Audirvana, JRiver, Roon, Foobar - playere audiofile

Pe 20 Septembrie am publicat un articol in care prezentam modul vizibil de optimizare al unora dintre cele mai populare software-uri audio dedicate entuziastilor. Ideea acelui articol a pornit de la premiza ca acestea sunt optimizate special pentru a oferi cel mai bun sunet unui utilizator pretentios. Prezentarile de marketing ale celor 4 playere folosesc aceeasi parametri.  In primul articol am strans tot ce era mai important intr-o singura fraza pe care o citez:
Software-ul preia controlul fluxului audio al computerului, ocoleste mixerul audio intern, evita imixtiunile altor aplicatii ce ar putea modifica calitatea semnalului, asigura o procesarea interna bit-perfect, reduce numarul de operatii aflate in background si foloseste un algoritm de reducere al activitatii procesorului pentru a stabiliza alimentarea computerului si a reduce interferentele electrice.
Rezultate masurate se gasesc in primul articol. (link)

Cu acest nou articol imi propun sa va descriu experienta auditiva din timpul testelor. Pana la urma acesta este cel mai important aspect. Alegem un produs pentru caracteristicile sale auditive, pentru modul in care interactioneaza cu sistemul nostru audio. Nu as vrea sa trec foarte usor de ultima fraza. In opinia mea, interactiunea dintre componentele unui sistem este mult mai importanta ca masuratorile. Fiecarea dintre noi a trecut printr-un moment in care o componenta noua, nu neaparat mai valoroasa, a crescut performanta sonica a intregului sistem. Audiofilii au si un nume imprumutat din engleza pentru aceasta situatie, matching. In prezent, chiar si in Romania,  este foarte simplu sa ai acces la un numar mare de componente audio pe care sa le testezi acasa sau intr-un showroom. In acest context va sfatuiesc sa cautati cea mai buna solutie pentru sistemul vostru, nu ce se potriveste in sistemul lui X sau Y. Raspunsul se afla intotdeauna la voi. Este un raport intre experienta sonica dobandita si conditiile particulare ale sistemului. Aici intra acustica camerei, cablurile folosite, pozitionarea boxelor in raport cu locul de auditie, etc. Incercati acasa un test simplu. Mutati sistemul audio in alta camera si apoi comparati diferentele sonice. O sa recunoasteti partial sunetul cu care erati obisnuiti. Simpla modificare a circumstantelor poate schimba cu totul perceptia auditiva. 

Cand am comparat sonic cele 4 software-uri, am incercat sa nu modific in niciun fel circumstantele auditiei. Nu am schimbat nimic in sistem, am folosit un singur laptop, pozitia de ascultare a ramas constanta, nu am facut pauze de bere rece, facebook, etc. Am evaluat cele 4 software-uri comparandu-le direct. Am impartit auditia in 3 sesiuni. O sesiune fiind reprezentata de ascultarea unei singure melodii folosind pe rand unul din software-uri. La terminarea unei sesiuni am notat toate detaliile. 
Un aspect foarte important pe care doresc sa il mentionez. Inainte de aceasta evaluare am ascultat muzica mai multe ore cu fiecare software audio in parte.

Sistemul de test:
Software: Audirvana, Foobar, JRiver, Roon
Sursa digitala: laptop Intel I5, memorie 4 GB, hard disk SSD 256 GB, Windows 10
DAC: Yamaha CDS3000 via USB
Amplificator: Pass Labs Int 150
Boxe: Focal Electra 1038 BE
Muzica: Carmen Gomez Inc – Holding Back The Years, fisier hi-res, flac 24/96; Verdi – Dies irae: Liber Scriptus, fisier hi-res, flac 24/88,2; Marillion – Kayleight, fisier redbook, flac 16/44,1.

Audirvana (informatii in link)

Audirvana are un flux organic. Sunetul ca intreg este perceput ca fiind lipsit de asperitati sintetice, digitale. Muzica curge fara efort si este usor euforica.  Un obisnuit al sunetului analogic ar putea sa gaseasca similitudini sonice intre Audirvana si banda magnetica. Sunetul este asemeni unei rochii tesuta din cea mai fina matase, un vesmant usor ce imbraca trupul  plin de promisiuni al unei femei. Senzatia aceasta de prima intalnire se atenuiaza cu cat te adancesti in auditie. Dincolo de suprafata formei incepi sa descoperi straturile de informatie matematic asezata sub forma bitilor. Imaginea singulara de la inceput  se multiplica, reconfigureaza, oferind ascultatorului placerea unei auditii intime. Esti invitat sa musti cu pofta din muzica bitilor de parca ar fi un fruct copt. 

La melodia Holding Back The Years - Carmen Gomez Inc sunetul cinelului s-a simtit asemeni bazaitului delicat al unei albine ce zboara intr-o gradina plina de flori. Ciupiturile de chitara electrica de la inceputul cantecului au completat aceasta imagine idilica, aducand culoare si naturalete scenei sonore. Apoi pielea tobei a inceput sa fie lovita usor de maturele, contrabasul a pastrat ritmul, vocea feminina a inceput sa toarca ca o pisica, totul contopit in senzatia intima a unei reprezentatii exclusive. O prezentare aproape picturala a unui moment inregistrat intr-un micut studio olandez. 
Dies irae: Liber Scriptus a adus o schimbare de perceptie evidenta. M-am trezit intr-o catedrala gotica inconjurat de ingeri. Sunetul a pastrat aceleasi caracteristici. Este matasos, fluid si te inconjoara tridimensional. Vocea sopranei atinge notele de sus cu usurinta. Se simte electrica si energica, fara a fi obositoare. Corul se materializeaza in spatele scenei cu intreaga lui forta dinamica secondat de acordurile orchestrei. Imaginea de ansablu este grandioasa. Muzica, sunetul, talentul lui Verdi, momentul inregistrarii, converg fericit intr-un tot unitar, un adevarat festin pentru suflet. 
Kayleight:  Inca de la primele acorduri simti ca este o inregistrare din anii ’80. Sunetul nu este comprimat. Clapa functioneaza ca un liant intre solourile de chitara, voce si ritmul tobei. Este evident ca inginerul de studio nu a dorit sa strice echilibrul dintre instrumente si voce. Muzica are un sunet autentic optzecist. Nu se simte nici o clipa ca sunetul a trecut printr-o masterizare digitala. 

Caracteristici Audirvana: organic, gratios, sincronizat, spatial.

Foobar & JRiver (informatii link si link1)

Cu Foobar si JRiver a trebuit sa petrec mai mult timp. Sunetul trecut prin aceste doua software-uri este foarte apropiat. Pentru mine a fost imposibil sa le diferentiez. Dupa ore bune de comparatii am ramas cu cateva nuante infinitezimale, senzatii subtile ce se insinuiaza in timpul auditiei, dar cam atat. Din acest motiv imi este greu  sa construiesc o opinie separata pentru Foobar si JRiver. Baza constructiei ar fi atat de fragila, incat nici macar eu nu as crede. Prima intalnire cu sunetul celor doua te duce cu gandul la un gimnast. Fluxul muzical este elastic, dinamic si transparent. Momentele de tranzitie sunt executate perfect. Asculti muzica si simti nevoia sa fii o parte a intregului. Te urci pe scena, dirijezi, bati la toba, intinzi corzile unei chitari intr-un solo infinit. 

Holding Back The Years-ul celor de la Carmen Gomez Inc este incarcat cu energie. Micutul studio de inregistrari a disparut. Acum trupa canta pe scena unui teatru in fata unei audiente pregatita sa aplaude la final. Muzica se intinde asemeni unui ecran mare de cinema. Spatiul dintre instrumente castiga in dimensiune. Vocea devine autoritara. Pe scena se afla o trupa de jazz pregatita sa ofere concertul vietii.  
Dies irae: Liber Scriptus: Vocea sopranei, corul si orchestra sunt foarte bine delimitate. Se simte ca in spatele acestei imagini grandios structurate exista o vointa apriorica. Notele se inalta catre cer si se lovesc in plafonul catedralei. De acolo se intorc catre pamant asemeni unei ploi de toamna. Acest efect captat pe inregistrare este prezent in camera de auditie foarte realist. Asta ma face sa tot privesc la tavanul mansardat al camerei si sa ma minunez de aceasta inregistrare extraordinara. Simturile imi sunt pacalite cu atata iscusinta, incat nu pot decat sa fac o plecaciune in fata inginerului de studio. Munca lui ajunge la mine nealterata. Curge in creier prin urechi asa cum a fost gandita. Nu exista inteferente, sunetul este direct, fara inflorituri. 
Kayleight: Cantecul primeste o alta interpretare. Senzatia de sunet optzecist inveleste in continuare muzica asemeni unei foi de placinta. Cu Foobar si JRiver poti trece dincolo de acest prim strat. Inca de la primele acorduri  realizezi ca au aparut detalii noi. Vocea lui Fish este acum melancolica, neconsolata. Chitara lui Steve Rothery este un amestec de dulceata din cirese amare si muzica britanica pop. Clapa lui Mark Kelly are  ecoul unor amintiri de dragoste neimpartasite. Intregul ansamblu muzical poate fi studiat mai indeaproape. Te simti ca intr-un laborator unde poti diseca muzica  strat dupa strat. 

Caracteristici Foobar si JRiver: rezolut, focusat, revelator, spatial.

Roon (informatii link)

Sunetul oferit de Roon poate fi asemanat cu civilizatia japoneza. Toti cei care au calatorit in Japonia folosesc adesea cuvantul fascinatie cand se intorc din insule. Japonia este o frontiera culturala, un loc unde traditia se impleteste cu tehnologia, unde istoria veche si povestile despre onoarea samurailor  se intrepatrund cu zgarie-norii. Adaugati cultul pentru munca, corectitudine, politete si obtineti imaginea unei civilizatii cu adevarat deosebita. Daca nu ati incercat  Roon la voi in sistem, comparatia dintre un software de muzica si Japonia arata cel putin ciudat. Ca sa scapati de acest gand, trebuie sa incercati Roon. La mine in sistem sunetul cu Roon a fost o combinatie intre tehnologia secolului XXI si rafinament muzical al unui pianist contemporan scolit sa interpreteze muzica culta. Am pomenit de pianist tocmai din cauza complexitatii interpretarii. Pianul presupune rabdare, munca, virtuozitate, cunoasterea istoriei muzicale si o anumita intelegere a instrumentului in contextul actual. Roon este o bijuteri tehnologica, un interpret muzical complex. Seamana cu un oras japonez pentru ca in centrul sau gasim zgaraie-norii, hub-ul tehnologic complet dedicat informatiei muzicale, iar la periferie avem ocazia sa-i cunoastem pe creatorii anonimi ai acestui oras in timp ce isi traiesc viata cotidiana. 

Holding Back The Years in varianta Roon este asemeni crisalidei ce se pregateste sa scoata la iveala un superb fluture multicolor. Primele acorduri muzicale sunt bogate in reflexe metalice, sunetul este stralucitor si captivant. Vocea feminina se aseaza central asemeni unui far de pe un tarm olandez. Este solara, calda, placuta, energica. In jurul ei se trang celelalte intrumente intr-o imbratisare muzicala. Cu trecerea timpului ascultatorul realizeaza ca micuta orchestra a inflorit. Imbratisarea initiala, crisalida, este sparta in note muzicale. Roon actioneaza ca un microscop electronic. Te invita sa priveste direct in esenta sunetului.
Dies irae: Liber Scriptus: Roon muta realismul dincolo de granitele perceptiei. Linia fina dintre realitate si psihoacustica se subtiaza pana la dimensiunea firului unei panze de paianjen. Ascultatorul este asaltat de informatii. Muzica devine ubicua. In acelasi timp este prezenta in camera de auditie, intr-o catedrala gotica, in capul ascultatorului, in biserica San Marco la data de 22 mai 1974, in mintea lui Verdi. Un cadru muzical multiplicat in diferitele momente ale istoriei, o invitatie la intelegerea unei creatii muzicale atemporale. Ca ascultator nu iti ramane decat sa te lasi subjugat de muzica si sa uiti ca de fapt asculti un flux de date trecute printr-un computer.
Kayleight: Roon te teleporteaza in studioul de inregistrari. Esti un inginer de sunet in spatele consolei de mixaj in anii ’80. Asculti muzica, aplici corectii, adaugi efecte, incerci sa intelegi ce isi doresc artistii. Ziua ta a inceput la ora 7 dimineata si se incheie tarziu in noapte. La finalul acestei zile artistii intra in camera de procesare a sunetului, tu pornesti banda de magnetofon, se asculta inregistrarea, se rade si se fumeaza, apoi toata lumea merge la o bere rece intr-un pub. Asta face Roon, stie sa spuna povesti.

Caracteristici Roon: tridimensional, realist, inovator.

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Dupa cum ati putut citi, fiecare dintre cele 4 software-uri are ceva de oferit. Testati cel putin cateva zeci de ore pe sistemul de acasa inainte sa luati o decizie. La final alegerea va apartine.