Am petrecut mult timp si am cheltuit bani incercand sa gasesc muzica de calitate, care sa imi ofere un sunet analogic pe sistemul meu audio stereo de acasa. Pentru mine muzica de calitate inseamna creativitate, originalitate, virtuozitate instrumentala, dar si un sunet cu care rezonez emotional. La fel de importanta este si calitatea inregistrarii. Un master audio comprimat castreaza sunetul pe ansamblu atat dinamic cat si timbral. Din cauza comprimarii dinamice descompunerea timbrala a unui contrabas sau a unei voci umane este redusa la o singura nota principala. Este ca si cum am reduce orice culoare perceputa de ochi la o singura nuanta. Culoarea rosie, de exemplu, ar fi prezenta intr-o singura varianta, iar asta ar insemna ca, toamna, toate frunzele din copaci ar fi colorate in varianta rosu de baza in loc sa le vedem intr-o paleta de nuante incepand cu rosu deschis si terminand cu rosu ruginiu. 

Colectionez muzica de la sfarsitul anilor ’80. Primele sute de albume au fost stranse exclusiv pe casete audio. In perioada aceea muzica aproape de orice fel era greu de procurat. In fiecare oras existau cativa oameni la care puteai sa gasesti muzica si sa copiezi albumele artistilor favoriti pe caseta audio sau pe banda de magnetofon. Inregistrarile obtinute erau apoi ascultate alaturi de prieteni. Prietenii faceau o alta copie. Ei la randul lor aveau alti prieteni care continuau sa multiplice continutul muzical. Fiecare asemenea copie adauga zgomot de fond peste informatia muzicala. La a treia sau a patra copie nu se mai putea vorbi de calitate. In anul 1989 a venit revolutia si viata noastra a trecut prin schimbari majore. Timid au inceput sa apara magazine in care gaseai muzica de cumparat. Intai au fost casetele audio cu licenta, copiate dupa masterul original pe aparatura specializata de catre distribuitorii drepturilor de autor, dar si discurile de vinil inca populare la inceputul anilor ‘90. Apoi, in anii urmatori, CD-urile au inlocuit treptat casetele audio si discurile de vinil. In prezent colectia mea de muzica cuprinde aproximativ 1000 cd-uri, 400 viniluri, ramasitele vechii mele colectii de casete audio redusa la 70-80 bucati si alte cateva mii de albume pastrate in format digital. 
Astazi ma aflu la articolul cu numarul 3 din seria dedicata inregistrarilor audiofile. In primul rand sunt un fan al stilului rock cu toate incarnarile sale. Hard rock, heavy metal, indie rock, grunge, pop rock, progressiv rock, toate imi sunt dragi si le ascult cu placere. Din acest motiv lista prezentata in articol va cuprinde exclusiv trupe de rock intr-o combinatie eclectica.

Te poate interesa:

AC/DC  - Back In Black  (stil muzical: hard rock)

Este al saptelea album de studio al trupei australiene de hard rock. A fost lansat la 25 iulie 1980 de Albert Productions si Atlantic Records . Este primul album al trupei cu Brian Johnson la voce dupa moartea lui Bon Scott. ‘Back In Black’ este albumul meu preferat de la AC / DC. De asemenea este considerat a fi unul dintre cele mai bune albume hard rock din toate timpurile. Rifurile de chitara ale lui Angus si Malcolm Young sunt sclipitoare iar aparitia vocala a lui Brian Johnson este absolut fenomenala. Multa lume considera acest album ca fiind un omagiu adus lui Scott, dar daca sunteti atenti la versuri puteti observa cu usurinta cum temele albumului se indeparteaza de ideea oarecum trista a unui tribut traditional si migreaza catre lucruri lumesti cum ar fi sexul, rock’n’roll, bautura, etc.  Pe album se gasesc melodii care au devenit adevarate imnuri rock. ’Shoot to Thrill’, ‘Back in Black’, ‘You Shook Me All Night Long’ sunt unele dintre cele mai cunoscute cantece de pe acest album. 
Daca va hotarati sa ascultati ‘Back In Black’, sfatul meu este sa cautati un master / remaster care nu depaseste anul 1990. Dupa acest an inregistrarea a fost macelarita dinamic. Varianta hi-res de pe HDtracks are un interval dinamic DR7 in timp ce inregistrarea originala are un interval dinamic DR12.

The Alan Parsons Project - I Robot  (stil muzical: progressive rock, art rock)

Este cel de al doilea album de studio al trupei britanice de rock Alan Parsons Project. A fost lansat la 1 iunie 1977 la casa de discuri Arista Records . Albumul se inspira din cartea scriitorului de literatura science fiction Isaac Asimov –The Robots of Dawn. Exploreaza diferite teme filosofice legate de posibilitatea existentei inteligentei artificiale. Sunetul albumului se prezinta ca un mix de muzica electronica, pop, progressive rock, art rock, peste care uneori au fost picurate ritmuri disco. Pentru cineva putin familiarizat cu proiectul The Alan Parson Project combinatia atator stiluri muzicale ar putea actiona ca o bariera. Nu va impiedicati in amanunte si ascultati ‘I Robot’. Albumul este unic si merita cel putin o auditie. 
Varianta de ascultat: versiunea 24 biti / 192 khz de pe HDtracks, are un interval dinamic DR12. Puteti incerca si o varianta CD a carei remasterizare nu trece de anul 2010. 

Tom Petty – Wildflowers  (stil muzical: heartland rock, rock and roll)

Este al doilea album de studio solo al muzicianului american Tom Petty. A fost lansat la 1 noiembrie 1994 la casa de discuri Warner Bros. Albumul a fost certificat de 3 ori cu platina in Statele Unite de catre Recording Industry Association of America. Revista Rolling Stone a plasat Wildflowers pe locul 12 pe lista celor mai bune albume din anii '90. Pentru mine Tom Petty reprezinta perioada MTV. Datorita clipurile video difuzate aici am descoperit muzica lui. Albumul este o combinatie lirica de soft rock, momente acustice si garage rock. Versurile sunt mature si suficient de personale incat sa te atraga in universul albumului. Este o inregistrare placuta ce poate fi ascultata in orice moment al zilei. 
Varianta de ascultat: versiunea 24 biti / 96 khz de pe HDtracks are un interval dinamic DR12.

Simple Minds – Street Fighting Years (stil muzical: pop rock)

Este al optulea album de studio al trupei rock scotiene Simple Minds. A fost lansat in mai 1989 de casa de discuri Virgin Records in intreaga lume, mai putin SUA, unde a fost lansat de A&M . ‘Street Fighting Years’ reprezinta momentul in care trupa a trecut in anii ’90. Albumul este lansat dupa succesul comercial ‘Once Upon a Time’. Critica si fanii asteptau o continuare muzical – stilistica a acestuia. Au primit ceva cu totul nou. Trupa a renuntat la sunetul rock-pop optimist si a abordat un stil dramatic, inspirat de temele politice si sociale ale vremii. Aranjamentele orchestrale sunt complexe, dezvoltatea pe mai multe straturi, iar in vocea lui Kerr este conectata profund si pasional la temele abordate. Fara sa fie un album cu un succes comercial urias, va recomand sa il ascultati pentru structura sa sonica luxurianta si pentru lirismul vocii lui Jim Kerr. 
Varianta de ascultat: orice gasiti remasterizat pana in anul 2000. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12. 

Counting Crows - August and Everything After  (stil muzical: rock alternative)

Este albumul de debut al formatiei americane Counting Crows. A fost lansat pe 14 septembrie 1993 sub egida casei de discuri Geffen Records. Masterul initial a fost inregistrat pe banda analogica. ‘August and Everything After’ este un album poetic si dramatic inainte de toate. Muzica propusa de trupa este o fuziune intre rock-ul alternativ, armoniile pop specifice anilor ’90 si ritmurile desprinse din baladele traditionale americane. Mixul unic de instrumente folosit de membrii trupei creaza o atmosfera atragatoare si ofera consistenta povestilor cantate de Adam Duritz, vocalistul trupei.
Varianta de ascultat: suna grozav in versiunea SACD sau in format digital 24 biti/192 khz, versiune HDtracks. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12.

Steven Wilson – Hand Cannot Erase  (stil muzical: progressive rock)

Este al patrulea album de studio al muzicianului englez Steven Wilson. Albumul a fost lansat pe 27 februarie 2015 prin intermediul Kscope. Potrivit lui Wilson, albumul este scris dintr-o perspectiva feminina, iar conceptul si povestea sunt inspirate de cazul lui Joyce Carol Vincent. O femeie care locuieste intr-un oras mare moare in apartamentul ei si nimeni nu-i simte lipsa mai bine de doi ani, in ciuda faptului ca are familie si prieteni. Va sfatuisc sa ascultati acest album indiferent de stilul de muzica preferat. Este atat de bun incat poate fi comparat cu incredibilul ‘The Dark Side of the Moon’ al celor de la Pink Floyd. 
Varianta de ascultat: versiune 24 biti / 96 khz HDtracks. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR11.

Nirvana – Nevermind (stil muzical: rock alternative, grunge)

Este al doilea album de studio al trupei rock americane Nirvana. A fost lansat pe 24 septembrie 1991, de catre DGC Records. Nevermind a influentat muzica anilor ’90 intr-o maniera neasteptata. Lansarea lui a marcat sfarsitul unui ciclu. Glam rock-ul si chiar synt pop-ul urmau sa dispara discret lasand locul nebuniei muzicienilor din Seattle, scenei grunge cum a fost denumita. Isteria alternative rock s-a intins pe tot globul si a influentat adolescentii fara a tine cont de clase sociale, gusturi muzicale sau preferinte religioase. Nirvana, cu atitudinea sa rebela anti-comerciala si nihilista, a fost ultimul act al miscarii punk. De atunci nicio trupa rock nu a reusit sa provoace un impact cultural atat de mare.
Varianta de ascultat: orice versiune pe CD  remasterizata pana in anul 2000. Pe disc de vinil puteti gasi variante bune si dupa acest an. Intervalul dinamic al inregistrarii este DR12.

Toto – IV (stil muzical: rock, pop)

Al patrulea album al americanilor de la Toto a fost lansat in anul 1982 la casa de discuri Columbia Records. Toto – IV a primit sase premii Grammy in anul 1983 si a vandut peste 9 milioane de copii. Daca vrei sa intelegi sunetul pop-rock idilic al anilor ’80, acest album este asemeni unei fotografii din acel deceniu. Cu trei hituri iconice trupa s-a infipt adanc in constiinta colectiva si in istoria muzicii. ‘Rosanna’, ‘Africa’, ‘I Won't Hold You Back’ sunt cantece difuzate permanent la posturile de radio chiar si in prezent. Nu exista top de muzica in care aceste cantece sa nu isi fi facut loc. Toto – IV este genul de album despre care stii o multime de lucruri fara sa il fi ascultat vreodata constient. Din acest motiv va invit sa il incercati. 
Varianta de ascultat: majoritatea versiunilor CD / SACD sunt masterizate bine, chiar si cele dupa anul 2000. Evitati versiunea HDtrack din cauza comprimarii dinamice. Intervalul dinamic al acestei versiuni este DR9. Prin comparatie versiunile celelalte au valori dinamice DR13 sau chiar DR14.

Sunt convis ca si voi detineti asemenea bijuterii. Va invit sa le adaugati la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook unde articolul va fi distribuit.

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

10 dintre albumele mele preferate de jazz din 2021 au fost lansate intr-un an aflat sub semnul pandemiei. Sincer, nu ma asteptam ca intr-o perioada atat de dificila muzicienii sa ofere inregistrari spectaculoase. Pentru majoritatea dintre noi a fost un an al hibernarii, al restrictiilor si anxietatii. In ciuda acestei situatii tensionate, vechii muzicieni de jazz au continuat sa lanseze albume excelente, iar printre acestea si-au facut loc debutanti cum ar fi Samara Joy si noul trio al lui Vijay Iyer. Eu am profitat de aceasta perioada si am ascultat o cantitate uriasa de muzica. Cum jazzul este unul din stilurile mele favorite de muzica, am petrecut zeci de ore alaturi de artisti ascultandu-le muzica pe sistemul meu de acasa format din urmatoarele componente: transport digital – Intel NUC fanless @ Audirvana Studio, DAC / Cd player – Yamaha CDS300, streamer Aurender A100, amplificator stereo – Pass Labs Int 150, boxe audio – Marten Oscar Trio.
Initial am gandit acest articol ca un mix intre albumele vocale si cele instrumentale. Dupa cateva zile de dezbatere in oglinda cu sinele, am decis sa pastrez  o cifra rotunda, dar sa impart articolul in doua sectiuni, una dedicata inregistrarilor vocale si una celor instrumentale. 

Jazz vocal

Gretchen Parlato – Flor
Gretchen Parlato este o interpreta de jazz cu un stil emotiv, intim si cu un simt estetic complex. Influentele sale muzicale variate se regasesc in stilul de jazz pe care il propune. Muzica sa este moderna, creativa, contemporana. Artista este nominalizata la Premiile Grammy ce vor fi decernate in 2022.

Samara Joy – Samara Joy
Dupa ce a castigat in 2019 Concursul International de Jazz Vocal Sarah Vaughan, Samara Joy a inregistrat in anul 2021 albumul ei de debut. Abordarea ei muzicala este simpla, echilibrata, dar asta nu inseamna ca se impiedica in notele complicate sau se fereste de improvizatie. Vocea ei este dulce si catifelata asemeni unei flori de primavara. 

Erin Propp & Larry Roy – We Want All The Same Things
Cantareata si compozitoarea Erin Propp alaturi de chitaristul de jazz Larry Roy au creat un album profund inspirat de viata cotidiana. Muzica lor este un amestec clasic de jazz si folk. Vocea artistei este fermecatoare, bogat nuantata si atent slefuita pentru a-i oferi ascultatorului o experienta completa. Chitara, la randul ei,  pare mai degraba o extensie a vocii amestecata printre celelalte instrumente. 

Kurt Elling – Super Blue
Poate fi jazzul tonic? Poate jazzul sa iti miste picioarele ascunse sub masa? Da. Tot ce trebuie sa faci este sa il numesti jazz groove sau chiar jazz funk. Kurt Elling alaturi de chitaristul Charlie Hunter, percutionistul Corey Fonville si basist-keyboardist-ul DJ Harrison sunt maestri incontestabili ai groove-ului pe aceasta inregistrare.

Esperanza Spalding – Songwrights Apotechary Lab
Cu acest proiect basista si compozitoarea Esperanza Spalding a vrut sa transforme muzica ei intr-o  experienta de vindecare viscerala pentru ascultator. Relizarea acestui deziderat a fost un proces complex, care pe langa ajutorul altor muzicieni, a presupus folosirea unei echipe de cercetatori specializati in neurostiinta si meloterapeuti. Fiecare melodie de pe album este creata cu o anumita conditie umana in minte, studiind modul in care organismul raspunde la experientele de imbatranire, anxietate sociala si stres. Fiecare cantec are rolul de a contracara o parte din starile de anxietate cu care ne intalnim zilnic. 

Jazz orchestral

Joey DeFrancesco - More Music
Joey DeFrancesco este unul dintre cei mai cunoscuti vrajitori ai claviaturii electrice. Orga sa Hammond este o referinta pentru jazzul contemporan american. Pe acest album DeFrancesco incearca sa isi multiplice talentul muzical cantand la mai multe instrumente.  El canta la trompeta, saxofon si orga. Alaturi de el il gasim pe organist-chitaristul Lucas Brown si percutionistul Michael Ode. 

Dr. Lonnie Smith – Breathe
Un alt organist celebru se afla printre preferintele mele in materie de jazz din 2021. Albumul “Breathe” a fost inregistrat in timpul unui concert la aniversarea implinirii venerabilei varste de 75 ani de catre legendarul organist Dr. Lonnie Smith. In acea noapte, Dr. Lonnie Smith a urcat pe scena cu o formatie extinsa: Jonathan Kreisberg la chitara, Johnathan Blake la tobe, John Ellis la saxofon tenor, Jason Marshall la saxofon bariton, Sean Jones la trompeta si Robin Eubanks la trombon. Pe album se gasesc doua piese suplimentare inregistrate in studio care deschid si inchid albumul. Cele doua inregistrari prezinta colaborarea unica dintre muzician si Iggy Pop.

Paolo Fresu – Heroes Expanded (A Tribute to David Bowie)
Sub pretextul unui album tribut David Bowie, Paolo Fresu arata lumii intregi ca este un maestru al improvizatie creative. Albumul se prezinta ca o combinatie de jazz-fusion, nu jazz si elemente pop si merita fiecare secunda a auditiei. 

Kenny Garrett – Sounds from the Ancestors
Acesta album este mult mai mult decat un tribut adus maestrilor trecuti. Garrett isi asuma rolul de povestitor si se intoarce la originile africane ale jazz-ului, la modul in care acestea au influentat intreaga istorie muzicala a genului. Garrett a asimilat fiecare nuanta sonica a ultimilor decenii, apoi a mixat sunetul Africii cu jazz-ul modern pentru a crea o experienta sonica complet noua.

Vijay Iyer, Linda May Han Oh, Tyshawn Sorey - Uneasy
Vijay Iyer este un pianist din New York si conducatorul unui trio aflat la debut. Ceilalti doi muzicieni sunt  percutionistul Tyshawn Sorey si basista Linda May Han Oh . La inregistrarea lor de debut, ei suna ca un trio de veterani a carui abilitate de a ataca pasajele dificile si de a schimba spontan ritmul uimeste ascultatorul.

Auditii placute!

Articol scris de Robert Flescan 

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

'On an Island' este al treilea album solo de studio al lui David Gilmour, fost si actual membru Pink Floyd. A fost lansat in Marea Britanie de ziua artistului, 6 martie 2006, la implinirea a 60 de ani, iar in SUA a doua zi. A fost primul sau album solo in 22 de ani de la ‘About the Face’. A fost inregistrat in mai multe locatii; la bordul barcii sale Astoria, la ferma lui David din Sussex si la British Grove Studio al lui Mark Knopfler. Partea orchestrala a fost inregistrata la Abbey Road Studio sub bagheta lui Robert Ziegler. 

Albumul a ajuns pe locul 1 in Marea Britanie si pe locul 6 în SUA. Pozitiile atinse in clasamentele muzicale sunt cu adevarat extraordinare daca ne gandim ca, albumul lui Gilmour este departe de a fi un produs comercial.

Muzical albumul poate fi considerat o continuare contemplativa si personala a stilului Pink Floyd, trupa de care David a fost legat intreaga viata. Pe aceasta inregistrare David pare sa isi fi gasit pacea si linistea. Fie ca este vorba de maturitatea varstei sau de viata fericita alaturi de sotia lui Polly Sampson, muzica pare sa reflecte o anumita pace interioara ce se simte prezenta chiar si pe albumul lansat in anul 1994 alaturi de colegii de la Pink Floyd, The Division Bell. Pe acest album David are invitati cativa muzicieni si prieteni apropiati: Richard Wright, Graham Nash si David Crosby, Robert Wyatt.  

Melodiile compuse pentru acest album au fost printre cele mai contemplative ale sale. Tonul lent si introspectiv a fost imbunatatit de aranjamentele orchestrale datorate compozitorului de film polonez Zbigniew Prisoner. Vocile blande ale lui Graham Nash si David Crosby, percutia si cornul lui Robert Wyatt, sunetul pianului electric si vocea familiara a lui Richard Wright, sunetul de chitara retro al lui Gilmour, te invita intr-o calatorie printre amintirile din adolescenta cantaretului.

Te poate interesa:

Prima piesa nu este altceva decat o introducere pentru urmatorul cantec. Sunetul este atmosferic si dramatic, cu efecte spatiale care se intind in jurul ascultatorului. Sirena unui vas fantomatic ce pare a se prefigura in departarea unui tarm, o mandolina ce canta un cantec marinaresc, clopotele unei biserici strapungand ceata, apoi chitara electrica intervine asemeni razelor incandescente ale unui far marinaresc ce lumineaza in noapte.
Urmeaza piesa ce poarta titlul albumului. Muzica debuteaza cu acorduri de clapa si chitara insotite de vocea de vis a lui Gilmour sustinut de Crosby si Nash. Este un cantec de dragoste lent, texturat si spatios, care ne spune povestea unor tineri ce traiesc pe o insula una din acele nopti ce nu vor fi uitate niciodata. Cantecul cu numarul trei poarta numele ‘The Blue’ si este un imn dedicat emotiilor starnite de mare. Suntem in apropierea marii, briza se simte cum sufla pe langa noi, valurile se sparg de tarm intr-o perfecta armonie cu universul. Ascultatorului nu-i ramane altceva decat sa se scufunde complet in acest moment plin de magie albastra.

Am sa ma opresc din a va descrie cantecele de pe album si am sa va invit la auditie. Ascultati intregul material discografic.  La final sper sa primiti un ocean de emotii frumoase. 
Auditie placuta!

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

‘Supernatural’ este cel de al optsprezecelea album de studio al trupei rock latino Santana si a fost lansat pe 15 iunie 1999, la Arista Records. Din punct de vedere comercial albumul este un punct de cotitura in istoria artistului. S-a vandut in peste 30 milioane de copii. Dincolo de succesul comercial Santana a dat lovitura si la premiile Grammy din anul 2000. A fost nominalizat la 9 categorii si a castigat 8 premii, egaland recordul detinut de albumul ‘Thriller’ al lui Michael Jackson. Enumar cele mai importante premii castigate: albumul anului (Carlos a fost primul hispanic care a castigat acest premiu), cel mai bun album de rock, inregistrarea anului, cel mai bun cantec (Smooth / Santana & Rob Thomas), cea mai buna instrumentatie a unui cantec (The Calling /  Santana & Eric Clapton), etc.

Albumul a avut un succes comercial imens la nivel mondial generand un interes reinnoit pentru muzica artistului. A ajuns pe locul 1 in unsprezece tari. In SUA a fost pe locul 1 timp de 12 saptamani si este certificat cu 15 discuri de platina. Primul dintre cele sase single-uri de pe album, Smooth, l-a avut invitat pe cantaretul  Rob Thomas de la Matchbox Twenty, si a fost succesul numarul unu la nivel mondial ajungand pe primul loc in topul Billboard Hot 100.

Te poate interesa:

Inregistrarea albumului a fost conceputa ca un melanj intre maniera muzicala a lui Carlos si stilul fiecarui artist invitat. Din aceasta combinatie a iesit un album cu melodii aflate in zona pop-rock cu influente latino. Critica a comentat negativ alegere artistului, afirmand ca albumul nu are consistenta in ciuda unor cantece reusite, insa dupa cum am mentionat la inceputul articolului, combinatia de stiluri muzicale s-a transformat intr-un succes commercial urias si a devenit imaginea lui muzicala de dupa anul 1999. 

Daca va porniti sa ascultati ‘Supernatural’, veti auzi un Carlos minunat la chitara, cu un sunet optimist, jucaus, cu o nota latino care provoaca dependenta si ofera permanent un suport perfect vocilor atat de diferite de pe album. Sufletul latin al cantaretului este perfect mulat peste ritmul de blues, indie rock si chiar hip-hop, iar riffurile de chitara sunt dovada fara echivoc a talentului sau pur. ‘Supernatural’ este un album atemporal si merita cel putin o auditie.

Piesele mele favorite sunt: ‘Love of My Life’ cu Dave Matthews, ‘Smooth’ cu Rob Thomas, ‘The Calling’ cu Eric Clapton, ‘Put Your Lights On’ cu Everlast si ‘Wishing It Was’ cu Eagle-Eye Cherry.

Auditie placuta!

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

La sfarsitul anului 2021 va prezentam o selectie de albume de jazz care mi s-au lipit de suflet. Anul acesta ma intorc cu un alt articol cu acelasi subiect. Jazz-ul nu este cel mai popular stil muzical, insa este iubit de cei care imi citesc blogul si asta este suficient pentru mine. Majoritatea oamenilor prefera muzica comerciala, pentru ca asta primesc de la posturile de radio, televiziune, servicii de streaming muzical. Neplacuta situatie ar exclama fanii culturii cu radacini in secolul XX. Eu sunt optimist. Daca urmariti scena internationala de jazz veti observa cum jazz-ul standard a trecut prin diferite schimbari stilistice si s-a imbogatit si dezvoltat intr-o forma imprevizibila. Exista o multime de muzicieni contemporani care nici nu isi numesc muzica jazz. Cu toate acestea, jazz-ul este in continuare viu si isi face loc in viata noastra. Fiti cu mintea si sufletul deschis si primiti noul jazz in casele voastre. 

10. Makaya McCraven – In These Times (album lansat in data de 23 Septembrie 2022)
In introducerea articolului pomeneam de forma imprevizibila a jazz-ului contemporan. McCraven este unul din reprezentantii acestui curent. El este un percutionist, compozitor si producator de jazz indragostit de ritmurile hip-hop si de remixarea muzicii in studio. Muzica lui este intr-o permanenta transformare. Ritmuri de jazz, muzica electronica, hip-hop beat, sunetul unui saxofon, pedala lovind toba mare, un mix de sunete si note muzicale aruncat in malaxorul consolei digitale si transformat in jazz. La final ascultatorul primeste un produs cu o muzica abordabila, usor groovy, insa suficient de complex incat sa te uluiasca.’In These Times’ este un album reprezentativ pentru jazz-ul american de inceput de secol XXI. Din acest motiv va invit sa il ascultati. 

https://tidal.com/browse/album/246082411

9. Immanuel Wilkins - The 7th Hand (album lansat in data de 28 Ianuarie 2022)
Immanuel Wilkins este un tanar saxofonist nascut in Darby, Pennsylvania, care a studiat muzica la New York.’The 7th Hand’ este al doilea album al artistului si porneste de la intrebarea: Ce s-ar intampla daca Dumnezeu s-ar alatura trupei? Intrebare nu este altceva decat un pretext pentru o cercetare profund muzicala a sacralitatii prezentului, a momentului in care divinitatea este cautata intentionat in procesul de creatie. Muzical albumul este o combinatie intre post-bop, modalism armonic si free jazz. Ritmul este provocator, rezonant, energic si extrem de inventiv. Poate ca nu este un jazz-ul cu care sunteti obisnuiti, insa daca va faceti timp pentru o auditie, va promit o experienta frenetica. Ceva similar cu momentele de catharsis din bisericele baptiste americane cand intreaga comunitate canta si danseaza alaturi de membrii corului.

https://tidal.com/browse/album/213367562

8. Julian Lage - View With A Room (album lansat in data de 16 Septembrie 2022)
Chitaristul si compozitorul Julian Lage este la al doilea album sub egida casei de discuri Blue Note. Lage a dorit foarte mult sa lucreze cu celebrul chitarist Bill Frisell pe un album purtand semnatura proprie. A iesit o inregistrare in care ritmurile de jazz post-bop se amesteca cu acordurile de blues-rock, country-blues, flamenco si chiar jazz modal. Rezultatul final este o demonstratie de forta interpretativa. Trioul format din basistul Jorge Roeder, bateristul Dave King si Julian Lange, la care se adauga Bill Frisell, reuseste sa ofere un sunet luxuriant cu momente in care improvizatia joaca un rol foarte important.

https://tidal.com/browse/album/247470873

Te poate interesa:

7. Village of the Sun – First Light (album lansat in data de 4 Noiembrie 2022)
Village of the Sun este un trio de jazz spiritual electro-acustic compus din saxofonistul Binker Golding , percutionistul Moses Boyd si multi-instrumentistul  Simon Ratcliffe. Albumul este o combinatie de nu-jazz britanic, jazz  modal si ritmuri africane, latino si braziliene. Tempoul cantecelor pare sa fie inspirat de ritmul trepidant in care traieste omul contemporan. Beat-ul este antrenant, cu momente dramatice pline de culoare si pasaje sonore fluide perfect armonizate. 

https://tidal.com/browse/album/243608975

6. Samara Joy – Linger Awhile (album lansat in data de 16 Septembrie 2022)
Un album ce propune o atmosfera desprinsa din anii de inceput ai jazz-ului. Compozitii clasice de George & Ira Gershwin, Thelonious Monk, Errol Garner, alaturi de compozitii noi, sunt cantate intr-o nota moderna, fara a pierde farmecul standardelor de jazz. Tineretea artistei, are doar 22 de ani, dispare ca prin minune la primele note cantata. Vocea atemporala, amintind de Sarah Vaughan si Ella Fitzgerald, este bogata timbral si are o putere emotionala remarcabila.

https://tidal.com/browse/album/248082641

5. Julia Hülsmann Quartet - The Next Door (album lansat in data de 22  August 2022)
Fanii sunetului propus de casa de discuri ECM sigur vor aprecia aceasta inregistrare. Cei patru artisti propun o muzica echilibrata cu o textura aerisita ce ofera un spatiu larg fiecarui instrument. Dialogul pian saxofon are o structura solida si reuseste sa creeze momente de o intimitate dezarmanta. Interpretarea este precisa, fara a fi obositoare. Un aspect important pentru ascultator, pentru ca este genul de inregistrare care te invita la auditii lungi.

https://tidal.com/browse/album/243864333

4. Terri Lyne Carrington - New Standards Vol.1  (album lansat in data de 16 Septembrie 2022)
Terri Lyne Carrington este o percutionista, compozitoare si producatoare de jazz americana. A cantat cu Dizzy Gillespie, Stan Getz, Clark Terry, Herbie Hancock, Wayne Shorter, Al Jarreau. ‘New Standards Vol.1’  este dedicat femeilor care au compus muzica de jazz si acopera o perioada cuprinsa intre 1922 si 2021. Albumul prezinta o selectie de stiluri de jazz intr-o interpretare proaspata. Abordarea interpretarii fiecarui cantec sugereaza ideea progresului, a ideii de a cauta inovatia dincolo de barierele sociale.

https://tidal.com/browse/album/238543390

3. Redman, Mehldau, McBride, Blade - Long Gone (album lansat in data de 9 Septembrie 2022)
Patru nume grele ale jazz-ului se intalnesc pe acest album si fac ce stiu mai bine. Canta jazz de calitate, canta jazz relaxat, canta jazz inspirat. Chimia dintre cei patru artisti este fantastica. Afinitatea reciproca si prietenia lor razbate la fiecare pasaj. Muzica este solida, intuitiva,ritmata, generoasa si lipsita de inhibitii. Albumul are un sound deloc previzibil, aspect care sporeste nerabdarea ascultatorului. Fiecare cantec seamana cu un cadou frumos impachetat aflat sub bradul de Craciun. Astepti cu nerabdare sa il deschizi, insa incerci sa nu te grabesti si zabovesti pret de minute bune la fiecare in parte.

https://tidal.com/browse/album/244296071

2. Cécile McLorin Salvant - Ghost Song (album lansat in data de 4 Martie 2022)
Cécile McLorin Salvant este una din cele mai puternice voci ale jazz-ului contemporan. Noul album este o provocare lansata ascultatorilor de jazz. De aceea va avertizez. Pregatiti-va pentru un eveniment sonic neasteptat.’Ghost Song’ contine sapte cantece originale si cinci interpretari avand ca teme de inspiratie fantomele, nostalgia si dorul. Artista spune despre album, citez: “Nu seamana cu nimic din ce am facut pana acum si reflecta personalitatea mea de curator eclectic. Imi imbratisez ciudatenia! “ . Pe acest album Salvant se desprinde de sunetele si structurile jazz-ului in forma sa clasica. Sunt cantece pe care nu exista percutie, sau este folosit o orga de tip catedrala. Rezultatul sonic este eclectic si surprinzator. 

https://tidal.com/browse/album/244295342

1. Nduduzo Makhathini - In the Spirit of Ntu (album lansat in data de 27 Mai 2022)
Un alt album de jazz spiritual apare in topul preferintelor mele de anul acesta.Ntu este o filosofie antica africana din care provine ideea de ubuntu, care inseamna: eu sunt pentru ca esti. Jazz-ul african nu este la fel de cunoscut ca cel american si european, insa va asigur ca are foarte multe de oferit. Albumul este inspirat de muzica populara ritualica africana. Ascultatorul primeste un sunet intens, hipnotic pe alocuri, cu o interpretare si compunerea lirica ce aminteste de evenimentele importante ale vietii africane. Ritmurile unei nunti se amesteca cu zgomotele pietei, un cantec gospel este imbogatit de percutii dramatice sugerand mersul apasat al elefantilor. ‘In the Spirit of Ntu’ este un rezumat muzical al spiritului african folosind arta improvizatiei avangardiste si acordurile modale mixate cu voci vibrant-tanguitoare. Ascultati albumul lui Makhathini. Nu veti fi dezamagiti.

https://tidal.com/browse/album/230062341

Auditie placuta!

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania. In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme. Acum 3 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech, iar de la inceputul anului 2022 detin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.

Este dimineața zilei de 8 aprilie 1994. În Seattle, e o dimineață umedă și friguroasă, așa cum e de obicei în această perioadă în nordul Statelor Unite. Un electrician merge la casa lui Kurt Cobain ca sa instaleze un sistem de securitate. Nu se așteaptă să fie cineva acasă – are cheile și vrea să-și facă treaba cât mai repede.

Spre surpriza sa, într-una din camere îl descoperă pe Cobain, așezat pe vine într-un colț.Electricianul crede inițial crede că vedeta doarme, însăîi observă pistolul din mână și un firicel de sânge care îi iese din ureche. Conform estimărilor legiștilor chemați la fața locului, liderul trupei Nirvana se sinucisese cu câteva zile înainte, pe 5 aprilie.

Cobain avea un istoric de lung de supradoze, dependențe și cure de dezintoxicare și mai ales, de depresie. Părinții lui divorțaseră când el avea 9 ani. Despărțirea lor a avut un efect profund asupra sa, iar într-un interviu cu Guitar World din 1993 spunea: ”Mi-aduc aminte că îmi era rușine cu părinții mei. Nu puteam să mai dau ochii cu prietenii de la școală pentru că voiam cu disperare să am o familie liniștită, clasică. Voiam siguranță și mi-am urât părinții pentru divorț mulți ani după aceea”.

Kurt avea să treacă de-a lungul anilor de la mama sa la tatăl său și înapoi, încercând să înțeleagă ceva din viața de familie a acestora cu noii parteneri. A devenit un adolescent rebel și sfidător cu adulții, un tip retras, pasionat de desen și de muzică. La 19 ani pleacă de acasă, își închiriază un apartament împreună cu alți prieteni și începe să frecventeze scena punk rock din Seattle și din nord vestul Statelor Unite. În aceeași perioadă începe și să consume droguri și până la finalul lui 1990 ajunge dependent de heroină.

Într-un interviu din 1992 pentru revistaRolling Stone, Kurt Cobain a discutat public despre durerile de stomac misterioase, nediagnosticate, care l-au afectat o mare parte a vieții sale – și a negat acuzațiile de consum de heroină. A mers atât de departe încât a dezmințit în întregime consumul de droguri, numindu-l „pierdere de timp” și, de asemenea, a susținut că sănătatea lui precară a ajuns într-un punct în care nici măcar nu mai putea bea alcool, cu atât mai puțin să consume droguri puternice.

Te poate interesa:

Însă adevărul era altul. În realitate, potrivit Newsweek, boala cronică de stomac a lui Cobain și consumul de heroină aveau o legătură profundă: a început să folosească drogul în mod intermitent la sfârșitul anilor '80, în special ca o modalitate de a-și ameliora simptomele gastrointestinale. Deși uni au speculat adesea că problemele lui Cobain cu drogurile ar fi putut fi cauzate fie de faima neșteptată, fie de relația sa turbulentă cu Courtney Love, faptele arată că problemele sale erau mai vechi.

Ne întoarcem la începutul lui 1994 când pe 3 martie, Courtney Love, , îl găsește pe Cobain căzut pe jos după o supradoză de Rohypnol și șampanie. Îl duce la spital și după câteva zile de tratament, își revine și pleacă pe picioarele sale. Două săptămâni mai târziu, Courtney sună la poliție, spunând că soțul ei s-a încuiat în cameră cu un pistol și amenință că se sinucide. Poliția vine și confiscă toate armele din casă, iar Courtney îl convinge pe Kurt să  meargă la o clinică de dezintoxicare din LA.

Cobain stă acolo o săptămână, timp în care dă senzația că totul merge spre bine. Până la începutul lui aprilie, când într-o noapte sare gardul și fuge la aeroport. Ia avionul spre Seattle, și – coincidență – nimerește pe scaunul de lângă Duff McKagan, basistul din Guns ‘n Roses. În autobiografia sa „It’s So Easy”, McKagan povestește despre întâlnirea cu Cobain, despre care spune că i-a dat senzația că ceva nu e în ordine. Tocmai de asta a avut intenția să-l cheme pe Cobain la el acasă atunci când ajung în Seatte.  Însă McKagan avea și el demonii și problemele lui cu băutura și drogurile, așa că rătăcind în labirintul propriei minți, după aterizareîl pierde pe Cobain în mulțime.

Acesta umblă câteva zile prin Seattle, intoxicat și năuc, fără ca familia sau prietenii șă știe ceva despre el. Mai mulți cunoscuți spun că l-au văzut ici sau colo prin oraș, așa că pe 3 aprilie, Courtney Love angajează un detectiv privat ca să dea de urma soțului ei. Pe 7 aprilie, colegii din Nirvana anunță că trupa nu va participa la festivalul Lollapalooza, pentru care zvonurile spuneau că Nirvana, cap de afiș,  ar fi urmat să primească 10 milioane de dolari. Banii însă nu mai contau pentru Kurt Cobain, care avea să fie găsit mort pe 8 aprilie. Așa cum spunea Dave Grohl, ”Kurt a fost unul din acei oameni pe care nu îi poți salva de sine înșiși”.

Kurt Cobain e unul din cei mai cunoscuți membri ai așa zisului Club 27, o listă de muzicieni care au murit la vârsta de 27 de ani. Deși rămâne un simbol al rockului alternativ, a fost un om pe care indiferent cât l-au iubit alții, nu s-a iubit el însuși suficient.

Dacă vrei mai multe povești ale rockului clasic, caută Rock Story pe Spotify sau orice platformă de podcasting. Găsești acolo poveștineștiute despre artiști, albume sau piese cunoscute, care au marcat lumea muzicală de-a lungulanilor.

Articol scris de Geo Iordache

Despre mine:

Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față DireStraits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.

Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90,când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau dupătrenduri spunând ”asta cere publicul”.

De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul RockStory, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești lapodcast.rockstory@gmail.com sau pe pagina de Facebook Rock Story.

Pe 19 aprilie 1971 a fost lansat LA Woman, ultimul album realizat de The Doors cu Jim Morrison. E un album în care trupa a revenit către filonul de blues, iar dintre piesele remarcabile amintim Riders On The Storm și piesa titlu, LA Woman.

Albumul venea pe fondul unor probleme, în special cele ale lui Jim Morrison, care tocmai trecuse printr-un proces în urma căruia fusese condamnat pentru indecență în public. Pentru același motiv, The Doors fusese boicotată de mai multe posturi de radio, iar organizatorii de concerte evitau contractele cu trupa. În ultimul concert live, ținut pe 12 decembrie 70 în New Orleans, Jim Morrison venise amețit și continuase să bea între piese, așa că la jumătatea concertului ajunsese să bolborosească versurile. Pe parcursul piesei Light My Fire se oprise de câteva ori ca să facă glume cu publicul și să povestească diverse chestii. La momentul respectiv, nimeni nu știa asta, însă avea să fie ultimul concert al lui Jim Morrison cu The Doors.

Totuși, înregistrările pentru albumul LA Woman au decurs nesperat de bine, poate și pentru faptul că membrii trupei se certaseră cu producătorul Paul Rothchild, care n-a vrut să mai vină la sesiunile de înregistrare. Asta i-a făcut fericiți pe cei 4 artiști, care s-au simțit mai liberi și mai relaxați. Într-un interviu din 1994, chitaristul Robbie Krieger spunea – ”Plecarea lui Rothchild a fost motivul pentru care ne-am distrat atât de bine. Gardianul plecase”.
În mod surprinzător, Morrison a băut foarte puțin alcool în timpul înregistrărilor și a fost foarte cooperant. Asta a adus un plus de energie trupei, mai ales că intraseră în studio fără prea multe materiale deja compuse, așa că mare parte din album a fost rezultatul unor jam session-uri și discuții între artiști.
Piesa titlu a albumului, LA Woman, e considerată mesajul de adio al lui Morrison către Los Angeles, ”City of night”, cum îi spune în versuri, oraș față de care simțea atât pasiune, cât și dispreț.
Tot în versurile din LA Woman întâlnim o expresie care se tot repetă: Mr. Mojo Risin. Sună cunoscut, nu? Este anagrama numelui Jim Morrison.
Cealaltă piesă memorabilă, Riders On The Storm, este o compoziție colectivă The Doors, inspirată de 'delicate riders of the storm', un vers al poetului Hart Crane. Piesa a fost ultima în sesiunile de înregistrare, e ultima de pe album și de asemeni, e ultima piesă înregistrată de Morrison ca membru al trupei The Doors.

Te poate interesa:

După moartea lui Morrison, trupa a mai lansat două albume, în care Krieger și Manzarek au încercat pe rând să susțină partea vocală, însă fără succes. Niciunul din albume n-a prins la public. The Doors s-a desființat în 1973.
Închei cu cuvintele lui Henry Rollins, care spunea:
”Moartea lui Morrison a pus pe The Doors o ștampilă care a trimis-o direct în legendă și nemurire. Nu era nicio șansă ca trupa să intre intactă în anii 70. Într-un fel, poate e mai bine. Nu-mi pot imagina The Doors în epoca disco.”

Articol scris de Geo Iordache

Despre mine:
Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la podcast.rockstory@gmail.com sau pe pagina de Facebook Rock Story.

În ultimile luni am scris foarte puțin despre muzică. Asta nu înseamnă că am renunțat la una din plăcerile mele cotidiene. Datorită muzicii am descoperit plăcerea HiFi-ului și a audițiilor de calitate. Fără muzică m-aș simți în multe situații pierdut. Muzica îmi oferă echilibrul necesar în timp ce înot între zilele săptămânii, mă împinge înainte și mă face fericit. 
Astăzi am să vă spun povestea unui album de muzică pe care îl ascult constant din anul 1995. Albumul se numește Protection, aparține trupei britanice de trip-hop Massive Attack și a fost lansat pe 26 Septembrie 1994. Massive Attack este una din cele mai vechi trupe de trip-hop. Activitate lor de pionerat a inspirat trupe cum ar fi Portishead, Bjork și Radiohead. Stilul trip-hop este o fuziune de hip-hop, muzică electronică, soul și dub.

De ce ați asculta muzica acestui album dincolo de preferințele mele personale?

Ei bine, permiteți-mi să vă spun câteva motive pentru care acest album este o capodopera a muzicii trip-hop și de ce ar trebui să-l ascultați. Este un exemplu clasic al modului în care muzica poate transcende genuri și culturi. Producția muzicală a fost influențată de diverse stiluri muzicale din întreaga lume, cum ar fi reggae, jazz și muzica indiană. Albumul este un amestec unic de diferite genuri, cum ar fi soul, hip-hop, dub și electronic, creând un sunet bogat și divers care te ține legat întreaga audiție. Pe album sunt invitați să cânte muzicieni precum Tracey Thorn (Everything but the Girl), Tricky, Nicolette și Horace Andy. Vocile lor adaugă profunzime și emoție cântecelor. Versurile abordează  tema iubirii, singurătății și rezilienței. De asemenea, albumul are unele dintre cele mai emblematice piese din discografia Massive Attack. Acestea sunt: Protection, Karmacoma, Better Things și Sly.  

Te poate interesa:

Producția întregului album este bogată și atmosferică creând o dispoziție relaxantă și stimulativă. Muzica este intimă, personală, universală. Piesele sunt pline de emoție și profunzime, dar și captivante și groovy. Pe unele poți să dansezi, pe altele să te relaxezi, sau pur și simplu să te scufunzi adânc în muzică într-un fel de contemplare a realității privită prin ochii artiștilor. 
Fiecare melodie are propriul său caracter și stil. De la Protection, piesa de titlu, cu o poveste puternică, la angoasantul Eurochild, sau la funky spiritualul sunet al piesei Sly,  totul intr-un melanj emoțional creat cu versuri directe și orchestrații complexe cu un ritm obsedant.  

Protection este o capodoperă atemporală care poate atrage pe oricine apreciază muzica bună și versurile cu semnificație. Este un album pe care îl poți asculta pentru calitatea artistică, impactul emoțional și pentru senzația de imersiune sonică. Este un album pe care ar trebui să îl asculți și tu cititorule.

După audiția albumul, dacă ai poftă și timp, te rog să lași un comentariu cu impresiile tale pe blog în secțiunea de comentarii de la sfârșitul articolului, sau poți alege pagina de Facebook. De tine depinde.

Audiție plăcută!

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Era începutul anului 2000, când cei de la Metallica au primit un telefon de la managerul lor, care le spunea că una din variantele de lucru ale piesei lor 'I Disappear' era difuzată de mai multe posturi de radio americane. Piesa urma să facă parte din coloana sonoră a filmului Mission Impossible 2 și din câte știau membrii trupei, era sub cheie până la lansarea filmului, care urma să aibă loc în vară. Pe lângă piesa 'I Disappear', cei de la Metallica au aflat că toată discografia lor era la liber pentru download, iar asta chiar nu suna bine deloc...

Într-un interviu din 2013, Lars Ulrich spunea:
”Piesa a apărut pe mai multe posturi radio și ne-am întrebat – cum de s-a întâmplat așa ceva? Și am primit un telefon de la cineva de la birourile noastre, care ne-a spus că sursa e o chestie numită Napster. Așa că ne-am spus: S-au luat de noi, o să ne luăm și noi de ei”.

(foto - Tim Saccenti)

Așa a început procesul împotriva Napster și ceea ce Lars Ulrich a numit shitstorm. Deși cu câteva săptămâni mai târziu față de Metallica, rapperul Dr Dre a deschis și el un proces împotriva site-ului de sharing, în general industria muzicală a lăsat lucrurile să se desfășoare, pe principiul Hai să vedem ce se întâmplă. Până la urmă, de partea Napster erau milioanele de consumatori de muzică și niciunui artist sau trupe nu-i era ușor să se lupte cu opinia lor. De aceea, o serie de artiști s-au declarat de partea fanilor (și implicit a Napster) – printre ei, The Offspring, Smashing Pumpkins sau Limp Bizkit. Mai mult, Nikki Sixx de la Motley Crue a acuzat Metallica de lăcomie, spunând că fac destui bani din vânzările de bilete sau tricouri.

Deși Metallica îndreptase procesul către Napster, multă lume vedea asta ca pe o declarație de război către cei 335.000 de oameni care downloadaseră muzica lor (majoritatea studenți), și în general, către fanii muzicii rock.
Procesul cu Napster n-a durat mult – rețeaua de sharing a fost închisă în iulie 2001, iar compania Napster și-a declarat falimentul în 2002. În ziua de azi, downloadul (popular pe vremea Napster) s-a transformat în streaming. Conform statisticilor, 76% din venituri sunt pentru streaming și doar 24% pentru muzica deținută pe înregistrări fizice (CD-uri, casete), sau download pe hard.

Te poate interesa:

Azi, sursa principală de venituri pentru artiști este reprezentată de concertele live și vânzarea de tricouri și merchandising. Deși pandemia a arătat că și sursa asta de venituri e nesigură. Însă scânteia aprinsă acum 22 de ani de procesul Metallica-Napster a declanșat un foc care arde și acum. E vorba de lupta dintre industria muzicală și platformele de sharing, pentru controlul asupra muzicii și mai ales a veniturilor din muzică.

Articol scris de Geo Iordache

Despre mine:
Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky.
Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la podcast.rockstory@gmail.com sau pe pagina de Facebook Rock Story.

We’re Not Gonna Take It este cea mai cunoscută piesă a trupei americane Twisted Sister. A fost lansată pe 27 aprilie 1984 și s-a dovedit a fi hitul de care trupa avea nevoie ca să iasă din anonimat. Piesa a ajuns pe locul 21 în topul de muzică Billboard 100 Hot Singles, performanță pe care Twisted Sisters nu avea să o mai repete, însă i-a transferat pe băieți în liga mare a rockului.
La fel ca majoritatea pieselor trupei, We’re Not Gonna Take It este compoziția vocalistului Dee Snider, care într-un interviu din 2018 spunea: ”Îmi doream să scriu un imn rock. L-am admirat întotdeauna pe Alice Cooper, care era foarte bun la piese din astea memorabile. Așa că vroiam un imn pe care publicul să ridice pumnul în sus și să cânte cu mine.”

Snider mai dă credit și britanicilor de la Slade, care într-un mod mai diret au inspirat vibe-ul acestei piese. În autobiografia sa, Snider spune:
”Sunt un mare fan al celor de la Slade. Probabil știți cu toți piesele cântate de Quiet Riot – Cum On Feel The Noise sau Mama We’re All Crazy Now. Nu sunt ale lui Quiet Riot, sunt compuse și cântate de Slade în anii 70. Piesele Slade sunt unice pentru că au un cârlig pentru primul vers, un cârlig pentru al doilea vers și un cârlig pentru refren. Te agață imediat.”
Prin versurile ei, dar și datorită faptului că e ușor de fredonat, piesa We’re Not Gonna Take It a devenit de-a lungul anilor un imn rock anti sistem. A fost folosită la proteste politice, dar și în campanii împotriva cancerului.

Te poate interesa:

Mai e o chestie interesantă pe care trebuie să v-o spun. Pe la începutul anilor 90, Dee Snider era într-un turneu și mergea cu autocarul. La radio era colindul tradițional ”O Come, All Ye Faithful” și ascultându-l, parcă i s-a părut că seamănă cu ceva cunoscut. ”Holy shit! - spune Snider în autobiografia sa – am cântat în corul bisericii până la 19 ani, cred că am cântat colindul ăsta de sute de ori, dar nu mi-am dat seama că primele 6 note mi s-au infiltrat în creier și s-au transformat în We’re Not Gonna Take It. Mulțumesc, Doamne!”
Ca urmare, Twisted Sister au inclus pe albumul lor din 2006, A Twisted Christmas, o versiune a colindului clasic pe muzica și aranjamentul piesei We’re Not Gonna Take It.
 

Articol scris de Geo Iordache
Despre mine:
Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky. Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”.
De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la podcast.rockstory@gmail.com
sau pe pagina de Facebook Rock Story.

Vara este timpul vacanțelor întinse pe o perioadă lungă. Majoritatea călătorim către alte meleaguri în căutarea unui moment care să ne rupă de cotidian. Pentru unii dintre noi vacanța de vară este o evadare din marele oraș, pentru alții este un moment de contemplare muzicală ascunși în semiîntunericul camerei noastre. Intrăm în sanctuarul nostru personal unde icoanele au fost înlocuite cu discuri de vinil, cd-uri, benzi magnetice, afișe ale artistilor indrăgiți, și ne lăsăm îmbrățișați de sunetul sistemului audio stereo. Iubim fluididatea curgătoare a notelor muzicale în timp ce dansează printre noi, atingerea răcoroasă a discului de vinil, mișcarea circulară a platanului învârtind discul, confortul camerei de audiție și lipsa grijilor de zi cu zi. Pentru cei rămași acasă, dar și pentru cei aflați în căutarea unui loc răcoros după o dimineață pe o plajă încinsă sub soarele verii, am câteva recomandări de albume de jazz lansate în anul 2023. Pentru fiecare album voi lăsa un link către Tidal.

Am să încep cu albume cu un sunet proaspăt de vară, un mix de rom, mentă și gheață, iar spre final voi incheia cu înregistrări la fel de complexe ca buchetul vinului, adevărate călătorii spirituale în universul jazz-ului. 

Te poate interesa:

Jazz cu mix de rom și mentă

Brandee Younger – Brand New Life

Brandee Younger este o harpistă americană născut în Hempstead, New York, în anul 1983. Influențele artistice sunt diverse. De la muzica clasică până la jazz, soul, funk și artiști ca Dorothy Ashby, Alice Coltrane. Am ales să vă propun albumul ei pentru că harpa este rareori folosită în muzica de jazz. Combinația dintre sunetul delicat și luminos al harpei, momentele vocale cu influențe funk, basul electric catifelat, instrumentele cu coardă și ritmul ușor al percuției, se potrivesc perfect cu spiritul vacanței. Audiția albumului Brand New Life vă recomand să o faceți alături de un cocktail răcoritor ușor, poate un Frozen Daiquiri.

https://tidal.com/browse/album/286308904

Alfa Mist – Variables

Alfa Mist este muzician, compozitor și producător britanic născut în Londra, Anglia, în anul 1991. Muzica lui este un melanj de improvizații de jazz cu hip-hop și ritmuri de dans. Eu îl cataloghez ca fiind un artist nu jazz pentru că îmbină fericit muzica electronică cu elemetele de jazz, funk, hip-hop. Albumul are un sunet modern, delicat, amuzant, energic, cu aranjamente orchestrale complexe. De exemplu, pe piesa Variables artistul propune un sunet jazz-punk. Foloseste o chitară electrică cu un sunet puternic distorsionat alături de un pian electric, elemente de percuției și instrumente de suflat din alamă pentru a oferi o consistență suplimentară acestui album reușit. Îl puteți asculta în căști pe plajă, sau în intimitatea răcoroasă a camerei cu pahar de Pina Colada Painkiller. Momentul și locul este alegerea voastră.

https://tidal.com/browse/album/269732906

Scott Hamilton – At Pizza Express Live In London

Scott Hamilton este un saxofonit american de jazz născut Providence, Rhode Island, USA, în anul 1954. Fiind un artist de jazz din generația veche, stilul său își are rădăcinile în jazz-ul clasic (straight-ahead) și în swing. Ascultarea acestui album nu va dezamăgi fanii jazz-ului. Muzica este superbă. Scott este inspirat și cântă cu suflet.Trupa de acompaniament are calitate, concertul are o atmosfera autentică de club de jazz, iar înregistrarea este perfectă. Ce iți mai poți dori? Poate un cocktail Classic Daiquiri servit intr-un pahar răcit.

https://tidal.com/browse/album/280804606

Vince Mendoza, Metropole Orkest – Olympians

Vince Mendoza este un compozitor, dirijor și aranjor muzical american născut în Norwalk, Connecticut, USA, în anul 1961. În prezent conduce The Metropole Orkest, o orchestră  hibridă din Olanda, o combinație de jazz, big band și orchestră sinfonică. De asemenea, este un cunoscut aranjor muzical. A lucrat cu John Scofield, Joni Mitchell, Bjork, Al Jarreau, Pat Metheny și a câstigat 8 premii Grammy. Cu o carieră atât de strălucitoare putem spune că ne aflăm in prezența unui star adevărat. Primele 8 piese ale albumului sunt înregistrate în studio, iar cea de a-9-a este o înregistrare în concert. Cu toate acestea, datorită dimensiunii mari a orchestrei, ascultătorul are senzația unei înregistrări în concert pe întreaga durată a audiției. Muzical albumul se află la intersecția dintre jazz, pop și muzică de cameră. Cu siguranță o să vă surprindă plăcut sunetul articulat și bine închegat al orchestrei, aranjamentul muzical, calitatea compoziției și ritmului impregnat de Mendoza. Pe album sunt invitate două din vocile feminine importante ale jazz-ului contemporan. Mă refer la Dianne Reeves și Cecile McLorin-Salvant. Dianne, prin vocea ei, aduce cântecului o nuanță florală cu aroma sud-americana, iar Cecile reușește să provoace ascultătorului un moment nostalgic, să scoată la lumină o amintire uitată ce așteaptă să fie redescoperită. Olympians este un album asemeni unui pahar cu Frozen Mojito. Vă va încânta toate simțurile în timp ce vă răcorește trupul.

https://tidal.com/browse/album/273477548

Jazz cu buchet de vin 

Lakecia Benjamin – Phoenix

Lakecia Benjamin este o saxofonistă americană născută în New York, USA, în anul 1992. Ajutată de mentorul ei, saxofonistul Gary Bartz, a pătruns în universul marilor saxofoniști de jazz cum ar fi Charlie Parker și John Coltrane. Influențele ei sunt direct legate de cursurile de la New School University unde a studiat cu Billy Harper, Reggie Workman, Joe Chambers și Gary Bartz. A cântat cu Anita Baker, Count Basie Orchestra, Duke Ellington Orchestra, Macy Gray, The Roots, Gregory Porter, etc. Albumul îmi aminteste de înregistrările unor artiști ca Alice Coltrane, Pharoah Sanders și Ornette Coleman. Muzica ei este un mix de spiritual jazz, modal, post bop jazz cu accente uptempo funk. Artista se exprimă liber, este conștientă de forța ei de femeie muzician, întelege prezentul social și îl oferă ascultătorului folosindu-se de puterea saxofonului. De la început și până la sfârșit albumul este cântat cu o naturalețe dezarmantă, intr-o notă de exaltare strălucitoare, fapt care te face să îl consumi pe nerasuflate de parcă ar fi un pahar de vin rose răcit la 12 grade. 

https://tidal.com/browse/album/259609656

Bela Fleck, Zakir Hussain, Edgar Meyer, Rakes Chaurasia – As We Speak

Bela Fleck este un interpret de banjo american născut în New York, USA, în anul 1954. El este unul din pionierii tehnicii banjo-ului. Datorită lui acest instrument folosit în special în muzica country și folk americana a ajuns să pătrundă în alte genuri muzicale cum ar fi jazz-ul, jazz fusion, world music. A câștigat nu mai puțin de 15 premii Grammy până în prezent. Zakir Hussain este un compozitor si interpret la tabla (instrument de percuție indian format din două tobe de mâna). S-a născut în Mumbai, India, în anul 1951. Zakir este unul din cei mai influenți artiști indieni din muzica contemporană. Cele două premii Grammy sunt o mărturie a talentului și influenței sale in muzica catalogată ca fiind muzică non-ocidentală. Rakesh Chaurasia este un flautist indian care cântă la bansuri, un flaut construit din bambus indian. S-a născut in Allahabad, India, în anul 1971. Edgar Meyer este un basist și compozitor  american născut în Oak Ridges, Tennessee, USA, în anul 1960. Posibil să vă plictisit cu scurtele informații despre cei patru artiști. Am simțit nevoia să o fac pentru a puncta diversitatea interpreților acestui album. Dacă vă hotărâți să ascultați albumul veți simți imediat diversitatea menționată în ultima frază. Fiecare muzician își pastrează stilul într-o abordare world music atotcuprinzătoare. Genurile muzicale se împletesc intr-un sunet holistic, un drum al liniștii interioare realizat prin muzică. La început complexitatea stilistică ar putea să vi se pară obositoare, însă dacă veți înainta către final, sufletul ascuns în ureche se va umple de fericire. As We Speak poate fi asemănat cu un vin roșu, robust, turnat în decantor. Vinul are nevoie de cel puțin jumătate de oră de libertate, de interacțiune cu oxigenul, pentru ca aroma buchetului să fie evidențiată. 

https://tidal.com/browse/album/275332483

Cecile McLorin Salvant – Melusine

Cecile McLorin Salvant este o vocalistă americană de jazz născută în Miami, Florida, USA, în anul 1989. A câștigat premiul Thelonious Monk International Jazz Competition în 2010, a primit o nominalizare Grammy în 2014, a câștigat patru premii Down Beat în 2014, iar în 2016 a câștigat un Grammy pentru cel mai bun album de jazz vocal. Cecile, la cei 33 de ani, este la fel de strălucitoare și importantă pentru istoria muzicii jazz cum au fost Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Billie Holiday la vremea lor. Melusine este un album complex cu tentă experimentală. Sursa de inspirație este un basm popular francez din secolul XIV. Din acest motiv jazz-ul pe care îl veți auzi este o combinație de jazz clasic, jazz cabaret, jazz haitian, pop dramatic francez, muzica afro-latina, muzică barocă. Artista cântă în franceză majoritatea pieselor pentru a sublinia sursa de inspirație și pentru a oferi albumului un parfum discret de lavandă crescută pe câmpurile Franței. Audiția acestui album pare potrivită alături de un pahar de vin alb cu aromă energică și sălbatică la primul contact cu papilele gustative, dar care păstrează un buchet ascuns de ambră, pin și flori de munte pentru aftertaste.

https://tidal.com/browse/album/280445878

Audiție plăcută!

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Prin anii ’90, în gașca mea de rockeri își făcuse loc un fan hip-hop. Nu îmi amintesc cum a reușit un rapper să fie atras de o gașcă exclusivistă cu gusturi muzicale atât de diferite. Amintirile sunt încețoșate. Infiltrarea s-a întâmplat natural, fără animozități. În urmă au rămas o mulțime de amintiri frumoase și un intens schimb cultural. Noi am început să ascultăm trupe de hip-hop cum ar fi Public Enemy, Body Count, Ice T, NWA, A Tribe Called Quest, Gang Starr. El să asculte trupe aflate la confluența dintre heavy metal, hard rock, funk și hip-hop. Amintesc aici trupe ca Red Hot Chili Peppers, Faith No More, Infectious Grooves, Anthrax, Biohazard. 

În articolul de astăzi am să prezint un album din acea perioadă, pe care continui să îl îndrăgesc și în prezent. Numele înregistrării este 'Jazzmatazz Volume 1', artist Guru. Am ales să îl introduc în capitolul ‘înregistrări muzicale de ascultat într-o viață’ datorită inovației lui artistice, dar și pentru că mulți dintre voi sunteți ascultători serioși de jazz. Albumul combină stilul hip-hop și jazz-ul, două genuri muzicale ce pot părea diferite la prima vedere. Muzica rap își are rădăcinile adânc înfipte în ritmul funk. Folosind ritmul său particular, ușor dansant, afro-americanii din cartierele americane sărace au început să își spună povestea folosind versuri improvizate și diferite monstre muzicale mixate de un DJ la un pick-up. Jazz-ul este cu totul altceva. Este un stil muzical în care improvizația, spontaneitatea și intuiția creativă are un rol important. Muzicienii de jazz explorează constant acorduri și tonalități noi în dorința de a inova. Pe 'Jazzmatazz Volume 1', Guru a avut ideea de a combina jazz-ul cântat live cu muzica hip-hop . 

Te poate interesa:

Albumul a fost lansat pe 18 mai 1993 de Chrysalis Records. Sesiunile de înregistrare au avut loc la D&D Studios din New York. De producție s-a ocupat Guru, care a fost și producător executiv împreună cu Duff Marlowe și Patrick Moxey. Pe album sunt invitați cântăreți ca N'Dea Davenport, Carleen Anderson, Dee C Lee, MC Solaar și muzicienii Branford Marsalis (saxofon tenor, saxofon soprano), Courtney Pine (saxofonist, clarinetist), Donald Byrd (trompetist, vocalist), Gary Barnacle (saxophonist, multi instrumentist, compozitor), Lonnie Liston Smith (pianist, pian electronic), Ronny Jordan (chitarist), Roy Ayers (vibrafon) și Zachary Breaux (chitarist).

Ideea lui Guru prin care a îmbinat instrumentele și ritmurile de jazz cu tempoul și versurile hip-hop a fost cu adevărat înaintea timpului său. 'Jazzmatazz Volume 1' este unul din momentele importante ale muzicii hip-hop pentru că a creat o punte între două lumi muzicale distincte. Amestecul de instrumente live cu eșantioane muzicale mixate de un MC oferă profunzime și bogăție pieselor, creând o experiență auditivă captivantă, iar muzica este texturată suficient încât să il țină pe scaun chiar și pe un ascultător de jazz pretențios. Rimele simple și introspective ale lui Guru, combinate cu atmosfera blândă și relaxată a instrumentelor cu infuzie de jazz, conferă albumului o atmosferă lejeră și reflectivă. Versurile sunt inspirate din evoluția personală a artistului, problemele sociale ale populației afro-americane și lupta de zi cu zi a celor din cartierele sărace. 

Unii dintre cititorii mei ar putea considera recomandare din acest articol ca fiind în zonă muzicii convenționale, departe de jazz-ul și muzica cu care sunt obișnuiți. Vă invit să nu renunțați ușor. Ar fi păcat. Fuziunea dintre jazz și hip-hop de pe acest album are o abordare revigorantă și inovatoare, chiar dacă preferați genuri muzicale tradiționale.

Articol scris de Robert Flescan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Acum doi ani debuta in Hifi Tech primul top dedicat albumelor de jazz lansate în anul 2021. Timpul zboară cu o repeziucine uimitoare, așa că astăzi (28.11.2023) a venit vremea pentru un nou articol despre cele mai bune albume de jazz ale anului. A fost un an bogat în jazz de calitate, cu o mulțime de lansări interesante, printre care s-a strecurat și o surpriză spectaculoasa, cum este albumul înregistrat în anul 1961 de John Coltrane și Eric Dolphy, în clubul de jazz Village Gate. Alegerile mele sunt la fel de diverse și în 2023. Comparativ cu anii trecuți, există o oarecare tentă conservatoare, în direcția jazz-ului cu accente clasice. Nu am ales niciun album unde muzica este mixată, ritmată, îmbogățita sonic în studio cu efecte electronice, folosind un computer. Vă asigur că nu a fost vorba de preferințe subiective. În articolul scris în vară, Jazz de ascultat în vacanță, găsiți albumele a doi artiști din noul val, care folosesc computerul pentru a completa sonic instrumentele înregistrate în studio. Anul acesta reprezentanții nu-jazz, electro-jazz-funk-hiphop, nu au reușit să lanseze un album care să poată intra în acest top. Indiferent de alegerile mele, vă poftesc, să vă deschideți mintea și sufletul către universul jazz-ului. Bucurați-vă de creativitatea și libertatea muzicală oferită de artiștii de jazz, iar la final de zi, folosiți jazz-ul pentru a vă îmbogăți emoțiile cotidiene. Merită fiecare secundă dedicată din viața voastra, vă promit.

10. Lauren Henderson – Conjuring 
Lauren Henderson (născută la 5 noiembrie 1986) este o cântăreață americană de jazz cu o diplomă de Executive Master of Business Administration obținută la Brown University. Experiență care pare să o ajute și în cariera artistică. Cântăreața deține propria casă de discuri, unde îsi lansează înregistrările. 
Albumul este un conglomerat stilistic. Lauren Henderson nu se limitează la un singur subgen de jazz, ci explorează o gamă largă de influențe, de la jazz-ul clasic și blues până la elemente de muzică latină și africană. Această diversitate adaugă o notă de prospetime și surpriză la fiecare ascultare, făcând ca "Conjuring" să fie o experiență muzicală captivantă. Un punct forte al albumului este, fără îndoială, vocea magnifică a cântăreței Lauren Henderson. Cu o tehnică vocală impecabilă și o capacitate de a comunica emoții profunde, artista reușește să creeze o conexiune autentică cu ascultătorii. Fie că interpretează balade senzuale sau piese ritmice și pline de energie, vocea ei devine un instrument captivant.

9. Johnathan Blake – Passage
Johnathan Blake (născut la 1 iulie 1976 ) este fiul violonistului de jazz John Blake Jr. A început să cânte la tobe când avea zece ani. A studiat jazz-ul la Universitatea Rutgers cu Rufus Reid, John Riley, Steve Wilson, Horacee Arnold și a debutat ca muzician profesionist cântând în trupa Oliver Lake Big Band. 
Albumul "Passage" semnat de talentatul baterist și compozitor Jonathan Blake nu este un material care să te impresioneze de la primele acorduri. Ai nevoie de o audiție completă pentru a înțelege complexitatea sa sonică. Este, dacă vreți, asemeni unui vin vechi. Momentul când lichidul atinge papilele gustative nu pare să te impresioneze, însă când acesta începe să curgă la vale, gura este inundată de o bogație de arome aproape infinită. Compozițiile originale de pe "Passage" reflectă profunzimea gândirii lui Jonathan Blake ca compozitor și interpet. Piesele se desfășoară sub forma unor povești, mici puzzeluri ale unui întreg, fiecare având propria sa narațiune în imaginea de ansamblu a albumului. 

8. Landgreen, Wollny, Danielsson, Haffner – 4 Wheel Drive II
Trompetistul suedez Nils Landgren, pianistul german Michael Wollny, contrabasistul suedez Lars Danielsson și bateristul german Wolfgang Haffner ne oferă un album în care abilitățile particulare ale fiecărui artist sunt combinate fericit cu influențele lor muzicale variate, oferind ascultătorilor o experiență auditivă de neuitat. Am remarcat acest album datorită echilibrul perfect între structura complexa a orchestrației și libertatea cu care artiștii improvizează. Fiecare muzician contribuie la țesătura sonoră într-un mod distinct, oferind ascultătorului o poveste sonică imersivă. 

7. Roy Hargrove – The Love Suite: In Mahogany
Roy Hargrove  (16 octombrie 1969 – 2 noiembrie 2018) a fost un  muzician și compositor de jazz american, ale cărui instrumente principale au fost trompeta și flugelhorn. El a obținut recunoaștere în întreaga lume după ce a câștigat două Premii Grammy la categoria jazz în 1998 și 2002. Hargrove a cântat în principal hard bop, dar a avut și o înclinație pentru explorarea genurilor și colaborarea cu o varietate de artiști hip hop, soul, R&B și rock alternativ. The Love Suite: In Mahogany este o înregistrare în concert de la Licoln Center, din anul 1993, lansată postum în anul 2023.
O  trăsătură definitorie a acestui album este abordarea sa cinematografică. Eu sunt un cinefil pasionat. Încă de la primele acorduri am simțit cum muzica mă transportă în atmosfera caldă și rafinată a unui film din anii ’50. Fiecare piesă este ca un cadru dintr-un film romantic, cu un soundtrack complex și bogat. Hargrove reușește să creeze imagini sonore care stârnesc imaginația, transformând fiecare melodie într-o poveste vibrantă și emotionantă.

Te poate interesa:

6. Nils Petter Molvaer, Norwegian Radio Orchestra – Certainty of Tides
Nils Petter Molvær  (născut la 18 septembrie 1960) este un trompetist de jazz norvegian, compozitor și producător de discuri. Este considerat un pionier al stilului future jazz, un gen care îmbină jazz-ul și muzica electronică.
"Certainty of Tides" este un album de jazz remarcabil, care aduce împreună două forțe muzicale distinse: trompetistul norvegian Nils Petter Molvaer și Orchestra de Radio Norvegiană (Norwegian Radio Orchestra). Albumul este o călătorie sonică profundă în melacolia cu accente întunecate a popoarelo nordice. Genialitatea solistului și forța expresivă a orchestrei invită ascultatorul la o plimbare sonică printre ghețari, într-o noapte lungă, ce pare fără de sfârșit. Muzica lui Nils Petter Molvær nu este angoasantă așa cum ar părea din frazele mele. Mixul de jazz electronic, cu al sau tempo obsedant de bass profund, și aranjamentele orchestrale dramatice, crează o atmosferă cinematică imersivă cu o dinamică surprinzătoare.

5. Cecile McLorin Salvant – Melusine
Comentarii cu aromă de vară, despre album, găsiți în articolul “Jazz de ascultat în vacanță”

4. Chick Corea Elektric Band – The Future Is Now
Compilat și produs de Chick Corea înainte de moartea survenită în anul 2021, The “Future Is Now” este un album în concert nelansat anterior. Înregistrarea este făcută cu componența originară a trupei Elektric Band, din care fac parte Eric Marienthal (saxofon), John Patitucci (chitară bass), Frank Gambale (chitară electrică),  Dave Weckl (percutie).
"The Future Is Now" reprezintă o explozie de creativitate și inovație în universul jazz-ului fusion, oferind ascultătorilor o călătorie sonoră către viitor. Albumul este un mix între geniul muzical al compozitorului și pianistului Chick Corea și talentul interpretativ, plin de energie, al colegilor de trupă. Îl puteți considera ca fiind un manifest muzical, creat să rămână o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de muzicieni, dar care se adresează și melomanilor aflați în căutarea unei înregistrări de jazz fusion excepționale. 

3. Helge Lien Trio with Tore Brunborg – Funeral Dance
Helge Lien (născut la 23 aprilie 1975) este un pianist norvegian de jazz, compozitor și lider de trupă. Muzicianul este cunoscut în primul rând pentru proiectul Helge Lien Trio, unde cântă alături de Johannes Eick – contrabas și Knut Aalefjaer – percuție. Pe acest ultim album celor trei li se adaugă saxofonistul Tore Brunborg. 
Titlul albumului, "Funeral Dance," sugerează o abordare muzicală neobișnuită și provocatoare. Deși denumirea poate evoca imagini de solemnitate și melancolie, muzica prezenta pe acest album îmbină cu abilitate elementele întunecate specifice jazzului nordic cu momente de bucurie solare, creând astfel o experiență auditivă complexă și captivantă. Pianul vibrant și dinamic al lui Helge Lien contribuie la textura bogată a albumului, oferindu-i profunzime și subtilitate. Contrabasul lui Frode Berg adaugă o notă de stabilitate, în timp ce tobele lui Knut Aalefjær impulsionează energia și ritmul, iar Tore Brunborg, cu saxofonul său expresiv, completează ansamblul cu linii melodice sofisticate și improvizații îndrăznețe.

2.  Dhafer Youssef – Street of Minarets
Dhafer Youssef s-a născut în Téboulba (un mic sat de pe coasta Tunisiei) în anul 1967. El numește radioul „cea mai importantă școală” prin care a trecut. A dezvoltat un interes pentru jazz de la o vârstă fragedă și l-a ascultat clandestin în timpul educației sale la școala coranică. Mai târziu a părăsit Tunisia pentru a începe o carieră de jazz. Locuiește în Europa din 1990, cântă la oud și din voce.
"Street of Minarets" este un album de jazz ce se remarcă prin caracterul său eclectic. Youssef îmbină virtuozitatea sa vocală cu elemente din muzica tradițională arabă, la care adaugă ritmuri de jazz contemporan și diverse alte influențe etnice. Piesele se desfășoară asemeni unor povești, cu varietatea lor de ritmuri și tonuri, reflectând o abordare avangardistă a jazz-ului contemporan. Albumul este o invitație muzicală la o plimbare atemporală intr-un bazar tunisian dogorât de soare, printre negustori care vând mirodenii, mătăsuri aurii, ceai rece, muezzini strigându-și chemarea la rugăciune, cântăreți ambulanți, cămile, capre și câini. O mie unu povești orale cântate de oud-ului lui Dhafer, pianul lui Tigran Hamasyan sau Herbie Hancock, basul electric al lui Marcus Miller, trompeta lui Ambrose Akinmusire, toba lui Vinnie Colaiuta, etc.

1. John Coltrane with Eric Dolphy – Evening At The Village Gate 
"Evening At The Village Gate" este un album al muzicienilor americani de jazz John Coltrane și Eric Dolphy. Înregistrat în anul 1961, pierdut pentru o perioadă lungă de timp, regăsit în anul 2017 intr-o colecție a New York Public Library și apoi lansat comercial în 2023. 
Am ales această înregistrare pentru calitățile sale artistice și tehnice unice. Concertul surprinde un moment esențial în evoluția jazz-ului. Este asemeni unei fotografii făcute întâmplător pe strada, care apoi, peste ani, devine una din imaginile emblematice ale epocii. La momentul înregistrării, Village Gate avea un sistem de sunet de ultimă generație. Într-o noapte, inginerul sălii a decis să testeze sistemul audio, înregistrând pe bandă magnetică evoluția trupei din acea seară, folosind un singur microfon suspendat deasupra scenei conectat la un magnetofon. Benzile magnetice nu au fost niciodată destinate publicului,  așa că au fost depozitate și păstrate. 
"Evening At The Village Gate" nu este doar un album live, este o experiență sonică captivantă și autentică. Sunetul înregistrărilor adaugă un farmec suplimentar, permițând ascultătorilor să simtă energia și emoția fiecărui moment din acea seară de concert memorabilă. Albumul surprinde momentele magice de improvizație și interacțiune muzicală dintre cei doi artiști într-un mod atât de realist încât, dacă ascultați înregistrarea pe un sistem audio bun la un vomul ridicat al audiției, ați putea crede că sunteți așezați la o masă în seara concertului sorbind dintr-un pahar de whisky. 

Acestea au fost alegerile mele din acest an. Vă doresc audiții plăcute și vă aștept comentariile în secțiunea dedicată sau pe Facebook.
 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

De Kenny Burrell am aflat acum mai bine de 10 ani. Informația nu a ajuns la mine întâmplător. În acea perioda începusem să răscolesc internetul căutând informații despre muzicienii de jazz din perioada de aur. Printre albumele recomandate de critici și fani a apărut și numele "Midnight Blue". Am notat numele cu conștiinciozitate, urmând ca mai târziu să il cumpăr și să îl ascult.

Kenny Burrell, s-a născut în 1931 în Detroit, Michigan. A crescut într-o familie unde muzica era parte din viața cotidiană. A fost influențat de artiști precum Charlie Christian și Django Reinhardt. Burrell a dezvoltat un stil unic, care combina fluiditatea jazz-ului cu ritmul distinctiv al blues-ului. A studiat muzica la Wayne State University și a început să câștige recunoaștere în lumea jazz-ului în anii 1950. De-a lungul carierei sale prolifice, Burrell a colaborat cu multe dintre legendele jazz-ului, inclusiv Dizzy Gillespie și Thelonious Monk, aducând o contribuție inestimabilă genului. 

"Midnight Blue" a fost lansat în perioadă de aur a jazz-ului, când genul era într-o constantă evoluție. Anii '60 au fost martori la experimentări muzicale diverse, iar Burrell a adus propriul său stil unic în acest peisaj. Albumul a fost înregistrat la celebrele studiouri Rudy Van Gelder și a fost lansat în anul 1963. Pe acest album Burrell a reușit să captureze esența pură a jazz-ului și blues-ului. Colaborând cu muzicieni de excepție, precum saxofonistul Stanley Turrentine, Burrell a creat un sound specific, care a influențat întreaga lume a jazz-ului. "Midnight Blue" a fost un succes imediat și a fost lăudat pentru abordarea sa inovatoare și pentru atmosfera caldă, profundă, pe care o emana fiecare piesă.

Te poate interesa:

"Midnight Blue" este un exemplu strălucit de simbioză între blues și jazz. Fiecare piesă din album emite o căldură și o intimitate rar întâlnită. De la primele note ale piesei titulare, ascultătorul este transportat într-un spațiu muzical unde blues-ul profund se întâlnește cu sofisticarea jazz-ului. Tonurile calde ale chitarei lui Burrell, îmbinate cu saxofonul expresiv al lui Turrentine, creează de la primele note un sunet relaxant, dar în același timp profund și emoțional. Piesa "Midnight Blue", este o odă blândă și suavă la adresa blues-ului, cu un ritm lent și contemplativ. "Mule" este o demonstrație de virtuozitate, unde Burrell își etalează măiestria tehnică. "Soul Lament" este o baladă melancolică, ce reflectă latura introspectivă a artistului. Ce să vă spun, fiecare piesă are propria sa personalitate, creând o experiență auditivă captivantă.

În era digitală a anului 2024, albumul poate fi ascultat pe toate platformele de streaming muzical. Îl găsiți pe Tidal, Spotify, Qobuz, Amazon Music, Apple Music. Nostalgicii sigur nu sunt încântați de acest fapt și preferă să îl asculte în continuare pe disc de vinyl, temându-se că, varianta digitală este o copie fără suflet a înregistrării inițiale realizată pe bandă magnetică. În ciuda acestor opinii nostalgice, "Midnight Blue" rămâne o lucrare de referință în jazz. Acest album ar trebui ascultat și apreciat de toata lumea, nu doar de  cunoscătorii de jazz. Dacă vă aflați la începutul călătoriei în universul jazz-ului, sau doar căutați oportunitatea unui sunet nou, puteți folosi acest album superb ca un punct de intrare. Sunt conștient că, un ascultător din noua generație, obișnuit cu o lume dominată de ritmuri rapide și producții muzicale create pe calculator, ar putea fi surprins de simplitatea și autenticitatea lui "Midnight Blue". Găndiți-vă la acest album ca la o pauză binevenită, departe de lumea dezlănțuită. Muzical, albumul are puterea de a te conecta într-un mod plăcut cu una din cele mai frumoase perioade muzicale din istoria omenirii. Burrell a reușit să creeze un sunet atemporal, cu care se poate rezona la fel de puternic și astăzi, demonstrând universalitatea și longevitatea jazz-ului.

Pentru mine,"Midnight Blue"este un pod peste timp construit din note muzicale de geniul lui Burrell. De obicei, ascult albumul în intimitatea casei mele, seara, cu un pahar de vin rosu așezat pe măsuța din fața mea, atunci când îmi doresc să mă relaxez după o zi complicată.

Audiție plăcută!

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Prima dată când am ascultat un cântec al lui Elvis a fost prin anii ’70. Televiziunea Româna difuza cel puțin un film pe an cu Elvis. Probabil îl iubea un tovarăș din Comitetul de Partid, sau poate chiar întâia doamnă a țării. Amintiri precise cu acel moment nu am. Ceva s-a întipărit în memoria afectivă atunci, ceva de care nu am putut scăpa niciodată. A fost un moment definitoriu pentru viitorul meu de meloman. Atunci am devenit fan Elvis fără voia mea și fără să înțeleg ce presupune asta. În ciuda trecerii timpului am continuat să ascult muzica lui Elvis cu aceeași fascinație. Copilul ascuns adânc în mine a rămas activ și a continuat să influențeze gusturile muzicale ale viitorului adult.

"Elvis is Back!" este albumul pe care îl recomand astăzi. Este un album perfect de ascultat atât pentru cei neinițiați în universul lui Elvis cât și pentru fanii mai vechi. Albumul marchează o etapă crucială în cariera lui Elvis. Este unul din albumele care nu doar că rezistă testului timpului dar și redefinește modul în care înțelegem muzica și influența acesteia. "Elvis is Back!" este un astfel de album, marcând revenirea triumfală a Regelui rock'n'roll, Elvis Presley, după terminarea serviciului militar. Înregistrat în martie 1960, la studiourile RCA din Nashville, albumul a fost primul său proiect major de studio post-armată și a marcat un moment de cotitură în cariera sa. Încă din momentul lansării sale în 1960, albumul a fost ceva cu totul nou, nu doar pentru cariera lui Elvis, ci și pentru muzica pop în general.

Te poate interesa:

Înainte de a vă povesti câteva detalii ale albumului "Elvis is Back!", am să vă invit să întelegeți contextul istoric. După doi ani de serviciu militar în Germania, revenirea lui Elvis la viața civilă și profesională a fost așteptată cu febrilitate de fani și de critici. Timpul petrecut departe de scenă a fost benefic pentru Rege, oferindu-i spațiul necesar pentru deplină maturizare. Elvis s-a întors pe scenă cu o voce matură, dar și cu o înțelepciune emoțională pe care a reușit să o transfere în înregistrările sale. Cu acest album Elvis a demonstrat că are capacitatea de a aborda o gamă largă de stiluri muzicale, de la rock 'n' roll la blues și balade cu elemente de gospel.  "Elvis is Back" a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât și de fani. Albumul a fost lăudat pentru profunzimea vocală a lui Elvis și pentru diversitatea sa muzicală. A atins locul 2 in topul Billboard 200, locul 1 în UK Albums Chart și a fost certificat cu platină de RIAA, consolidând revenirea triumfală a lui Elvis în industria muzicală.

Într-o recenzie pentru AllMusic, Bruce Eder a subliniat maturitatea vocală a lui Elvis, descriind vocea sa ca fiind bogată și profundă, depășind așteptările de a-l auzi cântând doar la chitară ritmică. Eder a remarcat că, cu acest album, Elvis "se prezintă mai bine comparativ cu celelalte albume ale sale de când a ajuns la RCA".
Will Hermes de la Rolling Stone a apreciat varietatea impresionantă a materialului și calitatea impecabilă a sunetului stereo. Paul Simpson, scriind pentru Rough Guides în 2004, a descoperit că, dintre aproximativ 1800 de discuri din colecția lui Elvis la Graceland, o copie folosită intensiv a albumului este "Elvis is Back!", fapt ce dovedea afecțiunea lui Elvis față de acest album. Simpson a lăudat interpretarea blues-urilor "Like a Baby" și "Reconsider Baby" de către Elvis, adăugând că, ‘angajamentul și entuziasmul său, rar au fost auzite în mod constant în cea mai mare parte a anilor '60 la fel ca pe acest album’. Steve Horowitz de la PopMatters a evidențiat transformarea lui Elvis din "idolul adolescenților" în "animatorul pentru adulți", menționând că vocea sa rămâne puternică și clară, capabilă să treacă de la blues la sunete sofisticate fără să-și piardă esența. Într-o recenzie din ianuarie 2015 pentru The Daily Telegraph, Neil McCormick a inclus "Elvis is Back!" printre lucrările esențiale ale lui Presley, descriindu-l ca pe o capodoperă în care Elvis abordează balade, blues, rock, pop și gospel cu o calitate de control ce amplifică și mai mult senzualitatea sa înnăscută. Simon Gage de la Daily Express a descris albumul ca fiind "cel mai bun Presley".

Pentru mine "Elvis is Back" este unul din albumele lui iconice. Combinația de rock'n'roll nervos, ce amintește de The King la începuturile carierei, alături de ritmurile domolite de blues, jazz și gospel, îmi oferă un sentiment nostalgic și mă poarta într-o călătorie imaginară către efervescenții ani ’60. Fiecare apăsare a butonul play se termină cu audiția întregului album. Cântecul meu favorit este "Fever". Aranjamentul orchestral de jazz este seducător, iar vocea senzuală a lui Elvis pare să te invite la dans. Niciodată artistul nu a fost atât de aproape de jazz ca pe această piesă. Înregistrând un cântec în acest fel, Elvis demonstreaza o multivalență muzicală de neconceput pentru fanii lui la începutul carierei. Un alt cântec preferat este "Such A Night", o combinație irezistibilă de R&B și rock'n'roll. Un alt cântec care evidențiază versatilitatea stilistică a lui Elvis și măiestria sa vocală. Pe acest cântec, ca și pe întregul album, controlul și puterea sa vocală sunt pur și simplu uimitoare. Elvis știe exact când să-și tempereze vocea, dovedind că talentul său rămâne până în ziua de azi de neegalat.

Pentru cei care au auzit de rock'n'roll întâmplător și care nu au fost interesați de acest stil muzical considerându-l ca fiind prea vechi, sau pentru cei care își doresc să asculte un album din acea perioada fără să știe cu ce să înceapă , "Elvis is Back" reprezintă unul din albumele esențiale de ascultat într-o viață. Vă promit 38 de minute de muzică de cea mai bună calitate. O călătorie emoțională în trecut, un loc unde aveți ocazia să îl cunoasteți pe The King în cea mai bună perioada a sa.

Audiție plăcută!
 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

În oceanul de înregistrări muzicale al căror master este aproape o ofensă adusă muzicii și calității artiștilor, ocazional, apare din nimic o perlă strălucitoare cum este albumul artistei olandeze Margriet Sjoerdsma - With The Whisper Of A Morning.

Margriet Sjoerdsma este o cântăreață olandeză, cunoscută pentru că îmbină influențe din jazz și pop în creațiile sale muzicale, colaborând îndeaproape cu pianistul și compozitorul Dimitar Bodurov.Născută pe 5 octombrie 1983 în Sittard, Olanda, a început să cânte la vioară de la o vârstă fragedă, dar pasiunea ei adevărată a fost întotdeauna vocea.După terminarea liceului, a studiat jazzul la Conservatorul din Rotterdam.În 2002, a fost premiată la concursul prestigios ‘Prinses Christina Jazz Concours’. 

Albumul "With The Whisper Of A Morning" al Margriet Sjoerdsma a fost lansat în anul 2006 sub egida casei de discuri olandeze Pink Records.Conține un total de 11 piese și este clasificat ca fiind un album de jazz / cool jazz.Albumul este disponibil pe CD și pe platformele de streaming Tidal, Qobuz, Spotify.Piesele de pe acest album au fost foarte bine primite, cu critici pozitive din partea publicațiilor precum Jazzflits și Tubantia, care au lăudat aranjamentele deschise și faptul că muzica jazz și pop se îmbină într-un mod convingător.De asemenea, Financieel Dagblad a remarcat apariția unei noi voci de jazz foarte promițătoare în Olanda. 

Am terminat cu politețurile prezentării artistei, urmează să vă scriu despre adevăratul motiv al acestei recomandări.Dragi tovarăși de suferință audiofilă, după cum bine cunoașteți, hobby-ul nostru este solicitant și presupune multă muncă întinsă pe o perioada numărată în  ani. Totul pentru ca la final să avem acasă un sistem audio stereo cu un sunet excepțional.Visele noastre le depășesc pe cele ale melomanilor de rând.Lucrăm la acustica camerei, schimbăm boxe, amplificatoare, sursa digitală sau analogică, cabluri, siguranțe. Investim bani și efort mental pentru a surprinde în mediul confortabil de acasă momentul de grație și inspirație atins de muzicieni în timpul înregistrării.Ne dorim ca audiția unui album de muzică să depășească barierele fizice.Folosim sistemul audio asemeni unei mașinării cu care călătorim în timp și spațiu pentru a ne întâlni muzicienii favoriți în carne și oase.   

Din păcate interesele industriei muzicale sunt departe de ce am dori noi.Pentru liderii de la Universal Music Group, Sony Music Entertainment, Warner Music Group, RCA Records, Columbia Label Group, audiofilii reprezintă un public insignificant.Interesele lor sunt simple. Muzica trebuie să ajungă în toate casele cu ușurință, pentru a putea fi ascultată pe orice dispozitiv de redare a muzicii, indiferent de calitatea acestuia.Ordinele venite de sus sunt clare.Tehnicieni de studio, ingineri de master, artiști, se aliniază cuminți intr-un rând perfect ordonat și produc înregistrări comprimate dinamic, definite ironic 'wall of sound'.În acest fel muzica poate fi ascultată în condiții rezonabile pe aparate hifi care costă câțiva dolari.  

Albumul "With The Whisper Of A Morning" nu este un album aliniat trend-ului. Inginerul de master, tehnicienii de studio, producatorul albumului și nu în ultimul rând muzicienii, au lucrat fără presiune și au creat o înregistrare de referință.Pentru oamenii implicați în proiect, conceptul ‘wall of sound’ nu există.Cei din studioul Pink Records înțeleg aproximativ engleza.Din această cauză au tradus termenul ‘wall of sound’ incorect.Au înțeles cu totul altceva.Norocul nostru.Ascultați albumul.Vă promit un banchet sonic luxuriant, somptous, gargantuanic. Înregistrarea instrumentelor, a vocii, este impecabilă.Dinamica înregistrării alături de rapiditatea tranzienților oferă o naturalețe și un realism copleșitor muzicii.De exemplu, sunetul contrabasului acoperă un interval dinamic de 30 dB într-o singură ciupitură a corzii, iar asta vă permite să sesizați detalii timbrale inaudibile pe alte înregistrări.Atacul pianului este perfect definit.Fiecare notă muzicală pornită din interiorul corpului pianului seamănă cu un atlet ce tocmai a plecat ca din pușcă din bloc start.Simți cum tensiunea se acumulează și apoi cum este eliberată într-o fracțiune de secundă.Senzația de sunet live este cu adevărat incredibilă.Camera de audiție se va umple cu detalii timbrale fine și variații subtile ale notelor instrumentelor rar întâlnite. Muzica respiră natural, curge aerisit către ascultător, fără să fie inghesuită intr-o masă sonoră plată.Creșteți volumul audiției fără frică.Entuziasmul audiției va fi multiplicat la o scară pe care rar ați atins-o. Bucurați-vă la maxim de muzică și de sistemul audio stereo construit cu atâta efort.With The Whisper Of A Morning, este albumul perfect pentru un show casnic stelar.

Te poate interesa:

Dacă răndurile mele nu au reușit să fie suficinet de convingătoare și încă vă gândiți dacă merită acest album 43 de minute din timpul vostru, aflați că Margriet Sjoerdsma a cucerit Olanda cu un alt proiect al său "A Tribute to Eva Cassidy".A cântat în peste 80 de săli de spectacol, unde biletele au fost sold-out.Performanța ei a fost apreciată pentru caracterul său exuberant, dar și pentru farmecul delicat al interpretării. A fost recompensată cu prestigioasa Oeuvreprijs Nederlandse Kleinkunst en Cabaret (Premiul Olandez pentru Realizări pe Viață în Arta Mică și Cabaret), un semn al recunoașterii largi a talentului și contribuției sale la muzică. 

"A Tribute to Eva Cassidy" de Margriet Sjoerdsma este un omagiu adus legendarului talent al Evei Cassidy, o artistă americană ale cărei interpretări de folk, jazz, și country au fost apreciate pe larg abia după moartea ei prematură în 1996.Sjoerdsma a fost profund impresionată de Cassidy după ce a auzit-o cântând pentru prima dată, remarcând sinceritatea și minimalismul vocii ei.Acest proiect muzical a inclus o selecție de 8 coveruri interpretate de Sjoerdsma, cu participarea lui Dan Cassidy, fratele Evei Cassidy, la vioară pe anumite piese.Lansarea a fost marcată de recenzii entuziaste, descriind interpretarea lui Sjoerdsma ca fiind aproape de nivelul și calitatea Evei Cassidy, un tribut considerat mai mult decât demn de talentul său." (Hiend Audio World).

Proiectul a avut un mare succes, concertele s-au întins pe perioada a doi ani, 2014 și 2015, inclusiv prezența la Festivalul North Sea Jazz și în Concertgebouw Amsterdam.A fost lăudat pentru capacitatea de a reda cu fidelitate și sensibilitate piesele iconice ale lui Cassidy, oferind astfel un nou nivel de apreciere și aducând un omagiu autentic artei sale. (Margriet Sjoerdsma).
În plus, Sjoerdsma a lansat o ediție audiophilă a proiectului pe vinyl 45 RPM, care include piese semnificative precum "Fields of Gold" de Sting și "Time After Time" de Cyndi Lauper. Vinilul poate fi cumpărat in România de aici.

Am început articolul cu gândul unei recomandări punctuale către un album al artistei Margriet Sjoerdsma și am sfârșit cu o dublă recomandare. Sper să mă iertați și să le ascultați pe amândoua.

Audiție plăcută!
 

Articol scris de Robert Fleșcan

Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine.
Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă  articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.