Metallica vs. Napster

Era începutul anului 2000, când cei de la Metallica au primit un telefon de la managerul lor, care le spunea că una din variantele de lucru ale piesei lor 'I Disappear' era difuzată de mai multe posturi de radio americane. Piesa urma să facă parte din coloana sonoră a filmului Mission Impossible 2 și din câte știau membrii trupei, era sub cheie până la lansarea filmului, care urma să aibă loc în vară. Pe lângă piesa 'I Disappear', cei de la Metallica au aflat că toată discografia lor era la liber pentru download, iar asta chiar nu suna bine deloc...

Într-un interviu din 2013, Lars Ulrich spunea:
”Piesa a apărut pe mai multe posturi radio și ne-am întrebat – cum de s-a întâmplat așa ceva? Și am primit un telefon de la cineva de la birourile noastre, care ne-a spus că sursa e o chestie numită Napster. Așa că ne-am spus: S-au luat de noi, o să ne luăm și noi de ei”.

(foto - Tim Saccenti)

Așa a început procesul împotriva Napster și ceea ce Lars Ulrich a numit shitstorm. Deși cu câteva săptămâni mai târziu față de Metallica, rapperul Dr Dre a deschis și el un proces împotriva site-ului de sharing, în general industria muzicală a lăsat lucrurile să se desfășoare, pe principiul Hai să vedem ce se întâmplă. Până la urmă, de partea Napster erau milioanele de consumatori de muzică și niciunui artist sau trupe nu-i era ușor să se lupte cu opinia lor. De aceea, o serie de artiști s-au declarat de partea fanilor (și implicit a Napster) – printre ei, The Offspring, Smashing Pumpkins sau Limp Bizkit. Mai mult, Nikki Sixx de la Motley Crue a acuzat Metallica de lăcomie, spunând că fac destui bani din vânzările de bilete sau tricouri.

Deși Metallica îndreptase procesul către Napster, multă lume vedea asta ca pe o declarație de război către cei 335.000 de oameni care downloadaseră muzica lor (majoritatea studenți), și în general, către fanii muzicii rock.
Procesul cu Napster n-a durat mult – rețeaua de sharing a fost închisă în iulie 2001, iar compania Napster și-a declarat falimentul în 2002. În ziua de azi, downloadul (popular pe vremea Napster) s-a transformat în streaming. Conform statisticilor, 76% din venituri sunt pentru streaming și doar 24% pentru muzica deținută pe înregistrări fizice (CD-uri, casete), sau download pe hard.

Te poate interesa:

Azi, sursa principală de venituri pentru artiști este reprezentată de concertele live și vânzarea de tricouri și merchandising. Deși pandemia a arătat că și sursa asta de venituri e nesigură. Însă scânteia aprinsă acum 22 de ani de procesul Metallica-Napster a declanșat un foc care arde și acum. E vorba de lupta dintre industria muzicală și platformele de sharing, pentru controlul asupra muzicii și mai ales a veniturilor din muzică.

Articol scris de Geo Iordache

Despre mine:
Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.