Anaghinoscomena

[pilgrim]

...adica ''bune de citi''.

Anaghinoscomena este denumire pe care Biserica Ortodoxă o dă cărţilor necanonice cuprinse în Vechiul Testament. Aceste cărţi sunt recomandate doar pentru lectură complementară, fiindca ele sunt socotite neinspirate (ultimele 14 cărţi care urmează după cartea Maleahi - intr-o Biblie Ortodoxa. Atentie! Nu sunt carti apocrife. Alea sunt altceva )

M-am gandit ca, daca exista un topic in care se fac recomandari in ceea ce priveste auditia muzicala, n-ar strica sa existe un subiect in care sa facem recomandari pentru lectura, adica sa aflam despre unele carti ''bune de citit".

PS: Mi-a venit aceasta idee pentru ca zilele trecute am primit cadou o carte. Am citit o parte, mi-a placut foarte mult si chiar ma gandeam s-o recomand si altora.

[pilgrim]

Asadar:

PETRU CRETIA - Luminile si umbrele sufletului

http://www.humanitas.ro/humanitas/luminile-%C5%9Fi-umbrele-sufletului

Cartea aceasta nu vrea să fie altceva decât o călăuză către adevărul despre noi înşine, pe un drum la fel de greu de desluşit ca acela din Călăuza lui Tarkovski. Dar nu de negăsit. Omul este o fiinţă complicată şi ambiguă, dar nu indescifrabilă. Destul de chinuită şi de vulnerabilă, dar nu damnată. Iar sufletul său este în stare să compenseze urâţeniile şi josniciile naturii sale cu neverosimile biruinţe şi elevaţii...

Atenţia noastră este prea mult chemată în afară, către zarva înverşunată a vieţii. Prea mulţi caută, tot timpul, să ne vândă ceva: o idee sau doar o marfă, un idol sau, prea adesea, o iluzie. Cum să-ţi mai găseşti reperele în noianul acesta de informaţii şi de ispite care par a spune totul despre noi şi a ne da toate soluţiile, când de fapt nu izbutim să aflăm despre noi înşine ceea ce ar face ca relaţia noastră cu lumea să devină, dacă nu mai uşoară, cel puţin mai limpede?

Asemenea informaţii vrea să dea, pe scurt, dar în adânc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care le conţine. (Petru CREŢIA)

[igor1234]

.

[pilgrim]

Cea din imagine o ai in biblioteca? Ai citit-o? In engleza?

[adrianlucian]

.

Fiecare cu crezul sau!

Ce te faci cu verigile lipsa? Sau cu inexplicabilul salt evolutiv al masei cerebrale umane survenit acum aprox 10000de ani?

Iti dai seama ce cutie deschizi? A Pandorei era parfum.

[pilgrim]

Demisia lui Darwin - apusul unei teorii

http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20727

[pilgrim]

Henry M. Morris - Creationismul Stiintific

Din cuprins:

Evolutie sau creatie?

Haos sau Cosmos?

Ascendent sau descendent?

Accident sau plan?

Uniformism sau catastrofism?

Vechi sau noi?

Maimute sau oameni?

Relatarea Scripturii despre creatie

[pilgrim]

De acelasi autor: Bazele biblice ale stiintei moderne.

Lectura placuta!

[igor1234]

Ai "F"!

http://www.anticariat-virtual.ro/popup_image.php?pID=879&image=0

[adrianlucian]

[romanbun]

În ortodoxie nu se poate spune: Iisuse al meu, apropiat, iubit.

...Hmmm, iete na ca eu pot sa spun asa si mi-s ortodox... Sunt multe lucruri adevarate in ce zice, la altele am obiectiuni, in sensul ca imi par mai degraba filozofie aceste cuvinte, reflexii, decat traite in duh si adevar. Si ma intreg cum ar putea fii sub-lume, de vreme ce IN FIECARE DIN NOI E HRISTOS? IMHO...

[pilgrim]

O carte foarte buna, am citit-o in facultate ca si alte carti ale acestui autor. Sunt multi ganditori/filosofi/teologi rusi foarte buni care au scris carti foarte valoroase.

Ma bucur sa constat ca sunt printre noi si oameni care citesc carti bune, serioase si ca recomanda doar ce au citit. Ca nu sunt la nivelul '' lu' tanti Florica, gospodina'' care e pasionata de telenovele si de Sandra Brown.

[pilgrim]

O alta carte citita cu ani si ani in urma:

Gabriel Liiceanu - Apel catre lichele

Paginile Apelului catre lichele au fost scrise pe fundalul unei drame istorice. Ele sunt febrile pentru ca au fost puse pe hartie sub febra urgentei de a evacua trecutul si sub teama ca ar putea sa ni se intample ceea ce intre timp ni s-a intamplat. Din acest punct de vedere volumul Apel catre lichele este documentul unei societati invinse si, confruntat cu ceea ce a urmat si cu momentul in care ne aflam, un document al triumfului lichelelor. El este totodata un proiect tipic de intelectual umanist (si iluminist), care crede ca o lume poate fi schimbata cu ajutorul cuvintelor. De aceea, in cele mai multe dintre paginile acestei carti care are ca tema o miza a istoriei, cuvintele sunt incinse la rosu, sunt patetice, sunt fortate sa isi atinga limita, sunt urlate, imprecate, alearga pe scena despletite si se bat cu pumnii in piept. Si, pentru ca intre timp s-au dovedit neputincioase, ele sunt in aceeasi masura tragice si ridicole. Iar pentru ca au fost scrise sub revarsarea nemijlocita a unei stari de spirit, multe dintre ele, stilistic vorbind, sunt si discutabile. Cititorul care nu a trait acei ani sau care nu i-a trait ca autorul acestor randuri trebuie de aceea sa fie ingaduitor cu ceea ce va citi. Totul a fost atunci aruncat in lupta cu ideea ca lumea urma sa se aleaga intre bine si rau. Cu ce disperare am vrut atunci, cativa dintre noi, sa mutam cursul lucrurilor in directia cea buna! Iar „directia cea buna“ – de asta nu ma indoiam nici o clipa, asa cum nu ma indoiesc nici acum – trecea prin eliberarea societatii romanesti de figura emblematica si dominatoare a lichelei iesite din comunism si care se pregatea acum sa faca din nou istorie. (Gabriel LIICEANU)

[pilgrim]

O alta carte pe care o recomand, recomandata si mie de o colega din catedra de romana - si imprumutata de la ea pentru lectura - este aceasta:

Scrisori catre fiul meu

O nouă carte a lui Gabriel Liiceanu pe firul confesiv al Uşii interzise (40 000 de exemplare vândute)

Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia. După operaţie, scrisorile continuă să se înlănţuie. Se agaţă mai întâi „ca iedera“ de orice le iese în cale, apoi, după întoarcerea acasă a tatălui, devin confesiuni pe cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care părem destinaţi fericirii?

Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvii.

O întreagă geografie afectivă, creată după capriciile memoriei, se ascunde în plicul încăpător al acestei cărţi: scene americane, scene din Heidelberg, un dans cu urmări nebănuite, scene din casa copilăriei, adresa mitică „Dr. Lister 69“, flash-uri din anii '50 şi fleacurile vieţii de zi cu zi. Dar şi gândurile abstracte, sistematizate, care se datorează „riscului de a avea un tată filozof“.

Din cele şaisprezece scrisori se conturează o viaţă şi un cod. Sub protecţia distanţei şi-a convenţiei epistolare, Gabriel Liiceanu găseşte prilejul să fie sincer, vulnerabil de sincer uneori, să-şi amintească, să povestească, să cadă pe gânduri, să se lase întrebat şi să ne răspundă. Pentru că, acceptând pactul propus de autor, fiecare cititor se transformă în „fiul“ din titlu.

[pilgrim]

...

[pilgrim]

O carte ... frumoasa:

[pilgrim]

...

[pilgrim]

Virgil Gheorghiu a ramas inca marele necunoscut pentru cititorii din Romania pana astazi. Cartea care l-a facut celebru la jumatatea sec. XX , Ora 25, tradusa in franceza si publicata de Editura Plon in 1949, a aparut si in romana, limba in care a fost scrisa, dupa mai bine de patru decenii in 1991, dupa ce a facut inconjurul planetei, in 30 de limbi straine.

Virgil Gheorghiu s-a nascut in 1691 in satul Razboeni intr-o familie de preoti ortodoxi, foarte saraci, la o luna dupa ce Romania intrase déjà in razboi si, ca o fatalitate, razboiul ii va marca intrega viata.

Romanul Ora 25 a apărut în 1949 la Paris, în traducerea Monicăi Lovinescu, şi a fost un mare succes. Era recomandat în prefaţă de filosoful Gabriel Marcel. Presa franceză i-a consacrat numeroase cronici literare favorabile. E tradus prompt şi în alte limbi de circulaţie europeană. Bilanţul receptării nu a fost făcut, la noi, detaliat. Mircea Eliade îl prezintă elogios chiar la apariţie, într-una din publicaţiile exilului românesc: "Socotim că este de datoria fiecărui român să-l citească, nu numai că este vorba de cea dintâi creaţie literară importantă a emigraţiei româneşti, ci şi pentru că revelează un aspect al istoriei contemporane pe care încă nici un alt scriitor european sau american nu l-a pus în lumină cu atâta claritate şi atât de pătrunzător. Este, în fond, prima operă literară în care se oglindeşte teroarea istoriei contemporane, istorie care însemnează, pentru imensa majoritate a globului, fie moartea, fie transformarea în maşină, depersonalizarea, dezumanizarea"

Cartea Ora 25 vorbeste despre discrepanta dintre identitatea artificiala, stampila autoritatilor si identitatea personala asumata; despre tragedia omului care ajunge treptat la o instrainare totala de tot ce il defineste pe el ca om.

Actiunea se petrece in timpul celeui de al doilea razboi mondial. Personajul principal este un taran roman din tata in fiu , Johann Moritz, caruia istoria ii pune in carca identitati fictive ce il fac sa para mereu altcineva. Totul incepe de la un fals in acte. Este cu usurinta inregistrat ca fiind evreu si astfel este trimis in Romania in lagar impreuna cu alti evrei, primind numele de Iacob Moritz.

Ora 25 este o carte care intr-adevar ar trebui sa fie considerata ca una dintre cele mai importante scrieri ale literaturii romane. Virgil Gheorghiu a scris un roman simplu si complicat in acelasi timp, pe cat de frust si dur ca epica, pe atat de rafinat ca organizare interioara. Este o carte de analiza a mentalitatilor si natiunilor, dar mai ales a omului ca fiinta individuala intr-o perioada istorica deloc prea indepartata.

Ora 25 este o carte extrem de actuala pentru ca trecutul de atunci nu este decat inceputul prezentului de azi. Autorul, Virgil Gheorghiu, nu numai ca a inteles si a analizat extrem de bine oamenii, istoria, contextul politic si social; perioada in care a trait, dar a putut sa extraga din toate acestea esenta, care dupa atatia ani se maifesta atat de concret in viata noastra de zi cu zi.

Nu este o carte care acuza, discrimineaza sau invinovateste nelegitm. Ora 25 povesteste bazandu –se pe un context istoric, pe propria experienta de viata a autorului, pe povestile de viata ale miilor de oameni , pe evenimentele si efectele negre ale razboiului.

Romanul “Ora 25” a fost ecranizat in 1967, avandu-l pe Anthony Quinn in rol principal

http://www.romlit.ro/evreitatea_romnului_johann

[Greierasul]

Lasati prostiile si cititi ce conteaza cu adevarat : http://www.elefant.ro/search/carti?query=Stephen+Hawking#utm_source=2parale&utm_medium=Campaign&utm_campaign=marketing_code&utm_content=7be23e6c7

[pilgrim]

Si care ar fi prostiile???????????????