Luxman DA-07X este un DAC japonez  high-end construit pentru a oferi performanțe excepționale în conversia digital-analogică. Carcasa metalică este construită cu mare atenție la detalii. Baza carcasei este consolidată cu o placă groasă de oțel și picioare din fontă turnată pentru a minimiza vibrațiile mecanice și asigurarea stabilității în timpul utilizării. Este realizată dintr-o combinație de aluminiu anodizat și materiale metalice rigide care ajută la reducerea interferențele electromagnetice. Panoul frontal este din aluminiu șlefuit și este tratat cu un finisaj alb mat pentru a oferi privitorului un aspect modern. Pe acest panou este montat un afișaj OLED de înaltă rezoluție, care oferă informații clare despre formatul audio, rata de eșantionare și alte setări.

Detalii tehnice

Etajul de Alimentare

Utilizează un transformator toroidal OI de înaltă calitate, proiectat să ofere o alimentare stabilă și curată. Circuitul de alimentare este conceput pentru a minimiza zgomotul și interferențele, asigurând performanțe optime pentru etajele digitale și analogice. Fiecare circuit beneficiază de un sistem de reglare al tensiunii propriu, completat de condensatori de filtrare de înaltă calitate, pentru a reduce zgomotul și interferențele. Luxman este cunoscut pentru utilizarea unor condensatori personalizați care permit reglarea voltajului extrem de precisă, ceea ce contribuie la stabilitatea curentului. De asemenea, transformatorul și componentele de alimentare sunt amplasate aproape de circuitele aferente pentru a reduce pierderile de energie și menține integritatea semnalului pe tot parcursul lanțului de procesare.

Decodare Digitală

- Este echipat cu două chip-uri ROHM BD34301EKV din seria “MUS-IC”, configurate în mod dual-mono pentru o separare stereo maximă și reducerea distorsiunii.

- Integrează un modul de ceas ultra-low phase noise pentru reducerea jitter-ului, esențial pentru un semnal digital precis.

- Semnalul digital procesat este transmis către etajul analogic printr-o conversie complet balansată curent-tensiune (I/V). Aceasta utilizează ieșirile diferențiale ale fiecărui chip DAC și integrează un circuit buffer discret ce funcționează și ca filtru low-pass pentru semnalul audio. Este utilizată o combinație de ceasuri de referință ultra-low phase noise și comunicare asincronă gestionată de un DSP dedicat, care minimizează jitter-ul și optimizează semnalul digital, în special pe intrarea USB. Sistemul include și un ceas DAIR pentru semnale S/PDI. 

Te poate interesa:

Etajul Analogic

- Circuitul analogic este complet echilibrat, folosind o conversie I/V diferențială care beneficiază de ieșirea mono a chip-urilor DAC.

- Etajul analogic dispune de un circuit discret dedicat, care funcționează atât ca buffer, cât și ca filtru low-pass (LPF).

- Etajul de buffer folosește circuite discrete pentru filtrare low-pass, asigurând o transmisie curată a semnalului către ieșirile analogice. Această abordare ajută la eliminarea zgomotelor de înaltă frecvență, asigurând o transmisie curată a semnalului analogic către ieșirile RCA și XLR.

Calitatea Componentelor Interioare

- Traseele circuitelor sunt realizate fără unghiuri ascuțite, un element specific Luxman, pentru a reduce pierderile de semnal.

- Cablajul intern este din cupru OFC de puritate înaltă, ceea ce îmbunătățește transmisia semnalului.

- Șasiul este ecranat pentru a proteja circuitele de interferențele electromagnetice și vibrații, iar baza este construită din oțel gros pentru rigiditate structurală.

- Rezistențe și condensatori sunt selecționați manual pentru performanță optimă.

Alte Detalii Tehnice

- DAC-ul integrează o tehnologie de filtrare digitală avansată care permite dezactivarea ieșirilor digitale neutilizate pentru a reduce interferențele în calea semnalului analogic. Este echipat cu o funcție de bypass pentru filtrare digitală, optimizând performanța redării în funcție de preferințele utilizatorului.

- Suportă PCM până la 768kHz/32-bit și DSD până la 22.5MHz prin USB, cu compatibilitate pentru MQA și alte formate audio high-resolution.

- Luxman DA-07X oferă următoarele conexiuni:

Intrări digitale: 1 x USB pentru conectare la computere sau servere de rețea, 2 x S/PDIF coaxial și 2 x S/PDIF optic, 1 x AES/EBU.

Ieșiri digitale: 1 x coaxial și 1 x optic

Ieșiri analogice: XLR (simetric), RCA (asimetric)

Teste

Am testat Luxman DA-07X în urmatorul sistem: MAC Mini & Audirvana & Intona USB (transport digital / streamer de muzică), Luxman L-507Z (amplificator stereo), Marten Django XL (boxe)

Muzica folosită: Metallica – The Black Album, Maria Callas – Norma / Bellini, Jazzmeia Horn – Messages.

Metallica – The Black Album

DA-07X pare să netezească imperfecțiunile înregistrării cu o grație aproape analogică. Sunetul este rafinat și liniștit, ca și cum ar aplica un filtru subtil care îndepărtează asprimea distorsiunilor digitale, oferind o audiție fluidă și plăcută. Vocea lui Hetfield își păstrează o agresivitate bine definită, nuanțată de subtilități care îi mențin forța brută, dar fără a deveni copleșitoare. Tonurile aspre și distincte, emblematice pentru heavy rock, sunt redate cu o intensitate care electrizează atmosfera. Tobele lui Lars creează un impact visceral, lovind aerul cu rapiditate și precizie. Fiecare bătaie se oprește brusc, fără rezonanțe inutile, concentrându-și energia direct în pieptul ascultătorului, ca o explozie controlată de adrenalină. Chitariștii creează un dialog perfect distinct, fiecare riff și acord fiind clar conturat. Sunetele corzilor electrice străpung spațiul sonor, simțindu-se asemenea unor focuri de artificii ce dansează pe un cer nocturn, oferind dinamism și textură compoziției.

În timpul audiției am constata că, chiar și atunci când ne confruntăm cu o compresie dinamică severă și un master audio suprasaturat, Luxman DA-07X reușește să transforme experiența de audiție într-o plăcere pură. Această performanță este rară în contextul în care mixurile comprimă dinamica naturală a instrumentelor și a vocii, iar clipping-ul digital – distorsiunea cauzată de depășirea limitei de amplitudine – poate deveni o prezență deranjantă, agresând urechea ascultătorului.

Maria Callas – Norma / Bellini

Ați auzit de realitate augmentată? Audiția Mariei Callas prin Luxman DA-07X a fost o experiență ce depășește granițele convenționale ale sunetului, transformând înregistrarea într-o versiune aproape suprarealistă. Era ca și cum vocea emblematică a sopranei ar fi fost reproiectată cu un strat de realitate augmentată, în care informațiile digitale păreau să amplifice subtilitățile originale, oferind nu doar o redare fidelă, ci și un univers extins al sunetului. DA-07X nu doar redă înregistrarea așa cum a fost concepută de inginerul de sunet; mai degrabă, pare să descopere și să amplifice microdetalii ascunse, construind o experiență sonoră mai densă și mai bogată. Vocea Mariei Callas devine o combinație de delicatețe și forță, iar detaliile timbrale se manifestă cu o claritate surprinzătoare. Momentele în care vocea cântăreței atinge notele înalte sunt de o puritate celestă, aproape palpabilă, în timp ce pasajele grave exprimă o melancolie profundă, creând un contrast emoțional dramatic. DAC-ul adaugă adâncime și spațialitate fiecărei note, transformând scena sonoră într-o experiență tridimensională. Fiecare respirație, fiecare vibrație subtilă a corzilor vocale, fiecare nuanță timbrală par să fie amplificate într-un mod care depășește așteptările obișnuite. Aceasta nu este doar o audiție, este o reconstrucție a momentului artistic, ca și cum Callas ar fi prezentă în cameră, oferind o interpretare personală, directă și irepetabilă subsemnatului.

Jazzmeia Horn – Messages

Vocea caldă a interpretei se așază în spațiul camerei într-un echilibru fragil, oscilând între notele joase și cele înalte,  încercând să identific punctele de sprijin aflate între note asemeni unui echilibrist pe sârmă. Totuși, Luxman DA-07X are o altă misiune: refuză să lase liniaritatea să domine, preferând să dezvăluie fiecare detaliu subtil ascuns în spațiul dintre respirațiile artistei. Această abordare aduce o profunzime emoțională care depășește simpla audiție, transformând fiecare notă într-o confesiune muzicală intimă. Instrumentele din fundal sunt scoase la lumină cu o claritate uimitoare. Imaginea sonoră se desfășoară în fața ta asemenea unui evantai elegant mânuit de o doamnă într-un salon exotic. Pianul, energic și jucăuș, dansează ca un delfin care sparge suprafața apei. Tobele și contrabasul se contopesc într-un ritm constant, ca murmurul uniform al elicei unui vas de croazieră care îți ghidează călătoria sonoră. Instrumentele de suflat adaugă o delicatețe rafinată, evocând senzația unei brize ușoare ce se strecoară printre frunzele unui copac. Fiecare notă este șlefuită și redată cu o autenticitate care transformă muzica într-o experiență cinematografică. Muzica devine magnetică, atrăgându-te și învăluindu-te cu o forță care te ține captiv, asemenea cântului sirenelor din legendele marine. Fiecare moment este o invitație spre introspecție și abandon complet în lumea sonoră creată de Luxman DA-07X.

Concluzie

Luxman DA-07X redefinește noțiunea de redare audio. Nu se mulțumește doar să reproducă sunetele, le amplifică sensul, textura și emoția. Este un partener ideal pentru cei care caută să redescopere muzica, oferind nu doar fidelitate, ci și magie, făcând ca fiecare piesă să fie o aventură unică. Această calitate transformă inclusiv masterizările imperfecte într-o experiență plăcută și emoționantă. Comparativ cu alte convertoare digital-analogice, Luxman DA-07X redefinește modul în care imaginea stereo este percepută. În loc să limiteze prezentarea la un plan plat, bidimensional, acest DAC creează o scenă sonoră tridimensională cu o adâncime clară și o separare excepțională între instrumente și voce. Chiar și în genuri precum rock, unde multe detalii sunt adesea îngrămădite într-un spațiu îngust, DA-07X oferă o claritate care scoate la iveală nuanțele fine și energia fiecărei interpretări.

Prețul Luxman DA-07X în România este de 7500 euro. Pentru mulți dintre voi suma este destul de mare. Totuși, raportat la ce se întâmplă în prezent în industria audio high-end, acest DAC are un preț care reflectă cu adevărat performanța lui brută.

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat prietenilor mei audiofili care doresc o altfel de abordare a acestui hobby. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Keces Ebravo este un streamer audio digital de înaltă performanță, care are rolul de a transporta datele digitale conținând informație muzicală către  un convertor digital-analogic (DAC). Conexiunea cu DAC-ul se poate face printr-un cablu AES/EBU, un cablu coaxial SPDIF sau un cablu optic TOSlink. Ebravo trebuie să fie conectat la rețea, fie prin cablu Ethernet, fie prin Wi-Fi, pentru a accesa serviciile de streaming și radio pe internet. De asemenea, poate fi conectat la un computer sau un NAS unde poate fi rulat un program server DLNA pentru a reda muzica stocată pe aceste dispozitive.

Design exterior Ebravo

Ebravo este disponibil doar pe culoarea neagră, măsoară 22 x 22 x 7,6 cm și are o greutate de 1 kg. Pe față se află un LED care indică starea de standby. Lângă acesta se află butonul pentru a activa sau dezactiva dispozitivul din standby. Selectorul de intrare permite alegerea între rețea sau Bluetooth. De asemenea, există un comutator DIM care dezactivează display-ul.

Pe partea din spate a dispozitivului se află intrarea de 12 volți DC, care poate proveni fie de la o sursă de alimentare standard, fie de la sursa de alimentare P6, așa cum este cazul în aparatului testat de mine. Antena, aflată lângă intrare AC, se ocupă de conexiunile Bluetooth și Wi-Fi. Lângă antenă se află o conexiune USB la care puteți conecta un dispozitiv de stocare (hard disk) care conține muzică. Deasupra intrării USB găsim conexiunea Ethernet. În continuare sunt prezente ieșirile digitale: TOSlink optic, Coaxial SPDIF și AES/EBU.

Design interior Ebravo

În interior se observă trei plăci de circuit: una montată vertical în partea din față, care susține display-ul, una orizontală montată în față și una orizontală montată în spate. Placa situată în față conține un procesor Microchip Technology și un oscilator cu cristale. Un conector multipin leagă această placă de placa de interfață din spate. Aceasta din urmă include intrarea DC, un redresor și alte componente care curăță semnalul de alimentare de 12 volți. Conectorul Ethernet este urmat de un transformator de impuls care izolează galvanic semnalul de rețea, iar Wi-Fi și Bluetooth sunt gestionate de un modul montat suplimentar pe placă.

Partea de pe placa din spate care se ocupă de ieșirile digitale utilizează un cip Wolfson WF8805. Semnalele digitale sunt trimise către două transformatoare de impuls produse de Pulse. Acestea au rolul de a asigura separarea galvanică a ieșirilor AES/EBU și SPDIF. Ieșirea TOSlink este deja separată prin design.

Sursa de alimentare P6

Sursa de alimentare P6 are dimensiuni similare cu stremerul Ebravo. P6 cântărește 4 kg și include un LED de alimentare pe față. Pe partea din spate se află un comutator de putere integrat cu un suport pentru siguranță și un conector IEC pentru alimentarea la rețea. P6 dispune de două ieșiri DC, fiecare capabilă să livreze 3A. Ieșirea 2 este comutabilă la 12, 15, 19 sau 24 volți DC, iar Ieșirea 1 poate fi setată la 5, 7, 9 sau 12 volți DC. P6 oferă posibilitatea de a alimenta Ebravo și alte dispozitive simultan. Două cabluri de alimentare DC sunt incluse, unul cu conector de 5.5/2.1 și celălalt cu 5.5/2.5. Sursa de alimentare P6 este conectată folosind un cablu DC. Pe partea din spate a sursei de alimentare P6 se află o placă mică de circuit care se conectează la modulul de intrare pentru alimentare, siguranță și comutator. În fața acestei plăci, găsim o altă placă mică care conține selectorul de voltaj, care poate fi reglat din partea inferioară a unității. Selectorul permite alegerea între două intervale de tensiune: 110-120V sau 220-240V, în funcție de standardele de alimentare ale regiunii.

Transformatorul toroidal din interiorul P6 reduce tensiunea la două niveluri inferioare, care sunt apoi conectate la placa principală. Aici, găsim două circuite de alimentare separate, fiecare echipat cu condensatori de 10.000µF, pentru a asigura o alimentare curată și stabilă a dispozitivelor conectate. Pe partea dreaptă a plăcii principale sunt montate două seturi de regulatoare de voltaj. Acestea sunt amplasate pe o placă groasă de aluminiu, ce funcționează ca un sistem de răcire, pentru a preveni supraîncălzirea componentelor. În apropierea ieșirilor DC, sunt montate două grupuri de patru potențiometre reglabili, care permit ajustarea precisă a tensiunii de ieșire pentru fiecare canal. Aceste componente contribuie la menținerea unei performanțe stabile și fiabile a sursei de alimentare.

Aplicație 4Stream

Partea de control a streamerului se realizează folosind aplicația 4Strem pe care o descărcați de pe site-ul producătorului. Aplicația este intuitivă și ușor de folosit.

Ebravo este compatibil PCM până la o rata de eșantionare de 24 biți / 192 kHz.

Sistem de teste

Am testat Ebravo în următorul sistem: Ebravo (streamer audio), Yamaha CDS3000 (SACD / DAC), Luxman L507Z (amplificator integrat), Marten Django XL (boxe audio), cabluri boxe și cabluri curent DIY OFC Mundorf ShieldFlex.

Te poate interesa:

Muzică de test:

Verdi / Messa da Requiem / Dies irae / Rex tremendae

Scena sonoră s-a cuagulat într-un mod ciudat de confortabil, ca și cum m-aș fi trezit într-o sală de concert cozy, unde totul e aproape de mine și nimic nu scapă de atenția mea. E ca și cum ai avea o relație de lungă durată cu muzica, unde fiecare notă se apropie de tine, te mângâie și îți șoptește în ureche toate secretele. Spațiul nu era prezentat foarte larg, dar am primit o atmosferă intimă, de în stilul “hai să ne adunăm toți într-o cameră mică și să cântăm împreună”. Corul și soliștii sunt atât de aproape, încât ai senzația că simți respirația lor. Vocea sopranei? Oh, wow! Este o mică bombă de energie care iese în față, ca o super-eroină a muzicii, cu o forță vocală de invidiat. Da, poate că azi vocea ei e un pic mai “up front”, dar e exact ce trebuie pentru a te face să te simți ca și cum ai fi în prima linie a unei mari performanțe.

Michel Portal: Dolphy / Dockings

Știți momentul acela când basul electric, clarinetul, trompeta și percuția se înțeleg așa de bine încât parcă fac un duet (sau mai bine zis, un cuartet) perfect, fără să-și calcă pe picioare? Ei bine, asta a fost experiența mea. Basul electric și percuția au respirat o energie vivace care a acaparat spațiul camerei tare și clar, cu o prezență care te făcea să simți fiecare notă ca pe o “lovitură de ciocan pneumatic”, în timp ce clarinetul se mișca agil, ca un dansator pe vârful degetelor, iar trompeta se simte cu un zvon triumfător, ca un îndemn la “miscă-ți fundul din fotoliul tău” A fost un dans al sunetului. Clarinetul cu energia lui vibrantă a adus un contrast perfect cu adâncimea gravă a basului electric, iar trompeta a adăugat un strop de strălucire, un “soare sonor” ce îți luminează ziua. Împreună, toate aceste instrumente au creat o atmosferă electrizantă, de parcă fiecare dintre ele ar fi avut o poveste de spus, dar fără să se calce pe picioare. Nu am fost doar spectator, am fost parte din acest dialog muzical, fiecare nuanță fiind ca o mică viziune sonoră care te face să îți dorești să asculți muzică toată ziua. Ebravo m-a făcut să simt acest crossover muzical, ca și cum aș fi urmărit o conversație între prieteni buni care se completează perfect.

TesseracT: Natural Disaster / War of Being

Vocea lui Daniel Tompkins? Wow, este ca un vulcan în erupție, dar fără ca lava să ajungă prea aproape de tine. În loc să fie copleșitoare, agresivitatea lui este completată de niște subtilități care o fac să se miște perfect între forța brută și claritatea controlată. Sunetele acelea aspre și distincte, care sunt emblematice pentru heavy rock, vin cu o intensitate care a electrizat instantaneu atmosfera. Tobele au fost ca niște pumni sonori ce lovesc aerul cu rapiditate și precizie, mușcand cu poftă din pereții camerei. Fiecare lovitură este o explozie de energie care te face să te simți ca și cum ai fi direct în mijlocul unei bătălii muzicale, dar fără niciun zgomot inutil – doar o energie concentrată care îți lovește pieptul.

Și apoi, chitara... Ah, chitara! Fiecare riff și acord creat de chitarist sunt atât de clare, de distinse, încât sună ca niște focuri de artificii care explodează pe cerul înstelat în timpul unui concert nocturn. Sunetele corzilor electrice se simt ca o adiere electrică ce sparge aerul, pline de dinamism și textură. Fiecare vibrație de coardă pare să îți zguduie întreaga ființă. Sunetul este brutal, fără ocolișuri, tăios ca sabia unui samurai. Mare grijă să nu vă tăiați dacă luați un Ebravo acasă pentru o sesiune de teste.

Concluzie

Keces Ebravo, împreună cu sursa de alimentare P6, reprezintă o combinație excelentă pentru cei aflați în căutarea unui streamer de muzică cu un preț rezonabil în aceste vremuri. Sursa de alimentare P6 asigură stabilitate și curățenie în livrarea semnalului, iar interfața intuitivă 4Stream vă permite să navigați cu ușurința prin muzica preferată. Indiferent dacă ascultați muzică clasică, jazz, rock sau orice alt gen, acest sistem reușește să ofere o experiență auditivă captivantă, cu o claritate remarcabilă și o separație excelentă a instrumentelor. 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 7 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Acest cest articol este dedicat DAC-ului Canor 2.10, însă, înainte de a vă povesti experiența mea cu acest aparat remarcabil, vreau să vă spun câteva cuvinte despre povestea din spatele brandului Canor Audio, vecinii noștri din Slovacia, pe care nu pot să nu-i privesc cu o anumită admirație și, sincer, cu multă simpatie. Nu doar pentru ce construiesc, ci și pentru cum o fac: cu pasiune, cu seriozitate, cu respect pentru muzică și pentru cei care o iubesc. Canor nu e genul de companie care produce sunete. Ei creează experiențe sonore. Pentru mine, contează enorm acest aspect.

Se spune că cele mai bune povești audio încep cu o chitară. Sau cu un saxofon. Sau cu... șurubelnița. În cazul Canor Audio, toate trei sunt adevărate.

La o cafea imaginară cu Zdeňek Březovják, co-fondatorul și inginerul-șef al companiei, afli că întreaga aventură Canor n-a pornit dintr-un plan de afaceri cinic, ci dintr-o casă plină de muzică și suflet. Tatăl lui a fost muzician și multi-instrumentist, genul de om care știe să cânte la tot ce are corzi, clape sau valve și care, evident, a umplut copilăria lui Zdeňek cu armonii și mult saxofon tenor. Așa că, înainte să înțeleagă ce e un decibel sau o distorsiune armonică de ordin 2, Zdeňek a învățat să simtă muzica. Mai întâi cu vioara, apoi cu saxofonul, iar mai târziu, inevitabil, cu osciloscopul. Fascinația pentru cum se reproduce sunetul l-a dus pe băncile unui liceu tehnic în Vráble, în umbra legendarului Tesla – cel mai mare producător de amplificatoare din fosta Cehoslovacie. Acolo a prins microbul, nu de gripă, ci de amplificare audio.

Primele încercări serioase au fost sub brandul Audiospace, niște monoblocuri de 500W și un preamplificator alimentat cu baterii. Piese rare, cumva pionierat audiofil de garaj. Apoi, destinul a făcut să întâlnească o echipă de pasionați care deja produceau un amplificator pe tuburi, clasicul TP101. Așa s-a născut ceea ce astăzi știm cu toții ca fiind Canor Audio.

De la 3 parteneri și 2 angajați în 2000, la peste 80 de oameni în 2020, Canor a crescut frumos, fără scurtături, fără artificii. Totul făcut “în casă”, cu urechea atentă la fiecare topologie, fiecare bias, fiecare transformator. Că e vorba de lămpi sau tranzistori, un singur lucru e clar: sunetul contează. Emoția contează. Muzica, aceea pe care o simți în piept, nu doar în urechi, este busola după care au mers mereu.

Iar pentru că tuburile de azi nu mai sunt ce-au fost (nu, nu e doar nostalgia vorbind, este realitate), au construit propriul lor sistem de măsurare, numit Aladdin. Un fel de laborator digital în care lămpile sunt alese mai atent decât vinurile într-un restaurant cu stele Michelin. Dacă ajunge într-un amplificator Canor, înseamnă că e una dintre “lămpile miraculoase”. Dacă nu, probabil și-a greșit vocația și trebuia să ajungă într-un toaster.

În plus, au explorat tot: conexiuni ultraliniar clasice, feedback catodic, bias automat, clasa A pură și chiar au trecut granița în lumea solid-state, pentru cei care vor magia Canor fără mentenanța lămpilor. Așa a apărut AI 1.10, amplificatorul tranzistorizat care sună de parcă ar avea o inimă cu “filament”.

Și poate cel mai frumos lucru? Canor încă nu știe ce va urma. Nu există planuri grandioase, ci doar o promisiune sinceră: vom face tot ce putem pentru ca muzica să rămână vie și autentică. Iar dacă ascultați vreunul dintre amplificatoarele lor, veți înțelege exact ce înseamnă asta.

Respect, domnule Březovják. Și mulțumesc că n-ați uitat că sunetul începe întotdeauna cu o poveste bună.

Scurtă istorie Canor Audio (de la pasiune la inovație)

Dacă ai impresia că toți producătorii de amplificatoare pe lămpi spun aceeași poveste cu ”sunet cald și natural”, stai puțin. Canor nu doar că își scrie povestea cu sufletul, dar o și măsoară cu precizie chirurgicală. Și dacă tot vorbim despre măsurători, hai să începem cu Aladdin – un sistem de testare a tuburilor pe care l-au dezvoltat in-house, tocmai pentru că nimic de pe piață nu era suficient de precis pentru standardele lor.

Aladdin nu este doar un echipament de laborator. Este un soi de bibliotecă magică, în care fiecare lampă audio este măsurată, catalogată și comparată după parametri extrem de stricți. Rezultatul? Doar cele mai bune tuburi ajung în amplificatoarele Canor, iar tu auzi doar ce e mai bun.

Te poate interesa:

Topologii clasice, rafinate modern

De-a lungul anilor, Canor a perfecționat mai multe abordări tehnice, dar un fir roșu rămâne constant: căutarea echilibrului între performanță tehnică și plăcere auditivă. Vechile amplificatoarele clasice cu conexiuni ultraliniare, precum TP101 și TP134, ofereau un sunet deschis, aerisit, dar aduceau provocări în alegerea boxelor potrivite (datorită factorului de amortizare mai mic). Pentru mai multă versatilitate, inginerii Canor au trecut la designuri cu feedback catodic și bias automat,  ceea ce se traduce printr-o compatibilitate mult mai mare cu diverse boxe și o stabilitate a sunetului excelentă. Iconicul model AI 1.10, amplificator integrat în clasa A, este chintesența acestei filozofii, cald, detaliat, capabil să facă pereche cu majoritatea difuzoarelor de pe piață.

Dar dacă nu vrei lămpi? Nicio problemă.

Chiar dacă sufletul Canor e alimentat de “filamente înroșite”, brandul nu se ferește de tranzistoare. După ce au simțit „magia” clasei A cu lămpi, au încercat să o traducă în lumea solid-state. Rezultatul din prezent este un amplificator care ofera 50 wați în clasa A, Canor Ai 1.20.  Acesta este un amplificator cu tranzistori în Clasa A, care păstrează caracterul muzical, dar adaugă robustețea și fiabilitatea tranzistorilor.

Este răspunsul pentru cei care iubesc sunetul Canor, dar sunt încă puțin reticenți față de tuburi. Sau, pur și simplu, preferă confortul unei soluții fără dureri de cap. Și ce-i mai frumos e că acum poți allege, nu între bine și rău, ci între două feluri diferite de a te bucura de muzică.

Canor DAC 2.10 – Conversia digitalului într-o experiență emoțională

Într-un peisaj audio dominat de promisiuni digitale și specificații care mai de care mai strălucitoare, Canor DAC 2.10 reușește ceva rar: să fie tehnic impecabil, dar și profund muzical. Este acel tip de DAC care nu încearcă să-ți demonstreze cât de precis este, ci cât de reală poate deveni muzica atunci când tehnologia și arta lucrează împreună.

Inima digitală: ESS Sabre ES9038Q2M

La baza conversiei digitale se află celebrul cip ESS Sabre ES9038Q2M, un standard de referință în zona high-end. Nu este ales la întâmplare. Canor a testat și ascultat mai multe variante înainte de a opta pentru acest model. Dar, și mai important decât alegerea cipului, este modul în care este implementat. Și aici intervine know-how-ul adevărat. Convertorul este alimentat de o sursă liniară, cu transformator toroidal separat, și include regulatoare dedicate pentru fiecare secțiune, pentru un zgomot de fond extrem de redus. Semnalul digital este tratat cu seriozitate: filtrare de înaltă precizie, separare galvanică între intrări, și un reclocker intern care reduce jitterul la valori aproape imposibil de detectat.

Magia analogică: ieșire pe tuburi

Dar ce diferențiază DAC 2.10 de multe alte convertoare digitale este secțiunea de ieșire analogică cu tuburi. Canor a integrat aici un design pe lămpi ce include trioda dublă 6922 (sau echivalentul E88C), operând în clasa A pură – fără compromisuri. Această secțiune adaugă o textură sonoră aparte, un echilibru între microdetaliu și armonici naturale, care transformă orice înregistrare digitală într-o experiență vie. În locul unei prezentări sterile, primești un sunet plin de corp, cu o scenă sonoră largă și adâncă, voci organice și instrumente care respiră.

Pentru puriști, există și opțiunea de ieșirea complet pe tranzistoare, dacă dorești o prezentare mai neutră sau compatibilitate completă cu un lanț audio total solid-state.

Conectivitate

Canor DAC 2.10 include toate intrările esențiale:

• USB-B (cu izolare galvanică)
• AES/EBU
• Coaxial S/PDIF
• Optic Toslink

Toate sunt tratate cu grijă pentru a preveni interferențele și pentru a oferi o bază solidă oricărui semnal digital. USB-ul acceptă PCM până la 32bit/768kHz și DSD512 nativ, cu suport complet pentru driverele moderne și asynchronus transfer.

Design și construcție

În stilul clasic Canor, DAC 2.10 vine într-o carcasă solidă, realizată cu o atenție obsesivă la detalii. Panoul frontal masiv din aluminiu, afișajul minimalist și simplitatea esteticii inspiră încredere, dar și eleganță.

Interiorul este împărțit în zone clar definite: digital, analog, surse de alimentare, fiecare cu trasee optimizate, separare fizică și împământare proprie. Este un DAC construit nu doar să sune bine, ci să reziste, să fie reparabil și să aducă satisfacție pe termen lung.

Sistem de teste

Am testat Canor DAC 2.10  în următorul sistem: MAC Mini & Audirvana (streamer audio), DAC 2.10, Luxman L507Z (amplificator integrat), Marten Django XL (boxe audio), cabluri boxe și cabluri curent DIY OFC Mundorf ShieldFlex, cabluri interconect DIY XLR Neotech argint.

Muzică folosită pentru teste a fost: Tchaikovsky: 1812 Overture, Op. 89 / Herbert von Karajan / Berliner Philharmoniker, Fragile: The Thrill Is Gone / Inside of Me, Sylvan: Trust in Yourself / One to Zero.

Tchaikovsky: 1812 Overture, Op. 89 / Herbert von Karajan / Berliner Philharmoniker

Poate părea un clișeu, dar această uvertură este cel mai bun test pentru un aparat care pretinde că poate reda nu doar muzica, ci intenția, arhitectura și energia unei partituri construită să ofere ascultătorului o imagine grandioasă.

Cu DAC 2.10 în sistem, începi să înțelegi cu adevărat ce înseamnă grandoarea muzicală. Nu trebuie să ridici volumul ca să descoperi detalii. Ele vin către tine cu naturalețea și precizia unei percuții dirijate de mâna titanică a lui Herbert von Karajan. Prima impresie, corul este redată cu o forță controlată, o claritate sculpturală și o coerență emoțională care nu lasă loc de îndoială. Ascult ceva cu adevărat special. Muzicalitatea acestui aparat este, fără nicio exagerare, impresionantă. Începutul opusului nu doar că sună grandios, el este grandios. Nu simți doar forța vocilor din cor, ci și intenția din spatele fiecărui atac, fiecare pauză, fiecare crescendo. Uvertura lui Tchaikovsky este  o furtună ce apare de nicăieri în mijlocul unei zile de vară, năpustindu-se peste natură și oameni, iar DAC 2.10 prezintă totul asemeni unui dirijor care își mișcă bagheta cu o precizie aproape înfricoșătoare.

Pasajele lente se amestecă cu momentele fortissimo, grandoare cu modestia, delicatețea vocilor cu puterea generată de întreaga orchestra, totul într-o unitatea care te înfioară. Atunci când muzica își trage sufletul, și tu o faci. În liniștea aproape totală dintre două fraze, îți auzi propria respirație. Și, pentru o clipă, te întrebi dacă nu cumva îl deranjezi pe cel de lângă tine. Apoi îți amintești: ești singur în cameră. Doar tu, sistemul audio și Dumnezeu. Atât de profundă este senzația de imersivitate, încât pereții camerei dispar, iar în locul lor se naște spațiul vast și respirabil al unei săli de concert, din acelea în care liniștea este atât de densă, încât îți oferă un nou punct de plecare pentru fiecare notă.

Și exact asta face DAC 2.10: sapă adânc în înregistrare și reconstituie acea liniște vie care precede și urmează fiecare sunet. Nu e doar o redare a muzicii, este o reconstrucție acustică a realității.

Fragile: The Thrill Is Gone / Inside of Me

Un jazz distilat până la esență, cu o dinamică ce pare să respire odată cu tine. Vocea nu e doar prezentă, este revelată, proiectată în față ca o confesiune intimă. Percuția? Asemenea unei inimi încordate după o cursă în afara timpului, își face simțită prezența nu doar cu impact, ci cu reverberația unei emoții reale. Pielea tobelor se destramă în fâșii sonore, apoi în firimituri de armonici, creând o imagine tactilă, aproape sculpturală a instrumentului. Flautul și contrabasul apar rar, dar nu întâmplător, devin portaluri sonore, extensii discrete ale sufletului muzicii. Cu DAC 2.10 în lanț, audiția devine o formă de meditație. Asculți... și apoi taci. Pentru că ceea ce se revarsă în cameră nu mai e doar sunet. E o întrebare nerostită. O emoție pură. O amintire uitată.

Sylvan: Trust in Yourself / One to Zero

Nicio evaluare completă a unui DAC nu poate ocoli o probă serioasă de muzică rock. Pentru testul final al Canor DAC 2.10, am ales o piesă de la Sylvan, formație de rock progresiv.

Încă de la primele secunde, se remarcă extensia foarte bună în zona joasă. Frecvențele sub 80 Hz sunt nu doar prezente, ci articulate cu autoritate. Impactul tobei este redat cu suficientă energie mecanică și greutate, încât ai senzația că aerul din cameră se comprimă la fiecare bătaie. Basul electric coboară curat până în zona 50 Hz, o performanță excelentă pentru un DAC în această clasă. Se simte rotund, bine delimitat, fără să devină umflat sau invaziv. În același timp, chitara ritmică și percuția sunt bine conturate, cu transienți preciși și o separație bună între instrumente. Sunetul general este clar și coerent, iar imaginea stereo este bine stabilizată. Fluxul muzical este lin, fără efort, cu o prezentare echilibrată pe toată gama de frecvențe. Vocea masculină alături de cea feminină completează fericit orchestrația acestui cântec invitând ascultătorul să asculte întregul album.

Totuși, analizând cu atenție zona de bas profund si bas (30–250 Hz), se poate percepe o ușoară pierdere de definiție. Nu este vorba de o lipsă de energie, ci de o estompare fină a finalului de notă, acea micro-textură care separă ”sunetul bun” de ”sunetul excepțional”. În contexte mai solicitante din punct de vedere ritmic, această ușoară imprecizie poate afecta focalizarea și articularea în secvențele dense. Pentru majoritatea ascultătorilor, acest aspect va trece complet neobservat, dar pentru o ureche antrenată devine un detaliu de notat. Totuși, acuratețea pe restul spectrului este remarcabilă, cu un echilibru tonal natural și o dinamică generală de clasă high-end.

Ce vă pot spune este că, DAC 2.10 își păstrează comportamentul linear și în fața unui gen muzical complex și solicitant, ceea ce îl transformă într-o soluție solidă chiar și pentru sistemele axate pe genuri mai puțin audiofile.

Concluzie

Canor DAC 2.10 nu este doar un convertor digital–analog. Este o declarație de intenție: aceea că tehnologia, atunci când este pusă în slujba muzicii, poate deveni invizibilă. Nu pentru că nu există, dimpotrivă, e acolo în toată complexitatea ei inginerească, ci pentru că este atât de bine gândită, atât de fluid implementată, încât dispare din calea emoției. 

Fie că ești cufundat într-o simfonie colosală dirijată de Karajan, într-un jazz minimalist care îți șoptește în suflet, sau într-un rock progresiv cu greutate în bas și rafale de percuție, DAC 2.10 își păstrează echilibrul, transparența și integritatea tonală. Sapă adânc în înregistrare, scoate la lumină texturi uitate și microdetalii palpabile, fără să obosească, fără să împingă. Este analitic fără a fi rece, muzical fără a fi moale.

Da, există o ușoară rezervă în zona de bass în contexte dinamice complexe, dar este atât de subtilă încât, în afara unui test concentrat, probabil că nu o vei sesiza. Iar dacă o sesizezi, e clar: te afli deja într-o etapă audiofilă avansată.

În rest, avem de-a face cu un DAC matur, bine construit, elegant în prezentare și convingător în orice gen muzical. Un aparat care nu încearcă să te impresioneze prin “wow”-uri ieftine, ci prin consistență, rafinament și profunzime.

Și poate cel mai important: Canor DAC 2.10 îți amintește că muzica nu e o înșiruire de frecvențe, este o formă de trăire.

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 7 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Trăim vremuri în care poți asculta o simfonie pe YouTube în timp ce îți plimbi câinele. Convenabil? Da. Emoționant? Nici pe departe. Pentru audiofilii care nu se mulțumesc cu ”merge și așa” și vor ca fiecare pasaj muzical să le ridice părul pe ceafă există Ayon Kronos Signature DAC. Acesta poate fi asemeni unui far luminos ce ghidează marinarii audiofili către liniștea plină de promisiuni a țărmului
muzical. Nu e un DAC obișnuit. Nu vine cu lumină albastră și butoane cool. Vine cu suflet, cu etaj de ieșire pe tuburi, convertor japonez AKM, alimentare dual-mono și un sunet asemănător cu al vinilurilor vintage, nu cele noi, cu sunet digital, spun gurele hâtre ale audiofililor experimentați. Hai să-l cunoaștem pe austriac. Are suflet de meloman? Sau este unul din acele aparate cu măsurători incredibile, dar
cu un sunet lipsit de personalitate.

Construcție & Design

Într-o lume dominată de cipuri, circuite integrate și kilometri de trasee pe plăci PCB, Ayon Kronos Signature vine cu o abordare aproape zen: mai puțin înseamnă mai mult. De fapt, în lumea audio high-end, mai puțin înseamnă mai puțină pierdere de informație, mai puțină culoare artificială, și mai multă muzică pură. Etajul de ieșire este construit pe tuburi triode, clasa A, capabil să funcționeze atât în regim single-ended, cât și balansat. Traseul semnalului este redus la esență: scurt, direct, fără artificii, fără feedback negativ, fără etaje de tampon sau circuite de corecție care „ajută” semnalul să ajungă la destinație. Și pentru că tuburile sunt sufletul acestei povești, Ayon a implementat o pornire secvențială pentru a prelungi viața lor.

Inima digitală este formată din cipuri AKM premium, capabile să decodeze PCM până la 768 kHz / 32 biți și DSD până la DSD256. Varianta Signature include un modul DSP dedicat, care permite conversia în timp real a PCM în DSD – perfect pentru puriștii digitalului cu urechi fine. Ieșirea analogică este pur sânge audiofil: circuit complet balansat, clasa A, fără feedback negativ, cu tuburi 6H30 și 5687, plus redresare cu tub GZ30.

Secțiunea de alimentare este tratată cu seriozitatea specifică poporului german, oferind:
- Două transformatoare R-Core independente, unul pentru secțiunea digitală, celălalt pentru cea analogică, fiecare izolat și proiectat pentru
zgomot minim.
- O sursă de alimentare inovatoare, capabilă să răspundă instantaneu la tranzienți – genul de detalii care fac diferența între un „sunet bun” și o experiență live.
- Etape de amplificare cu surse complet izolate, ca să nu existe nicio contaminare între digital și analogic.

- Pentru naturalețe și textura sunetului redresare în etapa analogică se face cu tub GZ30.
- Filtrare liniară cu inductori și alimentare DC reglată cu soft start pentru tuburi, ca să pornească delicat, fără impulsuri brutale.
- Filtru de rețea AC, menit să blocheze toate mizeriile electromagnetice care vin de pe linia de curent. Kronos nu se alimentează cu ce găsește, curăță cu atenție.
- 10 regulatoare de tensiune independente, fiecare dedicat unui stadiu de circuit – pentru stabilitate, liniaritate și o imagine sonoră lipsită de
compromisuri.

Carcasa este fabricată din aluminiu anodizat gros, cu finisaj negru satinat sau cromat, menită să elimine vibrațiile nedorite și să protejeze circuitul de interferențe electromagnetice. Picioarele din aluminiu sunt special concepute pentru absorbția rezonanțelor, iar întreg ansamblul este asamblat manual, ca o bijuterie inginerească.

Conectivitate

Ayon Kronos Signature acoperă o plajă generoasă de intrări digitale: USB, S/PDIF, AES/EBU, BNC, TosLink, I2S și BNC. Ieșirile RCA și XLR sunt disponibile cu un nivel al semnalului având urmatoarele valori 2,6V pentru RCA și 5,2V pentru XLR, iar Kronos poate funcționa și ca preamplificator grație controlului de volum analogic.

Specificații tehnice:
- Conversie: PCM 768kHz/32biti; DSD256
- DAC chips: AKM – full balanced
- Tuburi: 6H30, 5687, GZ30
- Ieșiri: RCA și XLR, 2,6V / 5,2V
- THD: 0,001%
- Frecvență: 20Hz – 50kHz ± 0,3dB
- Dimensiuni: 48 x 39 x 13 cm | Greutate: 15 kg

Sistem de teste

Am testat Ayon Signature DAC  în următorul sistem: MAC Mini & Intona USB & Audirvana (transport & streamer audio), Luxman L507Z (amplificator integrat), Marten Django XL ( boxe audio) , cabluri boxe și cabluri curent DIY OFC Mundorf ShieldFlex, cabluri
interconect DIY XLR Neotech argint.
Muzică folosită pentru teste a fost: Pink Panther / Saxnbass / Markus Philippe, Czardar (live) / Encore! / Caroline Campbell, In the Shape of a Heart / Lives in the Balance / Jackson Browne.

Te poate interesa:

Pink Panther / Saxnbass / Markus Philippe

De la primele acorduri, Ayon s-a prezentat ca un sculptor de sunet, care lucrează nu în pixeli și biți, ci în tonuri timbrale dense și pline de sens. DAC-ul meu obișnuit reda muzica cu o precizie ușor geometrică, aproape matematică. Cu Ayon, acuratețea a fost înlocuită de complexitate, iar claritatea a fost depășită de o bogăție de nuanțe care transformă ascultarea într-un act afectiv, nu doar analitic. Prin DAC-ul Ayon Kronos Signature, contrabasul nu este doar present, este fizic în camera ta. Fiecare atingere a corzilor, fiecare glissando, fiecare vibrație a lemnului se simte în stern, nu doar în ureche. Basul este gras, nu în sensul unei supradozări de frecvențe joase, ci ca o textură sonoră densă, aproape palpabilă. Este energic, cu o pulsație care te prinde din primele secunde și te ține într-o stare de tensiune ritmată, ca o felină care merge pe vârfuri în camera ta. Dar mai presus de toate, este un bas controlat. Nu se varsă peste celelalte frecvențe, nu devine umflat sau difuz, rămâne în matca lui, cu o eleganță ritmică de jazz clasic. Este basul care îți face piciorul să bată ritmul involuntar, dar și care îți oferă detalii despre cum e frecată coarda, despre rezonanța corpului de lemn și despre aerul care vibrează în jurul instrumentistului. În această interpretare, cu doar două instrumente, orice compromis sonor ar fi catastrofal. Dar cu Ayon, balansul
este perfect. Contrabasul oferă tensiunea, groove-ul, umbrelă compoziției, în timp ce saxofonul vine ca o panteră care alunecă printre armonii, ironic, jucăuș, dar și cu o eleganță ucigătoare. DAC-ul nu doar reproduce aceste sunete, le traduce în senzații, în respirații și în intenții muzicale. Cu un alt DAC, poate că ai fi auzit doar două instrumente. Cu Ayon, ai impresia că asculți doi actori într-un film sonor noir, iar basul este naratorul principal.

Czardar (live) / Encore! / Caroline Campbell

În concertul live al Carolinei Campbell, interpretând „Czardas” ca encore, vioara nu este doar un instrument, ci o voce viscerală, cu suflu, intenție și nerv. Este un spectacol al contrastelor: lirism delicat, urmat de pasiuni explozive; pauze tensionate, urmate de cascade de note care se rostogolesc ca o furtună controlată. Prin Ayon Kronos Signature, sunetul viorii nu strigă, nu fascinează printr-un „wow” artificial, ci te seduce prin reținere. Vioara este ușor retrasă în mix, dar cu o prezență palpabilă, ca o flacără care dansează în penumbră. Nu există acea strălucirea digitală agresivă, sclipitoare, care deseori trece drept detaliu. În schimb există finețe. Există aerisire. Există un fir roșu de emoție, țesut în fiecare arc de arcuș. Abordarea Ayon este matură, echilibrată, elegantă, ca un dirijor care știe exact cât de mult să pună în lumină un instrument, fără a umbri orchestra. În interpretarea Carolinei, DAC-ul nu intervine, nu editează, nu amplifică artificial. În schimb, eliberează sunetul, îl lasă să respire, să curgă în toată complexitatea și imperfecțiunea lui live, așa cum doar o înregistrare de concert o poate reda. Ayon păstrează microdetaliile intacte: sunetul respirației înainte de intrarea în pasajul rapid, scârțâitul subtil al coardei care e atinsă mai agresiv, vibrația subtilă a sălii care răspunde la dinamica piesei. Toate acestea sunt prezente, dar niciodată scoase în față în mod nenatural. Am ascultat Czardar în multe sisteme digitale și a sunat ca o piesă demonstrativă: rapidă, spectaculoasă, dar deseori obositoare. Prin Ayon, muzica nu e procesată, este dezvăluită. Este ca o fotografie pe film analog, unde textura, profunzimea și imperfecțiunea devin parte din frumusețe.

In the Shape of a Heart / Lives in the Balance / Jackson Browne.

Pe Jackson Browne l-am descoperit în anii ’90, atunci când unchiul meu mi-a pus în mână un disc de vinil care avea să devină o mică comoară personală. Un album pe care îl păstrez și azi, cu urme fine de ac și povești imprimate nu doar în caneluri, ci și în memorie. Browne are una dintre acele voci care nu se impun, ci te invită la lungi ascultări. DAC-ul Ayon Kronos Signature a demonstrat, din nou, că
nu este doar un intermediar între fișier și boxe, ci un curator de trăiri muzicale. Corzile chitarei au fost redate cu precizia unui ceasornicar audiofil, cu acel atac scurt, bine conturat, care se oprește brusc, fără ecou artificial. Auzi o chitară percutantă, aerisită, ca și cum ai fi în aceeași cameră cu interpretul și nu ar exista niciun fel de ecou. Toba nu este doar un „bum” în fundal. Este un instrument cu corp, cu carne, care umple spațiul într-un mod plăcut, dar neinvaziv. Ayon reușește să-i redea masa materială, fără să o transforme într-un element de presiune sonică pentru camera. Ai senzația unui pilon sonor care dă greutate, fără să apese. Pianul electric, de multe ori redat plat sau strident în sistemele obișnuite, capătă o dualitate fascinantă: vârfuri electrice cu atac, urmate de căderi moi, calde, în care notele se deschid cu o generozitate armonică rar întâlnită. E o combinație între precizie și poezie electrică. Iar peste toate acestea, vocea lui Jackson Browne strălucește cu o naturalitate convingătoare. Nu e amplificată, nu e înfrumusețată digital, ci pur și simplu prezentă, cu un timbru ușor cald, care nu cere atenție, dar o primește instinctiv. Ayon o pune exact unde trebuie: în față, dar nu deasupra, clară, dar nu agresivă, intimă, dar aerisită.

Concluzie

Ayon Kronos Signature nu e genul de aparat care caută să epateze. Nu-ți aruncă în față o dinamică explozivă, nu-ți bombardează urechile cu detalii scoase la microscop, și nu încearcă să demonstreze că e cel mai „digital” dintre DAC-uri. Dimpotrivă, dispare din ecuație, lăsând în locul lui muzica, pur și simplu. Este un convertor pentru cei care știu că măsurătorile precise nu spun toată povestea, pentru cei care recunosc emoția în vibrația unei viori reale, în textura unei voci sincere, sau în ecoul cald al unei tobe lovite cu intenție de face muzică. Este un DAC pentru audiofilii care au trecut de etapa comparațiilor sterile și caută acum esența. Ayon nu prezintă efecte sonice, face muzică. O muzică vie, cu tonuri analogice, cu microdetalii care vin nu ca să impresioneze, ci ca să îmbogățească.

Dacă sunetul digital te-a obosit, dacă simți că lipsește ceva, dar nu știi exact ce, poate e timpul să-ți întâlnești propriul Ayon. S-ar putea să nu-l mai lași niciodată să plece.

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 7 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Introducere

Când am văzut primele imagini cu interiorul aparatului, reacția a fost instantanee: aparatul acesta trebuie ascultat. Din punct de vedere al arhitecturii, Eversolo DAC Z10 poate fi considerat fără mari rezerve state of the art pentru zona lui de preț. În centru tronează clock-ul de referință, poziționat aproape simbolic, ca un împărat în jurul căruia gravitează restul curții. Nu e acolo ca să impresioneze în poze, ci ca să țină lucrurile în frâu cu disciplină de metronom.
De o parte și de alta, dispuse perfect simetric, se află două etaje de conversie D/A independente, în configurație dual-mono, fiecare cu propriul teritoriu, propriile alimentări și trasee bine delimitate. Nu vorbim de „stânga și dreapta” ca simple canale audio, ci de două lumi paralele care nu se ating decât unde trebuie. Este genul de simetrie care nu te face să exclami "wow” la prima vedere, dar care începe să conteze enorm când muzica devine complicată și nervoasă.
Totul este construit în oglindă, cu o rigoare aproape japoneză – lucru deloc întâmplător, având în vedere selecția componentelor. Nu există haos, nu există improvizație, nu există acel sentiment de "merge și așa”. Este un interior care îți spune clar că aparatul a fost gândit să funcționeze coerent, nu doar să bifeze specificații sau să arate bine într-un teardown pe internet.
Mă opresc aici, deși tentația de a intra și mai adânc în detalii este mare. Cei care vor să sape alături de mine sub capotă sunt poftiți în laboratorul Dr. Nebun.
Eversolo DAC-Z10 este genul de aparat care, dacă îl privești superficial, pare “încă un DAC modern cu de toate”. Dacă te oprești aici, pierzi esențialul. Pentru că Z10 nu e interesant printr-un singur lucru spectaculos, ci prin felul în care adună mai multe decizii tehnice într-un ansamblu coerent, dar nu lipsit de compromisuri asumate. Primul lucru care trebuie spus, ca să nu ne încurcăm de la început, este că Z10 nu este un DAC purist. Nu este construit cu obsesia lanțului scurt, nici cu ideea de a elimina orice etapă care “nu e absolut necesară”. Dimpotrivă. Z10 pornește de la premisa că va fi un centru de control: DAC, preamplificator, volum analogic, management de clock, etc. Din momentul în care accepți asta, multe dintre alegerile lui tehnice încep să capete sens.

Te poate interesa: 

Design 

Eversolo DAC-Z10 are o prezență exterioară care inspiră soliditate și rigoare, fără a apela la artificii estetice inutile. Designul este clar orientat spre funcționalitate și ergonomie, cu un stil sobru, modern, care evită teatralitatea și se potrivește firesc într-un sistem audio serios. Carcasa este realizată din aluminiu gros, cu finisaj mat de calitate. Ansamblul transmite imediat senzația de echipament robust, bine construit, mai degrabă profesional decât decorativ. 
Panoul frontal este dominat de display-ul color de dimensiuni generoase (8 inch), clar lizibil de la distanță, care afișează informațiile esențiale fără aglomerare vizuală. În stânga ecranului se află butonul rotativ multifuncțional, folosit pentru navigare și reglaj de volum. Restul comenzilor sunt discrete și bine integrate, fără a încărca inutil fața aparatului. Panoul posterior este organizat logic și aerisit, cu o separare clară între intrări digitale, intrări analogice, ieșiri de linie și conexiunile pentru clock extern. Calitatea asamblării este foarte bună: îmbinări precise, panouri bine aliniate și o senzație generală de disciplină industrială. Z10 nu încearcă să epateze vizual, dar reușește să transmită exact ce este: un aparat serios, bine construit, gândit să funcționeze pe termen lung într-un sistem audio modern.
Ce se ascunde sub capota?

Creier digital

Arhitectura AK4191 + AK4499 este un bun punct de plecare pentru această discuție. Separarea filtrării digitale și a modulatorului delta-sigma într-un cip dedicat, cuplată cu un DAC care se ocupă aproape exclusiv de conversia analogică, este o soluție elegantă pe hârtie. Și, într-o implementare atentă, poate fi foarte performantă. Dar nu este o soluție „gratis”. Între cele două cipuri apare o interfață digitală rapidă, sensibilă la jitter, zgomot și alimentare. Cu alte cuvinte, câștigi flexibilitate, dar plătești cu complexitate.
Din ce se vede în interiorul Z10, Eversolo nu a tratat acest lucru superficial. Layout-ul este dens, modern, foarte controlat. Nu e genul de design “audiofil clasic”, cu spații mari și trasee separate, ci mai degrabă unul de tip industrial, unde controlul se face prin structură, nu prin aer / spațiu.
Discuția despre clocking este inevitabilă și, sincer, adesea exagerată. Z10 bifează toate căsuțele moderne: OCXO, PLL, reclocking intern, suport pentru clock extern. Toate acestea sunt utile, dar niciuna nu este magică. OCXO-ul oferă stabilitate bună, dar nu rezolvă singur sincronizarea cu surse diferite. PLL-ul este necesar, dar vine cu propriile compromisuri. Clock-ul extern poate ajuta sau poate strica, în funcție de ce îi dai. Z10 pare construit pentru a funcționa bine într-o varietate de scenarii reale, nu într-un laborator ideal.

Plămâni digitali

Un capitol unde lucrurile devin mult mai clare este alimentarea. Trei transformatoare toroidale separate nu sunt un artificiu de marketing, ci o declarație de intenție. Separarea canalelor și a domeniului digital reduce interacțiunile nedorite și stabilizează comportamentul sub sarcină. Nu e ceva despre care să scrii poezii, dar fără o alimentare serioasă, tot restul discuției despre DAC-uri și clock-uri ar fi, sincer, teorie goală.

Genunchi digital

Controlul de volum R2R este un alt punct care merită spus clar, fără ambiguități. În Z10, R2R-ul nu este DAC-ul. Este strict control de volum analogic, realizat cu rezistențe de precizie și relee. Soluția este elegantă și logică pentru un aparat care vrea să fie și preamplificator. Păstrează rezoluția DAC-ului și evită compromisurile volumului digital. În același timp, adaugă o etapă suplimentară în lanțul analogic. Nu e un defect, dar nici un cadou gratuit.

Sistem nervos periferic digital

Etapa de conversie curent–tensiune este, probabil, locul unde filozofia Z10 se vede cel mai clar. AK4499 scoate curent, iar etapa de conversie I/V-ul este realizat local, cu op-amp-uri OPA1612. Din punct de vedere inginerește, este o soluție curată. Zgomot mic, distorsiuni extrem de reduse, stabilitate excelentă și rezultate predictibile. Este genul de implementare care arată impecabil pe bancul de măsură. Există însă limite structurale, iar ele nu sunt chiar un secret pentru un pasionat audiofil. O etapă de conversie I/V bazată pe op-amp înseamnă că feedback-ul global ridicat și slew-rate-ul finit tind să netezească variațiile foarte fine ale semnalului, mai ales la niveluri joase, ceea ce poate reduce subtil microdinamica și expresivitatea temporală. Nu este o problemă de corectitudine, ci una de caracter. Sunetul rămâne curat și controlat, dar mai puțin “elastic” comparativ cu o topologie discretă bine implementată.
După etapa de conversie I/V, semnalul trece prin controlul de volum R2R, prin etaje de buffer și prin circuite de rutare. Lanțul este lung, dar coerent cu scopul aparatului. Z10 nu încearcă să pară minimalist. Este un dispozitiv care preferă controlul și funcționalitatea în locul purismului absolut.

Cerebel digital

Arhitectura Eversolo DAC Z10 are și o componente FPGA. Rolul acesteia este preluarea sarcinilor precise și sensibile: managementul fluxurilor digitale, rutarea semnalelor, reclocking-ul intern și coordonarea dintre filtrarea digitală și etajele de conversie. FPGA-ul funcționează ca un dirijor invizibil care decide cum și când fiecare informație ajunge la destinație.
 

Specificații tehnice:
•    Conversie: PCM până la 768 kHz / 32 biți; DSD512
•    DAC chips: AKM AK4191 (digital filter & ΔΣ modulator) + AK4499 (full balanced)
•    Arhitectură: DAC delta-sigma multi-bit, full balanced
•    Clock: OCXO intern; suport clock extern 10 MHz / 25 MHz
•    Intrări digitale: USB-B, Coaxial, Optical, I²S (HDMI)
•    Intrări analogice: RCA, XLR
•    Ieșiri analogice: RCA și XLR
•    Nivel ieșire: RCA 2,0 Vrms | XLR 4,0 Vrms
•    Control volum: Analog R2R cu relee, full balanced
•    Etaj I/V: Op-amp audio de precizie (tip OPA1612)
•    THD+N: < 0,0005%
•    Răspuns în frecvență: 20 Hz – 50 kHz ± 0,3 dB

Cum sună?
Am testat aparatul în următoarea configurație: MAC Mini & Audirvana (transport & streamer audio), Eversolo Z10 (DAC), Luxman L507Z (amplificator integrat), Marten Django XL ( boxe audio) , cabluri boxe și cabluri curent DIY OFC Mundorf ShieldFlex, cabluri interconect DIY XLR Neotech argint.

Muzică folosită pentru teste a fost: Nicholas Payton / Unconditional Love/ Triune; Angela Gheorghiu, Claudio Abbado, Daniela Barcellona / Liber Scriptus / Verdi Requiem; John Williams, London Symphony Orchestra / Duel of the Fates / The Phantom Menace; Counting Crows / Mr. Jones / August And Everything After.

Nicholas Payton / Unconditional Love

Calitățile lui Z10 au ieșit la suprafață aproape instantaneu, fără efort și fără demonstrații forțate. Sunetul a curs firesc către ureche, cu mult aer între instrumente, ca și cum fiecare ar fi avut propriul spațiu de respirație. Nimic înghesuit, nimic presat – doar o scenă care se deschide natural, relaxat.Vocea Esperanzei Spalding a plutit diafan prin cameră, tridimensională, bine conturată, cu acea senzație rară că nu asculți un difuzor, ci o prezență vie. Avea corp, textură și o poziționare stabilă în spațiu, ușor stridentă, fără să fie neapărat artificial de lustruită. Contrabasul a venit cu suficientă consistență și forță de penetrare, bine ancorat în fundația ansamblului. Aș fi preferat, totuși, un plus de elasticitate – acea capacitate de a se întinde timbral spre zona mai întunecată a notelor joase, cu mai multă suculență și o revenire mai vie a basului după atac. Nu a fost cazul. Și totuși, chiar și așa, instrumentul a sunat surprinzător de real, credibil, fără artificii. Percuția și pianul au completat tabloul cu eleganță, legând vocea și contrabasul într-un ansamblu coerent și viu. Nu au ieșit ostentativ în față, dar au umplut camera cu o energie pozitivă, bine dozată, genul de energie care te face să uiți de analiză și să rămâi pur și simplu cu muzica.

Angela Gheorghiu, Claudio Abbado, Daniela Barcellona / Liber Scriptus / Verdi Requiem

Z10 a reușit încă din primele secunde să injecteze muzicii o doză autentică de dramatism, suficient cât să mă tragă fără menajamente în poveste. Vocea Angelei Gheorghiu a apărut din adânc, într-o notă gravă, apăsată de melancolie, ca și cum ar fi fost șoapta unui înger păzitor aflat la capătul drumului, veghind sufletul celui care se pregătește să coboare spre Infern. Orchestra a înconjurat-o imediat, rece și implacabilă, asemenea apelor întunecate ale Stixului, curgând lent, dar cu o forță pe care nu o puteai ignora. Apoi corul s-a strâns treptat, ca o menghină sonoră, o mână uriașă care apasă din ce în ce mai ferm asupra punctului central al scenei. Spațiul s-a contractat, tensiunea a crescut, iar aerul din cameră părea să devină mai greu. Bogăția de informație m-a amețit și aproape m-a copleșit. Era genul de densitate sonoră care te face să pierzi pentru o clipă contactul cu realitatea și să rămâi suspendat între fascinație și abandon. Aș fi fost la un pas de extazul muzical dacă ultima notă izvorâtă din vocea artistei nu ar fi rămas rece, ca o promisiune neterminată, și dacă imaginea tridimensională s-ar fi desfășurat cu mai mult curaj, mult dincolo de suprafața pereților camerei.

John Williams, London Symphony Orchestra / Duel of the Fates / The Phantom Menace

Pentru „Duel of the Fates”, în interpretarea lui John Williams alături de London Symphony Orchestra, Eversolo Z10 intră pe un teritoriu unde nu mai e loc de politețe sonoră. Aici muzica nu se cere doar redată corect, ci susținută dramaturgic, cu nerv, masă și coerență orchestrală. Încă din primele lovituri orchestrale, Z10 reușește să fixeze gravitatea ritualică a piesei. Corul apare compact, bine stratificat, nu ca o perdea difuză de voci, ci ca un organism unitar, cu greutate și direcție. Atacul este ferm, aproape solemn, iar articularea silabelor are claritate fără să devină agresivă. Nu e un cor „spectaculos” prin strălucire artificială, ci unul sobru, întunecat, amenințător, exact așa cum cere partitura. Orchestra simfonică este redată cu o separație corectă a grupurilor instrumentale. Coardele au tensiune și coeziune, suflătorii intră cu autoritate, iar percuția punctează dramatic fără a rupe echilibrul ansamblului. Z10 păstrează controlul chiar și în pasajele cele mai aglomerate, unde dinamica mare și densitatea informațională pot transforma ușor muzica într-o masă sonoră confuză. Aici, lucrurile rămân lizibile, iar arhitectura piesei este ușor de urmărit.
Există însă și o limită subtilă, care se face simțită tocmai într-o astfel de lucrare. În momentele de climax absolut, când orchestra și corul ar trebui să se desprindă complet de planul fizic al camerei, scena rămâne ușor ancorată între pereți. Profunzimea este bună, ordinea este impecabilă, dar expansiunea tridimensională nu ajunge la acel nivel aproape halucinant pe care îl pot oferi DAC-uri cu o etapă analogică mai liberă, mai “aerisită”.

Counting Crows / Mr. Jones / August And Everything After.

Îmi amintesc clar că am ascultat „August and Everything After” prima dată prin ’95–’96 – nu mai știu exact anul, dar știu sigur starea. Perioada MTV, nopți lungi, muzică lăsată să curgă fără grabă și sentimentul acela difuz că totul e încă posibil. Este genul de album care nu îți amintește doar de melodii, ci de o vârstă. Mr. Jones, redată prin Eversolo Z10, muzica nu a încercat să pară mai mult decât este. Și asta a fost, paradoxal, unul dintre marile ei atuuri. Piesa a sunat frumos, plăcut, fără excese, cu o naturalețe care nu cere atenție, ci o primește. Vocea lui Adam Duritz a fost reprodusă cald, ușor melancolic, cu acea fragilitate controlată care definește atât de bine spiritul anilor ’90. Nu a fost adusă ostentativ în față, nu a fost împinsă artificial spre microdetaliu, ci a stat exact acolo unde trebuie: în centrul poveștii, relaxată, familiară, aproape confesivă. Chitara acustică a curs lejer, cu un atac blând și un decay natural, fără ascuțimi inutile. Basul a fost corect conturat, mai degrabă discret decât spectaculos, susținând piesa fără să îi schimbe caracterul. Percuția a rămas aerisită, cu un groove calm, lipsit de orice urmă de agresivitate sau hipertrofie dinamică.
Z10 nu a încercat să „modernizeze” piesa și nici să o împingă spre un sound mai mare decât viața. A ales să o lase să fie ceea ce este: o melodie emblematică pentru o generație, redată coerent, echilibrat și lipsit de artificii. Exact genul de prezentare care nu te face să analizezi sunetul, ci să te trezești, fără să îți dai seama, că fredonezi refrenul.

Concluzie

Mi-a plăcut Eversolo Z10 tocmai pentru că, ascultându-l suficient de mult, i-am înțeles limitele. Și odată înțelese, au încetat să mai fie frustrante și au devenit explicabile. Z10 nu promite imposibilul și nu încearcă să joace rolul unui DAC absolut, capabil să rupă pereții camerei și să rescrie legile fizicii. În schimb, își asumă foarte clar identitatea: un aparat modern, bine gândit, care preferă controlul, coerența și echilibrul în locul exuberanței nefiltrate.
Este un DAC care știe când să se retragă un pas în spate și să lase muzica să curgă, chiar dacă, uneori, ți-ai dori un strop în plus de elasticitate, de abandon, de expansiune tridimensională fără plasă de siguranță. Dar exact această reținere îl face previzibil, stabil și ușor de integrat într-un sistem serios. Z10 nu te seduce prin trucuri rapide, ci te câștigă prin consecvență.
Nu este pentru cei care caută extaz instantaneu sau dramatism dus la limită, ci pentru cei care apreciază un sunet disciplinat, care încearcă să spună o poveste coerentă de la început până la sfârșit. Iar pentru mine, paradoxal, tocmai această onestitate tehnică și sonoră l-a făcut un aparat interesant.
 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 20 ani. Între 2010 și 2013 am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând sute de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. Acum 8 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de atunci continui să scriu când am ocazia să întâlnesc produse remarcabile. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.