Sari la conținut
HiFi Tech

  • Audiophile Blog

    Arată toate categoriile
    • CatalinSunete
      The Dark Side of the Moon, albumul concept al legendarei trupe britanice Pink Floyd a implinit pe 1 martie 45 de ani. Explorand teme coflictuale precum trecerea timpului, lacomia sau deteriorarea sanatatii mintale (aluzie evidenta la starea de sanatate a membrului fondator Syd Barrett), albumul este considerat de critici si fani unul dintre cele mai bune albume rock ale tuturor timpurilor (albumul a stat in topul Billboard pentru nu mai putin de 741 de saptamani!).
      Inregistrat in celebrul studiou Abbey Road in doua sesiuni (1972 si 1973), albumul a fost cizelat cativa ani in concerte si mai apoi a fost editat pe disc, reusind sa sparga toate tiparele rockului conceptual. Beneficiind de cateva tehnici inovatoare la acea vreme (inregistrari multitrack, loop-uri, sintetizatoare analoge etc) si de geniul in materie de butoane si productie al celebrului inginer/muzician Alan Parsons, The Dark Side of the Moon a devenit metafora perena a muzicii facute nu sa-ti dea solutii, ci sa te lase cu intrebari.
      Alt punct forte ale albumului (in afara de muzica in sine si de geniul trupei) este coperta conceputa de prietenul din copilarie al lui David Gilmour, artistul Storm Thorgerson, fondator al grupului de graficieni Hipgnosis, celebru pentru coperte faimoase create pentru artisti precum Genesis, Yes, Led Zeppelin, Peter Gabriel, Black Sabbath, Dream Theater, Anthrax, The Alan Parsons Project, Muse, The Mars Volta etc. O alta amprenta distincta a albumului este vocea uluitoare a cantaretei Clare Torry (pe The Great Gig in the Sky), adusa la inregistrari de la sugestia aceluiasi Alan Parsons.
      Estimarile spun ca The Dark Side of the Moon s-a vandut in peste 45 de milioane de unitati pana acum, astfel ca albumul este, de departe, cel mai de succes al grupului, din punct de vedere financiar. Lansat pe 1 martie, in urma cu 45 de ani, albumul este considerat de multi drept cel mai bun din istoria muzicii de orice fel scrise vreodata.
       

    • Auralic Vega I

      De dinica, în Recenzii HiFi.

      Acum 4 ani de zile un articol citit in revista Stereophile a reusit sa imi starneasca curiozitatea intr-un mod neasteptat. Articolul avea ca subiect un DAC manufacturat de un producator cu sediul in Beijing. Numele producatorului este Auralic Ltd., iar produsul despre care ma pregatesc sa va povestesc este Auralic Vega. Motivul acestei curiozitati a fost comparatia directa cu un DAC dCS Vivaldi. Concluzia redactorul Stereophile este urmatoarea:
      ”Sunt tentat sa cred ca la 3499 dolari, Auralic Vega este o afacere. Pentru putin peste 5% din pretul dCS Vivaldi, un DAC format din trei piese, Vega se remarca printr-un sunet apropiat de calitatile acestuia.”
      https://www.stereophile.com/content/aur ... sor-page-2
      Dupa acest comentariu au urmat masuratorile efectuate in laboratorul Stereophile. Concluzia acestora a fost cat se poate de transanta si il citez pe John Atkinson: Auralic's Vega D/A processor offers measured performance that is beyond reproach.
      4 ani mai tarziu, cu sprijinul echipei http://www.avmall.ro/, dorinta mea de a testa acest convertor a devenit realitate.

      Prezentare generala
      Vega arata elegant, partea electronica este adapostita de o carcasa de aluminiu, panoul frontal este dominat de un ecran OLED, iar in partea dreapta avem un buton rotund si un led rosu. In partea din spate avem doua iesiri analogice, balansata si normala, respectiv RCA si XLR, si 5 intrari digitale: AES/EBU, doua coaxiale SPDIF, una optica si o intrare USB. Intrarile AES/EBU si SPDIF gestioneaza date digitale de intrare aflate intre 16 si 24 biti, cu rate de esantionare de pana la 192 kHz; portul USB functioneaza cu rate de esantionare de pana la 352,8 si 384 kHz si accepta DSD 64 si 128 utilizand protocolul DoP. Pentru MAC OS nu aveti nevoie sa instalati un driver pentru ca Vega sa functioneze corect.

      Tehnologie
      In interior circuitele digitale si audio sunt printate pe o placa mare, care ocupa intreaga adancime a sasiului. Partea de alimentare este formata dintr-un transformator toroidal si o partea de intrarea a curentului alternativ, ecranata complet si dotata cu filtre. In interior mai gasim un cip receptor USB XMOS destinat fluxului de date via USB, un procesor audio Auralic Sanctuary produs de Archwave. Acesta este necesar pentru upsamplig-ul datelor la aproximativ 1.5 MHz si o adancime de 32 biti. De asemenea Vega foloseste un master clock, numit Femto Master Clock, acesta foloseste un oscilator de cristal folosit in industria aero-spatiala, cu o sursa liniara de alimentare. Jitter-ul specificat al acestui Femto Master Clock este de 82 femtosecunde, cu un zgomot rezidual de faza de -168 dBc. Dupa ce fluxul de date a fost procesat de cipul Sanctuary, datele sunt trimise catre un chip DAC ESS Sabre 9018. Acesta este un chip DAC delta – sigma, cu 8 sectiuni DAC individuale. Fiecare canal audio foloseste 4 sectiuni DAC pentru procesarea, aceasta abordare permite un nivel al zgomotului foarte mic la iesire.

      Sistem de test
      Pentru a testa acest DAC am folosit un sistem compus din urmatoarele componente: NUC + Daphile, Yamaha CDS 3000 (cd/sacd/DAC), amplificator integrat Pass Labs Int 30, boxe Focal Electra 1038 BE, cabluri Chord si Tellurium.

      Muzica test
      Roger Waters – Amused to Death / fisier 24 biti@192 kHz
      Richard Wagner – Die Walkure / cd (ascultat via Vega folosind Yamaha CDS 3000 ca transport)
      Miles Davis – A Kind of Blue / 24 biti@192 kHz

      Calitatea sunetului: Yamaha CDS 3000 vs Auralic Vega
      CDS 3000 - Roger Waters
      Pe acest album este folosita o tehnica speciala de inregistrare numita QSound (aceasta tehnologie ofera posibilitatea unei auditii 3D folosind un sistem stereo compus din doua boxe). Cand ascult acest album, muzica si efectele sonice se intrepatrund intr-un melanj perfect. Vocile sunt bine separate si se aud distinct in fata ascultatorului. Pozitionare 3D a vocilor este bine delimitata in spatiul scenei. Vocea lui Roger Waters este pozitionata central, iar vocile cantaretelor ce sustin partile armonice si anumite pasaje muzicale se simt undeva in spate pozitionate stanga sau dreapta in functie de cerintele partiturii. Pasajele dinamice sunt foarte bine prezentate, tranzientii nu prezinta sincope, toba si chitara completeaza scena sonora cu o energie extraordinara, oferind o imagine completa pe intreg spectrul audio.
      Vega - Roger Waters
      Scena capata ceva mai multa adancime. Imaginea 3D pare ca se imbunatateste usor. Vocile isi pastreaza pozitionarea si separatia in planul scenei si devin oarecum mai implicate muzical. Dinamica ramane in aceeasi parametri ai prezentarii, cu tranzienti mai bine conturati ce ofera o aerisire a notelor, iar asta aduce un sunet cu un plus pe detalii. Toba si chitara sunt in continuare energice si completeaza scena asemeni unui puzzle perfect.
      CDS 3000 - Die Walkure
      Orchestra se materializeaza in camera de auditie dincolo de barierele peretilor. Vocea sopranei Birgit Nilsson are o putere coplesitoare, sunt momente in care cantecul ei curge asemeni unui rau lenes si cristalin, urmate de pasaje in care totul se transforma intr-un fluviu urias si involburat. Jon Vickers cu a lui voce de tenor, puternica si intunecata, transforma ascultatorul intr-un martor al unui spectacol cantat la Metropolitan Opera. Miscarea artistilor pe scena se simte precis, iar vocile interpretilor au o vigoare extraordinara in pasajele muzicale fortissimo. Atmosfera este atat de bine reprodusa incat spectatorul devine o parte integrata a spectacolului muzical.
      Vega - Die Walkure
      Sunetul capata o tonalitate densa, timbrul instrumentelor dar si al vocilor este mai bine definit. Vocea sopranei Birgit Nilsson se imbogateste cu texturi noi, usor pastelate, fara a pierde forta necesara interpretarii unui rol wagnerian. Rolul interpretat de Jon Vickers devine si mai prezent, vocea lui coboara tonal catre abis si pare chiar mai intunecata. Orchestra ramane in continuare bine structurata si ofera un sunet realist.
      CDS 3000 - A Kind of Blue
      Trompeta lui Miles Davis toarce suav asemeni unei pisici ce se alinta in bratele stapanului. Notele inalte ating delicat urechea. Asperitatile trompetei sunt perfect balansate de pian si de cele doua saxofoane folosite, alto saxofon si tenor saxofon. Contrabasul se simte precis, duios, cu tendinte melancolice. Imaginea muzicala de ansamblu este perfect zugravita, fara urme de falsitate sau de sunet digital. Ascultatorul este purtat intr-un club de jazz din anii ’60 unde un cativa artisti atinsi de geniu canta, fumeaza, beau alcool, pentru un public cunoscator.
      Vega - A Kind of Blue
      Cu Vega experienta muzicala ramane in aceeasi nota, cu mentiunea ca peste imaginea generala o mana invizibila a picurat mici detalii tonale. As compara aceasta noua prezentare a sunetului cu o tocanita gourmet dupa momentul in care bucatarul amesteca condimentele secrete in oala. Un amanunt discret care transforma tocanita noastra bine gatita intr-o opera de arta gourmet.
      Concluzie
      Auralic Vega a fost ceea ce am asteptat in acesti ani. Performanta de top la un pret rezonabil.


    • Introducere
      Au fost si vor mai exista discutii legate de testarea senzoriala a unor parametri audio fara ca subiectul sa aiba cunostinta de schimbarile din sistem. Universul pasionatilor audio este divizat intre credinciosi, cei care sustin ca un om antrenat poate sa treaca un asemenea test, si necredinciosi, cei care sustin ca limitarile fiziologice nu permit o evaluare corecta a schimbarilor. Acum multi ani m-am gandit la organizarea unui asemenea test, dar si la modul in care acesta ar trebui sa fie organizat. Pentru ca in tineretea mea am trecut printr-o facultate de psihologie, am decis sa pornesc acest experiment folosind cunostintele dobandite acolo. Aici am invatat ca psihicul uman este foarte sensibil si ca o schimbare emotionala de ordin infinitezimal poate modifica perceptia unui om instantaneu. A devenit foarte clar pentru mine ca acest test trebuie privit in primul rand ca un experiment psihologic si mai apoi ca un experiment psiho-acustic. Mecanismul de desfasurare al unui blind test este in esenta o aglomerare de emotii puternice. Teama de esec, teama de ridicol, plus diferite alte temeri insotesc subiectul implicat intr-un test de acest gen. In concluzie, organizatorul unui asemenea test trebuie sa elimine stresul subiectului si sa indeparteze orice banuiala ce ar putea sugera existenta unui truc. Pornind de la aceste elemente am decis sa organizez un blind test audio.
      Pregatire test
      Avem nevoie de o idee de lucru, apoi de acordul real al subiectilor pentru participarea la experiment. Acest acord presupunea urmatoarele etape:
      - castigarea increderii subiectilor
      - informarea subiectilor cu detaliile tehnice necesare (componente folosite)
      - explicarea regulilor de desfasurare
      - optimizarea conditiilor, amintesc aici: acustica camerei, sistem audio neutru, confortul pozitiei de ascultare, explicarea fiecarui detaliu, crearea unui mediu emotional sigur
      Desfasurare Test
      Premiza de lucru a fost identificarea unor surse digitale, fara ca subiectii sa cunoasca ordinea in care sursele aveau sa intre in sistem. Pentru acest test am pregatit 3 surse digitale, de la producatori diferiti, situate intr-un palier de pret si performanta aflat intre 5 sute si 8 mii euro.
      Am discutat cu cativa amici despre experiment. Dupa ce le-am oferit toate detaliile, acestea au fost de acord sa participe. Din pacate, o parte dintre cei care confirmasera initial nu au reusit sa ajunga, asa ca in ziua testului au ramas fix 3 samurai. Fiecare a primit pix si hartie pentru a evalua sunetul. Am ales cateva caracteristici considerate importante pentru definirea sunetului unui sistem si anume: dinamica, imagine stereo, rezolutie, focus, tranzienti, muzicalitate. Fiecare caracteristica urma sa primeasca note de la 1 la 10.
      Zona de ascultare a fost separata vizual de sistem, asa incat subiectii sa nu poata identifica schimbarile. Pentru a mentine focusul am folosit o singura melodie, un pasaj complex dintr-o opera celebra, cu o durata de 12 minute. Dupa ce am schimbat cele trei surse, am comparat notele celor implicati in test si am comentat din punct de vedere senzorial cele auzite. Doi dintre participanti au oferit note si concluzii conforme cu performanta surselor. Sursa performanta si cu pretul cel mai ridicat a primit notele cele mai mari. Urmatoarea sursa ca performanta si pret note cu valori medii. Sursa cea mai ieftina a primit note pe masura, mici. Cel de al treilea participant a oferit note care nu au fost in concordanta cu calitatea surselor. Din pacate acesta a fost dezavantajat de pozitia de ascultare. Plasarea acestuia in spatiu nu a respectat una din regulile de baza ale experimentului. Ma refer aici la plasarea pozitiei de ascultare intr-o zona care sa permita o evaluare corecta a sunetului. Din lipsa de spatiu acesta a fost asezat undeva in dreapta zonei ideale de ascultare. In aceste conditii era de asteptat sa apara o eroare.
      Concluzie
      Personal consider acest test o reusita. Rata de succes a fost de 66,66% si a demonstrat ca un creier antrenat poate sa identifice corect anumiti parametri calitativi ai sunetului.
       
       
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.

  Accept