Are sau nu are ce cauta cuvantul in muzica ?

[marianos]

Și referitor la muzică și cuvânt. N-am reușit să îl ascult pe Bach cu patimile după Matei până nu am pus mâna pe text. Cu Bach am văzut ce bine merg acestea două mână în mână. https://www.youtube.com/watch?v=Y9hJhW7h5Bs

[oake]

Acum 13 minute, marianos a spus:

De acord dar ... nu în totalitate. Ce ne-am face fără trup? Cu puterea sufletului n-am reuși să mișcăm nici un pai. Degeaba vrei să ajuți pe cineva să treacă strada dacă nu îi întindem ... o mână. Degeaba vrei să înveselești pe cineva dacă nu-i poți arunca nici măcar o privire binevoitoare, bineînțeles cu ochii, sau să-i spui o vorbă bună cu gura. Poate aici e și ideea cu trupul frate măgar: el cară ceea ce îi dai să care.

Marian...treaba cu magaru' sau cu porcu' e o metafora compusa acu sute de ani. Ca sufletu' misca sau nu obiecte e o problema de dezbatut...parerea mea e ca nu asta e rolul lui, a sufletului, asta daca definim bine notiunea. Sincer sa fiu ma descurc greu printre meandrele expunerii tale...nu sunt sigur ca inteleg ce vrei sa spui. Poate e vina mea. Nu te baza pe asta si fluidizeaza-ti discursul ca sa intelegem.

[oake]

Acum 12 minute, marianos a spus:

Și referitor la muzică și cuvânt. N-am reușit să îl ascult pe Bach cu patimile după Matei până nu am pus mâna pe text. Cu Bach am văzut ce bine merg acestea două mână în mână. https://www.youtube.com/watch?v=Y9hJhW7h5Bs

Nu am ascultat la Atene patimile lui Matei de Bach dar sora mea care chiar are cultura muzicala a facut lucrul asta. Intr-adevar e ceva inaltator, din ce am aflat. Oricum mie imi place foarte mult barocul deci Bach e acolo.

Treaba ca nu ai putut asculta Bach  cu patimile pana nu ai avut textul in fata mie nu imi " suna " bine. Poate gresesc. Oricum textul e in germana, limba din care nu inteleg nimic, deci o sa-mi placa ce aud. Nu detin formula absoluta...doar caut sa ma strecor printre randuri.

[oake]

La 03.05.2018 la 9:28, trancotistu a spus:

iată o potrivire

 

și o nepotrivire

vedeți! nu am recomandat Delia... că totuși vreau să rîmâneți zdraveni...

E clar ca ai dreptate...revin la enuntul initial se pare: trebuie sa definim bine termenii. Vorbim aici de amploarea creatiei muzicale. Am scapat din vedere lucrul asta. Daca vorbim de o lucrare muzicala care are spatiu temporar suficient pentru a te duce acolo si " nebunia " necesare se poate sa ai noroc, asta daca participi si tu cu apetenta unei stari meditative ( in sensu Yoghin ...adica sa elimini din mintea ta tot ce inseamna idee, gandire, calcul etc ). Parca in biblie spune " Fericiti cei ce-s saraci cu duhul " a lor este imparatia cerurilor. Am discutat subiectul asta cu parinti duhovnici, stareti, preoti etc...Mesajul este exact asta: ca sa poti sa crezi la intensitate maxima trebuie sa te lepezi de idei, gandire, calcule...trebuie sa ai un subconstient limpede, eliberat, pana la urma de ratiune, permisiv lucrarii DOMNULUI.

Am aplicat in practica acest lucru: tot timpul am avut " norocul " unor joburi solicitante cu sefi de rahat si ajungeam sa nu dorm bine noaptea. Muschii fruntii, noaptea,  erau cumva incordati si gandurile imi vuiau prin cap. Ca sa nu ajung zombi a trebuit sa-mi golesc complet creierul de ganduri, sa-mi destind muschii fruntii si in felul asta am putut sa dorm.

La lucrarile de mica anvergura, care nu au timp sa te ia de nas textul poate ajuta daca e inspirat.

Cand am deschis acest subiect aveam in cap muzica simfonica.

Editat Mai 5, 2018 de oake

[oake]

Iar nu se poate raspunde.

[oake]

Cred ca daca la textul asta patiai ca acu 2 zile parca, cand dadeai "enter" si aparea "error" cu stergerea textului cu tot, te urcai pe pereti.

Am incercat sa citesc Kant...nu intra, Freud in schimb da. Trebuie sa reflectez.

[oake]

La 05.05.2018 la 22:48, trancotistu a spus:

Catolicismul se înalță prin gândire și mai ales prin muzică. Am s-o numesc mai departe muzică europeană - aceasta are un caracter egoist și concurent. Produsul artistic (creația) provine de la o singură persoană care prin intelectul ei propune o viziune personală (emanație a propriul ego conștient) El va fi concurat de o altă persoană care dorește să propună o altă viziune personală...! În sensul ăsta a evoluat și s-a dezvoltat. În ortodoxie nu este așa - spre exemplu.....

Interesanta analiza...desi analiza teologica nu este zona mea...Totusi aici mi se pare ca ai inceput o antiteza care nu a fost dusa pana la capat. Ma intereseaza si continuarea ( poate mai ales continuarea ).

Acuma :

La 05.05.2018 la 22:48, trancotistu a spus:

Pentru că este o muzică realizată prin gândire pragmatică asimilarea ei importă un efort serios științific cultural și istoric ca ulterior să fie asumată la o valoare ridicată. În acest sens consider că cei care au asimilat muzica clasică reușesc să facă o analiză viscerală cât mai obiectivă a unui fragment muzical! 

Daca te referi la muzica " europeana " dupa cum o numeai tu, treaba cu gandirea pragmatica care naste muzica nu suna bine deloc. Evident ca este si un demers al gandirii pragmatice care banuiesc, formeaza scheletul lucrarii de geniu insa, de aici incolo ne despartim. Nu poti pune in ecuatie sa zicem inspiratia ...pana la urma nici talentul. Cu atat mai putin divinul.

Am mai spus lucrul asta: eu nu analizez,  nu depun un efort "serios stiintific, cultural si istoric" in scopul "asumarii la o valoare ridicata" . Pai sa ma ierte DUMNEZEU...cand as mai avea timp sa ascult, ca sa nu spun cand as mai ajunge in starea necesara? Cu cat incerci sa ii analizezi viscerele mai mult cu atat te indepartezi  de obiectivul final si anume TRAIREA MUZICALA. Cel putin asta este obiectivul meu. Al tau care este?

La 05.05.2018 la 22:48, trancotistu a spus:

Catharsis-ul invocat de noi, în virtutea celor enunțate mai sus există și, probabil mulți l-au experiat în mică sau mai mare măsură. Problema la el este că face parte din aceeași familie cu extazul din cluburile tehno, sau rock..., sau din nedeiele folclorice!?!?!

Cu asta nu sunt de acord deloc. Mi se pare o vulgarizare a fenomenului: sa nu confundam starea de exaltare, extaz, date de tehno, rock sau serbari campenesti unde alcoolul ca sa nu zic mai mult, cat si volumul exagerat al sunetului in primele doua cazuri, au un cuvant greu de spus  cu: repet, Trairea Muzicala ( vad ca te feresti de termen, mai ai putin si epuizezi toate sinonimele daca or exista cu adevarat ). Cu alte cuvinte ca sa il citez pe Lascar Catargiu " Majestate, aiasta nu se poate ". Altfel spus: dupa cum spunea Arhimede soldatului roman " Nu te atinge de cercurile mele " cu consecintele stiute. Mai mult... alcoolul sau alte stimulente impiedica stara aflata in discutie.

La 05.05.2018 la 22:48, trancotistu a spus:

Prin urmare avem două enunțuri cu două sensuri diferite provenite din două culturi diferite:

BEATITUDINE vs TRANSFIGURARE

E! Acum cum mai stăm?!?

Daca te referi la inaltarea carcasei catre zenit vs plantarea unui suflet in carcasa devenita chivot de catre un DUMNEZEU  mult prea indulgent (parerea mea) pe perioada limitata eu unul m-as situa in dreapta tabloului.

Dar asta nu ma apropie cu numic de ce ma intereseaza in acest topic.

Nu pot sa nu remarc "reflectiile" tale chiar daca nu sunt de acord in totalitate cu ele.

Editat Mai 8, 2018 de oake

[oake]

Este evident ca privim din unghiuri diferite ( lucru ce nu este neaparat rau )

Acum 4 ore, trancotistu a spus:

Gândirea pragmatică în muzica europeană e cu siguranță caracteristica principală în comparație cu muzica altor areale culturale. Compozitorii aveau contact nemijlocit cu fiozofia (gândirea) momentului iar ”sclipirea de geniu” venea din modul cum se raportau personal (nuanțau) la curentul respectiv. Talentul era dat de (ca și acum) experianța îndelungată la care se adăuga amprenta personală iar inspirația era dată de cunoștințele acumulate și interpretarea (înțelegerea și asimilarea) lor. Divinul în ecuație?!? poate demersul de a asigura prezența omului potrivit la locul și timpul potrivit...

Conform definirii tale de mai sus Mozart nu ar trebui sa existe (amintesc exemplul poate cel mai cunoscut). La 6 anisori nu sunt sigur ca stia sa tina furculita in mana, daramite sa fie conectat nemijlocit la filozofia momentului (gindirea pragmatica ).Banuiesc ca la timpul respectiv in capusorul lui erau mai multa ceata decat precepte filozofice.  Sclipirea de geniu ar veni din raportarea nuantata la "mainstream-ul"  gandirii pragmatice. Nu prea cred!!! Mai de graba cred ca sclipirea de geniu vine nemijocit de la bunul DUMNEZEU, de nicaieri altundeva (cum a putut oare Bethoven sa compuna a 9-a surd fiind...daca nu o avea in cap dinainte?)

Talentul ar fi dat de " experienta indelungata altoita cu amprenta personala. Nu prea cred !!! Talentul il ai sau nu " Ab initio " dupa aia urmand experienta ca potentiator de amprenta personala. Daca am cunoaste izvorul talentului l-am putea manipula.

Inspiratia supusa aproximativ aceluiasi determinism cu talentul. Nu sunt de acord: mai degraba face parte din aceeasi familie cu sclipirea de geniu. De exemplu imnul frantei La Marseillaise ( exemplul elocvent mai cunoscut ), compusa de un necunoscut si inainte si dupa. Cred ca a avut-o in cap dinainte...doar a eliberaat-o, a scos-o la lumina.

Conform definirilor tale toti Salierii ar avea sclipiri de geniu, ar fi talentati si inspirati caci, slava domnului, ar avea toate atributele necesare.

Divinul : nu este un site de matrimoniale care sa faca mariajul dintre "omul potrivit" si locul, timpul "potrivit" -e( parerea mea ). Conform credintei mele este vorba de instanta suprema la care ar trebui sa ne raportam cu smerenie, in opozitie cu trufia de a crede ca ratiunea, gandirea rationala (filozofica)...etc, rezolva toate aspectele fiintei.  Nu offend. (doar parerea mea).

Am retinut tresvia. Faci ce faci si ma atragi intr-o dezbatere teologica pe care nu o stapanesc si nu o doresc. Trabuie sa studiez problema, este foarte complexa si intampator s-ar putea sa aibe tangenta cu zonele mele de interes.

Acum 4 ore, trancotistu a spus:

Trăirea muzicală, în ceea ce înțeleg este o stare de vibrație sufletească care are aspect fizic și psihic conștient... Indubitabil această trăire este legată și de imagine nu neapărat formală și prin urmare de puterea fiecăruia de închipuire...

Am explcitat acu ceva timp in acest topic ce se intampla  cind se produce acest fenomen, zic eu de gratie, cu mine.

"Pot sa spun ce se intampla cu mine intr-o astfel de stare: la un momentdat pierd contactul cu realitatea ( cu toate simturile ) si muzica iese cumva din mine si nu invers ( cel putin asta e tot ce-mi aduc aminte dupa ). Cand imi revin din stare, la sfarsitul lucrarii, sunt incarcat sufleteste...nu stiu, cred ca sunt fericit un moment, pana reintru in cotidianul sordid"

Treaba nu e constienta, nu are legatura cu simturile si nu , repet nu! este o inchipuire.

Ideea era daca si alti colegi au experiente similare...daca in a atinge starea de gratie trebuie sau nu cuvant, ma refer la cuvant "inteles" si nu cuvant "muzica"

 

Editat Mai 9, 2018 de oake

[oake]

 tresvia : paza mintii, "Această stare superioară de veghe este obligatoriu necesară acelui om ce aspiră să ajungă la auto îndreptare, îmbunătăţire, desăvîrşire, adică la atingerea acelui nivel sublim de "Tota puri" - "total gol", nivel dăruit odinioară omului dintîi, care primise de la Dumnezeu ca pe o cinste deosebită dezbrăcarea - pînă ce, prin neascultare, a ajuns la tendinţa hainelor."

Otilia Profira Dragoman

Dezbracarea fizica...sau poate si spirituala ( in general exprimarea teologica e plina de sensuri ). Ca sa ajungi la " total puri" trebuie sa fi curat, pur, dezbracat de carpe si de ginduri ce pot afecta starea de credinta. Asa traduc eu. Gandurile au ca suport " cuvantul inteles " si nu numai. Nu dezvolt mai mult.

Acum 3 ore, trancotistu a spus:

Într-adevăr am rezerve să intru în discuție pe marginea muzicii clasice. Nu o stăpânesc și atitudinea mea se datorează volumului mare de informație care trebuie (sau nu trebuie?) trecut în revistă.

Nici nu banuiesti cata dreptate ai.

Acum 3 ore, trancotistu a spus:

Trebuie să menționez că o operă de artă (implicit și muzica) este corect privită atunci când interpretarea sa se face din punct de vedere cultural și istoric - altfel își pierde din valoare. Timpul îi dă o valoare în plus și modul modern în care ne raportăm la ea. Mai mult decât atât, variantele interpretative pot da sau sublinia anumite particularități care deasemenea vin în favoarea valorii actului artistic creat și interpretat.

Am si eu o intrebare simpla: cand mai apuci sa simti ceva atata timp cand esti rational ocupat sa introduci o opera de arta, inclusiv muzicala in contextul cultural si istoric. Uite la cate cuvinte trebuie sa faci fata, cand mai apuci sa asculti si sa simti ceva cu adevarat? Opera de arta isi poate pierde din valoare...nu prietene: valoarea ei este imuabila....faptul ca unii din noi ne innodam creierul in a plasa opera respectiva in contextul "cultural si istoric", in loc sa savuram simplu fenomenul si sa ne "incarcam" cu el, nu face rau operei in sine, doar noua.

Variantele interpretative sunt creatii in sine  ( asistam la un act de dubla creatie )unice si irepetabile. De ex asculta 3-iul de Rachmaninoff in interpretarea lui : Horovitz, Cliburn, Eresko...etc. Nici una nu seamana cu alta ca sa nu mai zic ca nici unul nu aduce cu celalalt.

Acum 4 ore, trancotistu a spus:

În ceea ce privește experiența reamintită de tine pot spune doar atât - mă depășește! 

Imi pare sincer rau sa aud asta: poate nu esti facut sa ajungi unde am ajuns eu sau, ce cred mai degraba, nu ai incercat.

Multam pentru clipuri

 

[oake]

Cu scuzele de rigoare...poate am fost prea transant...nu e stilul meu dar m-a " incalzit" subiectul. Cred ca acest topic e un exemplu de cum poti dialoga despre fenomene complexe fara sa dai in cap interlocutorului.

[oake]

Acum 19 ore, trancotistu a spus:

 Timpul îi dă o valoare în plus și modul modern în care ne raportăm la ea.

PS

Opera de arta nu se modifica (inclusiv muzicala), nu este la cheremul timpului ( de care bine spunea Hammill ca e un hot )nici intrinsec nici valoric. Ea, valoarea, ramane constanta cu sine din momentul in care a fost zamislita. Timpul face in schimb altceva: aduce omuletul la nivelul lucrarii. Perceptia omuletului evoluaza sau nu odata cu trecera timpului. Evident vorbim de opere de arta in care "Divinul" si-a bagat coada. (parerea mea )

 

 

[oake]

ARVO PART. EI da!!! felicitari...Nu stiam de el. Nu m-am apucat inca de muzica simfonica contemporana, am prea multe goluri de completat in cea clasica...Totusi nu am putut trece indiferent pe linga un compozitor contemporan de muzica simfonica ( si nu numai ) tot de sorginte baltica: Philip Glass care este superb.

Acum 19 ore, trancotistu a spus:

Mă întorc la consumatorul de muzică clasică cu o întrebare: oare ARVO PART reprezintă ceva pentru istoria muzicii culte?

Deocoamdata nu a intrat in istorie, nu a dat coltu' dar sunt convins ca va ramane in istoria muzicii clasice, poate si sacre ( banuiesc )...omu' are forta, dramatism, coeziune, are viziune...trebuie aprofundat. Dar ce am ascultat din clipul tau la o boxulita de calculator chiar m-a pus pe ganduri.

 

Acum 20 ore, trancotistu a spus:

Probabil nefondat am considerat că un bun conoscător al muzicii clasice poate decripta muzica modernă. 

Cred ca mai degraba e invers. Desi eu nu as fi categoric in nici una dintre variante.

Acum 20 ore, trancotistu a spus:

Trăirea muzicală cred că o are toată lumea (interesată de fenomenul muzical) experiată mai intens sau mai puțin

Asta e ca si cu nascutul: doamna X nu a nascut aproape nimic. Fenomenul este transcendental in opinia mea, fara grade de comparatie.

Fiindca vorbim de arta as introduce si a 7-a arta in ecuatie. La un moment dat Martin Scorsese anunta ca FILMUL E MORT. Totul se face digital...nu mai e necesar jocul actoricesc, regia inspirata, decoruri "analogice" etc...Extrapoland la muzica: unde a disparul instrumentul din progres de exemplu? Imi dau seama ca Bjork are ceva de spus, cu cuvant sau fara dar unde sunt instrumentele...de ce nu, unde sunt virtuozii ? Din debuturi am avut o oarecare aprehensiune fata de muzica asazis electronica...nu intra si pace. Faptul ca Bjork s-a indepartat de "mainstream" si face ce face e mai mult decat laudabil...nu stiu daca este si suficient.

Aici este si antiteza: electonic, digital, vs analogic,instrument.

[oake]

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

Am greșit, trebuia să spun ”pentru un ascultător de muzică cultă” - iată că mai descopăr ceva! Mă raportez greșit la ascultătorul de muzică. El poate asculta muzică clasică sau contemporană, ...sau alt gen!(creiziii)

A fost o gluma din partea mea dar pentru faptul ca nu putem pune "emotii" d-alea galbene ca ne apare error, ai luat-o de buna. Serios vorbind  nu e treaba de culta, clasica whatever...atata doar ca nu putem privii in perspectiva istorica ( precum Napoleon piramidele )un tip care inca mai da din picioare, mai secreteaza...etc pana nu pune mainile pe piept. E o treaba de cronologie.

Interesanta dizertatia ta despre arta, ar mai fi cate ceva de spus dar deviez de la topic.

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

Și Bah și Beethoven au fost contestați la timpul lor dar privirea modernă critică reușește să dea noi sensuri și valori ...din punctul actual de vedere, mâine poate alte lucruri devin importante sau mai importante.

Din ce stiu Bach era taticu' lor, a elitei componistice din vremurile respective. Beethoven fiind mai ciudat din fire a mai furat-o de la unii de la altii...ok poate neinteles la justa valoare. Indiferent daca generatia viitoare care ar fi compusa din hidrocefali cu creierii prajiti de  net va ajunge la concluzii deloc magulitoare despre muzica pe care o numesti " culta " asta nu inseamna ca tabela de valori se va modifica in vre-un fel. Am mai spus-o: valoarea intrinseca nu e supusa timpului...omuletii in schimb, da.

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

Problema cunoscătorului muzicii clasice... am observat că la un moment dat criticul muzical (de muzică clasică) a refuzat să participe la manifestările moderne (de tip Cage). A ieșit din sală ofensat că o interpretare s-a redus la un târșâit de chei pe clapele pianului. Aici s-a produs o ruptură iar reracordarea la muzica cultă contemporană s-a făcut mai greu.

Aici este o problema. Decat sa aud tarsaitul cheilor pe clapele pianului, in orice context, parca as prefere o noctuna de Chopin in interpretarea lui Rubinstein. Trebuie sa decelam muzica moderna cu multa atentie, sa separam valoarea de tern, fie el si extravagant. Ma tot cert cu un prieten, artist plastic care cauta sa ma convinga ca expunerea unui vas de toaleta ( ce-i drept curat ) in cadrul unei expozitii de catre un neica nimeni, reprezinta arta. Daca ma intreaba cineva, prefer Rodin, Brancusi ...

 

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

Teama mea cea mare în raport cu muzica clasică este că odată intrat voi pierde din fenomenul contemporan ... dar ceva pași am făcut ...

Asta nici ca gluma nu e buna: treci de la simplu la complex si ti-e frica ca iti pierzi abilitatea de a mai digera simplul? Poate doar iti vei modifica obtiunile.

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

Trăirea muzicală... păi orice public (sau să zic publicul interesat sau serios) care urmărește un fragment muzical îl urmărește să vadă cu ce se îmbracă interpretul sau să trăiască anumite momente care țin de ceea ce revendicăm?!?

Ma amuza cu cata nonsalanta expediezi in derizoriu un subiect care nu iti este familiar.

Acum 8 ore, trancotistu a spus:

”cum vede un cunoscător în ale muzicii clasice maniera ei de a aborda mesajul ” (că tot vorbeam...) Încă de când am intrat pe forum caut pe cineva să îmi explice ce legătură e între discursul ei și muzica adevărată - din această cauză tot ”bâzâi” pe cei care sunt apropiați de muzica clasică

Nu sunt un mare cunoscator, avem colegi de forum mult mai bine pregatiti decat mine. Ca parere personala eu in general fug de " mesaje " daca am nevoie de mesaje le caut in poeziile patriotice sau in arta cu tendinta ( lucru pe care bineinteles nu-l fac ). Acuma, legatura dintre discursul ei muzical ( frazarea ei muzicala ) si muzica adevarata este functie de ce intelelegi prin muzica adevarata. Daca te referi la muzica simfonica legatura este nula: comparam mere cu ceapa. Am mai spus: mie imi suna a muzica " difana " gen Cocteau Twins cu o infuzie de progres modern ( in special electronic ). Nu am ascultat calumea, doar prima inpresie. Ca progres cu voce feminina parca as prefera Renaissance.Repet nu am ascultat suficient.

Imi aduc aminte de un coleg de forum trecut, acu ceva ani, cu care faceam auditii impreuna, iar cind trecea "dincolo" ramanea intr-o pozitie contorsionata si cu gura deschisa ca un personaj de Bruegel...amintiri.

 

 

 

 

Editat Mai 11, 2018 de oake

[oake]

La 11.05.2018 la 15:38, trancotistu a spus:

Toate exemplificările au legătură între ele - sper că ai sesizat!

Asta cu Costin Miereanu: Concert pentru flaut si orchestra chiar ma lasa rece...asta e si unul dintre motivele pentru care nu am aprofundat muzica simfonica contemporana.

Probabil nu sunt pregatit pentru asta si imi mai trebuiesc cateva generatii ca sa ajung la orgasme auditive pe asa ceva. Puteai sa alegi aproape orice alceva pentru a-ti exprima punctul de vedre.

[oake]

Ok intrerup dialogul cu tine e acest subiect dar crede-ma e prea mare prapastia dintre Arvo Part si Costin Miereanu...sa fim seriosi.

[oake]

Acum 1 oră, trancotistu a spus:

Păi nu te contrazic! Arvo e un epigon care a îmbrăcat muzica clasică cu elemente de minimalism iar Miereanu e un deschizător de drumuri. Vanghelis și Jarre se inspirau din producția lui. 

Ca sa spui despre Arvo ca e un epigon ( presupunand ca stapanesti termenul )trebuie sa ai ceva in spate...muzica clasica cu elemente minimaliste...in primul rand ca nu e clasica pentru ca omu' inca misca...este in curs de clasicizare sau nu. Minimalista...NU!!!....complexa DA!!! Miereanu nu e langa mine, indiferent de deschide...Jarre e o gluma, Vanghelis in schimb nu..dar nu prea vad apropierea. Sa fie absolut clar...nu intru in transa pe muzica lui Vanghelis si am cam 1/2  metrii de CD-uri. Imi plac in special cele cu John Anderson. Mai ramane sa-mi spui ce a facut si Pascal Bentoiu ca sa fie totul ok.

[oake]

Pax !

[oake]

Am mai ascultat inca o data Miereanu...a doua oara ( ca sa nu gresesc )...daca nici a treia oara nu imi spune nimic inseamna ca nu e acolo pentru mine. Deja sansele sunt mici...am ceva experienta. Chiar nu te  inteleg...nu prea cunosti muzica simfonica in schimb ai descoperit acest concert insipid si construiesti o intreaga citadela in jurul lui.

Cred ca e altceva in joc.

[oake]

La 14.05.2018 la 9:55, trancotistu a spus:

P.S. - NU E OBLIGATORIU SĂ ASCULȚI SAU SĂ MĂ APROBI   ...!!!

Si totusi ascult si te aprob. Acuma fac si eu legaturile. E clar ca nu e muzica mea dar inteleg ca iti place. "Nu dauneaza grav sanatatii". Din cei trei il prefer de departe pe Vangelis. Atata pot eu sa inteleg din acest gen.

Nu m-a convins nici a treia oara concertul pentru flaut. Banuiesc ca nu e usor sa scri un concert pentru instrument de suflat ( de aceea probabil nici nu abunda cu asa ceva ). Dupa parerea mea instrumentele de suflat nu prea au vocatie solistica ( cu exceptia orgii daca este inclusa in aceasta categorie ).

Insa: " de gustibus et coloribus non est disputandum "

[oake]

Acum 12 minute, Wolfgarl a spus:

Sunt lucrari pentru suflatori admirabile. Ce-i drept, io nu bag orga sau tuba in aceasta categorie. Este ca si cum ai pune un Humvee pe un circut de Formula 3000. 

A se auzi Mozart cu Concertul pentru flaut si harfa si Concertul pentru clarinet. Vezi si trompetele lui Telemann si Handel.

De acord cu tine, nu contest acest lucru insa, nu sunt multe lucrari de acest gen pe unitatea de compozitor. Ma refer la incidenta fenomenului. Cele mai multe sunt pentru pian si pentru vioara, la muzica de camera vine tare din spate si violoncelul and company ( instrumentul meu preferat ). De unde si inpresia referioare la vocatia instrumentelor de suflat de a conduce ostilitatile. Cel putin asa "vad" eu. Ce-i drept nici nu am ascultat prea mult. Poate gresesc.

La orga nu fac referire deoarece este o orchestra simfonica intr-un instrument.

Acum 30 minute, Wolfgarl a spus:

Io nu inteleg ce atata tevatură cu acest Vangelis. Intr-o zi m-am apucat sa-i vad răscolesc discografia pe youtube, dar nu am avut rabdare sa-l ascult 10 minute.

Are vreo 6 albume cu John Anderson care sunt chiar reusite.

[oake]

1 oră în urmă, Wolfgarl a spus:

Vechea si eterna opozitie dintre Muzica si Cuvant va dobandi in secolul XIX forme noi.

Opozitie sau dialectica? Ambele entitati imi par a avea argumente puternice.

In alta ordine de idei nu ma pot obisnui, mai mult chiar refuz sa ma obisnuiesc cu forma expeditiva de a trage concluzii, uneori bizare, despre muzica in general, baleind NET-ul pentru informatia sonora ( oferita in conditi precare ). Din ce am inteles ar fi si PC-uri audiofile, acuma... sunt si NET-uri audiofile?. Poate sunt anacronic dar prefer albumul ca sa intelg si eu ceva. Nu e numai calitatea sunetului...mai e si ritualul in sine care iti ofera un oarecare  inceput de perspectiva. In NET totul devine depersonalizat...lucru care ma duce cu gandul la alienare.

Nu judec pe nimeni, fiecare isi culege informatia cum considera.

[dinica]

Buna observatia cu alienarea. Uneori am si eu senzatia ca ascultand muzica via pc-dac-sistem pierd ceva. Este greu sa descrii in cuvinte ce inseamna aceasta pierdere, sau cat de reala este, totusi ceva se intampla. Sunt constient ca aceasta senzatie isi are radacinile in vechile mele deprinderi si ca un ascultator mai tanar asculta muzica fara sa sufere de aceasta posibila angoasa. 

[oake]

Acum 4 ore, Wolfgarl a spus:

By the way, my friends - cand asculti partile de Adagio, Adagietto, Langsam-Ruhevoll si Romance-Larghetto ale lui Bach, Mozart, Mahler si Chopin - Cuvantul se disipeaza, se pierde. Nu isi mai are rostul.

Interesant ce spui. Ok nu isi mai are rostul dar pe mine ma incurca in cazul in care il inteleg ( daca mai e si o metafora care imi declanseaza resortul ratiuni s-a dus toata starea ). Daca e in germana ( nu stiu neam ) e ok. Problema e cu engleza, chiar cu franceza si putin cu italiana. Un lucru sa fie clar: vorbim de cuvantul " inteles ", notiune si nu de cuvantul "muzica" si asta acolo unde se intampla ceva muzical mare si profund care poate "lucra" cu tine ca fiinta.

PS

Am facut ce nu trebuia sa fac in opinia mea si anume am baleiat pe net  dupa Vanghelis, Stockhausen si Klaus Schulze. In imaginea mea distorsionata, zic eu, Vangelis e un "winner" are monumental, structura, de ce nu teme. Nu e muzica mea...nici una dealtfel.

[oake]

Acum 5 ore, trancotistu a spus:

Oho...!?! oare nu pierzi mult prea mult?!?- din muzica clasică????până și eu ascult concerte pentru oboi, trompetă, flaut... 

Procentual vorbind ... NU.

Suflatorii ca solisti nu ma misca. Pianul, vioara, violoncelul in schmb DA. Oricum o sa ajung si acolo ca sa vad ce se intampla. Am incercat de cateva ori.

Editat Mai 15, 2018 de oake

[oake]

1 oră în urmă, trancotistu a spus:

Și pentru că tot am vorbit de NET, de VANGELIS și de VIOLONCEL îți fac un cadou (consider eu ) frumos și ”asimilez” toată critica ta făcută pe baza tuturor cunoștințelor tale. Nu accept alte păreri și critici făcute de alți specialiști! 

Multam !...nu stiam ca Vanghlis poate si asa ceva...oricum am mai pomenit ca are printre altele si monumentalul in el. Mai e pana la suitele pentru violoncel de Bach oricum e meritoriu. Trebuie aprofundat.

Unde dai si unde crapa:

1 oră în urmă, trancotistu a spus:

Mă simt cu musca pe căciulă!!! NET-ul pentru mine este ca biblioteca din Alexandria. Găsești aproape toate informațiile de care ai nevoie pentru a cumpăra exact ce te interesează și la calitatea pe care o dorești - numai că trebuie să ai idee de ce îți dorești!

Nu te-am suspectat de netcultura...acuma relatia dintre tine, caciula si musca nu e treaba mea. Ok... NET-ul e informatie, dar informatie cam seaca, fara accente, fara feeling, e un deschizator oportun de drumuri. Aici e o problema...net-ul tenteaza lenea din tine: de ce sa fac o auditie de la cap la coada cand pot sa aud o "bazaiala" pe PC si sa-mi fac o idee. In plus am si toata baza de date ( informatii ) si deja stiu tot. Vorbam cu un proaspat absolvent al unei facultati despre literatura si mi-a spus ca a citit pe net cam care e intriga din "Crima si pedeapsa" deci "citise" si Dostoievski. Cand l-am comparat cu " Idiotul" al aceluiasi autor s-a suparat pe mine. Pentru cine nu stie, Idiotul ( Printul Miskin ) al lui Dostoievski este un om superior. Uite ironie. Nu mai deschidem carte, nu mai inhalam praf de vinil, doar tastam.