electro-stories - amintiri din copchilarie...

[comanr]

In liceu vestea unei zile de nastere "la local" era lucru smecher, era clar, trebuiau pregatite sculele, 2 boxe electronica industriala (hi fi) cu dif uri tonsil si mag-ul, rostov, potrivirea perfecta, dupa ani de zile am realizat, insa noi o nimerisem "din prima". Parca il si aud pe amicul meu de la radioul cu circuit inchis, bai razvane vezi ca sambata avem petrecere, mixerul improvizat, mono, merge, fa si tu bass urile ca iar sarisera firele si nu stiu daca mai vrei altceva, te mai gandesti ce sa mai pregatim, sursa era un cd player portabil si un casetofon din ala de pus jocuri, elektronika 302-2M, mag ul era doar pentru amplificare desi mai glumeam cu benzi uneori.

scot almanahele, rasfoind prin tehniumurile pline de sacaz dar intregi, am zis sa o fac, lampa aveam, ceva piese erau uitate prin cutia cu maimute, mai lipsea o bobina, un ridicator de tensiune, a doua zi stroboscopul cu lampa de blitz era gata, clampanea in pat, mama zicea ca s au ars luminile, chinul cel mare a fost bobinatul, dar cum deteriminare a existat, a iesit golania.

petrecere mare, local undeva pe langa fostul magazin panasonic, mochetat si pe pereti, parca se auzea cam incet dar totusi bine fara ecou, ce vremuri, planuiam si eu sa mi iau ceva de acolo de langa local, din magazin, imi promisese mama, totusi eram trist oleaca, stiam ca nu o sa fie bani de ceva serios, dar parca nici portabil din ala ieftin nu intra in discutie.

mare fu mirarea cand pe masa de digei apare un deck technics al unuia cu banuti, din ala mai bunisor, AZ, bibelou, extaz, muzica, cautare de track uri, dar miezul serii a fost stroboscopul cu trenuri si rafale de frigea lampa(si bobina).

spre dimineata, care mai tzapeni, care mai indragostiti, era numarul perfect de oameni, nici inghesuiala, nici plictiseala, era intim, dansuri dupa dansuri, pus si rock, pus detoate, deodata prima victima, un dif de bas, lasa l asa razvanele, ca nu stie astia, e beti , nu te uiti la ei, merge brici totul, dar la scurt timp a picat si stroboscopul, la naiba, pacanea bobina, ce izolatie tata ca fusese facuta cu cana de ceai intr o mana pe genunchi, dar deja se lumina de ziua, pupaturi, numere de telefon, inca o portie de tort, multe tigari, chiar prea multe, la final toti plecasera, noi doi , eu cu amicul, ramaneam sa strangem sculele, care mai avariate care mai intregi, stroboscopul vedeta moarta, obositi dar cu zambetul pe buze mai fumam o tigara cu curul pe boxe, ce petrecere....

ps:daca ai o poveste cu iz electro/audio din vremuri memorabile, bag o aici, sa ne distram, ca sa fie bine sa nu fie rau.

[comanr]

foarte fain! bine gaby, topicul e liber pentru toata lumea, audiofili,trancotari, sculisti, mutzunachi, etc, curaj domnilor.

rog un moderator mai bazat sa modifice titlul, desi nu luasem nimic substantial la bord am scris gresit titlul topicului, sa l modifice in electro-stories, lipseste un "e", merci.

[comanr]

asta nu i o poveste prea amuzanta , hai sa auzim povestiri de povestiri.

[Shibata]

Hai sa va spun si eu o poveste...

A fost odata ca niciodata, cand nici macar Spectrumul nu se inventase iar calculatoarele "de buzunar" aveau numai + / - / * si : , un tanar si entuziast licean care a primit intamplator o revista capitalista in care apareau nu muieri ci scule haudio. Scule care nu semanau deloc cu radio Bucur (o culme a ingineriei autohtone desigur, un sunet natural, controlat, echilibrat, muzical, bogat, cu tonuri subtile, detalii fine si reprezentare spatiala excelenta mai ales ca Radio Romania emitea numai mono). Corupt de propaganda imperialistilor de peste ocean, tanarul licean a hotarat sa ia taurul de coarne si sa-si construiasca singur amplificatorul visurilor sale. A renutat cateva luni de zile la merdenelele de seara, a pus banul de buzunar la pusculita si a inceput sa stranga piese. Ce se gasea pe vremea aia pe "Academiei", la cele trei magazine de stat de acolo dar mai ales de la furnizorii cu piele mai inchisa la culoare care roiau in zona respectiva. A adunat asa piesa cu piesa timp de cateva luni, ca n-aveai nicio sansa sa gasesti din prima tot ce doreai. Cel mai greu a fost gasirea electroliticilor de filtraj, a faimosilor Tesla de 5000u/50V. Altii nu existau. Adica pur si simplu erau aia sau nimic. Era nevoie de patru bucati, una cumparata de pe Academiei (aveau numai o bucata desigur), alte doua de la Dioda (cu mari insistente la vanzatoare), ultima bucata cumparata peste doua saptamani de la un magazin de pe Magheru parca... Traful de retea luat din talcioc, rebobinat manual secundarul. Finalii... ce perechi complementare nene, nu gaseai asa ceva. 2x2N3055. Nu se punea problema sa-i imperechezi, ca n-aveai un sac de tranzistori la dispozitie ci numai 4 bucati mari si late. Ardeai unul... ghinion: ascultai mono. Radiatorul calculat perfect (a se citi a taiat in patru singura bucata de radiator pe care a gasit-o in talcioc). Cablajul pictat manual cu oja de unghii diluata, pipeta si ac de seringa. Clorura ferica? De unde frate... acid clorhidric de la "Predoleanu" din Obor, intarit cu pastile de perogen (de la farmacie). Cablajele gaurite cu bormasina unui vecin, singurul posesor de trusa "Faur" din bloc. Carcasa... de fapt tablele, aduse cu mare greutate de "batranu'" (RIP) tocmai de la Baia Mare, unde cunostea el pe cineva care lucra la o ferma de vulpi, care acel cineva cunostea pe altcineva la un service auto din zona, etc... Tablele date frumos cu o perie de sarma (sa arate matuite ca alea din "vest"), dupa aia suflate cu oja de unghii diluata. Incripionarea cu "letraset" cumparat de la magazinul "Agenda". Butoane de Majak (desigur). Altceva nu exista. A, conductori de inalta calitate (a se citi cablu de veioza combinat cu fire luate de la o instalatie de brad. Reglaje fine si masuratori extrem de precise cu multi-oscilo-FFT-ciocanul din dotare (T4324). Rezultatul final a depasit toate asteptarile insa. Si multumirea de a asculta ceva ce a iesit cu atata truda din mainile tale. Si uite asa a tot cantat ampliful ala ani buni. El exista si azi undeva, depozitat la boxa, imbracat cu grija in panza si pus intr-o cutie de carton. Si culmea: cred ca inca ar putea sa cante.

Si d'aia ma doare tare sufletul cand vad ca s-a ales praful de fenomenul Hi-Fi, ca azi sunt la mare cautare cablurile aiurite, sigurantele sfintite, prizele cu insertie de beriliu si mai ales fenomenalele cubuletze de lemn, puse cu sfintenie de iubitorii de sunet absolut pe boxe, ca pestisorul de sticla pe Telecolor.

[bogdanozaurus]

Hai sa va spun si eu o poveste...

Scule care nu semanau deloc cu radio Bucur (o culme a ingineriei autohtone desigur, un sunet natural, controlat, echilibrat, muzical, bogat, cu tonuri subtile, detalii fine si reprezentare spatiala excelenta mai ales ca Radio Romania emitea numai mono). .

 

Esti rau, erau destule programe stereo la vremea aia pe programul 3, iar Bucur chiar era ceva deosebit, avea un design trasnet si boxe separate, numai bune de pus culcat pe sifonier. Si puteai asculta Majak-ul stereo prin el. Si daca il luai fara boxe si apoi cumparai o pereche de Armonia era chiar haiend. Chiar daca le conectai cu cabluri Vey-Ozze cu 0% Ag pur si netratate cu ulei de serpe.

[bibi]

Am avut si eu in casa Majak si Bucur (erau ale lui taica-miu). Prima mea scula a fost un walkman Crown, purtam pe cureaua de la pantaloni un pachetel cu 4 baterii R20 ca sa mearga mai multe ore (cum au cameramanii acum). Super-scula

[Andi]

Heh, si io am fost un fel de nebunul de rezerva cu muzica pe cand eram in generala, in sensul ca dadeam la maxim si deschideam geamurile sa auda blocurile ca ascultt Manowar. Deoarece tatal meu era abonat la inchisorile comuniste si detinutul politic de serviciu in zona, aveam domiciliu fortat intr-un orasel uitat de lume, unde oamenii se speriau si daca auzeau niste Pink Floyd. Deci faceam impresie, ca sa zic asa. Sistemul meu era facut de tata special pt mine si consta intr-un casetofon de masina insurubat intr-un amplif negru mic (nu mai stiu ce model, cred ca era romanesc, era mic, subtire, negru cu argintiu, cu potentiometre glisante), toate astea insurubate pe un egalzator cred ca Electrecord, cu mediile la minim si inaltele si joasele la maxim, iar boxele erau cat niste dulapuri construite complet de tatal meu. Bubuia scara. Cateodata punea si tatal meu muzica, scotea boxele lui pe balcon si se facea sezatoare de tineri sub balconul nostru, si fiecare venea cu cate o cerere muzicala, imi amintesc ca una dintre cele mai cerute melodii in vremea aia, la exasperare, era ceva cu Marakesh.

[Shibata]

Esti rau, erau destule programe stereo la vremea aia pe programul 3, iar Bucur chiar era ceva deosebit, avea un design trasnet si boxe separate,..

 

Da, ok, poate m-am exprimat eu gresit, a se citi "mai ales ca Radio Romania emitea 90% din timp mono. Pe la cat incepea ora de transmisiune stereo? Parca pe la 19.00? Apoi: rr Bucur la care ma refer eu arata cam asa (poza nu imi apartine). Design de design.

@Viobio: erau pusi pe intrari, cate 2*0.1u in paralel, ca mai mari nu am gasit la vremea aia. Asta daca imi amintesc eu corect... a trecut mult timp.

[Andi]

Ramele alea, inclusiv la boxe, sunt facute de cineva, nu erau din fabrica.

[Shibata]

Corect. Prima data l-am vazut la un TIBCO. Era sa vars cand am dat cu ochii de ele.

[Andi]

Ramele alea' date=' inclusiv la boxe, sunt facute de cineva, nu erau din fabrica.[/quote']

 

Ramele sunt din fabrica, varianta pt export,am mai văzut acele incinte cu rame.

 

Lol , habar nu am avut. Mi se pare ca arata oribil asa. Varianta simpla o aveam si noi (cred ca era inevitabila cam in orice casa), pe vremea aia imi placea foarte mult designul.

[igor1234]

Primele amintiri despre "scule" le am din casa bunicilor, unde exista un radio RDG-ist Capri, la care se asculta "soparlita" si teatru radiofonic si pe ale carui butoane le-am maltratat groaznic, crezand ca poate functiona si pe post de pian.

[bogdanozaurus]

Corect. Prima data l-am vazut la un TIBCO. Era sa vars cand am dat cu ochii de ele.

 

Aia era varianta De Luxe pentru cocalari. Si nu te mai plinge ca uite ce se face acum, aur curat si masiv, costa doar 4.7000.00 $

[comanr]

foarte faina scula lui @shibata, multumim pentru istorioara, pai o scula din aia are valoare infinita, asta e defapt valoarea sculelor, valoarea care o au ele in raport cu audiofilul, nu valoarea in bani, bani au si tiganii, spune o vorba romaneasca.

audiofilul de carton achizitioneaza scule scumpe astazi dar ele nu au valoare, indiferent de cat costa, pentru ca banul este moartea pasiunii, iar banii nu pot cumpara valoare, ei nu reprezinta nimic deci nu pot da valoare unui lucru, numai omul poate da valoare unui lucru, asta daca e in stare.

[camiloiu]

Pai atunci sa ne apucam toti de construit scule Sa vezi atunci discutii

[comanr]

ai inteles gresit, exista si scule cumparate care au mare valoare pentru detinator, valoarea lor tine de evolutia in timp a respectivei scule, eforturile pentru achizitie, mentenanta si pastrarea ei in conditii de functionare, bucuria care o ofera in cadrul anumitor evenimente sau perioade din viata omului, de exemplu daca intri acum pe net si comanzi nu stiu ce cacat de scula ea nu are nici o valoare, indiferent cat costa, doar timpul si omul dau valoare unui lucru, ca unei sticle de vin, singura diferenta e ca vinul odata desfacut dispare.

pe acest thread se face diferenta intre pret si valoare, ma bucur ca nu se pune mare valoare pe pret!

liber la povestioare de valoare, povestioarele nu trebuie sa fie musai incadrate in timp, in nume, in spatiu....just a moment in time !

[camiloiu]

Eu am mostenit pasiunea pentru muzica de la tatal meu. Imi amintesc ca avut un magnetofon Majak, un Tesla B115, dupa care a urmat un Rostov 105s cu niste incinte Unitra, inchise, 2 cai, 50w. Muzica ascultata, cea de care imi amintesc acum, era a celor de la Modern Talking, CC Catch etc...

A urmat un dublu radio-casetofon marca Sankei, o petarda, mare si proasta. Niciodata nu am putut inregistra o caseta cu el si asta ma enerva la culme.

Apoi a urmat un amplituner Delia cu o pereche de incinte Altus 110, un casetofon deck JVC si un altul Teac. De muzica nu duceam lipsa, am lucrat la Stanbox Music in magazinul Unirea cativa ani

[Andi]

Cat costa un Rostov pe vremea aia?

[camiloiu]

Nu-mi amintesc cu exactitate pentru ca nu l-am platit eu , dar parca vreo 3000 de lei....

[comanr]

Sankey ul cu boxe detasabile, dublu, cu butoane cromate nu era chiar o petarda, ba din contra, era printre primele treburi semi-pirat, dupa aia au urmat marile petarde dar acel Sankey nu a fost o petrada, nu tragea ca un deck majak dar tragea cat de cat ok, nu avea cap de stergere magnet permanent, era un minin de calitate, ca drept dovata eu stiu unul la un amic care inca merge.

[camiloiu]

Nu era cu boxe detasabile dar avea butoane cromate. Raman la parerea ca era si este inca o porcarie chinezeasca, dar inca mai functioneaza pe partea radio

[comanr]

sant detasabile dar multa lume nu stie, nu e ala dublu cu plasa de sarma la incinte parca pe doua cai?

[camiloiu]

Asta este Sankei-ul

[comanr]

eu il stiu pe cel mai mare ca el, da parca nu e chiar un gunoi nici ala al tau.

Editat Februarie 6, 2015 de Vizitator

[camiloiu]

Ca sunet era si este ok, dar pentru faptul ca nu a functionat niciodata partea de inregistrare si nimeni nu l-a putut repara si pentru ca tunerul a inceput dupa 2 ani sa receptioneze foarte prost posturile, l-am catalogat drept petarda