Castigatorul castilor oferite de AV Club si Meze Audio este Apostolache Valentin din Slobozia.
Felicitari!
-
Audiophile Blog
-
Buna seara,
Castigatorul castilor oferite de AV Club si Meze Audio este Apostolache Valentin din Slobozia.
Felicitari!
-
Meze 99 Neo
De dinica, în Recenzii HiFi.
Audio HiFi inseamna in primul rand bucuria muzicii. Oamenii care privesc fenomenul din afara, au senzatia ca cei implicati in aceasta pasiune sunt in primul rand niste dependenti de tehnologie. Nimic mai fals. Hobby-ul acesta este in primul rand despre placerea de a asculta muzica. Pasionatii de muzica cauta aparate Hifi care sa le ofere in intimitatea casei placerea unei auditii aproape reale.
In articolul de astazi voi scrie despre o pereche de casti audio si anume Meze 99 Neo. Aceste casti sunt dezvoltate de Meze Audio la Baia Mare, Romania. Compania a fost fondata in anul 2009 de Antonio Meze. A inceput ca o companie mica, care la inceput dezvolta diferite produse cu piese deja existente in piata. In anul 2015, dupa o lunga perioada in care au avut timp sa caute materiale de calitate si solutii ingineresti potrivite filosofiei lor de sunet, au lansat castile 99 Classics. Astazi, toate modelele de casti sunt dezvoltate in-house.
Detalii Tehnice
Dimensiune Traducator: 40 mm
Raspuns in frecventa: 15 Hz – 25 KHz
Sensibilitate: 103 dB @ 1KHz @ 1mW
Impedanta: 26 Ohm
Cablu Kevlar OFC detasabil
Conector aurit de 3,5 mm
Greutate: 260 grame
Constructie
Castile sunt impresionante vizual amintind de anii '70. Cu aspectul lor vintage, te indeamna inca de la inceput sa le asezi pe ureche. Carcasa este construita dintr-un plastic de calitate negru, iar cupele sunt concepute dintr-o spuma cu memorie imbracata in piele fina. Cele doua cupe sunt prinse de o banda de metal neagra cu logoul Meze asezat in cele doua parti si o alta banda suspendata din piele ce ofera confortul necesar in momentul in care asezi castile pe cap. In fiecare carcasa exista o micuta intrare incastrata ce va permite sa atasati cablul inclus.
Confort
Cu certitudine aceste casti sunt confortabile. Asezi castile pe cap, pornesti muzica si uiti complet de ele. Mixul acesta intre o banda rigida metalica si o banda flexibila din piele pare sa fie unul castigator. Forta de apasare este foarte bine distribuita pe intreaga suprafata a capului, iar urechile sunt acoperite cu delicatete de cupe, fara sa creeze nici o clipa senzatia de disconfort. Cupele au dimensiuni generoase si vor acoperi fara probleme urechile dumneavoastra indiferent de dimensiunea lor. Intregul ansamblu functioneaza aproape perfect si este confortabil pentru perioade lungi de auditii.
Sistem de test
NUC + Daphile + Intona reclocker
Nuprime uDSD – DAC si amplificator de casti
Meze 99Neo - casti
Sunet
Chiar in momentul in care scriu acest articol, ascult in interpretarea Filarmonicii din Berlin, condusa de Herbert von Karajan, Simfonia a-2-a de Schumann. Sincer sa fiu, castile acestea sunt un adevarat festin pentru urechi. Media si inaltele au o dulceata incredibila. Dinamica inregistrarii nu pare a suferi constrangeri oferind momente care iti taie rasuflarea. Instrumentele cu coarda se simt vibrand in ureche cu o tenta usor nostalgica, cu lungi momente de discretie ce sfarsesc brus intr-o frenezie de energie si pasiune muzicala. Senzatia aceasta se pastreaza si in cazul instrumentele de suflat. Sunetul pare ca serpuieste in viteza printre intrumente construind un intreg ansamblu de note muzicale, o intreaga scena sonora autentica. Exista momente cand aceasta curgere usor monotona este intrerupta de mici involburari temerare, de pasaje in care ascultatorul ar trebui sa fie aruncat catre octavele inalte, insa acestea sunt prezentate intr-o nota discreta. Pe ansamblu sunetul este matasos si lipsit in cea mai mare parte de asperitati.
Am schimbat muzica culta cu muzica de jazz. Am ales cateva inregistrari minimaliste cu voce si putine instrumente, pentru ca sunt curios cum se simt vocile pe aceste casti. Am ascultat cate o melodie cu Christy Baron, Jen Chapin, Macy Gray, Sara K, Camile Thurman. Daca sunteti iubitori de voci feminine o sa va indragostiti de acestea casti. Sunetul este senzual, voluptos, plin de culoare. Nu stiu cum suna in realitate aceste voci feminine, insa va spun ca imi plac foarte mult cum se aud prin castile 99Neo. Pe inregistrarile de jazz am putut observa cum se comporta castile cu informatiile din zona basului. Midbasul si basul au fost redate destul de coerent, fara sa simt ca ar fi probleme evidente, insa cand a fost vorba de bas profund castile s-au impiedicat. Stiu ca tehnologic este aproape imposibil sa oferi bas profund cu un driver de 40 mm, insa speranta moare ultima si am sperat pana in ultima clipa.
La final am testat castile pe muzica rock. Am ascultat ultimul album Antimatter – Black Market Enlightenment. Primul lucru simtit a fost nivelul ridicat al compresiei pe acest album. Asta este un lucru bun, castile nu isi pun amprenta peste sunet si nu ofera o prezentare generica a muzicii. Vocea a continuat sa ramana vedeta si pe aceasta inregistrare, a sunat placut si plin. Chitara insa nu a fost la acelasi nivel. Am avut senzatia ca este oarecum periata, lipsita de agresivitatea obisnuita. As fi dorit mai multa energie, sa simt pedala de distors ca imi sfredeleste urechea. Toba a compensat lipsa de energie a chitarilor electrice. A avut dinamica, kick, punch, a sunat plin si rotund.
Concluzie
Merita sa incercati cel putin odata aceste casti. Asezati-le pe cap si lasati muzica sa curga peste voi. Va asigur ca o sa va despartiti cu greu de ele. Daca sunteti dintre aceea care cauta sa obtina ultimul detaliu al unei inregistrari, Meze 99 Neo nu sunt pentru voi. Daca tot ce va doriti este o pereche de casti comode, cu un design retro, cu care sa ascultati muzica zile la rand, Meze 99 Neo sunt tot ce aveti nevoie. Cu siguranta sunt casti si mai bune, dar pretul acestora depaseste cu mult suma la care se vand Neo 99.
PS:
Dupa ce am ascultat aceste casti cateva zile la rand, am decis sa cumpar o pereche de 99 Neo pentru mine. In acest moment am deja o pereche de Sennheiser Momentum M2. Dupa povestea aceasta sper sa nu devin colectionar de casti. Imi zboara gandul la 99 Classic? Sper sa nu fie asa.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Yamaha AS-501
De silviu2403, în Recenzii HiFi.
Nu cred ca mai este cazul sa intrebam sau sa explicam cine este Yamaha. Totusi, sunt cateva aspecte interesante in istoria acestei companii japoneze. A fost fondata in anul 1887, acum mai bine de 130 de ani, ca producator de instrumente muzicale. Este foarte interesant cum un producator de instrumente muzicale ajunge sa produca si aparate electronice audio. Practic, cand cautam sa cumparam un aparat audio si mergem sa ascultam, ne gandim mereu daca sunetul este natural, curat, precum cel al instrumentelor live neamplificate. Yamaha poate face aceasta comparatie chiar in fabrica sa, producand sub acelasi acoperis atat instrumente muzicale pentru muzicieni, cat si echipamente audio pentru iubitorii de muzica din toata lumea. Yamaha este unul dintre cei mai mari producatori de piane din lume, pianul fiind un instrument foarte greu de redat de un sistem audio, ce implica multe frecvente audio, de la cele mai grave note, pana la cele mai suave din spectrul inalt. Misiunea celor de la Yamaha se poate rosti intr-un singur cuvant provenit din cultura japoneza: Kando. In traducere, acesta inseamna senzatia de profunda multumire si entuziasm, aspecte derivate din experienta suprema de calitate si performanta.
Yamaha As-501 face parte din noua gama de amplificatoare cu un design modern si functii inovative. Technologiile avanseaza si devin tot mai accesibile si pentru produsele din gamele medii de pret.
Cateva dintre acestea ar fi:
ToP-ART (Total Purity Audio Reproduction Technology)
I/O (input to output) Direct Symmetrical Design
ART (Anti-Resolution and Tough) Base
Custom-made power transformer / 12,000uF capacitori / Radiatoare interne din aluminu
2 x 85 W, la 8 Ohmi; 2 x 120 W, la 4 Ohmi
Pure Direct Mode
Variable Loudness Control
Yamaha reuseste sa ofere produse interesante din punct de vedere constructiv si tehnologic, si asta la un pret mai mult decat atractiv. Posibil acest lucru sa se datoreze vastei experiente in domeniul audio pe care il are.
Vreau sa va explic cateva dintre aceste tehnologii pe care Yamaha le inglobeaza in acest amplificator.
Top-ART
Pentru a asigura un sunet optim, procesarea și transmiterea semnalului audio trebuie sa fie simplă și directă. In acest fel există șanse mai mici ca acesta să fie afectat de zgomot și distorsiuni. Tehnologia de proiectare a amplificatoarelor Yamaha, numită ToP-ART, dispune de un design simetric direct I / O (cu ieșire la ieșire), cu cele doua canale, stânga și dreapta, organizate într-o structură simplă, dreaptă, pentru cea mai mare puritate a semnalului. În plus, șasiul de bază ART (anti-rezonanță și duritate) și o bară centrală solidă asigură o susținere cu rigiditate ridicată și amortizarea vibrațiilor. Aceste inovații de design Yamaha contribuie la reproducerea audio bogată a acestui amplificator, cu muzicalitate abundentă.
Piese de înaltă calitate pentru o performanță audio excelentă.
Yamaha se lauda cu urmatoarele caracteristici de constructie:
Transformatorul de putere realizat la comandă,
Condensatoarele de bloc personalizate,
Două relee directe pentru semnal,
Sistemul de împământare cu un singur punct,
Radiatoarele de căldură extrudate din aluminiu
Calitatea fiecărei părți individuale, precum și modul în care acestea lucrează împreună, determină în esență calitatea sunetului oricărei componente. Yamaha folosește numai componente de înaltă calitate, selectate și testate cu atenție.
Modul direct pentru o mai bună puritate a sunetului
Modul Pure Direct determină ca semnalele muzicale să călătorească pe cel mai scurt traseu de circuit posibil, ocolind comenzile de ton, loudness și balansul pentru a elimina virtual orice degradare a semnalului pentru cea mai pură calitate a sunetului.
Control continuu al intensității loudness
De asemenea, A-S501 dispune de un nou control al volumului analogic pe panoul frontal care utilizează volumul electronic pentru o calitate superioară a sunetului, ceea ce vă permite să reglați efectul de loudness dorit. Separat de volumul total, acesta controlează echilibrul dintre sunetele de joasă și înaltă frecvență, asigurând o gamă completă de tonalități la orice nivel de volum, compensând pierderile naturale ale urechii umane ale frecvențelor înalte și joase la nivele usoare de ascultare.
Am testat acest amplificator folosind urmatorul sistem:
Boxe - Dali Royal Tower
Cd-Player – Yamaha CDS-1000
Amplificator – Yamaha AS-501
Cabluri boxe – Audioquest Slate
Cabluri interconect RCA- Audioquest Jaguar
Muzica de test:
Martin Taylor – Johny and Mary
Carol Kidd – Havin’ myself a time
Claire Martin – Black Cofee
Barb Jungr – I’ll be your baby tonight
Metallica - Nothing Else Matters
Sunetul
Inainte sa povestesc despre sunet vreau sa subliniez importanta imperecherii echipamentelor, cablurilor, cat si asezarea, pozitionarea boxelor in camera. Boxele mele sunt in 4 ohmi, asadar pot beneficia de 120w pe canal din amplificatorul Yamaha AS-501. Diametrul difuzoarelor de mid-bass este de 13cm, controlul acestor difuzoare este mai usor in acest caz, asta se traduce prin usurinta cu care amplificatorul poate canta cu boxele. Acum despre sunet…
Pot spune ca acest amplificator te poarta catre sufletul muzicii, iar aici ma refer la placerea de a asculta muzica pe termen lung. Cred ca Yamaha doreste sa abordeze o filozofie umana in sunetul lor, ceva parca din natura, ceva care sa ne indeparteze cu gandul de la tranzistori, componente, specificatii si sa ne poarte catre liniste si pace. Amplificatorul nu este genul american, sa loveasca puternic boxele, insa canta muzica intr-un fel placut, muzical, rafinat.
Martin Taylor – Johny and Mary
Prima piesa aduce gustul corzii de chitara in camera, acordurile sunt naturale, ma las purtat in ceea ce vrea sa imi comunice artistul. Observ o pozitionare buna a scenei in fata mea, instrumentele isi au locul lor. Imi place sa ascult muzica cu ochii inchisi si sa imi imaginez instrumentele ca intr-o piesa de teatru. Fiecare instrument are ceva de transmis, fiecare comunica in felul lui, transmitand emotie catre ascultator. Reusesc sa urmaresc cu usurinta acest lucru, amplificatorul reuseste sa atinga toate notele in asa fel incat sa mi se para cat se poate de real tabloul. Este insa o piesa mai usor de redat, incerc sa nu ma las prea tare dus de val si trec mai departe.
Carol Kidd – Havin’ myself a time
Abia astept sa inceapa piesa cu numarul doi, o stiu bine, o simbioza intre un pian, o voce superba, un contrabas si un set de tobe. Ce poate fi mai frumos de atat, o abordare suava, usor energica a unui jazz de calitate. Contrabasul este redat bine, controlat, este important ca partea de bass si medie-joasa sa fie redata curat si precis. Acest lucru ofera transparenta si coerenta sunetului. Tobele sunt si ele redate ok, aici insa observ o diferenta de dinamica fata de ce stiu eu, dar sa fim rezonabili, amplificatorul se descurca exemplar pentru nivelul lui de pret. Ce imi place insa sunt vocea si pianul. Vocea lui Carol e calda si dulce, asa cum o stiu, e o placere sa asculti aceasta piesa iar si iar fara a te plictisii. Se simte emotia in vocea si tremurul ei, canta de placere si din inima. E important ca sistemul sa poata transmite aceste lucruri, altfel nu s-ar intelege mesajul muzicii. Pianul, un instrument greu de redat, dat fiind faptului ca este un instrument complex, canta natural si destul de texturat incat sa simti vibratia corzii. Ma las purtat pe pasajele de pian si ma simt acolo, intre ei. Este incredibil acest intrument, completeaza superb piesa cu note pline si muzicale. O piesa de jazz cu muzicalitate si emotie.
Claire Martin – Black Cofee
Piesa cu numarul trei, Black Cofee, este ceva mai complexa. In primul rand, bassul este greu, adanc si pe un timp mai lung. Practic trebuie sa simti cum iti vibreaza pieptul. Trecerea de la un nivel acustic foarte ridicat la unul piano este uneori brusca, iar acest lucru testeaza putin sau putin mai mult capacitatea sistemului de a oferi senzatia de live, de forta, dar si de finete, in acelasi timp. Aici dinamica este cea care triumfa, este o piesa buna pentru a testa daca sunetul se tranforma intr-o galagie sau daca lucrurile sunt sub control si la volum mare totul este clar si curat. Amplificatorul reuseste cu cei 120w pe canal sa ofere destula putere boxelor incat sa nu scape totul de sub control. Muzica este energica, cu un impact destul de viguros, tobele lovesc si se simt bine in spectrul auditiv insa fara a murdarii imaginea de ansamblu. Observ totusi o usoara ezitare pe zona de jos a notelor de bass, acolo unde sunetul trebuie sa fie scurt, adanc si rapid, totusi asa cum canta, amplificatorul este decent la acest capitol. Sunetul se pastreaza curat si coerent.
Barb Jungr – I’ll be your baby tonight
Piesa “I’ll be your baby tonight” este delicata, naturala, vie. O voce, dar ce voce, si un pian in toata splendoarea lui. Observ cum notele zburda dintr-o boxa in alta, separatia este buna. Pianul in realitate are un ecou al lui, sunetul sta in aer o perioada de timp pana se stinge usor. Acest lucru se aude si in mica mea sufragerie. Stau linistit si ma bucur de aceasta superba piesa de cateva ori, parca uit ca mai exista si alta muzica de ascultat. Un sistem bun trebuie sa te poarte departe de lumea reala, sa te duca catre cea a artistului, sa simti si sa intelegi mesajul, sa vibrezi si sa traiesti acolo.
Metallica - Nothing Else Matters
In final, am ales o piesa “grea”, o piesa foarte cunoscuta, o capodopera de sunet si dinamica. “Nimic nu mai conteaza”, oare de ce ar fi nevoie pentru asa ceva? Nu stiu, dar apas play si astept sa vad ce senzatie descopar. Prima oara nu am putut sa scriu nimic, am ascultat pana la capat toata piesa.. Imi place mult si parca am uitat la ce sa fiu atent, sa privesc sunetul tehnic si sa notez pe hartie.. Un lucru e clar, mesajul ajunge la mine, asa ca ce sa mai conteze.. Ma bucur de ce aud si ce simt, mai ascult inca odata piesa. Incerc sa fiu obiectiv si sa percep atent ceea ce se intampla in fata mea. Aici poate ca mi-ar placea mai multa energie, insa este destul cat sa ma faca sa simt ceea ce traieste omul cu tobele. In pasajele foarte aglomerate, se simta parca o usoara amestecare a instrumentelor, insa repet, piesa este grea, ca sa redai aceasta piesa corect ai nevoie de multa rezerva de curent si putere. Micutul Yamaha pierde putin teren in aceasta zona, insa se mentine totusi in limite rezonabile de claritate si curatenie incat sa intelegi ce se intampla in piesa.
Concluzie
Nu prea stiu cum sa incep concluzia, cu bune, cu rele, va pot spune ca a fost o experienta mai mult decat placuta. Acest micut amplificator reuseste sa cante cu naturalete muzica, inginerii Yamaha au pus mult suflet in acest model. Daca ma uit la pretul lui de vanzare, nu pot decat sa ma bucur si sa cred ca poti face un sistem decent de sunet in jurul lui. Consider ca orice aparat trebuie imperecheat cu grija pentru a avea un randament cat mai bun si a oferi maxim din cat poate. Amplificatorul se descurca bine pe muzica intrumentala, intrumentele sunt redate frumos, fara a fi stridente sau reci, lucru pe care il consider pozitiv. Este un amplificator rafinat, se simt texturile dintre instrumente. Unde consider ca pierde putin este la capitolul atac si putere in zona de bass, insa e normal acest lucru. Acea zona este foarte mare consumatoare de curent si energie, ai nevoie de un aparat mai mare si mai greu, nu neaparat mai puternic pe hartie, insa care poate sustine sarcini dificile in dinamica.
In functie de stilul de muzica preferat de ascultator, poate fi o alegere foarte buna. Pentru cei care asculta preponderent muzica energica, cu mult bass si la volum ridicat, poate ar trebui incercate si modelele superioare de la Yamaha sau de la o alta firma.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Aune S6
De Andi, în Recenzii HiFi.
Încă de când am citit de noua generație de super cipuri de la Asahi Kasei, printre care și AK4495S, mi-am dorit să intru și eu în contact cu unul. Ca redactor la AV Club, mi s-a oferit șansa unei recenzii pentru un DAC foarte apreciat de la Aune, și anume S6, dotat chiar cu numitul AK4495 (https://www.auneaudio-europe.com/index.php/aune-s6-32bit-384k-dsd-128-balanced-output-dac-headphone-amp-black.html)
Nu o să încep să vă recit, plictisitor, tot ce știe face acest DAC. Aveți în link-ul de mai sus toate datele necesare pentru a vă informa asupra posibilităților extinse oferite de S6.
Trebuie să mărturisesc că am avut foarte mari prejudecăți legate de Aune, deoarece este o firmă din China. Mă gândeam: ce știu chinezii despre cum trebuie să sune un DAC…? Ca să anticipez puțin, chiar și când ascultam extrem de plăcut surprins S6, nu mă puteam abține să nu mă gândesc că undeva, ceva tot va merge prost, că undeva chinezii de la Aune au dat greș, că nu are cum să fie totul atât de fără reproș. Doar e o firmă din China, nu? Ei bine, chinezii de la Aune mi-au demonstrat că prejudecățile mele sunt de un total prost gust și că atunci când creezi ceva cu pasiune, nu are ce să meargă prost.
Spun „pasiune”, pentru că cei de la Aune s-au făcut în primul rând extrem de respectați în domeniul diy, prin diverse kituri de certă valoare, foarte mulți diy-eri apelând la ei.
Și, așa cum aveam să citesc ulterior, DAC-urile lor din ultima perioadă sunt foarte apreciate, remarcându-se printr-un raport preț/performanță de excepție.
Să revenim la S6: încă de la început am fost surprins de construcția lui. Ați observat cât de bine sunt construite DAC-urile în ultimii ani? Un lucru care nu mi-a plăcut niciodată la multe cd playere a fost „tabla de cutie de conserve” (ca să folosesc o expresie a unui mare audiofil, din păcate plecat dintre noi, Costin) cu care sunt acoperite cele mai multe dintre ele. La DAC-urile actuale nu mai este cazul, parcă fiecare producător a urmărit filmulețele acelea cu DAC-urile Chord peste care trec tancuri și și-au spus că vor și ei ceva la fel. Aune S6 este superb construit, pare din fier-beton cizelat și șlefuit la perfecțiune.
Dotat cu toate intrările și ieșirile necesare unui DAC actual, inclusiv ieșiri balansate, S6 este future-proof. Nu lipsește nici posibilitatea decodării DSD, fără de care nici un producător serios de DAC-uri nu se mai prezintă pe piață în acest moment. Dacă nu poți procesa DSD, nu exiști pe piața DAC-urilor.
Bun, fiind nerăbdător să aud cum sună un cip AK de ultimă generație într-un sistem aproape complet vintage (alcătuit dintr-un amplificator Scott 440A, boxe MB Quart seria QL, cabluri Kimber 4PR/XLO UltraPlus) într-o implementare de ultimă generație (nu uitați: cipul nu „cântă” de unul singur, fără o implementare bună este egal cu zero barat) am zis că încep cu S6 în „the old fashion way”, adică direct cu vechiul 16/44 de pe CD. Așa că l-am conectat printr-un coaxial Avinity la playerul Denon DCD-2000AE folosit pe post de transport. Ce am observat comparativ? Primul punct a fost marcat de Aune, prin caracterul său ușor mai dark, cu care m-a cucerit din prima. Așa cum spune Noel Keywood, de la Hi-Fi World, „marele blestem al audiofiliei sunt sculele care sună strident, cu frecvențe înalte accentuate, ca să-i impresioneze pe neștiutori, frecvențe total nerealiste”. Sunt exact de aceeași părere, așa că atunci când întâlnesc o sculă care sună ușor mai dark decât norma sunt cucerit instantaneu, deoarece înseamnă că acolo e lucrătură serioasă, cu adevărat audiofilă, iar scula respectivă nu are ca target oameni neștiutori, ci audiofili adevărați. Nu că Denonul 2000AE ar suna mai bright, nici vorbă de așa ceva. Doar că Aune are o nuanță foarte ușor mai închisă comparativ și, ca atare, ceva mai realistă, iar aici sunt ferm convins că își spune cuvântul puterea cipului AK4495, mult mai avansat decât BB-urile 179x din Denon.
Al doilea punct a fost marcat de Denon, prin scena mult, mult mai largă decât cea oferită de Aune. Aici m-am gândit că probabil un cuvânt greu de spus îl are etajul de alimentare de vreo 5 kg din Denon, datorită acestuia Denonul punctând și la extensia joaselor. Pe de altă parte, mi-am spus că totuși coaxialul Avinity, deși nu chiar mediocru și entry-level, nu este nici the top, așa că ar putea să limiteze puțin semnalul. Mă rog, nu am mai insistat, deoarece am zis să testez totuși Aune în mediul pentru care a fost creat, și anume: high-resolution. Yay!
Deoarece S6, prin modul în care este construit, mi-a inspirat o anumită notă de civilizație și manierism, mi-am zis să nu îl bruschez cu extremismele mele, gen Deicide, cum am făcut cu bietul DAC iFi Micro BL, așa că l-am luat frumos cu Alan Parsons Project, Tales of Mistery and Imagination în versiune 24/96. Primul lucru observat a fost că scena s-a mărit evident. Însă aici în mod clar vorbim de alt master și, de fapt, deja sunt prea multe variabile pentru a putea știi cu certitudine de ce s-a mărit scena: alt master, poate etajul digital din Denon avea anumite limitări, poate cablul Avinity avea limitări, poate S6 e mai bun pe USB decât pe spidf etc etc. Repet, prea multe variabile. Cert e că scena este mult mai mare, iar dacă ar fi să mă bazez pe experiență și pe instinct audiofil, aș spune că etajul digital din Denon nu avea nicio problemă, cablul Avinity este foarte bun pentru prețul lui (chiar surprinzător de bun), S6 lucrează la fel de bine atât prin USB, cât și prin spidf, pur și simplu scena aceea este dată de diferența dintre hi-res și vechiul, dar limitatul 16/44. Asta cred, cu sinceritate.
Un alt album, de fapt: albume, cu care am testat S6 au fost Station to Station și Reality, ale nemuritorului David Bowie (fac o paranteză: „nemuritorul” sună a mare clișeu, nedemn de David Bowie. El nu a murit, trăiește printre noi. Cei care cunosc, știu.) Revin: albume tot în versiune hi-res. Oricât aș căuta să găsesc o hibă Aune-lui S6, nu reușesc: datorită tonalității sale lichide și soft a făcut un matching perfect cu amplificatorul Scott și boxele MB Quart cu tweeter din titan. Din nou am făcut o exagerare: am spus „soft”. Aune S6 nu este soft, este exact așa cum trebuie să fie. Însă, așa cum am mai spus, deoarece foarte multe surse în această gamă de preț, de fapt: cele mai multe, încearcă să îi impresioneze pe cei neștiutori cu o ploaie de detalii, în fond o exagerare, o supramodulare a detaliilor existente în înregistrare, cărora ei le spun „rezoluție”, S6 poate părea „soft”. Nu este. Este pur și simplu corect. Ba chiar am găsit un matching de zile mari: amplificatorul Scott, boxele MB Quart și DAC-ul Aune S6. Apropos, aviz amatorilor: nu m-a plătit nimeni să scriu „de bine” despre Aune S6. Aceasta este părerea mea sinceră. Nici nu mă interesează cine distribuie Aune S6 la noi. Nici că îmi pasă. Dar S6 s-a dovedit a fi o sursă extrem de corectă, de cinstită. Cipul dac AK? Sunt deja fan. Vreau naturalețe, vreau realism, vreau scenă adâncă: mi le oferă S6 în setup-ul meu? Da! În rest…cui îi pasă….Tot ce doresc este sunet cinstit.
A, mi-am adus aminte: S6 recomandă ca volumul să fie la 100% pentru line-out. Însă după multe teste, eu am descoperit că obțin o scenă mult mai adâncă (o altă caracteristică sonică importantă, de fapt: extrem de importantă pentru mine) cu volumul la exact 85. Nu spun că acest lucru va funcționa și în cazul vostru, în sistemul vostru, tot ce vreau să vă spun e că merită să experimentați. Nu vă bazați niciodată pe setări implicite sau recomandate.
Bun, deoarece S6 se pretinde a fi maestro și în redarea DSD-ului prin DoP, acesta a fost următorul pas. Am testat atât cu fișiere DSD native, cât și cu upsampling făcut în JRiver. Aici a apărut prima nelămurire: deoarece mi s-a părut că S6 a prestat mult mai bine cu PCM decât cu DSD! Este primul DAC la care am observat acest lucru. Asta m-a surprins. Nu neapărat neplăcut sau plăcut. Pur și simplu m-a surprins, deoarece sunt obișnuit ca toate DAC-urile să presteze mult mai bine cu DSD decât cu PCM. Să explic: da, sunetul a devenit, așa cum deja știu toți care au făcut comparația, mai smooth, mai lichid, mai analogic, cum se zice. În același timp însă, mi s-a părut că devine cam prea suav, aproape lasciv, nu știu exact cum să explic. Am considerat că deja intru pe teritoriul lui „ce e prea mult strică” sau „mai binele este dușmanul binelui”. Da, acel sound lasciv poate fi superb pentru anumite sonorități, de exemplu jazz. Uite, comparativ cu un DAC care este referință pentru mine în acest moment, și anume Musical Fidelity MX, mi s-a părut că Aune S6 redă un sound mult mai ….hai să folosesc un termen neortodox: sexy. Cu jazz. Acel sound poate exalta mulți audiofili, care obișnuiesc să asculte albume audiofile. Însă pentru un fan al unor sonorități mai neaudiofile, cum sunt eu, adică un fan al metalului extrem sau chiar pentru un împătimit al muzicii clasice, s-ar putea ca Aune să fie prea lasciv și mult, mult prea senzual cu DSD.
În acest caz, vă recomand să rămâneți la PCM, pe care Aune S6 îl redă la mare clasă. La un nivel cu mult peste clasa lui.
Una peste alta, Aune S6 a fost pentru mine o surpriză extrem de plăcută, o ocazie de a asculta la lucru noile creații ale celor de la Asahi Kasei. În plus, mi-a cam dărâmat prejudecățile legate de sculele produse în China.
Până la urmă, așa cum am spus în diverse ocazii, 90% din sunet este dat de cel/cei care a/au creat scula respectivă. Iar echipa de la Aune a reușit să ofere gustul high-end-ului într-un DAC extrem de accesibil, pregătit pentru viitor.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Soundbar JBL Bar 5.1
De bogdanozaurus, în Video.
Soundbar, to be or not to be sau pe romaneste, oare merita sa-mi iau sau nu ? Sincer sa fiu nu prea acordam atentie acestor echipamente dar incitat de articolul foarte interesant scris de Andi am inceput sa ma gindesc ca un soundbar poate fi o alternativa foarte buna si pentru mine. Desigur ca SONY HT-ST5000 (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000) pare interesant sau Samsung HW-K950 (https://www.samsung.com/ro/audio-video/soundbar-hw-k95/) pe care l-am ascultat putin si care m-a impresionat foarte tare sint produse excelente dar zona de pret 5500 - 6000 RON este cam ...hmmm. Exista si BOSE dar sint scumpe, daca cumperi bara, plus subwooferul plus satelitii ajungi la un pret mai mare decit cele doua modele pomenite mai inainte. Asa ca am preferat sa-mi indrept atentia catre produsele din zona 1500 - 1800 RON pe care sa le pot si testa. Din pacate cu toate reducerile in aceasta zona nu am gasit nimic care sa ma satisfaca, sunetul oferit nu era cu foarte mult mai bun decit cel al difuzoarelor TV-ului sau chiar mai prost. Voci gijiite sau pitigaite, bass bubuit sau lesinat, distorsiuni si hirsiituri ingrozitoare, daca le vreti pe toate le puteti gasii in zona de 1200 RON sau mai jos. E de neinchipuit pentru mine cum unii producatorii se pot compromite oferind produse atit de proaste incit daca ar fi dupa mine ar trebui duse direct la ghena. O singura exceptie, sigur ca or mai fi si altele dar eu nu le-am gasit si anume SAMSUNG HW-MS650 (https://www.samsung.com/ro/audio-video/soundbar-hw-ms650/HW-MS650EN/) aflat la promotie la 1450 RON dar acesta mai mult pentru muzica unde se descurca foarte bine si mai putin pentru filme unde nu reuseste sa ofere acel impact si energie necesare unui film de actiune, de exemplu in trailer-ul de la Aquaman, ditamai Momoa parea dupa voce mai degraba un contopist pitit in spatele biroului. Dar daca nu va intereseaza filmele cu roboti care se bat cu monstrii si vreti in schimb Mezzo, atunci HW-MS650 este o optiune foarte buna.
Aseara trecind prin zona Mall Vitan am zis sa mai intru o data la Media Galaxy ca poate cine stie, o fi ceva nou si culmea, chiar erau noutati, doua modele de la JBL si anume un model 3.1 la 2200 si unul 5.1 la 3000. Cam mult peste buget dar hai sa testam. Il conectez pe cel mare la telefon, citeva melodii, citeva trailare si gata cautarile au luat sfirsit (noroc cu cardul cu 36 de rate) Transportul este o mare incercare daca nu esti cu un prieten (pachetul are vreo 20 de kg) dar cu ajutorul unui Uber-ist simpatic am rezolvat-o si pe asta.
Am citit undeva o remarca pe care o consider rautacioasa, si anume ca JBL ar fi BOSE al saracilor. Nu e chiar asa, JBL este o firma foarte respectabila, povestea ei incepind in 1927 atunci cind James Bullough Lansing, unul dintre pionierii industriei audio americane, impreuna cu partenerul sau, afaceristul Ken Decker, infiinteaza firma Lansing Manufacturing Company. Peste citiva ani cei de la MGM nemultumiti de solutiile pe care le aveau la dispozitie le solicita sa creeze niste boxe mai bune pentru cinematografele lor si astfel apar Shearer Horn, boxe extrem de apreciate in industrie si ulterior premiate de catre Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Dupa decesul lui Ken Decker, apar problemele financiare si firma este preluata de catre Altec Service Corporation si rebotezata Altec Lansing. In 1946 Lansing paraseste Altec Lansing si infiinteaza o noua firma care dupa mai multe rebrenduiri primeste numele de JBL dupa initialele fondatorului. In 1949 Lansing moare iar firma este vinduta in 1969 lui Sidney Harman. JBL isi pastreaza insa identitatea si produce de-a lungul anilor multe modele de boxe emblematice colaborind cu nume foarte mari din industriile muzicala si a spectacolelor. Astazi JBL face parte din grupul Harman (a SAMSUNG Company pentru cine nu stia) si este compusa din doua divizii, una pe zona Consumer si cealalta pe zona Pro si daca produsele din zona consumer poate nu sint tocmai pe placul audiofili hardcore cele din zona PRO sint extrem de apreciate in branse.
Dar e timpul sa va prezint produsul, numit simplu JBL Bar 5.1. Desfacind pachetul gasim bara, satelitii si imensul subwoofer, toate foarte bine impachetate si protejate, plus o cutie plina cu accesorii, un cablu HDMI, unul optic, unul jack/jack si doua de alimentare mult prea scurte din pacate, kituri pentru montarea barei si satelitilor pe perete, exista si un tipar de hirtie care sa va ajute la treaba asta . Instalarea a fost foarte rapida, toate se conecteaza si functioneaza instant fara bataii de cap, plug and play cu adevarat.
Bara are dimensiunile de 918x93x58 si este indeajuns de ingusta ca sa nu acopere senzorul telecomenzii la majoritatea televizoarelor. Aspectul este elegant, pe partea frontala aflindu-se logoul firmei si display-ul plasat discret sub grila iar pe partea superioara se afla patru butoane, pornire , sursa si volum + si -. Posibilitatile de conectare sint destule, 4 porturi HDMI, intre care trei pentru intrare si unul out/ ARC, compatibile 4K HDR, o intrare optica si una analogica (jack 3,5), un conector USB prin care putem asculta muzica de pe un stick si evident ca nu putea lipsi si conectarea Bluetooth. Difuzoarele sint de 2, 25" si 1,25" cite o pereche pentru fiecare din cele trei canale frontale.
Satelitii wireless au aceiasi sectiune ca si bara si o lungime de 165 mm si se ataseaza magnetic la capetele barei principale, avind cite un difuzor de 2,25" . Incarcarea dureaza aproximativ 3 ore si se face doar cind sistemul este in standby iar autonomia specificata este de 10 ore. Totusi nu este cazul sa va ingrijoarti ca poate in timp nu o sa mai tina bateriile, pot fi incarcati/alimentati printr-un banal incarcator micro USB. Pentru a economisi energia dupa 10 minute de inactivitate intra automat in standby iar pentru reconectare este necesar sa fie apasat un buton pe fiecare satelit. In partea din spate se poate monta o piesa rotunda cu care se pot agata de consola de pe perete sau de pe standuri ori pot fi pur si simplu asezati pe cotiera canapelei. Dar despre pozitionarea lor o sa va spun mai incolo.
Subwoofer-ul este tot wireless si este impresionant, masoara 440x305x305 mm, cintareste 13 kg si este dotat cu un difuzor de 10" pozitionat inspre podea, portul fiind in partea din spate unde se mai afla conectorul de alimentare si butonul de Pairing.
Telecomanda este eleganta, combinind plasticul mat cu cel lucios iar principalele butoane sint in relief usurind folosirea pe intuneric. Sistemul insa poate fi configurat sa lucreze cu majoritatea telecomenzilor televizoarelor.
JBL Bar 5.1 accepta standardele Dolby si DTS dar ofera si citeva preset-uri pentru principalele scenarii, Standard, Cinema, Music, Sport, Voice, existaind in paralel si un Night Mode. O alta caracteristica interesanta este Soundshift, practic dintr-un singur buton putem comuta instant intre sunetul de la TV si bluetooth, util in cazul enervantelor pauze publicitare. Avem si posibilitatea de calibrare care se face foarte simplu si rapid, microfonul special fiind inclus in pachet. Acesta se introduce intr-o mufa de pe laterala din dreapta, se pozitioneaza undeva unde o sa fie urechile noastre, se apasa un buton pe telecomanda si apoi avem la dispozitie citeva secunde ca sa disparem din peisaj. Sa mai precizez ca satelitii trebuie sa fie asezati pe locul pe care l-am stabilt pentru ei si ca dupa reincarcare trebuiesc pusi in acelasi loc iar daca ne vine ideea sa le schimbam locul calibrarea trebuie reefectuata ?
Si acum despre sunet. Evident ca fiind vorba de un soundbar subtire difuzoarele sint mici avem o oarecare lipsa a mediilor pe muzica dar situatia nu este chiar atit de tragica incit sa ne faca sa renuntam sa ascultam muzica pe el. Am constatat ca daca plasez cei doi sateliti in lateral si un pic in fata, asa cum se vede in poza sunetul devine mult mai bun, scena capata dimensiune si detaliile apar ca prin minune. Subwooferul nu este chiar discret si in functie de albumul ascultat poate fi necesar sa fie atenuat sau accentuat dar asta nu insemana ca avem o bubuiala continua gen Lojitec. Este neaparat necesar sa nu uitam sa setam sistemul pe modul Music. Daca vrem sa ascultam seara muzica in surdina, chiar activind night mode calitatea nu va fi buna. Insa ascultind ziua la volum normal vom avea parte de o experienta placuta. Redarea vocilor este foarte reusita, am ascultat cu mare placere citeva fragmente de pe "Entre Cada Palabra" al Martei Gomez si "My Live Stories" al Susanei Wong, am trecut apoi la Fata din Ipamena in versiunea lui Oscar Peterson unde subwooferul s-a integrat bine, la fel si pe "Alone Toghether" sau "This Autum" ale lui Chet Baker unde dialogul dintre trompeta sa si contrabass a fost foarte convingator. Trecind la rock s-a descurcat bine cu Dire Straits "So Far Away" si "Money for Nothing" ca si cu"War Pigs" al celor de la Sabbath insa si-a aratat limitele la "Kashmir" - Led Zeppelin sau la "Don`t Cry"- Guns N` Roses. Si la clasica rezultatele au fost amestecate. Albumul "Fire and Ice - Sarah Chang cu Filarmonica din Berlin a fost o surpriza placuta ca si Concertul nr 2 pentru Mandolina de Vivaldi - I Solisti Veneti dar lucrarile mai complexe cu pian sau Carmina Burana nu au sunat chiar grozav.
Insa pina la urma nimeni nu-si ia soundbar ca sa asculte Concertele Brandenburgice asa ca sa vedem cum se descurca la filme. Ei bine se descurca de minune. O data facuta calibrarea experienta este foarte placuta, sunetul este puternic, dinamic scenele de actiune sint foarte bine sustinute. Cum am mai spus, vocea e unul din punctele forte, de exemplu in "Virus" puteam intelege perfect dialogurile, chiar daca in fundal se aude zgomotul unor motoare puternice. In "Baby Driver" intr-o scena cu un schimb intens de focuri s-au putut diferentia clar sunetele produse de diferitele tipuri de arme. Un alt test trecut cu nota mare a fost scena lansarii Jaegerului in Pacific Rim, avem muzica de fundal si tot felul de dispozitive hidraulice si mecanice, valuri, elicoptere, voci la megafoane, toate se aud clar si distinct. Trecind la chestii mai romantice The Greatest Showman - Rewrite the stars, una dintre cele mai frumoase scene din filmele musical a reusit sa-mi transmita emotia pe care a dorit-o regizorul, la fel cum Dancing Queen din "Mamma Mia 2" transmite atita exuberanta incit ar putea sa-i ridice moralul chiar si lui Grinch. Dar si aici avem tips and tricks, daca sinteti abonati la DIGI trebuie sa selectati din meniul televizorului pista potrivita, default avem 2ch stereo insa in cele mai multe cazuri este disponibila si pista Dolby, vedeti poza atasata. Evident cind avem la dispozitie sunet Dolby sau DTS rezultatele sint cu mult mai bune decit atunci cind sistemul face upsampling de la 2.0 la 5.1. Nu stiu cum o fi la UPC sau la altii, dar poate ne explica careva pe forum.
Ca orice lucru are si parti mai putin bune, sint probleme la pairing pe bluetooth, nu se cere autorizare si odata imperecheat cu un dispozitiv greu il mai cuplezi cu altul. Adica daca vecinul tau e rau intentionat sau nepriceput poate sa-ti faca mari necazuri. Alte hibe sint legate de comutarea surselor, cum nu exista buton dedicat pentru fiecare daca vrei sa ajungi la AUX treci prin toate cea ce duce uneori la schimbarea modului Audio la Tv, de asemenea daca este selectata sursa HDMI ARC sistemul iese singur din standby in scurt timp chiar daca televizorul este oprit, solutia fiind sa fie selectata sursa AUX si apoi oprit sistemul.
Concluzii. Fara a avea pretentia de a devenii sistemul audio principal din casa JBL Bar 5.1 este o solutie demna de luat in seama pentru cei care doresc o experienta mai buna in fata televizorului si care din diverse motive nu doresc sa achizitioneze un receiver si un sistem de boxe separat. Muzica poate fi ascultata in conditii decente sau chiar bune in functie de inregistrare iar la vizionarea filmelor ne putem bucura din plin de un sunet de calitate. Cu plusurile sale importante si fara a uita cele citeva minusuri JBL Bar 5.1 se ridica peste multe produse similare oferite de alti producatori. Pretul nu este chiar mic dar daca tinem cont de calitatea oferita si de facilitati sau de WAF-ul ridicat datorat elegantei si lipsei firelor eu consider ca este o afacere buna.
PS:
In timpul testelor subwooferul se afla in pozitia din prima fotografie, dupa ce am facut rost de un cablu de alimentare mai lung am reusit sa-i gasesc o pozitie mai buna si anume lipit de peretele din dreapta cu portul orientat in fata. Aceasta schimbare a avut un efect magic, subwooferul integrindu-se total, pur si simplu dispare complet ca o sursa de sunet separata , bassul parind ca vine de peste tot si de nicaieri. Led Zepp nu a mai sunat prost iar Diana Krall - Live in Paris si TDSOFM au fost WOW. In mod ciudat dupa aceasta schimbare si o noua recalibrare pentru muzica cel mai bun preset devine...Sports. E de la sine inteles ca imbunatatirea se simte si la filme.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Castiga cu AVClub si Meze Audio o pereche de casti audio premium. AV Club este singura revista din Romania dedicata pasionatilor audio-video.
Castile oferite ca premiu se numesc 99 Classics si sunt varianta Walnut Gold.
Ce ai de facut:
1. Apasa butonul de LIKE pe paginile AV Club si Meze Audio.
2. Scrie un comentariu in interiorul postarii concursului, cu TAG catre prietenii tai, cu care iti doresti sa asculti muzica la aceste superbe casti audio.
3. Castigatorul va fi extras pe 31 ianuarie cu ajutorul https://www.random.org/
4. Este permisa o singura participare per cont de facebook.
* Pentru a participa la concurs ai nevoie de cont pe facebook.
* Ca sa puteti castiga premiile trebuie sa indepliniti conditiile de participare. Daca nu le indepliniti, nu puteti castiga.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
În acest test vom supune la grele încercări un DAC foarte popular și anume IFI Micro iDSD Black Label Edition (https://ifi-audio.com/products/micro-idsd-bl/).
iFi pare, așa, o firmă simpatică, ce se străduiește să ofere scule cu adevărat audiofile la prețuri pe care și le permit audiofilii cu buget limitat. Ceva în genul NAD. Adică o firmă cinstită, care oferă un raport preț/calitate extrem de ridicat. Și chiar este! Doar că nu e „mică”. iFi este o divizie a companiei ultra-high-end Abbingdon Music Research. Iar cei de la iFi au vânzări colosale cu DAC-urile lor. Partea bună, de fapt foarte bună, este că produsele iFi conțin multă tehnologie care este folosită și în produsele high-end AMR, pe care puțini și le permit. Cu alte cuvinte, dacă vrei să guști un AMR, îți iei un iFi.
Prima dată am făcut cunoștință cu un produs iFi prin intermediul unui foarte mic DAC iFi nano iDSD. Care mie mi-a depășit toate așteptările, cu un sunet foarte suav, ușor dark, „cu înalte estompate” cum ar spune unii obișnuiți cu sunetul bumtzi-bumtzi, cu dinamică, adâncime, practic niște caracteristici pe care nu le mai găsești în acest preț, la care cele mai multe scule sună strident, cu înalte accentuate, pentru a-i impresiona pe cei neștiutori. În plus, se descurca nativ (și repet: NATIV) cu toate formatele: PCM, DSD, DXD, MQA.
Așa că am fost foarte curios să testez un alt iFi, ceva mai sus pe scara valorică.
Arma secretă a celor de la iFi este Thorsten Loesch, un inginer care s-a format în vechea Germanie de Est, încă din copilărie fiind foarte nemulțumit de modul „tinny” în care pickup-ul familiei reda vinilurile. Chinuit de dorința de a îmbunătăți sunetul pe care îl asculta și fascinat de modul în care tehnologia putea îmbunătăți redarea, înființarea AMR/iFi a fost un pas mare nu doar pentru el, ci și pentru restul audiofililor care pot profita acum de talentul și dedicația lui. Pentru că talentul e talent și nu poate fi ținut în frâu. Loesch s-a pus pe treabă și, dacă în cazul AMR costurile de producție nu erau o problemă, cu iFi a încercat de fiecare dată să ofere ceea ce se putea mai bun într-o anumită limită de preț.
Thorsten este un mare avocat al DSD-ului. De fapt, greșesc, nu al DSD-ului per se, ci al redării native a unui anumit format. „Fără conversie” pare a fi deviza lui.
iFi micro iDSD BL este o evoluție a modelului iFi micro iDSD. Cu versiunea Black Label, Thorsten spune că a făcut un upgrade major la componentele incluse.
Este folosit un clock Femto, de mare precizie (AMR Master Global Timing) folosit și în sculele high-end AMR. Secțiunile de alimentare și etaj analogic au fost complet revizuite. Amplificatoare operaționale noi, bazate pe cupru și aur. Condensatoare Os-Con de la Sanyo (își mai aduce cineva aminte de vechiul termen care circula pe forumurile de la noi – „osconizare”?). Aceeași condensatori sunt folosiți și în playerul CD-77 Reference Class de la AMR. Recent, cei de la Panasonic, într-o mișcare inteligentă, au ales ca, pe lângă resuscitarea firmei cult Technics, să resusciteze și producția de condensatori os-con (organic solid) miniaturali, astfel încât cei de la iFi au putut să achiziționeze cât mai multe stocuri, chiar dacă aceștia sunt de aproximativ 10 ori mai scumpi decât condensatorii uzuali.
Mult mai dificil pentru cei de la iFi a fost găsirea unui convertor digital-analog care să lucreze nativ cu toate formatele. Thorsten a reușit să aibă acces la ultimul cip dac produs de divizia Burr-Brown Japonia, „cântecul lor de lebădă”, după cum spune el, numindu-l „True Native DSD/PCM chipset ” (DSD1793 în configurație dual mono - bănuiala mea, neconfirmată, este că acest cip dac este o variantă a renumitului PCM/DSD1795, specificat de Burr-Brown ca fiind un cip 32 bit/192 kHz - însă s-a descoperit (în special de către diverși diy-eri) că acesta poate lucra foarte bine până la 768 kHz. Repet, e doar o bănuială.)
Pe scurt, în această versiune Micro iDSD sunt folosite doar componente true-audiophile și e de apreciat că cei de la iFi au reușit să mențină un preț accesibil fiecărui audiofil.
Nu vă voi plictisi cu toate funcționalitățile acestui iFi, deoarece ele sunt deja cunoscute, populare, iar cei de la iFi sunt foarte activi în mediul online, pe diverse forumuri, explicând de-a fir a păr toate tehnicalitățile acestui DAC și răspunzând în mare tuturor nelămuririlor utilizatorilor. Voi încerca să aprofundez mai mult sunetul.
Ca design exterior, iFi-ul este foarte bine construit, într-o nuanță de negru satin, cu imprimări orange, însă deși are dimensiunea unui smartphone mai mare, este totuși un DAC mai degrabă transportabil, decât portabil: fiind construit din metal dur, este destul de greu pentru a fi cu adevărat portabil, nu prea văd pe nimeni mergând în buzunarul de la pantaloni cu el, poate eventual în buzunarul de la rucsac.
Deși iFi Micro iDSD BL include un foarte bine lucrat amplificator pentru căști, de această dată l-am testat doar ca DAC, urmând ca poate în viitorul apropiat să îl testez și cu o pereche de căști de top.
Pentru conectarea la laptop am folosit cablul USB stock furnizat de iFi, care pare decent alcătuit, căruia i-am adăugat un miez de ferită. Deși iFi furnizează inclusiv un cablu RCA în pachet, am preferat să folosesc un foarte avansat și superb interconnect XLO UltraPlus (http://www.xloelectric.com/ultraplus.html), pentru transparență și neutralitate maxime. E un mare avantaj faptul că Micro iDSD BL e prevăzut cu ieșiri RCA, deoarece pot fi folosite interconnecturi serioase pentru el, nu ca în cazul altor producători care folosesc uneori ieșiri de 3,5 mm inclusiv pentru line out (Chord, I am looking at you…), fiind foarte dificil de găsit un interconnect cu adevărat bun în acest caz.
Am testat iFi prin intrarea USB, folosind JRiver sau Foobar ca player, atât cu PCM, cât și cu DSD sau chiar MQA.
În plus, am testat iFi-ul cu diverse sonorități, de la metal extrem, la ultimul album al lui Roger Waters (Is this the life we really want?) și până la Inelul Nibelungilor al lui Wagner sub bagheta lui Georg Solti, „cea mai bună înregistrare a tuturor timpurilor” după opinia celor mai avizați critici (http://www.theabsolutesound.com/articles/wagner-der-rings-des-nibelungen/).
Ce doresc eu de la un DAC al prezentului? În primul rând transparență totală. Apoi soundstage, și vreau soundstage în adâncime, vreau să dispară peretele din spatele boxelor, foarte multe scule ieftine pot produce un soundstage mare pe lățime, dar pe adâncime e mai greu și am observat că rezoluția unui DAC este direct proporțională cu adâncimea scenei pe care o produce. În acest secol nu doresc să aud vreo urmă de „procesare” cât de mică. Nimic sintetic. Naturalețe și realism. Trăim într-un secol în care să ceri așa ceva unui DAC de 500 de euro nu este deloc deplasat, ba este chiar extrem de rezonabil. Da, acum vreo 10 ani era dificil spre imposibil să ai așa ceva de la o sculă până în 500 de euro, dar nu cu avansul tehnologic de acum. Și încă ceva: în general digitalul ieftin (sincer, nu pot găsi o expresie mai bună aici…hai să zicem digitalul care nu este lucrat cum trebuie, pentru că poate fi și scump) tinde să imprime o anumită nuanță de „glare”, de patină sticloasă unei înregistrări. Mulți cred că aceasta se găsește în înregistrare. Nu, din păcate ea este imprimată de o sursă mediocră. De prea multe ori avem tendința de a da vina pe înregistrare, doar pentru că sursa noastră nu este capabilă să clarifice ce se află în acea înregistrare și să o prezinte coerent. Înregistrările sunt mult mai bune decât cred cei mai mulți, chiar și așa cu „loudness” cum sunt considerate ele, mai ales înregistrările făcute în acest mileniu.
Am inițiat testul cât se poate de violent, cu ultimul album Deicide, Overtures of Blasphemy , în versiune hi-resolution 24 bit/44 kHz, pe ideea „Dacă bietul iFi se sperie și face un terci din înregistrare, am terminat cu el”. Hmm…, iFi nu s-a speriat, ba chiar din contră, a prezentat înregistrarea într-un mod extrem de focalizat, a ținut-o perfect sub control, cu vocea lui Glenn Benton perfect detașată de restul membrilor, astfel încât să nu pară că ar cânta călare pe baterist, așa cum prezintă înregistrarea destul de multe alte surse. De-a lungul înregistrării totul a fost prezentat consistent și coerent, fiecare instrumentist perfect delimitat, cu un sunet cât de poate de realist al chitarelor și cu vocea profundă și sălbatică a lui Benton foarte bine reliefată, însă fără a domina scena. Chitarele acordate în E sunt destul de greu de reprodus realist, cei care frecventează concertele de metal și pot face o comparație cu ce ascultă acasă, știu la ce mă refer. Reproduse incorect pot crea o senzație ca și când ai încerca să tai o țeavă cu un bomfaier din plastic. Reproduse corect, bomfaierul trebuie să fie din fier.
Ultimul album al lui Roger Waters, Is This the Life We Really Want? , tot în versiune hi-resolution 24 bit, are o dinamică rezonabilă și, după părerea mea, o producție extrem de bună. Waters a apelat la ajutorul lui Nigel Godrich, care a făcut o treabă cât se poate de bună deși, la cât de „tiran” este Waters, nu știu cât din înregistrare reprezintă mâna lui Godrich și cât mâna lui Waters. Probabil mâna este a lui Godrich, dar sub „atenta îndrumare” ( a se citi „indicații prețioase”) a lui Waters. Nu sunt deloc de acord cu opiniile politice ale lui Waters din ultima perioadă, dar omul e un geniu și știe să scrie un album. Mulți nu îl mai pot asculta acum pe Waters doar pentru că este împotriva lui Trump: numai puțin, people, Waters este de o viață împotriva tuturor! Acesta este Waters. Un geniu divizat între muzică de geniu și opinie socială. Spre deosebire de Gilmour, la care totul este muzică.
Să revenim la modul în care iFi Micro iDSD Black Label reproduce acest album. Vă spun sincer, la prima redare nu am putut nota nimic despre sunet, am fost atât de acaparat de muzică încât a trebuit să îl mai ascult o dată. Nici a doua oară nu a mers, din nou am fost luat de val cu albumul și am uitat că trebuie să analizez sunetul. De ce vă spun toate astea? Ca să înțelegeți cât de muzical și realist prezintă iFi acest album.
Folosind JRiver ca player, am încercat și un upsampling la DSD256 (atenție, iFi lucrează chiar și cu DSD512, asta pentru cei care aveți calculatoare foarte puternice. Credeți că un joc precum Crysis X vă solicită procesoarele? Încercați un upsampling la DSD512…). Așa cum se cuvine DSD-ului, scena a căpătat adâncime, iar fundalul a devenit mai „negru”, sound-ul fiind mai lichid și mai mătăsos. De exemplu piesa „Bird in a Gale” a fost redată atât de muzical și realist încât m-am lăfăit în mai multe repeat-uri, pur și simplu nu mă săturam de naturalețea iFi-ului. Acesta este un DAC caracteristic secolului în care trăim! -: realism, realism și iar realism.
Nu vă mai plictisesc cu toate înregistrările testate. Au fost multe. Știți cum e aia: Prea mult sunet bun, prea puțin timp? …
Trecând la „cea mai bună înregistrare a tuturor timpurilor", Inelul Nibelungilor dirijat de Solti, aici lucrurile sunt clare de la început: pentru că încă de la început Preludiul din The Rhinegold trebuie să sune ca o muzică din spațiul etern, cosmică. Atemporală. E un anumit feeling în acel preludiu compus de Wagner și aranjat de Solti, care te transpune și îți dă de înțeles că vei avea de-a face cu ceva peste înțelegerea omului simplu. E o anumită cadență, un anumit tempo acolo și fiecare abatere de o microsecundă sau cea mai mică urmă de procesare în sunet, care te poate aduce cu picioarele pe pământ făcându-te să te gândești „ah, e o înregistrare”, poate ruina totul. Nu știu dacă și de câte ori ați ascultat voi această înregistrare, dar vă pot spune că e greu pentru o sursă să redea acel feeling atemporal și spațial. O face iFi? Da și, de fapt, înainte să pun înregistrarea știam că iFi nu va avea nicio problemă, deoarece are o neutralitate fantastică (Aici trebuie să fac totuși o paranteză: să dăm Cezarului ce e al Cezarului, acest lucru se datorează și uluitorului interconnect XLO UltraPlus. De exemplu, la un moment dat, am pus un interconnect banal Hama care, deși din seria de cinci stele Performance, și-a imprimat propria amprentă asupra sunetului, lucru interzis unui interconnect bun – deci atenție ce interconnect folosiți pe iFi, acesta este un DAC rezolut, transparent, nu îl obstrucționați cu cabluri ieftine).
Deci, everything is allright in heaven, nu? Nici chiar așa. Ce mi-aș fi dorit în plus de la iFi: trei lucruri: în primul rând, a doua caracteristică de pe lista mea de caracteristici importante, și anume: adâncime. Nu pot spune că iFi nu are adâncime, dar am auzit o adâncime scenică ceva mai mare la alte DAC-uri în aceeași gamă de preț. Apoi: poate ceva mai mult rafinament, în special în zona înaltelor, unde iFi pare să simplifice într-o oarecare măsură lucrurile, și asta în toate cele trei poziții ale filtrului: Standard, Minimum Phase și Bit Perfect. Eu apreciez un sunet ceva mai sofisticat în zona înaltelor. Atenție: nu pronunțat, ci sofisticat. Apoi: ceva mai multă vitalitate. În special în cazul metalelor extreme și a muzicii clasice. iFi are o tonalitate cât se poate de naturală și realistă, dar uneori am simțit o oarecare lipsă de vitalitate, aș fi avut nevoie de ceva mai multă „vână”, de ceva mai multă intensitate. iFi are o anumită tendință de a imprima prea multă delicatețe unor înregistrări care chiar nu au nevoie de așa ceva. Însă aici am intrat deja pe teritoriul zicalei „a găsi nod în papură”, cu alte cuvinte probabil că destul de puțini utilizatori vor simți nevoia de mai multă intensitate la un album Deicide, ba chiar cred că cei mai mulți se vor ascunde sub masă atunci când iFi-ul se va pune pe redat Legion, de exemplu.
Concluzie
iFi Micro iDSD, deși are un preț cât se poate de rezonabil, nu este un DAC pe care să îl vâri într-un sistem mediocru doar ca să poți spune că asculți și tu ultimele formate, gen MQA sau DSD. Nu. iFi este un DAC care își merită locul într-un sistem bine alcătuit, rezolut și transparent, beneficiind foarte mult de un interconnect cât mai bun.
Nu vă zgârciți, acest iFi nu este un DAC obișnuit, Thorsten Loesch chiar a reușit să facă din acest DAC ceva deosebit. Cred că în gama de până în 1000 de euro, Micro iDSD poate concura lejer cu orice DAC și sunt convins că ar câștiga multe meciuri. Mai multe decât credeți.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Anul 2018 a fost un an special pentru HiFi-ul romanesc. Dupa foarte multi ani Romania are o revista dedicata pasionatilor audio-video, celor aflati in cautarea de produse HiFi de calitate, celor care s-au saturat de mediocritate unor firme dispuse sa investeasca exclusiv in marketing si mai putin in dezvoltarea unor aparate de calitate.
In articolul de astazi incercam sa va prezentam cateva produse audio-video despre care am scris in revista si pe care le consideram a fi cele mai interesante. Fiecare produs din aceasta scurta lista va fi insotit de o scurta descriere a caracteristicilor si de un link catre articolul din revista.
Televizoare
LG OLED65B8PLA, este proiectat in Coreea de Sud si fabricat in Polonia acesta este un televizor OLED cu dimensiunea de 65 inch, model 2018, cu 8 milioane de pixeli, tehnologia Perfect Black pentru un contrast perfect, cel mai nou procesor de imagine Alpha 7, Dolby Vision, Advaced HDR by Technicolor, HDR10 Pro, HLG Pro, Dolby Atmos, web OS, plus un design care iti taie rasuflare. Alegerea acestui model nu a fost simpla, pentru ca celelate doua mari companii producatoare de televizoare OLED au produse cel putin la fel de interesante. Sony si Panasonic au la randul lor modele de televizoare OLED excelente, insa am considerat ca diferentele vizuale / tehnologice nu justifica pretul mare al acestora. Articolul in care am analizat prestatia acestui televizor poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
Sisteme Multicanal / Soundbar
Sony HT-ST5000 este varful de gama si totodata cel mai scump soundbar fabricat de Sony. Este construit solid, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect si cu o bara de sunet de o finețe uluitoare. Dotat cu Dolby Atmos, wireles multi-room, Chomecast built-in, Spotify,compatibil sunet high-res, capabil sa restabileasca calitatea fisierelor comprimate folosind o tehnologie proprietara denumita DSEE HX. Sunetul are o scena masiva, este natural si plin de forta, creaza cu usurinta senzatia unei sali de cinema. Articolul in care am testat mai multe soundbar-uri poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
Surse Digitale
Auralic Aries G2 & Auralic Vega G2, este cel mai recent sistem de redare digitala fabricat si dezvoltat de firma Auralic este compus dintr-un transport / streamer digital si un convertor Digital / Analogic.
Aries G2 este dotat cu toate tehnologiile necesare unui produs de top. Cele mai importante sunt: WiFi, Bit-Perfect Multi-Room, Tesla G2 - hardware dedicat pentru procesarea sunetului, Lighting Link - este o conexiune 18Gbps bidirectionala, care profită de conectorii hardware de mare viteză de tip HDMI, pentru a oferi un nivel superior de control al transmisiei si pentru a permite transportarea datelor fara jitter, 2 ceasuri femto dedicate diferitelor tipuri de conexiune cu o valoare masurata de 72 femto, izolatie galvanica, Memory Catching, Gapless, compatibilitate DSD 512 si PCM 32 biti/384k.
Vega G2 este un convertor D/A dotat cu facilitate de streaming. Pe partea de procesare acesta foloseste platform Tesla G1, ofera posibilitatea de a folosi mai multe solutii de filtrare digitala, foloseste chip DAC-uri Sabre cu un design specialial creat pentru Auralic, 2 ceasuri femto - cu o valoare masurata de 72 femto, izolatie galvanica, compatibilitate DSD 512 si PCM 32 biti/384k, iar pe partea de iesire a semnalului foloseste o tehnologie proprietara numita Orfeo. Sunetul oferit de aceasta combinatie a fost cu adevarat impresionant, a avut timing, a fost bine texturat, delicat, muzical, plin de culoare si viata, fara sa fie uscat / digital. Articolul in care am testat cele doua aparate poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
Amplificatoare stereo
Theseus este un amplificator integrat all in one fabricat de o micuta companie in Grecia. Inainte de a fi un aparat all in one, acest amplificator va ofera posibilitatea de a utiliza orice tub de putere, de la EL34 la KT 150, totul in clasa A. Asta inseamna ca puteti alege tubul cu sunetul pe care il preferati. Amplificatorul functioneaza in varianta trioda sau pentoda ultraliniar si are o putere de 25 wati clasa A. Theseus este dotat cu trei intrari de linie, o intrare fono MM cu preamplificare RIAA si o intrare digitala USB pentru un DAC-ul intern capabil sa decodeze fisiere audio pana la 24 biti / 96 kHz. De asemenea are si o iesire pentru casti cu selectare high / low in functie de impedanta castilor. Sunetul acestui amplificator in combinatie cu o pereche de boxe Focal 1038 BE a fost extraordinar. A avut culoare, dinamica, muzicalitate si a prezentat o coerenta incantatoare. Articolul in care am testat amplificatorul poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
Cabluri interconect / boxe
Vicol Audio High Density este un cablu de boxe excelent la un pret accesibil. Cablul este dezvoltat asa incat sa minimizeze efectul de proximitate si deteriorarea semnalului din cauza efectului numit 'skin effect'. Fiecare cablu este o combinatie de 6 fire izolate cu matase. Fiecare fir este o combinatie a mai multor fire subtiri de cupru OFC complet izolate. Fiecare fir este rotit intern pentru a minimiza efectul de proximitate. Acesta este un cablu cu un noise floor foarte scazut. Din acest motiv dinamica creste si reuseste sa aduca echilibru si coerenta intr-un sistem audio stereo. Pentru acest produs nu exista in acest moment un articol, dar va exista foarte curand.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
In anii ’60 - ’70 amplificatoarele cu lampi (tuburi electronice) erau la mare moda printre pasionatii de audio HiFi. Sansele sa intalnesti un pick-up alaturi de un amplificator cu lampi erau foarte mari. Intreaga filosfie de sunet din acei ani era reprezentata de acest mix. De atunci au trecum mai bine de 50 ani, totusi, in ciuda credintei multora ca aceste aparate au disparut de mult, iata ca acestea coexista bine mersi alaturi de amplificatoarele considerate moderne.
Povestea acestor amplificatoare este legata de explozia HiFi-ului, de momentul in care oamenii au inceput sa caute un sunet de calitate, ceva care sa depaseasca un simplu radio cu lampi. O buna parte dintre pasionatii HiFi considera sunetul acelor amplificatoare ca fiind ’dulce ’, cu ’bas moale’, sau ’prea cald’. Dar oare cum o fi acest sunet in zilele noastre? Sa fi ramas sunetul pe lampa la fel ca in acei ani, sau a devenit unul modern, dinamic, cu bas solid, cald atat cat trebuie, pentru a oferi ascultatorului placere muzicala si sunet corect.
In articolul de astazi testam un amplificator integrat cu lampi produs de compania greceasca Tsakiridis Devices. Compania a fost infiintata in anul 1987 de un grup de ingineri pasionati cu o lunga experienta in producerea de aparatura audio in regim DIY. Dupa ce ani la randul au manufacturat asemenea aparate pentru prieteni, au hotarat sa transforme pasiunea lor intr-o afacere. Dupa cum vedeti, este povestea standard a majoritatii firmelor ce functioneaza in aceasta zona. Intai a fost pasiunea si mai apoi afacerea. Inca de la inceput, filosofia acestei companii a fost aceea de a produce echipamente audio de inalta calitate cu un raport pret/performanta foarte bun. Conform paginii oficiale de web, toate produsele sunt manufacturate in Grecia cu componente de calitate.
Prezentare
Theseus este un amplificator integrat care unifica mai multe dispozitive audio intr-unul singur. Inainte de a fi un aparat all in one, acest amplificator va ofera posibilitatea de a utiliza orice tub de putere, de la EL34 la KT 150, totul in clasa A. Asta inseamna ca puteti alege tubul cu sunetul pe care il preferati. Amplificatorul functioneaza in varianta trioda sau pentoda ultraliniar si are o putere de 25 wati clasa A. Theseus este dotat cu trei intrari de linie, o intrare fono MM cu preamplificare RIAA si o intrare digitala USB pentru un DAC-ul intern capabil sa decodeze fisiere audio pana la 24 biti / 96 kHz. De asemenea are si o iesire pentru casti cu selectare high / low in functie de impedanta castilor. Designul exterior aminteste de amplificatoarele cu lampi vechi. Carcasa este construita din tabla groasa si este tratata termic pentru a se obtine o suprafata abraziva foarte rezistenta in timp. Pe partea frontala este montat un mic si cochet cadran rotund care masoara biasul, trei selectoare ’old school’ cu care selectam diferitele intrari de linie evidentiate cu un led verde, intrarea de casti, butonul de volum si butonul de pornire al aparatului. In spate gasim conexiunile pentru boxe de 8/ 4 ohmi, cele trei intrari de linie, intrarea de fono, doua iesiri si intrarea pentru DAC.
Sistem de test
Sursa digitala: Yamaha CDS3000
Amplificator: Thesesus
Boxe: Focal Electra 1038 BE
Cabluri: interconect XLO UltraPlus UP1A, boxe – Vicol Audio High Density Cable
Muzica de test
Herbie Hancock – River: The Joni Letters
Roger Waters – Amused To Death
Janis Joplin – I Got Dem Ol’ Kozmic Blues Again Mama
Sunet
Am inceput auditia ascultand unul din albumele mele favorite de jazz, Herbie Hancock – River: The Joni LettersH. Imi place acest album pentru ca reuseste sa puna jazz-ul intr-o lumina noua, sa il faca accesibil si ascultatorilor mai putin obisnuiti cu genul acesta muzical. Prima melodie din album incepe intr-o nota usor melancolica. Sunetul pianului pare ca imbratiseaza ascultatorul, apoi contrabasul umple camera cu intreaga lui greutate, cinelele intra si ele in scena discret, pregatind scena pentru vocea cantaretei Norah Jones. Muzica se revarsa cu toata puterea peste ascultator, se simte asemeni unui puzzle urias imprastiat prin camera in mii de bucati. Toate aceste parti, in aparenta dispersate, formeaza un intreg muzical complet ce se infinge cu putere in ureche si suflet. Oricat am incercat sa continui testul meu, nu am reusit. Asa ca am renuntat si am asteptat cuminte terminarea intregului album fermecat de sunetul revarsat din boxe. Va spun sigur, combinatia dintre Theseus si Focal 1038 este ceea ce audiofilii numesc ’match made in heaven’.
Roger Waters – Amused To Death, acesta este un album de rock progresiv cu care puteti sa va torturati sistemul audio de acasa. Dinamica lui este extraordinara si asta te face sa asculti permanent cu volumul ridicat. Cu asemenea inregistrari poti sa evaluezi daca sistemul tau este capabil de o dinamica reala, pentru ca exista o multime de pasaje muzicale in care sunetul explodeaza in boxe. Cu amplificatorul potrivit trecerea aceasta se va face respectand informatia de la sursa, pastrand detaliile curate, media deschisa, inaltele matasoase si basul perfect controlat. Daca amplificatorul nu reuseste sa stapaneasca boxele, atunci sunetul se va transforma intr-o herghelie de cai furiosi si zgomotosi. Va spun sincer, nu m-am asteptat ca Theseus, cu ai lui 24 wati in clasa A, sa poata stapani boxele Focal Electra 1038, totusi a reusit. Adevarat, nu totul a fost perfect, basul ar fi putut fi mai strans, spatiul 3D mai bine conturat, insa cu siguranta in fata mea am avut o scena stereo bine conturata, cu un sunet bogat in detalii si cu o prezentare dinamica coerenta. As numi acest sunet ca fiind unul ’rock’.
Janis Joplin – I Got Dem Ol’ Kozmic Blues Again Mama, aceasta inregistrare poate fi catalogata ca fiind una mediocra. Pe voce se aud distorsiuni, registrul dinamica este destul de limitat, alamurile au momente cand suna spart, etc. In ciuda acestor mici neajunsuri, pentru mine acesta este un album marturie, o fila de istorie muzicala, un moment suspendat in timp pe care putem sa il cercetam in detaliu. Ascultand acest album putem intelege o parte din munca inginerilor de sunet din acea perioada. Din experienta mea, va pot spune ca muzica din anii ’60 - ’70 suna extraordinar pe amplificatoare cu lampi. Nu va pot oferi o explicatie logica pentru aceasta concluzie. Posibil ca inginerii din acea perioada sa fi masterizat cu gandul la un sistem stereo format dintr-un pick-up, un amplificator pe lampi si o pereche de boxe cu difuzoare de celuloza. Dar sa ne intoarcem la muzica. Cu siguranta acest amplificator are abilitatea de a recrea un eveniment muzical autentic. Vocea cantaretei Janis Joplin a fost bine texturata, plasarea muzicienilor in spatiu atent conturata, instrumentele de suflat pline de energie, cu inalte cristaline si medii luminoase. Basul a fost suficient de convingator, cu o tenta de usoara unflare. Pe ansamblu sunetul a fost euforic cu accente rubensiene.
Concluzie
Integratul Theseus a fost surpriza placuta a acestui sfarsit de an. Nu stiam nimic despre firma producatoare, iar cand am auzit ca este construit de o firma greceasca, am privit superior catre lampile lui. Alaturi de boxele Focal Electra 1038 a reusit sa ofere un sunet de calitate, muzical si detaliat. Are o usoara tendinta sa infloreasca media si inaltele, insa o face intr-un mod atat de placut, incat acest aspect se pierde in derizoriu. Cu un pret de vanzare in Romania de 9000 lei, indraznesc sa spun ca este o afacere buna.
Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
-
Pe 14 Decembrie AV Club este partener la ultimul concert de jazz al anului organizat la Copper's Pub. Cu aceasta ocazie oferim o invitatie de doua persoane. Cei interesati sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestui articol cu numele complet. Vineri, 14 Decembrie, ora 10 AM, anuntam castigatorul. Invitatia va asteapta la intrare.
Prezentare eveniment:
In apropierea Craciunului, Madalina Petre Ioana si invitatii sai revin la Coppers cu un repertoriu inspirat de atmosfera sarbatorilor de iarna. Colinde romanesti rearanjate sau celebrele jazz carols vor prinde contur in mainile maestrilor: Man Alex -chitara, Albert Tajti - pian si Iulian Nicolau - tobe. Nelipsitele standarde de jazz precum si multe alte teme romanesti vor face deliciul unei intalniri de jazz, intr-o seara de vineri, in locatia voastra preferata. Va asteptam!
Pret bilet 30 lei
Rezervari: 0769 601111, 0787 655884
-
In luna Decembrie, membrii AVClub beneficiaza de reduceri daca cumpara produse de la cei doi parteneri ai nostri AVmall si HiFi Center. Ca sa puteti beneficia de aceste reduceri, trebuie sa faceti dovada faptului ca sunteti membru. Calitatea de membru se obtine in doua moduri. Va inscrieti pe forum si creati un user, sau apasati butonul like al paginii noastre de facebook. Voi alegeti ce preferati.
Dupa ce ati devenit membru AVClub, puteti merge sa cumparati produsul dorit. Cand ajungeti in magazin, spuneti ca sunteti membru AVClub si faceti dovada acestui fapt. Cei de acolo vor verifica calitatea dumneavoastra de membru si va vor oferi o reducere pentru produsul cumparat. Spor la cumparaturi!
-
Astazi construim un streamer audio dedicat ascultarii de muzica la calitate audiofila cu un buget redus. Streamerul audio pe care il vom construi este dedicat utilizatorilor pretentiosi, celor aflati in cautarea unui computer audiophile bit perfect server via USB. Un streamer asemanator poate fi cumparat de la marile companii audio cu cel putin 1000 euro. Recomand acest streamer audio ca sursa pentru cei cu convertoare D/A cu intrare USB Asincron.
Componente hardware:
⦁ Mini pc NUC – Gigabyte Brix GB-BPCE- 3350C, acesta este dotat cu un procesor Intel Celeron N3350 construit in tehnologie de 14 nm, consuma 4 wati si nu are nevoie de o racire activa; lipsa unei raciri active face ca acest mini pc sa fie complet silentios.
⦁ Hard disk SSD – Intel 545s Series 128 gb, are viteaza mare de citire si este complet silentios. De acest SSD aveti nevoie doar daca doriti sa folositi PC-ul si in alte scopuri.
⦁ Memorii laptop – Patriot 8 GB DDR3, 1600 MHz, kitul acesta ofera suficient spatiu suport pentru rularea activitatilor din procesor.
⦁ USB Flash Drive – avem nevoie de 2 bucati, prima de 1 GB, a 2 a de 8 GB (pret maxim 50 lei)
⦁ Total 1091,99 lei / fara SSD suma finala este 954 lei.
⦁ Daca DAC-ul dumneavoastra nu are intrarea USB decuplata galvanic si doriti sa imbunatatiti calitatea sunetului, incercati sa folositi un dispozitiv care face acest lucru. Eu folosesc acasa un decuplator galvanic & data reclocker produs de Intona.
Soft:
⦁ Daphile - https://www.daphile.com
Asamblare:
⦁ NUC Gigabyte se monteaza foarte simplu. Se deschid cele 4 suruburi aflate in partea inferioara a carcasei ce fixeaza capacul, se monteaza memoria in spatiul destinat, se conecteaza hard diskul SSD de cablul dedicat aflat pe placa de baza, SSD-ul se prinde pe capac cu alte 4 mici suruburi aflate intr-o punga in cutia mici pc-ului, iar la final capacul este prins la loc.
⦁ Se conecteaza NUC Gigabyte la un monitor, televizor, folosind un cablu HDMI.
⦁ Pentru finalizarea operatiilor de instalare avem nevoie de o tastatura si un mouse cu care sa putem accesa mini pc-ul , dar si de un alt pc / laptop pentru download-ul kitului de instalare Daphile si pentru setarile finale.
Instalare Daphile:
⦁ De pe pagina https://www.daphile.com/#download copiem pe celalalt calculator Daphile ISO imagine.
⦁ De pe pagina https://sourceforge.net/projects/usbwriter/ copiem USB Writer. Acest program ne ajuta sa scriem imaginea ISO pentru softul Daphile pe un USB.
⦁ Conectam USB Flash Driver 1 GB la calculatorul pe care il folosim pentru operatiile de pregatire a instalarii softului Daphile, pornim softul USB Writer, alegem fisierul sursa, in cazul nostru Daphile ISO, apoi locul unde instalam acest ISO, USB Flash Driver 1 GB.
⦁ Conectam mini pc-ul la monitor, in doua dintre porturile USB conectam cele 2 USB Flas Drive, pornim mini pc-ul si urmam indicatiile primite pentru instalarea Daphile pe celalalt USB Drive Flash 8 GB. Scoatem USB Flash Driver de 1 GB din conexiunea USB, asteptam sa se instaleze Daphile.
⦁ Finalizarea instalarii si setarile necesare functionarii Daphile se face pe celalalt calculator. Pornim browser-ul pe care il folosim si tastam adresa http://daphile.local
⦁ Dupa ce am introdus adresa, pe ecran apare interfata web Daphile cu toate setarile necesare. Setam Daphile in functie de necesitatile personale.
⦁ Pentru ca Daphile sa functioneze, USB Flas Driver 8 GB trebuie sa ramana permanent conectat via USB de mini pc.
⦁ Dupa instalare aveti nevoie de un telefon mobil sau de o tableta PC pentru a instala un soft cu care puteti comanda Daphile de la distanta. Eu am instalat de pe Google Play – Squeezer.
⦁ Spatiul din hard disk-ul SSD poate fi folosit pentru instalarea unui alt sistem de operare sau ca spatiu pentru muzica. Daca doriti sa utilizati acest mini pc si ca sursa pentru browsing, Netflix, trebuie sa instalati un alt sistem de operare pe hard disk-ul intern cum ar fi Windows 10. In acest caz la fiecare pornire a mini pc-ului trebuie sa apasati tasta F12, sau orice alta tasta care va permite sa alegeti sistemul de operare dorit (ex: Daphile via USB Flash Driver sau Windows 10 via hard disk SSD)
Atentie!
Pentru configurarea Daphile este obligatoriu sa aveti conexiune de internet si o retea interna.
-
Test Boxe de Raft
De dinica, în Recenzii HiFi.
P
In acest test vom compara boxe de raft din zona 1000 - 2500 lei aflate in portofoliul unuia din partenerii nostri si anume AVmall.
Incepem cu o scurta prezentare a celor doua marci de boxe alese pentru test.
Indiana Line este o companie HiFi infiintata acum mai bine de 40 ani, la Torino, Italia. Plecati la drum cu o idee foarte clara in minte, aceea de a propune lumii iubitoare de sunet o serie de produse impecabile la raportul pret / calitate, fara a face rabat de la calitatea constructiei si a design-ului. Si le-a iesit foarte bine, astfel ca, in ultima vreme, produsele marca Indiana Line au inceput sa faca valuri prin lumea audio, de la utilizatori si pana la jurnalisti. Calitatea impresionanta a produselor Indiana Line este laudata de presa internationala de specialitate. Nu mai putin de 29 de articole si premii internationale sunt marturia excelentei acestui brand italian.
Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele, s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii, ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile, sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.
Sistem de test
Sistemul de test a fost compus din urmatoarele:
• sursa digitala – Auralic Vega DAC + Auralic Aries Mini (streamer)
• amplificator – Yamaha A-S 801
• cabluri – The Chord Company din seria Epic si Rumours
Am ales sa folosim un transport si DAC de top cu un pret pe masura, pentru ca am dorit sa oferim tuturor boxelor posibilitatea de a se exprima la potential maxim. In aceeasi idee am folosit un amplificator puternic cu o topologie ce permite dublarea puterii la scaderea impedantei.
Boxe:
1. INDIANA LINE NOTA 260 X -1090 LEI
Aceste boxe de podea fac parte din gama entry level a producatorului italian. Sunt boxe dedicate camerelor mici sau sisteme multicanal. Sunt usor de integrat intr-o casa moderna pentru ca sunt construite cu materiale de calitate si au un design modern. Nota 260X este o boxa pe 2 cai, cu tweetere de 26 mm din matase si un difuzor dedicat frecventelor medii si de bas din polipropilena de 16 cm. Boxa are o sensibilitatea de 92 dB, o greutate de 5.2 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
2. INDIANA LINE TESI 261 – 1290 LEI
Pentru Tesi 261 inginerii italieni au preferat o constructie cu portul de bas in fata. Aceasta abordare face ca boxa sa fie mai usor de amplasat in spatiul camerei, pentru ca o putem pozitiona foarte aproape de perete. Comparativ cu Nota 260X cutia boxei este mai mare, acest amanunt constructiv ajuta la obtinerea unui bas ceva mai consistent. Tesi 261 este o boxa pe doua cai, cu un tweeter de matase de 26 mm si un difuzor pentru medii-bas de 16 cm din polipropilena cu magnet de neodymium si ventilator radial. Boxa are o sensibilitate de 91 dB, o greutate de 5.8 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
3. DAVIS ACOUSTICS EVA – 1090 LEI
Eva este o boxa construita parca pentru a darama prejudecatile fanilor boxelor mari. Publicul tinta sunt cei care doresc un sistem multicanal cu un sunet superior si entuziastilor sunetului stereo cu buget mic. Fiind o boxa micuta, Eva poate fi asezata pe un birou, sau pe un corp de mobilier cu mare usurinta. Constructia cu portul de bas in fata si dimensiunea sunt atuurile acestei boxe made in France. Eva este o boxa pe doua cai, ce foloseste un tweeter soft dome de 25 mm si un difuzor de medii-bas de 13 cm construit din fibra de sticla. Acest material creste liniaritatea boxei, oferind un sunet curat si focusat. Boxa are o sensibilitate de 88 dB, o greutate de 3 kg si are nevoie de un amplificator de minim 50 wati.
4. DAVIS ACOUSTICS BALTHUS 30 – 2490 LEI
O evaluare serioasa presupune si o comparatie directa cu un produs aflat intr-o zona superioara de pret si performanta. Am decis sa folosim una din boxele noastre favorite, Balthus 30. Aceasta boxa are o amprenta sonora in directia sunetului de studio. Este liniara, corecta, asta inseamna ca aduce o cantitate mica de distorsiuni in sunet si ofera un bas coerent. Dupa parerea noastra aceasta boxa poate fi folosita cu usurinta intr-un studio de inregistrari aflat la inceput de drum. Balthus 30 are un aspect placut, modelat din linii simple, cu partea frontala vopsita in negru. Este o boxa pe doua cai, cu un tweeter tissue manufacturat intern de francezi si un difuzor de medii-bas de 13 cm din kevlar. Are nevoie de un amplificator de minim 50 wati la o sensibilitatea declarata de producator de 90 dB. Pozitionarea este ceva mai dificila din cauza portului de bas aflat pe spate. Pentru o performanta optima aceasta boxa are nevoie de cel putin 25 cm departare de peretele din spate.
Teste
Inregistrarile folosite au fost: Katie Melua – Piece by Piece, Malia / Boris Blank – Convergence, Dire Straits – On Every Street, Saint-Saëns – Danse Macabre.
INDIANA LINE NOTA 260 X
Cel mai ieftin model din test are un sunet placut, usor dulceag, chiar romantic, cu o medie placuta urechii. Basul oferit de difuzorul de 16 cm pare sa isi faca treaba, asa incat sa multumeasca un ascultator normal. Daca sunteti fani ai basului profund sunt sanse destul de mari sa nu fiti foarte fericiti. Sunetul nu este in niciun fel agresiv, destul de relaxat, fara sibilante evidente, placut la auditii lungi, cu mentiunea ca uneori pare usor cam moale. Exista momente cand parca am fi dorit un sunet agresiv, electric, luminos, insa boxa continua sa ofere o prezentare politicoasa.
• Scena sonora este bine conturata, cu latime si inaltime buna, intr-o prezentare suficient de spectaculoasa raportata la pretul si dimensiunea acestei boxe. Adancimea scenei si pozitionarea holografica a intrumentelor destul de corect proportionata. Aici parca am fi preferat o mai buna definitie spatiala a instrumentelor.
• Vocea este plasata corect pe centru si are o tendinta cald-melancolica.
• Basul suficient de consistent pentru o boxa la o asemenea dimensiune. Ne-am fi dorit sa fie putin mai dinamic si precis.
• Cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
INDIANA LINE TESI 261
• Tesi 261 este urmatorul model in linia de boxe propusa de Indiana Line. Sunetul este o idee mai aerisit, inaltele au capatat o energie electrica, cu un castig evident in zona de detalii. Scena sonora este generoasa cu proportii bine delimitate. Boxele creaza o imagine holografica adanca si focusata. Instrumentele sunt bine punctate in spatiul de auditie.
• Vocea castiga dinamism si realism. Frecventele medii sunt mai bine asezate. Din acest motiv vocea pare a capata o dimensiune noua, apar detalii noi ce ofera prospetime si energie intregului ansamblu.
• Basul se prezinta in aceeasi nota ca si in cazul Nota 260 X. Constructia lui are o coerenta mai buna, totusi ramane intr-o nota usor discreta. Este evident ca aceste boxe sunt construite pentru camere mici.
• Si in acest caz cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
Davis Acoustics EVA
• Primul lucru pe care il simti este ca producatorul francez propune un sunet diferit. Vocea acestei boxe este usor nazala, cu inalte evidentiate si cu o prezentare a scenei sonore foarte aerisite. Spatiul muzical este impartit chirurgical, fiecare nota pare ca doreste sa iasa in fata, sa devina starul de pe scena. Imaginea scenei se desfasoara asemeni unui film 3D. Ca ascultator esti permanent indemnat sa atingi instrumentele cu ochii. O parte dintre noi ar numi aceasta prezentare realism, altii ar spune ca scopul acestor boxe ar trebui sa fie muzica si ca realismul acesta poate deveni coplesitor.
• Vocile sunt usor intepate, cu accente electrice, pline de veselie si foarte tonice. Detaliile nu lipsesc, ba din contra sunt prezente in fata ascultatorului cu intreg bagajul de accente. Exista pasaje sibilante, dar exista si pasaje dulci ca mierea.
• Basul are viteza buna, se dezvolta corect, dar nu iese in evidenta pe cat de mult ar dori un fan al basului. Daca ar fi o idee mai focusat, prezent, cu siguranta ar oferi un ansamblu muzical complet.
• In cazul acestor boxe cerintele de amplificare cresc. Recomandarea noastra este sa le oferiti un amplificator de minim 50 wati bine construit.
Davis Acoustics BALTHUS 30
• Avem o veste proasta. Cresterea pretului chiar inseamna performanta. Imaginea stereo s-a schimbat. Spatiul dintre instrumente a devenit mai larg. Sunetul a inceput sa se adune asemeni unui fluviu urias gata sa se reverse. Ca ascultator incepeai sa intelegi ce inseamna intensitatea si dinamica unei orchestre.
• Vocile au pastrat caracterul intepat specific marcii, insa acest aspect este compensat de bogatia timbrala dezvaluita. Un melanj de armonii si pasteluri muzicale a capatat forma chiar in fata noastra. Energia notelor inalte a coborat si a urcat asemeni unui piston lasandu-ne in anumite pasaje fara rasuflare.
• Basul a pastrat aceeasi nota ca la Eva cu cateva plusuri pe focus, adancime si dinamica.
• Cerintele de amplificare pastreaza linia trasata de sora mai mica. Este nevoie de un amplificator bine construit cu o putere minima de 50 wati.
Concluzie:
Indiana Line NOTA 260 X este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Sunt boxe muzicale, placute la auditie, care nu necesita amplificatoare pretentioase.
Indiana Line TESI 261 este un model ceva mai pretentios. Tinta acestor boxe sunt pasionatii cu camere mici, cei care incearca sa construiasca un sunet corect intr-un spatiu uneori potrivnic.
Davis Acoustics EVA este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Este o boxa cu un voicing bine conturat. De aceea o recomandam celor care cauta un sunet direct, fara menajamente.
Davis Acoustics BALTHUS 30 este un model dedicat audiofililor, chiar daca producatorul francez pozitioneaza aceasta boxa ca fiind destinata sistemelor multicanal. Sunt boxe pretentioase la amplificare si la cabluri. Daca sunteti pregatiti sa munciti si sa experimentati, cu siguranta aceasta boxa va poate oferi un sunet extraordinar.
Astazi am testat patru modele diferite. Fiecare model are ceva de oferit potrivit pretului de vanzare. Dupa cum ati vazut, nu ne sfiim sa va prezentam boxele asa cum le percem noi. Nu exista boxa perfecta, cum nu exista sunet perfect. Fiecare boxa are ceva de oferit, tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la o auditie.
-
Soundbar-ul a devenit un element extrem de util în ultimii ani, mai ales de când televizoarele au devenit din ce în ce mai subțiri. Utilizatorul final vrea televizor cât mai subțire, dar și sunet cât mai bun, fără să își da seama că producătorii nu pot sfida legile fizicii: nu poți avea un televizor mai subțire ca o oglindă, dar în același timp și sunete joase adânci. Pur și simplu nu se poate.
Producătorii au trebuit să vină cu ceva care să aibă un design captivant, un sunet imersiv și să fie plug-and-play, în conformitate cu vremurile actuale. Primul soundbar a fost scos la sfârșitul anilor 90 de Altec Lansing. Însă a fost văzut mai degrabă ca o găselniță de marketing, decât ca ceva util. Companiile japoneze au preluat însă ideea și, încet, încet, pe măsură ce televizoarele au devenit din ce în ce mai ușoare și mai subțiri, soundbar-urile au devenit din ce în ce mai indispensabile pentru pasionații de audio-video. Ca împătimit al filmelor, sunt de părere că sunetul unui film reprezintă cam 50% din experiența cinematografică a filmului respectiv. Pur și simplu e o altă experiență.
În ultimii ani, soundbar-urile s-au transformat din device-uri adiacente unui televizor în adevărate multifuncționale sonice, producătorii optimizându-le și pentru experiențe hi-fi, chiar stereo, deosebite. Au devenit din ce în ce mai elegante, mai puternice, mai imersive. Unele dintre primele companii care au văzut viitorul în soundbar au fost Polk și Yamaha, ale căror două creații în materie le vom și studia azi. O firmă ceva mai recentă în domeniu este Bluesound. Iar cea de-a patra firmă care completează testul nostru este Sony, care, așa cum se cuvine unei firme japoneze, au dus ideea la un grad de rafinament greu de atins de competitori. Iar când spun rafinament, nu mă refer doar la rafinamentul sonic, ci inclusiv la rafinamentul designului, soundbar-ul nu mai este de ceva timp doar un element care îmbunătățește sunetul, ci un element care ne înfrumusețează locuința și dă o plus-valoare estetică spațiului în care trăim.
Soundbar-urile pe care le vom încerca azi fac parte din segmentul middle-high-end al soundbar-urilor. Piața este invadată de soundbar-uri entry-level, destul de ieftine, care vă pot face cu ochiul, însă vă recomand să faceți totuși un mic efort și să luați modele de la firme consacrate, care folosesc tehnologii proprietare, dezvoltate de-a lungul multor ani de cercetare. Știți vorba aceea: „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Pe lângă calitățile sonice net superioare, veți avea parte de fiabilitate pe termen lung, lucru din ce în ce mai rar în ziua de azi.
Primul soundbar pe care l-am testat a fost Pulse-ul celor de la Bluesound (https://www.bluesound.com/products/pulse-soundbar/). Trebuie să spun încă de la început că acesta a fost și soundbar-ul pe care l-am folosit cel mai mult, chiar și după ce am testat toate celelalte soundbar-uri. Și nu neapărat datorită sunetului său deosebit, ci datorită ușurinței de utilizare. În primul rând, este singurul soundbar din test care nu are un subwoofer. Însă, așa cum bine a spus cineva care era la mine când am testat Pulse-ul, acest lucru e un avantaj pentru acest soundbar, deoarece, pe lângă că sună foarte bine, foarte echilibrat, e și ușor de instalat, de mutat dintr-un loc în altul, pe scurt: de gestionat. Există totuși un dezavantaj, singurul de altfel: deoarece nu are subwoofer, bara de sunet a Pulse-ului este ceva mai masivă decât în mod obișnuit, deoarece trebuie să se ocupe și de sunetele joase, iar dacă televizorul la care este atașată nu e instalat pe perete sau nu are un suport ceva mai înalt, poate acoperi câțiva centimetri din ecran.
Soundbar-ul Pulse a fost de departe cel mai ușor de instalat dintre toate. Practic, dacă faceți un „efort” pentru a vă arunca privirea asupra primelor pagini din manual înainte, tot procesul nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Mai plug-and-play ca acest Pulse nu se poate. În plus, se bazează pe tehnologii de amplificare de la NAD și pe tehnologii acustice de la PSB Speakers. Sincer, cel mai greu a fost să trag de mine pentru a deschide manualul ca să văd cum poate fi controlat, după ce am remarcat că nu are telecomandă. Simplu: cu o aplicație. Mai exact: BluOS. Care poate fi instalată extrem de rapid și este extrem de fiabilă și intuitivă. Folosind aplicația, poți conecta Pulse-ul cam la toate device-urile wireless din casă. În nici cinci minute, soundbar-ul celor de la Bluesound reda plin de vervă piese de pe Tidal. Vă spun sincer că, deoarece aveam prea multe soundbar-uri de testat, nu am studiat fiecare caracteristică și funcție a acestora, deci trebuie să le descoperiți voi, de exemplu, printre altele, faptul că Pulse-ul poate fi controlat folosind Alexa, tehnologia Amazon de control vocal.
Deoarece am fost luat de val observând cât de ușor se instalează soundbar-ul celor de la Bluesound, l-am testat mai întâi cu muzică în loc de filme. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost cât de natural sună. Toate frecvențele superb echilibrate, fără să se simtă vreun moment lipsa unui subwoofer. Experiența a fost atât de plăcută, încât l-am lăsat să meargă și să mă încânte cu muzică de pe Tidal câteva ore bune, înainte să îmi aduc aminte că trebuie totuși să îl testez și pe partea de „cinematografie” și că ascult un soundbar, nu un sistem stereo. Cu filme, prestația Pulse-ului a fost absolut fără cusur: exploziile redate suficient de realist încât să îți ridice părul în cap, vocile clar delimitate, soundbar-ul conlucrând perfect cu imaginea afișată pe ecran.
Unul dintre filmele cu care testez de obicei sunetul filmelor este Titanicul lui Cameron. Indiferent de ceea ce ar spune cârcotașii, acest film este excepțional din punct de vedere al realizării cinematografice. Este o capodoperă cinematică. Puțini își dau seama că aproximativ pe tot parcursul filmului realizatorii au avut grijă ca imensele motoare ale Titanicului să se audă permanent în fundal, ca o frecvență extrem de joasă, extrem de adâncă, cumva amenințătoare. Pulse-ul o reproduce admirabil, acest sunet fiind resimțit în podea, sub picioare, ca și când te-ai afla chiar pe vas! Și repet: fără subwoofer! Fără un sunet pe măsură nu poți trăi experiența de scufundare a Titanicului redată în această capodoperă a cinematografiei universale. Iar cu Pulse vă garantez că o trăiți.
A urmat Yamaha (https://europe.yamaha.com/en/products/audio_visual/sound_bar/musiccast_bar_400/index.html#product-tabs). După ce vezi toate tehnologiile listate pe cutia soundbar-ului Yamaha, primul gând care îți vine în minte e: oare o să apuc să le încerc pe toate în viața asta? E un întreg „pomelnic”, un întreg arsenal de tehnologii și funcționalități listat pe cutie. Nu pot să spun că soundbar-ul Yamaha a fost cu mult mai greu de instalat ca Pulse. A trebuit totuși să caut o poziție adecvată pentru subwoofer. Până la urmă a ajuns tot în modul obișnuit, recomandat de producători în general, și anume undeva în stânga televizorului. Acest soundbar folosește o tehnologie de amplificare digitală Qualcomm® DDFA, iar efectul de surround 3D este obținut prin DTS Virtual:X.
Deși Yamaha vine cu o telecomandă, am zis să instalez totuși aplicația recomandată, MusicCast. După instalare, aplicația a ținut morțiș să facă un update al soundbar-ului, care a ținut neașteptat de mult. Deci atenție: nu întrerupeți update-ul. Dacă vi se pare că durează prea mult, vă spun din start: va ține și mai mult. După instalarea update-ului și conectarea prin hdmi, am trecut direct la testarea cu sunetul filmelor. Yamaha a umplut chiar mai bine decât Pulse camera, senzația de film fiind mult mai percutantă, probabil subwooferul având aici un cuvânt serios de spus. Dacă vreți să speriați vecinii, aveți în mod clar nevoie de Yamaha. Parcă în unele momente mi-a lipsit totuși naturalețea resimțită anterior cu soundbar-ul Pulse. Aș spune că Yamaha este în mod clar mai „tunat” pentru filme decât soundbar—ul celor de la Pulse. Probabil că dacă aș lua un soundbar strict pentru blockbuster-urile în a căror coloană sonoră și efecte se investesc de obicei sume enorme, aș merge pe Yamaha. Iar dacă aș vrea totuși ca în unele momente să mă delectez și cu câte ceva de pe Tidal sau Spotify, aș alege Pulse-ul. Poate nu are impactul soundbar-ului Yamaha, dar are o anumită naturalețe care face ca totul să fie mai veridic.
Nu am putut să nu apreciez construcția impecabilă și elegantă a barei de sunet în sine, însă subwooferul, comparativ cu dimensiunile lui, mi s-a părut cam ușor și cred că Yamaha încearcă să reproducă mult prea mult digital din ceea ce ar fi trebuit să reproducă mecanic, dacă pot să spun așa. Însă repet: sunt convins că sunt utilizatori, și chiar foarte mulți, care apreciază sunetul acesta mai percutant, mai intrusiv. E de efect, nimic de zis. La testarea cu muzică de pe Tidal, am observat că obțin o scenă mult mai focalizată amplasând subwooferul cât mai aproape de bara de sunet. Însă acest lucru a fost valabil în camera mea, în camera voastră e posibil ca lucrurile să stea diferit, deci trebuie testat.
Polk: Polk (https://en.polkaudio.com/products/magnifimaxsr) este un sistem soundbar mai atipic: vine inclusiv cu două mici boxe pentru surround separate. Cu alte cuvinte: „vreți experiență imersivă? Luați de aici!”. Polk folosesc o tehnologie de surround patentată chiar de ei, și anume Stereo Dimensional Array (SDA). Iar pentru claritatea vocilor, tot o tehnologie proprie, VoiceAdjust.
Încă de la despachetare, Polk-ul vine cu un factor WAF extrem de ridicat, lucru care îi va încânta pe unii împătimiți audio-video care nu știu cum să explice soției sau iubitei că au nevoie de un soundbar. Inimioarele aplicate pe componente vor explica în locul vostru! Cei de la Polk s-au gândit pentru voi la acest impediment. Vă garantez: scoateți din cutie componentele și nu veți mai întâmpina rezistență. Veți auzi doar „Vai, ce drăguț!”.
Apropos, nu încercați să dezambalați sistemul Polk de unul singur. Aveți nevoie de încă o persoană. Nu neapărat pentru că ar fi greu, ci pentru că este destul de masiv și destul de greu de dezambalat. Are mai multe componente ca alte soundbar-uri. Priviți doar accesoriile: tot ceea ce aveți nevoie și chiar și ceea ce nu aveți nevoie pe moment. Polk s-au gândit la toate cazurile. Totul ambalat cu atenție, păstrându-se același factor WAF ridicat care trebuie să vină în ajutorul bietului împătimit audio-video. Telecomanda este deosebit de calitativă, fiind de departe cea mai frumoasă dintre toate telecomenzile din acest test. Dă o notă de lux, de prestanță, simpla ei prezență pe masa din sufragerie conferind o notă de stil aparte.
Bara de sunet este foarte bine alcătuită, putând fi poziționată fără probleme în fața televizorului chiar dacă acesta nu este instalat pe perete. Cele două boxe suplimentare surround wireless au dimensiuni destul de reduse și pot fi poziționate în funcție de specificul camerei. După instalare, prima mișcare din partea mea a fost instalarea celei mai simple aplicații, și anume Google Home. Iar prima mișcare din partea soundbar-ului a fost să ceară update. Care update a durat cam la fel de mult ca în cazul soundbar-ului Yamaha. La un moment dat, deoarece am rulat update-ul de pe telefon, chiar îmi făceam griji că mi se va termina bateria telefonului înainte să se termine update-ul. Cu alte cuvinte, lăsați update-ul să se lăfăie în voie. Nu îl întrerupeți sub nicio formă, atenție dacă vă sună cineva exact în momentul în care faceți update-ul, să nu apăsați tastele greșite.
După update, am trecut direct la Titanic. Se achită Polk-ul sau nu de datorie? Din nou am avut aproximativ aceeași senzație ca la Yamaha, și anume că efectele sunt ușor mai scoase în evidență decât în cazul Pulse-ului, pentru a amplifica senzația de imersiune în film. Probabil că cei mai mulți ar fi foarte impresionați de asta. Totuși, există o anumită senzație, oarecum redusă, dar perceptibilă, de artificial aici, de „mult prea mult”. Sigur, prima tendință este de a fi impresionat de sunet, deoarece te lovește direct în plex, prietenii voștri vor fi în mod clar impresionați, chiar dacă per total, efectele filmului nu au naturalețea celor reproduse de soundbar-ul Pulse. Cu Pulse totul părea mai natural, Polk parcă se străduiește pe undeva să reproducă prea mult sunetul sălii de cinema. Așa cum am mai spus, și în cazul Polk-ului sunt convins că mulți vor aprecia acest lucru, e de efect, e flashy.
Pe partea de muzică, lucrurile au stat aproximativ la fel ca în cazul soundbar-ului Yamaha. Pe scurt, ca să nu mai insist, cred că soundbar-ul Polk este „tunat” la rândul său pentru efectul de sală de cinema. Dar, cu riscul de a mă repeta, sunt convins că există utilizatori care vor aprecia acest lucru, de care vor avea parte din plin. Poate sunt eu prea audiofil. În fond, probabil că nu foarte mulți își cumpără soundbar-ul și pentru muzică. Cei mai mulți vor dori cinema acasă imediat, iar Polk le va oferi fără îndoială acest lucru.
Și așa am ajuns la soundbar-ul Sony (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000).
Trebuie menționat încă de la început că soundbar-ul Sony este cel mai scump dintre soundbar-urile testate, fiind și capul de gamă al soundbar-urilor Sony. Acest lucru este evident încă de la dezambalare: este extrem de greu, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect și cu o bară de sunet de o finețe uluitoare care, la rândul ei, arată respect față de utilizator. Este și singurul soundbar dintre cele testate care este dotat cu Dolby Atmos. Sunt necesare două persoane pentru a scoate masivul subwoofer, cu cele 15 kg ale sale, din cutie. Calitatea acestuia amintește de vechile scule Sony din anii 80-90: este greu, este ranforsat cu metal masiv, toată construcția lui inspiră high-end. Cred că o companie cu un segment de piață mult mai redus decât segmentul global al celor de la Sony ar fi avut mari probleme în a vinde o astfel de construcție chiar și la preț dublu fără să iasă în pierdere. Bara de sunet, de asemenea, inspiră încredere, inspiră „pride-ownership”, protecția magnetică putând fi detașată și lăsând la vedere cele nu mai puțin de 9 difuzoare cu fluid magnetic (o tehnologie inventată de NASA și preluată de Sony pe sistemele lor de top), dintre care două sunt orientate în sus.
Instalarea nu a durat foarte mult și în scurt timp m-am trezit trimițând muzică de pe youtube-ul telefonului spre Sony. Apoi de pe Tidal și Spotify. Sony-ul poate reda chiar și de pe stick USB, cam toate tipurile de fișiere: mp3, wav, flac, ape, aiff, dsd etc. Da, inclusiv renumitul dsd.
Sony s-a făcut remarcat din prima clipă prin scena masivă reprodusă, lucru care era cumva de așteptat. Am regăsit naturalețea de la soundbar-ul Pulse, însă o naturalețe susținută cu mult mai multă forță, soundbar-ul Sony nu încearcă să compenseze nimic artificial, nici nu are de ce, are suficient „material” încât să se bazeze pe propriile difuzoare. În special vocile au o claritate incredibilă, fiind delimitate și așezate ca și când cei care le reproduc se află chiar în fața ta. Senzația chiar e deosebită. Vocile nu sunt „agățate” de bara de sunet, ci suspendate în spațiu, oferind senzație de „aievea”, de realism covârșitor. Practic, bara de sunet dispare complet din peisaj. După câteva audiții cu piese de pe Tidal, pot spune că acest soundbar Sony poate fi folosit cu succes chiar și pe post de sistem hi-fi de calitate.
Cu filme, Sony-ul și-a demonstrat din nou clasa, realismul reproducerii fiind chiar covârșitor. Este singurul soundbar care chiar a reușit să creeze senzația de sală de cinema. Sunetul te învăluie. În Titanic, valurile lovite de masivul vapor chiar se aud undeva sub tine, încât îți vine să te uiți în jos. Asta înseamnă sunet cu adevărat 3D. Asta înseamnă să fii literalmente în mijlocul acțiunii.
Ca o scurtă concluzie a testelor de mai sus, în mod evident dintre toate soundbar-urile testate, Sony ST5000 a demonstrat că joacă într-o clasă separată, net superioară. Realism, naturalețe, forță. Apoi urmează soundbar-ul Pulse al celor de la Bluesound, care a fost și cea mai plăcută surpriză a testului. Dacă de la masivul Sony știam cam la ce să mă aștept, mărturisesc cu sinceritate că de la Pulse mă așteptam la început la cel mai puțin, mai ales după ce am văzut că nu are subwoofer. Dar m-am înșelat, Pulse mi-a depășit toate așteptările, iar cel mai mult m-a impresionat naturalețea reproducerii.
Urmează elegantele soundbar-uri de la Polk și Yamaha. În special frumușelul Polk, care va plăcea tuturor. Aceste soundbar-uri reușesc, fără discuție, să creeze imersiune în sunet, însă par ceva mai tunate pentru filme, decât pentru muzică, sunetul lor fiind mult mai percutant, mai „în plex” comparativ cu sunetul Pulse-ului.
Însă, exceptând Sony-ul, mie tot soundbar-ul Pulse mi-a rămas mai mult în suflet. Naturalețea și veridicitatea lui sunt rare în gama soundbar-urilor. Una peste alta, testul a fost o adevărată plăcere pentru mine și indiferent ce model dintre cele prezentate veți alege, vă garantez că după un film vizionat în parteneriat cu acesta, nu vă veți mai putea lipsi de el.
-
In data de 25 noiembrie fanii tehnologiei au avut ocazia sa urmareasca prima transmisiune TV a unui eveniment sportiv in format Ultra HD (4K) in Romania. Marele Premiu de Formula 1 de la Abu Dhabi este numele evenimentului si a fost transmis de Digi 4K. Acesta este un post de televiziune lansat in data de 24 noiembrie de Compania RCS-RDS.
De ce este importanta aceasta transmisiune pentru noi? Exista mai multe motive si am sa enumar cateva in randurile urmatoare:
Televizoarele 4K sunt vandute de ani buni in Romania sub pretextul imbunatatirii evidente a calitatii imaginii. Din pacate in tara noastra nu exista canale TV 4K, iar upsamplingul video al procesoarelor aflate in aceste televizoare nu justifica in nici-un fel investitia. O sa imi spuneti ca exista discuri blu-ray 4K ce pot fi cumparate, dar oare cati dintre dumneavoastra achizitioneaza asemenea discuri. Sa fim corecti, majoritatea televizoarelor sunt folosite exclusiv pentru vizionarea canalelor TV. Acum avem ocazia sa folosim aceste televizoare la capacitatea lor maxima. Diferenta dintre Ultra HD (4K) vs Full HD este net in favoarea primului format. Rezolutie 4k inseamna 4096 x 2160 pixeli, de patru ori mai multi pixeli fata de un televizor Full HD. Avantajele acestei tehnologii sunt evidente. Imaginea este mult mai clara, mai apropiata de realitate, cu culori vii si un contrast ce transforma vizionarea unui program TV intr-o experienta imersiva.
Dupa aceasta scurta introducere, am sa va povestesc cum am vazut eu cursa de Formula 1 de la Abu Dhabi in format Ultra HD (4K) pe un televizor LG OLED65C8PLA . La primele imagini vizionate totul parea iluminat in exces. Aveam senzatia ca imaginile sunt dintr-un studio inconjurat cu zeci de reflectoare. Pista, masinile, prim-planurile cu spectatorii, fiecare detaliu parea sa aiba propria sursa de lumina. Aceasta prima impresie a fost oarecum obositoare, asa ca am decis sa schimb pe canalul Digi Sport 2 HD. Aici imaginea arata de parca cineva stinsese lumina. Pista pe care se desfasura cursa arata intunecat, imaginea pe ansambul ramasese fara detalii, realism, stralucire, culoare, contrast, etc. Dupa un minut am revenit pe Digi 4K. Aici, in ciuda luminii puternice, puteam sa ma bucur de eveniment. Mixul dintre contrast, luminozitate si detalii crea senzatia unei imagini 3D. A fost o adevarata placere sa stau in apropierea televizorului (1 metru distanta fata de ecran) si sa privesc masinile cum se apropiau de mine in viteza la filmarile de la nivelul pistei. Senzatia de realism autentic a fost coplesitoare. Eram acolo pe pista. Masinile treceau in viteza pe langa mine, aerul vibra umplut de zgomotul motoarelor. Ce sa va mai spun, diferenta vizuala este zdrobitoare in favoarea formatului Ultra HD (4K). Am continuat sa vizionez cursa cu cateva mici ajustari ale iluminarii si contrastului panoului TV. Am scazut iluminarea de la 100 puncte la 90 si contrastul de la 100 puncte la 90.
Pe parcursul cursei am studiat cu atentie imaginile, incercand sa identific posibila existenta a unor puncte slabe. Cu rabdare am reusit sa le gasesc. In timpul cursei au existat cateva momente in care imaginea era transmisa cu artefacte. Un exemplu ar fi dezintegrarea vizuala a unor masini in timp ce alergau pe pista, sau momente cu prim-planuri ale fetelor protagonistilor cursei, care acum se vedeau perfect detaliate, iar un minut mai tarziu pierdeau din detalii. Totusi, ar trebui sa tineti cont ca Digi 4K se afla inca in teste si ca aceste mici probleme vor disparea.
Concluzia acestei prime transmisiuni Ultra HD (4K) este una singura. Calitatea vizuala oferita de acest format este incredibila si cu siguranta reprezinta viitorul.
Atasez cateva fotografii cu imagini ale cursei transmisa in format Ultra HD (4K). Din pacate calitatea acestor fotografii reuseste intr-o mica masura sa reproduca calitatea imaginii sursa.
-
Rockna Audio
De dinica, în Recenzii HiFi.
Cand discutam despre tehnologie audio-video noi romanii suntem tentati sa privim catre lumea larga si mai putin catre Romania. Exista si o explicatie logica pentru acest comportament, in Romania nu exista companii producatoare de tehnologie audio-video. Dar oare chiar asa o fi? In realitate aceasta idee preconceputa este contrazisa de fapte. In acest moment in Romania existat cel putin patru producatori de aparate destinate pasionatilor HiFi. Cei mai celebri sunt Rockna Audio si Meze Audio, dar sa nu-i uitam si pe cei doi manufacturieri importanti care se adreseaza cu predilectie pasionatilor de DIY si anume VioTube si Vicol Audio. Astazi revista AV Club are placerea sa va ofere un interviu cu Nucu Jitariu, fondatorul marcilor Rockna Audio si Audiobyte.
AV Club: Cum ati inceput? Ideea din spatele afacerii, de ce audio hifi si nu altceva?
Nucu Jitariu: A fost un cumul de factori care au contribuit fiecare la aparitia companiei. In primul rand, am inceput totul dintr-o pasiune, de fapt o combinatie intre pasiunea pentru muzica si cea pentru electronica. Pentru mine Rockna e mai mult decât o afacere pentru că nu furnzăm doar un produs ci o experiență desăvârșită iubitorilor de muzică.Apoi am dorit sa fac ceva romanesc de calitate, pentru ca la acea vreme, (anii 90) daca va aduceti aminte, tot ce era de productie autohtona era privit aproape cu repulsie, oarecum pe buna dreptate, pt. ca economia nostra oferea in acel moment produse relative simple care nu incorporau tehnologie, erau slabe calitativ si putin fiabile.
Cand am inceput sa inteleg mai bine fenomenul high-end audio, accesul la aparatura audio de calitate era destul de limitat. Student fiind si interesat de sunet, aveam o linie Pioneer decenta la acea vreme, insa totul a "explodat" cand am pus in sistem un cd player multibit care m-a fascinat cu rezolutia si vivacitatea lui. Cam in acelasi timp mi-a picat in mana, pentru prima data, un numar din "La nouvelle revue du son" si am inteles atunci ca exista o lume vasta dupa hi-fi – lumea high-end – si am fost atras ireversibilcatre ea. Am inceput sa ma informez intensiv si am inceput sa visez zi si noapte la tot felul de combinatii de amplificatoare cd playere si boxe, facand socoteli nesfarsite legate de specificații și costuri.
Un alt factor a fost accesul relativ devreme la internet, unde am gasit cu mare satisfactie ceva scheme de amplificatoare in clasa A pe care le-am si construit la acea vreme in regim de DIY, si am putut sa le observ comportamentul si cel mai important, amprenta sonora. Nu in ultimul rand, a fost foarte important faptul ca am reusit sa formez o echipa suficient de creativa pentru a contura o personalitate proprie a brandului si de a evolua de la amplificatoare analogice la aparate performante pe zona de digital.
AV Club: Numele Rockna inseamna ceva? Exista un mesaj in spatele alegerii acestui nume?
Nucu Jitariu: Sigur ca da, inseamna mai multe de fapt. Trebuie sa recunosc ca imi placea foarte mult sonoritatea numelui "Theta" asa ca mi-a venit idea cu "Rockna" care inseamna in primul rand soliditate (rock – piatra) apoi vibratie ca si genul muzical cu acelasi nume si nu in ultimul rand primele doua litere sunt RO de la Romania.
AV Club: Aveti o echipa dedicata dezvoltarii produselor?
Nucu Jitariu: Da. Rockna nu este in nici un caz „one man operation” . Avem o echipa de peste 10 persoane in momentul de fata si fiecare are contributia sa in angrenajul proiectare-dezvoltare-productie, iar o treime din personal este implicata in cercetare si dezvoltare de produs. Numarul celor implicati in toate departamentele va creste, intrucat din 2019 ne vom muta intr-un sediu nou-nout, o investitie proprie a companiei de aproape jumatate de million de euro, gandit de la zero pentru optimizarea fluxurilor caracteristice firmei.
AV Club: Tehnologie sau design? Pe ce puneti accent? Ce considerati ca este mai important?
Nucu Jitariu: Ideal ar trebui sa fie ambele de top, incercam sa le imbinam cum se poate mai bine. Sunt zeci de constrangeri tehnologice cand se proiecteaza un aparat, multa lume nu este constienta de acest aspect. Personal prefer sa nu fac compromisuri cu tehnologia și performanțele acustice doar de dragul design-ului.Considerând angajamentul pe care l-am luat față de clienți și datorita experientei acumulate, nu am fost în situația de a accepta vreun compromis în ultima vreme, chiar dacă asta a însemnat să lucrăm mult mai mult la un produs înainte de lansare. Produsele Rockna si Audiobyte, la inceput criticate pentru design, au inceput sa arate din ce in ce mai bine, chiar incepand din acest an avem un department specializat pe design, și începând cu 2019 ne vom axa și pe inovație vizuală.Totusi, din punctul meu de vedere, degeaba oferi un șasiu frumos daca ea nu ofera si satisfactie muzicala deplina – satisfactie care se obtine prin implementarea tehnologiei.
AV Club: Exista o filosofie de sunet la Rockna Audio?
Nucu Jitariu: Bineînțeles! Experiența muzicală pe care o căutăm este una în care ascultătorul este atras de sunet și se pierde în această lume. Emoția de a avea lângă tine vocea lui Freddy Mercury sau chitara lui Jimmy Hendrix aproape tangibil este dificil de reprodus altfel. Pentru asta nu este suficient doar detaliu și claritate, ci și spațialitate, rafinament și profunzime.Dar filosofia provine tot din tehnologie, de unde găsim și particularitatea sunetului Rockna.Cel mai important principiu ar fi legat de ceea ce numim in engleza signal integrity. In special in domeniul digital, imediat facem abstractizarea la nivel de biti, uitand repede ca la acesti biti circula la nivel hardware in format analogic. Daca la frecvente mici nu sunt in general probleme, in momenul cand vorbim de MHz sau zeci de MHz lucrurile se complica, fronturile semnalelor sunt usor afectate de traseele de pcb, de reflexii, de interferente, de zgomot acumulat in anumite puncte etc. Este interesant de observat cum un aparat audio beneficiaza de tehnici de RF pentru a contracara aceste probleme.
Un al doilea principiu este legat de puritatea caii de semnal. Daca in domeniul analogic bunul simt tehnic ne conduce catre trasee scurte intrare-iesire, feedback (daca exista) situat fizic intre zone cat mai apropiate, evitarea de bucle de masa , mult uzatul "signal path" care necesita o discutie aparte etc. in digital acest concept este mai putin intuitiv. Practic, la nivel matematic, poti manipula de oricate ori datele daca intervii cu suficienta precizie, fara a avea pierderi de calitate dpdv. sonic. Nu intrăm în alte detalii, sunt zeci de capitol și subcapitole, dar performanțele și implicit sunetul Rockna provine din atenție desăvâșită la detaliu pentru a respecta principiile de mai sus.
Esența este că nu „tragem” de un aparat pentru a forța un anumit sunet ci urmărim acuratețea semnalelor, fie ele digitale sau analogice, pentru a ne apropia cât mai mult de viziunea artiștilor. Bineînțeles că facem deopotrivă teste de sunet extinse cât și măsurători până când obținem rezultatul dorit.
AV Club: DSD vs PCM vs MQA? Ce parere aveti de acest razboi al formatelor?
Nucu Jitariu: Conflictul DSD/PCM este unul fals. Ambele formate au plusurile si minusurile lor. Dupa parerea mea se generalizeaza prea mult si se discuta inutil fara a tine seama ca ambele formate sunt scalabile. Altfel spus , ce comparam? PCM44.1 cu DSD512? Sau DSD64 cu PCM384? Apoi, depinde daca ne referim la masuratori sau strict la cum "suna". Nu in cele din urma, sunt extrem de rare cazurile In care vom avea o cale DSD nativa de la studioul de inregistrare/masterizare si pana la conversia D/A. PCM si DSD executate bine, vor fi la fel de bune; rezultate diferite se obtin in functie de context. Ca sa va dau un exemplu, la dac-ul Wavedream, clientii nostril sunt foarte incantati (si) de sunetul DSD – insa streamul DSD este convertit in PCM inainte de conversie, intrucat modulele R2R functioneaza nativ PCM. Insa aceasta conversie se face cu un nivel foarte mare de precizie si la un sample rate inalt (768k) astfel incat practic nu exista nici o pierdere de calitate.
MQA este un standard controversat. Noi avem un agreement cu ei inca de la inceput, insa trebuie sa spun ca solutiile tehnice oferite de MQA sunt destul de restranse. Spre exemplu ei nu au putut oferi un MQA core pentru FPGA – iar convertoarele noastre sunt exclusiv cu FPGA. Nici nu au oferit suficiente informatii pentru a scrie noi un core dedicat. Daca o vor face, vom implementa MQA, insa pana atunci, nu cred ca MQA este ceva fara de care nu se poate trai.
AV Club: Stiu ca in trecut echipa Rockna Audio a dezvoltat diferite tehnologii pentru alti producatori audio. Continuati cu aceasta activitate sau acum sunteti concentrati doar pe dezvoltarea produselor proprii? Puteti sa numiti cativa producatori audio pentru care ati lucrat?
Nucu Jitariu: Am avut intr-adevar colaborari de succes cu branduri de renume, dardeja sunt cativa ani de cand ne bazam in totalitate pe produsele proprii.Nu as vrea sa numesc acele branduri, ele suntin general cunoscute in lumea audiofila. Rockna si Audiobyte au o identitate proprie, fara constrangerile de design pe care le aveam cand proiectam aparatele respective.
AV Club: Cu ce sunt diferite produsele Rockna Audio fata de competitie?
Nucu Jitariu: Produsele Rockna sunt originale. Daca unii producatori se mandresc cu implementari diferite ale unor circuite integrate off-the-shelf, tehnologia FPGA ne permite sa gandim si sa realizam un produs fara limitarile tipice. Desigur, este mult mai greu. Practic, in FPGA se "scrie" prin cod VHD sau Verilog un circuit specializat functiei dorite, extrem de performant, iar prin cumulul de functii intr-un singur chip se obtine o integrare foarte buna, exista un control intern al semnalelor si se obtine micsorarea real-estate-ului pe pcb. Discutam totusi de mii de ore de codare, simulari, corectare erori in urma testelor practice.
Tehnologia FPGA ne-a permis sa aplicam direct propriile concepte despre compozitia tehnica a unui produs. Ne-a permis spre exemplu sa construim, printer altele, filtre digitale performante, module de conversie R2R si mai recent un core performant de conversie pe 1 bit. Dincolo de tehnologia digitala propriu-zisa, noi am pornit ca o companie analogica – primele produse au fost exclusiv amplificatoare. Cred ca aceasta imbinare intre radacinile analogice si evolutia ulterioara catre FPGA pe digital reprezinta un atu si identifica Rockna in mod unic.
AV Club: De ce ar trebui sa cumpere pasionatii romani de audio un produs Rockna?
Nucu Jitariu: Nu exista "trebuie", chiar nu. Pasionatii romani nu sunt altfel decit cei straini. Vor cumpara daca le aduce satisfacție. La inceput a existat o neincredere legata de un brand romanesc in domeniu, dar totusi, anul viitor se fac 20 de ani de cand a aparut primul amplificator Rockna și reputația noastră a fost mereu în creștere. Cred ca in acest moment pretul este foarte important in decizia de cumparare a consumatorului de sunet din tara noastra. Noi incercam sa oferim și produse mai accesibile, în special prin brandul Audiobyte, dar si prin noile modele Rockna. Sunt mulți cumpărători „forțați” să le placă echipamentele achiziționate pentru că au investit foarte multe resurse, dar chiar și în high end este nevoie de un echilibru între preț și performanță. Este o formă de respect către client.
AV Club: Cine sunt clientii vostri? De ce cumpara acestea produse Rockna?
Nucu Jitariu: In acest moment avem distribuitori in peste 20 de tari. Ca nivel de dezvoltare, pot sa mentionez in special pietele din Asia si Statele Unite. Si Europa luata cumulat, este o piata buna pentru noi. De ce cumpara? Probabil inteleg ceea ce incercam sa facem si sunt multumiti de produsul finit in urma auditiei, desi s-a intamplat sa avem cereri pe "neascultate". Este o mare satisfactie cand primim emailuri apreciative de la pasionati care au in sistemele lor produsele noastre – satisfactia lor sonora este cea mai mare multumire pe care o avem.
AV Club: Urmeaza sa lansati un convertor D/A nou. Ce ne puteti spune despre acest model? Cu ce este diferit acest model?
Nucu Jitariu: Nu este vorba doar de un model ci de doua convertoare care vor fi lansate în curând, un entry level la Rockna si un top-level la Audiobyte. Modelul Wavelight isi propune sa continue traditia R2R a lui Wavedream, insa folosind FPGA de ultima generatie de la Xilinx, avand in plus si functia de preamplificator analogic. Este un produs cu un design deosebit si intra in categoria aparatelor "slim" avand o grosime de doar 55mm. Vom adauga la portofoliu si un server Wavelight pastrand aceeași viziune estetică.
Al doilea convertor, Audiobyte HydraVOX, este un produs aparte, avand in spate aproximativ doi ani de proiectare, teste, si aproape 10 revizii pana la forma finala. Este primul produs al nostru pe 1 bit realizat in FPGA, fiind si mai aproape de conceptul "software defined dac". El face parte dintr-o linie dedicata de high-end desktop audio, avand drept parteneri un power supply dedicat"HydraZAP" si un hub digital "HydraHUB" care reuneste functia de streamer, upsampler, reclocker, interfata usb, optional ADC – practic permite conectarea lui VOX la aproape orice fel de sursa.
Am dezvoltat un set generos de specificații pentru VOX, care este dotat cu 3 intrari, cea principala fiind I2S, iar apoi usb si spdif. Fiind un produs desktop, nu putea lipsi iesirea de casti, aceasta fiind pilotata de un amplificator dedicat, in intregime discret. Controlul fiecarui aparat din seria VOX/ZAP/HUB se face prin touchscreen si prin aplicatia comuna de control.
Nivelul ridicat de perfomanta al hardware-ului intern si faptul ca este puternic customizabil ne va oferi optiunea de a schimba intr-o anumita masura sonoritatea convertorului in functie de softul instalat. In acest fel utilizatorul va avea la dispozitie, in timp, mai multe variante, si va alege sunetul potrivit gusturilor si sistemului propriu. Intentionam sa oferim variante cu diferite configuratii de modulator, frecventa de lucru al acestuia, diferite filtre de upsampling, etc.
AV Club: In incheiere va rugam sa transmiteti un mesaj pasionatilor audio din Romania.
Nucu Jitariu: Suntem o comunitate relativ restransa la noi in tara dar avem un hobby extrem de frumos. Cred ca ar trebui sa fim mai uniti, sa interactionam mai des in viata reala, si nu in ultimul rand sa ne respectam mai mult si sa intelegem ca permanent avem cu totii ceva de invatat.
AV Club: Multumim Nucu Jitariu.
-
.png.c65435b429ba16aaf36e5da2e6a34676.png)
.png.7f70542d4e4a7fc7fed6eb18b69ea909.png)
.png.c6942b819cb0903e84e0e28a742b0987.png)
.png.7801d99d0a1578df8ef2200b882e1a66.png)
.png.5739f190621e6a0554fffc5668a615e0.png)