Accuphase DP-750 MDSD este un player CD și SACD , dar il puteți utiliza si ca un convertor D / A prin intrarea USB folosind o sursa digitala externa. Aparatul ofera suport pentru orice format audio digital (cu excepția MQA), dar poate fi folosit si ca transport CD / SACD legat la un convertor D / A extern.

Prezentare

Infatisarea exterioara a playerului Accuphase DP 750 te duce cu gandul la aparatele HiFi din anii ’70. Privit de aproape, te poti gandi ca aparatul a fost trimis prin timp,  printr-o gaura de vierme,  de un savant japonez genial si putin nebun. Un aspect clasic, prin urmare nimic modern, ar fi probabil concluzia tuturor celor care nu cunosc putina istorie HiFi. Cu toate acestea, povestea este chiar invers.
Accuphase a pastrat in esenta acest aspect retro din anii '70 pana in prezent, insa manopera depaseste cu mult standardele moderne de productie . Cu alte cuvinte, manopera este la cel mai inalt nivel posibil. Fiecare parte este lucrata perfect, nu exista abateri, incertitudini estetice. Pentru un fan HiFi, DP 750 este in primul rand o superba si valoroasa piesa de colectie. HiFi-ul la acest nivel este similar cu ce se intampla in universul colectionarilor de arta sau de masini speciale. Colectionarul de arta strange tablouri, sculpturi, lucrate de artisti celebri, pasionatul de masini colectioneaza modele extraordinare clasice sau chiar contemporane, iar pasionatul HiFi cumpara aparate care definesc istoria acestei industrii.

La exterior aparatul este invelit intr-o carcasa de lemn ce acopera partea lui superioara si cele doua laterale. Nu este o bucata de lemn oarecare, se observa cu usurinta maiestria cu care lemnul a fost lucrat. Lemnul este lustruit si lacuit dincolo de obsesia perfectiunii. La final lemnul arata ca o bucata de sticla compacta, stralucitoare, fina, perfecta, o adevarata opera de arta. Ganditi-va pentru o secunda la maiestria unei sculpturi de Brancusi, la una din pasarile lui abstracte. Intri intr-un muzeu si esti intampinat de o asemenea sculptura. Imediat simti ca ramai fara rasuflare in fata simplitatii aparente, insa dupa  ce iti revii din uluiala si incepi sa cercetezi in amanunt sculptura, realizezi  ca exista o armonie infinita a liniilor, o cutezanta a curbelor nemaivazuta, o indrazneala a ideilor ce definesc geniul in stare pura. Carcasa din lemn a unui DP 750 nu este una din pasarile maiastre ale lui Brancusi, dar va asigur ca pentru industria HiFi-ului aceasta carcasa poate fi considerata, pastrand proportiile, ca fiind o lucrare de arta, un obiect ce va defini istoria. Ca sa puteti intelege incantarea mea in fata acestui aparat  trebuie sa il vedeti si sa  il pipaiti, altfel totul o sa va para exagerat. 
Partea frontala are o culoare aurie – sampaniei si este metalica. In mijloc avem afisajul cu un design retro-vintage pe care este inscriptionata sigla Accuphase. Sub afisaj avem sertarul destinat SACD / CD, in stanga se afla doua butoane, unul cu care cuplam / decuplam aparatul de la reteaua de energie electrica si unul cu care putem alege pistele audio, SACD sau CD. In partea dreapta se gasesc butoanele functionale, play, pause, stop, etc. 
In spatele aparatului, exista 3 iesiri digitale (Accuphase HS-Link, coaxial și optic) care transforma DP-750 MDSD in transport SA-CD / CD pentru un convertor D / A extern. Apoi exista 4 intrari digitale pentru conectarea  unor surse audio externe digitale: Accuphase HS-Link, Coaxial, Optic si USB. Porturile RCA (nebalansate) și XLR (balansate) sunt disponibile ca iesiri analogice.  

Am terminat cu descriere partii exterioare, va propun sa intram in interior. Piesele sunt aranjate ca intr-o sala de operatie. Totul are logica, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Nu trebuie sa fii un expert sau un inginer, un proiectant de dispozitive audio, sau cineva cu cunostinte avansate de electronica pentru a intelege ce se intampla. Designul interior este impartit in 6 sectiuni. Avem circuite analogice, digitale, de alimentare si software, transformatoare si transport. Unele sectiuni sunt separate prin parti metalice pentru a preveni interferentele electromagnetice. Mai mult decat atat, in interiorul carcasei sunt doua transformatoare separate. Unul este pentru alimentarea circuitului analogic, celalalt este pentru alimentarea circuitului digital. Mecanismul de transport CD / SACD cantareste singur 10,5 kg  si este atasat la un bloc de aluminiu de 8 mm. Acesta este cadrul transportului in sine, iar peste acesta este un capac de aluminiu gros, prelucrat la CNC. O astfel de constructie robusta ofera o izolare maxima fata de vibratiile externe. Tava de transport se deplaseaza pe doua sine duble, ceea ce o face incredibil de linistita. Este ceva ce trebuie  sa experimentezi. Accuphase afirma ca au redus zgomotul cu 50% folosind acest tip de mecanism. 

De procesarea semnalului digital se ocupa  opt chipuri ESS Technology ES9028PRO D / A conectate in paralel ce asigura  un nivel de zgomot (noise floor) foarte mic. Pentru partea de procesarea a semnalul DSD inginerii de la Accuphase folosesc o tehnologie proprietara. Dupa cum stiti semnalul DSD genereaza mult zgomot in afara frecventelor audibile, insa compenseaza prin eliminarea filtrelor digitale. In  DP 750 semnalul DSD este trimis direct in convertor, fara sa treaca printr-un proces de conversie DSD – PCM. Asta inseamna ca semnalul DSD ramane in forma sa originala si nu sufera niciun fel de alterare. 
Inchid aceasta scurta prezentare cu informatiile despre greutatea acestui aparat. DP 750 cantareste 28 de kilograme.

Teste

Am testat aparatul folosind urmatorul sistem:
DP 750 – SACD / CD player
Pass Labs Int 150 – amplificator
Focal Electra 1038 Be, Davis Acoustics Olympia 1, GoldenEar Triton One R
Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio

Muzica de test:  Beethoven - Symphony No. 5 / Baremboim / Staatskapelle Berlin (CD),  Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu / Andre Previn / London Symphony Orchestra  (CD),  Miles Davis – Kind of Blue (hybrid SACD /CD),  Accuphase Special Sound Selection 5 (SACD).

Am incepu auditia cu Symphony No. 5. Cu acest aparat incepi sa intelegi ce inseamna rezolutie. Primesti o multime de informatii fara sa fii nevoit sa umbli la butonul de volum.  Dinamica de care este capabil este impresionanta. Inceputul sinfoniei este grandios, maret, cu un prim paragraf  precis, puternic si convingator. Nu exista loc pentru compromisuri, Bethoven a dorit sa inceapa furtunos aceasta lucrare. DP 750 reuseste sa construiasca  aproape perfect iluzia unei sali de concert. In pasajele muzicale lente iti auzi propria respiratie si incepi sa te panichezi. Daca il deranjez pe cel de langa mine? Stiu, pare o prostie, cum ai putea credea asa ceva. Esti la tine acasa si asculti muzica. Totusi, senzatia de imersivitate este senzationala. Nu stiu cat de obisnuiti sunteti cu salile de concerte dedicate muzicii clasice, cu nivelul de zgomot de la care pornesc celelalte sunete. Intr-o asemenea sala te simti imbratisat de aceasta liniste profunda. Dupa ce urechile se obisnuiesc cu mediul, creierul incepe sa distinga in aceasta mare de liniste senzatia subtila a unui zgomot, un fel de vibratie imperceptibila. DP 750 reuseste sa sape atat de mult in informatie incat acest zgomot devine o realitate in camera ta de auditie. 

Fiecare instrument si sunet este perceput ca un moment unic in timp. Muzica este descompusa in note stralucitoare, sunetul curge catre ascultator fluid, omogen, organic, fara efort. Nu lipseste nimic, iar asta face ca auditia sa fie relaxata. Sunt o multime de playere audio care iti arunca in fata informatii, esti asaltat de biti si sunete, insa la final simti ca pe durata auditiei ai fost incordat si a disparut placerea auditiei. DP 750 este la polul opus. 
Am continuat cu Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu.Trebuie sa auziti sunetul pianului din aceasta compozitie tradus de un DP 750. Va promit o experienta sonica exceptionala. Modul in care acest aparat reconstruieste acel moment unic este viu, real, palpabil. Simti degetele artistului atingand  clapele cu delicatete, micile rezonante acustice ale corpului  pianului, aerul ce paraseste cavitatea toracica in momentul respiratiei artistului. Un tot unitar ce pulseaza asemeni unei fiinte eterice o luminescenta muzicala ingereasca. Sunetul orchestrei pastreaza aceeasi nota captivanta, somtuasa. Muzica se revarsa asemeni unei draperii din catifea peste camera, este bogata, texturata, stratificata. O multime de detalii micro si macro dinamice plutesc in spatiul de auditie. Pe ansamblu un sunet organic, tangibil, armonios, plin de informatii ce vor satisface toti parametrii unui iubitor de muzica clasica.
Ascultand acest titlu, cu  DP 750 in rolul de dirijor, am experimentat un sunet apropiat de nirvana, care m-a lansat direct in centrul muzicii si m-a facut sa ma gandesc la frumusetea cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta lume. 

Miles Davis – Kind of Blue
Finetea acestui SACD/CD player este dezarmanta. Usurinta cu care dezvaluie cele mai delicate subtilitati ale unui pasaj muzical, de a dezlantui complexitatile tonale si de a face lumina pe inregistrarile vechi este naucitoare. Trompeta lui Miles atinge inaltimi si culori tonale de a caror existenta eu stiam din auditiile altor sisteme, dar pe care nu le-am auzit niciodata la mine acasa. Mici detalii metalice au fost scoase la suprafata din intunericul zgomotos al benzii de magnetofon pe care au fost inregistrate sesiunile acestui album. Castigul informational si sonic a insemnat cel putin o octava adaugata. Trompeta, saxofonul, au un sunet cu care orice iubitor de jazz este familiarizat,  dar oare va puteti inchipui cum ar fi sa simtiti alama ca avand propriul suflet. Discutia nu este despre un aliaj intre cupru si zinc, ci despre instrumente transformate in fiinte vii, in Miles, Coltrane, etc. 
Sunetul contrabasul pe acest album este discret. Te face sa te gandesti ca exista pe inregistrare pentru ca asa o cereau canoanele jazz-ului in anii ’50. Cu DP 750 basul se simte tonic, nu atat de molesit pe cat il credeam. Nu se schimba complet, sau se transforma intr-o furtuna zgomotoasa, insa se evidentiaza, capata o anumita delicatete, fiecare nota grava are cadenta, ciupiturile corzilor misca aerul cu o viteza sporita. Toate aceste mici detalii sunt esentiale pentru ritmul muzicii si aduc un mai bun echilibru in sunet. 

Accuphase Special Sound Selection 5
Marturisec ca am ascultat acest SACD mai mult din curiozitate. Speram sa gasesc niste inregistrari de referinta in format DSD. Nu s-a intamplat asta. O parte din aceste melodii sunt inregistrari mediocre, cu o dinamica slaba si un sunet subtire. Banalul CD cu Radu Lupu devine o inregistrare de referinta comparat cu Accuphase Special Sound Selection 5. Interesant este ca DP 750 nu a favorizat  colectia de cantece duioase aranjate de departamentul de marketing sa impresioneze urechea. Muzica a sunat asa cum a fost inregistrata, fara sa primeasca imbunatatiri cosmetice. DP 750 a taiat bitii asemeni sabiei unui samurai si a scos in evidenta toate neajunsurile. La final, dezamagirea pricinuita de acest SACD s-a transformat intr-o experienta utila si mai apoi intr-o concluzie. DP 750 este un player SACD / CD / DAC  neutru. Daca faceti parte dintre fanii traditionali ai acestui brand, sper, sa nu va nemultumesc aceasta concluzie empirica. 

Am ascultat DP 750 pe trei perechi de boxe diferite. De fiecare data am observant cum acest player furnizeaza informatii fara sa schimbe caracteul sonic al boxelor. Fiecare boxa a putut sa zburde in voie si sa ofere ce are mai bun, DP 750 multumindu-se sa potenteze calitatea informatiei. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Concluzie

Accuphase DP 750 este un obiect de arta inainte de a fi un player audio multiformat. La acest nivel diferentele dintre tehnologie si arta aproape ca dispar. Pasionatii ajunsi pe acest varf de munte simbolic impartasesc aceeasi obsesie a perfectiunii, fie ca vorbim de un tablou pictat de Edgar Degas, o sculptura a lui Rodin, sau un Accuphase DP 750 Made in Japan.

Pro:
- Constructie interioara ‘state of the art’
- Neutralitate si fluiditate
- Capacitate de a sapa in informatii si a scoate la suprafata amanunte inaccesibile cu alte aparate
- Design exterior 

Contra:
- pretul

Articol scris de Robert Flescan

Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani.  Inca de la inceputuri Davis Acoustics a proiectat si construit propriile componente (difuzoare, bobine, magneti, etc). Toate componentele sunt produse  manual in fabrica din Troyes, Franta. Exista si o exceptie, sarma de cupru (PTFE) folosita pentru cablarea interna. Aceasta este produsa de HiFi Cables & Co, un alt producator de traditie francez. Inginerii Davis Acoustics spun ca acest tip de sarma este foarte important pentru a pastra  energia sunetului specific acestor boxe.
Olympia One Master este o boxa de raft din seria Heritage, eleganta, discreta, cu un design rafinat, potrivita unui spatiu de locuit contemporan. Este disponibila in varianta de culoare cires natural si are urmatoarele dimensiuni  21 cm (L) x 26 cm (P) x 35 cm (H) si o greutate de 8,5 kg. Este o boxa pe doua cai, partea de bas si medii este asigurata  de un difuzor de kevlar de 13 cm, iar inaltele sunt acoperite de un tweeter de matase cu dimensiunea de 28 mm. 
Potrivit inginerilor francezi, Olympia One Master nu este doar un epitet al elegantei, ci si un model cu un sunet de cea mai inalta calitate. Difuzorul 13 KLV5 R are o istorie de 30 ani. In timpul acesta a suferit multe schimbari. Acum este la a-5-a generatie. In acest timp inginerii francezi au invatat sa foloseasca avantajele acestui difuzor impletit din fibre de Kevlar si sa mascheze deficientele emisive neliniare. Tweeterul de 28 mm din matase completeaza difuzorul de Kevlar oferind un sunet neutru, perfect echilibrat. Boxa are un SPL de 90 dB, coboara pana la 47 Hz si poate suporta o putere maxima a amplificarii de 120 W. Producatorul recomanda un amplificator de minim 80 W pentru un sunet coerent.

Date tehnice

Tweeter : cupola matase 28 mm
Difuzor:  con kevlar 13 cm                                                                                                                                                     
Randament : 90 dB
Latime de banda : 47-21000 Hz
Impedanta : 4 ohmi (minim)
Frecventa de taiere : 4000 Hz
Bas reflex:  spate                                                                                                                                                             
Dimensiuni  (L x P x H): 21 x 26 x 35 cm.
Greutate : 8,5 kg

Teste

Am testat boxele pe urmatorul sistem:
Accuphase DP 750  – CD player
Pass Labs Int 150 - amplificator
Olympia One Master – boxe (fara grila de protectie)
Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio

Ascultarea acestor boxe a coincis cu testele audio  ale superbului cdplayer Accuphase DP 750. Am profitat de acest moment si am oferit acestor boxe o sursa audio de top. Muzica de test:  Beethoven - Symphony No. 5 / Baremboim / Staatskapelle Berlin (CD),  Miles Davis – Kind of Blue (hybrid SACD /CD),  Dire Straits – Communiqué (CD).

Beethoven - Symphony No. 5

Fara sa fie niste boxe mari sunetul oferit este substantial. Sincer, am fost putin contrariat de acest amanunt. Spatiul meu de auditie este unul generos. Camera are o latime de 4,65 m si o lungime de 10 metri, iar boxele au fost pozitionate la o distanta de 2 metri fata de peretele din spate si peste 1 metru fata de peretii laterali. In mod normal te astepti ca sunetul unor boxe atat de mici sa isi piarda consistenta si energia intr-un asemenea spatiu. Nu s-a intamplat acest lucru. Adevarat, sunetul nu a avut amploarea si dinamica unei boxe ca Focal Electra 1038 Be sau GoldenEar Triton One , dar a reusit sa pastreze o buna parte din ingredientele acestuia. In cei 15 ani de pasiune audiofila am avut ocazia sa ascult multe sisteme audio stereo cu boxe mari care esuau in a oferi o imagine convingatoare pe muzica clasica. Sunetul unei orchestre mari este greu de redat de un sistem audio cu intreaga grandoare  dinamica, asa ca nu ar trebui sa ne mire aceasta situatie. Pe ansamblu sunetul a fost neutru, bogat  si precis. Constructia orchestrei insa a avut de suferit, parca as fi dorit o scena mai mare si bogata. Muzical nu am ce sa reprosez acestor boxe. Muzica a invaluit camera cu o tandrete incredibila, instrumentele cu coarde au curs suav catre urechi, detaliile timbrale ale fiecarui instrument au fost corect definite si au oferit un echilibru consistent interpretarii artistice. Pasajele dinamice cu instrumente de suflat din alama, sau chiar cele in care corzile contrabasului sunt evidentiate, au fost redate cu un curaj extraordinar de micutele boxe. Oboiul, viorile, flautul, ciupituri delicate ale corzilor cu micile lor bucati de partitura, au fost evidentiate si nu s-au pierdut in zgomotul muzical de ansamblu. Acest echilibru intre cele mai mici valori audibile si cele maxime mi s-a parut a fi una din calitatile cele mai importante pe aceasta inregistrare.

Miles Davis – Kind of Blue

Pe aceasta inregistrare sunetul trompetei lui Miles este oarecum evidentiat. Cu boxele Olympia One Master trompeta este prezentata delicat, fara sa fie aruncata catre urechea ascultatorului. Restul instrumentelor se strang intr-o imbratisare generoasa in jurul sunetului de trompeta asemeni coconului unui fluture. Asculti muzica si te minunezi de profunzimea creativitatii lui Miles Davis. Detaliile micutului grup de acompaniament au fost bine pastrate. Spatiul studioului este bine proportionat, exista aer intre instrumente, nu ai senzatia ca instrumentele au fost ingramadite intr-un metru patrat. Muzica este directa, placuta, autoritara. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Dire Straits – Communiqué

Muzica Dire Straits a umplut camera fara ca in primele secunde sa simt ca exista o diferenta majora intre Olympia One Master si boxele Focal Electra 1038 Be. Cu trecerea secundelor aceasta senzatia s-a atenuat, totusi trebuie sa remarc energia incredibila a acestor boxe de raft. Tonusul și kick-ul tobei au fost reproduse cu o greutate excelenta si o definitie buna, oferind un spectacol intins pe intreaga scena. Chitara electrica a pastrat tonusul, ritmul tobei, asemeni partenerului unui cuplu ce danseaza sincronizat. Sunetul chitarei a avut energie, a fost jucaus, luminos si uneori distorsionat.  Vocea lui Mark Knopfler am simtit-o intr-un echilibru aproape perfect cu restul instrumentelor, surprinzator de bogata, dar si bine evidentiata, ceea ce este extraordinar pentru un difuzor relativ mic. Ganditi-va ca acest difuzor trebuie sa ofere ascultatorului un balans foarte bun intre frecventele joase si cele medii, sunet de toba vs voce umana in cazul acesta. Olympia One Master reuseste cu brio sa pastreze acest echilibru, fara a favoriza o anumita zona de frecvente.

Concluzie

Olympia One Master inseamna sunet transparent si neutru, cu o imagine stereo stabila, bine definita si cu frecvente joase mai extinse decat va asteptati de la o boxa de aceasta dimensiune. 
Atentie la matching-ul cu restul sistemului! Daca aveti un sistem cu un sunet luminos, Olympia One Master va evidentia aceasta caracteristica pentru ca este o boxa neutra si asta ar putea sa nu va placa.

Pro
Neutralitate & muzicalitate.
Frecvete joase suficient de extinse pentru o boxa de raft.
Lipsa distorsiunilor audibile.
Pretul.

Contra
Au nevoie de un amplificator solid.
Limitari ale imaginii stereo pe muzica clasica.

Articol scris de Robert Flescan

Kristoff este un amplificator in clasa A pura, dezvoltat si construit in Romania de doi pasionati ai HiFi-ului de calitate, cu scopul declarat de a produce acest aparat pe scara industriala. Nita Cristian-Nelu este cel care s-a ocupat de construirea amplificatorului, iar Koszti Andrei Ovidiu este cel care a avut curajul sa investeasca in aceasta idee. Dorinta dezvoltatorilor este sa ofere un amplificator fara compromisuri. Din acest motiv cei doi au ales sa construiasca acest amplificator cu componente de top. Am sa va ofer cateva exemple:

-  PCB 2mm FR4, 105u grosime strat Cu (standard e 35u), gold plated.
-  Conectori gold plated.
-  Conductori  Cu OFC.
-  Cabluri ecranate  Cu OFC Tasker.
-  Bindig post: Charming Music Conductor USA, alama placata cu aur cu cap striat, conector Cupru OFC. 
-  Inputs: RCA Charming Music Conductor USA, Cupru OFC dublu placat cu aur,
finisaj satinat, dielectric teflon.
-  Aliaj lipire Amtech USA, 2% Ag.
-  Rezistori Dale RN, 0,1% toleranta, 25-50 PPM deviatie termica, -60dB zgomot propriu.
-  Capacitori filtraj etaj de putere: custom, executati la comanda.
-  Capacitori surse secundare : Nichicon KA for audio, 105 grade.
-  Tranzistori finali ultima generatie, pentru aplicatii audio high-end, selectionati pentru Hfe si Vbe matching.
-  Tranzistori etaj intrare, VAS si etaj driver selectionati pentru Hfe si Vbe 1% matching.

Descriere 

La exterior amplificatorul arata masiv. Este usor de remarcat datorita dimensiunilor generoase, 44 cm latime  x 21,2 cm inaltime  x 51,1 cm adancime, panoul frontal are 22 cm inaltime, 45 cm latime, 10 mm grosime. Are  o greutate de peste 30 kg, iar asta il face greu de deplasat fara ajutor. La exterior arata ca un bloc compact de stanca neagra. Prin comparatie amplificatorul meu Pass Labs Int 150 si receiverul Marantz SR 7013 arata ca niste amplificatoare cu dimensiuni medii, desi niciunul nu poate fi considerat un pitic in universul HiFi. Carcasa este construita in Italia din aluminiu periat, este neagra si are un aspect ingrijit. Partea frontala are o prezentare spartana, avem un buton argintiu (ON / OFF) pozitionat central, deasupra lui se afla butonul de volum, in stanga intr-un colt este inscriptionat numele modelului, iar undeva in partea superioara exista un mic patratel pe care care apar urmatoarele cuvinte: SMART, Silicone Maximized Audio Restored Technology. In spate avem o singura intrare RCA pentru a conecta o sursa digitala sau analogica si conexiunile stanga / dreapta necesare conectarii boxelor. 
Sobrietatea exteriorului este compensata de interiorul luxuriant. Dupa ce deschidem capacul, usa catre inima lui Kristoff, intelegem ca tocmai am intalnit un lup imbracat in haine de oaie. Iata parametrii tehnici ai acestei bijuterii:

Aplificare:
- Clasa A, biasare 1,55 A pe ramura.
- Puterea maxima la intrarea in clipping: 35 W RMS pe canal in 8 ohmi.
- THD (+ noise): <0.002%  
- Frequency Response: +0, –0.4dB, DC to 40kHz, -3dB / 100 kHz

Alimentare:
- Configuratie FULL DUAL MONO.
- Filtru retea integrat 10 A.
- ON-OFF telecomandat.
- Trafo: 2x500VA construite pe miez de 630VA pentru minimizare fluxului.
- Trafo separat pentru modulul de stand-by /ON-OFF / Remote control.
- Infasurari separate pentru fiecare etaj / sursa de alimentare.
- Inrush Current Protector: cate un modul pentru fiecare trafo, cu o capabilitate de load de 30 A si un delta T de 8 secunde, cu autoalimentare, fara NTC.
- Redresare dubla rapida snuberizata, 64 A pe ramura.
- Reservoir Capacitor pentru rail-ul de putere: 0,792F (792.000uF) per canal, riplu 51 mV la 4 A, triplu filtru Pi CRC.
- Reservoir Capacitor pentru etajul de intrare si VAS :0,5F (500.000uF) per canal, cu shunt activ, riplu 0,00 mV.

Input:
- JFET Buffer Input 1:1 ratio, 100 Kohm impedanta, reduce dependenta de impedance matching cu sursa de intrare.
- Intrare variabila, volum motorizat inteligent (revine la ora 8 la fiecare pornire, pentru prevenirea startarii cu volum ridicat), telecomandat.
- Dezactivarea sunetului si optiune de reducere automata a volumului.

Sistem de test

Am testat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: 
Yamaha CDS 3000 – cd player 
Kristoff – amplificator
GoldenEar Tritone One.R, Focal Electra 1038 Be – boxe
InAkustik Excelence – cablu interconect
Vicol Audio – cablu boxe 

Muzica: Requiem - Verdi, Amused to Death - Roger Waters.

Auditie

Requiem –  Verdi
Rareori am auzit aceasta compozitie interpretata la o asemenea dimensiune. Muzica a avut un caracter tonal perfect. A fost un mix de senzații palpabile, reale, cu un sunet sofisticat si glorios. Muzicalitate a atins zonele fundamentale ale sunetului, a fost lichida, relaxata, si a umplut camera de auditie cu o magie subtila imbracata in imagini spectaculoase si luxuriante. 
Imaginati-va cum in fata voastra se deschide spatiul acustic al unei catedrale maiestoase. Sunteti martori la prima auditie a recviemului in fata unei audiente, in ziua de 22 mai, anul 1874, biserica San Marco. Muzica vibreaza asemeni unei paduri uriase din secolul XVIII, sunetul pluteste deasupra unui abis de liniste. Aveti ocazia sa ascultati cele mai delicate si bine definite texturi corale, cel mai autentic sunet posibil, pentru ca de fapt va aflati chiar in momentul 0. Nimic nu va distrage de la atmosfera maiestoasa in care se desfasora concertul, de la lumina lumanarilor aprinse pentru a oferi solemnitate momentului, de la mirosul puternic de tamaie. Sunteti acolo, sunetul este tactil, are energie, este rapid, acopera toate dimensiunile spatiului de auditie. Din locul in care va aflati puteti sa auziti fiecare detaliu muzical. Mici reverberatii incep sa se auda din pereti. Sunt asemeni unei vibratii subtile ce va gadila urechea. Va simtiti de parca peretii catedralei s-au transformat in sufletele damnate ale celor aflati pe drumul catre infern. Soaptelor lor vin de peste tot, va inconjoara si va cer ajutorul. Sunteti prinsi la granita dintre viata si moarte, speriati dar in acelasi timp fericiti pentru ca sunteti martorii unui asemenea moment. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Roger Waters – Amused to Death
Muzica a fost libera, bogata, tonifianta, plina de dinamism, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Vocea lui Waters a fost incarcata de umbre subtile, intunecata, bogata si texturata. Rareori am auzit-o atat de densa, puternica si reala. Contrastele dinamice au fost asemeni unor explozii solare. Fiecare ton vocal si instrumental a inceput si s-a incheiat intr-o maniera proaspata, ferma, completa. Schimbarile in timbrul vocii lui Waters, sau al cantaretelor care au oferit suport vocal, le-am perceput  de parca as fi folosit un microscop electronic, cu care am putut privi fiecare detaliu multiplicat de o mie de de ori. Chitarile  au sunat extrem de bogat si tactil. Genul de sunet iubit de fanii muzicii rock, energic, agresiv, luminos. ’Rock’n’roll until death’ ar fi expresia potrivita pentru acest sunet.

Concluzie 

Amplificatorul integrat Kristoff  a condus cele doua perechi de boxe folosite in teste cu usurinta si autoritate naturala. Cu acest amplificator am avut ocazia sa aud unele din cele mai realiste timbre si unele dintre cele mai bune voci imaginabile. Sunetul in ansamblu este echilibrat sonic, cu o usoara tendinta catre zona frecventelor medii. Totusi, lipsa de excese este caracteristica care il defineste. Nu este luminos sau intunecat, cald sau uscat, moale sau energic, este pure Kristoff sound. Kristoff reuseste sa creeze o legatura invizibila intre boxe si sursa de muzica, iar acesta este principalul sau atu.

Articol scris de Robert Flescan

Pe bancul de proba HiFi Tech a ajuns un gadget audio ‘all in one’. Numele lui este WAMP 200 si conform paginii de prezentare a celor de la D-Stream Audio este un streamer - amplificator inteligent dedicat audiofililor.
‘Streaming pentru audiofili’ este mesajul cu care te intampina  pagina celor de la D-Stream. Trebuie sa recunosc, este un mesaj indraznet pentru o companie franco-chineza aproape necunoscuta. Cand intri pe pagina online D-Stream observi imediat grija cu care se prezinta, modul simplu si intuitiv cu care incearca sa isi cucereasca publicul tinta. Designul paginii transmite un mesaj direct: tehnologia simplifica viata, renuntati sa va complicati existenta cotidiana, apasati un buton si bucurati-va de placerea delicioasa a muzicii.

Am rasfoit paginile site-ului D-Stream in cautarea de informatii despre companie. Tot ce am gasit au fost 3 fraze scurte. Este o companie inovatoare cu capital  francez si chinez. Aplicatiile software sunt dezvoltate in Franta, iar hardware-ul este fabricat in China. Avantajul unic al D-Stream este combinatia dintre creativitatea, designul francez, si tehnicile de fabricatie eficiente realizate in China. Asta a fost totul.
Dupa cum am spus la inceputul articolului WAMP 200 este un streamer - amplificator inteligent dedicat audiofililor. Decodarea semnalului digital in analogic se face cu ajutorul unui DAC  Burr-Brown. Partea de amplificare este asigurata de o solutie in Clasa D si are o putere de 60 W RMS. Aparatul este dotat cu doua antene Wi-Fi (banda duala), doua intrari auxiliare (optica si analogica) si este compatibil cu principalii furnizori de muzica online. Lista serviciilor de streaming muzical acopera  toate gusturile si preferintele. In aceasta lista gasim Qobuz, Tidal, Spotify, Napster. Pentru a usura folosirea WAMP 200 producatorul ofera o telcomanda cu care puteti actiona direct si rapid aparatul, dar si o aplicatie numita D-Stream Air ce poate fi instalata pe telefon. Aplicatia poate fi gasita pe App Store si Google Play.

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Aparatul are o infatisare exterioara minimalista, fapt care il face usor de integrat in aproape orice spatiu disponibil. Este construit in proportie de 90% din aluminiu curbat. In partea frontala exista o zona plata unde se afla cele 7 taste sensibile la atingere care permit controlul volumului, selectarea modului Wi-Fi si intrarea auxiliara. In partea din spate avem montate cele doua  antene Wi-Fi, conexiunile pentru boxe, conexiunea Ethernet, o intrare optica si o intrare auxiliara Jack 3,5 mm.

Auditie

Am ascultat si evaluat acest gadget audio pe urmatorul sistem:
WAMP 200 – folosit ca streamer si DAC
Focal Electra 1038 Be - boxe 
Vicol Audio – cabluri de boxe
Tidal si Spotify – servicii de muzica online

Nu a fost o evaluare specifica componentelor de top audiofile. Ar fi fost nedrept sa compar acest streamer – amplificator inteligent, aflat in zona entry level a HiFi-ului, cu amplificatorul meu Pass sau cu un alt aparat costand de 10 ori mai mult. Tot ce am facut, a fost sa il leg la boxele Focal Electra 1038 Be si sa ascult muzica folosind Tidal sau Spotify. Timp de 3 zile am ascultat muzica cateva ore pe zi. Artistii care au intrat in lista dedicata auditiei au fost: Natalie Merchant, James Bay, OMD, David Gilmour, Jackson Brown, Steve Hackett.

Sunetul pe ansamblu a fost cuminte, cu o tenta rece, usor digitala. Nu stiu daca senzatia de sunet rece este din cauza incompatibilitatii cu boxele Focal, sau pentru ca acesta este modul de a se exprima sonic al aparatului. Din pacate in timpul in care WAMP 200 a fost la mine, nu am avut niste boxe potrivite. O pereche de boxe usor de condus de un asemenea amplificator, sau poate niste boxe cu un sunet poetic, cu frecventele medii evidentiate, ar fi fost mai potrivite. In cele 3 zile de auditii am ascultat muzica fara ca sunetul sa ma oboseasca. Sunetul a curs bland indiferent de genul  muzical, iar boxele au parut ca se descurca cu puterea livrata la un volum al auditiei de 70 dB. Basul a avut o prezenta decenta, vocile au fost separate de restul instrumentelor, muzica a avut o fluiditate neasteptata pentru un asemenea aparat. Daca nu ar fi existat aceasta tendinta digitala a sunetului, WAMP 200 ar fi fost un adevarat ‘easter egg’  in zona de pret in care se afla.

Concluzie

HiFi-ul  este o ecuatie complexa, cu suficiente necunoscute, iar asta inseamna zile intregi de migrene si intrebari pentru orice pasionat. Alegerea unei componente audio este un asemenea moment. Ce sa aleg? Cum sa aleg? Incerc sa anticipez intrebarile legata de WAMP 200 si va raspund scurt.

Pro:
- ergonomic (streamer + amplificator intr-o singura cutie)
- pretul 
- decodarea semnalului digital in analogic pana la o rata de esantionare de 24 biti @ 192 kHz
- compatibilitatea Qobuz,Tidal, Spotify
- implementarea aplicatiei de telefon 

Contra:
- sunet cu tenta digitala
- lipsa rafinamentului sonic

La final va reamintesc ca orice evaluare a unei componente este pur subiectiva. Din acest motiv va sfatuiesc, sa ascultati cu propriile urechi componenta audio pe care doriti sa o cumparati. 

Este o perioada complicata pentru toata lumea. Suntem obligati sa ne izolam in spatiul sigur al casei din cauza pandemiei starnite de virusul Covid 19. O facem pentru noi dar si pentru ceilalti. Izolarea sociala ne ajuta sa luptam impotriva pandemiei, dar ne ofera si mai mult timp alaturi de familie. Ce facem cu acest timp liber? O parte din acest timp este dedicat momentelor de interactiune sociala in familie, discutiilor la modul general, jocurilor - daca in familie exista copii. O alta parte este dedicata muncii, cititului, gatitului, vizionarii de filme. Spre aceasta ultima activitate am sa incerc sa mut discutia. 

Din fericire pentru noi traim in epoca glorioasa a streamingului. Cu siguranta majoritatea vizionam seara filme/seriale folosind platformele de streaming video, incercand sa ne relaxam si sa uitam de stresul provocat de Covid 19. Exista atat de mult continut de vizionat si avem atat de mult timp liber, incat ar fi pacat sa nu incercam sa imbunatatim calitatea vizionarii. Acasa aveti un televizor SMART cu diagonala mare. Acest lucru va face sa fiti foarte aproape de o experienta cinematografica de calitate. Pentru a imbunatati acest aspect mai aveti nevoie de un soundbar. Imersivitatea unui film este impartita intre imagine si sunet. Calitatea imaginii o aveti, insa sunetul oferit de difuzoarele televizorului nu se ridica la acelasi nivel. Daca doriti sa cresteti gradul de imersivitate aveti nevoie de un soundbar. Acest dispozitiv atasat televizorului printr-o conexiune HDMI ARC o sa imbunatateasca calitatea sunetului atat de mult, incat cu greu o sa va dezlipiti de filmele favorite. Acum este perioada cea mai buna sa testati un soundbar. Timpul a devenit aliatul dumneavoastra. Magazinele de electronice se lupta pentru orice comanda, ofertele sunt extrem de avantajoase si exista posibilitatea de retur in 30 zile.

Eu in ultimile saptamani am profitat de aceasta situatie si am vizionat destul de multe filme. Intr-o seara am vazut unul din filmele seriei Underworld, Awakening,  pe televizorul meu OLED LG C8 @ 65 inch, cu un soundbar Polk Audio MagniFi Max conectat direct la televizor printr-o conexiune HDMI ARC. Acesta este un film de actiune dedicat fanilor filmelor cu vampiri. In acest tip de film efectele sonore sunt o parte esentiala pentru crearea atmosferei. Filmul vizionat fara soundbar se simte de parca ai privi o piesa de teatru din holul de la intrare al cladirii. Daca pornesti soundbarul esti imediat aruncat in primele randuri. Actiunea incepe sa se desfasoare langa tine, sunetul este bogat, imersiv. Exploziile te lovesc in piept cu intreaga putere, coloana sonora iti maximeaza perceptiile senzoriale, te trezesti implicat in actiune fara voia ta. Au existat momente cand parul de pe maini s-a electrizat din cauza emotiilor. Au fost nouazeci minute de placere vizuala si sonica. Un moment de pauza totala in care am uitat de cele trei saptamani de carantina si de nelinistea provocata de Covid 19. 

Dupa vizionarea acestui film am decis sa pastrez conectat permanent acest soundbar. Urmeaza sa petrec o lunga perioada uitandu-ma la filme si daca folosirea unui soundbar ma ajuta sa trec mai usor peste momentele actuale, atunci asta am sa fac.

Intr-o alta zi am vizionat alaturi de fiica mea de sapte ani un documentar despre planeta Pamant. Incercasem si inainte, dar isi pierdea repede interesul. A fost prima data cand fiica mea a ramas lipita de ecran urmarind cu atentie povestea. Dintr-o data documentarul a devenit un mediu real, colorat, misterios. Naratiunea a absorbit-o atat de mult, incat a inceput sa topaie si sa comenteze plina de emotie. Miile de animale filmate in marea migratia africana, norii de furtuna ce se pregatesc sa loveasca savana, sunetele indepartate ale pasarilor aflate in zbor, toate acestea s-au transformat intr-un univers complet si captivant aflat chiar in fata noastra. Am petrecut o seara intreaga in familie privind episoadele acestui documentar.

Inlaturarea obiectiilor

Este foarte posibil sa nu fi observant sunetul teribil al televizorului, pentru ca sunteti obisnuiti sa priviti la televizor in timp ce copiii se joaca in apropierea dumneavoastra, sau televizorul functioneaza ca fond sonor in timp ce gatiti sau discutati cu ceilalti membri ai familiei. Ce ati remarcat cu siguranta este diferenta sonica intre vizionarea unui film la cinema si acasa. De fiecare data cand v-ati intors de la cinematograf, ati simtit ca ceva s-a schimbat in mod substantial. Filmele vizionate acasa au ramasa fara stralucire. Ar fi interesant sa aflam cati dintre voi ati renuntat sa va uitati la filme, pentru ca undeva in inconstient s-a aprins becul rosu al insatisfactiei generate de calitatea sunetului. De aici pana la scuzele de tipul: sunt obosit astazi pentru un film; nu am chef de film, mai bine ne uitam la stiri. Va provoc cu acest articol sa incercati un soundbar. Garantez o schimbare a perceptiei imediata in momentul vizionarii unui film. Nivelul de serotonina (hormonul fericirii) va fi in crestere, iar asta o sa va indeparteze de emisiunele de stiri. Castigul dumneavoastra va fi imediat si am sa va spun de ce. Scapati de stirile negative, iar asta o sa va imbunatateasca starea de spirit. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Detalii tehnice

Televizoarele moderne sunt subtiri. Din acest motiv difuzoarele sunt foarte mici. Urmariti un film 4K / HD cu o imagine superba, dar cu un sunet venit din difuzoare de dimensiuni mici, ca cele de laptop, asezate in spate, care trimit undele sonore catre peretele din spate, nu catre dumneavoastra. In aceste conditii sunetul nu poate fi altfel decat prost.

Mare parte din energia sonica a unui film vine de la bas. Pentru ca acesta sa fie generat este nevoie de un difuzor mare si de o cutie acustica pe masura. Acest lucru este imposibil de realizat de sistemul de sunet al unui televizor modern dotat cu difuzoare mici. Exista o bariera fizica imposibil de trecut, care nu permite generarea undelor joase, a basului. Fizica de liceu, ar spune un prieten al meu.

Un soundbar rezolva problemele mentionate in frazele de mai inainte. Este pozitionat in fata televizorului si trimite sunetul direct catre ascultator, are un difuzor dedicat pentru voce si alte difuzoare dedicate celorlalte sunete. In functie de constructie exista soundbaruri care au si un subwoofer wireless activ, dedicat sunetelor joase.

Conectarea unui soundbar la televizor nu trebuie sa va sperie. Daca aveti un televizor lansat dupa anul 2009, acesta ar trebui sa fie dotat cu o conexiune HDMI ARC. Alegeti un soundbar compatibil cu acest tip de conexiune si cumparati un cablu HDMI. Conectati televizorul folosind cablul HDMI la portul aflat in spatele televizorului si notat HDMI ARC, cu portul HDMI ARC aflat pe soundbar. Gata.

Recomandari soundbar

Prima mea recomandare este un soundbar Polk Audio MagniFi Max . Pe acesta il folosesc in acest moment. Alte recomndari: Sony HT-ZF9, Samsung HW-Q80R, Yamaha MusicCast BAR 400.

Stiu ca in acest moment un soundbar nu este chiar o prioritate. Achizitia unui asemenea dispozitiv nu rezolva problemele cu care ne confruntam in prezent. Din pacate aceasta perioada  a fost prelungita. Urmeaza sa petrecem alte cateva saptamani consemnati in acasa, fara sa avem posibilitatea sa ne intalnim cu prietenii, copiii nostri sa isi vada bunicii, etc. Un soundbar poate functiona ca un element de distragere de la starea de asteptare neputincioasa. Va asezati pe canapea, urechea se agerizeaza imediat din cauza zgomotul pe care antilopele Gnu il fac in timp ce alearga catre rau. In timpul acesta copiii rad fericiti, sunt asezati pe covor in apropierea televizorului si sunt atenti la vibratiile loviturilor de copita pe care le simt puternic, din cauza subwooferului.

Articol scris de Robert Flescan

Acum mai bine de 10 ani, am lucrat o perioada destul de lunga alaturi de unul din dealerii romani cu vechime in aceasta afacere. La un moment, acesta a hotarat sa se mute dintr-o locatie mica in una mai mare. Motivele erau cat se poate de obiective, afacerea crestea si avea nevoie de spatiu. Prima lui actiune dupa mutat a fost amenajarea acustica. Procesul a fost unul lung si plin de probleme complicat de rezolvat. Nu am sa va povestesc intreaga istorie, dar am sa va spun ca timpul petrecut cu amenajarea acustica a 4 camere s-a intins pe o perioada de 11 luni. 

Sunt tare curios care este reactia voastra dupa citirea primelor randuri. De momentul cand ajungeti la cele 11 luni petrecute cu amenajarea acustica profesionala a unui showroom. Ma asez pentru cateva secunde in locul vostru si imi inchipui ca sariti asemeni unui arc de pe scaun si va spuneti usurati: Iata, sunt oameni mai nebuni ca mine. Vreau sa intelegeti, sunetul bun nu este o intamplare. Este nevoie de munca, rabdare, experienta si bani. Am lasat banii la sfarsit intr-un gest de curtoazie fata de portofelele voastre aglomerate. In realitate, pentru a cultiva pasiunea pentru sunet, este nevoie sa investim sume considerate de majoritatea locuitorilor acestei planete ca fiind mari. 

Asa ajungem la unul din argumentele cele mai interesante ale universului HiFi. Cum cheltuim banii? Adica, cum ar trebui sa cheltuim banii castigati atat de greu cand asamblam un sistem stereo de inalta performanta? Care este  cea mai importanta  componenta? Este vorba de boxe? Este amplificatorul? Este sursa, digitala sau analogica? Sunt cablurile? Oricare ar fi raspunsul, exista posibilitatea ca cineva sa spuna ceva de genul, “cea mai importantă componenta a oricarui sistem audio este camera”. Cine credeti ca are dreptate?

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Pe roca aceasta albastra se construiesc o multime de sisteme audio HiFi. Posibilitatile de alegere a echipamentelor sunt aproape nelimitate. Din acest motiv este greu sa gasesti sisteme stereo identice prin casele pasionatilor. Intotdeauna va exista o mica diferenta considerata importanta de fiecare in parte. Poate fi un cablu, mobilierul HiFi, conectorii, etc. Totusi, in ciuda acestei diversitati, toate aceste sisteme au un numitor comun, camera de auditie. Nimeni nu cumpara un sistem audio dedicat auditiilor pe un camp inverzit. 
Camerele pot afecta dramatic calitatea sunetului oricarui sistem. Nodurile de camera, anularile, reflectiile - toate acestea (si multe altele) pot contribui la o experienta cu adevarat magica sau oribila. Din acest motiv este bine sa existe cineva care sa te sfatuiasca. Poate fi dealerul de la care ai cumparat sistemul, sau poate fi un prieten cu o experienta reala HiFi. Pe internet gasim o multime de sfaturi. Cu siguranta acestea sunt utile si pot ajuta, insa nu uitati ca in cele mai multe cazuri acestea sunt ‘intelepciune generala’. Cel mai important este cum aplicam aceste sfaturi in camera noastra, pe sistemul nostru. Cum combinam idei generale cu gusturile noastre particulare si cu situatia reala de acasa. Acusticienii spun: boxele mari nu trebuie inghesuite niciodata in spatii mici; camerele acoperite cu rigips sunt improprii pentru sunet; peretii neregulati pot ucide sunetul. 

Specialistii in acustica ne indeamna sa potrivim sistemul cu camera. Nu exista o alta alegere. Sau poate ca exista. In viata reala nimeni nu cumpara o casa pentru un sistem stereo, sau chiar multicanal. Camera exista. Incepem sa ne gandim la un sistem potrivit ca dimensiune. Sistemul stereo devine piciorul Cenusaresei. Trebuie sa incapa in pantof, in spatiul de auditie. Daca este prea mare, nu reusim sa il introducem in pantof. Daca este prea mic, iese din pantof in timp ce ne deplasam. Ce facem? Renuntam la de gusturile personale. Am o camera mica, dar imi doresc boxe mari. Cum potrivesc o pereche de boxe mari in acest spatiu limitat conform teoriei acustice?

Am sa rasucesc ideea potrivirii sistemului stereo cu spatiul de auditie si am sa va provoc cu o intrebare. Cum ar fi ca spatiul sa fie potrivit cu sistemul? Draga cititorule simt ca urmeaza un blocaj si iti inchipui ca am pierdut firul logic. Oare ce doreste nebunul acesta sa spuna?

Renuntati pentru o secunda la teoriile acustice generale, la logica audio obisnuita.

Avem un sistem stereo asezat in spatiul camerei folosind principii acustice traditionale. Totul este masurat, cuantificat, matematic asezat. Acesta este modelul ideal, cel intalnit la dealeri, expozitii HiFi, prieteni audiofili. Sistemul este potrivit cu camera. Intrebarea mea rasucita va provoaca sa ganditi in afara cutiei plina cu idei traditionale. Sunetul este important, modul in care reusim sa avem un sunet magic la noi acasa, in ciuda faptului ca tavanul  este scund, spatiul de auditie este neregulat, boxele sunt mari. Cautam si gasim solutii ideale pentru sunet in functie de camera. Uitam ca boxele sunt prea mari. In mintea noastra acestea se pot transforma cu usurinta in boxe de raft. Uitam de pozitionarea traditionala a boxelor si gasim varianta potrivita camerei noastre. Maria Sa Sunetul trebuie sa triunfe in ciuda traditiilor audiofile, sau a sfaturilor care reduc sunetul la matematica. Este posibil ca dupa zile, chiar saptamani de munca, boxele sa fie asezate in coltul camerei, pentru ca in acea pozitie sunetul a atins magia cautata. Este posibil sa primiti vizita unui prieten pasionat de HiFi si acesta sa priveasca razand aranjamentul. Asezati-l in scaun si lasati-l sa asculte cel mai bun sunet posibil la voi acasa. Daca vor exista obiectii dupa auditie, intampinati-le cu maturitate. Ar fi pututut sistemul acesta sa sune mai bine intr-o camera mai buna? Probabil, sunt sanse favorabile. Dar asta nu inseamna ca nu poate parea uimitor in camera voastra, asa ‘shitty’ cum este.

Nu renuntati pentru ca aveti o camera proasta, aproape toate sunt. Sunt sanse foarte  mari sa puteti avea un sunet uimitor.
Deci, este camera cea mai importanta componenta?  Nu / Da. Care credeti ca este cea mai importanta componenta?

Va astept cu comentarii. Acestea pot fi facute la finalul articolului in sectiunea comentarii. Accept orice provocare.

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Marantz SR7013  este un receiver multicanal adresat entuziastilor, deoarece vorbim despre un receiver monstru la care pot fi conectate  9 boxe si 2 subwoofere. Pretul este pe masura acestei performante  si il plaseaza in categoria premium. Marantz SR7013 este un receiver  mare. Are o greutate de 14 kg si masoara 44 x 41,1 x 18,5 cm. Din cauza dimensiunii, recomand ca inainte de cumparare  sa gasiti un spatiu suficient de mare in care sa asezati aparatul. Am citit pe net cum ca acest aparat se incalzeste foarte tare si are nevoie de un spatiu ventilat. Receiverul a stat aproape o luna la mine si nu am observant acest fenomen. Se incalzea usor, insa nimic ingrijorator. 

Designul acestui aparat este specific receiverelor moderne, in partea din fata avem doua butoane mari destinate selectarii volumului si al sursei, iar in centru se gaseste afisajul rotund, caracteristic receiverelor Marantz. Sub afisajul rotund se afla o trapa de deschidere, care ascunde toate butoanele si porturile. Este o abordare comuna receiverelor, pentru ca acestea inglobeaza o multime de functii si setari. Cu clapa inchisa, panoul frontal are un aer distins si modern. 

Deschizand trapa din fata, ne trezim in fata unei  multimi de butoane de control, precum si un al doilea ecran de afisare care ofera informatii detaliate comparativ cu ecranul circular superior. Nu cred ca veti folosi des aceste butoane, pentru ca toate comenzile se gasesc pe telecomanda. Puteti sa le considerati ca o varianta de urgenta in cazul in care ati ramas fara baterii la telecomanda.
In partea stanga gasim un grup de patru butoane pentru Pure Direct, MDAX2 audio si funcțiile Audyssey Dynamic EQ si Dynamic Volume. In partea dreapta a ecranului exista butoanele obisnuite de navigare in meniu.
Sub ecran exista o linie subtire cu 11 butoane pentru diverse functii, cum ar fi modurile de sunet, controlul zonei 2, status, HDMI și dimmer. Sub acestea gasim toate porturile frontale care includ o mufa pentru casti, intrarea microfonului pentru calibrarea audio, un port USB pentru conectarea unui hard disk extern, un port HDMI , o intrare video  impreuna cu o intrare stereo analogica, toate conexiunile de baza de care aveti nevoie.

Receiverul poate reda toate tipurile de sunet surround pana la Dolby Atmos si DTS: X, precum si Auro-3D. Inginerii de la Marantz nu s-au oprit la formatele standard, asa ca au inzestrat  aparatul cu tehnologii de mixare a sunetului cum ar fi Dolby Surround și DTS Neural: X care pot prelucra sunetul stereo in sunet audio pe 11 canale si 2 subwoofere. 
Receiverul ofera o putere de 110 W @ 8 ohmi pe toate cele 9 canale si puteti conecta maxim 2 subwoofere . Poate fi configurat in aproape toate variantele posibile, de la surround-ul clasic 5+1 pana la Dolby Atmos 5.2.4.  Entuziastii extremi pot extinde configuratia Dolby Atmos pana la un numar de 11 canale si 2 subwoofere  folosind un amplificator extern pe doua canale. Din cate cunosc eu, configuratia 7.2.4 este maximul pe care il puteti atinge intr-un home cinema. 

Am trait cu SR7013 timp de o luna. Cand a trebuit sa inapoiez bestia celor de la Tehnica Vizuala, am simtit ca nu voi putea sa ma uit la un film cel putin cateva luni. Schimbarea a fost dramatica.  Dupa doua o luna in care sunetul surround  a oferit fiecarei vizionari dramatism si emotie, m-am trezit ca priveam aproape absent chiar si filmele de actiune. Pe ecranul televizorului OLED imaginile se miscau rapid, dinamic, si ar fi trebuit sa ma atraga, insa eu nu ma simteam implicat in actiune.

Am testat Marantz atat pe filme cat si pe muzica folosind ca sursa un cdplayer Yamaha CDS 3000. Sistemul a fost format din urmatoarele componente: 
⦁    OLED TV LG C8 65 inch – televizor SMART UHD
⦁    Dune HD Max – sursa video
⦁    Marantz SR 7013 – amplificator multicanal, compatibil Dolby Atmos, IMAX Enhanced, Alexa Voice, Aurora-3D, AirPlay 2, Alexa Voice, 9+2 canale.
⦁    GoldenEar Super Center XL – boxa centru
⦁    GoldenEar Tritone One. R – boxe frontale  (stanga / dreapta)
⦁    GoldenEar Super Sat 50 – boxe spate  (stanga / dreapta)
⦁    GoldenEar Tritone One. R – subwoofer (pentru partea de bas profund am folosit difuzoarele active din aceste boxe cu rezultate spectaculoase)
⦁    InAkustik – cabluri  

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Teste 

Timp de o luna  am vizionat o multime de filme de la Netflix, HBO GO, folosind conexiunea HDMI ARC cu care este dotat receiverul, dar si cateva concerte folosit  Dune HD Max. In acest articol am sa ma opresc la doua filme de actiune si la unul din concertele mele favorite, Sade: Bring Me Home. 
Marantz s-a descurcat excelent cu boxele GoldenEar, chiar si in momentele in care a trebuit sa conduca sarcini dificile. Coloanele sonore multicanal au fost reproduse impecabil. Gama dinamica excelent prezentata, iar momentele de tranzitie au fost rapide. Puterea instantanee nu pare o problema pentru acest aparat.  

Underworld: Awakening

SR7013 a creat o scena sonora uimitoare in jurul meu. Am simtit ca sunt aruncat chiar in mijlocul actiunii. Separarea sunetelor, efectelor speciale, au fost excelente. Fiecare sunet s-a simtit precis, exact in locul unde a fost gandit. Basul a fost complet si puternic, transformand fiecare intalnire violenta dintre vampiri si varcolaci intr-o experienta reala, palpabil. M-am bucurat cu adevarat de fiecare secunda din acest film.

Pacific Rim

Un film SF in care omenirea foloseste roboti gigantici in lupta cu o specie invadatoare de monstri biologici numiti  kaiju. Efectele sonore sunt gandite sa simuleze senzatia unor fiinte avand inaltimea de cateva sute de metri. Luptele roboti vs monstri sunt incredibile, atat vizual cat si sonic. Camera se misca cu repeziciune in jurul combatantilor, cladiri care se darama in urma loviturilor, oameni alergand ingroziti, zgomotul robotilor in timp ce isi folosesc armele, totul conceput sa te atraga direct in actiune. In jurul tau se creaza o bula imersiva, spectaculoasa, care te aspira direct in centrul actiunii. In timp ce vizionam acest film, m-am trezit in cateva situatii scrutand tavanul dupa robotii aflati undeva la cateva sute metri de mine altitudine. Asa cum va asteptati priveam la un tavan gol, insa senzatia aceasta de realism 3D a fost o adevarata incantare.

Sade: Bring Me Home

Eu folosesc acasa pentru vizionarea concertelor un sistem stereo. In varianta multicanal gradul de imersivitate creste considerabil. Te simti in mijlocul spectatorilor, canti, dansezi, aplauzi  alaturi de ei. Concertul este chiar la tine in casa cu intreaga lui atmosfera si energie, iar asta te face sa te simti FANTASTIC.  

Diana Krall – test stereo

SR7013 este un receiver conceput sa exceleze in primul rand la vizionarea de filme in varianta multicanal, dar eu am testat acest aparat si pe muzica. Am folosit ca sursa un SACD player Yamaha CDS 3000 si am ascultat o inregistrare Diana Krall, Love Scenes, in varianta stereo. Primul lucru simtit a fost caldura sunetului, muzicalitatea lui cu aroma usor dulceaga. Pianul a fost reprodus  fluent. Un atac mai bun ar fi sporit  doza de realism. Toba cu un kick coerent, contrabasul are profunzime, cinele nu sunt niciodata sibilante, iar vocea Dianei este gestionata realist. Sunetul pe ansamblu a fost destul de clar si precis.

Concluzie

Valoare acestui aparat in bani poate actiona ca o frana pentru un comparator mai putin avizat. Daca cumparatorul incearca sa treaca de acest fapt, poate sa descopere un aparat  cu o constructie de calitate, un set de caracteristici si performante de top, si un design exterior placut. 

Pro:
Calitate excelenta a sunetului
9.2 canale cu posibilitatea de extindere la 11.2 
Putere suficienta chiar si in cazul boxelor gurmande
Dolby Atmos, DTS: X și Auro 3D
Compatibil IMAX 
Sunet bun in varianta stereo

Contra:
Pretul

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Pe 23 Aprilie, 2020,  invitam comunitatea audiofila si audio-vintage sa isi spuna parerea despre  importanta camerei de auditie. Am primit zeci de raspunsuri. Majoritatea prin intermediul grupurilor organizate pe Facebook. Reactia voastra imediata a insemnat ca acest subiect este foarte important. Majoritatea considerati camera ca fiind una din componentele importante ale sistemului si va ganditi serios la imbunatatirea acusticii camerei de auditie, asta daca nu ati facut-o deja. 

Pentru cei aflati la inceput de drum cu amenajare acustica, dar si pentru cei care ati demarat acest proces am cateva sfaturi bazate pe experienta mea empirica. Daca va apucati de amenajare acustica a camerei, incercati sa faceti totul cu pasi mici. Stiu, este plin youtube-ul de videouri in care oameni cu experienta explica ce aveti de facut. Din pacate realitatea de acasa este diferita. In acele videouri sunt prezentate situatii generale. Sa considerati ideile de acolo ca fiind un sablon universal valabil ce poate fi aplicat in orice camera, se poate transforma intr-un dezastru. Am sa va ofer cateva exemple pentru a intelege mesajul meu cat se poate de corect. In vizitele mele pe la diferiti amici audiofili am intalnit diferite situatii:
⦁    Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet bun.
⦁    Sistem audio performant,  camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet excelent.
⦁    Sistem audio performant, camera fara tratament acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele plasate la departare de pereti, pozitia de ascultare apropiata de perete, sunet mediocru.
⦁    Sistem audio performant,  camera tratata acustic, acoperita cu diferite obiecte de mobilier, boxele si pozitia de ascultare plasate la departare de pereti, sunet mediocru.

Ma opresc aici cu exemplele. Sper ca au fost suficiente pentru o idee de ansablu.

Am ascultat sisteme cu un sunet bun  in camera fara tratament acustic, dar am ascultat si sisteme cu un sunet mediocru in camera tratata acustic. Toti acesti oameni din exemplele mele cunosteau subiectul ‘acustica’ si au incercat sa imbunatateasca sunetul sistemului in limita posibilitatilor oferite de spatiu. In acest context apare o intrebare legitima. Merita sa intervin acustic asupra camerei? Raspunsul meu este afirmativ, insa nu va pot ascunde ca puteti obtine un sunet bun, poate nu excelent, si fara sa interveniti acustic. Nu este atat de simplu pe cat credeti. Nu este suficient sa aplicati metodele gasite pe net. Inainte este obligatoriu sa invatati ce inseamna sunetul de calitate.

Componenta cea mai importanta intr-un sistem audio sunteti voi. Sunetul final al sistemului este un mix intre preferinta subiectiva pentru un anumit tip de sunet si informatiile sonice asimilate de creierul vostru. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Ce este de facut inainte sa interveniti in acustica camerei?
1.    Mergeti si ascultat o orchestra de muzica clasica in concert de mai multe ori. In Bucuresti sunt doua variante, Ateneul Roman si Sala Radio. Exista si in provincie mici orchestre de muzica clasica.
2.    Mergeti la concerte in aer liber. Cei care ati incercat varianta aceasta in Romania o sa avetii obiectii. De obicei, inginerul de sunet este complet pe langa subiect si are o singura grija, volumul auditie la maxim. Asa este, insa la un asemenea eveniment nu exista pereti, suprafete care sa reflecte sunetul la fel ca in camera voastra. Gasiti un loc bun si urmariti cum curge sunetul catre ureche. 
3.    Daca la voi in oras nu exista orchestra de muzica clasica, nu se tin concerte de muzica, va propun o varianta de avarie. Imprumutati o boxa decenta cu Bluetooth, mergeti intr-un parc, un loc linistit, undeva in afara casei, porniti boxa si ascultati muzica.  Asezati-va la 1,5  m de boxa si fiti atenti la modul in care sunetul soseste in ureche. Ascultati cel putin jumatate de ora. Creierul are nevoie sa invete. Apoi mergeti acasa si repetati experimentul. Rezultatul o sa va uimeasca. Diferenta intre un sunet direct, crud, fara reflexii, si unul cu reflexii este evidenta si pentru o gaina.
4.    Ascultati sisteme audio considerate de referinta la dealer sau prieteni. Nu limitati aceasta experienta la cateva auditii. Sunt putine. Ascultati douazeci de sisteme audio. Cifra este un exemplu numeric,  nu va limitati la acest numar, ascultati cat mai multe sisteme. Invatati din experienta pozitiva a celor care au trecut prin asta, dar si din greselile lor.

Fara un proces de invatare sistematizat sansele de reusita sunt minime. Poate parea ceva simplu, usor de asimilat. Nu este asa. Fara ABC-ul sunetului aveti sanse sa dati gres. Un sistem audio performant, cateva videouri de pe youtube,  nu vor compensa lipsa antrenamentului audio. Este improbabil ca un scolar sa scrie fara sa invete literele. La fel este si cu sunetul. 

Performanta sonica a sistemului depinde de voi in primul rand.

Dupa ce ati incheiat acest proces initiatic sunteti pregatiti pentru ultima voastra aventura audiofila, amenajarea acustica a camerei. Masuratorile nu va vor spune tot ceea ce este necesar, pentru ca voi construiti o camera de auditii, nu o camera de inregistrari. O camera de auditii buna este o combinatie intre masuratori si ureche, un echilibru intre raspunsul in frecventa si modul in care creierul este obisnuit sa perceapa sunetul. Sunetul final se 'acordeaza' la ureche, asemeni unui instrument. In cazul spatiilor dedicate auditiilor, camera poate fi asemanata cu cutia / corpul de rezonanta al unui instrument. Finetea executiei, atingerea voastra, face diferenta intre o camera buna si una mediocra. Este la fel ca la maestrii lutieri. Exista cativa de top, cu viori extraordinare (Stradivarius, Guarneri, Amati) si restul mesterilor lutieri.

Garanteaza o camera amenajata acustic un sunet de calitate? Partial. Camera potenteaza sunetul, insa nu poate corecta perceptia ascultatorului, sau nepotrivirea tonala dintre electronice si boxe.

Atunci care este cea mai importanta componenta daca camera nu este o garantie? Omul, cel care construieste sistemul in ansamblul lui, este cea mai importanta componenta.  

Va astept cu comentarii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. 

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Ideea acestui articol a pornit de la un subiect lansat pe Facebook in care se discuta despre intensitatea sonora la care ascultam muzica acasa. In opinia mea o discutie despre un asemenea subiect presupune cunostinte minime despre loudness, compresie dinamica, noise floor (zgomot de fundal), gama dinamica. Urmarind si intervenind in discutie am avut senzatia ca nu toata lumea este familiarizata cu acesti termeni. In articol am sa explic intr-o varianta succinta acesti termeni si am sa va invat cum puteti calcula dinamica sunetului muzical in timpul unei auditii private. 

Loudness
In acustica intensitatea zgomotului este perceptia subiectiva a presiunii sonore . Pe intelesul tuturor, loudness-ul este modul in care creierul ordoneaza sunetele pe o scara care incepe de la sunetul cu cea mai mica intensitate (sunet silentios) si se termina cu sunetul avand intensitatea cea mai mare (senzatia de sunet tare).

Loudness war
Se refera la tendinta cresterii nivelului, intensitatii audio in inregistrarile muzicale, folosind in mod intentionat un proces numit compresie dinamica. Intensitatea poate fi crescuta prin mai multe tehnici de procesare a semnalului  precum compresia si egalizarea dinamica. Inginerii pot aplica un raport din ce in ce mai ridicat de compresie la o inregistrare, pana cand aceasta atinge constant varfuri ale amplitudinii maxime. In limbaj informal, fraza de mai inainte inseamna ca intensitatea semnalului este crescuta artificial catre o valoare a sunetului care se aude constant tare. 
Compresia dinamica nu se reduce doar la cresterea intensitatii semnalului pentru a oferi senzatia unui sunet puternic asa cum ati putea crede. Poate fi folosita in mastering si ca metoda pentru reducerea volumului unor instrumente cu sunete puternice (toba) sau amplificarea sunetelor unor instrumente a caror sunet are o intensitate sonora scazuta (flaut). Folosind acest proces un inginer de master echilibreaza dinamic sunetul instrumentelor si ofera posibilitatea ascultatorului sa auda fara efort intregul spectru sonor.

Zgomot de fundal - datorat inregistrarii
Zgomotul de fundal este in general zgomotul detectat într-un fisier muzical si care nu contine informatii utile. Acest zgomot este, de obicei, cel mai bine detectat atunci cand nu există niciun alt semnal audio. Cand vine vorba de zgomot de fundal, cu cat zgomotul de fundal este mai mic, cu atat mai bine. Dar nu va faceti griji, aceasta este o problema obisnuita in audio, fie ca vorbim de inregistrari digitale sau analogice. Aproape orice poate genera zgomot de fundal in timpul unei inregistrari audio, camera unde s-a facut inregistrarea, un calculator, miscare instrumentistilor in timp ce canta, microfoanele cu care se capteaza sunetul, aparatele cu care se proceseaza sunetul in studioul de inregistrare, prelucrarea digitala a inregistrarii. 

Zgomot de fundal - datorat conditiilor de acasa
Acasa, in timpul auditiilor muzicale, zgomotul de fundal isi face din nou aparitia. Acesta este generat de sistemul audio folosit pentru ascultat muzica si de zgomotul mediului inconjurator. 
Sistemul audio genereaza zgomot de fundal. Acesta se masoara in decibeli si poarta numele de SNR (raport semnal zgomot). SNR este definit ca fiind un raport intre puterea semnalului si zgomotul de fundal generat de aparate, sistem audio. Zgomotul mediului inconjurator este compus din zgomotul camerei de auditie (respiratie, miscarea noastra prin camera, alte surse de zgomot) si zgomotul de ansamblu al orasului, spatiului unde locuim.

In concluzie, cand ascultam muzica acasa, dinamica sunetului util receptionat de creier are ca punct de plecare zgomotul de fundal. Am sa notez cu 0 aceasta valoare pentru a usura demonstratia, pentru ca de aici incepe creierul sa distinga sunetele muzicale. In realitate zgomotul de fundal al unei camere depaseste 30 dB. Asta in cazul camerelor linistite. O camera normala are valori apropiate de 40 dB. Dupa cum puteti observa zgomotul de fundal actioneaza ca un limitator al intervalului dinamic.  

Gama dinamica
In audio, gama dinamica descrie raportul dintre amplitudinea celui mai puternic semnal nedistorsionat si zgomotul de fundal. Domeniul dinamic este reprezentat de raportul semnal-zgomot (SNR), de semnalul cel mai puternic posibil pentru un sistem audio.
In muzica, gama dinamica descrie diferenta dintre cel mai linistit sunet si cel mai puternic sunet al unui instrument, al unei parti sau al unei piese de muzica. Pentru a va exemplifica acest lucru, am sa va spun ca gama dinamica muzicala asa cum este perceputa in mod normal intr-o sala de concerte nu depaseste 80 dB, iar vorbirea umana este perceputa in mod normal pe o gama de aproximativ 40 dB.

Atentie! Nu confundati gama dinamica asa cum este utilizata in audio cu gama dinamica muzicala. Sunt chestiuni diferite chiar daca par asemanatoare.

Cu aceste clarificari terminate, am sa revin la subiectul pe care il propun in acest articol: gama dinamica a sunetului muzical perceput in timpul unei auditii casnice. Cum aflam valoarea gamei dinamice muzicale perceputa in timpul unei auditiii casnice?

1.
Masuram noise floor-ul camerei in pozitia de ascultare. Pentru realizarea acestei masuratori avem nevoie de un soft specializat, un telefon sau un PC si un microfon. Echipati cu cele necesare trecem la masuratori. Prima data masuram noise floor-ul camerei de auditie. Camera mea de auditie are noise floor-ul minim de 30 dB. In cazul unei auditii muzicale tot ce se aude peste aceasta valoare este sunet util, sunet ce poate fi receptionat de urechi si tradus de creier ca fiind muzica. Diferenta intre noise floor-ul camerei si sunetul cu intensitatea cea mai mare reprezinta dinamica muzicala a auditiei. Valoarea aceasta nu poate fi considerata ca fiind absoluta (corecta pana la perfectiune), pentru ca rezultatul este influentat de camera si aparatul de masura. Chiar si in aceasta varianta ne putem face o idee despre dinamica auditiei. 

imaginea 1

2.
Alegem o inregistrare muzicala si masuram gama dinamica. Pentru acest articol am ales o inregistrare de muzica clasica. Intuiam ca dinamica acesteia va fi foarte buna. Masuratorile arata ca in imaginea 1. Observati cum valorile dinamice pornesc din imediata apropiere a punctului de intensitate minima sonora la o valoare de 30.5 dB, 30 dB este valoare zgomotului de fond in cazul camerei mele, si se opresc la o valoare a intensitatii sonore maxime de 81.6 dB. Diferenta intre aceste doua puncte este de 51 dB. Aceasta este o inregistrari cu o dinamica foarte buna, apropiata de realitate. Daca as fi dorit ca in timpul auditiei sa cresc nivelu de intensitate sonora, sa ascult muzica mai tare, cele doua valori se vor modifica pozitiv, cu mentiunea ca intervalul dinamic al inregistrarii ramane constant la 51 dB. Acesta nu va suferi modificari. 
Exemplu: o crestera cu 10 dB a intensitatii sonore muzicale va avea valori dinamice situate intre 40 dB (30 dB + 10 dB) si 91.6 dB (81.6 dB + 10 dB).

Ma intorc la discutia de pe Facebook. Unul din amici mei audiofili a postat o imagine cu gama dinamica muzicala perceputa in cadrul unei auditii acasa, imagine 2.  Va rog sa priviti aceasta imagine si sa imi raspundeti aici, pe HiFi Tech, in sectiunea comentarii, sau pe Facebook, cum credeti ca este aceasta inregistrare din punct de vedere al dinamicii muzicale.
Astept comentariile voastre pentru a continua impreuna articolul.

imaginea 2

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

In articolul de astazi am sa va prezint una din surprizele placute ale ultimilor ani, Xindak MT-3 RC . Amplificatorul este dezvoltat si asamblat de Chengdu XINDAK Electronics Co, Ltd. Aceasta este o companie chineza care a aparut pe piata in 1988. Pe langa productia sub brand-ul propriu XINDAK, Chengdu XINDAK Electronics reuneste pe aceeasi linie de productie si brandurile Audreal si Soundright. Chengdu XINDAK Electronics  ofera pasionatilor produse HiFi de calitate ca amplificatoare, CD playere, difuzoare, cabluri hi-fi si accesorii, precum si produse OEM si ODM pentru diferite alte marci audio din lumea intreaga.

Xindak MT-3 RC este un amplificator  pushpull, care ofera 40W in clasa AB in varianta pentoda si 18W clasa A in varianta trioda. Schema amplificatorului este una clasica. Nu se poate spune ca  cineva de la departamentul de dezvoltare al chinezilor a dorit sa reinventeze roata. Etajul de amplificare foloseste patru tuburi EL34 , etajul de preamplificare  un tub 12AX7, iar convertorul de faza doua lampi 6N8P.
Fara sa aiba un design de top sau sa foloseasca materiale scumpe, de exemplu insertii de lemn nobil,  Xindak MT-3 RC  arata surprinzator de aspectuos pentru un amplificator Made in China. In mijlocul partii frontale se afla butonul de volum. Acesta este negru cu o insertie circular argintie. In dreapta exista un buton argintiu cu care selectam una din cele trei intrari de linie, iar in stanga gasim un alt buton argintiu necesar conectarii la alimentarea aparatului. Pe carcasa sunt montate la vedere lampile, iar in spatele acestora sunt cele trei transformatoare. Comutatoarele cu care puteti alege modul de functionare al amplificatorului (trioda sau pentoda)  sunt montate pe suprafata carcasei in apropierea tranformatoarelor. In spate amplificatorul are trei intrari de linie, conexiuni dedicate boxelor cu valori de 8 / 4 ohmi si intrarea AC. Nu trebuie sa va faceti griji din cauza lampilor daca aveti copii sau animale de companie. Acestea sunt acoperite cu un capac de protectie solid. Carcasa in ansamblu se prezinta  foarte compact, ceea ce face ca sasiul sa fie mai putin sensibil la vibratii. Adaugati la toate acestea si greutate de 18 kilograme.

Specificatii
Putere: 18 W trioda / 40 W pentoda @ 8 ohmi
THD: <0,02%  (1  kHz)
Raport semnal zgomot: > 89 dB
Raspuns in frecventa: 10 Hz - 70 kHz
Dimensiune WxHxD (mm): 358 x 197 x 321
Greutate  – 18.5  kg

Teste

Am ascultat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: 
Yamaha CDS 3000 – SACD player / DAC
Xindak MT-3 RC – amplificator
Focal Electra 1038 Be – boxe
Kymber Cable – cablu interconect
Vicol Audio – cablu boxe 

Pentru muzica de test am ales inregistrari muzicale din perioada cand amplificatoarele cu lampi erau la moda. Am ascultat urmatoarele inregistrari: Elvis – Elvis is Back, Led Zeppelin – I, Prokofiev – Romeo and Juliet (muzica de balet). 
Daca va place sunetul de lampa acest amplificator nu va dezamagi. Gama medie se simte usor impinsa in fata, are consistenta si o saturatie placuta. Sunetul pe ansamblu este cald, dens, sensibil si molatic.

Elvis – Elvis is Back
Vocea lui Elvis se simte proiectata undeva in spatele camerei de parca ar canta exact pe aceeasi linie cu orchestra. Instrumentele ofera un constrast placut vocii fara ca sunetul lor sa altereze prezenta vocala. Sunetul in ansablu nu a parut crispat si nu am avut senzatia de artificial / digital. Ascultam o inregistrare din anii ’60 asa cum imi imaginez ca ar fi sunat in acei ani. Pentru ca nu am trait in acea perioada si nu am ascultat un sistem audio complet construit in acei ani, sunt obligat sa imi folosesc imaginatia. Folosesc ca referinta filmele lui Elvis in care viata este prezentata in culori roz, rock’n’roll. Cam in acest fel este si auditia cu Xindak MT-3 RC. Muzica curge relaxat si ritmat in spatiul camerei fara sa aiba pretentia de a fi altceva decat este. Relatiile tonale si fluxul informational au un impuls bun. Ritmul, notele muzicale, sunt prezentate fara a suferi de boala trecerii timpului, de o anumita distorsiune temporara. Totul este acolo in fata mea, sunet aproape analog cantat pe o plaja unde fete si baieti frumosi danseaza in ritmul muzicii.

Led Zeppelin – I
Va marturisesc ca iubesc cu pasiune acest prim album al trupei Led Zeppelin. Amestecul de blues electric, hard rock  si ritmuri psihedelice te prinde asemeni unui vartej urias si te atrage catre radacinile muzicii de la sfarsitul anilor ’60. Pe aceasta inregistrare vocea si instrumentele au parut ca se amesteca usor. Motivul ar putea fi chiar timbrul acestui tip de amplificator. Frecventele medii se imprastie si acopera in anumite momente frecventele aflate in imediata apropiere. Din acest motiv sunetul castiga in zona de muzicalitate, dar pierde in zona de transparenta care afecteaza spatialitate si curatenia timbrala. 
Vocea lui Robert Plant a fost  placuta si suficient de detaliata. Cu Xindak MT-3 RC, Plant a parut in una din zilele lui bune de cantat. A reusit sa atinga notele complicate, sa falseze foarte putin si sa puna suflet in muzica. Partea electrica, reprezentata de chitaristul Jimmy Page si John Paul Jones, a sunat minunat privita din perspectiva unui meloman si fan Led Zeppelin. A avut un ritm bun, pasajele complexe s-au simtit detaliat si au existat lungi momente de sincronizare perfecta intre energia corzilor electrice, toba si voce. Sunetele percutante din toba lui Bonham au fost putin cam pufoase pentru gusturile mele, insa nu ma pot plange ca nu au avut carne si oase reale. Simteam toba, puterea degajata de lovituri, dar lipsea energia impactului infinit ce uneori pare ca iti taie respiratia. 

Prokofiev – Romeo and Juliet
Xindak MT-3 RC a prezentat efectele spatiale foarte bine. Sunetul cornului francez s-a simtit vertical, de parca ar fi coborat din inaltul cerului, apoi viorile au facut un pas inainte catre spectatori asemeni unui rand perfect simetric format din balerine. Urmeaza un flaut ce isi face simtita prezenta undeva in spatele scenei. Apoi langa el pare sa se fi asezat un fagot. Ai spune ca sunt doua pasari cantatoare cocotate pe crengile unui copac. Ne intoarcem la viori. Corzile sunt ciupite discret, sunetul este delicat si poate fi confundat cu fosnetului produs de tutu-ul balerinelor. In fata ascultatorului se desfasoara o intrega impletitura de sunete muzicale ce ofera un simt minunat al perspectivei sonice, al sentimentul real de profunzime. Ascultam compozitia lui Prokofiev  si ma gandeam la iscusinta acestuia in a crea o muzica dedicata dansului, miscarilor elaborate in ritmul notelor muzicale, dar care in realitate imprumuta, se inspira, din gratia trupului uman ce se arcuieste cu indrazneala  in incercarea de a invinge gravitatia. 
Chiar daca am folosit amplificatorul in configuratie pentoda, Xindak MT-3 RC a suferit din cauza limitarii de putere. Contributia boxelor Focal Electra 1038 Be la aceasta concluzie este evidenta. Acestea sunt boxe  gurmande in momentele dinamice.  Din acest motiv pe muzica clasica sunetul oferit a fost restrictionat dinamic. In rest Xindak MT-3 RC a avut extensie suficienta, notele inalte ale viorilor, cornului francez, au avut o textura buna, muzicala, lipsita de distorsiuni. 

Concluzie
In ciuda aspectului sau spartan, a designului exterior saracacios, Xindak MT-3 RC are un suflet muzical. Este un amplificator ieftin care poate sa va aduca o cantitate impresionanta de muzica si culoare in viata. Nu va ascund, acest amplificator nu controlează perfect basul, chiar daca il folositi in modul pentoda. Compenseaza aceasta lipsa oferind o medie plina de viata si inalte frumoase si naturale. Sunetul este viu, vocalele sunt putin impinse inainte, iar senzatia de spatiu este foarte solida. 

Pro:
pret (1100 euro)
imagine holografica
sunet viu
posibilitatea de a schimba sunetul folosind lampi superioare

Contra:
controlul basului
limitare dinamica pe anumite inregistrari 

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Am aflat de acest amplificator stereo construit in Romania intamplator. Intr-o zi am trecut pe la unul din dealerii cu showroom in Bucuresti. In camera de auditie am gasit acest amplificator conectat la un sistem audio. Privit de la departare parea sa fie un aparat construit de una din firmele cu traditie solida in audio high-end. Dealerul m-a asezat pe scaun si a pornit muzica. Dupa cateva zeci de secunde am fost intrebat daca imi place. Am raspuns afirmativ. Apoi a inceput sa imi spuna povestea constructiei acestui amplificator. Cuvintele curgeau cu informatii in timp ce continuam sa ascultam muzica. Dupa alte cateva zeci de secunde am rugat gazda sa schimbe muzica. Am cerut albumul Roger Waters - Amused to Death. Masterul acestei inregistrari imi este foarte cunoscut pentru ca il folosesc deseori in testarea aparatelor din articolele HiFi Tech. In acel moment amplificatorul era legat la o pereche de boxe Marten. Sunetul pe ansamblu avea muzicalitate, scena sonora se dezvolta in spatele boxelor, insa lipseau efectele 3D caracteristice unei inregistrari QSound, iar basul parea usor anemic, chiar spart. Am intrebat daca sistemul este perfect potrivit si am primit un raspuns negativ. Sistemul era unul de test, fara sa fie finalizat. Imediat boxele Marten au fost inlocuite de o pereche de boxe Sonus Faber. Cu noile boxe sunetul s-a schimbat imediat. Masterul inregistrarii a inceput sa curga din difuzoare asa cum a fost gandit in anul 1992. Am continuat sa ascult muzica prefacandu-ma atent la discutie. Ceva din sunetul acestui amplificator ma atragea iremediabil. Ascultam muzica si imi aminteam de copilarie. Ma simteam ca un copil ce priveste pe geam la borcanele cu dulceturi ale bunicii. Sincer, cu greu as putea defini atractia mea pentru acest amplificator. Ar putea fi din cauza lampilor mari, sau a designului exterior (transformatoarele sunt ascunse in carcasa), sau pentru ca este un amplificator construit in Romania, sau doar pentru ca are un sunet bun. O jumatate de ora mai tarziu am plecat de la dealer. La plecare am primit  promisiunea acestuia ca voi putea scrie un articol in HiFi Tech.

Prezentare

Din cauza dimensiunii am numit acest amplificator 'The Big Boy'. Momentan nu are un nume. Amplificatorul este un prototip al unui produs ce ar urma sa fie lansat undeva in viitor. Privit de la distanta remarci imediat cele 4 lampi mari pozitionate deasupra. Daca te apropii observi atentia cu care a fost lucrat, micile detalii constructive care il pot transforma intr-un amplificator audio exotic, un adevarat high-end.
Pe partea frontala se gaseste o sigla cu numele constructorului. In cazul acesta numele constructorului este unul si acelasi cu al dealerului, HiFi Expert. Dezvoltarea amplificatorului este o colaborare intre dealer si un inginer electronist. Planul de lucru a fost construirea unui amplificator cu lampi Single Ended Class A.

Caracteristicile tehnice sunt urmatoarele: 
- 30 W  SE (single ended) class A, zero global feedback 
- Impedance: 100 kohm 
- Tuburi: 2 x D3A Siemens, 2 x 300B Audio Note, 2 x WE845 
- Output transformers: Lundahl 
- Interstage transformer: Lundahl 
- Bias manual  
- Transformator de putere – 800 W
- Greutate: 40 kg (cifra este aproximativa)
- Dimensiune carcasa (fara lampi): L x 50 cm, l x 41 cm, H x 15 cm. Dimensiunile carcasei sunt masurate de mine. Nu cunosc exact cotele de lucru ale aparatului.

Exteriorul amplificatorului arata ingrijit. Carcasa este argintie cu insertii de culoare neagra pe laterale. Zona transformatoarelor este decupata si acoperita cu un gratar de culoare argintie. Intuiesc ca acest gratar are rolul de a lasa aerul rece sa patrunda in interiorul aparatului pentru a il raci. Tot pentru racire, in partea din spate, a fost aplicat un radiator. 
Pe partea frontala a aparatului sunt montate doua butoane rotative mari. Cel din dreapta controleaza volumul auditiei, celalalt este selectorul de intrari pentru semnalul analogic. Intre acestea se gasesc doua butoane cu care se poate modifica biasul. Exact in centru se afla un vumetru care ajuta la reglarea biasului. Pozitia fiecarui buton este evidentiata cu leduri de culoare rosie (volum, selector intrari) sau verzi (reglare bias).
Intrarile de semnal analogic sunt asezate in lateral, aproape de partea frontala. Explicatia acestei pozitionari mai putin ortodoxe ar fi scurtarea traseului de semnal. Un traseu scurt creste acuratetea semnalului livrat boxelor. In spatele amplificatorului, pe langa radiatorul aplicat, se gasesc conectorii pentru boxe si conexiunea necesara alimentarii la retea.

Teste

Am testat amplificatorul in urmatorul sistem:
⦁    Yamaha CDS3000 - SACD / DAC
⦁    The Big Boy - amplificator
⦁    Focal Electra 1038 BE - boxe
⦁    Cabluri - Kimber Kable & Vicol Audio & Wireworld & The Chord Company

Muzica de test: Roger Waters - Amused to Death, Avishai Cohen with Nitai Hershkovits - Duende, Elina Garanca – Habanera .

Roger Waters

Inca de la inceputul albumului am simtit cum sunt inconjurat de efectele sonore. Vocile radioului care se aud pe inregistrare sunt proiectate in stanga, undeva la 2 metri fata de boxa. Un caine latra in interiorul unei curti la cativa metri in spatele boxelor, mai tarziu sunetul unor tunete de furtuna se proiecteaza de la dreapta la stanga pe verticala acoperind o suprafata vasta. Ma simt de parca as fi pe un camp si privesc cerul in timp ce se pregateste o furtuna. Vocea lui Waters pluteste peste aceste imagini ce se succed asemeni unui film de celuloid. Este adanca, placuta si expresiva. Durerea, angoasa si ironia cantecelor sunt transmise direct catre ascultator. Instrumentele, vocile feminine din spate, efectele sonice tridimensionale, transforma auditia intr-o scena ce pare desprinsa dintr-o tragedie antica. Realismul prezentarii este atat de bine conturat incat uiti ca asculti o inregistrare de studio. Esti acolo, in primul rand, martorul unei reprezentatii grandioase in cea mai mare sala de teatru posibila.

Avishai Cohen with Nitai Hershkovits

Am ales aceasta inregistrare cu gandul la cele doua concerte cu Avishai pe care le-am vazut, trait, la Sala Radio. Imi place contrabasul lui Avishai, muzica lui, mixul de jazz cu influente culturale israiliene. The Big Boy a reusit sa tina in frau acest duo exploziv. Contrabasul a fost adanc, in viteza si foarte bine strunit. Basul a avut senzualitate formelor feminine din picturile lui Rubens. Nu am simtit nici o clipa ca amplificatorul ar pierde controlul boxelor si basul ar capata coada. Pianul a fost in aceeasi nota. Atacul notelor s-a simtit acid, rapid, sclipitor. Melanjul intre contrabas si pian a fost o demonstratie de forta, control autoritar al boxelor dar si de muzicalitate si placere sonica.

Elina Garanca

Elina este o mezzo-soprana letona cu o voce pasionala pe care o apreciez. Habanera este o colectie de arii extrase din rolurile tiganilor din opere si operete. Discul a fost lansat de Deutsche Grammophon in anul 2010. Alaturi de mezzo-soprana se afla Orchestra Sinfonica Nazionale Della RAI, dirijorul Karel Mark Chichon, Roberto Alagna, chitaristul Jose Maria Gallardo del Rey si corul filarmonic din Torino. 
Muzica a fost supla si seducatoare. Camera s-a umplut cu nuante de neon si ritmuri spaniol-tiganesti. Fiecare piesa a fost un cadou auditiv. Vocea Elinei a fost calda, matasoasa, senina, plina de viata, incarcata cu arome de miere culeasa din flori de salcam. Acutele au fost temperate cu grija. Nu a existat niciun moment in care sa simt o urma de agresivitate tonala. M-am putut bucura pe deplin de muzica in ansamblul ei si de vocea rafinata a Elinei in particular. 

Concluzie

Acesta este al treilea amplificator construit in Romania care primeste un articol in HiFi Tech. Toate au fost amplificatoare bune, dovada ca si la noi in tara exista electronisti talentati, oameni care ar putea oricand sa paseasca dincolo de granita subtire care desparte vestul de est. Atasez linkuri cu articolele in care sunt prezentate celelalte amplificatoare:

In sistemul meu ‘The Big Boy’ (porecla inventata de mine) a fost asemeni unui dirijor care controleaza cu o mana de fier intreaga orchestra. Sunetul lui este asemeni imensitatii unui ocean, te infricoseaza cu dimensiunea lui, dar in acelasi timp te invita sa il strabati de la un capat la celalalt. Au existat cateva momente cand mi-ar fi placut un sunet mai incisiv, basul sa coboare in zona telurica, insa pe ansamblu va spun cu mana pe inima, este o adevarata revelatie audio. The Big Boy este un amplificator al pierzaniei audiofile. Te face sa uiti de sunet, soundstage, rezolutie, dar iti aminteste in fiecare secunda a auditiei ca muzica este cea care conteaza.

Pro:
⦁    design exotic
⦁    calitatea componentelor
⦁    schema
⦁    sunet mare, fara granite
⦁    muzicalitate
⦁    clasa A @ 30 W

Contra:
⦁    caldura degajata
⦁    posibil sa apara o lipsa de control al basului pe boxe cu SPL mic

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

In articolul de astazi ar trebui sa scriu despre cablul de boxe AudioQuest ThunderBird Zero. Si asa o sa fie. Sau poate astazi voi incerca ceva nou. Stau in fata monitorului si ma gandesc cum sa va provoc intelectul, cum sa transform acest articol intr-un foc de artificii memorabil. Pretextul exista. A calatorit din USA in Europa cu avionul, are 40 de ani (istorie AQ), este cetatean american, adora impedanta boxelor si are ca principal hobby muzica. La prima vedere arata obisnuit. Asta daca poti trece cu vederea ciudatenia lui evidenta. Chiar in acest moment este lungit pe podea si conecteaza boxele Focal Electra 1038 BE la amplificatoul stereo Pass Labs Int 150. Seamana cu un visator indragostit de muzica, dar sa stiti, radacinile familiei sunt adanc infipte in stiinta si tehnologie. In anul 1988 tatal lui a patentat in USA  HyperLitz Conductor Construction, urmat in anul 2004 de un alt patent numit  Dielectric-Bias System. Weird, I know!
Daca adun suma calitatilor (sau ciudateniilor) enumerate in frazele anterioare,  pot  afirma cu certitudine ca, tocmai am intalnit un audiofil american. Este carismatic, relaxat, iubeste sunetul de calitate, muzica si tehnologia audio. Intuiesc ca, in timp ce cititi textul, undeva in adancul sufletului ma invidiati si va ganditi ce ar trebui sa intreprindeti ca americanul sa ajunga  la voi acasa. Nu este complicat, insa va avertizez, o sa va intre pe sub piele. Sarmul lui hollywoodian se va imprastia prin toata muzica ascultata. Sunetul o sa va subjuge simturile. Intr-o secunda va veti trezi pe 30 Lincoln Center Plaza New York, in celebra sala a Operei Metropolitane. Eu asta am patit cand am ascultat Exotic Dance from the Opera.

Caracteristici

Audioquest ThunderBird Zero inglobeaza o serie de tehnologii inovatoare: Zero Tech, Ground-Noise Dissipation, Solid Perfect Surface Copper + (PSC+) Conductors, Carbon-Based Linearized Noise-Dissipation, 72v Dielctric-Bias System with Carbon Level Radio Frequency Trap (DBS), Mythical Creature Cold Welded Terminations.  
Au trecut de mult vremurile cand timpul era unul din prietenii nostri de nadeje, asa ca am ales o prezentare succinta a tehnologiilor AudioQuest din acest cablu. Informatii detaliate gasiti pe site-ul producatorului.
AudioQuest ThunderBird Zero

Teste

Sistemul de test este cunoscut de majoritatea cititorilor din celelalte articole. Am sa il repet pentru aceea dintre voi aflati pentru prima data in vizita la mine acasa. Sistemul este construit din urmatoarele componente: 

• transport digital – Intel NUC Asus optimizat pentru audio
• reclocker & decuplator galvanic - Intona
• sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB) 
• soft audio - Audirvana
• amplificator stereo - Pass Labs Int 150
• boxe – Focal Electra 1038 Be
• cabluri – USB AudioQuest Diamond (digital), XLR AudioQuest Earth (interconect analogic), ThunderBird Zero (boxe), XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe)

Muzica: Roger Waters – Amused to Death , Patricia Barber - Nightclub, Eiji Oue & The Minnesota Orchestra – Exotic Dance from the Opera.

Roger Waters

Cunosc aceasta inregistrare pana in cele mai mici amanunte. O folosesc in articolele pentru revista, dar si mai important, o folosesc cand testez aparate sau cabluri pe care le doresc in sistemul meu. Cu acest album Waters a vrut sa arate lumii intregi ca este un zeu complet al rock-ului. A folosit tehnologia QSound, cea mai avansata tehnica de masterizare stereo, si a creat unul din cele mai imersive albume de rock din istoria muzicii. Uitati de sunetul stereo clasic, cel in care scena sonora se afla in spatele boxelor. QSound foloseste psihoacustica si impinge sunetul in fata si in jurul ascultatorului. 
Am apasat play pe butonul virtual al aplicatiei Audirvana de pe ecranul telefonului asteptand ca sunetul sa ajunga la mine. Efectele 3D sunt in jurul meu, vocea lui Waters este pozitionata central in fata mea, chitaristii isi fac treaba ca niste furnici bine dresate, fetele de la backing vocal sparg ritmul cu note inalte, muzica 'amused to death'. Nuantele sonice ale obisnuitei, ar spune americanul sarmant in timp ce duce paharul cu bourbon la gura. A inceput cantecul numarul doi de pe album, What God Wants (Pt. 1), urechile-mi sunt incordate din cauza asteptarii, o nota finala pare sa se sparga intr-o sfera perfecta. Ceva s-a intamplat. Ultima nota pare mai lunga. Mai mult chiar, nota aceasta se multiplica si se transforma intr-un sunet compus. Sunt zone in cantec in care urechea receptioneaza informatii noi, de parca Waters ar fi compus o versiune noua. Nu am lasat momentul sa treaca. Am schimbat imediat cablurile AudioQuest cu cablurile mele (XLR Neotech, Vicol Audio boxe, plus USB AudioQuest Diamond). Am reinceput sa ascult What God Wants (Pt. 1). Diferentele sunt clare. Sunetul pare taiat. Lipsesc o parte din detalii. Ma intorc la cablurile AudioQuest ( ThunderBird Zero, XLR AudioQuest Earth, USB AudioQuest Diamond). Sunetul redevine complet. 

Te-ar mai putea interesa si articolul:

Patricia Barber

Patricia Barber are unele din cele mai interesante inregistrari din muzica de jazz. Pianista, cantareata si compozitoare de jazz premiata, are un stil unic si o voce neobisnuita. Modul de a canta si muzica ei sunt iconice printe impatimitii de jazz. Abordarea muzicala pe care o propune ascultatorului este un mix intre post-bop, pop, muzica clasica, jazz de avangarda si chiar cabaret.
Primul cantec al inregistrarii debuteaza in acorduri de pian si voce. Sunetul pianului este discret, asezat undeva in spatele vocii. Ascult si ma minunez de puritatea sunetului si de nivelul detaliilor. Pe la jumatate catecului degetele incep sa apese puternic clapele pianului. Forta pe care artista o foloseste se simte imedita in boxe. Pianul are atac si este incisive. Un contrabas isi face simtita prezenta. Basul este scurt, profund si rotund. Se simte rezonanta cutiei contrabasului. Cinelele sunt atinse cu delicatete de tobosar. Sunetul lor pare sa pluteasca prin camera. Cuvintele din cantec se inchid in litere perfect pronuntate. Sunetul vine catre ureche cu o precizie chirurgicala. Te simti ca si cum ai fi in studio.  Fiecare deataliu al inregistrarii este receptionat de urechi si mai apoi de creier fara efort. Poti sa iti bei linistit cafeaua in timp ce citesti o carte si tot vei auzi fiecare nota muzicala, fiecare respiratie. Vocea Patriciei umple camera cu una din cele mai bune interpretari de jazz din istorie. Jazz magic, atat va pot spune. 

Eiji Oue & The Minnesota Orchestra

Uneori ai nevoie de ceva optimist si putina stralucire in viata. O sampanie rezolva aceasta nevoie cat ai spune ‘pahar cu bule’. Daca nu ai in frigider o sampanie la rece, atunci aceste dansuri exotice iti vor readuce optimismul si iti vor racori spiritul. Oue impreuna cu The Minnesota Orchestra  ofera in aceasta inregistrare o colecție de fragmente din opere cunoscute. Partea tehnica a inregistrarii este la cel mai inalt nivel. Dinamica realista, soundstage urias, detalii minuscule captate prin microfon si pastrate pentru a oferi imersivitate ascultatorului, etc. Interpretarea la randul ei este robusta. Albumul a fost lansat sub egida celebrei casei de discuri Reference Recordings. Daca faceti parte dintre vechii audiofili sunteti familiarizati cu inregistrarile lor, iar daca va aflati la inceput de drum, atunci este musai sa ascultati muzica produsa de RR.
Am inceput sa ascult “Exotic Dance from the Opera” avand asteptari moderate. Masterul inregistrarilor RR tinde catre perfectiune. Ma gandeam, nu mai este loc pentru o schimbare. Am remarcat dupa cateva minute ca ma inselam. Sunetul a explodat din boxe compact, fluid, autentic, fara sa existe nicio crapatura in structura lui. Intreaga orchestra este prezenta in fata mea perfect armonizata. Un trup ce respira la unison muzica in stare pura. Scena sonora este adanca si bogata in detalii si microdetalii. Sistemul meu audio a devenit o notiune abstracta, fara insemnatate. In fata mea se afla Maria Sa Orchestra. Viteza, tranzienti, bogatie tonala, sunet compact. Nu exista momente de slabiciune, sunetul are vigoarea unui luptator olimpic. Dincolo de aceasta forta, sunt o multime de momente in care notele muzicale se strang intr-un buchet floral delicat, chiar aromat. Un amestec de forta si delicatete care imi aminteste de dulceata de cirese amare a bunicii. Nu stiu daca ati gustat vreodata din aceasta dulceata speciala. Ciresele amare ajung pe limba si, dupa un moment de confuzie dulce-amar, te transforma intr-un adorator pofticios. Nu te poti opri. Continui sa folosesti lingurita pana golesti borcanul. Analogia cu dulceata bunicii nu este intamplatoare. RR au transformat stiinta digitalului intr-o arta ezoterica. Inregistrarile RR sunt masterizate in DXD. Cu cablurile AudioQuest  sistemului meu a imprumutat o parte din ezoterismul sunetului RR. Gustul dulce al rezolutiei DXD s-a completat perfect cu gustul amar rafinat al interpretarii, oferind un sunet pur analogic.

Concluzie

Cand am legat intregul sistemul cu cabluri Audioquest, prima senzatia tradusa intr-un cuvant a fost sinergie. Parca intregul sistemul audio s-a transformat intr-un singur organism. Va marturisesc ca a fost o senzatie neasteptata. Dupa ce am ascultat albumul lui Waters complet, am simtit nevoia sa impartasesc cu cineva experienta, asa ca am sunat pe telefon un amic audiofil a carui opinie o pretuiesc foarte mult. 
ThunderBird Zero este perfect pentru arheologii sunetului. Nivelul de detalii atinge zonele microscopice ale sunetului. Introducerea lui intr-un sistem audio potrivit  va extrage din tarana primitiva a noise floor-ului digital si cele mai mici detalii. Fiecare dintre noi foloseste in testele audio o colectie de inregistrari pe care le cunoaste foarte bine. Cu acest cablu este posibil sa aveti o surpriza. Acolo unde de obicei se afla o singura nota muzicala, este posibil sa descoperiti un sunet intreg compus din mai multe note muzicale.

Pro:
rezolutie, detalii microscopice
sinergie sonica
realism
sunet analogic
fundal lipsit de zgomot

Contra:
pretul (4950 euro)

Mentiune finala
Marturisesc ca am trisat. Am lasat impresia in articol ca ThunderBird Zero este singurul campion, insa am spus un adevar pe jumatate. In realitate toate cele trei cabluri  AudioQuest au schimbat parametrii sonici ai sistemului. Dupa aceasta experienta, daca ar fi sa va ofer un sfat, acesta ar fi urmatorul. Testati in sistemul vostru cabluri  AudioQuest imperecheate. Cablati intregul sistem cu cabluri AudioQuest. Diferentele vor fi cu adevarat surprinzatoare.

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Direct din epoca de aur a HiFi-ului japonez a sosit cu avionul amplificatorul integrat stereo Luxman L-590AX MK 2. Saracul a trebuit sa ramana in carantina doua saptamani pana sa ajunga in Piata Rosetti. De acolo am preluat eu transportul. A fost nevoie sa lupt cu cele 28 kg ale lui, fara cutiile in care a fost impachetat, pe treptele catre camera de auditie. Apoi a trebuit sa deschid cele trei cutii in care era impachetat si sa desfac toate elementele de protectie interna. Dupa ce am terminat cu activitatea de despachetat, am putut sa imi bucur privirea cu designul retro al acestui amplificator stereo integrat Made in Japan.
Amplificatorul este nou. Din acest motiv rasina in care este invelit transformatorul de 615 wati incepe sa se simte in aerul respirat. Mirosul din camera ma duce cu gandul la cafeaua proaspat macinata. Ma simt de parca as fi intrat intr-o cafenea, doar ca la mine miroase a componente de calitate japoneze.  
Luxman L-590AX MK 2 seamana cu o masina de curse clasica. Pe partea superioara sunt amplasate doua grile de racire, ce ii ofera un aspect desprins din filmele cu James Bond. Un fan al acestor filme se va gandi imediat la superbul Aston Martin DB5 de culoare argintie. Tot ce iti doresti este sa apesi acceleratia acestei masini minunate. Conectezi cd player-ul la amplificator, legi amplificatorul la boxe, apesi acceleratia pana la fund cu o melodie a trupei Metallica. Fiorul vitezei te cuprinde si simti nevoia sa maresti viteza (cresti volumul) pana la maxim. Ulrich calca apasat toba mare, Hetfield pare un villain inarmat cu o pusca automata, iar chitara bas a lui Trujillo musca din tine de parca ar fi dintii de otel ai lui Jaws. Asculti un album Metallica pe nerasuflate. 

Cele doua vumetre asezate central pe panoul frontal lumineaza in galben auditia. Lumina lor galbena si dansul acelor de la stanga la dreapta sunt hipnotice. Ascult muzica si nu pot sa imi desprind ochii. Dupa cateva minute observ cele doua mari butoane rotunde asezate in margini. Unul este responsabil cu volumul, celalalt cu selectia surselor. Incastrate in nise circulare, in  partea de jos a panoului central, sunt pozitionate alte sase butoane cu utilitatea bine definita: Cartridge, Rec Out, Speakers, Bass, Treble, Balance. Pe acelasi panou frontal se afla o iesire de casti, butonul On /Off, Monitor, Separate. Tot acest ansamblu arata ca bordul masinii lui James Bond. Pana acum nu am vazut pe niciun amplificator audio stereo un buton numit Separate, sau Monitor. Las imaginatia sa zboare, apas butonul Separete, si lansez doua rachete cu raza scurta catre o imaginara masina plina cu villains inarmati pana in dinti cu arme automate.
In spate amplificatorul are doua zone de conectare pentru boxe. Sunt numerotate A si B. Pot fi selectate de pe unul din butoanele asezate in fata. Exista conexiuni XLR, RCA, intrare phono, ground pentru pickup si conexiunea pentru cablul de curent. 
Carcasa amplificatorului este impartita in doua culori. Culoarea argintie defineste partile centrale ale amplificatorului, iar griul acopera grila de racire si lateralele. Combinatia aceasta de culori, plus designul cu vumetre si butoane de diferite dimensiuni al partii frontale, creaza o senzatie puternica privitorului. Dupa ce ai vazut acest amplificator, nu ai cum sa treci indiferent pe langa el. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Luxman L-590AX  MK2 este un amplificator stereo bipolar cu topologie push-pull, oferind 2x30 wați @ 8 ohmi in clasa A si 2x60W @ 4 ohmi clasa A.  Demn de remarcat este circuitul de feedback negativ inovantor. Acesta a ajuns la versiunea ODNF 4.0 si este concentrat pe o distorsiune mai mica a frecventelor mari. Frumusetea evidenta a acestei solutii consta in ideea simpla de a aplica feedback doar pentru partea semnalului care arata o anumita distorsiune. Daca semnalul este OK, circuitul ramane in pauza. Pentru eliminarea interferentelor dintre cele doua canele capacitate de filtrare a fost marita. De asemenea preamplificatorul a primit un etaj tampon discret - combinatia de tensiune mare si impedanta mica creste factorul de amortizare si il imbunatateste cu peste 30%. Potrivit producatorului, efectul cumulativ al acestor schimbari evolutive are un efect pozitiv asupra tuturor parametrilor de sunet ai noului L-590AX MK2.
Luxman L-590AX  MK2  foloseste un atenuator imbunatatit. LECUA 1000WM (WM inseamna Weighting Matrix) performeaza  fara pierderi si funcționeaza similar cu sistemul AAVA de la Accuphase, convertind astfel valorile tensiunii in curent pentru a regla gainul. Schimbarea pozitiei butonului VOLUM este detectata de senzori si evaluata de un microprocesor, care apoi controleaza comutatoarele de curent. Combinatiile rezultate creeaza un fel de matrice de valori, de unde și acronimul Weighting Matrix. Deoarece controlul volumului LECUA 1000WM nu are niciun efect asupra impedantei, raspunsul de frecventa si dinamica raman complet uniforme pe intreaga gama de atenuatoare. In plus, compania afirma ca LECUA 1000WM poate sa filtreze electronic interferentele RFI și EMI ale semnalului.
Circuitul de alimentare foloseste un transformator de putere cu capacitate mare (615 wati) si un bloc de condesatori cu valoarea de 80.000 μF (10.000 μF x 8 ) intr-o maniera independenta L/R. Aceasta combinatie ofera atat putere instantanee, cat si stabilitate. 

Am testat acest amplificator folosind urmatorul sistem:
surse digitale - Yamaha CDS 3000, Luxman D-08 u Ultimate
boxe audio - Focal Electra 1038 Be 
interconect  - Audioquest, Kimber Cable, DIY Neotech by Jack
cablu boxe – Vicol Audio
filtrare curent: Audioquest Niagara 3000

Muzica de test:
Diana Krall - Love Scenes 
Roger Waters – Amused to Death
Nicu Alifantis – Nichita 

Diana Krall
Sunetul este rotund, gras si cu o viteza buna. Vocea Dianei se simte calda, ca o ploaie de toamna intarziata. Ciupiturile corzii contrabasului genereaza un reverb ce ofera o localizare precisa si aduce informatii suplimentare. Aceste informatii sunt traduse de creier in adancime si latime. Spatiul micii orchestre se deschide in fata ochilor si urechilor insetate de sunet. Pianul lumineaza scena asemeni unui reflector. Sunetul clapelor ofera contrast contrabasului  si chitarei electrice. Sunetul fiecarui instrument este bine definit, se simte clar si limpede ca apa unui izvor de munte. Frecventele medii sunt in mod traditional bune la Luxman, asa ca MK 2 exceleaza in redarea vocilor, oferind o separare excelenta. La cantecul ‘My Love Is’,  dinamica si tranzientii au fost la un nivel inalt, oferind culoare si contrast sunetului. Vocea este complet separata, basul nu acopera vocea, pianul nu acopera chitara, chitara nu acopera atingerile percutionistului. Ma simt de parca as privi o fotografie analogica imprimata pe hartie fotografica. Totul este natural. Nu exista nimic fortat.  

Roger Waters
Albumul este gandit sa ofere o dinamica uriasa, iar asta inseamna ca amplificatorul va fi supus la o presiune fantastica. De asemenea, sunetul instrumentelor si efectele sonice transforma scena intr-o prezentare dramatica complexa si greu de redat. Cu toate acestea amplificatorul, cu ai lui 30 wati, s-a descurcat mai mult decat onorabil. Nu am simtit ca pierde controlul in pasajele cu dinamica mare si nu au aparut ‘duritati’ sonice din cauza distorsiunilor. Scena a fost transparenta, instrumentele reale, iar Waters a avut o voce suficient de elastica incat sa ma convinga.  

Nicu Alifantis 
Nostalgia sonica a umplut camera. O inregistrare ce aminteste de vechiul studio Electrecord. Se simte ca artistul si inginerul au incercat sa ofere placere si realism muzical. Din pacate remasterul este comprimat si asta se aude imediat. Vocea, instrumentele, intregul fond sonor inregistrat pe banda analogica, este limitat in cativa decibeli. Din aceasta cauza, instrumentele si vocea sunt permanent insotite de o cantitate evidenta de zgomot alb (his). In ciuda acestui lucru m-am simtit bine ascultand muzica lui Alifantis. Tonurile vocii artistului au fost placute si emotionante. Instrumentele au avut acel sunet specific unei inregistrari masterizate la Electrecord  in anii ’80. Nu cred ca acest album a fost inregistrat in studioul Electrecord, dar asa a sunat pentru mine. Sonic, auditia a fost o intoarcere in timp, amintirea unui copilandru ce asculta muzica la un pick-up obosit. Mi-a placut mult aceasta senzatie, mai ales ca o primeam folosind un sistem audio contemporan. 

Am ascultat amplificatorul folosind si o sursa digitala Luxman D-08u Ultimate. Sunetul s-a schimbat evident. A devenit usor mai muzical si au aparut detalii noi in cazul instrumentelor de suflat si al vocilor. In opinia mea acesta este un aspect important. Asta inseamna ca amplificatorul scaleaza cu sursa si ca sunetul poate fi imbunatatit daca se foloseste o sursa dintr-o gama superioara.
In teste am folosit un filtru Audioquest Niagara 3000. Amplificatorul a fost conectat in iesirea destinata consumatorile care cer pana la 20 amperi, iar Yamaha CDS 3000 a fost conectat pe una din iesirile normale. Sunetul trecut prin filtrul Audioquest a fost placut, calm, muzical, detaliat, cu un noise floor scazut. 

Concluzie

Cu Luxman L-590AX  MK2  boxele dispar complet. Se  sterg literalmente din camera de auditie. Daca inchizi ochii, nu poti determina daca acestea sunt sursa muzicii sau o trupa de muzicieni live. Aceasta este principala lui caracteristica. Realism si muzicalitate intr-o imbratisare perfecta. 
Luxman L-590AX  MK2  este o solutie sanatoasa pentru cei care doresc performante audiofile intr-un sistem audio cu boxe al caror  SPL depaseste 89 dB. Pentru mine, adevaratul stimulent oferit de L-590AX MK2 este modul in care imi permite sa ma intorc la epoca de aur a HiFi-ului. Aspectul sau retro, calitatea materialelor, tehnologia ascunsa in interior, sunetul corespunzator criteriilor moderne de evaluare, fac parte din punctele forte ale acestui amplificator stereo. Eu l-as cumpara doar pentru imaginea retro, dar voi puteti sa il cumparati si pentru restul calitatilor.

Pro:
- design retro
- calitatea constructiei exterioara si interioara
- clasa A
- muzicalitate & trasparenta
Contra:
- are nevoie de o zona de ventilatie in partea superioara; nu puteti sa il asezati intr-un spatiu ingust
- pretul 

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Audioquest Niagara 3000 este un regenerator de curent alternativ construit de firma americana Audioquest. Tehnologia pe care o foloseste este brevetata si se numeste AC-Ground-Noise. Niagara 3000 este un un  filtru de curent alternativ liniarizat cu o latime de banda foarte larga. Datorita circuitului de corectie al puterii tranzitorii pasive / active, acest regenerator de curent  are un rezervor instantaneu de curent de peste 55 amperi la varf. Potrivit producatorului, Niagara 3000 corecteaza curentul fara sa il comprime. Din acest motiv poate fi folosit cu amplificatoare stereo de putere mare. 

Introducere

Curentul alternativ (AC) este  o tehnologie veche de un secol. A fost creata pentru lumini incandescente si motoare electrice. Nu a fost niciodată menita sa alimenteze circuitele analogice si digitale sofisticate utilizate in sistemele audio / video premium de astazi. Pentru atingerea unei latimii de banda mare si a unei game dinamice extinse, in prezent, trebuie sa obtinem un zgomot electric extraordinar de scazut pe o gama foarte larga de frecvente.

Daca credeti ca exista un loc pe Pamant, care sa fie alimentat cu o tensiune alternativa adecvata pentru nevoile unui sistem audio – video premium, va spun sincer, nu exista. Avem sanse mai mari sa numaram stelele de pe cer cu ochiul liber, decat sa gasim un asemenea loc. Dupa cum am spus anterior, curentul alternativ este o tehnologie veche, inventata pentru un cu totul alt scop. Reteaua electrica este un generator urias de distorsiuni si zgomot. Adaugati frecventele radio pentru o imagine completa. Priviti in jurul vostru. Este simplu sa identificati existenta semnalelor radio transmise prin aer si chiar in liniile de curent alternativ. Adaugati sursele in comutatie de acasa (frigider, masina de spalat, incarcator telefon) sau cele care genereaza frecvente radio (Bluetooth, antene WiFi) si tocmai ati obtinut o imagine completa a modului in care sistemul vostru audio-video poate fi afectat. 
Curentul alternativ din priza intra in circuitele sensibile din surselor digitale, amplificatoare, bluray playere si creaza distorsiuni, dar si pierderi de semnal la nivel scazut. Din pacate, rezultatul pentru ascultator nu inseamna modelarea  culorii tonale a sistemului sau crearea unui efect eufonic, ci mai degraba pierderea unei cantitati substantiale de semnal audio, care este acoperit de distorsiuni sau frecvente radio. Pierderea aceasta poate fi identificata prin masuratori si afecteaza in primul rand semnalele de nivel scazut. Acestea contin majoritatea armonicilor instrumentelor, frecvente inalte si o parte din informatiile imagistice sau spatiale.

Daca aveti acasa un sistem audio-video performant si doriti sa maximizati performantele acestuia, atunci aveti nevoie de un regenerator de curent. Am explicat in prima parte a articolului motivele.

Teste

Am testat Audioquest Niagara 3000 in urmatorul sistem:

• Surse digitale: Yamaha CDS 3000, Luxman D-08u Ultimate
• Transport digital: Asus NUC (BIOS fine tuning) & Windows 10 (audiophile tuning) & Audirvana
• Amplificator stereo:  Luxman -590AX  Mk2
• Boxe audio - Focal Electra 1038 Be
• Cablu interconect: Audioquest Wind
• Cablu boxe: Vicol Audio
• Cabluri curent: Audioquest Tornado, Blizzard

Am folosit esantioane sonice cu muzica clasica, jazz si rock.
Incep cu rock-ul pentru ca aici am simtit diferetentele cele mai mari. Am ascultat Led Zeppelin, Pink Floyd, Eric Clapton. Inregistrarile acestor artisti nu sunt audiofile. Sunt masterizate in stilul anilor ’70  si au distorsiuni audibile pe un sistem rezolut. In aceasta perioada  efectele audio adaugat la masterizare erau realizate pe console de mixaj analogice. Daca inginerul doarea sa creeze senzatia de spatiu folosea efectul numit reverb. Orice schimbare sonica presupunea si aditia unor distorsiuni armonice. Acestea pot fi placute pentru ureche - zgomot banda magnetica,  sau neplacute - distorsiuni pe bas, chitara electrica. In timpul auditiei convertorul digital se confrunta cu doua tipuri de erori care pot influenta sunetul final; distorsiunile analogice ale inregistrarii transferate in digital si erorile care pot aparea din cauza zgomotului si distorsiunilor sosite din reteaua electrica. Dupa cum puteti intui, rezultatul este o reducere a fidelitatii. Cu Audioquest Niagara 3000 folosit ca regenerator de curent, sunetul a capatat o dulceata placuta si a crescut nivelul detaliilor. Ascultam albume de muzica dragi, pe care le cunosc in amanunt, si am realizat ca exista mult mai multa muzica in aceste inregistrari. Toba mare a lui John Bonham, percutionistul trupei Led Zeppelin, se extinde dincolo de limita audibila. (50 hz este limita pana la care urechea umana percepe frecventele audio sub forma sunetelor muzicale. Sub aceasta frecventa sunetul se transforma intr-o vibratie usor deranjanta.)  Chitara lui Eric Clapton a capatat o stralucire si o textura suplimentara, iar vocea a devenit expresiva intr-un mod neasteptat. Am remarcat cum vocea isi schimba caracterul de mai multe ori, chiar si intr-o silaba cantata. Am descoperit informatii chiar si in pasaje ce pareau linistite. A urmat albumul  “The Dark Side of the Moon”. Intregul ansamblu sonic al albumului s-a deschis catre mine de parca as fi fost inghitit de o tornado. Ascultam muzica si ma intrebam. Oare aud sunete noi? Nu ma refer la sunete complete. Noutatea o simteam ca o codita sonica adaugata. Uneori mi se parea ca basul este mai curat si ca a disparut murdaria noroioasa care il acoperea. 

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

De fiecare data cand am scos Audioquest Niagara 3000 din sistem, sunetul s-a modificat. Nu a fost ceva major, as minti cu nerusinare, dar dupa cateva minute de auditie fara Niagara 3000,  simteam nevoia sa il reintroduc in sistem. A fost o auditie comparativa. Acest tip de auditie este periculor pentru ca depinde si este influentat de atentia si puterea de intelegere a ascultatorului. Iti indrepti atentia catre un aspect al sunetului, apoi ceva se schimba. Auzi schimbarea, dar ceea ce s-a schimbat este modul in care asculti. Sunetul subiectiv este diferit de sunetul masurat, de undele de presiune care ajung in timpane.

Pentru muzica clasica am folosit exclusiv inregistrari Reference Recordings. Cu Niagara 3000 scena  sonora s-a extins, mai ales in profunzime, iar imaginile sonore ale instrumentelor au capatat forme putin mai precise. Inchipuiti-va privind o fotografie  digitala cu o orchestra sinfonica la rezolutia de 4K . Puteti sa mariti aceasta fotografie fara ca detaliile subtile sa se estompeze. Chiar reusiti sa identificati informatii ascunse ochiului inainte. Acesta este castigul pe care il ofera Niagara 3000.

Pe jazz situatia s-a repetat. Fara Niagara 3000 aveam senzatia ca am pierdut o parte din textura si caracterul inregistrarii. Stiam ca se poate mai mult si dupa cateva minute simteam nevoia sa introduc in sistem regeneratorul de curent.
 

Concluzie

Inainte de a va gandi sa cumparati un regenerator de curent Audioquest, ganditi-va la cateva aspecte. A) Puterea consumata de amplificatorul dumneavoastra. Un amplificator Pass Labs de 350 wati consuma de doua ori mai multa energie in momentele de solicitare maxima. In acest caz sunt sanse mari ca Niagara 3000 sa nu ofere suficient curent.  B) Scalarea sistemului. Exista posibilitatea ca un asemenea aparat sa nu ajute un sistem aflat in zona entry level. 
Pentru mine, Niagara 3000 a insemnat un plus in zona de naturalete a sunetului, detalii, precizie a imaginii, adancimea si latimea scenei sonore. Sfatul meu este sa incercati un asemenea aparat. Un regenerator de curent alternativ bine proiectat poate oferi aceeasi calitate a sunetului tot timpul. Nu va mai trebui sa alergati noptile dupa magia sunetului de calitate alaturi de prietenul Jack Daniel’s sau amicul Hennessy. Stiu, cu totii iubim auditiile tarzii, cand sunetul sistemului este incantator, deoarece alimentarea cu curent alternativ este mai curata. Dar poate a venit vremea sa ne schimbam obiceiurile.

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
 

Daca sunteti in cautarea unei surse digitale complete, care sa va ofere posibilitatea de a asculta muzica in toate formatele digitale posibile, atunci Mark Levinson No. 5101 ar trebui sa fie pe lista voastra. Mark Levinson No. 5101 este fabricat in SUA si permite redarea mai multor formate fizice, inclusiv SACD, CD-A, CD-R și CD-RW. Daca doriti sa ascultati muzica de pe dispozitive NAS, DLNA și UPnP (conectate la aceeasi retea prin Wi-Fi sau Ethernet), acesta va gestiona fisiere FLAC, WAV, AIFF, OGG, MP3, AAC și WMA. Mark Levinson No. 5101 are integrata si capacitatea de streaming audio, permitand folosirea  serviciilor de muzica web de tipul Tidal și Qobuz. De asemenea, poate reda fisiere audio de pe o unitate flash USB conectata la intrarea USB de tip A. In plus, cu o intrare digitala S / PDIF coaxiala si una optica, Mark Levinson No.5101 poate fi folosit ca DAC stand-alone pentru alte surse digitale.  

La exterior aparatul este o interpretare eleganta si contemporana a designului traditional Mark Levinson. Afisajul modern din sticla acopera o buna parte din  partea frontala si este incadrat  intr-o rama de aluminiu negru anodizat, perfect slefuita. Transportul discului de incarcare este protejat cu un capac de otel si este montat pe separatoare filetate de otel care suspenda ansamblul deasupra sasiului principal, unde pluteste pe un sandwich din cauciuc PVC  si stiren-butadien.  Butoanele si picioarele sunt personalizate, perfect potrivite cu ansamblul carcasei, pastrand aspectul premium al aparatului. Pentru a completa imaginea de ansamblu, in spatele panoului de sticla este serigrafiat logo-ul companie. In partea din spate se gasesc conexiunile analogice (XLR si RC), digital imputs (coaxial, optic), digital outputs (coaxial, optic), Ethernet, Wi-Fi, USB Tip A, IR imput, conexiune RS 232 si conexiunea la reteaua de curent alternativ.  

In interior aparatul foloseste pentru partea de decodare digital-analogica o tehnologie proprietara Mark Levinson. PrecisionLink II DAC este numele acestei tehnologii. La fel ca orice alt element al unei componente Mark Levinson, aceasta tehnologie combina abordari de proiectare unice ‘Pure Path’ cu componente selectate cu grija, pentru a oferi performante ireprosabile ce pot fi apreciate pe banca de testare sau in timpul auditiilor. Cipul convertor din Mark Levinson PrecisionLink II DAC provine de la ESS Technologies si este din seria Pro. Acest convertor foloseste un circuit de eliminare a jitterului si o iesire discreta balansata. Sursa de alimentare este liniara si este construita in jurul unui transformator toroidal si al unui etaj de filtrare cu o valoare a condensatorilor de 13 600 uF. Fiecare parte esentiala  in procesarea D/A este alimentata separat. Precision Link II DAC foloseste cinci surse de alimentare independente pentru reducerea zgomotului. Acestea alimenteaza chipul convertorului D/A, iesirile stanga – dreapta, circuitele de filtrare I/V, etc.
Sursele de alimentare, transformatorul si placile de circuite imprimate utilizate pentru controlul playerului sunt toate incastrate intr-un scut de tipul cusca de otel si izolate de calea semnalului. (potrivit lui Mark Levinson)

No. 5101 vine si cu un bonus pe partea de filtrare digitala. Utilizatorul are acces la nu mai putin de 7 filtre digitale din care puteti alege.

Scurta istorie Mark Levinson

Dupa ce a lucrat in diferite studiori de inregistrare, si conform legendei a creat mixerul de sunet pentru Woodstock Music Festival, Mark Levinson a inceput sa fabrie componente stereo adresate entuziastilor. Primul sau produs (LNP-1) este lansat in anul 1972 si a fost un sistem montat in rack, cu doua vumetre mari si un modul de amplificare operational de inalta performanta. In 1973 LNP-2 a stabilit conceptul de sunet high-end. Acesta era un preamplificator  SS cu care Mark a demonstrat ca performanta tuburilor poate fi depasita. Valorile masurate ale acestui aparat au atins 20 kHz. Si astazi, acest aparat este considerat piatra de temelie a industriei componentelor audio ultra-high-end. In anul 1984 marca este achizitionata de Madrigal. Mark a ramas in continuare responsabil pentru unele din cele mai reprezentative produse din acea perioada. Amplificatorul de putere Monaural No. 20, premplificatorul No. 26 si procesorul No. 30 sunt unele dintre proiectele lui Mark din acea perioada. In perioada 1991 – 1992 au fost lansate Mark Levinson No. 30 (processor digital) si No. 31(Cd transport). Combinatia celor doua a fost foarte apreciata si au devenit repere in design inovator, executie tehnica si calitate a sunetului. Anul 1994 avea sa aduca un nou produs extraordinar, amplificatorul de putere No. 33. Acesta la randul lui a fost considerat un varf pentru industria audio si a devenit baza viitoarei serii No. 300. Din 2004 Mark Levinson echipeaza luxoasele limuzine Lexus. In 2013 grupul Hartman investeste masiv in crearea unui centru de dezvoltare, Shelton Center for Engineering Excellence. In anul 2019 se lanseaza o intreaga noua serie, No. 5805 si 5802, iar in 2020 No. 5101 castiga un premiu la CES si apare al doilea pick-up No. 5105.

Teste

Am testat acest SACD player / streamer audio in urmatorul sistem:
sursa digitala - Mark Levinson No. 5101
amplificator – Pass Labs Int 150
boxe – Focal Electra 1038 Be
cablu interconect – Audioquest Wind, DIY Neotech by Jack
cablu boxe – Vicol Audio
Muzica de test: Peter Gabriel – Us; Bjork – Utopia; Cymande – The Best.

Peter Gabriel

Va marturisesc ca sunt un mare fan Peter Gabriel. Acasa am albumele lui in diferite variante. De la cd-uri, trecand prin fisiere hi-res si terminand cu viniluri japoneze. Iubesc muzica lui, motiv pentru care sunt foarte atent la sunet. Pentru acest test am folosit varianta cd a albumului ‘Us’. 5101 a adus un aer proaspat unei inregistrari dragi mie. Afirm cu incredere ca, a fost una din cele mai bune reprezentatii sonice Peter Gabriel din camera mea de auditie. Ascultam cantecul ‘Sledgehammer’ si in entuziasmul meu am scris in caietul de impresii ‘no digital sound’. Sunetul a fost curat, natural, stralucitor tonal si nuantat, fara colturi digitale ascutite. Frecventele joase (aproape ca) m-au facut sa aplaud de unul singur in camera. Basul a fost proeminent, coplesitor, cu impact, de parca prin camera mea a trecut un spargator de gheata. Dinamic am putut sa simt fiecare crestere de putere. Basul parea sa se desfaca in bucati de sunete cu intensitati diferite, iar eu puteam sa aud, sa simt, aceste diferente imperceptibile. Vocea lui Peter, si mai apoi a cantaretei Kate Bush, a echilibrat balanta frecventelor joase, a adus linistea si frumusetea de care avea nevoie partitura muzicala. Scurtele interventii vocale Kate Bush au fost asemeni dezmierdarilor unei mame, care incearca sa isi linisteasca copilul trezit de un cosmar nocturn. Dialogul vocal Peter – Kate a fost un moment sonic extraordinar. Vocile pluteau intr-un spatiu profund, adanc, lipsit de frontiere. Ascultam “Don’t Give Up” suspendat intr-o vasta realitate alternativa, iar sentimental acesta ma umplea de fericire. 

Te-ar putea interesa:

Bjork

“Utopia” este un album introspectiv. Subiectul principal este cautarea iubirii, a senzatiei de a fi indragostit, a momentului in care visul devine realitate. Bjork a colaborat la acest album cu artistul si producatorul Arca. Cei doi au reusit sa produca un album al carui univers sonic evoca spatiul dintre realitate si vis. Va sugerez sa ascultati acest material discografic pentru a intelege complexitate, nebunia creativa, stare de utopie, in care sunt angrenati  artistii. Ca mai toate proiectele purtand semnatura Bjork, “Utopia” este un experiment muzical, un univers imaginar bogat in sunete ireale. Din acest motiv este greu sa gasesti un sistem audio capabil sa ofere placere ascultatorului. Cu Mark Levinson No. 5101 la timona, am reusist sa ascult intregul album, o intamplare rara pentru mine.
Am inceput auditia cu primul cantec, “Arise My Senses”. Trilurile unor pasari necunoscute se imprastie prin casa, sunetul unei harpe imprastie senzatii olfactive, iar vocea artistei se revarsa in vocale si consoane prin camera. Ma simt de parca as putea mirosi notele muzicale. Sunetele se invart in jurul vocii asemeni unor mici vartejuri de aer, iar toata aceasta miscare contribuie la formarea spatiului sonor. In fata mea se deschide un univers nou, locul unde este forjat sunetul pentru prima data. 5101 reuseste sa transforme o inregistrare eminamente digitala intr-o experienta calda, placuta, analogica ar spune batranii.

Cymande

Sunetul este relaxat si corect stratificat. Percutia misca convingator  aerul catre mine, oferind corp si o prezenta solida tobelor. Vocea este proiectata in fata, fara sa fie complesitoare sau obositoare. Instrumentele de suflat se revarsa cu toata energia alamei peste scena. Sunetul lor este asezat undeva in spate si creeaza senzatia de adancime scenica. Orga Hammond intra in scena aduncand putina culoare si ritm. Contrastul dintre sunetul fiecarui instrument este precis. Pot sa identific cu acuratete asezarea in scena a instrumentistilor. In ciuda separarii spatiale create de inginerul de sunet in timpul masterizarii albumului, exista un dialog perfect intre instrumente. Pare ca un grup de prieteni discuta asezati in jurul unei mese. Tonal totul pare asezat la standardele anilor ’70, perioada cand au fost inregistrate cantecele de pe acest album. Sunetul este cald, voluptuos, funk – laptos.

Concluzie

Mark Levinson Nr. 5101 acorda prioritate caldurii si netezirii in fata extragerii fiecarui ultim detaliu de pe un disc sau fisier digital. Unele echipamente digitale sunt construite sa fie detaliate, chiar reci. Din aceasta cauza  sunetul nu este suficient de muzical. 5101 este un produs diferit. Nu este un campion al digitalului matematic, in schimb ofera calitate muzicala si emotie analogica. Ceea ce impresioneaza la acest aparat nu sunt detaliile individuale, ci mai degraba impactul colectiv al instrumentelor si al muzicii in ansamblu. 

Aparatul din acest articol a fost nou. Eu am fost cel care a desfacut cutia proaspat sosita de la vama. 5101 a stat timp de 7 zile la mine. Am facut tot ce am putut sa il rodez, insa ma tem ca nu a fost timp suficient. In momentul auditiei finale, 5101 nu avea mai mult de 40 ore de functionare. Din acest motiv am preferat sa nu ofer obisnuitele argumente pro si contra de la sfarsitul articolului.  

PS: HiFi Tech Romania este prima revista / blog  care publica in premiera  o recenzie despre Mark Levinson No. 5101. Cu aceasta ocazie vreau sa multumesc importatorului Jack-Fi.  

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Acum cateva luni am scris un articol despre un sistem home cinema premium (GoldenEar Home Theater ). Atunci am folosit pentru teste materiale video furnizate de Netflix si HBO Go. Am ales filmele furnizate de cei doi operatori pentru ca sunt la indemana, calitatea imaginii si sunetului este foarte buna, iar in cazul Netflix primesti pe langa o imagine excelenta chiar si sunet Dolby Atmos. In ziua de astazi este suficient sa ai un televizor SMART cu o conexiune ARC sau eARC, capabil sa decodeze continut video HD sau 4K  si sunet de inalta definitie (DTS:X, Dolby®True HD, Dolby Atmos, DTS-HD Master Audio, Dolby Digital, etc.), pentru a avea un mic cinema acasa. In timp ce testam acest sistem la mine in camera aveam un singur gand. Cum as putea avea sunet de cinema acasa fara sa umplu casa de boxe. Un sistem home cinema minimal inseamna 5 boxe audio separate, un subwoofer, un amplificator multicanal si o multime de cabluri. Din pacate un sistem 5+1 acopera formatele de sunet de inalta definitie mai vechi cum ar fi Dolby Digital, Dolby®True HD sau DTS-HD Master Audio. Insa ce fac daca imi doresc sunet Dolby Atmos sau DTS:X. Am nevoie de minim 7 boxe audio, un subwoofer si un amplificator multicanal. 7 boxe audio si un subwoofer nu sunt usor de integrat intr-o camera, iar daca te afli in situatia de a locui la bloc, atunci totul devine si mai complicat. Viata la bloc inseamna sa imparti  cu o parte dintre vecini aceeasi pereti. Poate iti place sa urmaresti filmele favorite noaptea tarziu cu volumul ridicat si nu doresti sa deranjezi vecinii, sau esti unul din fanii filmelor de actiune si este nevoie ca volumul sa fie ridicat. Poti sa reduci sonorul filmului, dar asta schimba mult perceptia sunetului si este posibil sa intervina frustrarea. Ai cumparat un sistem home cinema bun, dar nu il poti folosi in parametrii doriti.

Te-ar putea interesa:

In perioada care a trecut de la scrierea articolului al carui link il gasiti in propozitia de inceput am cautat o varianta care sa inlature problemele amintite. Raspunsul gasit de mine este urmatorul, casti dedicate home cinema. O pereche de casti construite special pentru home cinema nu au cum sa produca un sunet la fel de intens ca un sistem home cinema compus din mai multe boxe, dar  pot oferi o experienta suficient de imersiva incat sa  stimuleze imaginatia in timp ce vizionezi un film. 

Daca pornesti pe drumul acesta ar trebui sa fii constient de urmatoarele informatii.

Ce caut? Alegeti casti fara fir cu transmisie Bluetooth, WiFi. Acest tip de casti va ofera  libertatea de miscare si va scapa de cabluri. Chiar daca aveti un televizor SMART cu Bluetooth, acesta este un tip de Bluetooth care este posibil sa provoace intarzieri de sincronizare intre sunetul pe care il aveti in casti si imaginile afisate de televizor. Solutia perfecta este folosirea unor casti Bluetooth, WiFi,  cu un transmitator care este conectat la televizor.  Ideal ar fi ca acestea sa fie compatibile aptX HD  si aptX Low Latency. Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la achizitia unui asemenea produs. Alegeti un produs special creat in acest scop.

Pentru a va usura alegerea, am sa las o scurta lista cu casti audio dedicate home cinema.

Sony WH-L600 - 275 euro

Aceste casti folosesc tehnologia brevetata de Sony, VPT (Virtual Phones Technology). Modul film este creat impreuna cu studiorile Sony Pictures. In cazul WH-L600 tehnologia VPT simuleaza un sunet pe 7.1 canale in modul cinema Dolby Audio. Castile se conecteaza la un procesor digital prin WiFi. Bateria castilor dureaza pana la 17 ore.

Sony MDR-HW700DS – 450 euro

Compatibile cu tehnologiile de sunet surround Dolby®True HD si DTS Neo:X, DTS-HD Master Audio,  Dolby® Pro Logic® IIzA. Tehnologie de sunet surround brevetata de Sony, numita VPT (Virtual Phones Technology) . Cu aceasta tehnologie se poate simula un sunet pe 5.1 canale la care se adauga inca 2 canale fata si spate aflate deasupra ascultatorului. Castile se conecteaza la un processor digital folosind o conexiune WiFi. Procesorul digital are mai multe intrari HDMI si este compatbil ARC si CEC. Durata bateriilor este limitata pana la 12 ore de functionare.

JVC XP-EXT 1 – 999 euro

Sunt compatibile cu tehnologiile de sunet surround Dolby Atmos si DTS:X.  Ar trebui sa inlocuiasca un sistem home cinema format din 7.1.4 canale. Secretul acestor casti se numeste Exofield. Este o tehnologie proprietara JVC. Acestea au creat un algoritm de procesare a campului sonor 3D dedicat acestor casti. De asemenea, JVC XP-EXT1 sunt capabile sa proceseze sunetul stereo in sunet 5.1 pentru a oferi imersivitatea specifica sunetului multicanal. Castile se conecteaza la un procesor digitala prin WiFi 5 GHz. Acesta, la randul lui, se conecteaza la televizor folosind o conexiune HDMI eARC. Durata bateriilor este limitata pana la 12 ore de functionare.

In articol am prezentat cateva posibilitati. Va asigur ca in piata exista mai multe variante de casti dedicate home cinema. Folositi Google cu incredere si alegeti o varianta potrivita bugetului.

Succes si vizionare placuta! 

Articol scris de Robert Flescan
 

D-08 u Ultimate este  un SACD / DAC USB player de top si este produs de firma japoneza Luxman. La exterior arata ca un bloc masiv de aluminiu. Designul sau este o combinatie reusita intre stilul japonez retro HiFi si imaginea industrial - contemporana specifica secolului XXI. Forma sa perfecta cu colturi atent rotunjite te impresioneaza de la prima intalnire. Aluminiul carcasei este slefuit perfect. Daca iti plimbi mana pe suprafata lui, ai senzatia unei atingeri aproape umane. Un kimono de matase rece ce acopera trupul cald al unei geishe. Stiu, este o senzatie fetis, dar oare nu asa suntem noi audiofilii. Restul detaliilor sunt de asemenea de top. Butoanele asezate in partea frontala arata ca si cum au fost strunjite de un bijutier in cautarea perfectiunii. Sertarul de transport al cd-ului pare ca leviteaza. Miscarea catre exterior si interior este lipsita de orice urma de zgomot. Un ninja tacut ce tocmai a iesit din camera fara ca cineva sa observe. Micutul ecran negru, asezat in partea dreapta a partii frontale, ofera un contrast perfect  carcasei din aluminiu. Prin acest ecran poti privi adanc in sufletul si creierul D- 08 u. Biti, rata de esantionare, DSD, PCM, filtre digitale, totul este afisat pe ecran. In ciuda dimensiunii mici, dupa apus, lumina galbena a ecranului isi schimba intensitatea, te hipnotizeaza asemeni unui panou iluminat cu leduri din centrul orasului Tokyo. Pentru mine, exteriorul D08-u este expresia puritatii si frumusetii intime ascunse adanc in arhipelagul japonez.

Partea de conversie digital analogica este asigurata de doua cipuri Burr-Brown PCM 1792A.  Configuratia duala ofera un raport semnal / zgomot ultra ridicat si un interval dinamic teoretic de 132dB. Pentru a rafina sunetul si mai mult sunt folosite doua procesoare digitale TAS-3152 de la Texas Intruments. Folosind functiile acestui cip, este posibil sa selectati sunetul preferat alegand din 3 filtre digitale diferite pentru semnalele PCM și DSD. Exista, de asemenea, 2 tipuri de filtre FIR analogice disponibile prin intermediul cipului DAC  incorporat. Pentru a preveni aparitia jitterului prin USB, circuitul foloseste o transmisie a datelor  asincrona cu un motor DSP dedicat. Cititorul de Cd-uri si intrarea S / PDIF au ceasuri DAIR de inalta precizie incorporate. Pentru eliminarea jitterului din datele SACD se foloseste un cip dedicat de reducere a jitterului. In plus, un modul de ceas cu zgomot redus de faza  imbunatateste transmisia digitala a semnalului.
Intrarea USB accepta frecvente de esantionare de  44.1kHz, 48kHz, 88.2kHz, 96kHz, 176.4kHz, 192kHz, 352.8kHz si 384kHz  @  16, 24 si 32 biti si DSD 128. D-08 u beneficiaza de o intrare coaxiala si una optica, care accepta semnal digital de pana la 192 kHz / 24 biti.
Mecanismul de transport si citire al discurilor este dezvoltat si patentat in intregime de Luxman. LxD ™ foloseste o carcasa robusta pentru sustinerea mecanismului de transport, iar un sasiu patrat foarte gros reduce efectele negative ale vibratiilor externe.
Pe panoul din spate D-08 u are o conexiune USB, una coaxiala si doua optice. D-08 u este si un transport digital optic independent. Iesirele de semnal sunt doua, una  digitala coaxiala si una optica. Conexiunile analogice sunt cele standard. Exista o iesire balansata si una normala. 

Inginerii de la Luxman au petrecut mult timp cu dezvoltarea  etapei de iesire analogica. Au simtit ca aici ar putea face pasi uriasi in obtinerea acelui sunet magic. Pentru asta au folosit cea mai recenta versiune 4.0 a circuitului de feedback negativ ODNF. Aceasta este o componenta esentiala a sunetului Luxman. ODNF  imbunatateste caracteristicile distorsiunilor si raportul semnal zgomot. La D-08 u procesarea filtrelor  se face in afara intervalului de frecventa audibil. Acest lucru nu este realizat de un circuit de filtrare independent, ci de procesarea treptata aplicata in circuitul ODNF (trei filtre de ordinul I), reproducand forma de unda audio sonora naturala. In plus, sursa de alimentare traditionala LUXMAN, extrem de stabila, suporta fiecare circuit cu un regulator independent si condensatori de mare capacitate.
Pentru redarea fisierelor audio prin conexiunea USB  japonezii ofera un software audio dezvoltat in house. Acesta se instaleaza de pe CD-ul inclus in pachet si este compatibil cu majoritatea formatelor audio din piata, FLAC, ALAC, WAV, AIFF, DSF, DSDIFF. Softul este compatibil Windows  si Apple. 

Scurta istorie Luxman

In anul 1928 compania japoneza lanseaza un radio cu difuzor si corn magnetic. 1958 este anul aparitiei amplificatorul cu tuburi vidate (lampi) MA-7A. In anul 1961 este lansat amplificatorul integrat cu tuburi vidate (lampi) SQ-5A. Acesta a fost considerat o capodopera pentru epoca lui. In anul 1964 s-a nascut SQ-38, amplificator integrat cu tuburi vidate. Partea electronica a fost integrata intr-o carcasa din lemn, iar panoul frontal era din aluminiu. Din acest model a fost dezvoltata o intrega serie populara. In perioada aceea puteai asculta muzica in cafenelele de jazz de pe aceste aparate. 1975, firma a sarbatorit 50 de ani si s-a extins pe piata externa. De asemenea, a fost lansat amplificatorul de mare putere M-6000. Acesta avea o putere de 300 wati canal. 1982, LUXMAN a dezvoltat un nou mecanism de transport pentru casete. Acesta tragea banda din caseta in sistemul de citire. Tehnologia a atras atentia, deoarece calitatea sunetului a fost comparabila cu cea a benzii de magnetofon. 1987, a fost dezvoltat un DAC de fluenta, aplicand teoria complementarii functiei, teorie ce apartine profesorul Toraichi de la Universitatea din Tsukuba. Aceasta tehnologie este mostenita in playerele actuale digitale universale. 2001, a aparut DU-10, un player universal SACD & DVD audio care a facut istorie. 2006, sunt lansate C-1000f si B-1000f, modele cu care firma aniverseaza 80 de ani.

Te-ar putea interesa:

Teste

Am testat acest SACD player / DAC USB in urmatorul sistem:
transport digital: NUC Asus (tunat pentru audio), Windows 10, Audirvana.
sursa digitala: Luxman D-08 u
amplificator: Luxman L-590 AX MK2, Pass Labs Int 150 
boxe: Focal Electra 1038 Be
cablu interconect: DIY Neotech 
cablu boxe: Vicol Audio

Muzica de test: U2 – The Joshua Tree (Redbook), Abdullah Ibrahim with The NDR Big Band – Ekapa Lodumo (Redbook), Diana Krall  – Love Scenes (SACD), Roger Waters – Amused to Death (fisier audio 24 / 192)

Anticipez o intrebare din partea voastra. De ce am folosit Redbook in primul rand si nu am pus accentual pe fisiere HiRes audio? D-08 u extrage atat de multe informatii dintr-un CD, incat un ascultator cu experienta nu simte nevoia folosirii fisierelor audio HiRes. Layerul SACD a fost un fel de cireasa de pe tort. Japonezii sunt maestrii implementarilor DSD. Eram curios de performanta atinsa cu acest player. Nu am fost dezamagit. Pentru testul de spatialitate am preferat albumul in format HiRes audio al lui Waters. In acest caz, am vrut sa ma asigur ca, am cel mai bun master al inregistrarii. 

U2

The Joshua Tree  este albumul meu favorit din intreaga discografie U2. Intotdeauna am simtit ca aceasta inregistrare merita sa fie ascultata cu un aparat exceptional. Compozitiile sunt bune, vocea lui Bono are acea energie specifica  tineretii, iar basul lui Adam Clayton este fantastic. Am introdus CD-ul in cititorul laser si am inceput auditia. D-08 u, la randul lui, este si el fan U2, altfel nu imi pot explica cum a putut  transforma sunetul acestei masterizari modeste intr-o explozie muzicala, intr-o amintire frumoasa din adolescenta. Sunetul a fost fluid, analogic, tangibil. Ascultam o versiune mai buna, mai completa si mai realista a muzicii. Inainte sunetul era stratificat intr-o versiune partial 3D, oferind un surogat de scena stereo, acum simteam ca a devenit complet 3D. Basul se aude perfect distinct, nu se amesteca in pasajele aglomerate cu vocea. Timbrul vocii lui Bono este bogat si nuantat. Distorsul de chitara isi face loc in partitura muzicala fara sa fie agresiv. D-08 u imbunatateste experienta auditiei de parca ar aplica un tratament de infrumusetare. Versurile ultimului cantec de pe album, Mothers Of Disappeared, ma surprind total nepregatit. Cele 40 minute ale albumului au trecut intr-o secunda.

Abdullah Ibrahim with The NDR Big Band

Am ales acest album de jazz african cu influente carabiene, chiar reggae,  inregistrat in concert, pentru complexitate sa sonica. 18 instrumentisti ofera o interpretarea senzuala, luminoasa, provocatoare pentru ascultator si sistem audio. Ritmul junglei pulseaza constant si este impins in fata de sectiunea percutie. Basul este grav, greu, bogat. Seamana cu un sef de trib ce calca trufas pamantul. Sunetul bogat in frecvente joase este completat de instrumentele de suflat construite din alama si de atingerea de cristal limpede oferita de clapele pianului. Alama instrumentelor pare ca s-a topit din cauza caldurii. Notele ajung in urechi fierbinti, rotunde ca soarele amiezii. D-08 u  este un maestro al placerii muzicale. Sub bagheta lui sunetul se transforma in dans. Asculti muzica, plutesti peste pamantul Africii si iti lasi picioarele sa simta fiecare nota muzicala. 

Diana Krall 

Auditia variantei SACD a fost o noua demonstratie a virtuozitatii muzicale. D-08 u pune in evidenta textura instrumentala si ritmul pieselor cu o precizie matematic-analogica.  Pianul a fost deosebit, prezentat intr-o textura pe care nu o cunosteam. Sunetul pianului a fost stabil, organic, focusat. In nici o clipa nu am avut senzatia ca pianul se imparte intre cele doua boxe. A ramas neclintit ca o stanca. Prezenta lui in mijlocul camerei fiind o certitudine. Vocea Dianei, la randul ei, a fost proiectata tridimensional si tangibil. A mangaiat spatiul camerei plina de senzualitatea si a sunat un pic mai dulce si mai plin decat de obicei. Chitara, contrabasul, percutia au fost un partener de nadejde. Impreuna cu pianul si vocea au creat  un spectacol simplu si delicat. Genul de interpretare de care orice fan de jazz  se poate indragosti. 
Am comparat stratul SACD cu cel CD. Concluzia mea este ca Luxman reuseste sa transforme stratul SACD intr-o versiunea mai imersiva si realista.

Roger Waters

In cazul acestui album am fost interesat de un singur aspect. Modul in care D-08 u reproduce si construieste spatiul oferit de tehnologia QSound. D-08 u a reusit sa ma surprinda din nou. Sunetul a fost sferic. M-am simtit ca si cum as fi navigat prin creierul inginerului de studio. Pret de cateva minute am fost conectat electric cu neuronii lui, am simtit cum impulsurile  neuronale se transforma in idei sonice, cum  sunetul urma sa capete forma unei sfere reale aflata in jurul ascultatorului. Magie sonica QSound sau tehnologie inginereasca Luxman, habar nu am ce a fost, dar a fost. Doar inginerii japonezi pot rezolva dilema.

Am testat si ascultat Luxman D-08 u cu doua amplificatoare avand filosofii de sunet diferite. In combinatia cu Luxman 509 MK2 sunetul a fost asemeni unei picturi baroce, dramatic, cu tuse bogate contrastante, emotionant si pasional. Cu Pass Labs Int 150 sunetul a castigat in dinamism si forta. Muzica a fost directa, coplesitoare, cu o scena sonora mare si un sunet livrat in viteza. 

Concluzie

Luxman D-08 u iubeste muzica. Ca sa fiu mai exact, D-08 u este muzica. Ar fi o mare greseala, sa il considerati  un simplu aparat care transforma bitii digitali in sunet analogic. Sunetul lui este intotdeauna fluid, natural, imersiv, asemanator evenimentului original. Nu exista nimic artificial ascuns in interior, iar acest fapt este evident cand asculti muzica folosindu-l ca sursa audio. 

Pro:
fluiditate & muzicalitate
sunet pur analogic
nu exista nici macar o urma de sunet digital
coerenta, consistenta, tridimensionalitate

Contra:
pretul (15 mii euro)
unii ascultatori ar putea considera frecventele medii usor evidentiate

Articol scris de Robert Flescan
 

Puterea amplificatoarelor audio stereo, chiar multicanal, a fost intotdeauna un subiect interesant pentru comunitatea HiFi. Lungi dezbateri despre importanta acestui factor in sunetul final au sfarsit lasand o multime de oameni nelamuriti. In articolul de astazi incerc sa explic, in termeni simpli, raportul dintre puterea unui amplificator si calitatea sunetului. 

In cautarea raspunsurilor

1.    Cum explici unui om ca puterea unui amplificator, exprimata in watt, este aceeasi pentru un amplificator cu lampi si pentru un solid state (SS) , cand el percepe sunetul amplificatorului cu lampi ca fiind mai puternic decat cel pe solid state. Asta in situatia in care amplificatorul cu lampi are o putere maxima mai mica de 1-2 ori comparativ cu amplificatorul solid state. Grea dilema.
2.    Destul de multi oameni isi cumpara amplificatoare de sute de watt putere, pentru a asculta la cativa watt, intr-o camera cu dimensiuni modeste sau medii. Alta dilema.

Experienta de electronist si auditiile, coroborate  cu putina fizica si electronica, m-au indreptat catre urmatoarele concluzii:
a) un amplificator proiectat pentru o putere mica sau medie, se va ‘deschide’ mai bine la putere mica fata de unul care este proiectat sa lucreze cu puteri mari. (nu intru in detalii tehnice care pot fi plictisitoare pentru multi oameni, doar fac o constatare de facto)
b) orice amplificator va oferi performante optime undeva la jumatatea puterii sale, asta ca sa folosim o expresie empirica.
c)  un amplificator de sute de watt nu va ‘conduce’ implicit mai usor incintele acustice care coboara mult in impedanta (asa zisele ‘incinte greu de condus’).
Toate cele 3 concluzii insumate reflecta modul in care amplificatorul interactioneaza cu boxele. Intelegerea acestui fenomen nu este atat de complicate pe cat ar parea la prima vedere. Dar pentru asta avem nevoie de informatii din interior. Ce face diferenta? Cum este posibil ca un amplificator cu o putere medie sa poata conduce boxe dificile? Raspunsul se afla in interiorul amplificatorului si se numeste sursa de alimentare. Modul in care aceasta parte a amplificatorului este construita, dezvoltata, gandita, face diferenta. 
Am sa exemplific: un amplificator entry level, solid state, de putere mica, rareori beneficiaza de o sursa de alimentare (PSU) corect construita. Industria de profil se pliaza dupa cerintele consumatorilor. Majoritatea doresc produse ieftine si asta primesc. Probabil ati auzit expresia : Cum sa coste atat de mult un amplificator de 35 watt? Asta pentru ca mintea noastra retine doar ‘senzatia de putere’ pe care o ofera acei watt.

In realitate, sursa de alimentare (PSU) este cea mai scumpa parte si este cel mai dificil de proiectat si construit intr-un amplificator. Aici apare ‘pacaleala’. Amplificatoarele de sute de watt au partea de o alimentare construita in niste parametri superiori. Din acest motiv aceste amplificatoare se vor descurca mai bine cu boxe a caror impedanta scade foarte mult. Pana aici toate bune si frumoase, dar, exista si un dar:  fiind conceput sa se ‘deschida’ la puteri mari, nu vor presta la fel de bine la puteri mici.

Ma intorc la punctul 1 al discutiei in care aminteam diferentele de perceptie sonica intre un amplificator cu lampi si unul solid state; senzatia ca amplificatorul cu lampi are mai multa forta.  Exista o explicatie stiintifica. Amplificatorul cu lampi lucreaza cu un PSU cu valori MARI ale tensiunii, deci va compensa mai bine la puteri mici, fata de un amplificator solid state (SS). La putere mare, SS-ul se deschide si ia avans fata de lampas. Si in acest caz sursa de alimentare este cea care influenteaza perceptia subiectiva.

Te-ar putea interesa:

Ce trebuie sa intelegem: calitatea redarii muzicii la un amplificator, indiferent ca este un amplificator cu lampi sau solid state, este in mod covarsitor legata de cat de bine este construit etajul de alimentare. Pentru ca adevarata problema cu ‘incintele dificil de condus’ este data tocmai de acest factor. Incapabilitatea PSU de a sustine consumul instantaneu si masiv de energie cerut in special de frecventele joase (bass). Acestea momente coroborate cu coborarea in impedanta a incintei solicita un consum mai mare de energie din partea PSU. Problema nu o reprezinta capabilitatea de curent a etajului final, tranzistorii finali fiind capabili sa suporte curenti foarte mari, de ordinul zecilor in cele mai multe cazuri, ci a PSU care se ‘sufoca’ atunci cand apar acele cerinte de consum masiv.

Alt fapt, care a fost studiat foarte bine de inginerii specialiati in proiectarea PSU, este ‘cat poate cobora in frecventa’ un amplificator. Ei bine, exista relatii de calcul foarte precise, care stabilesc o valoare minima necesara pentru reservoir capacity (acei capacitori de filtraj, cum ii cunoaste toata lumea) a PSU pentru ca amplificatorul sa coboare pana la 50Hz. Iar acea valoare pentru acel ‘reservoir capacity’ este foarte mare. Tineti cont, asta este doar o valoare minima, care poate fi depasita foarte usor daca informatia muzicala este formata din doua instrumente a caror sunet contine frecvente joase (toba plus contrabas). In acest caz, valoarea minima trebuie crescuta pentru ca PSU sa poata furniza cerinta de curent pentru functionarea corecta a amplificatorului.
Exista si o ‘butada’ a lui Nelson Pass, care intrebat care ar trebui sa fie ordinul de marime a reservoir capacity, a raspuns: Niciodata nu poate fi suficient de mare. Cu cat mai mare, cu atat mai bine.

Pare complicat. Asa si este. Proiectanti trebuie sa tina seama de multi factori si complicatii ce pot aparea in proiectarea unei surse, cum ar fi impedanta acesteia, a traseelor, a nodurilor de masa, a curentilor ‘vagabond’  care apar la solicitari mari, etc. Dar asta e treaba inginerilor.
Ce trebuie sa retinem noi. Ideal ar fi sa putem avea un amplificator de putere potrivit nevoilor noastre. Acesta se alege in functie de nivelul sonor la care facem auditia, de marimea camerei de auditie, de interactiunea cu boxele. Sfatul meu este sa nu uitati de importanta sursei de alimentare. Alegeti un amplificator cu un PSU corect dimensionat si construit.

Sper ca am reusit sa explic pe intelesul tuturor o parte a fenomenului.  Va doresc auditii placute.

Daca aveti intrebari, raspund in sectiunea comentarii aflata la sfarsitul articolului.

Articol scris de 

Nita Cristian-Nelu
 

Gama Triangle Borea este dezvoltata pentru persoanele aflate la inceputul calatoriei in frumosul univers al sunetului HiFi de calitate. In ciuda acestui fapt, compania franceza a incercat sa ofere un raport calitate pret foarte bun si nu a renuntat la ideea construirii unei boxe folosind standardele aplicate si la boxele din seriile superioare. Cutia de rezonanta este construita din panouri MDF de 20 mm si foloseste un sistem unic de armare numit DVAS. Sistemul de absorbtie a vibratiilor difuzorului foloseste panouri MDF perforate plasate in interior si garnituri de spuma  pentru a rigidiza legatura dintre difuzor si cutie. In acest fel se obtine o absorbtie si o reducere a vibratiilor.

La exterior boxele sunt acoperite si finisate cu o folie de vinil ce imita foarte bine furnirul de lemn. Versiunea neagra pe care o am in teste arata natural si nu ofera o senzatie de boxa ieftina. A trebuit sa studies cu atentie exteriorul boxei pana am realizat ca nu este furnir. Sincer sa fiu, ar fi fost imposibil ca la o boxa de 400 euro  exteriorul sa fie acoperit cu furnir. Partea din fata a boxei arata modern, chiar interesant. Francezii au incercat sa ofere gamei Borea personalitate folosind un design ce evidentiaza culoarea difuzorului. Fondul de culoare este asigurat de cutie. Peste aceasta culoare de baza se suprapune culoarea alba a difuzorului si insertiile de culoare argintie amplasate in jurul difuzorului si in interiorul tweeter-ului. 

Sub difuzor se gasesc doua porturi de bass pentru eliminarea energiei acumulate in interiorul boxei. Amplasarea acestora in fata este un mare avantaj pentru cei cu camera mici, pentru ca permite o pozitionare a boxei in apropierea peretului. Spatele boxei este simplu. Aici se afla doi conectori de culoare argintie la care legati amplificatorul folosind un cablu dedicat. Tweeterul EFS (Efficient Flow System) cu cupola de matase de 25 mm foloseste o abordare rar intalnita. Este partial acoperit de un corn cu rol de imprastiere a frecventelor inalte. Cu aceasta tehnologie inginerii Triangle incearca sa faca frecventele inalte mai putin directionale. Difuzorul de medii si bas are o dimensiune de 165 mm, este construit din celuloza netratata si este identic cu cel folosit la seria Esprit Ez. 

BR03 au urmatoarele dimensiuni 26 x 31,4 x 38 cm si cantaresc 6,26 kg. Comparativ cu alte boxe din zona aceasta de pret  BR03  sunt mai grele. Grilele negre sunt fixate magnetic de cutia boxei. Pe fiecare grila a fost aplicat logo-ul  Triangle.
Specificatiile tehnice complete sunt urmatoarele:
raspuns in frecventa  46Hz la 22kHz (+/- 3dB) 
putere maxima suportata 100W 
impedanta nominala 8 ohmi
SPL  90 dB / 1 W / 1m
dimensiune  26 x 31,4 x 38 cm
greutate  6,26 kg 

Am testat boxele pe urmatorul sistem:
Asus Vivo PC  transport digital (tunat special pentru audio) + Intona (reclocker si decuplator galvanic USB)
Yamaha CDS 3000 (sursa digitala audio)
Pass Labs Int 150 (amplificator audio stereo)
Borea BR03 (boxe audio)
Audioquest Wind (interconect XLR)
Vicol Audio (cablu boxe)

Muzica de test: Avishai Cohen with Nitai Hershkovits  - Duende , AYO – Joyful, Keb’ Mo’  – Just Like You.

Inainte sa scriu articolul am citit alte doua opinii gasite prin publicatiile HiFi. De obicei nu citesc nimic, pentru ca nu vreau sa fiu influentat. De data aceasta am incalcat acest acord tacit stabilit cu mine insumi. Mesajele voastre in care imi propuneati aceste boxe pentru un articol, dar si numeroasele premii castigate de aceste boxe au reusit sa imi starneasca curiozitatea. Nu stiam nimic despre seria Borea si aveam nevoie de informatii inainte sa vorbesc cu dealerul. O perioada am fost un fel de detectiv audiofil amusinand urmele lasate de Borea prin lumea HiFi. Motivul ascuns din spatele acestei cercetari amanuntite este personal. Acum cateva luni am hotarat sa nu mai scriu despre produse HiFi aflate in zona entry level. Timpul meu este limitat si prefer sa ma concentrez spre zona performanta a HiFi-ului. Intr-un final am decis sa scriu acest articol si nu am niciun fel de regrete. Borea au reusit sa imi ofere o experienta interesanta.

Te-ar putea interesa si urmatorul articol:

Teste & Auditie

Boxele oferite de dealer au fost noi. Eu am fost cel care a deschis cutia, a despachetat boxele frumos impachetate si a lasat muzica sa miste difuzoarele pentru prima data. La premiere rencontre  avec de jeunes francaises a ete un echec. Sunetul a fost neasteptat de dur, frecventele medii pareau ascunse in spatele frecventelor inalte, basul era slab ca un tantar, iar imaginea stereo parea limitata la dimensiunea unui butoi de vin depozitat in crama unui chateau. Mi-am pastrat calmul asemeni un sommelier cu experienta si am inceput sa pompez sunet bogat in frecvente joase pentru a imblanzi difuzoarele. Dupa cateva ore de Massive Attack sunetul a inceput sa isi schimbe forma, sa se inmoaie. 

La sapte zile de la primul pahar de vin rouge  a venit timpul sa iau masa din nou cu tinerele domnisoare nascute in Franta. Pe primul platou am servit putin jazz minimalist contemporan, o combinatie intre sunetul contrabasului lui Avishai Cohen si pianul lui Nitai Hershkovits. Sunetul a fost neasteptat de bun. Pianul a avut energie si atac, basul a coborat atat cat pot boxele fara sa se amestece cu celelalte frecvente, scena sonora a fost decenta si suficient de transparenta incat sa pot simti locurile unde sunt pozitionati artistii. La boxele entry level multi producatori  folosesc diferite trucuri psihoacustice pentru a oferi senzatia unui bas generos. Pentru o ureche antrenata ‘basul generos’ al acestor boxe se simte ca o unflatura, o aditie suplimentara peste sunetul de baza. Acest bas unflat nu este neaparat ceva rau, ajuta boxa in anumite momente, insa pentru un purist al sunetului este similar unui vin rouge baricat in butoaie de stejar timp de sase luni peste care turnam cativa mililitri de cola. In cazul Borea se pare ca inginerii au decis sa pastreze boxa liniara. Difuzorul coboara pana isi atinge limitele fizice si se opreste. Din acest motiv cred ca multi vor considera aceasta boxa ca fiind lipsita de bas.

La platoul al doilea am incercat ceva nou. A fost un ménage a trois, cele doua tinere frantuzoaice plus superba voce a cantaretei cu origini nigeriene AYO. Vocea am simtit-o usor stralucitoare si putin colturoasa, dar cu detalii bune. Chitara, instrumentul principal de acompaniament, a fost prezentata natural, cu un timbru placut si distinct evidentiat fata de restul instrumentelor. Detaliile sonice au fost senzoareale. Am simtit atingerea degetelor in timp ce ciupesc cu viteza fiecare coarda. Apoi a intrat in scena djembe-ul. Ritmul oferit de toba africana s-a simtit in aerul din camera sferic si a curs asemeni unui urias pahiderm fara sa loveasca peretii. Frecventele joase nu au atins zonele viscerale, dar au reusit sa ofere suficienta energie incat sa nu ma simt pacalit. Pe ansamblu intalnirea cu AYO a fost o experienta placuta. Nu au lipsit detaliile, scena sonora a avut o anvergura buna, informatia a fost tradusa cinstit si curat.  

Am inchis intalnirea cu unul din artistii contemporani de blues, Keb’ Mo’. Eram curios cum se vor descurca tinerele frantuzoaice cu sunetul electric de chitara, cu viteza si dinamica specifica acestui gen muzical. Chitara electrica a fost pe gustul meu. Am avut energie, rautate, distorsul de chitara a fost autentic, fara tenta dulceaga.  Vocea lui Keb’ Mo’ a fost asemeni unei imagini tridimensionale scaldata intr-o lumina puternica. Borea subliniaza armoniile vocii oferind realism si palpabilitate, dar in acelasi timp aduce si o tenta usor excesiva in zona acutelor. Toba a fost proiectata catre ascultator destul de energic, cu o dinamica moderata, chiar cu momente in care am putut simti kick-ul tobei mari. Stiu, pare utopic ca un difuzor dintr-o boxa entry level sa ofere senzatia unui kick autentic. In realitate acest lucru este posibil. Senzatia de kick se afla intr-o zona a frecventelor cuprinsa intre 100 – 200 Hz. Combinatia intre curentul necesar unui asemenea efort si greutatea difuzorului  poate oferi un kick suficient de real la o presiune acustica de peste 80 dB.

Concluzie

Dupa o saptamana petrecuta cu boxele Borea sunt cateva idei pe care doresc sa le impartasesc cu voi. Borea genereaza o imagine stereo clara si bine focalizata. Fara sa exceleze la dimensiunea scenei, compenseaza printr-o prezentare matura a sunetului. Nu sunt boxe cu sunet colorat. Daca sunteti in cautarea unor boxe cu frecventele medii impinse in fata, gadilitoare placut pentru ureche, alegeti altceva. Basul, atat cat este, tinde sa fie corect. Caracterul acestor boxe este neutru-bright. Senzatia mea este ca francezii au incercat sa construiasca niste boxe audio ieftine, cu un sunet echilibrat, asemanator boxelor folosite in studiorile de inregistrari.
Recomand aceste boxe entuziastilor aflati la inceput de drum, celor aflati in cautarea unor boxe neutre la un pret mic. Borea sunt ofertante pe muzica clasica, jazz, rock vechi, blues, pop, indie. Ascultatorilor de hip-hop sau electro le recomand sa caute un alt tip de boxe.
Fiind boxe cu sunet neutru-bright matching-ul cu amplificatorul este foarte important. Impresia mea subiectiva este ca au nevoie de amplificatoare cu un sunet dark sau care potenteaza frecventele medii. 

Pro:
pretul
sunet neutru
bas corect 
imagine stereo buna
usor de pozitionat datorita celor doua porturi de bas asezate in fata

Contra:
se deschid la volum mediu
pretentioase la amplificare (matching-ul este foarte important)

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Numele 'Dragon Zero' ma duce cu gandul la unul din cele mai aclamate filme cu arte martiale, Enter the Dragon. Actorul american Bruce Lee, original din Hong Kong, este starul acestui film. ‘Enter the Dragon' este considerat in toata lumea ca fiind unul dintre cele mai importante filme de arte martiale din toate timpurile. Valoarea culturala a filmului a fost recunoscuta in 2004, cand a fost selectat pentru pastrare in Registrul National al Filmelor din Statele Unite de catre Biblioteca Congresului ca fiind, citez, “semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”. O sa spuneti, care este legatura dintre cablul de boxe Audioquest Dragon Zero si film, asta daca excludem coincidenta folosirii cuvantului 'dragon'. In  1973, anul lansarii, filmul a fost o provocare pentru intreg mapamondul. Ganditi-va, este un thriller de actiune cu arte martiale care combina si elemente din filmele cu spionaj. Pana la ‘Enter the Dragon’ nimeni nu indraznise sa realizeze o asemenea pelicula. Incasarile de aproximativ 350 milioane USD in intreaga lume (echivalentul a peste 1 miliard USD, ajustat la inflatie), fata de bugetul alocat de 850.000 USD, a fost dovada ca doar cei curajosi au parte de succes. 

Audioquest Dragon Zero Full Range este intr-o situatie similara. Firma americana a indraznit sa propuna un produs special, ceva nemaiauzit, o serie de cabluri destinate sistemelor audio high-end, o revolutie a industriei audio. Daca in prezent aceste cabluri au un statut incitant, sunt sanse mari ca in viitor sa fie considerate o parte importanta a istoriei audio, la fel ca filmul 'Enter the Dragon’. Cablul face parte din seria numita Mytical Creature. Audioquest Dragon Zero Full Range este o provocare audiofila incepand cu tehnologia inovatoarea si terminand cu pretul lui de peste 11 000 euro metrul. Pretul mare poate fi o surpriza doar pentru cineva care nu cunoaste piata dedicata sistemelor audio high-end. Audioquest Dragon Zero Full Range nu este cel mai scump cablu high-end din piata. Siltech Emperor Double Crown  si  Nordost Odin 2 Supreme Reference au preturi superioare. Cu ultima fraza am incercat sa relaxez cititorul si sa-i adorm simtul critic. Va poftesc sa scapati de angoasa pretului cu un pahar de vin in mana si cu o sesiune de auditii pe sistemul audiofil de acasa.

Tehnologiile din acest cablu sunt urmatoarele:

Zero Tech
Singura modalitate completa de a elimina nepotrivirile caracteristice ale impedantei dintre un cablu si sursa atasata este ca cablul sa nu aiba o valoare fixa a impedanței caracteristice. ZERO-Tech realizeaza acest lucru eliminand interactiunea dintre izolatie (dielectric) si conductorii cablului, permitand transferul de curent necomprimat. Curentul tranzitoriu important este nelimitat, iar disiparea zgomotului RF este liniarizata (de la o octava la alta).

GND Tech (ground noise dissipation)
Este o tehnologie similara cu cea din seria de conditionatoare Niagara. Ideea de baza este eliminarea zgomotului liniar pe intreaga distanta a cablului. Audioquest au dezvoltat o tehnologia de disipare a zgomotului la sol, pe care au brevetat-o in USA si este inregistrata cu numarul  ‘SUA 8.988.168 B2’.

NDS (carbon-based liniarized noise-dissipation system)
O mare parte din semnalul de nivel scazut care transporta armonicele si indicii care defines spatiul este mascat de zgomotul de frecventa radio indus. Sistemul de disipare a zgomotului liniarizat combina mai multe feluri de protectii si o retea rezistiva liniarizata pe baza de carbon, care transforma cea mai mare parte a acestui zgomot in caldura. Prin „liniarizat”, intelegem ca sistemul este la fel de eficient pe o latime de banda extrem de larga, mai degraba decat la anumite frecvente, asa cum se intampla in realitate.

DBS - 72v Dielectric-Bias System with CARBON-Level Radio-Frequency Trap 
DBS-ul multi-brevetat al AudioQuest creeaza un camp electrostatic puternic, stabil, care satureaza si polarizeaza (organizeaza) moleculele izolatiei. Acest lucru minimizeaza intarzierile neliniare, rezultand un sunet mai clar, cu un fundal lipsit de orice urma de zgomot. RF Trap este folosit (o tehnologie dezvoltata pentru seria de produse electrice AudioQuest Niagara Series) pentru a reduce si mai mult zgomotul de frecventa radio. 

PSS 
Conductor de argint solid cu suprafata perfecta. 

Teste

Dupa o scurta istorie a filmelor cu arte martiale si o trecere rapida prin tehnologia de top AudioQuest, a venit momentul sa impartasesc experienta mea sonica cu Audioquest Dragon Zero Full Range. Am dorit sa scriu un articol despre acest produs nisat in primul rand din cauza pretului. Cablul testat de mine avea o lungime de 2.5 m si un pret de lista de peste 28 mii euro. Sunt constient la fiecare atingere de tasta ca, urmeaza sa incalc aproape toate conventiile sociale legate de perceptia pretului. Un om normal cu greu poate procesa o asemenea informatie. Din fericire, Audioquest Dragon Zero Full Range nu este un produs adresat oamenilor normali. In universul audiofil exista un mic grup de pasionati aflati in cautarea puritatii audio. Acest cablu a fost dezvoltat pentru ei, cu scopul declarat de a oferi maximul de performanta intr-un sistem audio high-end unde importanta banilor este inlocuita de placerea perfectionist - nebuna a sunetului si muzicii. 

Am inceput testele in sistemul meu format din transport digital – Intel NUC Asus optimizat pentru audio, reclocker & decuplator galvanic – Intona, sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB), soft audio – Audirvana, amplificator stereo - Pass Labs Int 150, boxe – Focal Electra 1038 Be, interconect analogic XLR DIY Neotech si Audioquest Dragon Zero Full Range. Inca de la primele acorduri ale cantecului lui Roger Waters - ‘The Ballad of Bill Hubbard’ am simtit o schimbare sonica. Sunetul s-a curatat de parca as fi folosit un power conditioner. Microdetaliile au crescut in intensitate, basul a devenit mai relaxat, vocea lui Waters mai bine reliefata. Am ascultat intregul album ‘Amused to Death’ intr-o cu totul alta lumina. 

Te poate interesa si acest articol:

Am continuat sa ascult alte inregistrari muzicale cautand diferentele. Incercam sa raspund unei intrebari simple. Ce ar putea justifica suma la care se poate achizitiona acest cablu? Am realizat dupa cateva ore de teste incrancenate ca, ma aflam intr-o grava eroare. Deosebirile sonice intre Audioquest Dragon Zero Full Range si cablul meu Vicol Audio nu puteau sa fie asemeni unei lansari in spatiu cu o racheta Space X pe un sistem ca al meu. Adevarat, au existat, si au fost atat de evidente si precise uneori, incat imi inchipui ca si mama mea de 72 ani ar fi putut sa le auda. Totusi, Audioquest Dragon Zero Full Range a fost dezvoltat pentru sistemele audio cocotate pe everestul audiofil. Daca doream sa inteleg potentialul acestui cablu, aveam nevoie de un sistem audio cu adevarat high-end. 

Am vorbit la telefon cu unul din amicii mei audiofili, cu un sistem audio pe masura cablului, si am stabilit o zi in care sa ne intalnim. Runda finala de teste s-a desfasurat pe urmatorul sistem: 
sursa digitala – dCS Scarlati (transport, DAC, reclocker)
preamplificator – Audio Research 40th Anniversary Edition
amplificare  - Pass Labs XA 160.5, Class A 
boxe – Focal Grande Utopia 
interconect XLR – Kimber Kable KS 1136 Select Series
cablu boxe - Kimber Kable KS 6063 Select Series si Audioquest Dragon Zero Full Range

Auditia si intelegerea capacitatilor sonice ale acestui cablu au fost mult usurate de sistem, dar si de comparatia cu un alt cablu de boxe pozitionat in zona de top, Kimber Kable KS 6063 Select Series. Dupa ce am comparat cele doua cabluri, am tras urmatoarele concluzii.

Sunetul pe ansamblu s-a curatat pe intreaga gama a frecventelor, iar acest fapt avea sa devina neindoielnic mai tarziu. Muzica s-a desfacut in straturi tridimensionale mult mai precise, iar asta a usurat munca creierului in a construi o imagine 3D perfecta. Vocile feminine au coborat peste camera in nuante imbatatoare, rotunde, aromate ca un vin rosu baricat in butoaie de stejar. In timp ce  ascultam vocea Dianei Krall, mintea imi zbura la una din degustarile de vinuri de langa San Gimignano. Vinul rosu din pahar imi atinge miile de celule olfactive imprastiate pe limba, alaturi, o femeie cu parul rosu imi zambeste in timp ce soarele apune. Basul inexact uneori cu Kimber a devenit precis, sigur, rubensian, dupa ce am introdus in sistem Dragon Zero. Imaginea stereo a castigat in zona focusului, transformand sunetul instrumentelor intr-o prezenta palpabila. Microdetaliile aflate pe inregistrari au explodat, de parca Dragon Zero le oferea o cantitate de energie dedicata. Cu Kimber, undeva in zona frecventelor mid-bass, exista o coada sonica adaugata, un fel de cocoasa suprapusa peste informatie. Initial am fost tentat sa pun asta pe seama camerei de auditii. La inlocuirea cablului Kimber cu Audioquest cocoasa sonica a disparut. Sunetul isi schimbase complet structura. Ascultam muzica si ma gandeam. Sunt in aceeasi camera, insa sunetul ajunge la mine de parca ar fi montate panouri de difuzie pe pereti.

Concluzie

Am terminat auditia cu un singur gand. Preturile la care se vand aceste cabluri sunt doar pe jumatate o forma de nebunie euforica in cautarea perfectiunii. In realitate audiofila de zi cu zi poti incerca un cablu ca Audioquest Dragon Zero Full Range si sa simti ca nu mai poti trai fara el. Audiofilia este un hobby. In aproape toate hobby-urile se cheltuiesc o multime de bani, fie ca vorbim despre masini scumpe, ceasuri, arta, etc. Important este ca sfarsitul zilei sa ne gaseasca fericiti. 

Pro:
echilibru perfet pe toate frecventele
zero noise floor 
transparenta absoluta
neutru ca Elvetia

Contra:
pretul
 

La final am sa-i multumesc lui Calin Mateias. Acest articol nu ar fi fost posibil fara testele realizate pe sistemul lui.

Articol scris de Robert Flescan 

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Amplificatorul stereo Musical Fidelity M6si primit pentru articol a avut culoarea argintie. Daca sunteti fan al culorilor inchise, nu trebuie sa va panicati, M6si este disponibil si in varianta de culoare neagra. Din pacate pentru mine aparatul a fost nou, iar acest fapt mi-a pus rabdarea la incercare, pentru ca a trebuit sa il las cateva ore la rodat. Situatia urma sa devina chiar mai complicate. La doua zile dupa ce M6si a sosit, am primit un telefon de la dealer. Acesta m-a anuntat sec ca, amplificatorul s-a vandut, si il pot pastra inca 3 zile. Vestea sosita pe calea undelor a grabit intregul proces de evaluare. Am renuntat la cele 30-40 ore de rodaj si am inceput sa ascult amplificatorul cu atentie. Doream sa ma obisnuiesc cu sunetul lui, sa inteleg ce a dorit producatorul sa obtina cu acest proiect. Nu am sa ma grabesc in a va impartasi caracteristicele M6si inainte de a va face o scurta descriere a aparatului.

Calitatea constructiei la acest amplificator este ridicata. Acest fapt se observa foarte usor chiar si in cazul aspectelor mai putin importante. Un exemplu in acest sens ar fi panoul superior si posterior care sunt construite dintr-un metal greu. Poate parea un lucru fara importanta, insa credeti-ma, nu este asa. Un amplificator bun are nevoie de o carcasa inerta, care sa absoarba microvibratiile. Partea frontala este construita in stilul clasic Musical Fidelity. In centrul sau este un buton circular mare pe care exista o mica crestatura necesara pentru a indica valoarea volumului. Sub acest buton se afla opt butoane mici argintii, patru pe fiecare parte. De la stanga la dreapta, acestea corespund urmatoarelor functii: alimentare, CD, USB, phono, tuner, aux 1, aux 2 si balanced. In stanga sus sunt inscriptionate numele modelului si sigla companiei. In lateral sunt montate radiatoarele, iar pe panoul superior sunt trei randuri de fante pentru ventilatie. Panoul din spate este negru. In partea superioara se afla conectorii boxelor, doi in stanga si doi in dreapta. In jumatatea de jos a panoului avem o intrare USB pentru convertorul digital-analog, iesirile balansate (XLR), o intrare fono comutabila ce permite selectarea tipului de doza (MM/ MC), patru perechi de intrari de linie ( RCA) si conexiunea de alimentare. 

Specificatii tehnice

Putere: 220 W pe canal @ 8 Ohmi
THD (+ zgomot): <0,007% tipic 20Hz - 20 kHz
Raport semnal / zgomot: > 107dB „A” - ponderat
Raspuns in frecventa:  +0, –0.1dB, 10Hz la 20 kHz

DAC integrat
Intrari
4  x  RCA 
1  x  XLR balansat
1  x  USB de tip „B” -  conexiune DAC asincron pana la 24 / 96kHz
1  x  intrare phono comutabila
Intrare Phono
Sensibilitate: 3mV nominal (MM), 0,4mV nominal (MC)
Raport semnal / zgomot:> 84dB ponderat „A”
Impedanta de intrare: 47 k ohmi (MM și MC)
Raspuns in frecventa: RIAA / IEC ± 0,5dB 20Hz-20kHz
General
Dimensiuni - WxHxD (mm): 440 x 125 x 400
Greutate (neambalat / ambalat): 16,6 kg / 21,3 kg

Teste

Sistemul a fost compus din urmatoarele componenete: 

• sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB) 
• amplificator stereo – Musical Fidelity M6si
• boxe – Audiovector SR1 Avantgarde (folosite ca boxe principale), Focal Electra 1038 Be (folosite pentru comparatie)
• cabluri –  XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe).

Pentru aceste teste am utilizat CD-uri. Am folosit urmatoarele inregistrari:  Enja Records – Ballads In Blue, Cassandra Wilson & JackyTerrasson - Rendezvous, Metallica – Metallica (cunoscut sub titulatura The Black Album).

“Ballads In Blue” este o compilatie cu inregistrari de jazz produsa de casa de discuri germana Enja Records. Am ales aceasta inregistrare pentru a imi usura munca. Folosind un singur CD puteam sa ascult interpretarile mai multor artisti. 
Am inceput cu melodia lui Dusko Goykovich -  No Love Without Tears. Primul lucru remarcat a fost sunetul contemplativ, pozitionat undeva in spatele boxelor, specific britanicilor de la Musical Fidelity. Trompeta a fost neteda si a plutit cu delicatete peste restul instrumentelor. Pianul, celalalt instrument important, a fost un bun companion, ramanand discret si precis in exprimare. Instrumentele au fost bine separate lasandu-l pe solist sa isi cante partitura fara sa il copleseasca. Pe durata melodiei nu am simtit nicio clipa sunetul ca fiind strident. Dimpotriva, M6si a parut ca imbraca muzica intr-o catifea diafana. Am continuat cu o voce  feminine, Jenny Evans – You go To My Head. Din nou sunetul a fost lipsit de stridente. Scena sonora a ramas pozitionata intre difuzoare. Auzeam  instrumentele amplasate undeva la 2 metri in spatele boxelor. Vocea a fost asezata central inconjurata de instrumente. In stanga, putin in fata vocii, se aude trompeta. Pianul se afla in dreapta si pare lipit de cantareata, iar contrabasul este pozitionat in spatele pianului. Instrumentele au avut dimensiune si imagine buna. Nu am simtit ca ar exista o cortina  intre mine si instrumentisti cum se intampla uneori cu alte aparate. Vocea a fost placuta, senzuala, lipsita de duritati. Mi-as fi dorit o voce putin mai prezenta si contrastanta fata de restul instrumentelor, dar asta este o preferinta subiectiva si asa trebuie tratata.

Am continuat cu cantecul "Tennessee Waltz" de pe albumul “Rendezvous”. Vocea a fost frumos proiectata, iar pianul electric a completat imaginea echilibrat. Sunetul de studio s-a simtit imediat. Nu exista reverb pe instrumente. In ciuda acestui fapt sunetul este provocator, are greutate, este bogat in detalii. Cutia de rezonanta a contrabasului este prezenta cu toata gama de note si culori. Basul eliberat de corzile contrabasului loveste spatiul cu puterea unui ciocan fara a pierde din detalii. Exista multa energie in sunet, dar si o lipsa in zona frecventelor caracteristice basului profund. Probabil boxele Audiovector au atins o limita peste care nu mai pot trece. Pianul toarce ca o pisica, cu mici detalii electrice ce se simt ca o mangaiere racoritoare. Sunetul instrumentelor in ansamblu are o tenta intunecata. Am senzatia ca, inginerul de sunet a dorit sa pastreze atmosfera intima a unei camere de studio. Reverbul apare in unele moment pe voce sub forma  unei silabe prelungite. Un efect  ce ofera senzatia unui spatiu mare, de parca cantareata ar canta in alta camera. Sonic, se creeaza  un contrast interesant intre sunetul micutei orchestre si vocea feminina. M6si a rezolvat cu brio toate aceste detalii fara sa renunte la sunetul de casa usor intunecat.

Te poate interesa:

Am incheiat auditia cu albumul Metallica – Metallica. Dupa atata jazz super aranjat in studio trecerea la rock a fost o adevarata placere. Sunetul a avut viata, energie si un echilibru surprinzator. M6si s-a descurcat onorabil. Basul profund a fost incantator si clar,  sunetul heavy metal a fost salbatic si nu a fost limitat in niciun fel. Fiecare instrument a avut spatiul lui pe scena sonora. Am putut sa disting in termeni destul de clari chitara electrica, chitara bas si toba. Muzica a curs catre mine compacta, cu instrumentele conectate precis la prezenta artistilor. Un show rock de cea mai buna calitate.

In combinatie cu boxele Focal Electra 1038 Be, modul in care se exprima M6si a suferit cateva schimbari. Senzatia unui sunet intunecat s-a atenuat. Basul a coborat dincolo de 50 hz. Dimensiunea scenei si dinamica sunetului au crescut calitativ. Comparativ cu Pass Labs Int 150 (pret 8000 euro), Musical Fidelity M6si (pret 2700 euro) pierde in zona de rafinament, dinamica si scena sonora. 

Concluzie

Acesta este un amplificator pentru fanii sunetului britanic clasic. M6si nu te impresioneaza la prima intalnire. Are un sunet uniform, usor plat, ce poate fi considerat lipsit de stralucire. Ai nevoie de cateva ore de auditii pentru a intelege filosofia sunetului propus de Musical Fidelity. Mi-a placut sa ascult muzica folosind acest amplificator, deoarece sunetul sau nu este obositor. Experienta unei auditii de calitate de aici ar trebui sa porneasca. 

Pro:

• putere bruta
• aplomb sonic
• sunet curat, deloc obositor
• muzical
• pret

Contra:

• frecvente inalte discrete
• o oarecare lipsa de rafinament

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

Convertorul digital – analogic (DAC) APL DSD-SR MK2 este un aparat HiFi de tip boutique, fabricat  manual, complet diferit de alte produse dedicate nisei audiofile, indiferent de pret. Este proiectat si construit fara sa existe constrangeri financiare sau de alta natura. “No Boundaries” (fara limite) este motto-ul companiei producatoare. Constructia unui asemenea aparat poate fi considerata o forma de arta in domeniul electronicii. Am sa va ofer cateva exemple pentru edificare. In interiorul APL DSD-SR MK2 componentele pasive si active nu sunt magnetice. Transformatoarele audio si transformatoarele de putere folosite sunt personalizate si sunt manufacturate de Lundahl. Componentele de pe toate placile sunt montate manual. Intregul DAC este cablat manual folosind conductori solid-core selectati special pentru caile de semnal digitale si analogice. De la sursa de alimentare masiva, supradimensionata, pana la etapa de iesire MOSFET, fiecare componenta pasiva sau activa a fost extrem de atent aleasa din sute de posibilitati, pentru a asigura caracterul sonor final, si anume cel mai apropiat posibil de sunetul analogic pur. 

Sper sa va fi captat atentia cu cele cateva randuri introductive. Tineti-mi pumnii, urmeaza sa disecam un DAC cu o imagine ‘haute couture’. Am fortat barierele cu aceasta comparatie, dar daca ne gandim la ce inseamna acest termen, gasim instantaneu legaturi stranse intre hainele exclusiviste create sa ofere placerea suprema celui care le poarta si acest DAC. 

Acum o luna nu stiam nimic despre firma audio APL HiFi. Numele ILLUMI – FI a fost pomenit intr-o discutie in una din vizitele mele la unul din dealerii din Bucuresteni. Prima impresia sonica a cuvantului rostogolit prin aer m-a dus cu gandul la o organizatie ezoterica. Conexiunea a fost simpla si la indemana,  illumi – illuminati. Sunt un om obisnuit o sa imi spuneti. Asa este. Aceasta a fost singura conexiune infiripata sub craniu. Neuronii au inceput sa lucreze la foc continu, creierul s-a umplut de ecuatii pline de necunoscute, asa ca am indraznit cu o intrebare catre interlocutorii mei. Despre ce discutati domnilor? Raspunsul a venit imediat. Discutam despre talentatul inginer audio Alex Peychev din Ruse, Bulgaria. Am ramas ca la teatru, masca. Cine? Ce face? Hai sa aflam impreuna.
APL Hi-Fi este ideea inginerului si designerului audio, Alex Peychev. El a fondat compania in Bulgaria, in anul 1988. APL Hi-Fi a inceput initial ca un modificator de produse audiofile, dar la scurt timp a trecut la proiectarea si constructia unor aparate proprii. Toate produsele APL Hi-Fi ILLUMI-FI sunt unice si sunt fabricate manual, cu o calitate a constructiei care depaseste productia tipica audio-boutique. Compania APL Hi-Fi isi propune sa ramana fidela sunetului si naturii sale. Fiecare produs ILLUMI-FI este conceput si dezvoltat avand in vedere aceasta natura intima a sunetului. 

DSD-SR DAC MK2 se incadreaza in gama de produse ILLUMI-FI. Este proiectat pentru a oferi un caracter sonor bogat si spatios comparabil cu calitatea sunetului din vinil. La exterior DSD-SR DAC MK2 are un design sobru. Carcasa din aluminiu este vopsita in negru. In centrul partii frontale se gaseste un ecran mediu ca dimensiune pe care sunt afisate urmatoarele informatii: controlul volumului, filtrele digitale, fluxul de date PCM /DSD, tipul de conexiune (USB, SPDIF, etc). In stanga ecranului se gasesc doua butoane, unul conecteaza DAC-ul la reteaua de energie electrica, celalalt schimba intensitatea luminii ecranului. In dreapta panoului frontal sunt alte trei butoane cu care putem selecta manual tipul de conexiune, filtrele digitale, activa volumul audio intern. Pe mijloc, deasupra panoului frontal, este inscriptionat numele firmei. Pe panoul din spate gasim conexiunile digitale obisnuite:  doua intrari coaxiale SPDIF cu conectori WBT NextGen de 75 ohmi, AES / EBU, TOSLINK optic si USB asincron. Conectorul USB accepta rate de esantionare PCM pana la 384 kHz @ 32 biti si maxim DSD256. Exista si doua intrari DTR, proprietare, pentru conectarea la surse digitale APL Hi-Fi. Pentru a reduce jitter-ul la valori ultra-reduse DSD-SR DAC MK2 este echipat cu ceasuri Femto Master. DAC-ul masoara 45 cm latime pe 12 cm inaltime si are o adancime de 38cm. Inaltimea cu picioarele incluse este de 14 cm. Picioarele sunt speciale si au rol de amortizare. Greutatea este de 12 kg.

Te poate interesa si urmatorul articol:

Dupa cum sugereaza numele, DSD-SR este un DSD DAC. Codifica intern PCM in DSD si apoi converteste in analog. Utilizatorul poate alege codificarea PCM in DSD128 sau DSD256. Streamul DSD este convertit direct in analog fara o codificare intermediara.
Etapa de iesire analogica are un design de feedback zero, de clasa A, folosind MOSFET-uri. Nu exista condensatori, contacte mecanice, relee sau comutatoare in calea semnalului. Atenuatorul hibrid ofera un control al volumului fara pierderi cu pasi de 0,5 dB. Folosind acest atenuator de volum nu mai este nevoie de un preamplificator. DAC-ul poate fi conectat direct la un amplificator de putere stereo. Sursa de alimentare utilizeaza un transformator de putere echilibrat P-Core personalizat. Toate cablurile pentru sursa de alimentare sunt din cupru solid.

Arhitectura DSD-SR este similara cu modelul DSD-MR.  Tehnologia FPGA este utilizata pentru filtrarea digitala si conversia PCM in DSD. DSD-SR MK2  folosește cipuri Cirrus Logic in configuratie mono paralela. Dispozitivele de conversie D / A funcționeaza doar in modul DSD, iar iesirea este realizata sa functioneze in clasa A. Streamul DSD este procesat fara o conversie PCM intermediara in interiorul cipurilor DAC. In plus, o tehnologie brevetata si utilizata numai de Cirrus Logic permite filtrarea si atenuarea DSD fara niciun fel de decimare, astfel incat sa pastreze integritatea fluxului DSD. Acest lucru permite atenuarea hibrida in interiorul convertorului, unde este posibila o atenuarea de 48dB cu doar 12dB utilizati in domeniul digital.
DAC-ul are trei filtre din care utilizatorul poate alege. Aceste filtre sunt disponibile numai pentru formatul PCM cu rate de esantionare de pana la 96 kHz. Peste aceasta valoare  filtrele sunt automat ocolite. Pentru DSD nativ, nu exista filtrare digitala disponibila. Cele trei filtre sunt: Filtrul DF-Zero (arata ca un raspuns de impuls analogic pur, fara semnal pre sau post), Filtrul DF-Slow (incepe sa ruleze dupa 16 kHz), Filtrul DF-Norm .

Teste

Am testat APL DSD-SR  pe urmatorul sistem: 

• Intel NUC Asus optimizat pentru audio cu Intona reclocker & decuplator galvanic  
• surse digitale - APL DSD-SR  MK2
• amplificator stereo – Pass Labs Int 150
• boxe – Focal Electra 1038 Be 
• cabluri –  XLR  DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe)

Muzica de test: Roger Waters – Amused To Death, Eiji Oue, Minnesota Orchestra – Exotic Dances from the Opera, Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis.

Roger Waters – Amused To Death 

Prima senzatie psiho-acustica a fost extraordinara. In fata ochilor o mana invizibila a printat pe o imprimanta 3D uriasa o copie perfecta a trupei lui Roger Waters. Majoritatea surselor digitale testate in ultimii ani plasau fetele de la backing vocals undeva in apropierea boxei, sau chiar in interior. APL DSD-SR a reusit sa le extraga din acea pozitie inghesuita si sa le ofere un spatiu aerisit. Acest amanunt a potentat imaginea stereo si a transformat auditia intr-o intalnire reala cu Roger Waters si trupa de acompaniament. O alta noutate pentru mine a fost mixul intre senzatia ‘sunet de lampa’ si simetria matematica. Rareori am avut ocazia sa intalnesc acest tip de sunet. Un melanj intre sunetul dulce, analogic, de banda magnetica, si matematica digitalului modern. Din acest motiv vocea lui Waters a pierdut orice urma de agresivitate. A fost moale, placuta, delicata ca o catifea. Daca ati fost norocosi sa aveti un bunic, care sa spuna povesti la culcare, poate va amintiti timbrul calm al vocii depanand povesti si calatorind alaturi de voi  pe taramul lui Morfeu. Intregul ansamblu sonic a suferit o transformare aproape picturala. Sunetul rezultat a fost idilic, zugravit plastic in culori calde, de parca peste raceala digitala a fost adaugata cu pensula o nuanta care sa imbiie la auditie. Toata aceasta imagine bucolica a ponderat mesajul de revolta si a transformat ironia muscatoare a versurilor  intr-o versiune usor melodramatica. In aparenta sunetul a pierdut din energie, dar asta ar putea insemna si ca au disparut complet artefactele digitale, oferind creierului o senzatie pe care nu stie cum sa o interpretez corect. 

Eiji Oue, Minnesota Orchestra - Exotic Dances from the Opera 

Am incheiat auditia albumului "Amused To Death" si am trecut la "Exotic Dances from the Opera". Pe aceasta inregistrare energia a revenit in mod miraculous. Muzica a fost sprintara ca un rau de munte. Sunetul a avut dinamica unei sarituri in gol de pe un turn de cateva sute de metri agatat de o coarda elastica. Un mix de adrenalina, sange pompat cu viteza in corp si senzatia fericirii supreme. Imi doream ca muzica sa nu se opreasca. Sa inchid acel moment intr-o bucla infinita. Orchestra s-a deschis in fata ochilor cu toata grandoare. Peretii camerei au disparut complet. In fata mea se afla Minnesota Orchestra  condusa de Eiji Oue intr-o seara de toamna, in Minneapolis. APL DSD-SR MK2  ofera o perspectiva diferenta asupra acestei inregistrari. Ambianta si caracterul  tonal al inregistrarii este atat de curat si clar incat ai senzatia ca poti simti fiecare detaliu din timpul inregistrarii. Definitia instrumentelor este profunda si imersiva. Aud arcusul cum trece peste corzile viorilor si violoncelelor. Simt vibratiile induse de corzi in cutia de rezonanta a instrumentelor. Ascult si ma gandesc la posibilitatea unor microfoane instalate foarte aproape de instrumente, altfel cum as putea auzi atat de multe detalii intime. Stratificarea scenei sonore de pe acest album, reverbul diferitelor instrumente, pozitionarea tridimensionala a instrumentelor in spatiul scenei sunt complet audibile, perceptibile. Ascult muzica fara sa respir. Finalul partiturii "Dance of the Tumblers" este triunfator. Timpanele explodeaza vulcanic, frecventele joase sunt o combinatie de claritate si forta ce curge cu greutate prin camera fara sa acopere in niciun fel sunetul celorlalte instrumente. Un spectacol complet, ce pot sa va spun. M-am simtit ca si cum as fi fost martorul unui concert in maiestouasa sala din Minneapolis. (foto jos)

Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis

APL DSD-SR  MK2 pastreaza zgomotul de banda al inregistrarii. Nu il ascunde, chiar il expune ascultatorului intr-un mod explicit. Sunetul este autentic, organic, de parca as asculta masterul original. Vocea Ellei este bogata, detaliata, mangaietoare, cu inalte bine definite. APL DSD-SR  sapa adanc in detalii. Pe vocea lui Louis se aud micile imperfectiuni ale inregistrarii. Microdetalii extraordinare ies la suprafata. Sibilante, finaluri de note prelungite, rezonante ale instrumentelor, etc. Trompeta are o aciditate moderata, usor retinuta. Nimic ofensator pentrut ureche. Se simte sunetul camerei de studio. O nuanta greu de definit, ceva ce creaza autenticitate, o bucata de istorie muzicala proiectata in camera mea din viitor.

Concluzie

APL DSD-SR MK2 ofera informatii superioare comparativ cu multe alte DAC-uri ascultate de mine. Din fericire castigul matematic nu este umbrit de pierderea muzicalitatii. Informatiile ascunse in interiorul bitilor digitali sunt extrase cu precizie chirurgicala si apoi oferite ascultatorului in forma lor pur-analogica. Sunetul este o combinatie perfecta intre epoca sunetului digital si epoca sunetului analogic. 
La nivel subiectiv, in timpul auditiilor ce au precedat testul pentru articol, au fost momente cand as fi dorit un sunet mai direct, cu o tenta de rautate, in special pe muzica rock. Totusi, dincolo de aceasta impresie subiectiva, APL DSD-SR MK2 este unul din cele mai grozave DAC-uri ascultate in sistemul meu. Daca aveti un sistem audio high-end si sunteti in cautarea unei surse digitale aflata la intersectia dintre sunetul digital si cel analogic, va sfatuiesc sa oferiti o sansa si acestui aparat. Este posibil sa aveti o surpriza placuta.

Pro:

• sunet seducator, luxuriant
• capacitatea de a extrage informatii inaccesibile altor DAC-uri
• mixul desavarsit intre performanta matematica a digitalului si usoara amprenta sonica specifica aparatelor cu lampi (APL DSD-SR MK2 nu este un DAC cu lampi, insa sunetul lui te duce cu gandul la aparatele construite cu lampi) 
• upsampling intern la DSD 256
• toate optiunile de sunet (filtre digitale, upsampling DSD, etc) sunt disponibile printr-o simpla apasare pe unul din butoanele dedicate de pe telecomanda

Contra:

• pretul (15 mii euro)
• amprenta sonica ‘sunet de lampa’  (acest tip de sunet poate fi perceput si in sens negativ; este o chestiune de gusturi; din acest motiv gasiti aceasta caracteristica ca opinie pro si contra) 

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

Inainte sa va povestesc despre cum puteti utiliza un Digital Room Correction (egalizator audio digital) pentru a imbunatati raspunsului camerei, am sa prezint intr-o varianta condensate principalele probleme acustice ale unei camere de auditii. Campul acustic al unei camera poate fi impartit in trei parti.

Modul camerei aflat intre 20 Hz – 100 Hz
In aceasta regiune raspunsul in frecventa arata in cele mai multe cazuri ca niste valuri separate, cu inaltimi si adancimi de peste 10 DB. Raspunsul este dominat de modurile camerei. Aceste moduri sunt distantate si nu intercationeaza. De exemplu, ar putea exista moduri ale camerei la 34 Hz, 47 Hz, 65 Hz. Fiecare dintre acestea este suficient de departe de urmatorul mode incat sa apara o scadere vizibila in raspuns. Modurile din aceasta regiune sunt cel mai puternice dintre toate modurile de camera, fiind principalele moduri axiale si tangentiale.
Aceasta zona este greu de imbunatatit prin tratament acustic, deoarece lungimile de unda ale sunetului sunt foarte lungi. Majoritatea bass trap-urile comerciale sunt ineficiente sub 100 Hz. 

Modul camerei aflat intre 100 Hz – 400 Hz
Aceasta regiune este inca dominata de rezonantele incaperii, dar modurile frecventelor individuale sunt apropiate  si pot interactiona. In general, aceste probleme sunt mai usor de rezolvat prin aplicarea de materiale acustice.

Modul camerei ‘in afara axei boxelor’, aflat intre 400 Hz – 20 Khz
In teorie, in aceasta regiune raspunsul in frecventa referitor la pozitia de ascultare este dominat de raspunsul de pe axa difuzorului. In realitate acest lucru se intampla doar in studiourile de inregistrare sau situatii in care pozitia de ascultare este apropiata de boxe. Problema aceasta poate fi rezolvata prin plasarea de tratamente acustice la punctele de reflectie de pe pereti, podea sau tavan. Este important sa se asigure un echilibrul spectral intre sunetele reflectate si sunetul direct.

Exista si alte probleme ale camerei  (distorsiuni acustice). Acestea pot aparea la orice frecventa. Interferenta in apropierea difuzorului, este o anulare sau adaugare  SPL bazata pe faze. Acestea apar in general in regiunea cuprinsa intre 50Hz și 200Hz. Anularea este o interferenta la limita difuzorului. Este cauzata de interactiunea distructiva  a undei sonore directe de la difuzor si a undei sonore reflectate, indirecte dintr-o zona aflata in apropiere. Daca diferenta dintre lungimea de unda directa si indirecta este egala cu jumatate de lungime de unda, atunci cele doua unde sonore se vor combina distructiv si va aparea o crestatura in raspunsul de frecventa. Adaugarea este o actiune de compunere, de amplificare a undei sonore.

Te poate interesa:

Mai sunt si rezonantele structurale. Acestea au legatura cu materialele din care este construita camera si exista sub forma unor vibratii ale peretelui, tavanului si podelei camerei. De obicei, sunt vizibile sub 40Hz.
Am prezentat problemele de ansamblu ale unei camera, sa trecem la subiectul acestui articol. Cum putem ameliora, corecta, raspunsul unei camera pentru un sistem audio compus din doua boxe. Folosim un instrument denumit generic Digital Room Correction.
Aplicarea unei corectii digitale se face in patru etape:

• redati un semnal de test folosind un soft specializat ca REW si masurati amplitudinea (detalii in ghidul afisat pe pagina REW)
• comparati semnalul de test fata de raspunsul in frecventa
• creati filtre de corectie pentru a se potrivi cu raspunsul tinta
• aplicati filtrele de corectie folosind un soft dedicat

Un exemplu, sa va ajute. La 60Hz, raspunsul masurat al unui sistem este de 78 dB. Am stabilit un maxim de 75 dB. Raspunsul masurat este cu + 3dB mai puternic decat tinta. Este necesar un filtru de corecție de -3dB. 

Masuratori
Inainte de a folosi un ‘Digital Room Correction’ trebuie sa masurati raspunsul in frecventa al camerei de auditie. Pentru efectuarea masuratorile aveti nevoie de un soft dedicat, un microfon, o interfata audio si un PC. Eu am sa va recomand cateva componente de buget, insa voi puteti alege sa folositi si altceva.

• Soft - REW
• Microfon – MiniDSP UMIK-1
• Interfata audio – MiniDSP 2x4 HD
• PC – fiecare are acasa un computer personal

Dupa ce ati procurat instrumentele necesare va apucati de masuratori. Instalati microfonul conectat la PC in pozitia unde va asezati cand ascultati muzica si masurati folosind softul REW raspunsul camerei in varianta stereo (cu cele doua boxe), apoi fiecare boxa separat. In tutorialul oferit de REW gasiti toate informatiile necesare. In softul REW o sa descoperiti cateva variante de interpretari ale masuratorilor. Sfatul meu este sa va limitati la ‘raspunsul in frecventa’ si ‘descompunerea frecventelor joase’.

Raspuns in frecventa
Raspunsul in frecventa, ofera o imagine a energiei din camera, masurata in decibel (dB), raportata la  frecventa masurata in Hz. Tipul acesta de masuratori poate fi gasit in unele articole din revistele HiFi. Un exemplu de masurare a raspunsului in frecventa este prezentat mai jos. Variatiile de răspuns de +/- 10db prin regiunea basului sub 300hz sunt clar vizibile. O diferenta de + 10 db este aproximativ echivalenta cu o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. O diferenta de - 10 db este ca o gaura in sunet. 

Descompunerea frecventelor joase in timp
Este o masurare combinata, care ne arata timpul, impreuna cu energie si frecventa (TEF). Exista mai multe moduri de a privi aceste masuratori. Eu recomand diagrama cascada si diagrama spectrala. Rezonantele structurale, cum ar fi podeaua vibranta si modurile de camera in descompunere lenta, pot fi identificate foarte repede din aceasta masurare. Frecventele joase au o durata de descompunere intinsa in timp mai mare comparativ cu celelate frecvente si atenuarea sunetului este inegala din cauza modurilor camerei.  Dovezile unei rezonante a camerei la 74 Hz sunt in grapficul din imaginea atasata. Aceasta rezonanta poate fi usor observata daca privim la varful marcat cu rosu in grafic. Semnalul de test are o valoare de 73,8 db, iar varful atins la frecventa de 74 Hz este de 87 db. Mult peste 10 db, ceea ce inseamna o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. Aceasta frecventa va acoperi frecventele din jur. Sunetul in acest caz va fi perceput ca o nota simpla, in loc sa fie perceput cu un sunet complex format din mai multe note. O astfel de rezonanta excesiva este de fapt o distorsiune a formei de unda inregistrata care afecteaza atacul, descompunerea si timbrul continutului gamei de bas. In cele mai rele cazuri, o rezonanta deosebit de lenta in descompunere poate face ca un sistem sa aiba un sunet, care la frecventa de rezonanta sa ofere senzatia unui sunet 'bubuit' generat de camera, nu de boxe. In cazurile usoare, evidente pentru ureche, unele note ale instrumentelor, cum ar fi un contrabas acustic, vor suna mai tare si se vor descompune, deveni inaudibile, mai tarziu comparativ cu alte sunete. Aceasta descompunere inegala  afecteaza articulatia dinamica, in special pe muzica cu ritm rapid, si poate duce la o reducerea subiectiva a impactului dinamic.

Pentru edificare, atasez o diagram cascada a unei camera tratate acustic masurata cu un XTZ Room Analyzer II Pro. Aici exista o rezonata structurala la 23 Hz si o cantitate usoara de activitate energetica la 35 Hz.

Dupa ce am terminat masuratorile avem doua solutii. Folosim informatiile pentru a le introduce intr-un soft Digital Room Correction dezvoltat de un producator audio specializat, sau concepem propriul DRC folosind un soft audio care permite aplicarea unui corectii digitale. Recomand, Audirvana, Roon, Foobar, celor interesati de crearea unui ‘room correction’ modelat dupa gusturile proprii.
Daca alegem sa folosim un DRC inclus intr-un produs de tipul MiniDSP 2x4 HD, tot ce avem de facut este sa introducem masuratorile in softul cu care vine acesta. Acesta este foarte versatil. Puteti sa il folositi ca DRC intr-un sistem stereo sau la alinierea temporala a boxelor si subwooferelor in cazul in care folositi boxe de raft cu subwoofere.

Varianta personalizata presupune un oarecare efort, dar este posibil sa va placa mai mult. Concetrati-va pe intelegerea modurilor camerei. Am dezvoltat subiectul la inceputul articolului. Am sa recapitulez cu cateva idei de baza.

Fapte: 

• Toate camerele au frecvente de rezonata naturala, numite moduri de camera sau unde stationare.
• Modurile unei camere sunt principal cauza a distorisunilor acustice sub frecventa de tranzitie (200 Hz), provocand varfuri si caderi ale raspunsului in frecventa de peste 10 dB.
• Modurile unei camere apar atunci cand unda sonora se deplaseaza intre doua limite opuse. 

Identificati rezonantele modale folosind masuratorile acustice mentionate in articolul. Modurile unei camere pot fi identificate prin varfuri in raspunsul de frecventa si descompunerea lenta in timp. 

La nivel personal, va pot spune ca sunt foarte multumit de rezultatele sonice dupa aplicarea DRM. Concluzia la care am ajuns prin aplicarea acestor cunostinte la mine acasa si pe sistemul unui prieten, este ca, folosirea unui sistem DRM pentru corectarea raspunsului camerei poate fi un instrument valoros pentru abordarea anumitor probleme acustice, in special cele legate de rezonantele modului camerei. Eu folosesc o varianta DRM aplicata manual, inspirata de prezentarea echipei Harman & Kardon la una din conferintele AES.

Conceptul Harman & Kardon porneste de la un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. Urmand acest principiu suntem atenti la urmatoarele aspecte.

• Sunetul direct din boxe
• Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate
• Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse
• Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga

In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvente inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea, suntem atenti la pozitionarea boxelor). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.

Aici se incheie prima parte din acest articol cu o mentiune si o promisiune.

Articolul este scris din punctul de vedere al unui pasionat audiofil. Nu sunt acustician. Documentatia este adunata din mai multe surse. Informatiile sunt mult mai ample, insa eu am incercat sa asez totul intr-o forma condensata, usor de inteles pentru oricine.

In cateva zile voi reveni cu un articol de completare. Am sa explic cum aplicam functia DRM folosind un soft audiofil dedicat ascultarii muzicii. 

Raspund intrebarilor voastre in sectiunea comentarii aflata la subsolul articolului sau pe Facebook. Daca doriti sa comentati aici, trebuie sa va inregistrati.

Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

In primul articol am descris problemele acustice ale unei camere de auditii normale si cum le putem imbunatati folosind Digital Room Correction. In partea a doua am sa explic cum putem implementa DRC folosind un player audio bit perfect. 
Totul incepe cu masurarea raspunsului camerei de auditie folosind un soft dedicat (REW), un microfon si un laptop. Rezultatele se vor prezenta sub forma unor grafice detaliate (vezi primul articol). Urmeaza aplicarea corectiilor pentru liniarizarea raspunsului camerei. In articolul de astazi explic cum facem acest lucru folosind Audirvana @ TDR Nova GE sau Roon cu al sau DSP intern. 

Te poate interesa:

Recapitulare

Implementarea  DRM aleasa de mine este inspirata de teoria celor de la Harman & Kardon. Propunerea lor are la baza un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. 
Pornind de la aceasta idee suntem atenti la urmatoarele aspecte:

• Sunetul direct din boxe
• Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate
• Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse
• Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga

Aplicare practica

In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase, ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvențe inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces.
Varianta Harman & Kardon este preferata mea. Voi puteti folosi o alta abordare pe care o considerati potrivita. 

Implementare DRM folosind Audirvana

Utilizatorii de Audirvana vor avea nevoie de un DSP compatibil separat. Eu am ales TDR Nova GE pentru simplitatea sa intuitiva. Softul poate fi utilizat dupa ce este implementat in nucleul functional Audirvana. Pentru a va usura munca atasez imagini cu etapele instalarii.

Dupa ce TDR Nova a devenit parte integranta Audirvana, deschideti interfata si alegeti frecventele pe care doriti sa le modificati. Sfatul meu este sa aplicati metoda Harman & Kardon. TDR Nova poate fi utilizat gratuit intr-o varianta redusa cu doar 4 benzi de egalizare si o parte din posibilitatile de procesare ale sunetului, sau in varianta platita cu 6 benzi de egalizare si acces complet la procesarea sunetului. TDR Nova GE ajusteaza volumul intern (numit si gain) in functie de actiunile noastre pentru a preveni aparitia clipping-ul digital, iar asta este de mare ajutor pentru cineva lipsit de experienta.

Daca doriti o extindere la 6 benzi de egalizare, plus o procesare extinsa, trebuie sa cumparati softul. Va sfatuiesc sa vizionati clipurile de prezentare urcate pe YouTube de Tokyo Dawn Records. Aici o sa gasiti informatii aprofundate despre soft. O implementare corecta DRM nu se poate realiza fara putin studiu.

https://www.youtube.com/watch?v=1CHFv4mWQYM&feature=emb_logo

Implementare DRM folosind Roon

Utilizatorii de Roon se vor bucura sa afle ca acest soft are inclus un soft DSP. Deschideti DSP-ul, activati ‘Headroom Management’, bifati o valoare de -3 dB pentru a evita clipping-ul digital, deschideti ‘Paramentric EQ’, alegeti frecventele asupra carora doriti sa actionati. Aplicati metoda Harman & Kardon. Salvati. 

 
Roon permite si incarcarea unui DSP bazat pe filtrele create cu REW. Salvati filtrele REW selectand din fereastra principala, Meniu, File ->Export->Export filter impulse in forma unui fisier wav, apoi puneti aceste filtre intr-un fisier .zip. Incarcati fisierul in DSP Engine – Covolution. Ascultati muzica.

Succes!

Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si  peste 300 viniluri.

Spotify a anuntat astazi (22 Februarie) planurile de lansare a unui nou serviciu de abonament high-end, numit Spotify HiFi, impreuna cu alte noi functii, inclusiv oferte de continut noi si diferite functii destinate creatorilor de continut. Compania a declarat ca Spotify HiFi se va lansa la sfarsitul acestui an. Abonatii Spotify Premium de pe anumite piete vor putea sa asculte muzica in format audio fara pierderi, la calitate CD (16 bit @ 44,1 kHz), chiar de anul acesta.
Stirea a fost anuntata pentru prima data la evenimentul online Spotify, „Stream On”.
Spotify a declarat ca streamingul de muzica la calitate CD  a fost solicitat in mod constant de catre utilizatori. Spotify a mai spus ca serviciul HiFi va functiona pe mai multe dispozitive, inclusiv pe boxele compatibile Spotify Connect. Pentru a face Spotify HiFi cat mai accesibil, purtatorul de cuvant a anuntat ca se lucreaza cu unii dintre cei mai mari producatori de boxe audio din lume.
In acest moment nu sunt cunoscute preturile, data lansarii sau zonele unde acest tip de abonament va fi disponibil. Inteleg ca abonamentul va costa mai mult comparativ cu oferta Premium.

Te poate interesa:

De asemenea, compania a oferit astazi o actualizare a programelor sale artistice existente, mentionand ca a adaugat 76.000 de artisti noi si a subliniat deschiderea companiei pentru ajutorarea tinerilor artisti. In acest sens compania a creat instrumente noi cum ar fi Enhanced Albums, Stories & Clips. De asemenea, au amintit de Spotify Canvas, spunand ca elementele vizuale care insotesc o piesa, sunt acum disponibile pentru toti artistii Spotify.
Spotify a anuntat planuri noi de expansiune, explicand ca in urmatoarele zile se va extinde pe noi piete. In urma expansiunii peste un miliard de oameni vor avea acces la serviciul de streaming.