NuPrime DAC-10H în test

Am devenit un fan al produselor NuPrime după experiența cu DAC-9, DAC care mi s-a părut că oferă foarte mult sunet high-quality în gama lui de preț.

Băieții de la NuPrime au propria filozofie în proiectarea sculelor și, de exemplu, dacă mulți producători atunci când implementează un cip SABRE se mulțumesc să urmeze circuitul de referință livrat de ESS Technology, cei de la NuPrime preferă să vină cu diverse inovații proprii, care să le diferențieze DAC-urile în „turma” de procesoare care deja aproape suprasaturează piața.

Și cu SABRE ajungem la noua creație a celor de la NuPrime și anume DAC-10H,  care folosește așa-numitul SABRE Reference DAC ES9018 bazat pe tehnologii precum arhitectura pe 32-bit Hyperstream și Time Domain Jitter Eliminator de la ESS. Acest cip dac poate atinge un uluitor SNR de 135dB, ceea ce înseamnă true high-end.

Jason Lim, fondatorul NuPrime, a fost încântat de ideea că va apărea un review pentru DAC-10H în România și ne-a furnizat diverse materiale media, expunându-ne în același timp și filosofia care a stat la baza creării lui DAC-10H. Foarte pe scurt, DAC-10H își dorește să fie o combinație unică între un DAC de referință și un amplificator de căști orientat către audiofilii care folosesc căști high-end.

Pentru acest lucru, echipa de design a pornit de la trei idei principale: DAC-10H trebuie să fie capabil să conducă orice căști high-end cu ușurință; să poată livra toate microdetaliile în timpul celor mai silențioase pasaje din cadrul unei simfonii, dar în același timp și explozia sonică în timpul pasajelor crescendo; și 3: toate acestea în cel mai natural sunet posibil.

Dar 10H nu este doar un DAC și amplificator de căști. Este și un preamplificator de mare clasă. Iar aici a împrumutat multe caracteristici de la preamplificatorul Reference Class P-20. Volumul este ajustabil individual pentru fiecare intrare în 99 de incrementuri extrem de precise de 0,5 dB.

Pe partea de procesare audio, 10H poate lucra cu PCM384 și DSD256.

Ieșirile au 2V/4V prin RCA și 4V/8V prin XLR. Are inclusiv ieșire balansată pentru căști, cu diverse setări de putere.

Am apreciat construcția monolită, solidă, parcă dintr-o singură bucată. Designul frontal este foarte interesant, conferind un aspect tip „Star Trek”.

Telecomanda este foarte … ciudată, atipică, nu am mai văzut până acum un astfel de design pentru o telecomandă. Deși nu mi s-a părut că ar fi foarte ergonomică. Mă rog, chestie de obișnuință probabil.

Am testat 10H pe parcursul mai multor zile în câteva sisteme, de exemplu într-un sistem alcătuit din boxe Ohm C2 pilotate de un amplificator pe lămpi Musical Paradise MP-301 MK3 cu upgrade la lămpi KT88, iar apoi într-un sistem cu boxe Kef Reference 107 (cu Kube) pilotate de diverse integrate capabile să le livreze suficientă putere (de exemplu, Marantz 1150D, Philips DFR9000, Onkyo Integra 9711 etc.). Toate cablurile au fost de la Kimber.

Bineînțeles, 10H fiind cu Sabre, are o amprentă sonică ușor diferită de DAC-9, construit cu cip dac AKM.

Prima senzație este că sunetul e mult mai chirurgical. Bisturiul lui 10H ajunge mai adânc în informația muzicală, ca atare scena este mai bogată. În plus este și ceva mai largă. De fapt, mult mai largă. Dar este și mai adâncă? Hm ... cred că scena lui DAC-9 era ceva mai adâncă. Pe de altă parte, 10H este totuși încă destul de puțin rodat și s-ar putea ca adâncimea scenei să se modifice odată cu un rodaj mai extins.

Apropos de rodaj: în primele două zile am fost destul de dezamăgit și mă gândeam dacă merită 10H un preț de trei ori mai mare comparativ cu DAC-9. Sunetul mi se părea excesiv de clinic și destul de inert. Începând cu a treia zi însă, a început să se schimbe, să înflorească, să fie chiar expansiv și extrovertit, dacă pot să mă exprim așa.

La redarea Triplului Concert al lui Beethoven, în ediție XRCD24, de la Hi-Q Records, am observat că 10H este și un DAC foarte fluid, aici având un avantaj clar comparativ cu DAC-9. Muzica se desfășoară mai bine, micro-informațiile redate neobstrucționând în nici un fel desfășurarea muzicală și ușurința de asimilare a informației.

La redarea ultimului album Tool, Fear Inoculum (un album absolut fantastic, hipnotizant, cu care Tool au mai urcat câteva locuri în topul primelor 10 trupe care au umblat vreodată pe această planetă), în versiune hi-res 24/96, am admirat din nou senzația de fluiditate, de ușurință cu care e redat sunetul.  La redarea pasajelor cu frecvențe joase, 10H mi-a adus aminte pe undeva de glorioasele cd playere de top de la Sony, din trecut, cu acele frecvențe joase ample, care par mai degrabă o fundație masivă pe care se sprijină restul informației muzicale, dar în același timp sunt foarte bine închegate în spectrul sonor. Masivele boxe Kef Reference 107 trimiteau valuri de energie de magnitudine ridicată spre poziția de ascultare, atât de puternice, încât la un moment dat am vrut să cobor la vecinii de jos să-i întreb dacă admiră și ei ca mine combinația dintre joasele extrase de 10H și preluate de boxele KEF R107. Totuși, am zis să nu-i deranjez și să-i las să se bucure și ei în liniște de acest festin audio.

Deoarece îmi plac DAC-urile care sunt extrem de rezolute, dar nu obosesc și nu epatează prin detalii redate excesiv, mi-am spus că 10H e un DAC bun pentru a asculta metale, pentru că le poate reda percutant, extrem de dinamic, dar fără să te ia durerea de cap după o jumătate de oră. Printre altele am ascultat „Life, Death and Other Morbid Tales”, un superb album de doom metal al celor de la Memento Mori. Aici am observat o altă caracteristică a lui 10H: deoarece redă muzica atât de fluid și cu atâta ușurință, creează la fiecare album o senzație că parcă ai urmări totodată o poveste. Adică după ce ai terminat de ascultat albumul, senzația e că parcă ai urmărit un film sau ai citit o carte, și cred că asta vine din ușurința și cursivitatea cu care creierul asimilează informația muzicală redată de 10H. Aici e diferența pe care o face un DAC de clasă.

Doar câteva cuvinte despre setările lui 10H, și anume despre setările high-gain/low-gain. Eu l-am folosit cu low-gain. Setarea de high-gain, prin care 10H livrează 4V pe ieșirea RCA, mi s-a părut oarecum exagerată și ia din farmecul și fluiditatea redării. Nu înțeleg de ce producătorii de DAC-uri insistă cu acest output agresiv și nu se limitează la cei 2V standard.

Tot legat de acest aspect, mi-ar fi plăcut ca explicațiile din manual pentru setările high-gain/low-gain să fie totuși ceva mai ușoare și mai explicite, să nu se rezume doar la un simplu tabel. Chiar cei de la NuPrime menționează în manual „brief explanation”. Poate ar fi fost mai adecvată o explicație mai detaliată a acestor setări, deoarece în fond nu sunt niște setări comune, care să fie întâlnite la toate DAC-urile.

Aș mai avea un comentariu făcut și legat de telecomandă: ok, e frumoasă (mă rog, discutabil, poate altora nu le place), atipică. Dar nu cred că e normal să fie necesar să citești manualul ca să afli cum se bagă bateriile. Și nici ca atunci când bagi bateriile, firele modulului de baterii să iasă pe afară. În sfârșit, e o operațiune pe care o faci probabil doar de vreo două ori pe an, dar la această clasă de preț poate ar fi fost bună o altă variantă.

Una peste alta, nu pot spune că 10H a fost vreo surpriză, pe undeva mă așteptam să presteze la nivel ridicat. Întrebarea e dacă până la urmă 10H merită un preț de trei ori mai mare decât DAC-9…Mie mi-a plăcut DAC-9. Mult. Chiar cei de la NuPrime recunosc că, datorită cipurilor din ce în ce mai bune, în lumea DAC-urilor e mai valabilă ca niciodată cunoscuta „law of diminishing returns”. Dar dacă vrei să urci cu un nivel mai sus, chiar și un nivel mic din punct de vedere sonic, și nu te mulțumești să fii locul doi, asta e, trebuie să scoți bani. Nu există o cale ușoară și ieftină. Pasiunile sunt costisitoare. 😉