  - Pass Labs XA 160.5, Class A 
      boxe – Focal Grande Utopia 
      interconect XLR – Kimber Kable KS 1136 Select Series
      cablu boxe - Kimber Kable KS 6063 Select Series si Audioquest Dragon Zero Full Range
      Auditia si intelegerea capacitatilor sonice ale acestui cablu au fost mult usurate de sistem, dar si de comparatia cu un alt cablu de boxe pozitionat in zona de top, Kimber Kable KS 6063 Select Series. Dupa ce am comparat cele doua cabluri, am tras urmatoarele concluzii.

      Sunetul pe ansamblu s-a curatat pe intreaga gama a frecventelor, iar acest fapt avea sa devina neindoielnic mai tarziu. Muzica s-a desfacut in straturi tridimensionale mult mai precise, iar asta a usurat munca creierului in a construi o imagine 3D perfecta. Vocile feminine au coborat peste camera in nuante imbatatoare, rotunde, aromate ca un vin rosu baricat in butoaie de stejar. In timp ce  ascultam vocea Dianei Krall, mintea imi zbura la una din degustarile de vinuri de langa San Gimignano. Vinul rosu din pahar imi atinge miile de celule olfactive imprastiate pe limba, alaturi, o femeie cu parul rosu imi zambeste in timp ce soarele apune. Basul inexact uneori cu Kimber a devenit precis, sigur, rubensian, dupa ce am introdus in sistem Dragon Zero. Imaginea stereo a castigat in zona focusului, transformand sunetul instrumentelor intr-o prezenta palpabila. Microdetaliile aflate pe inregistrari au explodat, de parca Dragon Zero le oferea o cantitate de energie dedicata. Cu Kimber, undeva in zona frecventelor mid-bass, exista o coada sonica adaugata, un fel de cocoasa suprapusa peste informatie. Initial am fost tentat sa pun asta pe seama camerei de auditii. La inlocuirea cablului Kimber cu Audioquest cocoasa sonica a disparut. Sunetul isi schimbase complet structura. Ascultam muzica si ma gandeam. Sunt in aceeasi camera, insa sunetul ajunge la mine de parca ar fi montate panouri de difuzie pe pereti.
      Concluzie
      Am terminat auditia cu un singur gand. Preturile la care se vand aceste cabluri sunt doar pe jumatate o forma de nebunie euforica in cautarea perfectiunii. In realitate audiofila de zi cu zi poti incerca un cablu ca Audioquest Dragon Zero Full Range si sa simti ca nu mai poti trai fara el. Audiofilia este un hobby. In aproape toate hobby-urile se cheltuiesc o multime de bani, fie ca vorbim despre masini scumpe, ceasuri, arta, etc. Important este ca sfarsitul zilei sa ne gaseasca fericiti. 
      Pro:
      echilibru perfet pe toate frecventele
      zero noise floor 
      transparenta absoluta
      neutru ca Elvetia
      Contra:
      pretul
       
      La final am sa-i multumesc lui Calin Mateias. Acest articol nu ar fi fost posibil fara testele realizate pe sistemul lui.
       
      Articol scris de Robert Flescan 
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • De cateva luni ma gandesc la un articol despre ce inseamna sa fii audiofil. Cum arata audiofilul in realitate, cum poate fi descris dincolo de prejudecati. Este audiofilul un extraterestru? Inainte sa ma apuc de articol, am incercat sa completez experienta mea de peste 15 ani cu informatii culese de pe net. Am gasit cateva definitii superficiale, diferite opinii, unele contradictorii, nimic solid. Cautam ajutor intr-un ocean de informatii fara sa gasesc ce speram. Intr-unul din momentele in care simteam creierul pregatindu-se de colaps, am privit in oglinda si am inceput o conversatie cu omul aflat dincolo de luciul de cristal. Primul raspuns a fost de fapt o intrebare. A fost ceva atat de simplu incat am ramas pentru cateva zeci de secunde usor descumpanit. Ce faci in fiecare zi, a fost intrebarea. Neuroni, sinapse, idei, actiuni, imaginea completa a unei zile obisnuite s-a format in creier. Din acest moment totul a capatat sens si am putut incepe articolul.
      Audiofilul este definit de activitatile zilnice. 
      Hobby-ul lui principal este ascultatul muzicii folosind un sistem audio stereo. Sistemul audio este ales cu grija dupa lungi cautari si experimente. In cele mai multe cazuri, costul acestuia, este considerat o excentritate de prieteni. Calitatea inregistrarilor este un alt factor important. Audiofilul este intr-o permanenta cautare de inregistrari exceptionale. Nu cauta cu orice pret acest tip de inregistrari, dar este fericit cand le gaseste. Este interesat de calitatea formatului audio, de modul in care este decodat semnalul digital, de matching-ul dintre electronice si boxe, de acustica camerei. In casa unui audiofil nu o sa gasesti niciodata boxele inghesuite intr-un colt sau pierdute printre mobilier cu un bibelou cocotat pe o boxa. El intelege ca boxele interactioneaza cu spatiul acustic al camerei si ca, o pozitionare gresita afecteaza calitatea sunetului in mod fundamental. Pasiunea pentru muzica si sunet merge chiar mai departe. Audiofilul cauta informatii despre modul in care sunt construite aparatele si boxele unui sistem audio, este permanent conectat la noutatile tehnologice si tendintele audio, este curios cum este inregistrata muzica, cum se propaga sunetul si daca acesta este influentat de mediul inconjurator. 
      Te poate interesa si urmatorul articol:
      Aceasta ar fi imaginea audiofilului privita din exterior, de parca audiofilul ar fi o fiinta bio-mecanica sosita pe Terra sa absoarba tehnologie. Daca inlaturam acest invelis cotidian, si incercam sa identificam ce se ascunde in spatele activitatilor zilnice, descoperim o fiinta umana care iubeste muzica cu pasiune. Despre partea emotionala nimeni nu vorbesti. Nu este de mirare ca lumea exterioara il priveste pe audiofil ca pe un extraterestru. 

       
      Audiofilul este un arheolog emotional al muzicii si sunetului.
      Totul incepe cu pasiunea pentru muzica. Altfel nu se poate. De aici pornesti, nu exista alta cale. Trebuie sa iubesti muzica dincolo de ritm si de usoara stare de euforie pe care o produce. Audiofilul isi doreste sa patrunda in esenta muzicii, sa simta o parte din fiorul si emotiile artistului, sa calatoreasca in timp alaturi de muzicieni in studio. Pentru audiofil, sistemul audio stereo nu este altceva decat un instrument de explorare al momentului in care un album, cum ar fi  ‘Kind of Blue’ al lui Miles Davis, este inregistrat. Asculta muzica si cu ajutorul imaginatiei se alatura muzicienilor in ziua de 22 Aprilie 1959. Cuprinde cu ochii mintii studioul in care se desfasoara inregistrarea, se amesteca printre artisti imbracat intr-o salopeta de technician, trage cu nesat dintr-o tigara, bea un pahar de wisky alaturi de muzicieni si asculta inaintea tuturor cum se imprastie sunetul in interiorul camerei de inregistrari. Audiofilul este un un arheolog emotional al muzicii si sunetului. La fel ca arheologii, sapa dupa informatii venite din  trecut, aduna bucatele de timp, le transformam in ipoteze si mai apoi in idei finite. Pentru el muzica este mai mult decat o stare de euforie, este un proiect solid prin care incearca sa patrunda in mintea si sufletul muzicienilor. 

       
      Nu este simplu sa fii audiofil. Audiofilia este legata ombilical de puterea imaginatiei si de setea de cunoastere. Nu am cunoscut audiofili carora sa le lipseasca imaginatia si dorinta de a cerceta, scormoni adanc, in esenta muzicii si sunetului. Audiofilul traieste si respira muzica si sunet in fiecare zi, iar aste il face fericit. Poate parea pretentios si chiar usor fantezist, insa va asigur, nu este. Este un hobby ca oricare altul. 
      PS:
      Din punctul meu de vedere subiectul ramane deschis. Va astept cu comentarii aici sau pe Facebook.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

    • Au trecut 50 de ani din ziua in care Cat Stevens (Yusuf)  a lansat albumul “Tea for the Tillerman”. A fost un album revolutionar cu compozitii intime inspirate de filosofia de viata a artistului. Timpul a reusit cumva sa stearga istoria acestui album si sa il scufunde undeva in uitare. Din acest motiv am decis sa il includ in seria de articole dedicate albumelor de ascultat intr-o viata. Va spun sincer, ma intristeaza gandul ca acest album stralucitor este in mare parte necunoscut ascultatorilor tineri. 
      “Tea for the Tillerman” a fost lansat in ziua de 23 noiembrie 1970 si este al patrulea album de studio al cantautorului  Cat Stevens. Albumul a fost inregistrat in perioada mai –iulie 1970 in doua studiori foarte cunoscute din acea perioada, Morgan Studio si Island Studio Studios. Revista Rolling Stone a inclus acest album în lista sa cu cele mai bune 500 de albume din toate timpurile. Pe langa calitatile artistice, albumul este considerat a fi si o inregistrare audio de referinta. In ianuarie 2012, albumul a fost remasterizat intr-o versiune de inalta rezoltie 24/192 kHz, folosind un ampex ATR100 si un ADC  MSB Technology Studio. Noul remaster a fost lansat pe HDtracks.com.

      Pe scurt, inregistrarea aduna un set de melodii folk-rock cu versuri care sunt la fel de relevante si astazi. Este povestea cautarilor spirituale ale unui tanar intr-o societate de multe ori straina, fara suflet, pe care o gaseste urata. Adolescentii fiecarei generatii au trecut printr-un asemenea moment. Pentru fiecare a existat un moment in care destinatia se zarea undeva in fata, dar nu stiam exact cum si daca vom ajunge sa ne atingem idealurile. De asemenea, este un album in care artistul isi exprima increderea in fortele proprii.  Aceasta este directia, am incredere, este ritmul meu, nu ma grabiti, sunt o parte din mesajele personale ce razbat dincolo de versurile si muzica acestui album. 
      Albumul trebuie privit ca un intreg. Exista cateva cantece populare, cum ar fi ‘Father and Son’, ‘Where Do The Children Play?’, cunoscute in intrega lume, dar va sfatuiesc sa nu limitati auditia exclusiv la aceste cantece. Ascultati-l intr-o zi linistita si va promit o experienta frumoasa. Sunt cantece care va vor face sa dansati cu bucurie, sa ascundeti cateva lacrimi in spatele unui zambet, sa ganditi instrospectiv si sa va minunati de frumusetea muzicala a unei minti creative. 
      Te-ar putea interesa:
      Cat Stevens este unul dintre cei mai emblematici cantareti / compozitori din anii 1970. Daca va place muzica scrisa cu suflet, onesta, intima, atunci este obligatoriu sa ascultati “Tea for the Tillerman”.
      In anul 2020 Cat Stevens (Yusuf) a relasant albumul “Tea for the Tillerman” intr-o varianta noua de orchestratie si cu o parte din versuri actualizate. Puteti incerca sa ascultati cele doua variante si sa decideti care va place.
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

    • Gama Triangle Borea este dezvoltata pentru persoanele aflate la inceputul calatoriei in frumosul univers al sunetului HiFi de calitate. In ciuda acestui fapt, compania franceza a incercat sa ofere un raport calitate pret foarte bun si nu a renuntat la ideea construirii unei boxe folosind standardele aplicate si la boxele din seriile superioare. Cutia de rezonanta este construita din panouri MDF de 20 mm si foloseste un sistem unic de armare numit DVAS. Sistemul de absorbtie a vibratiilor difuzorului foloseste panouri MDF perforate plasate in interior si garnituri de spuma  pentru a rigidiza legatura dintre difuzor si cutie. In acest fel se obtine o absorbtie si o reducere a vibratiilor.
      La exterior boxele sunt acoperite si finisate cu o folie de vinil ce imita foarte bine furnirul de lemn. Versiunea neagra pe care o am in teste arata natural si nu ofera o senzatie de boxa ieftina. A trebuit sa studies cu atentie exteriorul boxei pana am realizat ca nu este furnir. Sincer sa fiu, ar fi fost imposibil ca la o boxa de 400 euro  exteriorul sa fie acoperit cu furnir. Partea din fata a boxei arata modern, chiar interesant. Francezii au incercat sa ofere gamei Borea personalitate folosind un design ce evidentiaza culoarea difuzorului. Fondul de culoare este asigurat de cutie. Peste aceasta culoare de baza se suprapune culoarea alba a difuzorului si insertiile de culoare argintie amplasate in jurul difuzorului si in interiorul tweeter-ului. 
      Sub difuzor se gasesc doua porturi de bass pentru eliminarea energiei acumulate in interiorul boxei. Amplasarea acestora in fata este un mare avantaj pentru cei cu camera mici, pentru ca permite o pozitionare a boxei in apropierea peretului. Spatele boxei este simplu. Aici se afla doi conectori de culoare argintie la care legati amplificatorul folosind un cablu dedicat. Tweeterul EFS (Efficient Flow System) cu cupola de matase de 25 mm foloseste o abordare rar intalnita. Este partial acoperit de un corn cu rol de imprastiere a frecventelor inalte. Cu aceasta tehnologie inginerii Triangle incearca sa faca frecventele inalte mai putin directionale. Difuzorul de medii si bas are o dimensiune de 165 mm, este construit din celuloza netratata si este identic cu cel folosit la seria Esprit Ez. 
      BR03 au urmatoarele dimensiuni 26 x 31,4 x 38 cm si cantaresc 6,26 kg. Comparativ cu alte boxe din zona aceasta de pret  BR03  sunt mai grele. Grilele negre sunt fixate magnetic de cutia boxei. Pe fiecare grila a fost aplicat logo-ul  Triangle.
      Specificatiile tehnice complete sunt urmatoarele:
      raspuns in frecventa  46Hz la 22kHz (+/- 3dB) 
      putere maxima suportata 100W 
      impedanta nominala 8 ohmi
      SPL  90 dB / 1 W / 1m
      dimensiune  26 x 31,4 x 38 cm
      greutate  6,26 kg 

      Am testat boxele pe urmatorul sistem:
      Asus Vivo PC  transport digital (tunat special pentru audio) + Intona (reclocker si decuplator galvanic USB)
      Yamaha CDS 3000 (sursa digitala audio)
      Pass Labs Int 150 (amplificator audio stereo)
      Borea BR03 (boxe audio)
      Audioquest Wind (interconect XLR)
      Vicol Audio (cablu boxe)
      Muzica de test: Avishai Cohen with Nitai Hershkovits  - Duende , AYO – Joyful, Keb’ Mo’  – Just Like You.
      Inainte sa scriu articolul am citit alte doua opinii gasite prin publicatiile HiFi. De obicei nu citesc nimic, pentru ca nu vreau sa fiu influentat. De data aceasta am incalcat acest acord tacit stabilit cu mine insumi. Mesajele voastre in care imi propuneati aceste boxe pentru un articol, dar si numeroasele premii castigate de aceste boxe au reusit sa imi starneasca curiozitatea. Nu stiam nimic despre seria Borea si aveam nevoie de informatii inainte sa vorbesc cu dealerul. O perioada am fost un fel de detectiv audiofil amusinand urmele lasate de Borea prin lumea HiFi. Motivul ascuns din spatele acestei cercetari amanuntite este personal. Acum cateva luni am hotarat sa nu mai scriu despre produse HiFi aflate in zona entry level. Timpul meu este limitat si prefer sa ma concentrez spre zona performanta a HiFi-ului. Intr-un final am decis sa scriu acest articol si nu am niciun fel de regrete. Borea au reusit sa imi ofere o experienta interesanta.
      Te-ar putea interesa si urmatorul articol:
      Teste & Auditie
      Boxele oferite de dealer au fost noi. Eu am fost cel care a deschis cutia, a despachetat boxele frumos impachetate si a lasat muzica sa miste difuzoarele pentru prima data. La premiere rencontre  avec de jeunes francaises a ete un echec. Sunetul a fost neasteptat de dur, frecventele medii pareau ascunse in spatele frecventelor inalte, basul era slab ca un tantar, iar imaginea stereo parea limitata la dimensiunea unui butoi de vin depozitat in crama unui chateau. Mi-am pastrat calmul asemeni un sommelier cu experienta si am inceput sa pompez sunet bogat in frecvente joase pentru a imblanzi difuzoarele. Dupa cateva ore de Massive Attack sunetul a inceput sa isi schimbe forma, sa se inmoaie. 
      La sapte zile de la primul pahar de vin rouge  a venit timpul sa iau masa din nou cu tinerele domnisoare nascute in Franta. Pe primul platou am servit putin jazz minimalist contemporan, o combinatie intre sunetul contrabasului lui Avishai Cohen si pianul lui Nitai Hershkovits. Sunetul a fost neasteptat de bun. Pianul a avut energie si atac, basul a coborat atat cat pot boxele fara sa se amestece cu celelalte frecvente, scena sonora a fost decenta si suficient de transparenta incat sa pot simti locurile unde sunt pozitionati artistii. La boxele entry level multi producatori  folosesc diferite trucuri psihoacustice pentru a oferi senzatia unui bas generos. Pentru o ureche antrenata ‘basul generos’ al acestor boxe se simte ca o unflatura, o aditie suplimentara peste sunetul de baza. Acest bas unflat nu este neaparat ceva rau, ajuta boxa in anumite momente, insa pentru un purist al sunetului este similar unui vin rouge baricat in butoaie de stejar timp de sase luni peste care turnam cativa mililitri de cola. In cazul Borea se pare ca inginerii au decis sa pastreze boxa liniara. Difuzorul coboara pana isi atinge limitele fizice si se opreste. Din acest motiv cred ca multi vor considera aceasta boxa ca fiind lipsita de bas.
      La platoul al doilea am incercat ceva nou. A fost un ménage a trois, cele doua tinere frantuzoaice plus superba voce a cantaretei cu origini nigeriene AYO. Vocea am simtit-o usor stralucitoare si putin colturoasa, dar cu detalii bune. Chitara, instrumentul principal de acompaniament, a fost prezentata natural, cu un timbru placut si distinct evidentiat fata de restul instrumentelor. Detaliile sonice au fost senzoareale. Am simtit atingerea degetelor in timp ce ciupesc cu viteza fiecare coarda. Apoi a intrat in scena djembe-ul. Ritmul oferit de toba africana s-a simtit in aerul din camera sferic si a curs asemeni unui urias pahiderm fara sa loveasca peretii. Frecventele joase nu au atins zonele viscerale, dar au reusit sa ofere suficienta energie incat sa nu ma simt pacalit. Pe ansamblu intalnirea cu AYO a fost o experienta placuta. Nu au lipsit detaliile, scena sonora a avut o anvergura buna, informatia a fost tradusa cinstit si curat.  
      Am inchis intalnirea cu unul din artistii contemporani de blues, Keb’ Mo’. Eram curios cum se vor descurca tinerele frantuzoaice cu sunetul electric de chitara, cu viteza si dinamica specifica acestui gen muzical. Chitara electrica a fost pe gustul meu. Am avut energie, rautate, distorsul de chitara a fost autentic, fara tenta dulceaga.  Vocea lui Keb’ Mo’ a fost asemeni unei imagini tridimensionale scaldata intr-o lumina puternica. Borea subliniaza armoniile vocii oferind realism si palpabilitate, dar in acelasi timp aduce si o tenta usor excesiva in zona acutelor. Toba a fost proiectata catre ascultator destul de energic, cu o dinamica moderata, chiar cu momente in care am putut simti kick-ul tobei mari. Stiu, pare utopic ca un difuzor dintr-o boxa entry level sa ofere senzatia unui kick autentic. In realitate acest lucru este posibil. Senzatia de kick se afla intr-o zona a frecventelor cuprinsa intre 100 – 200 Hz. Combinatia intre curentul necesar unui asemenea efort si greutatea difuzorului  poate oferi un kick suficient de real la o presiune acustica de peste 80 dB.

      Concluzie
      Dupa o saptamana petrecuta cu boxele Borea sunt cateva idei pe care doresc sa le impartasesc cu voi. Borea genereaza o imagine stereo clara si bine focalizata. Fara sa exceleze la dimensiunea scenei, compenseaza printr-o prezentare matura a sunetului. Nu sunt boxe cu sunet colorat. Daca sunteti in cautarea unor boxe cu frecventele medii impinse in fata, gadilitoare placut pentru ureche, alegeti altceva. Basul, atat cat este, tinde sa fie corect. Caracterul acestor boxe este neutru-bright. Senzatia mea este ca francezii au incercat sa construiasca niste boxe audio ieftine, cu un sunet echilibrat, asemanator boxelor folosite in studiorile de inregistrari.
      Recomand aceste boxe entuziastilor aflati la inceput de drum, celor aflati in cautarea unor boxe neutre la un pret mic. Borea sunt ofertante pe muzica clasica, jazz, rock vechi, blues, pop, indie. Ascultatorilor de hip-hop sau electro le recomand sa caute un alt tip de boxe.
      Fiind boxe cu sunet neutru-bright matching-ul cu amplificatorul este foarte important. Impresia mea subiectiva este ca au nevoie de amplificatoare cu un sunet dark sau care potenteaza frecventele medii. 

      Pro:
      pretul
      sunet neutru
      bas corect 
      imagine stereo buna
      usor de pozitionat datorita celor doua porturi de bas asezate in fata
      Contra:
      se deschid la volum mediu
      pretentioase la amplificare (matching-ul este foarte important)
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

    • Puterea amplificatoarelor audio stereo, chiar multicanal, a fost intotdeauna un subiect interesant pentru comunitatea HiFi. Lungi dezbateri despre importanta acestui factor in sunetul final au sfarsit lasand o multime de oameni nelamuriti. In articolul de astazi incerc sa explic, in termeni simpli, raportul dintre puterea unui amplificator si calitatea sunetului. 
      In cautarea raspunsurilor
      1.    Cum explici unui om ca puterea unui amplificator, exprimata in watt, este aceeasi pentru un amplificator cu lampi si pentru un solid state (SS) , cand el percepe sunetul amplificatorului cu lampi ca fiind mai puternic decat cel pe solid state. Asta in situatia in care amplificatorul cu lampi are o putere maxima mai mica de 1-2 ori comparativ cu amplificatorul solid state. Grea dilema.
      2.    Destul de multi oameni isi cumpara amplificatoare de sute de watt putere, pentru a asculta la cativa watt, intr-o camera cu dimensiuni modeste sau medii. Alta dilema.

       
      Experienta de electronist si auditiile, coroborate  cu putina fizica si electronica, m-au indreptat catre urmatoarele concluzii:
      a) un amplificator proiectat pentru o putere mica sau medie, se va ‘deschide’ mai bine la putere mica fata de unul care este proiectat sa lucreze cu puteri mari. (nu intru in detalii tehnice care pot fi plictisitoare pentru multi oameni, doar fac o constatare de facto)
      b) orice amplificator va oferi performante optime undeva la jumatatea puterii sale, asta ca sa folosim o expresie empirica.
      c)  un amplificator de sute de watt nu va ‘conduce’ implicit mai usor incintele acustice care coboara mult in impedanta (asa zisele ‘incinte greu de condus’).
      Toate cele 3 concluzii insumate reflecta modul in care amplificatorul interactioneaza cu boxele. Intelegerea acestui fenomen nu este atat de complicate pe cat ar parea la prima vedere. Dar pentru asta avem nevoie de informatii din interior. Ce face diferenta? Cum este posibil ca un amplificator cu o putere medie sa poata conduce boxe dificile? Raspunsul se afla in interiorul amplificatorului si se numeste sursa de alimentare. Modul in care aceasta parte a amplificatorului este construita, dezvoltata, gandita, face diferenta. 
      Am sa exemplific: un amplificator entry level, solid state, de putere mica, rareori beneficiaza de o sursa de alimentare (PSU) corect construita. Industria de profil se pliaza dupa cerintele consumatorilor. Majoritatea doresc produse ieftine si asta primesc. Probabil ati auzit expresia : Cum sa coste atat de mult un amplificator de 35 watt? Asta pentru ca mintea noastra retine doar ‘senzatia de putere’ pe care o ofera acei watt.
       
       
      In realitate, sursa de alimentare (PSU) este cea mai scumpa parte si este cel mai dificil de proiectat si construit intr-un amplificator. Aici apare ‘pacaleala’. Amplificatoarele de sute de watt au partea de o alimentare construita in niste parametri superiori. Din acest motiv aceste amplificatoare se vor descurca mai bine cu boxe a caror impedanta scade foarte mult. Pana aici toate bune si frumoase, dar, exista si un dar:  fiind conceput sa se ‘deschida’ la puteri mari, nu vor presta la fel de bine la puteri mici.
      Ma intorc la punctul 1 al discutiei in care aminteam diferentele de perceptie sonica intre un amplificator cu lampi si unul solid state; senzatia ca amplificatorul cu lampi are mai multa forta.  Exista o explicatie stiintifica. Amplificatorul cu lampi lucreaza cu un PSU cu valori MARI ale tensiunii, deci va compensa mai bine la puteri mici, fata de un amplificator solid state (SS). La putere mare, SS-ul se deschide si ia avans fata de lampas. Si in acest caz sursa de alimentare este cea care influenteaza perceptia subiectiva.
      Te-ar putea interesa:
      Ce trebuie sa intelegem: calitatea redarii muzicii la un amplificator, indiferent ca este un amplificator cu lampi sau solid state, este in mod covarsitor legata de cat de bine este construit etajul de alimentare. Pentru ca adevarata problema cu ‘incintele dificil de condus’ este data tocmai de acest factor. Incapabilitatea PSU de a sustine consumul instantaneu si masiv de energie cerut in special de frecventele joase (bass). Acestea momente coroborate cu coborarea in impedanta a incintei solicita un consum mai mare de energie din partea PSU. Problema nu o reprezinta capabilitatea de curent a etajului final, tranzistorii finali fiind capabili sa suporte curenti foarte mari, de ordinul zecilor in cele mai multe cazuri, ci a PSU care se ‘sufoca’ atunci cand apar acele cerinte de consum masiv.
      Alt fapt, care a fost studiat foarte bine de inginerii specialiati in proiectarea PSU, este ‘cat poate cobora in frecventa’ un amplificator. Ei bine, exista relatii de calcul foarte precise, care stabilesc o valoare minima necesara pentru reservoir capacity (acei capacitori de filtraj, cum ii cunoaste toata lumea) a PSU pentru ca amplificatorul sa coboare pana la 50Hz. Iar acea valoare pentru acel ‘reservoir capacity’ este foarte mare. Tineti cont, asta este doar o valoare minima, care poate fi depasita foarte usor daca informatia muzicala este formata din doua instrumente a caror sunet contine frecvente joase (toba plus contrabas). In acest caz, valoarea minima trebuie crescuta pentru ca PSU sa poata furniza cerinta de curent pentru functionarea corecta a amplificatorului.
      Exista si o ‘butada’ a lui Nelson Pass, care intrebat care ar trebui sa fie ordinul de marime a reservoir capacity, a raspuns: Niciodata nu poate fi suficient de mare. Cu cat mai mare, cu atat mai bine.

       
      Pare complicat. Asa si este. Proiectanti trebuie sa tina seama de multi factori si complicatii ce pot aparea in proiectarea unei surse, cum ar fi impedanta acesteia, a traseelor, a nodurilor de masa, a curentilor ‘vagabond’  care apar la solicitari mari, etc. Dar asta e treaba inginerilor.
      Ce trebuie sa retinem noi. Ideal ar fi sa putem avea un amplificator de putere potrivit nevoilor noastre. Acesta se alege in functie de nivelul sonor la care facem auditia, de marimea camerei de auditie, de interactiunea cu boxele. Sfatul meu este sa nu uitati de importanta sursei de alimentare. Alegeti un amplificator cu un PSU corect dimensionat si construit.
      Sper ca am reusit sa explic pe intelesul tuturor o parte a fenomenului.  Va doresc auditii placute.
      Daca aveti intrebari, raspund in sectiunea comentarii aflata la sfarsitul articolului.
       
      Articol scris de 
      Nita Cristian-Nelu
       

    • Black Orpheus este una din cele mai bune inregistrari ale contrabasistului japonez Isao Suzuki la casa de discuri Three Blind Mice. Albumul a fost inregistrat la data de 20 Februarie, 1976, in studioul AOI, Tokyo. Isao Suzuki este marele maestru al jazz-ului din Japonia. Este basist, multi-instrumentist, compozitor, aranjator, producator si lider de formatie.
      Suzuki s-a nascut la 2 ianuarie 1933 la Tokyo. Cariera sa muzicala a inceput in 1956 cand a cantat la contrabas la o baza militara americana din Tokyo. Incurajat de Art Blakey, in 1970 a plecat la New York, si s-a alaturat legendarului grup Jazz Messengers. A lucrat si a inregistrat cu Thelonious Monk, Charles Mingus, Ella Fitzgerald, Wynton Kelly, Bobby Timmons, Jim Hall, Ron Carter si altii.
      Dupa intoarcerea sa in Japonia, Suzuki a contribuit la dezvoltarea jazz-ului japonez si a infiintat una din trupele legendare de jazz „Oma Sound”. Pe albumul sau solo „Self-Portrait” (1980), Suzuki a cantat  pe 20 instrumente, pecetluind pozitia sa unica in scena japoneza de jazz.

      Black Morpheus  este unul din acele albume ‘ascunse’ publicului iubitor de muzica buna, pentru ca informatiile despre jazz-ul japonez sunt greu de gasit. Inregistrarea este una din acele sesiuni extraordinare de jazz de la mijlocul anilor 70. In primplan se afla contrabasul si violoncelul lui Isao Suzuki. Trioul este completat la tobe de bateristul american Donald Bailey, iar la pian apare celebrul Tsuyoshi Yamamoto. Acesta din urma canta si la pian electric pe un Fender Rhodes.  Fiind o inregistrare dedicata unui basist, ascultatorul va putea sesiza cu usurinta ca acesta este liderul, nu pianistul.
      Te-ar putea interesa:
      Albumul are un ritm placut si adanc. Se simte ca este cantat cu suflet. Muzica curge frumos, corzile basului ofera un ritm inteligent, pianul sustine ritmul cu note luminoase, uneori acide, iar toba lui Bailey actioneaza ca un liant al intregului muzical. Sunetul acestui album este posibil sa va para ciudat daca sunteti un ascultator de jazz american. Linia basului are o vibratie personala, iar momentele de improvizatie sunt extravagante ritmic si foarte personale. Suzuki combina dibaci jazz-ul clasic, modal, fusion pe alocuri, cu spiritul japonez si ofera o inregistrare de 5 stele. Turnati un pahar de vin rosu intr-un pahar si va promit o seara de exceptie alaturi de acest trio japonez.
      Va poftesc sa ascultati aceasta inregistrare si astept comentarii in sectiunea dedicata aflata la sfarsitul articolului.
      Auditie placuta!
       
      Articol scris de Robert Flescan
      Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
      Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
       
       

×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.