Sari la conținut
HiFi Tech
  • Ghidul Autostopistului Audiofil Prin Acustica Camerei (Boxele Tale Performante Merită Mai Mult)


    HiFi Tech

    Așadar, ai investit într-un sistem audio care probabil poate fi auzit din spațiu, iar prietenii tăi cred că locuința ta e de fapt o sală de concerte. Ai boxele, amplificatorul, DAC-ul, pickup-ul și chiar cablurile, acele fire magice care, aparent sau real, îmbunătățesc sunetul pentru că, ei bine, știința (sau voodoo-ul, depinde cu cine vorbești). Și totuși, ceva lipsește. Nu-ți poți da seama ce, dar acea scenă sonoră tridimensională dorită se simte mai degrabă ca o scenă plată. Iar basul tău? Fie îți zdruncină pereții ca un buldozer ce trece prin cameră, fie dispare ca speranțele tale că vei ajunge milionar.

    Ce se întâmplă? Ei bine, intră în scenă Acustica Camerei, nivelul final pe care fiecare audiofil trebuie să îl depășească, dar despre care puțini vorbesc. Da, camera ta—refugiul tău sacru pentru sunet—de fapt îți sabotează experiența de ascultare. Dar nu-ți face griji, nu ești singurul. În acest articol, vom analiza de ce sistemul tău sună mai mult ca un „meh” decât un „wow” și cum poți rezolva problema fără să-ți vinzi un rinichi pentru și mai multe upgrade-uri. Până la final, vei înțelege de ce camera este la fel de importantă ca sistemul audio și de ce ar trebui să iei în considerare tratamentul acustic sau un sistem digital de corectare a răspunsului camerei, înainte de a te gândi la următorul upgrade al boxelor, sursei digitale (streamer / DAC), amplificatorului. Și da, va fi amuzant. Promit!

    Camera: Sabotorul Tăcut (Dar Zgomotos)

    Să fie clar, camera ta nu este doar un container pasiv pentru sistemul tău audio. Este un participant activ în modul în care sună sistemul tău și, în cele mai multe cazuri, este superticălosul “The Riddler” din povestea ta de audiofil. Înțeleg chinul prin care treci, dorința de a avea un sistem audio perfect într-o  cameră dedicată sunetului pur, la fel cum Batman are propria peșteră plină de gadgeturi high-tech. Fii atent! Camera ta are tendința să îți distrugă toată munca. De la basul puternic până la lipsa detaliilor în zona frecvențelor înalte, întreaga gama de frecvențe audio este obligată să se supună legilor fizicii (Legea I - Constituția Acusticii).

    1568471857_GhidulAutostopistuluiAudiofilPrinAcusticaCamerei(BoxeleTalePerformanteMeritMaiMult)..jpg.16618f40409cf829debaa0f8c483fe98.jpg 

    Reflexii și Unde Staționare

    Vezi tu, undele sonore nu doar că ajung la urechile tale și gata, ele ricosează pe pereți, podele, tavane și pe orice altă suprafață pe care o întâlnesc. Aceste reflexii creează unde staționare, comb filtering și tot felul de coșmaruri care fac boxele tale să plângă noaptea. E ca și cum ai fi la un concert, dar în loc să stai lângă scenă, ești blocat în baie unde tot ce auzi este basul care reverberează prin faianță.

    Modurile Camerei

    Apoi există problema modurilor de cameră, acele rezonanțe enervante care fac ca anumite frecvențe să fie fie amplificate excesiv, fie anulate complet. Imaginează-ți că încerci să gătești o masă gourmet, dar de fiecare dată când atingi aragazul, fie se dă la maxim, fie se oprește complet. Asta sunt modurile de cameră într-o singură frază. Boxele tale alese cu grijă nu pot compensa aceste probleme.

    Sub-bas (20 Hz – 60 Hz): Amenințarea Invizibilă a Frecvențelor Joase

    Să începem cu frecvențele joase. Vorbim despre sub-bas, acel sunet care îți zdruncină stomacul și podeaua, care face exploziile din filme să pară reale și drop-urile din muzica electronică să te lovească precum o bilă uriașă de oțel folosită la demolarea unei case. Sau cel puțin, ar trebui să facă asta. Dar în multe camere netratate, sub-basul e ca un adolescent timid la o petrecere - ori nu apare deloc, ori este mult prea high și creează haos.

    Basul (60 Hz - 250 Hz): Umflat sau Pierdut

    Dacă basul tău sună mai degrabă ca și cum ar veni din casa vecinului decât din boxele tale, probabil că ai de-a face cu ceva numit moduri de cameră. Acestea sunt rezonanțe ale camerei care fie amplifică, fie anulează frecvențele joase. Imaginează-ți că ai invitat o trupă de heavy metal la o petrecere cu ceai. Acesta este sub-basul care face ravagii. S-ar putea să te trezești cu anumite note care sunt mult prea puternice (Hello, boominess!) și altele care dispar pur și simplu în aer. Dacă ai ascultat vreodată melodia ta preferată și te-ai gândit: „Wow, basul tocmai a dispărut!”, să știi că nu înnebunești. Ei bine, poate că da, dar nu din cauza basului. Adevărul este că încăperea înghite acele frecvențe joase asemeni unui căpcăun care se ospătează cu o cireada întreagă la o masă.

    Ce înseamnă asta pentru tine?

    Pentru un audiofil, asta este tragic. Basul definește fundația majorității genurilor muzicale. Fără el, rămâi cu un sunet subțire și incomplet, care nu face dreptate playlist-ului tău atent selectat să pună în valoare sistemul audio. Sigur, ai putea să achiziționezi un subwoofer pentru a completa lipsurile. Am rezolvat, îți spui în gând în timp ce crești volumul subwoofer-ului. Dar asta este ca și cum ai pune bandă adezivă pe o țeavă care curge, nu rezolvă problema, doar o maschează (și probabil îți enervezi vecinii sau familia).

    Te poate interesa: 

     

    Frecvențe Medii-joase și Medii (250 Hz – 2 kHz)

    Ah, mediile-joase și mediile, piureul de cartofi și sosul din spectrul audio. Aceste frecvențe poartă căldura, plinătatea și corpul majorității instrumentelor, în special vocile. Aici auzi bogăția unui violoncel, sunetul metalic al unei chitare și sufletul din vocea unui cântăreț.

    Unde este căldura sunetului?

    Într-o cameră netratată, mediile-joase și mediile pot suna fie prea subțire (ca acea supă dezamăgitoare pe care mama ta în copilărie se jura că o moștenise de la străbunica), fie prea dens (mai degrabă noroioase decât muzicale). Dacă nivelul SPL (Sound Pressure Level) este peste tot în această gamă, poate face ca melodiile tale preferate să sune fie fără viață, fie aglomerat.

    Defazajele și Claritatea

    Dar asta nu e tot. Să vorbim despre defazaje! Nu, nu este vorba despre vreo jargon sci-fi legat de îndoirea spațiului-timp, deși așa ar putea părea. Defazajele apar atunci când frecvențe diferite ajung la urechile tale cu ușoare întârzieri din cauza reflexiilor din cameră. Gândește-te la asta ca la o conversație în care interlocutorul tău rămâne în urmă, exact ca un apel Zoom prost.
    Ce înseamnă asta pentru tine? Ei bine, claritatea dispare pe fereastră. Este ca și cum ai asculta muzică având o ușoară răceală—totul devine puțin încețoșat și nu poți auzi acele detalii fine care fac muzica magică.

    Frecvențe Medii-înalte și Prezența (2 kHz – 6 kHz)

    Această gamă este locul unde vocile strălucesc, unde chitările străpung mixul și unde tobele snare îți dau acea senzație de „wow” (în sensul bun). Este nucleul emoțional al majorității pieselor, partea care te face să simți ceva, fie că este vorba despre tristețea unei balade, fie energia unui cântec classic rock.

    De ce muzica mea sună îndepărtat?

    Dacă există un gol în această gamă, ca cel pe care îl auzi în multe camere netratate, vocile și instrumentele par să sune îndepărtat, ca și cum ar veni de la capătul unui tunel lung. Exagerez cu bună știință. Senzația poate fi interpretată diferit de către un alt ascultător. Totuși, gama formată din frecvențele medii-înalte oferă viață și prezență muzicii, așa că atunci când lipsește, te-ai putea trezi dând volumul mai tare, doar pentru a fi dezamăgit, pentru că sunetul a rămas plat.

    Muzica mea sună... plictisitor?
    Într-o cameră netratată, zona numită în literatura de specialitate “presence” poate fi adesea estompată, făcând ca muzica  să sune plat, fără inspirație. Știi acel sentiment când lustruiești mașina (sau, să fim sinceri, când te gândești să o lustruiești) și brusc strălucește în soare? Asta ar trebui să facă această gamă pentru muzica ta. Când lipsește, totul pare puțin întunecat, ca și cum ai asculta printr-o pătură subțire.

    Probleme de fază? Din nou?!

    Oh, da, problemele de fază sunt din nou prezente, și în această gamă sunt deosebit de enervante. Când apar defazaje aici, sunetul își pierde focalizarea. În loc să poți identifica exact de unde vine acea voce sau acel solo de chitară, totul pare puțin estompat, ca și cum sistemul tău audio ar desena cu o pensulă cu vârf gros în loc să folosească o pensulă cu vârf fin.

    Strălucirea (6 kHz – 20 kHz): Sau Lipsa Ei

    Pe măsură ce urcăm mai sus, ajungem la gama care oferă muzicii strălucirea unui foc de artificii. Cinelele, notele înalte de pian și detaliile aerate din voci trăiesc aici. Aici are loc magia, sau, poate fi locul unde totul merge îngrozitor de prost. Aici trăiesc cele mai fine detalii ale muzicii: aerul, ambianța, strălucirea. E ca ultimul strat de lac pe o pictură. Nu schimbă esența, dar face totul să arate (sau în acest caz, să sune) mult mai bine.

    Prea multă strălucire? Aoleu!

    Pe de altă parte, prea mult din această gamă poate face ca sistemul tău să sune aspru. Piesa ta rock preferată începe să se simtă mai degrabă ca un cui în ureche, și brusc dai volumul mai încet în loc să-l dai mai tare. Un exces în această gamă poate duce la oboseala auditivă, care este un mod elegant de a spune „Iubesc muzica, dar acum am nevoie de un somn.”

    Sunet Aerisit sau Obositor?

    Frecvențele înalte sunt complicate. Când sunt bine echilibrate, oferă un sentiment de deschidere și aer. Dar când sunt fie prea pronunțate, fie prea slabe, pot face ca experiența ta de ascultare să fie fie obositoare, fie plictisitoare.
    Într-o cameră care nu a fost tratată acustic, aceste frecvențe înalte sunt adesea primele care se distorsionează din cauza reflexiilor, făcându-le să sune fie prea tăioase, fie inexistente. Dacă ai simțit vreodată că un “crash” de cinele îți atacă urechile, știi despre ce vorbesc.

    Soluția problemei: Tratamentul Acustic sau Corecția Digitală a Camerei.

    Acum că am distrus o parte din visele unora dintre voi, mă opresc. Audiții plăcute!

     

    Articol scris de Robert Fleșcan

    Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
    Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat prietenilor mei audiofili care doresc o altfel de abordare a acestui hobby. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

     


    Recenzie utilizator

    Comentarii Recomandate

    Nu sunt comentarii de afișat



    Join the conversation

    You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

    Vizitator
    Adaugă un comentariu...

    ×   Alipit ca text avansat.   Alipește ca text simplu

      Doar 75 de zâmbete maxim sunt permise.

    ×   Linkul tău a fost încorporat automat.   Afișează ca link în schimb

    ×   Conținutul tău precedent a fost resetat.   Curăță editor

    ×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini din URL.


×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.