Trancotistul Postat Iunie 12, 2020 Share Postat Iunie 12, 2020 M-am gândit că e de folos un topic dedicat renovării componentelor celulozice la aparatura audio. Cu siguranță nu toate tipurile merită efortul de renovare pentru că intervenția necesită timp și costuri de materiale care uneori depășesc valoarea aparatului în sine dar un mic ghid cred că e salutar. Mai ales în anii 50, 60, 70 dar și ulterior au fost folosite elemente compozite celulozice și mai ales cu furnir. Unele extrem de bine tratate și a căror manoperă se regăsea ( dar și se regăsește ) în prețul final. Nu ar trebui să amintesc decât tehnica tradițională de lăcuire japoneză URUSHI care se realiza și se realizează manual cu materiale naturale și rare. O zgârietură, lovitură, mătuire fizică sau ca urmare a umidității poate fi atenuată fără decopertarea integrală sau parțială a verniului (lacului). Chiar o lacună profundă cu lipsă de material suport, furnir și verni poate fi atenuată prin restaurare. Aici va trebui să intervină o analiză echilibrată dacă este nevoie de o replică, renovare cu diferite grade de intervenție intruzivă sau minimală. Valoarea unui obiect este dată de calitatea lui dar și de elementele originale la care s-a intervenit. De cele mai multe ori un ochi neavizat va elimina în primul rând din necunoștință de cauză un element original înlocuindu-l în cel mai fericit caz cu unul asemănător dar tratat modern. Spun în cel mai fericit caz pentru că de cele mai multe ori elementul schimbat nu numai că e manufacturat mai prost dar arată chiar grotesc prin urmare afectând pe lângă valoarea estetică și pe cea istorică și tehnică. De aceea ar fi bine să fie cunoscută mai în profunzime tehnologia de finisare a elementelor din lemn ... și celuloză (bine înțeles) care este la baza fibrei lemnoase. Intenția inițială a constructorilor din domeniu a fost ca aparatura lor să se integreze în spațiile de locuit a celor cu venituri mari, de aceea tratamentul estetic a fost luat în calcul cu mare seriozitate. Astfel elementele de lemn beneficiau de un tratament extrem de atent, asemănător cu cel al mobilierului de epocă. Valoarea aparaturii (repet) este dat și de acest aspect. Existau diverse soluții tehnice de tratare care proveneau, cum am spus din tehnica ebeniștilor prin urmare s-au folosit furniruri prețioase (uneori cu intarsii) de diverse tipuri la care se aplicau rășini naturale cu tehnicile particulare lor. Cunosc puține cazuri în care era folosit ”lemnul plin” și mai ales neprotejat cu un verni. Lemnul neprotejat, fie el brut sau sub formă de furnir oxidează în aer virând de la culoarea naturală în general spre o culoare gri luminos și chiar metalizat (datorită cristalelor de lignină conținute de structura lemnoasă). Hârtia oxidează îngălbenindu-se și devenind casantă. Teoretic și la nivel superficial lemnul devine casant dar având o grosime mult mai mare (în cazul furnirului) acest comportament fizic devine neglijabil. Ce trebuie reținut: nu există furnir sau lemn care să nu fie protejat împotriva oxidării. Hârtia, de cele mai multe ori nu era protejată decât de aditivii conținuți de pasta de hârtie din care era produsă iar oxidarea ducea de cele mai multe ori la pierderea tuturor calităților ei și prin urmare procesul era și este previzibil și de celemai multe ori ireversibil - (difuzoare, indicatoare, scale, note). Deci, atunci când este analizată o structură din lemn trebuie luat în calcul faptul că ea a fost protejată împotriva oxidării printr-un verni chiar dacă el nu mai există (lemnul sau furnirul grizat, impregnat cu diverse substanțe chiar revopsit) . Acesta obligatoriu va trebui reîmprospătat sau reaplicat. 2 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Trancotistul Postat Septembrie 20, 2020 Autor Share Postat Septembrie 20, 2020 (editat) Am găsit puțin timp și mă simt puțin vinovat că nu am continuat postarea despre restaurare lemn, prin urmare vin cu ceva completări deși vor dispărea. Uleiul de in brut nu se folosește niciodată ca vernis - adică lac final sau grund pentru suport dintr-un motiv simplu. El are printre alte caracteristici și pe aceea de a OXIDA! Oxidează ”arzând” suportul din lemn și mai ales hârtia. O altă deficiență este că în timp se brunisează și opacizează parțial. În prezența apei în exces apar voaluri albe și chiar gonflează - deci protecția împotriva apei e limitată. Uleiul de in are alte calități pentru care se folosește exclusiv ca ADITIV. 1- polimerizează (adică prin reticulare reușește să creeze o ”plasă” solidă și din ce în ce mai rezistentă de-a lungul timpului păstrând și o anumită elasticitate. 2 - elasticitatea peliculelor care au ca aditiv uleiul de in se mărește prin adaos de ceruri (naturale sau sintetice). 3 - polimerizarea și reticularea poate dura (în funcție de condiții) până la 50 de ani când produsul final este denumit linoxină iar aceasta este insolubilă în solvenți. În acest moment îndepărtarea lacurilor cu ulei de in ca bază se face numai cu decapanți care au capacitatea de secționare a lanțurilor reticulate. NUMAI în aceste cazuri se folosește DECAPANTUL ca soluție de îndepărtare a lacurilor vechi. Lacurile vechi, în funcție de rășina de bază pot fi solubilizate cu solvenți nepolari (grași - esență de terebentină, diluant seria 500 până la 600 exclusiv ) sau polari (pe bază de alcool, acetonă , diluanți nitro seria cu 2, 200) În cele mai multe cazuri suportul din lemn este băițuit. Rar am văzut incinte sau altceva care să nu fi primit o anumită culoare. De aceea, atunci când se face o analiză e obligatoriu să fie depistată această caracteristică tehnico-estetică. În general fiecare fibră lemnoasă are o anumită nuanță de baiț care i se potrivește dar există și culori și nuanțe care sunt folosite pentru a da o expresie artistică excepțională. Băițuirea se face înainte ca lemnul să fie tratat cu grund sau lac de ”fundație”. Baițurile pe care le recomand sunt pe bază de apă sau alcool acestea având calitatea de a penetra structura fibroasă și a nu fi solubilizate de solvenții grundului și a lacului de protecție. Unele băițuiri sunt brute - adică este impregnat suportul fără a fi ”patinat” adică șlefuit pe zonele de muchii. Băițuirea se face cu pistol, rol, pensulă sau burete. Numărul straturilor care intercalat trebuie să se ”usuce” determină intensitatea culorii sau nuanței. Alte băițuiri se fac cu ”patinare” care înseamnă șlefuirea pe muchii și în interiorul suprafeței. Șlefuirea se face exclusiv în sensul fibrei și se urmărește cu atenție nu numai îndepărtarea structurilor lemnoase care se ”ridică” (suprafețele furniruite la contactul cu apa și apa alcoolizată are tendința să devină aspre, la nivel microscopic așchii își vor modifica poziția prin umflarea lemnului iar acestea vor fi îndepărtate) ci și apariția strălucirii fibrei (lignina cristalină și depozite microscopice de rășină care reflectă lumina) Urmează ”așezarea” grundului sau suport de bază. acesta poate să fie pe bază de ulei!!! Cel mai folosit este uleiul de tung. Acesta pune în valoare fibra lemnoasă și a fost cel mai folosit de-a lungul vremii pentru majoritatea produselor din lemn sau furnir. Uleiul de tung este scump dar se comercializează cu adaos de mai mulți aditivi care eficientizează și ușurează aplicarea. Aici găsim ca aditiv uleiul de in dar concentrația lui este scăzută iar alți aditivi îi scade sau anulează deficiențele. Uleiul de tung este bine să fie cât mai mult procentual în amestecul de bază și aici pot recomanda danish oil în 2-3 straturi cu uscare de câte o zi între straturi. Apoi urmat de lacuri de interior cu uscare lentă!!! Aici apare o problemă, lacurile cu uscare lentă au aspectul cel mai bun, sunt cele mai elastice dar până la uscare ”prind” praf. În cazul în care lacul conține și ulei de in iar obiectul este închis (de exemplu )într-o cutie atunci lacul se va usca și mai lent și va avea și va căpăta o paloare gălbuie pentru că uleiul de in polimerizează (se usucă) numai în prezența oxigenului. Prin urmare trebuie ventilare și tot prin urmare fire de praf se vor fixa în masa lacului. Există și ate tipuri de grunduri foarte eficiente azi care au ca bază chiar lacul care va urma să realizeze vernisarea. În industria audio nu știu să se fi folosit lemn natur cu aspect netratat!!!! poate cunoaște cnv - eu nu cunosc!. Atenție ! există soluții de retuș a lacurilor originale, de-asemenea există posibilități de restaurare efectivă a unui obiect de lemn cu tratament estetic, Nu vă grăbiți să îndepărtați un lac original doar pentru faptul că există ceva zgârieturi. Chiar și rapturile de material pot fi reparate. Acestea pot fi ”umplute” efectiv cu alt material și prin retuș cromatic să obțineți rezultate spectaculoase păstrând lacul original. De foarte multe ori acesta este o operă de artă intrinsecă pe care o înlocuim cu o gogoașă înecată în ulei. Mai avem să punem zahăr vanilat - cred că ar arăta bine.... Editat Septembrie 20, 2020 de Trancotistul 1 1 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Trancotistul Postat Septembrie 21, 2020 Autor Share Postat Septembrie 21, 2020 Sper să găsesc timp să recomand o soluție de restaurare a furnirelor cât de repede pot. Metodologia poate fi aplicată cu succes în regim diy. Scuze pentru greșelile gramaticale.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.