Efectul Haas: Cum creierul tău "trisează" ca să te facă să auzi sunetele mai bine

Hai să discutăm despre ceva extrem de important care se întâmplă în capul tău fără ca tu să fii măcar conștient: Efectul Haas. Da, pare un termen pe care l-ai putea întâlni într-un curs de fizică, dar în realitate, este un fenomen super interesant care ne afectează percepția zilnică a sunetului și modul în care creierul nostru procesează informațiile auditive. În termeni simpli, Efectul Haas te ajută să navighezi într-o lume zgomotoasă fără să îți pierzi mințile.
Acest fenomen este la fel de fascinant ca o mică magie acustică, nu chiar o variantă simplă de tipul ”iepurele ascuns în joben”, ceva complex, care face ca urechile tale să fie mult mai inteligente decât ai crezut vreodată. Hai să vedem cum funcționează și de ce ar trebui să-i mulțumești creierului tău de fiecare dată când asculți o melodie sau încerci să înțelegi ce-ți spune prietenul tău într-o cameră aglomerată.

Ce este Efectul Haas?

Ok, ca să fim sinceri, Efectul Haas nu este magie, deși sună așa. Este mai mult o ”șmecherie” pe care creierul o folosește pentru a te ajuta să navighezi prin haosul sonor din jurul tău. Totul începe atunci când două sunete aproape identice ajung la urechi cu o mică întârziere în timp – sub 35 de milisecunde, mai exact. În loc să te facă să auzi două sunete distincte, creierul tău le "traduce" ca fiind unul singur și decide că acesta vine din direcția primului sunet pe care l-ai auzit. Genial, nu?
Este o formă de supraviețuire auditivă: imaginați-vă că sunteți într-o pădure și auziți două zgomote care seamănă foarte mult. În loc să încerce să decodeze două semnale distincte (ceea ce ar fi confuz și chiar periculos), creierul tău ia o decizie rapidă: „Sunetul ăsta vine din direcția X. Gata, rezolvat!”. În esență, Efectul Haas îți permite să identifici sursa primului sunet și să ignori reflexiile acestuia. Super puterea asta auditivă a fost descoperită de un inginer german, Helmut Haas, care ne-a făcut tuturor un serviciu fără să știe.

Cum funcționează Efectul Haas?

Hai să intrăm puțin în detalii, fără să plictisim prea tare. Creierul tău are acest algoritm incredibil care compară timpii de sosire ai sunetelor la fiecare ureche. Dacă diferența dintre sunetele care ajung la urechile tale este de mai puțin de 35 de milisecunde, creierul va "decide" că ambele sunete provin din aceeași sursă. Cu alte cuvinte, dacă primești două sunete cu o întârziere de, să zicem, 10 milisecunde, tu nu vei auzi două sunete diferite. Creierul tău le va fuziona și va crede că sunt un singur sunet venind din prima direcție.
Dar ce se întâmplă când întârzierea este mai mare de 35 de milisecunde? Atunci lucrurile se schimbă. În loc să fuzioneze sunetele, creierul începe să le perceapă separat. Începem să auzim ecouri sau reverberații. Dacă ai fost vreodată într-o biserică mare, într-o sală de concerte sau chiar într-un canion, ai simțit asta – acel ecou clar care apare când sunetele întârziate revin la tine.
Efectul Haas este un mecanism grozav în viața de zi cu zi. Fără el, am auzi un haos de sunete suprapuse, mai ales în spațiile cu reflexii sonore. Imaginează-ți cum ar fi să auzi toate sunetele reflectate de pe pereți în același timp. Da, o mică apocalipsă auditivă!

Puțină matematică (umple un pahar de vin roșu pentru curaj!)

Matematica sunetului este destul de simplă, dar extrem de fascinantă. Sunetul călătorește prin aer cu o viteză de aproximativ 343 metri pe secundă. Asta înseamnă că, în viața reală, diferențele mici în timpii de sosire ai sunetului la urechi nu sunt cauzate de vreo întârziere masivă, ci de diferențe subtile în distanță. De exemplu, dacă distanța dintre boxe și ascultător este de 2,35 metri, sunetul va ajunge la ureche în aproximativ 6,85 milisecunde. Iar dacă sunetul reflectat de un perete lateral, să zicem, ajunge la tine în 13,7 milisecunde, creierul tău va combina acele două sunete fără să le percepi ca fiind separate.
Dar chiar dacă ai doar 7 milisecunde de întârziere, totul pare „natural”. Și aici intervine Efectul Haas! Dacă reflexiile sosesc rapid, sunetul va părea să vină doar din direcția boxelor, fără să pară că tot ce auzi este învăluit într-un nor de ecouri.

Te poate interesa:

Ce se întâmplă când sunetul depășește pragul Haas?

Hai să vedem ce se întâmplă când sunetul depășește acele faimoase 35 milisecunde. De aici încolo, începe distracția acustică. Reflexiile nu mai sunt integrate perfect în sunetul original, iar creierul tău începe să le perceapă ca ecouri. La fel ca atunci când strigi într-un canion sau într-o sală mare și sunetul ți se întoarce. În acest caz, în loc să asculți o chitară clară, s-ar putea să o auzi de parcă s-ar repeta de undeva din fundal.
Dacă întârzierea este între 35 și 50 milisecunde, ai parte de acea senzație ușoară de ecou. Peste 80 de milisecunde, ecoul devine clar, distinct, iar sunetul devine mult mai complex. În spațiile mari sau neregulate (cum ar fi bisericile sau sălile de concerte), acest efect poate transforma sunetul într-o experiență mult mai bogată. Dar pentru o sesiune de ascultat muzică în camera ta de zi... nu vrei asta.

Cum afectează Efectul Haas muzica și timbrele instrumentelor?

Bun, acum că ne-am jucat cu ecourile, hai să vedem ce efect are Efectul Haas asupra muzicii. Gândește-te la o melodie bună, cântată la chitară acustică sau la pian. Dacă ești într-o cameră mică, fără prea multe reflexii, sunetul instrumentelor va fi clar și detaliat. Vei auzi fiecare atingere a corzilor, fiecare notă bine plasată.
Dar ce se întâmplă dacă reflexiile devin mai proeminente? Chiar dacă Efectul Haas îți ajută creierul să fuzioneze sunetul direct cu cel reflectat, aceste reflexii pot afecta timbrele instrumentelor. De exemplu, în frecvențele înalte, cum ar fi cele produse de vioară sau chitară, reflexiile pot duce la un sunet ”strălucitor”, sau dimpotrivă, un sunet ”murdar” și confuz. Detaliile subtile ale sunetului pot fi estompate, iar ceea ce auzi poate fi diferit de ceea ce intenționau muzicienii și inginerii de sunet.
Frecvențele joase nu scapă nici ele. Reflexiile pot amplifica aceste frecvențe, ducând la un sunet de bas ”boomy” și exagerat. Într-o cameră cu multe reflexii, percepția frecvențelor joase poate deveni neuniformă și poate acoperi alte detalii sonore.

Diferențele sonore față de înregistrarea originală

Una dintre cele mai mari provocări în ascultarea muzicii într-o cameră cu o acustică proastă este că reflexiile și ecourile pot schimba sunetul original. Deși Efectul Haas face o treabă bună în a menține sunetul coerent, reflexiile și interferențele pot distorsiona imaginea stereo sau pot adăuga o "culoare" nedorită sunetului. Poți sfârși prin a auzi un mix audio care nu seamănă deloc cu ce a fost înregistrat în studio. Imaginea stereo devine confuză, iar claritatea sunetului scade.
În loc să auzi clar fiecare instrument la locul său, s-ar putea să te simți de parcă fiecare sunet vine din toate direcțiile simultan. Este un fel de confuzie sonică, unde localizarea sunetelor este complicat de realizat.

În concluzie: de ce să-ți pese de Efectul Haas?

Efectul Haas este un mic truc pe care creierul tău îl folosește zilnic fără ca tu să-ți dai seama. Este ca un mic asistent audio care se asigură că sunetele pe care le auzi sunt clare și coerente, chiar și în cele mai haotice medii acustice. Deși reflexiile și ecourile pot afecta sunetul în anumite circumstanțe, Efectul Haas îți oferă o protecție naturală împotriva lor – cel puțin până când întârzierile devin prea mari.
Așadar, fie că ești un iubitor de muzică, un audiofil sau doar cineva care apreciază un sunet clar, Efectul Haas este acolo pentru a te ajuta. Ai grijă cum îți amenajezi spațiul, cum îți plasezi boxele și cum controlezi acustica, iar creierul tău va face restul, oferindu-ți o experiență sonoră pe măsura așteptărilor. 

Și nu uita să-i mulțumești lui Helmut Haas pentru descoperirea asta genială!

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat prietenilor mei audiofili care doresc o altfel de abordare a acestui hobby. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.