GoldenEar Triton One.R - The American Dream

GoldenEar Triton One.R sunt continuare unui vis inceput cu modelul Triton One. Sandy Gross, cofondator GoldenEar,  a dorit sa ofere un sunet complet, fara compromisuri, la un pret accesibil. Noul model aduce imbunatatiri in ceea ce priveste aspectul si  caracteristicile tehnice imprumutate de la modelul Triton Reference. 
Triton One.R arata la exterior ca o sabie de samurai de culoare neagra. Are o inaltime de 137 cm, adancime de 34 cm si o latime in partea din spate de 20 cm care se ingusteaza catre partea frontala asemeni unei lame. Greutatea unei boxe este de 36 kg. Fata de modelele mai ieftin corpul boxei nu mai este acoperit cu o panza neagra. One .R este finisata intr-o proportie de 70% cu un lac negru lucios. Zona frontala este acoperita cu o grila de protectie construita dintr-un material dur si panza, cu rol de protectie pentru cele 5 difuzoare plus un tweeter, iar in cele doua zone laterale avem cate un panou dreptunghiular a carui rol este sa protejeze cele 4 radiatoare pasive. 

In partea de sus a partii frontale exista un tweeter ribbon HVFR ™ imbunatatit fata de vechiu tweeter cu un magnet ce foloseste mai mult neodim, la fel ca al seriei Reference . Tweeterul este incadrat de o pereche de difuzoare de polipropilena-con / mid / bass de 5,25” plasate deasupra si sub acesta intr-o configuratie D'Appolito. Basul este redat de trei difuzoare Quadratic Reference 5” x 9” aflate in partea inferioara a boxei. Pe lateralele boxelor se gasesc patru radiatoare inertial balansate pentru dispersia energiei din interiorul cutiei, cate doua pe fiecare parte. In interiorul cutiei, undeva in zona de jos a boxei, este montat amplificatorul de 1600 watt ce foloseste un DSP de 56 biti. Toate difuzoarele din modelul One.R sunt actualizate cu tehnologie din seria Reference. Amplificatorul in clasa D ce motorizeaza difuzoarele de bas este identic cu cel care se gaseste in subwooferul SuperSub.
In partea din spate a boxei avem mufele pentru cablul de boxe, intrarea RCA LFE ce poate fi utilizata intr-o configuratie home theater daca doriti ca procesorul sa stabileasca nivelul pentru iesirea subwooferului. Daca nu se doreste acest lucru, nivelul subwooferului poate fi setat cu un buton rotativ aflat langa conexiunile boxelor.

Am testat boxele folosind urmatorul sistem: 
NUC / Windows 10 / Audirvana
Yamaha CDS3000 – am folosit exclusiv partea de DAC asincron via USB
Pass Labs Int 150 – amplificator
Triton One.R – boxe
Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio

Marturisesc ca inainte sa ma apuc de teste am citit cateva articole despre Triton.R. Peste tot am gasit numai cuvinte elogioase. In unele articole Triton.R erau comparate cu boxe care atingeau preturi ametitoare pentru un om normal. Din acest motiv m-am hotarat sa ‘stresez’ la maxim aceste boxe. A fost genul de provocare  ‘ori la bal, ori la spital’. 

Muzica de test
Pentru dinamica am folosit doua pasaje din Recviemul Verdian: Mors Stupebit si Liber Scriptus; si pasajul Dansul Cavalierilor din baletul Romeo si Julieta a lui Prokofiev. 
Pentru vocile feminine am ascultat inregistrari ale artistelor Diana Krall si Norah Johnes.
Vocile masculine le-am testat folosind inregistrari ale lui Roger Waters  si Eric Clapton.
Pentru frecventele joase / implementarea DSP a subwooferelor active am ascultat inregistrarea live a basistului Ray Brown si am rulat cateva demouri video Dolby Atmos.

Verdi / Recviem – Pasajul debuteaza in acordurile triste ale instrumentelor cu coarde. In spatele notelor se disting mici zgomote ce par venite de pe scena. Apoi intra vocea grava a tenorului. Basul coboara atat de jos incat iti provoaca frisoane. Raceala mortii isi face simtita prezenta in camera. Spatiul inregistrarii se simte complet, de parca boxele ar fi taiat timpul si spatiul generand o copie fidela a momentului inregistrarii. Acustica salii se simte pana in cele mai mici detalii, iar asta transforma camera de auditie intr-o catedrala construita dupa canoanele gotice, cu bolta inalta in arc frant. Sunt atras intr-un décor flamboaiant, care abunda in detalii exagerate. Muzica se astern grav, cu greutate, peste simturile mele incordate la maxim. Urmatorul pasaj intervine miraculor, vocea sopranei este asemeni unei maini salvatoare ce incearca sa ma traga catre lumina. Orchestra se întinde mult peste granitele fizice reprezentate de peretii camerei. Corul se contureaza la cativa metri in spatele sopranei, este asemeni unui perete de voci perfect definit. Notele sosesc din  zona unde se afla corul  perfect articulate si au o claritate aproape matematica. Intre instrumente exista aer, sunetele nu se ingramadesc catre ascultator. Muzica are un gust dulce-amar, se simte organic, este bogata textural, delicata si deloc obositoare. Rareori am auzit o boxa care sa prezinte atat de uniform intervalele sonore incepand cu cele joase, trecand prin cele medii si terminand cu inaltele. One.R se joaca cu pasajele dinamice si alterneaza cu usurinta momentele delicate cu cele puternice, gratia tonala cu razvratirea metalica. One.R reuseste sa construiasca un edificiu maiestos pentru muzica si spun asta fara sa am niciun dubiu.

In continuare am ascultat Prokofiev: Romeo si Julieta, Op. 64 - Dansul Cavalerilor. Sunetul ma loveste cu profunzime și putere, trombonul si tuba au o greutate fantastica, basul coboara foarte jos. Frecventele joase ating un nivel apropiat de sunetele generate digital pentru efectele special din filme. Creierul se lasa pacalit de acest asalt dinamic si se infrupta cu pofta din aceasta explozie intensa chiar daca este constient de existent unei note sintetice. Cu toate acestea, tranzitia catre sunetul viorilor se face cu o usurinta dezarmanta. Muzica continua sa aiba ritm desi cu cateva secunde inainte ma pregateam de fiasco. Nu imi inchipuiam ca difuzoarele de medii si tweeterul vor avea suficienta energie incat sa revina si sa echilibreze difuzoarele de bas active. Apoi grupul de suflatori in corn francez imbogatesc armonic scena sonora, spatiul muzical se combina  de parca notele sunt culori asezate pe un sevalet. Ritmul instrumentelor te invaluie, muzica se insurubeaza in minte, trupul este invitat intr-o calatorie imaginara spre romanticul oras Verona. 

Diana Krall
Vocea artistei a fost prezentata excelent, clara, bogata timbral, suava aproape erotica. Pianul a intrat in joc intr-un mod real. Am simtit ca are corp si nerv. Echilibrul dintre voce si pian a parut sa fie aproape ideal. Corzile ciupite ale basului au avut o greutate satisfacatoare. Intervalele medii si inalte din vocea Dianei, dar si ale pianului sau chitarei electrice erau constant curate, nedistorsionate si naturale. Cu One.R atmosfera micutului studio unde s-a facut inregistrarea se simtea foarte limpede. Diana si pianul ei sunt pozitionati in apropierea ascultatorului, chitara este asezata usor mai in spate, la doi metri spre stanga, toba si contrabasul undeva in spatele pianului. Ascultam inregistrarea si ma minunam de lipsa oricarei urme de sunet metalic. Notele muzicale sunt rotunde, sunetul are cursivitate si curge fara efort catre ascultator. 

Norah Johnes
Nu stiu cat de familiari sunteti cu vocea acestei artiste. Norah are o voce usor crocanta. Deasupra fluxului constant al notelor aflate in zona medie a spectrului sonor se inalta mici varfuri energetice reprezentate de acutele pe care vocea ei le atinge pentru o fractiune de secunda. Pentru cineva mai putin obisnuit cu timbrul artistei, aceasta particularitate sonica poate parea o greseala de masterizare si poate fi interpretata ca fiind o eroare digitala, o distorsiune. Din acest motiv vocea Norei este greu de redat. Cu One.R particularitatea aceasta a fost atenuanta. Linia de baza este scoasa in evidenta, vocea are coerenta, vocalele se amesteca frumos, insa zona aspra este usor nivelata. Rezultatul acestei nivelari se traduce printr-o crestere a muzicalitatii. Multi dintre voi veti iubi acest tip de sunet, pentru ca te duce cu gandul la sunetul de banda magnetic, la sunetul considerat analogic. Eu imi fac datoria si va spun ca in sistemul meu am simtit aceasta scadere a intensitatii in anumite momente. Nu stiu cum vor reactiona boxele in alt sistem, de aceea va atrag atentia ca doar experienta voastra poate sa valideze aceasta informatie.

Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol:

Roger Waters
Albumul lui Waters, Amused To Death, se transforma cu One.R intr-o adevarata experienta rock. Toba are un sunet  pe care nu l-am mai intalnit la mine, este rock in sensul literar al cuvantului englez, are dinamica, energie, violenta chiar.  Vocea lui Waters este ragusita, groasa, delicata sau isterica, conform partiturii muzicale. Muzica curge catre ascultator cu viteza fara sa fie comprimata. Momentele dinamice sunt tratate relaxat. Nu exista niciun fel de constrangere. Efectele QSound sunt proiectate catre ascultator si par desprinse complet de suprafta radianta a boxelor. 

Eric Clapton
Chitara toarce ca o pisica ce se rasfata sub mana stapanului. Vocea lui Clapton se simte plina si reala. Toba coboara adanc in zona frecventelor joase si are un sunet gras si placut. Clapa se aude discret punctand asemeni unui metronom ritmul secundar. Auditia se transforma in placere pura, in momentul acela cand privesti catre sistemul din fata ta cu multumire. 

Ray Brown
Eu nu sunt un bass freak si nici nu credeam ca am sa ajung intr-un moment al vietii in care sa recunosc acest lucru. Dupa experienta One.R va spun sincer ca uneori basul conteaza. Ascultand inregistrare lui Ray Brown, pe care o cunosc in cele mai mici amanunte, am realizat ca imi place basul. Cu setarea difuzoarelor de bas active la 0 basul era unul normal,  chiar usor sub basul boxelor mele Focal 1038 Be, insa cand am am crescut raspunsul in frecventa folosind DSP-ul dedicat implementat in boxe, am simtit imediat cum pielea de pe intreg corpul se infioara. One.R poate cobora pana la 14 Hz. Nu stiu daca intelegeti ce inseamna asta, dar va invit sa aflati. Senzatia este extraordinara.

Demo Dolby Atmos
Dupa ce am rulat doua demouri Dolby Atmos, va pot spune ca in cazul unui buget restrans puteti sa renuntati la un subwoofer activ dedicat. One.R reusesc sa ofere un sub-bass de o calitate apropiata unui subwoofer separat. 

Concluzie

Putem spune despre Boxele GoldenEar Triton One.R ca sunt una din intruparile visului American. In cazul acestor boxe specificul cultural al colectivitatii americane se simte imediat. Libertate, prosperitate, succes, mobilitate sociala, ascendenta realizata prin munca, lipsa barierelor de orice fel, toate aceste valori se gasesc intr-o forma simbolica in aceste boxe. Sunetul oferit de Triton One.R isi are radacinile adanc infipte in etosul poporului american si asta se simte de la prima ascultare. Muzica are o dinamica excelenta, instrumentele nu sunt legate de boxe, se simt libere in spatiul camerei, reale si palpabile. Sunetul ca intreg respira libertate.
One.R au stat la mine o perioada destul de lunga. Timpul petrecut a fost suficient ca sa imi pot face o idee clara despre potentialul lor. Sunt boxe dinamice, polivalente, placute la auditie. Daca sunteti ascultatori de muzica rock, blues, jazz, pop, veti iubi aceste boxe. Pe aceste genuri muzicale sunt extraordinare. Daca ascultati o inregistrare rock pe One.R si apoi pe o alta boxa, sunt sanse destul de mari ca sunetul celeilate boxe sa va para plictisitor, chiar lipsit de dinamica si bas. Pe muzica clasica am simtit in anumite momente o retinere in zona frecventelor inalte. Cum nu am avut posibilitatea sa incerc One.R si in alt sistem, poate chiar alte cabluri, raman cu aceasta nelamurire.

PS: De astazi avem canal de Youtube. Din pacate inregistrarile video pentru acest articol nu sunt cele mai bune. Sper ca la urmatorul articol aceasta situatie sa fie remediata.