Eversolo T10 – Anatomia unui transport digital

Există subiecte în lumea audiofililor capabile să transforme o conversație civilizată într-o veritabilă confruntare ideologică. Cablurile sunt unul dintre ele, dar transporturile digitale ocupă un loc privilegiat în această galerie a controverselor. Iar Eversolo T10, asemenea oricărui produs nou care îndrăznește să tulbure convingeri bine înrădăcinate, nu avea cum să scape de inevitabila dispută dintre cei care aud diferențe și cei care susțin că asemenea diferențe n-ar trebui să existe. Argumentul taberei pragmatice este simplu: dacă informația digitală ajunge corect la destinație, toate transporturile ar trebui să ofere rezultate identice. Biții nu au pedigri și nici preferințe pentru jazz. Problema apare când confundăm informația digitală cu infrastructura electronică necesară transportării ei. Procesorul, memoria, alimentarea, oscilatoarele și interfețele sunt componente fizice. Datele pot ajunge intacte, în timp ce interfața electrică transportă și perturbații. Integritatea datelor și comportamentul electric al conexiunii nu sunt același lucru. Eversolo T10 merită analizat tocmai prin atenția acordată alimentării, sincronizării și izolării interfețelor.

Un transport digital dedicat

T10 nu are DAC și nici ieșiri analogice. Primește, administrează și transmite informația către un convertor extern. Platforma include procesor ARM octa-core pe 64 de biți, 8 GB DDR5 și 64 GB eMMC. Două sloturi M.2 NVMe 2280 acceptă până la 16 TB de stocare: suficient și pentru cei care cumpără muzică mai repede decât o ascultă.
Conectivitatea cuprinde Ethernet 2,5 Gbps, Wi-Fi 6 și SFP optic Gigabit. Suportă PCM până la 768 kHz/32 biți și DSD512 pe ieșirile compatibile. Carcasa din aluminiu are dimensiunile de 365 × 310 × 88 mm, iar ecranul tactil generos, cu diagonala de 8,6 inchi, îmbină funcționalitatea cu estetica. Acesta oferă informații detaliate despre muzica redată, permite navigarea intuitivă prin meniurile de configurare și poate afișa diferite VU-metre virtuale, care adaugă o notă de eleganță retro experienței de ascultare.

Compartimentarea internă

Interiorul este împărțit prin pereți metalici în zone pentru intrarea de alimentare, sursa liniară și electronica digitală. Separarea reduce cuplajele electromagnetice. Ecranarea electromagnetică limitează propagarea câmpurilor; izolarea galvanică întrerupe continuitatea conductivă. Sunt mecanisme diferite, ambele prezente în T10. Nu magie audiofilă, ci inginerie.

Te poate interesa:

Alimentarea liniară

Sursa folosește un transformator toroidal personalizat O-Type, condensatori de filtrare și circuite de stabilizare. Miezul magnetic închis poate limita fluxul de dispersie. Tensiunea este transformată, redresată, filtrată și stabilizată. O sursă liniară nu este automat mai bună decât orice sursă în comutație. Implementarea face diferența. Consumul nominal declarat este 20 W.

Clock-ul: OCXO și PLL

Eversolo utilizează o arhitectură de sincronizare audio bazată pe combinația OCXO + PLL, completată de un clock de sistem denumit „Femtosecond Clock”. Acest sistem este destinat furnizării unei referințe temporale stabile pentru transmisia digitală audio, fiind relevant în special pentru interfețele în care transportul participă la stabilirea temporizării semnalului, precum I²S, coaxial S/PDIF, optic și AES/EBU. Elementul central este oscilatorul OCXO (Oven-Controlled Crystal Oscillator), care integrează un sistem de control termic pentru menținerea cristalului de cuarț la o temperatură constantă. Această soluție limitează variațiile frecvenței de oscilație provocate de schimbările de temperatură, asigurând o referință temporală mai stabilă. Modulul utilizat are inscripționate frecvența nominală de 10 MHz și tensiunea de alimentare de 3,3 V. Practic, cristalul are propriul termostat. Circuitul PLL (Phase-Locked Loop) completează această arhitectură, permițând sincronizarea și generarea frecvențelor necesare transmisiei digitale pornind de la o referință stabilă.

T10 permite și conectarea unui generator extern de referință de 10 sau 25 MHz, prin intrări BNC de 50 sau 75 ohmi. Această facilitate oferă posibilitatea utilizării unei referințe externe pentru sistemul de sincronizare al transportului. Deși arhitectura OCXO + PLL urmărește îmbunătățirea stabilității temporale, prezența acestor componente nu demonstrează, singură, performanțele de jitter ale aparatului. Pentru asemenea concluzii sunt necesare măsurători la ieșirile digitale.

USB Audio – Analog Devices ADuM3165
Ieșirea USB Audio utilizează izolatorul galvanic ADuM3165, bazat pe tehnologia iCoupler. Suportă USB 2.0 Low Speed (1,5 Mbps), Full Speed (12 Mbps) și High Speed (480 Mbps), transferând semnalele peste o barieră dielectrică. Include negocierea vitezei și retiming High Speed, care nu trebuie confundat cu reclockingul audio al DAC-ului.
Tensiunea de test a izolației, 3,75 kV RMS timp de un minut, caracterizează bariera dielectrică, nu reducerea zgomotului audio. Alimentarea domeniilor separate este o cerință distinctă. Din păcate oricăt am studiat imaginile cu interiorul T10, am utilizat chiar un AI pentru asta, nu am reușit să documentez toate componentele auxiliare. 
Un detaliu interesant al arhitecturii USB Audio este prezența unui clock dedicat de 24 MHz, distinct de sistemul principal OCXO de 10 MHz. Acesta furnizează referința temporală necesară circuitului Analog Devices ADuM3165, responsabil de izolarea galvanică și de funcția de retiming a transmisiei USB High Speed. Cu ajutorul unui PLL intern și al unui buffer FIFO, circuitul reface temporizarea semnalelor USB, reducând variațiile temporale ale impulsurilor digitale. Important de reținut: acest clock nu controlează conversia digital-analogică, realizată după propriul ceas al DAC-ului în modul USB asincron, ci deservește exclusiv comunicația USB. Este încă un exemplu al atenției acordate de Eversolo arhitecturii interfețelor digitale.

I²S – izolare și transmisie diferențială

I²S transmite separat date și semnale de sincronizare. Pe T10 folosește un conector HDMI, dar nu protocolul HDMI audio-video; există opt configurații selectabile de pini. Analiza fotografică identifică JETEK B0505S-1WR1 (convertor DC/DC izolat), 2Pai π160M60 (izolator digital) și Texas Instruments DS90LV031AT (driver LVDS cu patru canale). LVDS folosește perechi diferențiale pentru integritatea transmisiei. Ieșirea suportă PCM până la 768 kHz/32 biți și DSD512.

S/PDIF, AES/EBU și TOSLINK

Ieșirile coaxială și AES/EBU folosesc transformatoare de impulsuri E101-2U și E102-2U, care transferă semnalul prin cuplaj magnetic. S/PDIF coaxial are nominal 75 ohmi, iar AES3 pe XLR 110 ohmi diferențial. Suportă PCM până la 192 kHz/24 biți și DSD64 prin DoP. TOSLINK transmite prin lumină, asigurând separare electrică pe traseul optic, cu limite similare.

Rețeaua – Ethernet, SFP și Wi-Fi

Ethernetul de 2,5 Gbps include componente magnetice de izolare, identificate ca MNC G2401CG. Portul SFP acceptă module optice Gigabit monomod, cumpărate separat; o legătură pe fibră nu introduce conductor metalic între echipamente pe segmentul optic. Wi-Fi 6 pe 2,4/5 GHz completează opțiunile.

EOS și DSP
Motorul EOS poate evita conversiile nedorite ale mixerului sistemului. Evosample oferă upsampling PCM până la 16×, de exemplu 44,1 kHz spre 705,6 kHz și 48 kHz spre 768 kHz. Upsamplingul interpolează, nu inventează instrumente uitate în studio. Evotune PRO include corecție acustică, PEQ și filtre FIR. Procesarea poate modifica datele transmise către DAC, deci starea DSP trebuie cunoscută la comparații.

Software și bibliotecă

T10 integrează servicii precum Qobuz și TIDAL, alături de Roon Ready, TIDAL Connect, Qobuz Connect, Spotify Connect și DLNA, în funcție de software și regiune. Accesează SSD-uri interne, stocare USB și NAS prin SMB sau UPnP/DLNA. Acceptă FLAC, WAV, AIFF, APE, MP3, AAC și DSD. Controlul se face prin ecran și Eversolo Control; este posibilă și utilizarea unei unități CD externe compatibile.

Testul de ascultare

Pentru testul comparativ am utilizat exclusiv conexiunea USB Audio către DAC-ul Luxman DA-07X, integrat într-un sistem format din amplificatorul Accuphase E-4000 și boxele Sonus Faber Sonetto VIII G2. Am alternat între două surse digitale: Eversolo T10, conectat direct prin USB Audio la DAC, și Mac mini M2 cu Audirvana, conectat tot prin USB Audio, dar prin intermediul unui izolator galvanic Intona. Așadar, Mac mini nu era un computer conectat la întâmplare, ci o sursă digitală atent configurată, care beneficia deja de izolare galvanică. Comparația a fost cu atât mai interesantă cu cât ambele configurații utilizau aceeași interfață digitală și dispuneau de izolare galvanică USB.

Ray Brown – muzica dintre note
Prima diferență a fost o reducere percepută a fondului de zgomot. Pe „Summer Wind: Live at the Loa”, Ray Brown Trio, atmosfera clubului este alcătuită și din zgomote mărunte: oameni mișcându-se pe scaune, pahare, instrumente și un sunet asemănător unui ventilator, a cărui sursă nu o pot identifica sigur.
La același volum, Mac mini + Audirvana + Intona ascundea mai multe informații de fundal; cu T10 acestea ieșeau mai ușor la suprafață. Nu au apărut instrumente noi, dar clubul a devenit mai prezent, la un volum relaxat, fără să deranjez vecinii.
După ce factorul "uau” a dispărut, am crescut volumul analogic al amplificatorului pentru audițiile cu Mac mini folosit ca transport digital. În funcție de înregistrare, aproximativ 3–6 dB în plus făceau audibile multe dintre aceleași detalii auzite cu T10. Nu este o măsurătoare a zgomotului electric, ci o observație despre nivelul de ascultare necesar. Aș fi putut continua zile întregi să caut pragul exact pentru fiecare clinchet de pahar, dar pentru mine demonstrația practică era făcută.

Yuja Wang – pianul capătă substanță
Am ascultat Sonata nr. 3 în fa diez minor, op. 23, de Scriabin, de pe „The Vienna Recital”. Pianul pune la încercare sistemele prin atac, armonice, rezonanțe și dinamică. Mi-ar plăcea să afirm că diferențele au fost uriașe, dar aș minți cu nerușinare.
Cu T10, notele păreau să se formeze ceva mai jos, cu mai mult corp timbral și o deschidere mai amplă. Pianul era puțin mai real, iar prezența artistei depășea ușor imaginea fantomatică dintre boxe. Sunt subtilități pe care experiența mea de ascultare mă ajută să le observ; nu sunt convins că un ascultător neantrenat le-ar identifica imediat.

Eagles – Hotel California
Pe „Hotel California”, din „Hell Freezes Over”, T10 părea să extindă scena în adâncime. Piesa este atât de des folosită în demonstrații HiFi încât Eagles ar putea cere chirie showroomurilor.
Loviturile de tobă păreau mai grase, mai rotunde și mai complete: nu neapărat mai puternice, ci cu mai mult corp și o stingere mai naturală. La chitare, atacul corzilor se distingea mai firesc de rezonanța lemnului; arpegiile curgeau mai natural, cu instrumentele bine păstrate în planurile lor. Vocea lui Don Henley avea o densitate timbrală ușor mai mare și inflexiuni mai accesibile, fără să fie împinsă ostentativ în față. Un solist nu trebuie să cânte la 30 de centimetri de nasul nostru ca să pară real. Voi ce credeți?

DSP – O mică intervenție, cu rezultate mari

Nu am testat încă toate funcțiile complexului motor DSP implementat în Eversolo T10. Am citit diverse opinii, unele entuziaste, altele mai rezervate, însă prefer să mă bazez pe propriile observații. Flerul audiofil are și el farmecul lui, dar când este însoțit de măsurători, parcă devine ceva mai credibil. Așadar, am început cu o problemă concretă a camerei mele de audiție.

Folosind programul REW (Room EQ Wizard) și un microfon de măsură miniDSP UMIK, am analizat răspunsul acustic al încăperii. Rezultatul a confirmat existența unui vârf pronunțat, de aproximativ +9 dB la 72 Hz. O rezonanță care, pe anumite înregistrări, își făcea simțită prezența mai mult decât mi-aș fi dorit. Genul acela de bas care nu se mulțumește să cânte, ci insistă să participe și la notele următoare. În loc să activez o corecție acustică generală, am ales o intervenție punctuală. Am folosit funcția PEQ (Parametric Equalizer) din T10 și am aplicat un filtru de atenuare în zona frecvenței de 72 Hz, fără să modific restul spectrului audio. Rezultatul auditiv a fost excelent.

Pe piesele în care rezonanța respectivă devenea supărătoare, aceasta a dispărut din percepția mea. Basul și-a păstrat energia și extensia, dar a câștigat în control și claritate. Notele au devenit mai bine delimitate, fără acea prelungire artificială care poate transforma o linie de bas într-o demonstrație de acustică a încăperii. Sunetul a căpătat o precizie apropiată de ceea ce asociem cu monitorizarea de studio: curat, controlat, lipsit de exagerări. La ascultare nu am identificat artefacte sau modificări timbrale deranjante care să poată fi asociate intervenției digitale. Și aici mi se pare că se află una dintre calitățile practice ale unui DSP bine utilizat. Nu trebuie neapărat să corectezi întreaga cameră, să redesenezi răspunsul în frecvență și să convingi fiecare instrument să respecte o curbă ideală. Uneori este suficient să identifici o singură problemă și să intervii exact acolo unde trebuie. În cazul meu, un singur filtru parametric a fost suficient pentru a obține o îmbunătățire clar audibilă.

Desigur, acesta nu este un test exhaustiv al motorului DSP din T10, ci doar o primă experiență, limitată la o corecție punctuală. Funcțiile de corecție acustică evotune PRO, filtrele FIR și celelalte posibilități de procesare merită o analiză separată. În viitor intenționez să testez complet acest motor DSP, inclusiv prin măsurători înainte și după aplicarea corecțiilor, și voi reveni cu un supliment la articol.

Până atunci, pot spune că prima întâlnire cu PEQ-ul din T10 a fost cât se poate de convingătoare. Mai ales că, de data aceasta, n-a fost nevoie să schimb amplificatorul, boxele sau cablurile pentru a obține un rezultat audibil. A fost suficient să corectez ceea ce camera adăuga muzicii fără să-i fi cerut nimeni.

Concluzie – de la poalele muntelui către vârf

Există diferențe între cele două transporturi? Pentru mine, da. Sunt uriașe? Nu. Mac mini M2 + Audirvana + Intona rămâne o soluție foarte performantă. T10 a adăugat mai ales acces mai ușor la microdetalii la volum moderat, plus nuanțe de timbru și profunzime.
Aș compara diferența cu distanța dintre poalele unui munte și vârf. De jos, peisajul este deja spectaculos. Urcând, descoperi văi, contururi și detalii înainte invizibile. Ajuns sus, privești același munte. Nu au apărut copaci noi; pur și simplu vezi mai mult.
În audio-ul high-end, ultimii metri spre vârf cer adesea un efort disproporționat. Merită? Depinde cât contează priveliștea. T10 nu mi-a schimbat muzica. Mi-a schimbat puțin felul în care ajunge la mine. Iar într-un sistem performant, uneori tocmai acel "puțin” contează.

 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 8 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.