Sari la conținut
HiFi Tech

Tabel Lideri

Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație din 16.10.2020 în toate secțiunile

  1. D-08 u Ultimate este un SACD / DAC USB player de top si este produs de firma japoneza Luxman. La exterior arata ca un bloc masiv de aluminiu. Designul sau este o combinatie reusita intre stilul japonez retro HiFi si imaginea industrial - contemporana specifica secolului XXI. Forma sa perfecta cu colturi atent rotunjite te impresioneaza de la prima intalnire. Aluminiul carcasei este slefuit perfect. Daca iti plimbi mana pe suprafata lui, ai senzatia unei atingeri aproape umane. Un kimono de matase rece ce acopera trupul cald al unei geishe. Stiu, este o senzatie fetis, dar oare nu asa suntem noi audiofilii. Restul detaliilor sunt de asemenea de top. Butoanele asezate in partea frontala arata ca si cum au fost strunjite de un bijutier in cautarea perfectiunii. Sertarul de transport al cd-ului pare ca leviteaza. Miscarea catre exterior si interior este lipsita de orice urma de zgomot. Un ninja tacut ce tocmai a iesit din camera fara ca cineva sa observe. Micutul ecran negru, asezat in partea dreapta a partii frontale, ofera un contrast perfect carcasei din aluminiu. Prin acest ecran poti privi adanc in sufletul si creierul D- 08 u. Biti, rata de esantionare, DSD, PCM, filtre digitale, totul este afisat pe ecran. In ciuda dimensiunii mici, dupa apus, lumina galbena a ecranului isi schimba intensitatea, te hipnotizeaza asemeni unui panou iluminat cu leduri din centrul orasului Tokyo. Pentru mine, exteriorul D08-u este expresia puritatii si frumusetii intime ascunse adanc in arhipelagul japonez. Partea de conversie digital analogica este asigurata de doua cipuri Burr-Brown PCM 1792A. Configuratia duala ofera un raport semnal / zgomot ultra ridicat si un interval dinamic teoretic de 132dB. Pentru a rafina sunetul si mai mult sunt folosite doua procesoare digitale TAS-3152 de la Texas Intruments. Folosind functiile acestui cip, este posibil sa selectati sunetul preferat alegand din 3 filtre digitale diferite pentru semnalele PCM și DSD. Exista, de asemenea, 2 tipuri de filtre FIR analogice disponibile prin intermediul cipului DAC incorporat. Pentru a preveni aparitia jitterului prin USB, circuitul foloseste o transmisie a datelor asincrona cu un motor DSP dedicat. Cititorul de Cd-uri si intrarea S / PDIF au ceasuri DAIR de inalta precizie incorporate. Pentru eliminarea jitterului din datele SACD se foloseste un cip dedicat de reducere a jitterului. In plus, un modul de ceas cu zgomot redus de faza imbunatateste transmisia digitala a semnalului. Intrarea USB accepta frecvente de esantionare de 44.1kHz, 48kHz, 88.2kHz, 96kHz, 176.4kHz, 192kHz, 352.8kHz si 384kHz @ 16, 24 si 32 biti si DSD 128. D-08 u beneficiaza de o intrare coaxiala si una optica, care accepta semnal digital de pana la 192 kHz / 24 biti. Mecanismul de transport si citire al discurilor este dezvoltat si patentat in intregime de Luxman. LxD ™ foloseste o carcasa robusta pentru sustinerea mecanismului de transport, iar un sasiu patrat foarte gros reduce efectele negative ale vibratiilor externe. Pe panoul din spate D-08 u are o conexiune USB, una coaxiala si doua optice. D-08 u este si un transport digital optic independent. Iesirele de semnal sunt doua, una digitala coaxiala si una optica. Conexiunile analogice sunt cele standard. Exista o iesire balansata si una normala. Inginerii de la Luxman au petrecut mult timp cu dezvoltarea etapei de iesire analogica. Au simtit ca aici ar putea face pasi uriasi in obtinerea acelui sunet magic. Pentru asta au folosit cea mai recenta versiune 4.0 a circuitului de feedback negativ ODNF. Aceasta este o componenta esentiala a sunetului Luxman. ODNF imbunatateste caracteristicile distorsiunilor si raportul semnal zgomot. La D-08 u procesarea filtrelor se face in afara intervalului de frecventa audibil. Acest lucru nu este realizat de un circuit de filtrare independent, ci de procesarea treptata aplicata in circuitul ODNF (trei filtre de ordinul I), reproducand forma de unda audio sonora naturala. In plus, sursa de alimentare traditionala LUXMAN, extrem de stabila, suporta fiecare circuit cu un regulator independent si condensatori de mare capacitate. Pentru redarea fisierelor audio prin conexiunea USB japonezii ofera un software audio dezvoltat in house. Acesta se instaleaza de pe CD-ul inclus in pachet si este compatibil cu majoritatea formatelor audio din piata, FLAC, ALAC, WAV, AIFF, DSF, DSDIFF. Softul este compatibil Windows si Apple. Scurta istorie Luxman In anul 1928 compania japoneza lanseaza un radio cu difuzor si corn magnetic. 1958 este anul aparitiei amplificatorul cu tuburi vidate (lampi) MA-7A. In anul 1961 este lansat amplificatorul integrat cu tuburi vidate (lampi) SQ-5A. Acesta a fost considerat o capodopera pentru epoca lui. In anul 1964 s-a nascut SQ-38, amplificator integrat cu tuburi vidate. Partea electronica a fost integrata intr-o carcasa din lemn, iar panoul frontal era din aluminiu. Din acest model a fost dezvoltata o intrega serie populara. In perioada aceea puteai asculta muzica in cafenelele de jazz de pe aceste aparate. 1975, firma a sarbatorit 50 de ani si s-a extins pe piata externa. De asemenea, a fost lansat amplificatorul de mare putere M-6000. Acesta avea o putere de 300 wati canal. 1982, LUXMAN a dezvoltat un nou mecanism de transport pentru casete. Acesta tragea banda din caseta in sistemul de citire. Tehnologia a atras atentia, deoarece calitatea sunetului a fost comparabila cu cea a benzii de magnetofon. 1987, a fost dezvoltat un DAC de fluenta, aplicand teoria complementarii functiei, teorie ce apartine profesorul Toraichi de la Universitatea din Tsukuba. Aceasta tehnologie este mostenita in playerele actuale digitale universale. 2001, a aparut DU-10, un player universal SACD & DVD audio care a facut istorie. 2006, sunt lansate C-1000f si B-1000f, modele cu care firma aniverseaza 80 de ani. Te-ar putea interesa: Teste Am testat acest SACD player / DAC USB in urmatorul sistem: transport digital: NUC Asus (tunat pentru audio), Windows 10, Audirvana. sursa digitala: Luxman D-08 u amplificator: Luxman L-590 AX MK2, Pass Labs Int 150 boxe: Focal Electra 1038 Be cablu interconect: DIY Neotech cablu boxe: Vicol Audio Muzica de test: U2 – The Joshua Tree (Redbook), Abdullah Ibrahim with The NDR Big Band – Ekapa Lodumo (Redbook), Diana Krall – Love Scenes (SACD), Roger Waters – Amused to Death (fisier audio 24 / 192) Anticipez o intrebare din partea voastra. De ce am folosit Redbook in primul rand si nu am pus accentual pe fisiere HiRes audio? D-08 u extrage atat de multe informatii dintr-un CD, incat un ascultator cu experienta nu simte nevoia folosirii fisierelor audio HiRes. Layerul SACD a fost un fel de cireasa de pe tort. Japonezii sunt maestrii implementarilor DSD. Eram curios de performanta atinsa cu acest player. Nu am fost dezamagit. Pentru testul de spatialitate am preferat albumul in format HiRes audio al lui Waters. In acest caz, am vrut sa ma asigur ca, am cel mai bun master al inregistrarii. U2 The Joshua Tree este albumul meu favorit din intreaga discografie U2. Intotdeauna am simtit ca aceasta inregistrare merita sa fie ascultata cu un aparat exceptional. Compozitiile sunt bune, vocea lui Bono are acea energie specifica tineretii, iar basul lui Adam Clayton este fantastic. Am introdus CD-ul in cititorul laser si am inceput auditia. D-08 u, la randul lui, este si el fan U2, altfel nu imi pot explica cum a putut transforma sunetul acestei masterizari modeste intr-o explozie muzicala, intr-o amintire frumoasa din adolescenta. Sunetul a fost fluid, analogic, tangibil. Ascultam o versiune mai buna, mai completa si mai realista a muzicii. Inainte sunetul era stratificat intr-o versiune partial 3D, oferind un surogat de scena stereo, acum simteam ca a devenit complet 3D. Basul se aude perfect distinct, nu se amesteca in pasajele aglomerate cu vocea. Timbrul vocii lui Bono este bogat si nuantat. Distorsul de chitara isi face loc in partitura muzicala fara sa fie agresiv. D-08 u imbunatateste experienta auditiei de parca ar aplica un tratament de infrumusetare. Versurile ultimului cantec de pe album, Mothers Of Disappeared, ma surprind total nepregatit. Cele 40 minute ale albumului au trecut intr-o secunda. Abdullah Ibrahim with The NDR Big Band Am ales acest album de jazz african cu influente carabiene, chiar reggae, inregistrat in concert, pentru complexitate sa sonica. 18 instrumentisti ofera o interpretarea senzuala, luminoasa, provocatoare pentru ascultator si sistem audio. Ritmul junglei pulseaza constant si este impins in fata de sectiunea percutie. Basul este grav, greu, bogat. Seamana cu un sef de trib ce calca trufas pamantul. Sunetul bogat in frecvente joase este completat de instrumentele de suflat construite din alama si de atingerea de cristal limpede oferita de clapele pianului. Alama instrumentelor pare ca s-a topit din cauza caldurii. Notele ajung in urechi fierbinti, rotunde ca soarele amiezii. D-08 u este un maestro al placerii muzicale. Sub bagheta lui sunetul se transforma in dans. Asculti muzica, plutesti peste pamantul Africii si iti lasi picioarele sa simta fiecare nota muzicala. Diana Krall Auditia variantei SACD a fost o noua demonstratie a virtuozitatii muzicale. D-08 u pune in evidenta textura instrumentala si ritmul pieselor cu o precizie matematic-analogica. Pianul a fost deosebit, prezentat intr-o textura pe care nu o cunosteam. Sunetul pianului a fost stabil, organic, focusat. In nici o clipa nu am avut senzatia ca pianul se imparte intre cele doua boxe. A ramas neclintit ca o stanca. Prezenta lui in mijlocul camerei fiind o certitudine. Vocea Dianei, la randul ei, a fost proiectata tridimensional si tangibil. A mangaiat spatiul camerei plina de senzualitatea si a sunat un pic mai dulce si mai plin decat de obicei. Chitara, contrabasul, percutia au fost un partener de nadejde. Impreuna cu pianul si vocea au creat un spectacol simplu si delicat. Genul de interpretare de care orice fan de jazz se poate indragosti. Am comparat stratul SACD cu cel CD. Concluzia mea este ca Luxman reuseste sa transforme stratul SACD intr-o versiunea mai imersiva si realista. Roger Waters In cazul acestui album am fost interesat de un singur aspect. Modul in care D-08 u reproduce si construieste spatiul oferit de tehnologia QSound. D-08 u a reusit sa ma surprinda din nou. Sunetul a fost sferic. M-am simtit ca si cum as fi navigat prin creierul inginerului de studio. Pret de cateva minute am fost conectat electric cu neuronii lui, am simtit cum impulsurile neuronale se transforma in idei sonice, cum sunetul urma sa capete forma unei sfere reale aflata in jurul ascultatorului. Magie sonica QSound sau tehnologie inginereasca Luxman, habar nu am ce a fost, dar a fost. Doar inginerii japonezi pot rezolva dilema. Am testat si ascultat Luxman D-08 u cu doua amplificatoare avand filosofii de sunet diferite. In combinatia cu Luxman 509 MK2 sunetul a fost asemeni unei picturi baroce, dramatic, cu tuse bogate contrastante, emotionant si pasional. Cu Pass Labs Int 150 sunetul a castigat in dinamism si forta. Muzica a fost directa, coplesitoare, cu o scena sonora mare si un sunet livrat in viteza. Concluzie Luxman D-08 u iubeste muzica. Ca sa fiu mai exact, D-08 u este muzica. Ar fi o mare greseala, sa il considerati un simplu aparat care transforma bitii digitali in sunet analogic. Sunetul lui este intotdeauna fluid, natural, imersiv, asemanator evenimentului original. Nu exista nimic artificial ascuns in interior, iar acest fapt este evident cand asculti muzica folosindu-l ca sursa audio. Pro: fluiditate & muzicalitate sunet pur analogic nu exista nici macar o urma de sunet digital coerenta, consistenta, tridimensionalitate Contra: pretul (15 mii euro) unii ascultatori ar putea considera frecventele medii usor evidentiate Articol scris de Robert Flescan
    4 puncte
  2. Daca sunteti in cautarea unei surse digitale complete, care sa va ofere posibilitatea de a asculta muzica in toate formatele digitale posibile, atunci Mark Levinson No. 5101 ar trebui sa fie pe lista voastra. Mark Levinson No. 5101 este fabricat in SUA si permite redarea mai multor formate fizice, inclusiv SACD, CD-A, CD-R și CD-RW. Daca doriti sa ascultati muzica de pe dispozitive NAS, DLNA și UPnP (conectate la aceeasi retea prin Wi-Fi sau Ethernet), acesta va gestiona fisiere FLAC, WAV, AIFF, OGG, MP3, AAC și WMA. Mark Levinson No. 5101 are integrata si capacitatea de streaming audio, permitand folosirea serviciilor de muzica web de tipul Tidal și Qobuz. De asemenea, poate reda fisiere audio de pe o unitate flash USB conectata la intrarea USB de tip A. In plus, cu o intrare digitala S / PDIF coaxiala si una optica, Mark Levinson No.5101 poate fi folosit ca DAC stand-alone pentru alte surse digitale. La exterior aparatul este o interpretare eleganta si contemporana a designului traditional Mark Levinson. Afisajul modern din sticla acopera o buna parte din partea frontala si este incadrat intr-o rama de aluminiu negru anodizat, perfect slefuita. Transportul discului de incarcare este protejat cu un capac de otel si este montat pe separatoare filetate de otel care suspenda ansamblul deasupra sasiului principal, unde pluteste pe un sandwich din cauciuc PVC si stiren-butadien. Butoanele si picioarele sunt personalizate, perfect potrivite cu ansamblul carcasei, pastrand aspectul premium al aparatului. Pentru a completa imaginea de ansamblu, in spatele panoului de sticla este serigrafiat logo-ul companie. In partea din spate se gasesc conexiunile analogice (XLR si RC), digital imputs (coaxial, optic), digital outputs (coaxial, optic), Ethernet, Wi-Fi, USB Tip A, IR imput, conexiune RS 232 si conexiunea la reteaua de curent alternativ. In interior aparatul foloseste pentru partea de decodare digital-analogica o tehnologie proprietara Mark Levinson. PrecisionLink II DAC este numele acestei tehnologii. La fel ca orice alt element al unei componente Mark Levinson, aceasta tehnologie combina abordari de proiectare unice ‘Pure Path’ cu componente selectate cu grija, pentru a oferi performante ireprosabile ce pot fi apreciate pe banca de testare sau in timpul auditiilor. Cipul convertor din Mark Levinson PrecisionLink II DAC provine de la ESS Technologies si este din seria Pro. Acest convertor foloseste un circuit de eliminare a jitterului si o iesire discreta balansata. Sursa de alimentare este liniara si este construita in jurul unui transformator toroidal si al unui etaj de filtrare cu o valoare a condensatorilor de 13 600 uF. Fiecare parte esentiala in procesarea D/A este alimentata separat. Precision Link II DAC foloseste cinci surse de alimentare independente pentru reducerea zgomotului. Acestea alimenteaza chipul convertorului D/A, iesirile stanga – dreapta, circuitele de filtrare I/V, etc. Sursele de alimentare, transformatorul si placile de circuite imprimate utilizate pentru controlul playerului sunt toate incastrate intr-un scut de tipul cusca de otel si izolate de calea semnalului. (potrivit lui Mark Levinson) No. 5101 vine si cu un bonus pe partea de filtrare digitala. Utilizatorul are acces la nu mai putin de 7 filtre digitale din care puteti alege. Scurta istorie Mark Levinson Dupa ce a lucrat in diferite studiori de inregistrare, si conform legendei a creat mixerul de sunet pentru Woodstock Music Festival, Mark Levinson a inceput sa fabrie componente stereo adresate entuziastilor. Primul sau produs (LNP-1) este lansat in anul 1972 si a fost un sistem montat in rack, cu doua vumetre mari si un modul de amplificare operational de inalta performanta. In 1973 LNP-2 a stabilit conceptul de sunet high-end. Acesta era un preamplificator SS cu care Mark a demonstrat ca performanta tuburilor poate fi depasita. Valorile masurate ale acestui aparat au atins 20 kHz. Si astazi, acest aparat este considerat piatra de temelie a industriei componentelor audio ultra-high-end. In anul 1984 marca este achizitionata de Madrigal. Mark a ramas in continuare responsabil pentru unele din cele mai reprezentative produse din acea perioada. Amplificatorul de putere Monaural No. 20, premplificatorul No. 26 si procesorul No. 30 sunt unele dintre proiectele lui Mark din acea perioada. In perioada 1991 – 1992 au fost lansate Mark Levinson No. 30 (processor digital) si No. 31(Cd transport). Combinatia celor doua a fost foarte apreciata si au devenit repere in design inovator, executie tehnica si calitate a sunetului. Anul 1994 avea sa aduca un nou produs extraordinar, amplificatorul de putere No. 33. Acesta la randul lui a fost considerat un varf pentru industria audio si a devenit baza viitoarei serii No. 300. Din 2004 Mark Levinson echipeaza luxoasele limuzine Lexus. In 2013 grupul Hartman investeste masiv in crearea unui centru de dezvoltare, Shelton Center for Engineering Excellence. In anul 2019 se lanseaza o intreaga noua serie, No. 5805 si 5802, iar in 2020 No. 5101 castiga un premiu la CES si apare al doilea pick-up No. 5105. Teste Am testat acest SACD player / streamer audio in urmatorul sistem: sursa digitala - Mark Levinson No. 5101 amplificator – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 Be cablu interconect – Audioquest Wind, DIY Neotech by Jack cablu boxe – Vicol Audio Muzica de test: Peter Gabriel – Us; Bjork – Utopia; Cymande – The Best. Peter Gabriel Va marturisesc ca sunt un mare fan Peter Gabriel. Acasa am albumele lui in diferite variante. De la cd-uri, trecand prin fisiere hi-res si terminand cu viniluri japoneze. Iubesc muzica lui, motiv pentru care sunt foarte atent la sunet. Pentru acest test am folosit varianta cd a albumului ‘Us’. 5101 a adus un aer proaspat unei inregistrari dragi mie. Afirm cu incredere ca, a fost una din cele mai bune reprezentatii sonice Peter Gabriel din camera mea de auditie. Ascultam cantecul ‘Sledgehammer’ si in entuziasmul meu am scris in caietul de impresii ‘no digital sound’. Sunetul a fost curat, natural, stralucitor tonal si nuantat, fara colturi digitale ascutite. Frecventele joase (aproape ca) m-au facut sa aplaud de unul singur in camera. Basul a fost proeminent, coplesitor, cu impact, de parca prin camera mea a trecut un spargator de gheata. Dinamic am putut sa simt fiecare crestere de putere. Basul parea sa se desfaca in bucati de sunete cu intensitati diferite, iar eu puteam sa aud, sa simt, aceste diferente imperceptibile. Vocea lui Peter, si mai apoi a cantaretei Kate Bush, a echilibrat balanta frecventelor joase, a adus linistea si frumusetea de care avea nevoie partitura muzicala. Scurtele interventii vocale Kate Bush au fost asemeni dezmierdarilor unei mame, care incearca sa isi linisteasca copilul trezit de un cosmar nocturn. Dialogul vocal Peter – Kate a fost un moment sonic extraordinar. Vocile pluteau intr-un spatiu profund, adanc, lipsit de frontiere. Ascultam “Don’t Give Up” suspendat intr-o vasta realitate alternativa, iar sentimental acesta ma umplea de fericire. Te-ar putea interesa: Bjork “Utopia” este un album introspectiv. Subiectul principal este cautarea iubirii, a senzatiei de a fi indragostit, a momentului in care visul devine realitate. Bjork a colaborat la acest album cu artistul si producatorul Arca. Cei doi au reusit sa produca un album al carui univers sonic evoca spatiul dintre realitate si vis. Va sugerez sa ascultati acest material discografic pentru a intelege complexitate, nebunia creativa, stare de utopie, in care sunt angrenati artistii. Ca mai toate proiectele purtand semnatura Bjork, “Utopia” este un experiment muzical, un univers imaginar bogat in sunete ireale. Din acest motiv este greu sa gasesti un sistem audio capabil sa ofere placere ascultatorului. Cu Mark Levinson No. 5101 la timona, am reusist sa ascult intregul album, o intamplare rara pentru mine. Am inceput auditia cu primul cantec, “Arise My Senses”. Trilurile unor pasari necunoscute se imprastie prin casa, sunetul unei harpe imprastie senzatii olfactive, iar vocea artistei se revarsa in vocale si consoane prin camera. Ma simt de parca as putea mirosi notele muzicale. Sunetele se invart in jurul vocii asemeni unor mici vartejuri de aer, iar toata aceasta miscare contribuie la formarea spatiului sonor. In fata mea se deschide un univers nou, locul unde este forjat sunetul pentru prima data. 5101 reuseste sa transforme o inregistrare eminamente digitala intr-o experienta calda, placuta, analogica ar spune batranii. Cymande Sunetul este relaxat si corect stratificat. Percutia misca convingator aerul catre mine, oferind corp si o prezenta solida tobelor. Vocea este proiectata in fata, fara sa fie complesitoare sau obositoare. Instrumentele de suflat se revarsa cu toata energia alamei peste scena. Sunetul lor este asezat undeva in spate si creeaza senzatia de adancime scenica. Orga Hammond intra in scena aduncand putina culoare si ritm. Contrastul dintre sunetul fiecarui instrument este precis. Pot sa identific cu acuratete asezarea in scena a instrumentistilor. In ciuda separarii spatiale create de inginerul de sunet in timpul masterizarii albumului, exista un dialog perfect intre instrumente. Pare ca un grup de prieteni discuta asezati in jurul unei mese. Tonal totul pare asezat la standardele anilor ’70, perioada cand au fost inregistrate cantecele de pe acest album. Sunetul este cald, voluptuos, funk – laptos. Concluzie Mark Levinson Nr. 5101 acorda prioritate caldurii si netezirii in fata extragerii fiecarui ultim detaliu de pe un disc sau fisier digital. Unele echipamente digitale sunt construite sa fie detaliate, chiar reci. Din aceasta cauza sunetul nu este suficient de muzical. 5101 este un produs diferit. Nu este un campion al digitalului matematic, in schimb ofera calitate muzicala si emotie analogica. Ceea ce impresioneaza la acest aparat nu sunt detaliile individuale, ci mai degraba impactul colectiv al instrumentelor si al muzicii in ansamblu. Aparatul din acest articol a fost nou. Eu am fost cel care a desfacut cutia proaspat sosita de la vama. 5101 a stat timp de 7 zile la mine. Am facut tot ce am putut sa il rodez, insa ma tem ca nu a fost timp suficient. In momentul auditiei finale, 5101 nu avea mai mult de 40 ore de functionare. Din acest motiv am preferat sa nu ofer obisnuitele argumente pro si contra de la sfarsitul articolului. PS: HiFi Tech Romania este prima revista / blog care publica in premiera o recenzie despre Mark Levinson No. 5101. Cu aceasta ocazie vreau sa multumesc importatorului Jack-Fi. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    4 puncte
  3. Inainte sa va povestesc despre cum puteti utiliza un Digital Room Correction (egalizator audio digital) pentru a imbunatati raspunsului camerei, am sa prezint intr-o varianta condensate principalele probleme acustice ale unei camere de auditii. Campul acustic al unei camera poate fi impartit in trei parti. Modul camerei aflat intre 20 Hz – 100 Hz In aceasta regiune raspunsul in frecventa arata in cele mai multe cazuri ca niste valuri separate, cu inaltimi si adancimi de peste 10 DB. Raspunsul este dominat de modurile camerei. Aceste moduri sunt distantate si nu intercationeaza. De exemplu, ar putea exista moduri ale camerei la 34 Hz, 47 Hz, 65 Hz. Fiecare dintre acestea este suficient de departe de urmatorul mode incat sa apara o scadere vizibila in raspuns. Modurile din aceasta regiune sunt cel mai puternice dintre toate modurile de camera, fiind principalele moduri axiale si tangentiale. Aceasta zona este greu de imbunatatit prin tratament acustic, deoarece lungimile de unda ale sunetului sunt foarte lungi. Majoritatea bass trap-urile comerciale sunt ineficiente sub 100 Hz. Modul camerei aflat intre 100 Hz – 400 Hz Aceasta regiune este inca dominata de rezonantele incaperii, dar modurile frecventelor individuale sunt apropiate si pot interactiona. In general, aceste probleme sunt mai usor de rezolvat prin aplicarea de materiale acustice. Modul camerei ‘in afara axei boxelor’, aflat intre 400 Hz – 20 Khz In teorie, in aceasta regiune raspunsul in frecventa referitor la pozitia de ascultare este dominat de raspunsul de pe axa difuzorului. In realitate acest lucru se intampla doar in studiourile de inregistrare sau situatii in care pozitia de ascultare este apropiata de boxe. Problema aceasta poate fi rezolvata prin plasarea de tratamente acustice la punctele de reflectie de pe pereti, podea sau tavan. Este important sa se asigure un echilibrul spectral intre sunetele reflectate si sunetul direct. Exista si alte probleme ale camerei (distorsiuni acustice). Acestea pot aparea la orice frecventa. Interferenta in apropierea difuzorului, este o anulare sau adaugare SPL bazata pe faze. Acestea apar in general in regiunea cuprinsa intre 50Hz și 200Hz. Anularea este o interferenta la limita difuzorului. Este cauzata de interactiunea distructiva a undei sonore directe de la difuzor si a undei sonore reflectate, indirecte dintr-o zona aflata in apropiere. Daca diferenta dintre lungimea de unda directa si indirecta este egala cu jumatate de lungime de unda, atunci cele doua unde sonore se vor combina distructiv si va aparea o crestatura in raspunsul de frecventa. Adaugarea este o actiune de compunere, de amplificare a undei sonore. Te poate interesa: Mai sunt si rezonantele structurale. Acestea au legatura cu materialele din care este construita camera si exista sub forma unor vibratii ale peretelui, tavanului si podelei camerei. De obicei, sunt vizibile sub 40Hz. Am prezentat problemele de ansamblu ale unei camera, sa trecem la subiectul acestui articol. Cum putem ameliora, corecta, raspunsul unei camera pentru un sistem audio compus din doua boxe. Folosim un instrument denumit generic Digital Room Correction. Aplicarea unei corectii digitale se face in patru etape: redati un semnal de test folosind un soft specializat ca REW si masurati amplitudinea (detalii in ghidul afisat pe pagina REW) comparati semnalul de test fata de raspunsul in frecventa creati filtre de corectie pentru a se potrivi cu raspunsul tinta aplicati filtrele de corectie folosind un soft dedicat Un exemplu, sa va ajute. La 60Hz, raspunsul masurat al unui sistem este de 78 dB. Am stabilit un maxim de 75 dB. Raspunsul masurat este cu + 3dB mai puternic decat tinta. Este necesar un filtru de corecție de -3dB. Masuratori Inainte de a folosi un ‘Digital Room Correction’ trebuie sa masurati raspunsul in frecventa al camerei de auditie. Pentru efectuarea masuratorile aveti nevoie de un soft dedicat, un microfon, o interfata audio si un PC. Eu am sa va recomand cateva componente de buget, insa voi puteti alege sa folositi si altceva. Soft - REW Microfon – MiniDSP UMIK-1 Interfata audio – MiniDSP 2x4 HD PC – fiecare are acasa un computer personal Dupa ce ati procurat instrumentele necesare va apucati de masuratori. Instalati microfonul conectat la PC in pozitia unde va asezati cand ascultati muzica si masurati folosind softul REW raspunsul camerei in varianta stereo (cu cele doua boxe), apoi fiecare boxa separat. In tutorialul oferit de REW gasiti toate informatiile necesare. In softul REW o sa descoperiti cateva variante de interpretari ale masuratorilor. Sfatul meu este sa va limitati la ‘raspunsul in frecventa’ si ‘descompunerea frecventelor joase’. Raspuns in frecventa Raspunsul in frecventa, ofera o imagine a energiei din camera, masurata in decibel (dB), raportata la frecventa masurata in Hz. Tipul acesta de masuratori poate fi gasit in unele articole din revistele HiFi. Un exemplu de masurare a raspunsului in frecventa este prezentat mai jos. Variatiile de răspuns de +/- 10db prin regiunea basului sub 300hz sunt clar vizibile. O diferenta de + 10 db este aproximativ echivalenta cu o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. O diferenta de - 10 db este ca o gaura in sunet. Descompunerea frecventelor joase in timp Este o masurare combinata, care ne arata timpul, impreuna cu energie si frecventa (TEF). Exista mai multe moduri de a privi aceste masuratori. Eu recomand diagrama cascada si diagrama spectrala. Rezonantele structurale, cum ar fi podeaua vibranta si modurile de camera in descompunere lenta, pot fi identificate foarte repede din aceasta masurare. Frecventele joase au o durata de descompunere intinsa in timp mai mare comparativ cu celelate frecvente si atenuarea sunetului este inegala din cauza modurilor camerei. Dovezile unei rezonante a camerei la 74 Hz sunt in grapficul din imaginea atasata. Aceasta rezonanta poate fi usor observata daca privim la varful marcat cu rosu in grafic. Semnalul de test are o valoare de 73,8 db, iar varful atins la frecventa de 74 Hz este de 87 db. Mult peste 10 db, ceea ce inseamna o perceptie a sunetului de doua ori mai tare. Aceasta frecventa va acoperi frecventele din jur. Sunetul in acest caz va fi perceput ca o nota simpla, in loc sa fie perceput cu un sunet complex format din mai multe note. O astfel de rezonanta excesiva este de fapt o distorsiune a formei de unda inregistrata care afecteaza atacul, descompunerea si timbrul continutului gamei de bas. In cele mai rele cazuri, o rezonanta deosebit de lenta in descompunere poate face ca un sistem sa aiba un sunet, care la frecventa de rezonanta sa ofere senzatia unui sunet 'bubuit' generat de camera, nu de boxe. In cazurile usoare, evidente pentru ureche, unele note ale instrumentelor, cum ar fi un contrabas acustic, vor suna mai tare si se vor descompune, deveni inaudibile, mai tarziu comparativ cu alte sunete. Aceasta descompunere inegala afecteaza articulatia dinamica, in special pe muzica cu ritm rapid, si poate duce la o reducerea subiectiva a impactului dinamic. Pentru edificare, atasez o diagram cascada a unei camera tratate acustic masurata cu un XTZ Room Analyzer II Pro. Aici exista o rezonata structurala la 23 Hz si o cantitate usoara de activitate energetica la 35 Hz. Dupa ce am terminat masuratorile avem doua solutii. Folosim informatiile pentru a le introduce intr-un soft Digital Room Correction dezvoltat de un producator audio specializat, sau concepem propriul DRC folosind un soft audio care permite aplicarea unui corectii digitale. Recomand, Audirvana, Roon, Foobar, celor interesati de crearea unui ‘room correction’ modelat dupa gusturile proprii. Daca alegem sa folosim un DRC inclus intr-un produs de tipul MiniDSP 2x4 HD, tot ce avem de facut este sa introducem masuratorile in softul cu care vine acesta. Acesta este foarte versatil. Puteti sa il folositi ca DRC intr-un sistem stereo sau la alinierea temporala a boxelor si subwooferelor in cazul in care folositi boxe de raft cu subwoofere. Varianta personalizata presupune un oarecare efort, dar este posibil sa va placa mai mult. Concetrati-va pe intelegerea modurilor camerei. Am dezvoltat subiectul la inceputul articolului. Am sa recapitulez cu cateva idei de baza. Fapte: Toate camerele au frecvente de rezonata naturala, numite moduri de camera sau unde stationare. Modurile unei camere sunt principal cauza a distorisunilor acustice sub frecventa de tranzitie (200 Hz), provocand varfuri si caderi ale raspunsului in frecventa de peste 10 dB. Modurile unei camere apar atunci cand unda sonora se deplaseaza intre doua limite opuse. Identificati rezonantele modale folosind masuratorile acustice mentionate in articolul. Modurile unei camere pot fi identificate prin varfuri in raspunsul de frecventa si descompunerea lenta in timp. La nivel personal, va pot spune ca sunt foarte multumit de rezultatele sonice dupa aplicarea DRM. Concluzia la care am ajuns prin aplicarea acestor cunostinte la mine acasa si pe sistemul unui prieten, este ca, folosirea unui sistem DRM pentru corectarea raspunsului camerei poate fi un instrument valoros pentru abordarea anumitor probleme acustice, in special cele legate de rezonantele modului camerei. Eu folosesc o varianta DRM aplicata manual, inspirata de prezentarea echipei Harman & Kardon la una din conferintele AES. Conceptul Harman & Kardon porneste de la un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. Urmand acest principiu suntem atenti la urmatoarele aspecte. Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvente inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea, suntem atenti la pozitionarea boxelor). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces. Aici se incheie prima parte din acest articol cu o mentiune si o promisiune. Articolul este scris din punctul de vedere al unui pasionat audiofil. Nu sunt acustician. Documentatia este adunata din mai multe surse. Informatiile sunt mult mai ample, insa eu am incercat sa asez totul intr-o forma condensata, usor de inteles pentru oricine. In cateva zile voi reveni cu un articol de completare. Am sa explic cum aplicam functia DRM folosind un soft audiofil dedicat ascultarii muzicii. Raspund intrebarilor voastre in sectiunea comentarii aflata la subsolul articolului sau pe Facebook. Daca doriti sa comentati aici, trebuie sa va inregistrati. Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
    3 puncte
  4. Puterea amplificatoarelor audio stereo, chiar multicanal, a fost intotdeauna un subiect interesant pentru comunitatea HiFi. Lungi dezbateri despre importanta acestui factor in sunetul final au sfarsit lasand o multime de oameni nelamuriti. In articolul de astazi incerc sa explic, in termeni simpli, raportul dintre puterea unui amplificator si calitatea sunetului. In cautarea raspunsurilor 1. Cum explici unui om ca puterea unui amplificator, exprimata in watt, este aceeasi pentru un amplificator cu lampi si pentru un solid state (SS) , cand el percepe sunetul amplificatorului cu lampi ca fiind mai puternic decat cel pe solid state. Asta in situatia in care amplificatorul cu lampi are o putere maxima mai mica de 1-2 ori comparativ cu amplificatorul solid state. Grea dilema. 2. Destul de multi oameni isi cumpara amplificatoare de sute de watt putere, pentru a asculta la cativa watt, intr-o camera cu dimensiuni modeste sau medii. Alta dilema. Experienta de electronist si auditiile, coroborate cu putina fizica si electronica, m-au indreptat catre urmatoarele concluzii: a) un amplificator proiectat pentru o putere mica sau medie, se va ‘deschide’ mai bine la putere mica fata de unul care este proiectat sa lucreze cu puteri mari. (nu intru in detalii tehnice care pot fi plictisitoare pentru multi oameni, doar fac o constatare de facto) b) orice amplificator va oferi performante optime undeva la jumatatea puterii sale, asta ca sa folosim o expresie empirica. c) un amplificator de sute de watt nu va ‘conduce’ implicit mai usor incintele acustice care coboara mult in impedanta (asa zisele ‘incinte greu de condus’). Toate cele 3 concluzii insumate reflecta modul in care amplificatorul interactioneaza cu boxele. Intelegerea acestui fenomen nu este atat de complicate pe cat ar parea la prima vedere. Dar pentru asta avem nevoie de informatii din interior. Ce face diferenta? Cum este posibil ca un amplificator cu o putere medie sa poata conduce boxe dificile? Raspunsul se afla in interiorul amplificatorului si se numeste sursa de alimentare. Modul in care aceasta parte a amplificatorului este construita, dezvoltata, gandita, face diferenta. Am sa exemplific: un amplificator entry level, solid state, de putere mica, rareori beneficiaza de o sursa de alimentare (PSU) corect construita. Industria de profil se pliaza dupa cerintele consumatorilor. Majoritatea doresc produse ieftine si asta primesc. Probabil ati auzit expresia : Cum sa coste atat de mult un amplificator de 35 watt? Asta pentru ca mintea noastra retine doar ‘senzatia de putere’ pe care o ofera acei watt. In realitate, sursa de alimentare (PSU) este cea mai scumpa parte si este cel mai dificil de proiectat si construit intr-un amplificator. Aici apare ‘pacaleala’. Amplificatoarele de sute de watt au partea de o alimentare construita in niste parametri superiori. Din acest motiv aceste amplificatoare se vor descurca mai bine cu boxe a caror impedanta scade foarte mult. Pana aici toate bune si frumoase, dar, exista si un dar: fiind conceput sa se ‘deschida’ la puteri mari, nu vor presta la fel de bine la puteri mici. Ma intorc la punctul 1 al discutiei in care aminteam diferentele de perceptie sonica intre un amplificator cu lampi si unul solid state; senzatia ca amplificatorul cu lampi are mai multa forta. Exista o explicatie stiintifica. Amplificatorul cu lampi lucreaza cu un PSU cu valori MARI ale tensiunii, deci va compensa mai bine la puteri mici, fata de un amplificator solid state (SS). La putere mare, SS-ul se deschide si ia avans fata de lampas. Si in acest caz sursa de alimentare este cea care influenteaza perceptia subiectiva. Te-ar putea interesa: Ce trebuie sa intelegem: calitatea redarii muzicii la un amplificator, indiferent ca este un amplificator cu lampi sau solid state, este in mod covarsitor legata de cat de bine este construit etajul de alimentare. Pentru ca adevarata problema cu ‘incintele dificil de condus’ este data tocmai de acest factor. Incapabilitatea PSU de a sustine consumul instantaneu si masiv de energie cerut in special de frecventele joase (bass). Acestea momente coroborate cu coborarea in impedanta a incintei solicita un consum mai mare de energie din partea PSU. Problema nu o reprezinta capabilitatea de curent a etajului final, tranzistorii finali fiind capabili sa suporte curenti foarte mari, de ordinul zecilor in cele mai multe cazuri, ci a PSU care se ‘sufoca’ atunci cand apar acele cerinte de consum masiv. Alt fapt, care a fost studiat foarte bine de inginerii specialiati in proiectarea PSU, este ‘cat poate cobora in frecventa’ un amplificator. Ei bine, exista relatii de calcul foarte precise, care stabilesc o valoare minima necesara pentru reservoir capacity (acei capacitori de filtraj, cum ii cunoaste toata lumea) a PSU pentru ca amplificatorul sa coboare pana la 50Hz. Iar acea valoare pentru acel ‘reservoir capacity’ este foarte mare. Tineti cont, asta este doar o valoare minima, care poate fi depasita foarte usor daca informatia muzicala este formata din doua instrumente a caror sunet contine frecvente joase (toba plus contrabas). In acest caz, valoarea minima trebuie crescuta pentru ca PSU sa poata furniza cerinta de curent pentru functionarea corecta a amplificatorului. Exista si o ‘butada’ a lui Nelson Pass, care intrebat care ar trebui sa fie ordinul de marime a reservoir capacity, a raspuns: Niciodata nu poate fi suficient de mare. Cu cat mai mare, cu atat mai bine. Pare complicat. Asa si este. Proiectanti trebuie sa tina seama de multi factori si complicatii ce pot aparea in proiectarea unei surse, cum ar fi impedanta acesteia, a traseelor, a nodurilor de masa, a curentilor ‘vagabond’ care apar la solicitari mari, etc. Dar asta e treaba inginerilor. Ce trebuie sa retinem noi. Ideal ar fi sa putem avea un amplificator de putere potrivit nevoilor noastre. Acesta se alege in functie de nivelul sonor la care facem auditia, de marimea camerei de auditie, de interactiunea cu boxele. Sfatul meu este sa nu uitati de importanta sursei de alimentare. Alegeti un amplificator cu un PSU corect dimensionat si construit. Sper ca am reusit sa explic pe intelesul tuturor o parte a fenomenului. Va doresc auditii placute. Daca aveti intrebari, raspund in sectiunea comentarii aflata la sfarsitul articolului. Articol scris de Nita Cristian-Nelu
    3 puncte
  5. Depinde pt ce vreti sa il cumparati. La inregistrari live - si implicit la redarea respectivelor inregistrari, este intradevar o diferenta enorma intre cele doua clase. Chiar daca cifrele in sine par mici (4-6db la diafonie, 3-6db la semnal zgomot), pur si simplu tehnic ele nu pot fi atinse decat la inregistrarea pe 2 piste. Motiv pt care in studiouri doar asa se inregistra (si se inregistreaza). In plus, pt maximizarea performantelor se lucreaza doar pe viteze mari (38-76cm/s), chiar daca unele magnetofoane pe 2 piste sunt capabile si de 19cm/s. Problema pt utilizatorii domestici este ca nu prea au ce sa inregistreze pe 2 piste - nu are sens sa copiezi muzica pe banda la o calitate [tehnic posibila] net superioara sursei (cd sau vinil ) ... Marii pasionati audiofili le folosesc (doar pe redare) pt ascultat muzica la un nivel de calitate sensibil superior celolalte sisteme de stocare (cd, dvd-a, vinil, etc). Dar benzile master (de studiou) care se mai gasesc pe net sunt foarte scumpe - 100-500usd o banda cu 1-2 (si foarte rar 4) piese. Pt utilizarea domestica, magnetofoanele pe 4 piste sunt mai potrivite pt "joaca cu magentofonul", acasa. Dar retineti ca va fi doar o joaca, departe de "liga mare" a utilizatorilor [cu bani multi] a sculelor pe 2 piste si 76cm/s. Nu uitati ca pt o auditie de calitate va trebuie si un sistem audio de buna calitate. Nu are sens o sursa de semnal la nivelul unui B77 pe 2 piste fara o camera tratata acustic si un amplificator si boxe de macar cateva mii bune de euro fiecare (la sh).
    2 puncte
  6. Anul trecut am scris un articol dedicat inregistrarilor muzicale de calitate. De atunci a trecut aproape un an. A existat un moment cand ma gandeam sa renunt la subiect din cauza concurentei acerbe a serviciilor de streaming cu ale lor recomandari muzicale. Subiectul a revenit in actualitate acum cateva saptamani. Un amic audiofil a sunat la telefon pentru ca dorea un sfat despre un posibil upgrade al amplificatorului. Dupa minute bune de discutii imi aminteste de articolul in care ofeream sugestii muzicale audiofile si ma intreaba de ce nu am scris o continuare. Povestea cu serviciile de streaming nu a parut sa il convinga. In replica am primit urmatorul raspuns, citez din memorie: “Robotii aia nu au suflet si le lipseste cultura muzicala. Scrie domne un articol. Il citesc eu.” La incheierea discutiei cu el aveam o misiune. Zambesc in timp ce scriu fraza. Cuvantul misiune ma duce cu gandul la ordinele din armata. Acolo executi fara sa iti pui intrebari. Inainte de a va prezenta lista cu recomandari, am sa definesc o inregistrare de calitate ce poata fi considerata audiofila: este o inregistrare muzicala cu o gama dinamica apropiata de realitate (dinamica wikipedia), cu detalii bogate incat sa poti distinge cu precizie timbrul si pozitia tridimensionala a fiecarui instrument in planul scenei sonore. O asemenea inregistrare te apropie de momentul original din studio si te lasa sa apreciezi talentul muzicienilor . Prin comparatie, o inregistrare proasta se simte ca un perete de sunet fara detalii dinamice, timbrale, spatiale, etc. Criteriile dupa care am selectat albumele sunt impartite in mod egal intre valoarea muzical-artistica si aspectele tehnice, cum ar fi dinamica si transparenta inregistrarii. Te poate interesa: Carmen Gomes Inc – Don’t You Cry Albumul a fost inregistrat in doua sesiuni, 26 Octombrie si 15 Decembrie 2018, la Studioul MCO, Hilversum, Olanda, si a fost lansat comercial la data de 3 Februarie 2019. Carmen Gomes Inc este o trupa soul-jazz cu influente blues. Muzica lor este un amestec perfect intre expresia artistica individuala si interactiunea colegial armonioasa. Trupa are un repertoriu variat. Artistii exploreaza genurile muzicale intr-un mod natural fie ca este vorba jazz, blues, soul sau chiar funk. Discul a fost produs in conditii speciale de casa de discuri Sound Liaison, in format DXD. Premiza acestui album este inregistrarea ideala. Cum ar suna trupa aflata chiar acolo in fata ta. Proiectul a pornit de la idee simpla a modului in care creierul decodifica sunetul folosind receptorii asezati in interiorul celor doua urechi. Pentru a imita acest proces intr-un mod cat mai natural a fost folosit un singur microfon stereo asezat in fata trupei. Simplu in aparenta dar cumva masterizarea unui album nu functioneaza asa. Inregistrarea folosind mai multe piste, cu mai multe microfoane, ofera avantajul reglarii sunetului pe fiecare instrument. Singura problema care apare intr-o asemenea situatie este fazarea corecta a microfoanelor. Un microfon individual aduce alte provocari. Mixarea instrumentelor inregistrate separat nu este posibila. Realizarea scenei sonore se face prin deplasarea cu atentie a fiecarui instrument mai aproape sau mai departe de microfon, precum si la stanga sau dreapta in raport cu microfonul. Munca in studio nu se incheie aici. Este nevoie de un dirijor care sa indice individual membrilor trupei intensitatea sonica la care trebuie sa cante, pastrand echilibrul intre vocea neamplificata, contrabas, toba si sunetul pur de chitara acustica. Sesiunea de inregistrari a fost un succes pe care va invit sa il ascultati. Album Dynamic Range – DR 12 Joni Mitchell – Court and Spark “Court and Spark” este albumul cu care Joni a atins punctul culminant al carierei. Artista a petrecut mare parte din anul 1973 in studio pentru a inregistra albumul. Discul a fost lansat la 17 Ianuarie, 1974, la casa de discuri Asylum. Muzica este o fuziune remarcabila de folk, pop, jazz. Este cel mai bine vandut material discografic al artistei. Daca albumele anterioare pot fi considerate pretioase, aici viziunea asupra lumii este descrisa liric, un mix de romantism dulce-amar, fara sa cada in cinism. Subiectele versurilor vorbesc despre atingerea intelepciunii emotionale prin iubire, despre confuzia individului in fata dragostei si recastigarea increderii in sine. Joni stapaneste acum arta de a scrie melodii introspective, personale, dar canalizand muzica intr-un sunet accesibil, bine produs, care incorporeaza chitara ei distinctiva cu notele de pian si mixul de soft jazz oferit de restul muzicienilor. “Court & Spark” este unul din acele albume revolutionare din cultura muzicii pop ce nu trebuie ratat. Album Dynamic Range – DR 12 The Cinematic Orchestra – Live at the Royal Albert Hall “Live at the Royal Albert Hall” este un album in concert si a fost lansat de casa de discuri Ninja Tune la data de 14 Aprilie 2008. NuJazz, future jazz, downtempo, electronic, sunt genurile in care se incadreaza trupa. Ideea acestui proiect apartine britanicului Jason Swinscoe care este aranjor, programator si producator. Practic el este The Cinematic Orchestra. Aranjamentele lui Jason sunt un mix de monstre muzicale culese din filme vechi, partituri de jazz, coloane sonore, melodii ale unor artisti care l-au inspirat si ritmuri de bas de pe diferite inregistrari. Mixul final este interpretat de un grup de muzicieni al caror nucleu constant este Tom Chant (saxofon soprano, pian electric si acustic), Jamie Coleman (trompeta, flugihorn), Phil France (bas), T. Daniel Howard (tobe). Cocktail-ul muzical nu este cantat pur si simplu, trece printr-un proces care presupune improvizatie si multa libertate artistica. La final piesele sunt esantionate si rearanjate pe computer pentru a crea o atmosfera de muzica electronic-ambientala inspirata din energia improvizationala a jazz-ului. Cu “Live at the Royal Albert Hall”, Jason a incercat sa isi depaseasca limitele si sa atinga maretia unui eveniment demn de un concert intr-o sala legendara cum este Albert Hall. Pentru a realiza aceasta isprava grupul sau a fost format din 40 de muzicieni, incluzand aici intregul Heritage Orchestra format din 24 de muzicieni. Rezultatul este cu adevarat remarcabil . Sunetul este luxuriant, aventuros, emotionant, dinamic si complet texturat. Amestecul de solouri, pulsul ritmic al tobei, linia de bas vertical, voce, pian electric, chitara funky nervoasa si restul orchestrei creaza o atmosfera incredibila. Albumul este o demonstratie cu adevarat emotionanta a darurilor uimitoare ale acestui grup, de aceea va invit sa il ascultati. Album Dynamic Range – DR 11 Sting – Ten Summoner’s Tales Sting este unul din cei mai titrati muzicieni ai lumii. A fost principalul compozitor, cantaret si basist pentru trupa de new wave rock The Police din 1977 pana in 1984. Din 1985 a inceput o cariera solo plina de success. Stilul sau este un amestec de elemente rock, jazz, reggae, new-age si worldbeat. In calitate de muzician solo si membru The Police a castigat 17 premii Grammy, trei premii Brit, un Glob de Aur, un Emmy si are patru nominalizari la Oscar pentru o melodie originala. "Ten Summoner’s Tale" este de departe cel mai bun album solo al lui Sting. A fost lansat pe 9 martie 1993 sub egida A&M Records. Unele dintre cele mai bune piese ale lui Sting din toate timpurile (“If I Ever Lose My Faith of You”, “Shape Of My Heart” si “Seven Days”) se gasesc pe acest album. “Ten Summoner's Tales” nu m-a dezamagit nici macar o clipa cand l-am ascultat prima data in anii ’90. De atunci continui sa descopar nuante noi la fiecare auditie. Mixul muzical de R&B, ritmuri de jazz, funck-rock, chiar country, evidentiaza talentul extraordinar al artistului dar si chimia extraordinara dintre Sting si trupa de acompaniament. O inregistrare intrata in cultura pop care a ramas la fel de proaspata in ciuda celor 28 de ani trecuti de la lansare. Album Dynamic Range – DR 13 Dallas Winds - John Williams at the Movies Acest disc poate intra cu usurinta in categoria ‘muzica de testat sistemul audio stereo’. Albumul a fost lansat in Iulie 2018 de casa de discuri Reference Recordings. Performantele dinamice sunt extraordinare si au fost inregistrate cu scopul de a oferi un sunet audiofil spectaculos de catre echipa de ingineri premiata a Reference Recordings: Keith O. Johnson si Sean Royce Martin. Inginerii si albumul au primit nominalizari la premiile Grammy in 2018. “John Williams At The Movies” il are ca prim solist pe Christopher Martin, trompeta principala a Filarmonicii din New York. Inregistrarea a fost realizata in Dallas Texas, in Centrul Simfonic Morton H. Meyerson, una dintre cele mai mari sali de concert din lume. Album Dynamic Range – DR 15 Va astept cu comentarii si sugestii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    2 puncte
  7. Denafrips Terminator Plus este un DAC R-2R construit si dezvoltat in China pe baza modelului Terminator. Producatorul chinez Denafrips este unul din putinii fabricanti asiatici care au reusit in foarte scurt timp sa impresioneze universul audiofil al planetei. Succesul Denafrips este un mix intre calitatea sunetului, implementarea tehnologica si pret. Terminator Plus are urmatoarele imbunatatiri: oscilatoare de cristal cu temperatura controlata o sursa de alimentare de curent ecranata si incapsulata adaugarea unor rezistente film cu rata de toleranta de 0,005% memorie tampon RAM de mare viteza, care stocheaza datele digitale in memorie pentru un jitter teoretic neglijabil atunci cand sunt citite de ceasurile digitale toate intrarile S/PDIF folosesc FPGA pentru o cale de semnal mai scurta Exteriorul acestui DAC este impresionant datorita carcasei din aluminiu masiv bine slefuit. Partea frontala se prezinta sobru, cu un canal adancit pe mijloc si sapte butoane operationale. Nu exista un ecran pe care sa poti citi informatii despre muzica pe care o asculti. Marcajele care indica modul in care functioneaza DAC-ul (conectare, rata de esantionare, faza, mod opera NOS/ OS) sunt inscriptionate cu litere mici si sunt imposibil de citit de la o distant mai mare de 50 cm. Teoretic, aici ar trebui sa fim ajutati de micutele leduri cu lumina rosiatica. Nu este cazul. Vrei sa afli informatii despre rata de esantionare a fisierelor digitale, sau orice alte informatii legate de functionalitate, te ridici de pe canapea si iti aproprii privirea la 40-50 cm de panoul frontal. In spatele aparatului exista doua conexiuni analogice, normala si balansata, 3 intrari digitale coaxiale, o intrare optica, doua intrari AES, o intrare I2S-A, 2 intrari I2S-B / C, o intrare USB. Interiorul Denafrips Terminator Plus este cu totul alta poveste. Constructia lui intra in categoria ‘state of the art’. Sursa de alimentare este separata de restul componentelor fiind plasata sub placile pe care sunt montate componentele implicate in procesarea bitilor digitali audio in sunet analogic. Doua transformatoare realizate intern alimenteaza separat etajul digital si analogic. Primarul si secundarul transformatoarelor este ecranat cu cupru. De asemenea, 4 x 0,1F superconductori pentru digital si 12 superconductori pentru partea analogica a circuitului furnizeaza curent continu filtrat si curatat. Etajul digital este izolat fizic de cel analogic. Cele doua sunt conectate la ceasurile OCXO (oscilatoare de cristal cu temperatura controlata) cu frecvente de functionare tactate la 45.1584 Mhz si 49.152 Mhz. Ceasurile sunt inchise intr-o carcasa metalica, sunt special concepute pentru aplicatii audio, au un zgomot de faza redus si sunt alimentate de un circuit proiectat special pentru Terminator Plus. Calcaiul lui Ahile in digital audio este jitter-ul. Problema este abordata intr-o maniera clasica numita Fifo Buffer Reclocking. Datele audio digitale sunt stocate intr-o memorie tampon, apoi sunt citite folosind cele doua ceasuri de referinta OCXO localizate in interiorul DAC-ului. La final bitii cu date sunt convertiti in semnal analogic de matricea R-2R real balansata. Liniaritatea conversiei este garantata de rezistentele film de inalta precizie, cu coeficient termal foarte scazut, 10/15ppm. Intrarea USB audio foloseste o abordare proprietara, dezvoltata de producator, bazata pe STM32F446 Advanced AMR based MCU. Denafrips Terminator Plus este compatibil prin intermediul intrarilor USB si I2S cu DSD1024 si PCM1536, DSD64-DOP si PCM pana la 24 biti @ 192 KHz prin toate intrarile. Teste Sistemul de test a fost format din transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker, Denafrips Terminato Plus DAC USB, amplificator stereo – Pass Labs Int 150, boxe audio – Marten Oscar Trio, cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio. Ray Brown Trio – The Real Blues Denafrips cu Martens Oscar Trio si Pass Labs Int 150 ofera un adevarat show live. Basul se simte profund, carnos, usor intunecat. Pianul este sprintar, radiaza bucurie si placere muzicala. Notele de pian se dezintegreaza intr-un sunet moale, catifelat. Identific usor calitatile timbrale ale sunetului pianului, simt prezenta unui instrument cu un corp masiv ce radiaza energie sonica. Contrabasul are o expunere corporala energica si o imagine reala in spatele boxelor. Forma lui este perfect delimitate. Cutia de rezonanta vibreaza, se misca, amplifica sunetul corzilor ciupite. Intreaga scena sonora este zugravita in tuse groase. Sunetul are greutate, se aseaza in spatiul camerei de auditie asemeni unei paturi moi si pufoase. Tranzientii au momente in care pierd din viteza, iar asta adauga o oarecare lentoare sunetului in ansamblu. De vina sunt pasajele cu note ce ating sub-basul. Frecventele joase se intind nepermis in timp si franeaza dezvoltarea urmatoarelor etape sonice. Charles Mingus – Minor Intrusion Scena sonora se desface in straturi ce pozitioneaza fiecare instrument in forma unui evantai de sunete si emotii. Instrumentele de alama se simt precis, corect timbrate sonic. Ascultatorul nu are dubii in privinta materialulul din care sunt construite aceste instrumente. Sunetul saxofonul este metalic. Ascult muzica izvorata din el si parca simt raceala metalului. Notele muzicale se transforma in sunete ragusite, sau taioase, dupa cum dicteaza partitura. Contrabasul pastreaza ritmul discret fara a se avanta peste instrumentele de suflat, iar pianul umple scena cu o energie realista. Daca cresti volumul incepi sa auzi zgomotul de banda magnetica. Imaginea proiectata de boxe devine autentica, te simti ca intr-o plimbare prin strazile New Orleans, unde zgomotul de banda magnetica tine locul murmurului strazii. Esti inconjurat de cluburi de jaz. Oamenii se plimba la pas. Dupa un colt de cladire din caramida rosie doi artisti fumeaza o tigara si discuta in pauza unei reprezentatii live. Denafrips Terminator Plus stie cum sa ofere atmosfera. Aici exceleaza, la partea emotionala. Te poate interesa: Queenrysche – Silent Lucidity Vocea lui Geoff Tate pare structurata din atomi de hidrogen care produc lumina si caldura. Radiaza viata, placere, lumina, culoare. Ascult fermecat si ma gandesc: este una din cele mai bune reprezentari vocale ale lui Tate furnizate de un DAC. Cadrul muzical este asemeni unui tablou pictat de Jackson Pollock. Scena sonora se umple cu un curcubeu de culoare. Notele curg in sunete, iar sunetele se imprastie intr-o infinitate de nuante muzicale colorate. Toba are kick, este rotunda, o simt plina, completa, coboara catre frecventele joase. Este asemeni greutatii uleioase a unei picaturi de vin rosu curgand pe paharul transparent. Chitara are o energie eterica, este pozitionata in mijlocul acestei compozitii superbe si actioneaza ca un liant intre voce, toba, si clapa. Ascult vrajit “Silent Lucidity” si imi amintesc emotiile starnite de concertul Queensryche. Concluzie Denafrips Terminator Plus exceleaza la partea emotionala a auditiei. Este un narator prin excelenta. Te aseaza pe scaun si te farmeca cu sunetele transformate in povesti muzicale fara de sfarsit. Pro: reproducere emotionala a muzicii capacitatea de a transforma o auditie muzicala intr-o poveste reala sunet de matase scena sonora spatioasa Contra: tendinta de a exagera notele aflate in zona spectrului audio inferior pretul (6200 euro) Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    2 puncte
  8. In primul rand trebuie sa mentionez ca analogul este pozitionat pe primul loc in ceeace priveste ordinea si gradul de utilizare in setup-ul meu. Ascult analog de cate ori am posibilitatea si nu ma plictisesc niciodata. De cativa ani realizez fara sa vreau, ca digitalul incepe sa-si gaseasca locul tot mai mult in domeniul audio. Nu este o sursa principala pentru auditii dar este un mijloc de inregistrare, arhivare si pastrarea benzilor analog. De cativa ani am inceput sa-mi arhivez benzile master in format DSD, bineinteles pe mai multe Harddisk-uri si trebuie sa recunosc ca nu observ nici o pierdere de calitate la auditie. Ce se pierde este nostalgia vederii cum se invart acele benzi mari si lumina galbena a VU-metrelor. Digitalizarea o fac cu un aparat Tascam DA-3000, un aparat exceptional, care mi-a starnit interesul si in directia altor aparate din familia Tascam. Am reusit sa-mi construiesc o linie Tascam numai cu aparate capete de serie. Pana la ora actuala nu am posedat un minidisc sau und recorder DAT. Poate ca trebuie sa recunosc, ca imi pare rau de timpul pierdut, dar cum se spune, mai bine mai tarziu decat niciodata. Tot mai des m-i se intampla ca sa ascult o banda digitalizata, decat sa pun o banda pe magnetofon, din doua motive si anume, odata ar fi timpul care este limitat, cateodata avand doar 10-20min timp sa ascult ceva, al doilea motiv este ca vreau sa-mi pastrez benzile master doar pentru auditii in tihna sau cand ma viziteaza cate un prieten la fel de inrait in domeniul analog ca si mine. Mai jos cateva poze cu linia mea digitala, compusa din(de sus in jos): - Neutrik NYS-SPP-L1 - Patchbay - Tascam DA-45HR - DAT 24Bit High Speed - Tascam MD-801RMKII - Minidisc - Tascam DV-RA1000 - DSD Recorder - Tascam CD-RW5000 - CD-RW Recorder - Tascam CD-01U Professional - CD Player - Tascam DA-3000 - HD Master Recorder - Tascam SD-20M - Wav & MP3 Master Recorder - Tascam BD-MP1 - BluRay Player - Tascam 133 - Deck Toate aparatele sunt interconectate printr-un Patchbay(modificat), in asa fel pot conecta rapid orice iesire cu orice intrare al oricarui aparat.
    2 puncte
  9. A-S1200 este un amplificator integrat stereo cu tehnologie mosfet construit de firma japoneza Yamaha. Interiorul acestui aparat este un exemplu de perfectiune japoneza. Tehnologie fara compromisuri, ar spune unul din amicii mei audiofili. Etajul de alimentare este compus dintr-un transformator toroidal masiv de 625 VA si 4 condensatori uriasi de 18 000 uF. Etajele de amplificare ale fiecarui canal sunt complet separate. Acestea sunt amplasate in interior pe cele doua laterale si sunt racite cu ajutorul unor radiatoare generoase. Partea superioara a amplificatorului este perforata si are aspectul unei grile de racire pe intreaga zona unde se afla radiatoarele. “Conceptul de masa mecanica”aplicat la fratele mai mare, AS3200, il gasim implementat si aici. Transformatorul de putere, condensatorii si radiatorul sunt insurubate direct pe sasiu, iar asta permite o reducere drastica a vibratiilor. De asemenea, pentru transmiterea semnalului, Yamaha A-S1200 foloseste cablu de cupru OFC de inalta puritate cu diametrul de 2 mm. In ultimii ani Yamaha a lansat o gama larga de solutii care combina valorile pe care le asteptati de la un produs HiFi de inalta calitate. Dintre acestea, mentionez seria de amplificatoare purtand acronimul AS si playerele SACD / DAC USB lansate sub acronimul CDS. Succesul relansarii Yamaha este un mix intre tehnologiile audio contemporane si traditia celor 50 ani de activitate in domeniul HiFi. Eu am descoperit aceasta serie extraordinara acum 4 ani cand am cumparat un CDS2100. La vremea aceea cautam un player universal care sa ofere suport CD / SACD dar sa poata fi folosit si ca DAC conectat la un PC folosind un cablu USB. Experienta pozitiva cu CDS2100 s-a transformat intr-un upgrade la superbul CDS3000 doi ani mai tarziu. A-S1200 este un amplificator cu un design exterior care aminteste de perioada de glorie a HiFi-ului, epoca vintage audio asa cum este cunoscuta de majoritatea pasionatilor. Carcasa este construita din aluminiu solid pentru a preveni vibratiile care ar putea deteriora sunetul. Partea frontala este acoperita cu vumetre si butoane ce amintesc de designul vintage. Partile laterale sunt finisate cu lemn lacuit negru. Conectorii cu surub dedicati boxelor sunt mari si sunt taiati din alama cu puritate ridicata. Yamaha A-S1200 are trei linii de intrare, un preamplificator phono compatibil cu doze MM si MC, o iesire pre si o iesire principala. Frontal, aplificatorul este dotat si cu o conexiune pentru casti. Va marturisesc sincer, A-S1200 arata exceptional indiferent de gusturile personale. Adaugati pretul rezonabil la care este listat, dotarile de exceptie (phono MM/MC, amplificator de casti) si o sa realizati ca avem in fata un adevarat ‘hidden gem’. Te poate interesa: Specificatii tehnice Putere: 90 W - 8 ohm, 150 W - 4 ohm Raport Semnal Zgomot: CD – 110 dB, Phono MC – 90 dB, Phono MM – 96 dB Factor amortizare: > 250 (1 kHz, 8 ohm) Raspuns in frecventa: +0, -3 dB (5 Hz-100 kHz) Abatere de egalizare RIAA: +/- 0,5 dB (MM/MC) Dimensiune (L x I x A): 435 x 157 x 463 mm Greutate: 22 kg Teste Am testat AS1200 in urmatorul sistem: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; DAC USB – CDS3000; boxe – Focal Electra 1038be; cabluri – Kimber Kable, Vicol Audio. Muzica de test: GoGo Penguin – Man Made Object; Carmen Gomes – Sings The Blues; Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra – Beethoven Piano Concerto no.5 GoGo Penguin Primul lucru care te loveste este viteza. Ciupiturile contrabasului se deplaseaza prin spatiu accelerat fara a se amesteca. Este o adevarata placere sa asculti un instrument atat de greoi prin acest amplificator. Sunetul are nerv, este electric, iar basul are un kick fantastic. Toba mare este reala, palpabila. Simti fiecare lovitura direct in plex. Zgomotul combinat dintre corpul tobei si vibratiile produse de pielea intinsa la maxim transcende realitatea unei simple auditii. Ma simt la unul din concertele de jazz organizate de mine pentru Copper’s Pub acum 2 ani. Sunetul pianului se desface in note lungi, vibratii sonice ce tranziteaza camera oferindu-mi senzatia unui spatiu lipsit de pereti. Ma simt ca intr-o catedrala inchinata jazz-ului. Impresia sonica de ansamblu este pozitiva cu o singura mentiune, instrumentele sunt usor amestecate. A-S1200 nu are precizia amplificatorului Pass Labs Int 150, nici nu are cum. A-S1200 este listat la aproximativ 2000 euro, Pass Labs a fost listat in Europa la peste 8000 euro. Carmen Gomes Inc Vocea familiara a cantaretei Carmen Gomes a sunat foarte clar si neprocesat. Sunetul a fost stralucitor, corect directionat catre microfoanele pozitionate sa surprinda imaginea de ansamblu a scenei. Sunetul s-a remarcat printr-un sentiment de delicatete frumos desenata, a fost corect articulat si m-a indemnat sa ascult cu atentie inregistrarea. Detaliile muzicale au fost prezentate cu sobrietate, fara inflorituri, iar transparenta si dinamica la un nivel scazut al auditiei s-a manifestat fara efort. Semnalul muzical, masterizat in DXD (352.8 kHz @ 24 biti) pe o consola Merging Technologies, a curs prin A-S1200 catre boxe aproape transparent. Hannes Minnaar, Jan Willem de Vriend, The Netherlands Symphony Orchestra A-S1200 impreuna cu boxele Focal au facut tot ce au putut sa imi prezinte aceasta inregistrare cat mai putin alterata. Prospetimea este cuvantul cheie. Minnaar se joaca cu pianul foarte abil si exista un sentiment real de muzica de camera. Pasajele linistite sunt intunecate pana la limita insuportabilului, nu exista zgomot de fond, doar tacerea perfecta a digitalului. Din acest punct de liniste absoluta se nasc impulsurile sonice ale orchestrei oferind o prezentare spatiala desavarsita. Sunetul pianului balanseaza intre momentele ce amintesc de gratia unui balerine si pasajele dinamice in care prezenta sa se simte cu incisivitate. Timpanele sunt convingatoare si se deschid in intregime in spatiul camerei. Sunetul lor se intinde pe deasupra orchestrei mascand partial spectrul sonor acoperit de instrumentele cu coarde si de suflat. Viorile, violoncelele, impresioneaza cu a lor atingere delicata. Un flaut si un oboi isi fac simtita prezenta in randurile din spate ale orchestrei. Notele lor sunt pastelate, fine, asemeni atingerii matasii. Ma simt de parca as fi muscat dintr-o piersica si intregul alai de arome imi inunda papilele gustative. Intreaga orchestra este asemeni unui stup de albine ce rezoneaza intr-un tot unitar la comanda dirijorului. Totul pare gandit sa ma tintuiasca lipit de scaun si sa imi ofere o farama nirvanica de placere muzicala pura. Senzatia unei oarecare lipse de precizie s-a pastrat si pe aceasta inregistrare. Nimic cu adevarat suparator. Am convingerea ca pentru majoritatea ascultatorilor acest amanunt va fi invizibil. Concluzie A-S1200 este o supriza entuziasmanta. Pastrand proportiile si raportand acest aparat la pretul de lista, A-S1200 este unul din cele mai bune amplificatoare stereo integrate ascultate de mine in ultimii ani. Este construit impecabil. Componentele din interior sunt de calitate. Zvonurile citite pe diferite forumuri soptesc ca totul este manufacturat in Japonia si apoi asamblat in Malaesia. Designul exterior are tot ce este mai bun din epoca audio vintage. Sunetul este solid, fluid, energic, organic, neutru cu o usoara tendinta calda. La pretul de 2000 euro este greu de gasit ceva similar. Daca gasiti un asemenea amplificator, va rog sa ma anuntati. Voi face tot ce este posibil sa scriu in HiFi Tech despre descoperirea voastra. Pro: Pret Design exterior Constructie interioara, calitatea componentelor folosite Sunet mare / audiofil / holografic Capacitatea de a conduce boxe destul de dificile Dinamica buna Phono MM/MC incorporat Contra: Lipsa preciziei pe anumite inregistrari Sunt sanse sa nu se descurce cu boxe care coboara sub 4 ohm. (de obicei acestea sunt boxe foarte scumpe, mult peste gama unui amplificator de 2000 euro) Va astept cu intrebari, opinii, in sectiunea dedicata comentariilor aflata sub articol sau pe Facebook. PS: In urmatoarea perioada nu voi publica articole despre aparatura HiFi. Camera de auditii va trece printr-un proces de ajustare a dimensiunilor. Tinta propusa este atingerea unor dimensiuni apropiate de ceea ce acusticienii numesc 'golden ratio'. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
    2 puncte
  10. Amplificatorul stereo Musical Fidelity M6si primit pentru articol a avut culoarea argintie. Daca sunteti fan al culorilor inchise, nu trebuie sa va panicati, M6si este disponibil si in varianta de culoare neagra. Din pacate pentru mine aparatul a fost nou, iar acest fapt mi-a pus rabdarea la incercare, pentru ca a trebuit sa il las cateva ore la rodat. Situatia urma sa devina chiar mai complicate. La doua zile dupa ce M6si a sosit, am primit un telefon de la dealer. Acesta m-a anuntat sec ca, amplificatorul s-a vandut, si il pot pastra inca 3 zile. Vestea sosita pe calea undelor a grabit intregul proces de evaluare. Am renuntat la cele 30-40 ore de rodaj si am inceput sa ascult amplificatorul cu atentie. Doream sa ma obisnuiesc cu sunetul lui, sa inteleg ce a dorit producatorul sa obtina cu acest proiect. Nu am sa ma grabesc in a va impartasi caracteristicele M6si inainte de a va face o scurta descriere a aparatului. Calitatea constructiei la acest amplificator este ridicata. Acest fapt se observa foarte usor chiar si in cazul aspectelor mai putin importante. Un exemplu in acest sens ar fi panoul superior si posterior care sunt construite dintr-un metal greu. Poate parea un lucru fara importanta, insa credeti-ma, nu este asa. Un amplificator bun are nevoie de o carcasa inerta, care sa absoarba microvibratiile. Partea frontala este construita in stilul clasic Musical Fidelity. In centrul sau este un buton circular mare pe care exista o mica crestatura necesara pentru a indica valoarea volumului. Sub acest buton se afla opt butoane mici argintii, patru pe fiecare parte. De la stanga la dreapta, acestea corespund urmatoarelor functii: alimentare, CD, USB, phono, tuner, aux 1, aux 2 si balanced. In stanga sus sunt inscriptionate numele modelului si sigla companiei. In lateral sunt montate radiatoarele, iar pe panoul superior sunt trei randuri de fante pentru ventilatie. Panoul din spate este negru. In partea superioara se afla conectorii boxelor, doi in stanga si doi in dreapta. In jumatatea de jos a panoului avem o intrare USB pentru convertorul digital-analog, iesirile balansate (XLR), o intrare fono comutabila ce permite selectarea tipului de doza (MM/ MC), patru perechi de intrari de linie ( RCA) si conexiunea de alimentare. Specificatii tehnice Putere: 220 W pe canal @ 8 Ohmi THD (+ zgomot): <0,007% tipic 20Hz - 20 kHz Raport semnal / zgomot: > 107dB „A” - ponderat Raspuns in frecventa: +0, –0.1dB, 10Hz la 20 kHz DAC integrat Intrari 4 x RCA 1 x XLR balansat 1 x USB de tip „B” - conexiune DAC asincron pana la 24 / 96kHz 1 x intrare phono comutabila Intrare Phono Sensibilitate: 3mV nominal (MM), 0,4mV nominal (MC) Raport semnal / zgomot:> 84dB ponderat „A” Impedanta de intrare: 47 k ohmi (MM și MC) Raspuns in frecventa: RIAA / IEC ± 0,5dB 20Hz-20kHz General Dimensiuni - WxHxD (mm): 440 x 125 x 400 Greutate (neambalat / ambalat): 16,6 kg / 21,3 kg Teste Sistemul a fost compus din urmatoarele componenete: sursa digitala - Yamaha CDS 3000 (SACD / DAC USB) amplificator stereo – Musical Fidelity M6si boxe – Audiovector SR1 Avantgarde (folosite ca boxe principale), Focal Electra 1038 Be (folosite pentru comparatie) cabluri – XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe). Pentru aceste teste am utilizat CD-uri. Am folosit urmatoarele inregistrari: Enja Records – Ballads In Blue, Cassandra Wilson & JackyTerrasson - Rendezvous, Metallica – Metallica (cunoscut sub titulatura The Black Album). “Ballads In Blue” este o compilatie cu inregistrari de jazz produsa de casa de discuri germana Enja Records. Am ales aceasta inregistrare pentru a imi usura munca. Folosind un singur CD puteam sa ascult interpretarile mai multor artisti. Am inceput cu melodia lui Dusko Goykovich - No Love Without Tears. Primul lucru remarcat a fost sunetul contemplativ, pozitionat undeva in spatele boxelor, specific britanicilor de la Musical Fidelity. Trompeta a fost neteda si a plutit cu delicatete peste restul instrumentelor. Pianul, celalalt instrument important, a fost un bun companion, ramanand discret si precis in exprimare. Instrumentele au fost bine separate lasandu-l pe solist sa isi cante partitura fara sa il copleseasca. Pe durata melodiei nu am simtit nicio clipa sunetul ca fiind strident. Dimpotriva, M6si a parut ca imbraca muzica intr-o catifea diafana. Am continuat cu o voce feminine, Jenny Evans – You go To My Head. Din nou sunetul a fost lipsit de stridente. Scena sonora a ramas pozitionata intre difuzoare. Auzeam instrumentele amplasate undeva la 2 metri in spatele boxelor. Vocea a fost asezata central inconjurata de instrumente. In stanga, putin in fata vocii, se aude trompeta. Pianul se afla in dreapta si pare lipit de cantareata, iar contrabasul este pozitionat in spatele pianului. Instrumentele au avut dimensiune si imagine buna. Nu am simtit ca ar exista o cortina intre mine si instrumentisti cum se intampla uneori cu alte aparate. Vocea a fost placuta, senzuala, lipsita de duritati. Mi-as fi dorit o voce putin mai prezenta si contrastanta fata de restul instrumentelor, dar asta este o preferinta subiectiva si asa trebuie tratata. Am continuat cu cantecul "Tennessee Waltz" de pe albumul “Rendezvous”. Vocea a fost frumos proiectata, iar pianul electric a completat imaginea echilibrat. Sunetul de studio s-a simtit imediat. Nu exista reverb pe instrumente. In ciuda acestui fapt sunetul este provocator, are greutate, este bogat in detalii. Cutia de rezonanta a contrabasului este prezenta cu toata gama de note si culori. Basul eliberat de corzile contrabasului loveste spatiul cu puterea unui ciocan fara a pierde din detalii. Exista multa energie in sunet, dar si o lipsa in zona frecventelor caracteristice basului profund. Probabil boxele Audiovector au atins o limita peste care nu mai pot trece. Pianul toarce ca o pisica, cu mici detalii electrice ce se simt ca o mangaiere racoritoare. Sunetul instrumentelor in ansamblu are o tenta intunecata. Am senzatia ca, inginerul de sunet a dorit sa pastreze atmosfera intima a unei camere de studio. Reverbul apare in unele moment pe voce sub forma unei silabe prelungite. Un efect ce ofera senzatia unui spatiu mare, de parca cantareata ar canta in alta camera. Sonic, se creeaza un contrast interesant intre sunetul micutei orchestre si vocea feminina. M6si a rezolvat cu brio toate aceste detalii fara sa renunte la sunetul de casa usor intunecat. Te poate interesa: Am incheiat auditia cu albumul Metallica – Metallica. Dupa atata jazz super aranjat in studio trecerea la rock a fost o adevarata placere. Sunetul a avut viata, energie si un echilibru surprinzator. M6si s-a descurcat onorabil. Basul profund a fost incantator si clar, sunetul heavy metal a fost salbatic si nu a fost limitat in niciun fel. Fiecare instrument a avut spatiul lui pe scena sonora. Am putut sa disting in termeni destul de clari chitara electrica, chitara bas si toba. Muzica a curs catre mine compacta, cu instrumentele conectate precis la prezenta artistilor. Un show rock de cea mai buna calitate. In combinatie cu boxele Focal Electra 1038 Be, modul in care se exprima M6si a suferit cateva schimbari. Senzatia unui sunet intunecat s-a atenuat. Basul a coborat dincolo de 50 hz. Dimensiunea scenei si dinamica sunetului au crescut calitativ. Comparativ cu Pass Labs Int 150 (pret 8000 euro), Musical Fidelity M6si (pret 2700 euro) pierde in zona de rafinament, dinamica si scena sonora. Concluzie Acesta este un amplificator pentru fanii sunetului britanic clasic. M6si nu te impresioneaza la prima intalnire. Are un sunet uniform, usor plat, ce poate fi considerat lipsit de stralucire. Ai nevoie de cateva ore de auditii pentru a intelege filosofia sunetului propus de Musical Fidelity. Mi-a placut sa ascult muzica folosind acest amplificator, deoarece sunetul sau nu este obositor. Experienta unei auditii de calitate de aici ar trebui sa porneasca. Pro: putere bruta aplomb sonic sunet curat, deloc obositor muzical pret Contra: frecvente inalte discrete o oarecare lipsa de rafinament Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
    2 puncte
  11. Acum cateva luni am scris un articol despre un sistem home cinema premium (GoldenEar Home Theater ). Atunci am folosit pentru teste materiale video furnizate de Netflix si HBO Go. Am ales filmele furnizate de cei doi operatori pentru ca sunt la indemana, calitatea imaginii si sunetului este foarte buna, iar in cazul Netflix primesti pe langa o imagine excelenta chiar si sunet Dolby Atmos. In ziua de astazi este suficient sa ai un televizor SMART cu o conexiune ARC sau eARC, capabil sa decodeze continut video HD sau 4K si sunet de inalta definitie (DTS:X, Dolby®True HD, Dolby Atmos, DTS-HD Master Audio, Dolby Digital, etc.), pentru a avea un mic cinema acasa. In timp ce testam acest sistem la mine in camera aveam un singur gand. Cum as putea avea sunet de cinema acasa fara sa umplu casa de boxe. Un sistem home cinema minimal inseamna 5 boxe audio separate, un subwoofer, un amplificator multicanal si o multime de cabluri. Din pacate un sistem 5+1 acopera formatele de sunet de inalta definitie mai vechi cum ar fi Dolby Digital, Dolby®True HD sau DTS-HD Master Audio. Insa ce fac daca imi doresc sunet Dolby Atmos sau DTS:X. Am nevoie de minim 7 boxe audio, un subwoofer si un amplificator multicanal. 7 boxe audio si un subwoofer nu sunt usor de integrat intr-o camera, iar daca te afli in situatia de a locui la bloc, atunci totul devine si mai complicat. Viata la bloc inseamna sa imparti cu o parte dintre vecini aceeasi pereti. Poate iti place sa urmaresti filmele favorite noaptea tarziu cu volumul ridicat si nu doresti sa deranjezi vecinii, sau esti unul din fanii filmelor de actiune si este nevoie ca volumul sa fie ridicat. Poti sa reduci sonorul filmului, dar asta schimba mult perceptia sunetului si este posibil sa intervina frustrarea. Ai cumparat un sistem home cinema bun, dar nu il poti folosi in parametrii doriti. Te-ar putea interesa: In perioada care a trecut de la scrierea articolului al carui link il gasiti in propozitia de inceput am cautat o varianta care sa inlature problemele amintite. Raspunsul gasit de mine este urmatorul, casti dedicate home cinema. O pereche de casti construite special pentru home cinema nu au cum sa produca un sunet la fel de intens ca un sistem home cinema compus din mai multe boxe, dar pot oferi o experienta suficient de imersiva incat sa stimuleze imaginatia in timp ce vizionezi un film. Daca pornesti pe drumul acesta ar trebui sa fii constient de urmatoarele informatii. Ce caut? Alegeti casti fara fir cu transmisie Bluetooth, WiFi. Acest tip de casti va ofera libertatea de miscare si va scapa de cabluri. Chiar daca aveti un televizor SMART cu Bluetooth, acesta este un tip de Bluetooth care este posibil sa provoace intarzieri de sincronizare intre sunetul pe care il aveti in casti si imaginile afisate de televizor. Solutia perfecta este folosirea unor casti Bluetooth, WiFi, cu un transmitator care este conectat la televizor. Ideal ar fi ca acestea sa fie compatibile aptX HD si aptX Low Latency. Va sfatuiesc sa fiti foarte atenti la achizitia unui asemenea produs. Alegeti un produs special creat in acest scop. Pentru a va usura alegerea, am sa las o scurta lista cu casti audio dedicate home cinema. Sony WH-L600 - 275 euro Aceste casti folosesc tehnologia brevetata de Sony, VPT (Virtual Phones Technology). Modul film este creat impreuna cu studiorile Sony Pictures. In cazul WH-L600 tehnologia VPT simuleaza un sunet pe 7.1 canale in modul cinema Dolby Audio. Castile se conecteaza la un procesor digital prin WiFi. Bateria castilor dureaza pana la 17 ore. Sony MDR-HW700DS – 450 euro Compatibile cu tehnologiile de sunet surround Dolby®True HD si DTS Neo:X, DTS-HD Master Audio, Dolby® Pro Logic® IIzA. Tehnologie de sunet surround brevetata de Sony, numita VPT (Virtual Phones Technology) . Cu aceasta tehnologie se poate simula un sunet pe 5.1 canale la care se adauga inca 2 canale fata si spate aflate deasupra ascultatorului. Castile se conecteaza la un processor digital folosind o conexiune WiFi. Procesorul digital are mai multe intrari HDMI si este compatbil ARC si CEC. Durata bateriilor este limitata pana la 12 ore de functionare. JVC XP-EXT 1 – 999 euro Sunt compatibile cu tehnologiile de sunet surround Dolby Atmos si DTS:X. Ar trebui sa inlocuiasca un sistem home cinema format din 7.1.4 canale. Secretul acestor casti se numeste Exofield. Este o tehnologie proprietara JVC. Acestea au creat un algoritm de procesare a campului sonor 3D dedicat acestor casti. De asemenea, JVC XP-EXT1 sunt capabile sa proceseze sunetul stereo in sunet 5.1 pentru a oferi imersivitatea specifica sunetului multicanal. Castile se conecteaza la un procesor digitala prin WiFi 5 GHz. Acesta, la randul lui, se conecteaza la televizor folosind o conexiune HDMI eARC. Durata bateriilor este limitata pana la 12 ore de functionare. In articol am prezentat cateva posibilitati. Va asigur ca in piata exista mai multe variante de casti dedicate home cinema. Folositi Google cu incredere si alegeti o varianta potrivita bugetului. Succes si vizionare placuta! Articol scris de Robert Flescan
    2 puncte
  12. “Tracy Chapman” este albumul de debut auto-intitulat al cantaretii Tracy Chapman. A fost lansat pe 5 aprilie 1988, de catre Elektra Records. Tracy Chapman se incadreaza ferm in traditia clasica a cantaretului / compositor. Sunetul propus ascultatorilor aminteste de perioada anilor ’70. Daca nu ai informatii despre anul aparitiei acestui album, poti sa il confunzi cu o inregistrare din acea perioada. Am ascultat albumul undeva la inceputul anilor ’90. Imi amintesc de o discutie purtata cu un amic meloman in care el afirma ca, Chapman a depasit-o pe Madona ca popularitate in USA. Discutia se petrecea la intrarea in holul blocului in care locuiam, nu intr-un club extravagant dedicat pasionatilor de muzica din orasul meu natal. Acestea erau vremurile. Asa a inceput generatia MTV sa descopere muzica. Stateam cu orele in fata televizorului si urmaream fascinati clipurile video difuzate de MTV. Seara ne intalneam in fata blocului si discutam despre muzica vazuta si ascultata la televizor. Te-ar putea interesa: Am inregistrat acest album pe o caseta, pentru sora mea mai mica. Eu fusesem inghitit de muzica rock si imi concentrasem atentia pe acest stil . Cu toate acestea, incercam sa am mintea deschisa si sa nu ratez alte oportunitati muzicale. Cand am auzit-o pe Tracy Chapman cantand pentru prima data, am fost cu totul captivant si, mai mult decat atat, in ziua aceea am renuntat la obisnuitele mele auditii de rock. Vocea ei usor androgina amintind de sunetul unui fagot, melanjul de ritmuri soul - blues - folk, simplitatea sunetului de chitara acustica, versurile adanc infipte in realitatea sociala, au fost o parte din motivele pasiunii mele pentru muzica ei. In ziua aceea tot ce imi doream era sa ascult Tracy Chapman fara oprire. Am schimbat caseta de pe o parte pe alta de cateva ori. Albumul nu poate fi catalogat ca inovator. Greu de crezut ca asta isi dorea Chapman. Discul este un exemplu stralucitor de muzica folk contemporana cu influente de muzica soul, country si R & B. Spiritul anilor ’70 se simte in fiecare nota muzicala pe acest album. Versurile sunt incarcate socio-politic si amintesc de perioada de glorie a unor legende venerate precum Bob Dylan și Joan Baez. Totusi, de unde succesul acestui album? Ce il face sa fie un album iconic? Chapman a mixat teme contemporane sfarsitului anilor ’80 cu o abordare a productiei muzicale in forma sa clasica si tocmai asta este exact ceea ce face albumul distinctiv - aducea traditiile in present, anul 1988. Discul continua sa fie proaspat si acum, pentru ca muzica este transmisa curajos, simplu, intim si direct, iar subiectele abordate au ramas actuale si in anul 2020. Un exemplu in acest sens este cantecul de deschidere al albumului, “Talkin' 'bout a Revolution”. Versurile traduse sunt urmatoarele: Nu stii, Ei vorbesc despre revolutie, Suna ca o soapta, Nu stii, Ei vorbesc despre revolutie. Ce poate fi mai actual decat aceste versuri. Ganditi-va la miscarea ‘Black Lives Matter’, la framantarile sociale cu care se confrunta Europa, la problemele miilor de refugiati din Orient obligati sa isi paraseasca casele din cauza razboiului. Pe disc se gasesc si cantece duioase, de dragoste, cum ar fi “Baby Can I Hold You”, “For My Lover”. Acestea completeaza fericit un album extraordinar, pe care il recomand din toata inima si care ar trebui ascultat cel putin odata in viata. Inchei recomandarea mea cu o scurta istorie Tracy Chapman. Artista este nascuta la 30 martie 1964, in Cleveland, Ohio. Este o cantareata si compozitoare americana. Cariera ei de muzician a inceput in anul 1988 cu albumul "Trancy Chapman". De atunci artista a lansat inca 7 albume. In cariera a castigat 4 premii Grammy si a fost nominalizata de 13 ori. Pe langa cariera muzicala, Chapman este cunoscuta si ca o activista puternic implicate in viata politica si sociala. Interesele ei in aceasta zona sunt canalizate catre drepturile omului. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    2 puncte
  13. O formație cu un final extrem de romantic. Știu că la ultimul album LAUGHING STOCK directorul de producție a plâns știind că înregistrarea nu va fi vandabilă deși concepția era excepțională și că va fi ultima creație a grupului. Era prea înaintea vremurilor. Hollis sătul de mainstream nu a acceptat să facă compromisuri la viziunea sa artistică și așa s-a încheiat povestea. Doar câțiva ani mai târziu o altă formație prelua ștafeta și o dezvolta intrând și ea în istoria muzicii. E vorba de RADIOHEAD.
    1 punct
  14. Si as adauga (pe langa celelalte albume TT) si ultimul album scris de Mark Hollis (intitulat chiar "Mark Hollis"), care duce si mai departe experimentul Talk Talk. Hollis a fost un geniu al muzicii
    1 punct
  15. A inceput weekend-ul. Caldura ne toropeste cu insistenta si ne impinge catre refugiul oferit de camera de auditie. Aici, la adapostul racoros al aparatului de aer conditionat, ne lasam imbratisati de muzica. Oare ce ar fi potrivit de ascultat in acest weekend? Va propun o lista scurta cu unele dintre cele mai frumoase si populare balade de jazz. Sunt constient ca exista sute de balade grozave de jazz, dar in acest articol, imi doresc sa evidentiez unele dintre cele mai iubite balade ale jazz-ului clasic. Nu va opriti la cantecele propuse de mine. Toate sunt parte componenta a unei inregistrari complete. Incercati sa ascultati intregul album. Ar putea sa va placa. Te poate interesa: Body and Soul (Coleman Hawkins - Body and Soul) Este o compozitie Johnny Green din anul 1930. Melodia este o poveste despre suferinta, dor si devotement. Este considerata de catre majoritatea muzicienilor de jazz un standard esential si este un cantec preferat atat de cantareti, cat si de instrumentiști. Una dintre cele mai celebre interpretari ale acestei melodii apartine saxofonistului Coleman Hawkins. Aceasta este una dintre cele mai inregistrate melodii din toate timpurile si a fost abordata de multi dintre marii artisti de jazz, dar si de cantareti orientati catre muzica pop. Blue In Green (Miles Davis – Kind of Blue) Compozitia “Blue in Green” este atribuita lui Miles Davis. Exista speculatii care spun o cu totul alta poveste. Balada de jazz a fost compusa de fapt de Bill Evans. Chiar pianistul a povestit cum i-a cerut lui Miles o parte din redevente, acesta din urma i-a scris un cec pentru 25 USD! Probabil unul din cele mai frumoase inceputuri ale unei melodii de jazz din toate timpurile se gaseste pe celebrul album al lui Miles Davis – Kind of Blue si este introducerea de la Blue in Green. Melodia incepe cu sunetul tandru al pianului si se incheie in aceleasi acorduri de pian apartinand lui Bill Evans. Trompeta lui Miles intervine cateva secunde mai tarziu armonizand si completand perfect ritmul pianului. O compozitie si o interpreatare de exceptie ce cu siguranta merita o auditie. Embraceable You (Billie Holiday – Body and Soul) O compozitie George Gershwin care a scris zeci de piese interpretate de muzicieni de jazz. Acesta a scris in mare parte cantece dedicate teatrului muzical si genului clasic. “Embraceable You” a fost compusa initial pentru “East Is West” , o opereta din 1928. Compozitia a fost publicata doi ani mai tarziu si a fost inclusa in spectacolul de pe Broadway - Girl Crazy. Inregistrarea lui Billie Holiday din 1944 este considerate o referinta, motiv pentru care a fost introdusa in Grammy Hall of Fame. My Funny Valentine (Chet Baker - My Funny Valentine) Melodia este compusa de Rodgers si Hart. “My Funny Valentine ” a aparut pentru prima data în muzicalul din 1937 “Babes In Arms”. Cantecul acesta este asociat cu trompetistul si vocalistul Chet Baker. El este unul dintre cei care au popularizat acest cantec in concertele sale prin lume. Round Midnight (Thelonius Monk - Round Midnight: The Complete Blue Note Singles 1947-1952) O compozitie a pianistului Thelonious Monk, a fost inregistrata pentru prima data in anul 1944 de Cootie Williams, care primeste uneori credit de co-scriitor. Este una din cele mai frumoase compozitii autentice de jazz din istorie. O gasiti interpretata de o multime de nume mari ale jazz-ului, de la Thelonius Monk la Miles Davis si John Coltrane. Auditii placute! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  16. Am uitat sa mai fac o precizare importanta: - data fiind vechimea mare a magnetofoanelor (35-40 de ani), orice ati lua, se cam impune o revizie generala. O astfel de revizie facuta CA LA CARTE, de un electronist serios si priceput, nu este deloc ieftina - in general depaseste costul de cumparare al magnetofonului !! Sa nu va luati dupa reclama pe care si-o fac de obicei vanzatorii, ca magnetofonul lor este servisat, recapat, reglat, capete schimbate, etc.... Sunt 1.000% ABURELI !!! Exista pe piata magnetofoane perfect servisate /reconditionate de profesionisti recunoscuti international, dar pretul lor incepe de pe la 3000-3500 de euro bc. La acelea este precizat si atelierul /firma unde a fost facuta operatia si se prezinta factura sau [lunga] lista de operatiuni executate.
    1 punct
  17. Te gandesti sa cumperi primul sistem audio. Deschizi calculatorul si incepi sa cautati informatii folosind Google. Cu aceasta ocazie afli ca pentru muzica cea mai buna varianta este un sistem stereo compus din sursa de muzica, amplificator, boxe; sau chiar un ‘all in one’, un sistem care sa cuprinda sursa de muzica si amplificatorul intr-o singura cutie la care sa adaugi boxele. Ai cumparat sistemul, ai legat sursa de muzica la amplificator, pe acesta din urma la boxe, incepi sa ascultati muzica. Daca ai ascultat sistemul intr-un showroom audio dedicat, sunt sanse destul de mari ca sunetul sa fie diferit. Te gandesti, este ceva in neregula cu sistemul. Incepi sa verifici legaturile dintre componente, poate ai gresit undeva o conexiune si de aici diferenta de sunet. Sunt sanse destul de mari sa fie ceva in neregula si cu conexiunile sistemului, insa cea mai mare problema o reprezinta acustica camerei. Intr-un showroom audio specializat, cu oamenii bine pregatiti, vei primi cel mai bun sunet posibil. Diferenta de sunet dintre camera ta si incaperea de auditii a showroom-ului o face acustica spatiului. Intr-o asemenea incapere sunetul este directionat catre ureche. Sunetul este asemeni unui fascicul de lumina provenit dintr-o sursa fixa. In cazul nostru boxa este sursa. Sunetul iese din boxa, se imprastie in toata casa si interactioneaza cu toate obstacolele intalnite in cale. Practic avem o unda sonora ce loveste pereti, geamuri, mobilier, bibelouri, ghivece cu flori. Ca sa intelegem cum influenteaza mediul ambiental sunetul, ne intoarcem la exemplul cu fasciculul de lumina. Obiectele vor arata diferit in functie de cum sunt atinse de lumina. In camera vor exista zone iluminate perfect, zone de umbra si zone intunecate. La fel se va intampla si cu sunetul boxelor. Adaugati fenomenul de reflexie: asta inseamna ca o parte din sunet se va intoarce in camera dupa ce a lovit obiectele intalnite in cale. Sunetul pe care il auzim acasa este compus din toate aceste component. Dincolo de opiniile noastre aceasta este fizica, sau mai precis o ramura a acesteia ce poarta numele de acustica. Pentru mine un sunet bun, apropiat de ce ofera sistemul audio, se obtine prin aplicarea unor reguli elementare de acustica. Nu vorbim de fizica atomic sau de matematica avansata, ci de cateva mici interventii in spatiul acustica al camerei. Toate acestea pot fi realizate de oricine, fara sa aiba cunostinte avansate de acustica. Eu unul nu am asemenea cunostinte. Am citit literatura de specialitate, am lucrat 3 ani intr-un showroom si am experimentat acasa, insa toate acestea nu imi ofera o diploma de acustician. Calatoria noastra in cautarea sunetului de calitate incepe cu cateva sfaturi usor de aplicat. Am sa numesc aceste sfaturi ‘pasi de furnica’, pentru ca sunt chestii minore ce pot imbunatati experienta muzicala. Primul pas de furnica Boxele nu trebuie sa fie lipite de pereti, de un corp de mobilier, sau amplasate in coltul camerei (exista boxe la care producatorul recomanda pozitionare in colturi, dar aceste sunt un caz particular). Asigurata-te ca distanta dintre boxe este de 2 metri pentru un efect stereo complet. Pozitia ideala pentru asezarea boxei este la o oarecare distanta de perete, mobila, etc. Cu cat distanta este mai mare, cu atat cresc sansele ca sunetul sa fie mai bun. Acesta este modul cel mai simplu de a evita interactiunea undei sonore pornite din boxe cu obiectele aflate in imediata apropiere . In cazul in care boxele sunt de raft, cel mai bine este ca acestea sa fie amplasate pe un suport dedicat acestui scop. Daca nu avem acest suport, asezam boxele pe ceva construit din lemn solid. Un asemenea obiect de mobilier nu va adauga vibratii sumplimentare si nu va modifica sunetul. Pasul doi de furnica Dupa ce ati gasit o pozitie care sa respecte cerintele, cautati cea mai buna amplasare a boxelor in camera testand diferite pozitii. Incercati sa pozitionati boxa rotind-o pe axa verticala pornind de la un unghi focalizat spre urechile ascultatorului si continuand catre o pozitie paralela cu urechea. Pozitia difuzorului de medii este de preferat sa fie la aceeasi inaltime cu urechea. Incercati ca locul de unde ascultati sa fie varful unui triunghi isoscel cu baza formata de cele doua boxe. Incercati sa gasiti o pozitia de ascultare nu foarte aproape de perete, pentru ca unda sonora reflectata de peretele aflat in imediata apropiere a urechii influenteaza negativ sunetul. Pasul trei de furnica (acesta este de fapt un pas intermediar, nici nu ar trebui sa primeasca un numar) Asezati in fata boxelor un covor gros. Incercati sa acoperiti ferestrele in momentul auditiei cu draperii groase. Daca dupa toate cele mentionate in pasajele anterioare sunetul continuie sa nu ofere satisfactie, atunci este timpul pentru urmatoarea etapa. Pornim de la premiza ca am aplicat toate trucurile acustice din prima parte a articolului. Asta inseamna ca boxele sunt asezate la distanta de perete, pe jos avem intins un covor gros, la geam avem draperii groase, pozitia de ascultare se afla in varful unui triunghi isoscel, etc. In ciuda acestor aranjamente sunetul continua sa ne deranjeze urechea. Pot aparea trei situatii: 1. sunetul este sticlos, aspru, obositor; 2. Sunetul este acoperit de bas, tot ce auzim se reduce la bas, vocile par ascunse, frecventele inalte se pierd in spatiul camerei de parca nu ar exista; 3. Sunetul este o combinatie intre punctul 1 si 2. 1. Amenajare camera folosind situatia de la punctul 1. Acest tip de sunet este rezultatul amplificarii de catre camera a frecventelor inalte. In acelasi timp este posibil ca frecvente din zona mediilor sa fie atenuate. Pentru a rezolva aceasta situatie avem doua lucruri de facut. Prima data ne asiguram ca spatiul vitrat (ferestre, obiecte de mobilier cu zone acoperite cu geam) este acoperit, sau suficient de bine fixat incat sa nu produca vibratii nedorite. Pasul urmator este aplicarea unor difuzere in zonele de reflexii primare. Acestea sunt materiale cu proprietati acustice ce atenueaza zona de frecvente medii si inalte. Calcularea zonelor de reflexii primare se face foarte simplu. Avem nevoie de o oglinda mobila de dimensiuni medii si de un ajutor. Te asezi pe canapea in pozitia de ascultare, apoi persoana care ajuta plimba oglinda lipita de peretele lateral, intr-o pozitie paralela cu acesta, pornind din zona in care este pozitionata boxa catre dumneavoastra. Oglinda trebuie miscata ca si cum ar fi lipita pe perete, fara ca unghiul sa fie modificat. Din pozitia de ascultare privim catre oglinda. Cand zarim prima bucatica din boxa reflectata in oglinda, il rugam pe cel care misca oglinda sa bifeze cu un creion acel punct. Continuam sa miscam oglinda pana cand imaginea boxei reflectata va disparea aproape complet. In acel moment, cand o mica parte din boxa se mai zareste, bifam din nou cu creionul acea noua pozitie. Aceasta este zona de reflexie primara de pe primul perete. Repetati aceasta actiune pe peretele celalalt si chiar pe tavan. Dupa ce locurile de reflexie primara au fost insemnate, peste aceste zone se aplica materiale de difuzie. Acesta trebuie sa acopere o suprafata avand latimea masurata de dumneavoastra si o inaltime ce trebuie sa acopere zona tweeterului si difuzorului de medii. Daca pozitia dumneavoastra de ascultare este apropiata de perete (canapea asezata langa perete), ideal ar fi ca in zona urechilor sa plasati materiale de difuzie. 2. Amenajare camera folosind situatia de la punctul 2. Acest tip de sunet este rezultatul amplificarii de catre camera a frecventelor aflate in zona inferioara a spectrului audio. Frecventele din aceasta zona au cea mai mare energie. Din acest motiv sunt cel mai greu de stapanit. Pentru stapanirea basului trebuie sa cautam solutii prin care sa absorbim energia acestuia. Solutia cea mai simpla si economica este sa umplem camera de auditie cu materiale absorbante. (Ex: canapele / fotolii masive, covor gros pe jos, tot felul de decoratiuni interioare manufacturate din materiale absorbante.) Daca aplicarea elementele de decor nu este suficienta, pozitionam la colturile camerei bass trap-uri. Acestea sunt construite din materiale fonoabsorbante si au rolul de a optimiza problemele din zona frecventelor joase. Se monteaza in colturi si trebuie sa acopere intregul colt pe vertical. 3. Amenajare camera folosind situatia de la punctul 3. In acest caz avem o combinatie de probleme acustice. Logic, rezolvarea este o combinatie intre punctele 1 si 2. Intr-o asemenea camera vom folosi atat elemente de difuzie cat si elemente de absorbtie Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Dupa cum ati putut citi in acest articol amenajarea acustica a unei camere poate fi realizata destul de simplu. Cu un efort minim putem transforma sunetul de acasa intr-o experienta memorabilia. Succes!
    1 punct
  18. Felicitari pt articol Robert. Subliniez si eu trei puncte drept concluzie: neutralitate, muzicalitate si...evidentiaza problemele sistemului audio. Incurajez pe oricine are ocazia sa le asculte.
    1 punct
  19. Cambridge Audio Azur 851N este un streamer audio / DAC USB / preamplificator care face parte din seria de top a productorului britanic. Cu acest aparat puteti asculta muzica folosind unul din serviciile de streaming de muzica, din reteaua interna, de pe un hard disk conectat la una din intrarile USB, sau de pe PC-ul vostru. Pentru cei pretentiosi exista o sectiune de preamplificare implementata sub forma unui atenuator de volum digital, ce permite conectarea Azur 851N la un amplificator stereo de putere. La exterior modelului Azur 851N arata ca un produs premium. Are o carcasa eleganta si solida din metal complet cu finisajul lustruit argintiu, gri inchis sau negru. In partea frontala exista un ecran mare color, de 11 cm, pe care se pot vizualiza imagini cu albumul de muzica ascultat sau informatii despre muzica, cum ar fi rata de esantionare. In partea dreapta avem un buton circular mare cu care puteti schimba volumul, sau derulati manual prin biblioteca cu muzica. Langa el se afla alte patru mici butoane tactile pe care le puteti folosi cand ascultati muzica daca ati ramas fara telecomanda. In partea stanga a panoului frontal gasim un alt grup de mici butoane tactile: On/Off, Home, Filter Phase. Azur 851N poate fi conectat la retea folosind o conexiune WiFi sau prin cablu Ethernet. Puteti asculta muzica folosindu-l ca streamer de retea sau ca DAC (si preamplificator) legat prin conexiunea USB la un PC. Va marturisesc sincer, dotarile si compatibilitatile Azur 851N, plus pretul, fac din acest streamer / DAC un produs extraordinar. Puteti asculta muzica de pe Tidal, Qobuz, Spotify Connect, Apple AirPlay. Este compatibil cu majoritatea formatelor digitale WAV, FLAC, ALAC, WMA, DSD 64. Poate face upsampling intern pana la 24 biti/384 kHz si ofera posibilitate de a folosi trei tipuri de filtre (Linear Phase, Minimum Phase, Steep Modes) printr-o simpla apasare de buton. Conectivitate Azur 851N este la fel de cuprinzatoare. In spatele aparatului avem iesiri analogice in varianta RCA si XLR, iesire digitala optica si coaxiala, mai multe tipuri de intrari digitale (USB 2.0 audio, AES/EBU, SPDIF), alte porturi USB la care puteti conecta un hard disk extern si conexiunea de Ethernet. Te poate interesa: Daca va intrebati de ce ati avea nevoie de atatea variante de conexiune, am sa raspund scurt. Puteti sa conectati televizorul, un bluray player, media player, PC-ul de acasa, etc, si sa folositi DAC-ul intern pentru o procesare superioara a sunetului. Cu Azur851N puteti imbunatati experienta sonica (in varianta stereo) a unui film urmarit pe Netflix, HBO GO, sau din reteaua interna. Melomanii comozi, cei care folosesc aplicatia Spotify instalata pe televizor, vor beneficia la randul lor de imbunatatirile sonice aduse de procesarea interna. Conectati televizorul folosind iesirea digitala optica cu un cablu optic la Azur851N si primiti un sunet superior. Dupa cum ati putut citi acest aparat beneficiaza de o lista generoasa de facilitati. Este un campion intre campioni. Are un design atragator, un ecran mare color, o multime de conexiuni, un DAC intern configurat dual-mono (procesarea informatiei se face separat pentru fiecare canal de un DAC dedicat pentru o precizie mai mare), poate fi folosit ca streamer / preamplificator legat la un amplificator de putere stereo, etc. Urmeaza testele sonice pentru o imagine completa a potentialului acestui aparat. Teste Am testat Azur851N in urmatoare configuratie: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Cambridge Audio Azur 851N – streamer audio / DAC USB / preamplificator; amplificator stereo – Pass Labs Int 150; boxe audio – Audiovector R1 Signature, Focal Electra 1038 Be; cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio. Muzica de test: Roger Waters – Amused to Death, Livingstone Taylor - Isn’t She Lovely, Anne Sophie Mutter - Wolfgang Amadeus Mozart Violin Concerto No.2 Roger Waters Am inceput evaluarea aparatului cu una dintre cele mai bune inregistrari de muzica rock din istorie. Spatiul din imediata apropierea a fost ocupat de efectele sonore QSound. Sunetul greierilor a in ceput sa ma inconjoare, radioul pozitionat in stanga mea a inceput sa emita crampeie de dialoguri, un caine a latrat intr-o curte aflata la mare departare, iar peste toate astea sunetul de chitara electrica a inceput sa se insinueze ca un fulger luminos deasupra capului. Scena tridimensionala gandita cu atata maiestrie de inginerul de studio a coborat peste simturi si m-a introdus in aceasta inregistrare extraordinara. ‘What God Wants’ a lovit cu toata puterea camera. Sunetul a fost muscular, cu corp, plin de entuziasm. Toba se simte asemeni unui pumn osos care loveste carnea, peretii, canapeaua. O cantitate de energie masiva impinge spatiul creat de boxe catre mine. Sunetul are dinamica, chitara este aspra, vocea lui Waters pare sa fi declarat razboi lumii. Dincolo de aceasta energie debordanta incep sa simt si neajunsurile. Vocile de acompaniament ale fetelor par pierdute in zgomotul general, iar vocea lui Waters ar trebui sa coboare o octava mai jos. Ascult muzica si am senzatia ca undeva in zona frecventelor mid-bass sunetul nu are suficienta energie. Este un neajuns minor, inaudibil pentru cineva care nu cunoaste inregistrare foarte bine. Am continuat auditia cu ‘Perfect Sense’. Sunetul a ramas la fel de energic, cu o scena mare bogata in informatii senzoriale, dar si cu senzatia unor informatii oferite partial. Livingstone Taylor Exista un sentiment de izolare al vocii, de parca partea vocala a fost inregistrata in alta camera si apoi mixata cu restul instrumentelor. Instrumentele sunt bine definite in spatiul camerei si au abilitatea dinamica de a se simti reale si prezente. Scena sonora se deschide cu usurinta, exista aer intre instrumente, notele se imprastie prin camera intr-un flux continu. Ascult si ma bucur de muzica. Inaltele sunt usoare, delicate, fine ca bataia de aripi a unui colibri. Vocea masculina este placuta, suficient de convingatoare si naturala, cu o oarecare lipsa a articulatiei notelor de jos. Contrabasul are o profunzime moderata si ofera cadenta muzicala inregistrarii. Colaborarea dintre chitara, contrabas, voce si elementele de percutie ofera un ritm hipnotic auditiei, o combinatie fatala care te tine legat in scaun. Anne Sophie Mutter Concertul mozartian debuteaza in sunetul viorilor ce se deschid in cascada. Apoi violoncelele completeaza imaginea cu texturi calde in jurul soloului de vioara, iar instrumentele de alama se avanta liber prin mixul de instrumente cu coarda oferind echilibru si adancime scenei sonore. In scena intra oboiul, sunetul lui infloreste fara efort si nu trebuie sa lupte pentru atentie. Exista un echilibru muzical foarte bun intre dinamica orchestrei si vioara Annei Sophie Mutter. Azur 851N reuseste sa extraga detaliile fine ale notelor, si pe masura ce corzile instrumentelor vibreaza gratios sub atingerea arcusurilor manuite cu precizie, Cambridge-ul se apropie de culmile lor subtile si ofera placere si bucurie ascultatorului. Concluzie Cambridge Azur 851N se afla exact acolo unde a dorit producatorul sa il pozitioneze. Pretul de lista situat undeva in zona de 1500 euro nu lasa loc de interpretari. La banii acestea primesti un aparat cu un design frumos, construit bine, cu o multime de dotari si conexiuni. Sonic nu pot sa reprosez nimic acestui aparat. Imaginea stereo este buna, inaltele desi usor evidentiate sunt placute, frecventele medii sunt suficient de neutre, iar basul are o energie buna si se dovedeste a avea o elasticitate neasteptata pentru un aparat atat de ieftin. Dincolo de teste si evaluari Azur 851N are un potential bun daca este imperecheat cu atentie intr-un sistem audio stereo, care sa-i potenteze calitatile si sa-i echilibreze nereusitele. In sistemul meu, in combinatie cu boxele Audiovector R1 Signature, sunetul a fost mult mai echilibrat comparativ cu acelasi sistem in care foloseam boxele Focal Electra 1038 Be. Pro: pretul streamer audio / DAC / preamplificator intr-o singura cutie design multitudinea de conexiuni sunet pe masura banilor platiti imagine stereo excelenta Contra: inaltele usor agresive mid-bass incomplet Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  20. Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL.1, este este unul dintre cele mai rare discuri de jazz japoneze din toate timpurile. Foarte putini fani ai genului au ascultat albumul sau au auzit de existenta lui. Pana in anul 2018, cand o piesa de album a aparut pe o compilatie BB-J-Jazz, informatii vagi au circulat timp de 40 ani sub forma unei legende soptite prin cafenelele de jazz japoneze. La 30 martie 1975, patru tineri studenti au fost adunati de bogatul om de afaceri, Ikujiroh Tachibana, in orasul Numata, la aproximativ 140 km de Tokyo. Cei patru muzicieni amatori se intalneau cu Tachibana pentru o inregistrare privata, ce avea sa fie folosita ca o carte de vizita de omul de afaceri. VOL.1 a fost primul și singurul lor album, un album care va ramane uitat in urmatorii patruzeci de ani. Dupa o existenta obscura intinsa pe o perioada foarte lunga, discul a devenit unul dintre cele mai venerate si cautate artefacte din lumea ezoterica a jazz-ului modern japonez. Cu totii am auzit de fanatismul japonez si de dorinta acestora de a atinge perfectiunea in orice domeniu. VOL.1 este unul din varfurile jazz-ului japonez in ciuda istoriei sale zbuciumate. Povestea inregistrarii incepe cu Tachibana, un cunoscut si respectat om de afaceri local, dar si un mare fan al jazz-ului. Frecventa cluburi si baruri de jazz locale si uneori calatorea in orase din apropiere, cum ar fi Maebashi si Isezaki, chiar Tokyo, pentru a asculta cantareti de jazz americani aflati in turneu in Japonia, alaturi de muzicieni talentati locali. O astfel de formatie a fost Tohru Aizawa Quartet, un grup fondat in 1969 de doi frati, Kyochiro si Tetsuya Morimura. Kychiro a fost un saxofonist si student la muzica devenit ulterior profesor, iar Tetsuya a fost baterist si student la drept. Dupa ce au asistat la un concert al pianistului Aizawa in cadrul unui festival de muzica al scolii de medicina din Maebashi, cei trei au decis sa infiinteze o trupa. Mai tarziu nucleul de baza a fost completat de basistul Konzoh Watanabe, un coleg la facultate de drept al lui Tetsuya Morimura. Te poate interesa: In formula de cvartet au inceput sa concerteze in cluburile locale de jazz, obtinand o rezidenta la Mokuba, un local de jazz din Maebashi, detinut de Kohichi Negishi. Aici grupul a obtinut un oarecare succes, in jurul lor strangandu-se un numar mic de fani loiali, printre care omul de afaceri local Ikujiroh Tachibana. El le-a sugerat sa inregistreze un disc finantat de el. Mai mult, el ar folosi LP-ul ca o carte de vizita pentru a se promova pe sine si formatia. Se pare ca ideea transformarii unui disc de vinil in carte de vizita nu a avut succesul scontat. Multe din cele aproximativ 200 de discuri presate sfarsind prin a fi aruncate. Daca va hotarati sa sapati in istoria HiFi-ului japonez, veti afla ca este un hobby fetisist. In fruntea acestei idolatrii pentru muzica si sunet se afla colectionarii de discuri de jazz japoneze. Universul acestor pasionati este impartit intre placerea auditiei si continua cautarea a celor mai apreciate si rare LP-uri. Daca un disc este considerat a avea o maiestrie inegalabila a interpretarii, sau se crede ca exista in cantitati extrem de limitate si are o istorie enigmatica, atunci puteti fi siguri ca acesta va deveni un obiect de cult foarte ravnit si se vor plati foarte multi bani pe el. Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1, este unul din totemurile jazz-ului japonez. Calitatea inregistrarii, energia redarii, dinamica muzicala ce permite ascultarea lui la volum maxim, pasajele dinamice si viteza tranzientilor, lipsa artificiilor aplicate in procesul masterizarii, octavele inferioare reproduse perfect, prezentarea curata a intregii texturi muzicale, sunt absolut impresionante si construiesc una din cele mai bune inregistrari de jazz din toate timpurile. Prima data cand am ascultat albumul am ramas fara cuvinte. Rareori am intalnit un sunet atat de natural, lipsit de trucuri psihoacustice si cu o energie atat de autentica. In ultimile luni am incercat sa caut un cuvant potrivit pentru a caracteriza acest album. Nu am reusit. Ziua in care scriu articolul ma gaseste la fel de neputincios. Imi este imposibil sa reduc acest fenomen muzical la un simbol cunoscut. Ar trebui sa inventez un cuvant / simbol care sa descrie ce am auzit. Va invit sa ascultati si cumparati in format digital albumul (cumpara - apasa daca doresti sa cumperi), Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1. Astept impresiile voastre pe pagina HiFi Tech in zona dedicata de la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook. Detalii inregistrare: Tachibana Tohru Aizawa Quartet – VOL. 1 (modal jazz, post-bop jazz) Tohru Aizawa - pian Kyoichiroh Morimura - tenor saxofon, sopran saxofon Kohzoh Watanabe - bas Tetsuya Morimura – tobe Inregistrat la Tachibana Sound Hall, Numata, Gunma, Japonia la 30 martie 1975. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  21. Un magnetofon profesional nu are nevoie de multe dotari, la fel si Telefunken M15A. Sunt aparate pur profesionale de studio, au doar butoanele comenzilor, la Studer A80/81 mari de tot, cam 4/4cm, la Telefunken M15 putin mai mici. As dori sa reamintesc ca doar Studer C37, A80/81 si A820(deasemenea seriile DASH sau cele pe 8/16/24 canale) au fost Master Recorder, celelalte aparate Studer A807,810, 812, 816, A67, B67... au fost "doar" aparate semiprofesionale. Sa nu uitam modelul Studer A62(1964) si B62 care a fost predecesorul lui Studer A80. Studer B62 a fost utilizat de John Lennon in studioul lui particular, la fel foarte utilizate si de BBC. Sunt mandrul a doua exemplare foarte rare de B62, unul model de studio BBC si unul foarte rar cu VU-metre. Am atasat cateva fotografii cu Studer B62 cele 2 modele, Telefunken M15A si Studer A80
    1 punct
  22. Felicitari, unul din magnetofoanele mele preferate, motiv pt care am 4 bucati, toate MKII dar numai unul cu VU si cu vitezele 19-38-76cm/s. Cele fara VU sunt 9-19-38cm/s si unul e 19-38-76cm/s. Regele ramane insa batranul Studer A80
    1 punct
  23. In acest articol incerc sa va impartasesc experienta mea legata de amenajarea unei camere de auditii folosind ca model raportul matematic cunoscut sub numele de golden ratio. Daca sunteti preocupati de modul in care sistemul vostru audio stereo / multicanal interactioneaza cu acustica camerei, sunt sanse mari sa fi intalnit termenul golden ratio. Acesta este folosit pentru a defini o proportie matematica, este cunoscut inca din antichitate si are valoarea de 1,61. Vechii matematicieni, cum ar fi Pitagora sau Euclid, au studiat proprietatile ‘golden ratio’ datorita aparitiei sale frecvente in geometrie. Euclid a studiat indeaproape acest raport oferind prima definitie. El a examinat acest raport in relatie cu un pentagon sau un dreptunghi, care poate fi taiat intr-un patrat si un dreptunghi mai mic cu acelasi raport de aspect. Golden ratio a fost folosit si pentru analiza proportiilor obiectelor naturale, precum si a sistemelor create de om si apare in unele modele din natura cum ar fi aranjamentul in spirala al frunzelor, cochilia melcului (boxele Nautilus Bowers & Wilkins sunt inspirate de acest raport), etc. In acustica termenul golden ratio defineste camera ideala de ascultare. In teorie aceasta camera actioneaza ca un ghid de unda si ofera ascultatorului un sunet in care rezonantele si reflexiile sonore nu domina distributia sunetului. Sunetul rezultat este natural, echilibrat, lipsit de interferente sonice. De ce avem nevoie o asemenea camera cand ascultam muzica? Raspunsul la aceasta intrebare depinde de asteptarile noastre legate de sunet. O camera a carei contributie in sunet este mare, va face ca fiecare inregistrare sa sune ca si cum ar fi spatiul camerei. Informatiile despre spatiul inregistrarii, modul in care a dorit inginerul de master sa prezinte instrumentele, timbrul diferitelor instrumente, al vocilor, vor suferi o alterare. O camera de tipul golden ratio isi va pune amprenta asupra sunetului intr-o masura mai mica, permitand ascultatorului sa perceapa informatia muzicala originala, fara sa modifice caracteristicile inregistrarii. Te poate interesa: Despre dimensiunea unei asemenea camera veti gasi o multime de informatii. Exista varianta greceasca, varianta folosita de inginerii de studio, varianta recomandata de diferitele site-uri ale unor firme de acustica. In ciuda multitudinii de versiuni exista o dimensiune a camerei de auditie recomandata de majoritatea celor implicati in industrie si anume: 3 metri inaltime, 4.87 metri latime, 7.92 metri lungime. O asemenea camera reduce la minimum problemele de presiune ale frecventelor joase si de asemenea reduce problemele legate de timpul de reverberatie. Este aceasta dimensiune corecta pentru toate situatiile? Nu. Ar fi o camera buna pentru un studio de inregistrari, dar nu ar fi o camera buna pentru un home theater, pentru ca intr-o asemenea camera sunt amplasate mai multe boxe a caror energie are nevoie de mai mult spatiu. Pornind de la aceasta premiza am hotarat sa transform vechea mea camera de auditie intr-un spatiu apropiat de cel recomandat de specialistii in acustica ca fiind ‘the golden room ratio’. Initial camera avea urmatoarele dimensiuni: inaltime – 2.65 metri, latime – 4.65 metri, lungime – 10 metri. Conform raportului golden ratio dimensiunea camerei ar trebui sa fie: 2.65 / 4.26 / 6.86. Din motive obiective inaltimea si latimea nu aveam cum sa le modific. Am scurtat lungimea camerei la 7 metri construind un zid din rigips cu grosime de 10 cm. In interiorul placilor de rigips am introdus vata bazaltica cu proprietati absorbante, cu o grosime de 10 cm. Spatiul ramas in spatele zidului a fost transformat intr-un micut dormitor si o baie. Noua camera de auditie are dimensiunile urmatoare: inaltime 2.65 m, latime 4.65 m, lungime 7 m. Inainte sa ma apuc de modificat dimensiunile camerei, am masurat raspunsul camerei. Din pacate am pierdut mare parte din masuratori. Au ramas doar cele referitoare la frecventele joase, pana in 200 hz. O comparatie directa, in care sa apara intreg spectrul de frecvente audibile, ar fi aratat fara echivoc diferentele sonice cuantificate prin masuratori. foto 1 – camera initiala foto 2 – camera dupa reamenajare In lipsa unei confruntari de date, am sa va impartasesc intr-o varianta condensata rezultatele acestui experiment din punct de vedere psihoacustic. 1. Schimbari substantiale in perceptia basului profund nu exista. Zona audibila este o idee mai asezata si curata, insa continua sa sufere in zona de energie si de perceptie temporala. Din acest motiv am aplicat un digital room correction. 2. Restul spectrului sonor s-a curatat de rezonante, iar curba de reverberare raportata la timp s-a imbunatatit substantial. Castigul psihoacustic rezultat este tradus de creier printr-o imagine stereo detaliata, precisa, o pozitionare spatiale 3D superioara si o mai buna separare a instrumentelor. Un aspect foarte important pentru mine este pastrarea caracteristicilor inregistrarii de catre sistem. Prin sistem inteleg combinatia camera, boxe, electronice. In noua camera diferentele de masterizare sunt foarte bine evidentiate si sunt sesizabile fara un efort constient. A meritat sa construiesc o camera de auditii inspirata de raportul golden ratio? Creierul sprijinit de ureche si masuratori raspunde afirmativ. Audiofilul din spatele tastelor este fericit si se gandeste la noi provocari. Daca doriti sa imi adresati intrebari puteti sa o faceti pe pagina HiFi Tech la sfarsitul articolului sau pe pagina de Facebook. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  24. Rotel Michi P5 este un preamplificator, phono MC/MM, amplificator de casti, DAC compatibil MQA & DSD 512, dezvoltat si construit de firma japoneza Rotel. Datorita colaborarii istorice cu britanicii de la Bowers & Wilkins multi pasionati isi inchipuie ca Rotel este o firma britanica. Nu este. In anii ‘70, Rotel a fost unul din cei mai importanti producatori de componente hi-fi din Japonia. La vremea aceea aveau o reputatie solida pentru ca ofereau electronice la o calitate superioara la preturi rezonabile. Cu toate acestea, pe masura ce tot mai multi producatori au intrat pe nisa audiofila, cota de piata a Rotel a scazut, astfel incat la inceputul anilor '90 compania a decis sa inceapa construirea de modele luxoase, pentru a concura impotriva unor firme precum Luxman si Accuphase pe piata interna si impotriva celor de la McIntosh si Audio Research pe scena mondiala. Pentru a reusi in aceasta piata extrem de competitiva Rotel au numit noile modele “Michi”. Nume ce poate fi tradus din japoneza in sensul de ‘calea cea dreapta’. Modelele construite sub numele Michi erau fabuloase si aratau complet diferit vizual fata de toate celelalte produse Rotel. Dupa o perioada stralucitoare in anii ’90 marca a intrat intr-un con de umbra. La inceputul anului 2020 marca Michi a fost reinviata. Noile modele arata complet diiferit fata de anii ’90. Daca la inceput finisajele acestora erau o combinatie de gri metalic cu panouri laterale din lemn rosu, acum sunt toate finisate in negru mat cu un panou frontal de sticla, un mic ecran de calitate pe care sunt afisate diferite informatii si o telecomanda superba in simplitatea ei. In prezent numele marcii Michi este complet separat de Rotel, marketingul este pentru Michi, iar pe panoul frontal este afisat un singur nume, Michi. Daca va uitati in spatele aparatelor, veti gasi inscriptionat cu litere mici „By Rotel”. Directorul general Peter Kao spune despre noile modele Michi. „Am folosit toti cei 55 de ani de experienta in proiectare si fabricatie pentru a crea cele mai bune produse ale noastre.” Michi P5 este un preamplificator complet. Include un DAC intern bazat pe cipuri AKM capabile sa decodeze 32 biti / 768 kHz cu suport MQA, DSD 512, fono de pickup MM / MC, Bluetooth cu suport aptX si AAC, amplificator de casti, intrari si iesiri balansate si nebalansate, plus un circuit complet balansat. La exterior designul P5 este minimalist: colturi usor curbate, carcasa eleganta din aluminiu anodizat, panou frontal din sticla, doua butoane simetrice de culoare gri si un ecran pozitionat central. Butoanele rotative stanga si dreapta sunt pentru selectarea intrarii si pentru alegerea volumului auditiei. Un mic buton incastrat de pornire / oprire se afla in centru, sub ecran. Toate functiile aparatului pot fi accesate folosind telecomanda. Carcasa P5 este construita din aluminiu anodizat cu o grosime de 4 mm. In fata aparatul este acoperit cu sticla securizata. Pe cele doua laterale sunt montate radiatoare. P5 se sprijina pe 4 picioare din aluminiu, proiectate la comanda, pentru a oferi un echilibru excelent intre rigiditate si maleabilitate. Dotarile lui P5 sunt maximizate. Exista un DAC incorporat, un preamplificator de pickup, un amplificator de casti . Exista chiar si comenzi pentru bas si inalte. Optiunile de conectare ale unei surse sunt complexe. Avem: CD, Phono, Tuner, Aux 1 și 2 și XLR 1 și 2. Partea de intrare digitala include S / PDIF in versiunile coaxiala (RCA) si optica (TosLink), precum și Ethernet, USB și Bluetooth. Aceste intrari sunt completate de o sursa de alimentare USB (pentru alimentarea unui streamer compact), o conexiune de 3,5 mm pentru un receptor la distanta IR standard din industrie, o antena Bluetooth, doua conexiuni de 12V. De asemenea, in spate sunt patru iesiri principale – cate doua iesiri nebalansate si doua balansate, o iesire mono subwoofer si o iesire RCA care ocoleste volumul P5. In interior P5 arata ca o adevarata uzina. Sursa de alimentare este construita solid si este formata din patru condensatori mari si doua transformatoare, cate unul pentru fiecare canal. Filtrarea se face cu condensatori audio de calitate ESR si atinge un total de 18 000 µF. Alimentarea etajului analogic este separata de alimentarea etajului digital. Amplificatorul pentru casti P5 utilizeaza o sursa de alimentare independenta pentru a asigura o gama dinamica larga si separarea circuitului de toate celelalte circuite analogice si digitale. Regulatoarele de tensiune dedicate alimenteaza doar amplificatorul pentru casti. Greutatea aparatului este de 22,9 kg. ETC. As putea continua cu insiruirea caracteristicilor tehnice inca cel putin o pagina intreaga. Ma opresc, pentru ca nu imi doresc sa va plictisesc. Gasiti toate informatiile pe site-ul oficial Michi. Produsele Michi sunt asamblate manual intr-o fabrica din Zuhai, China. Designul mecanic al P5 a fost externalizat catre o firma de design industrial din Marea Britanie, iar acordarea sonora a fost realizata de o echipa de inginerie si proiectare Rotel cu sprijinul Bowers & Wilkins in Marea Britanie. Teste Am testat P5 folosind DAC-ul intern si partea de preamplificare. P5 a fost conectat la integratul Pass Labs 150 folosit ca putere stereo. Fara sa instalez un driver in Windows 10, DAC-ul a acceptat fisiere audio esantionate la 24 biti / 768 kHz. SACD-urile in format ISO au fost decodate in PCM 24 biti / 352,8 kHz (via WASAPI). Fisiere de muzica MQA si DSD nu am putut asculta. Dupa ce am instalat driverul dedicat ASIO am reusit sa ascult fisiere MQA & DSD 512. Sistemul de test a fost compus din urmatoarele componente: transport digital – Audirvana & NUC PC & Intona USB reclocker; Michi P5 - DAC USB @ preamplificator; amplificator stereo folosit ca putere - Pass Labs Int 150; boxe audio – Focal Electra 1038 be; cabluri – interconect balansat DIY Neotech, boxe Vicol Audio. Muzica de test: Gazpacho – When Earth Lets Go (16/44.1), Arne Domnerus – Jazz at the Pawnshop (24/88.2), David Oistrakh – Beethoven Violin Concerto (FLAC – 24/96). Te poate interesa: Gazpacho P5 a redat inregistrarea cu o scena larga si suficient de cuprinzatoare. Definitia a fost precisa, toba a avut kick, chitara s-a simtit electrica, iar vocea a fost proiectata cu atentie in mijlocul scenei. Muzica rock a sunat ‘like a rock’, a avut energie si dinamica buna. Sunetele instrumentelor au fost clare, intime, cu un sunet visceral in momentele de crescendo. Fiecare lovitura in toba mare s-a izbit de timpane si mi-a strapuns camera cu note joase, palpitante. Timbrul vocii a fost usor diferit comparativ cu CDS3000. P5 ofera o voce neutra, superficial nazala, din care lipsesc o parte din detaliile ce creaza senzatia de caldura. Auditia albumul in ansamblu a fost savuroasa ca o prajitura cu crema de ciocolata. Arne Domnerus P5 a sunat foarte bine, oferind o bucatica de istorie muzicala inregistrata in zilele de 14-15 Decembrie,1976, pe doua maganetofoane Nagra. Mesajul alto saxofonului s-a simtit puternic, cu un ton bun si o dinamica rapida si realista. Redarea spatiala a sunetului a fost excelenta. Prin P5, fiecare instrument a fost descris ca o linie clara, distincta, usor uscata, cu tonalitati suficient de solide. Plasare instrumentelor a fost precisa si stabila. Imaginea tridimensionala a micutului bar in care a fost facuta inregistrare s-a simtit realist si convingator. La melodia “Take Five”, soloul de toba a fost uimitor. Notele de bas au avut energie si un atac uimitor. Decay-ul notelor a fost completat de armonici extinse, profunde si detaliate. Splendid! Din punct de vedere emotional muzica a avut o profunzime medie, dar a compensat prin impact si claritate. David Oistrakh O inregistrare de atmosfera. Banda de magnetofon de pe care a fost transferata informatia in format digital nu se afla in conditii optime, iar acest fapt isi pune amprenta asupra auditiei. Michi P5 reuseste sa recreeze atmosfera inregistrarii intr-un mod placut in ciuda neajunsurilor evidente ale transferului. Orchestra are amploare, este raspandita intr-o scena sonora mare, iar interpretarea la vioara a lui David Oistrakh este superba. Instrumentele orchestrei au fost corect plasate pe grupe, oferind o reproducere fidela a scenei sonore. In timp ce ascultam muzica, puteam identifica usor in spatiul din fata mea pozitia instrumentelor. Vioara a balansat tonal intre momentele delicate, cu tenta idilica, si pasajele acute, usor agressive. Pe ansamblu P5 a creat un scena sonora profunda cu calitati spatiale excelente, dar a ramas dator pe partea de muzicalitate. Concluzie Marca Michi se intoarce dupa o pauza lunga cu o serie de produse electronice proiectate la standarde ridicate. Dincolo de performantele excelente, calitatea solida a constructiei si estetica moderna, P5 este o adevarata bijuterie. Caracteristicile standard ale lui P5 sunt : preamplificator , DAC, amplificator pentru casti, preamplificator fono, conectivitate Bluetooth, etc. DAC-ul este compatibil cu absolute toate formatele digitale. Puteti sa ascultati muzica in format DXD, DSD 512, MQA. Puteti sa faceti upsampling folosind un soft extern la DSD 512. Puteti sa ascultati muzica la casti, pickup, folosind un streamer prin intrarea SPDIF sau un PC prin intrarea USB. Daca sunteti in cautarea unui preamplificator bun, potrivit cu gusturile voastre, la un pret decent, Michi P5 ar trebui sa fie pe lista scurta. Adaugati restul de caracteristici (DAC, phono, etc) si este posibil sa va aflati in apropierea unui castigator. Pro: - pret - caracteristici diverse (preamplificator, DAC, fono, amplificator de casti) - compatibilitate extinsa cu formatele digitale audio (DXD, DSD 512, MQA) - calitatea constructiei - scena sonora buna - nivelul detaliilor excelent (raportat la pret) Contra: - sunetul are o tenta uscata - o anumita lipsa de muzicalitate Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  25. “Violator” este cel de al saptelea album Depeche Mode si a fost lansat pe 19 martie 1990. A fost un succes rasunator si este considerat unul din albumele de muzica iconice ale anilor ’90. Amintirile mele legate de acest album sunt inca vii. In anul 1990 eram un adolescent indragostit de rock. Cumva, subtil, posibil sa fi fost de vina canalul de muzica MTV, Depeche Mode mi-au intrat pe sub piele. Au fost una din putinele trupe non-rock acceptate in gasca mea de rockeri. Muzica lor se auzea la majoritatea petrecerilor, schimbam opinii despre trupa, chiar aveam prieteni ‘depesari’ cu care ardeam gazul in serile tarzii din parcul orasului Bacau. “Violator” se anunta ca un fenomen muzical inca de la lansare. Albumul a reusit sa inspire adolescentii intr-o masura atat de mare incat a dat nastere unei intregi miscari. Generatia MTV s-a imbracat la fel ca membrii trupei, a cantat, dansat, sarutat, chiar s-a despartit pe muzica lor. Cantecele de pe acest album au facut parte dintre imnurile lansate de MTV. “Personal Jesus”, “Enjoy The Silence”, “World In My Eyes”, “Policy of Thruth” au depasit statutul de simple cantece ascultate la radio sau la petreceri. Au devenit un mod de viata, un mesaj cu care pustimea se identifica. Cum a ajuns acest album sa fie iubit de o diversitate atat de mare de fani? Cand “Violator” a fost lansat, o intalnire cu fanii la un magazin de discuri din Los Angeles unde organizatorii se asteptau sa fie cateva mii de fani, a ajuns sa atraga in jur de 17.000 de oameni. Trupa a fost fortata sa se retraga de la eveniment din motive de securitate, iar plecarea lor timpurie aproape a provocat o revolta. Depeche Mode erau pe val. Daca te plimbai pe strada era imposibil sa nu intalnesti grupuri mari de fani ai trupei pe care ii recunosteai usor dupa imbracamintea lor copiata de la membrii trupei. O radiografie muzicala a acestui album nu poate incepe fara compozitiile muzicale ale lui Martin Gore. Ritmul acestora curge fara efort creand o experienta sonica relaxata. Momentele cu un ritm linistit, profund, intunecat, sunt alternate cu pasaje in care ascultatorul simte nevoia sa danseze, sa isi miste intregul trup intr-un dans frenetic. Martin a oferit materialul brut, tempoul de baza, insa cel care infrumusetat ritmul primitiv cu aranjamente orchestrale desavarsite a fost Alan Wilder. Produsul final ofera ascultatorului un sunet aventuros, un mix intre sunetul synth-electro si indie rock, chiar grunge (asculta Personal Jesus). Tematica versurilor se afla in aceeasi zona a experimentului. Subiectele balanseaza intre religie, sex, perversitate si lirism emotional. Produsul livrat fanilor reuseste sa sune diferit, sa se rupa de traditia celorlalte albume, sa ofere o naratiune tonala complet noua. “Violator” este un material discografic extravagant de la un capat la celalalt. Primul single lansat a fost “Personal Jesus”. Cu Anton Corbijn in spatele camerei de filmat, Depeche Mode au starnit furtuna ce avea sa anunte albumul “Violator”. Cantecul are la baza un ritm rigid, cu acorduri de chitara de blues rock & grunge peste care se aude o toba sparta si vocea unduitoare a lui Dave Gaham. Versurile, simpliste la prima vedere, ascund de fapt un mesaj subtil-pervers ce aminteste de partea intunecata a sexualitatii umane. Urmatorul single a fost “Enjoy the Silence”. Un cantec in care dragostea este prezentata din ipostaza unei relatii linistite si echilibrate. Acele momente tandre in care tacerea creaza o legatura profunda intre cei doi parteneri si lumea inceteaza sa mai existe. Versurile melancolice in combinatie cu sunetele luxuriante ale sintetizatoarelor si vocea linistita a lui Dave, alaturi de imaginile lui Anton Corbijn, au transformat acest cantec in cel mai mare succes al trupei. Te poate interesa: Fiecare melodie din acest album cu 9 piese nu o sa va dezamageasca. Aranjamentele muzicale stimuleaza in aceeasi masura creierul si trupul, iar versurile te provoaca sa gandesti, sa cauti dincolo de aparentele uneori simpliste. In anul 2020, “Violator” a fost clasat pe locul 167 de revista Rolling Stone in lista cu cele mai bune 500 de albume din toate timpurile. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  26. ma bucur ca ai abordat acest subiect total neglijat in lumea audiofila , cu ani in urma tot pe un forum am facut urmatoarea observatie , "nu este nici o rusine sa apelam la corectoare de frecvente depinde doar cum le folosim". de cele mai multe ori camerele in care ascultam nu sunt construite initial pentru auditie zona de frecventa joasa este controlata de camera indiferent de difuzoarele folosite si cu greu o putem corecta cu materiale fonoabsorbante, iata un calculator interesant conceput pentru a evidentia "modul camerei" in functie de dimensiunile ei il gasiti aici https://amcoustics.com/tools/amroc?l=0&w=0&h=0&r60=0.6 P.S. eu in corectarea camerei am folosit multa vreme un dbx driverack pa2 , de ceva timp am trecut la dirac integrat pe un preamplificator NAD
    1 punct
  27. Aveti perfecta dreptate si va admir pt efortul deosebit pe care l-ati depus pt restaurarea acestui aparat minunat..Cat despre fiabilitate..as adauga daca imi permiteti, ca abuzul poate afecta componentele mecanice in primul rand, pt ca unele din cele electronice precum condensatorii electrolitici se uzeaza oricum cu trecerea timpului, daca nu chiar mai tare cand aparatul sta neutilizat..Cu stima.
    1 punct
  28. Foarte instructiv! offtopic; nu pot sa nu remarc mustatile stufoase ale suflatorului in sticla si frezele femeilor din acei ani. Si parca ceva imi aduce aminte de filmul "Modern times"al lui Chaplin.
    1 punct
  29. Spotify a anuntat astazi (22 Februarie) planurile de lansare a unui nou serviciu de abonament high-end, numit Spotify HiFi, impreuna cu alte noi functii, inclusiv oferte de continut noi si diferite functii destinate creatorilor de continut. Compania a declarat ca Spotify HiFi se va lansa la sfarsitul acestui an. Abonatii Spotify Premium de pe anumite piete vor putea sa asculte muzica in format audio fara pierderi, la calitate CD (16 bit @ 44,1 kHz), chiar de anul acesta. Stirea a fost anuntata pentru prima data la evenimentul online Spotify, „Stream On”. Spotify a declarat ca streamingul de muzica la calitate CD a fost solicitat in mod constant de catre utilizatori. Spotify a mai spus ca serviciul HiFi va functiona pe mai multe dispozitive, inclusiv pe boxele compatibile Spotify Connect. Pentru a face Spotify HiFi cat mai accesibil, purtatorul de cuvant a anuntat ca se lucreaza cu unii dintre cei mai mari producatori de boxe audio din lume. In acest moment nu sunt cunoscute preturile, data lansarii sau zonele unde acest tip de abonament va fi disponibil. Inteleg ca abonamentul va costa mai mult comparativ cu oferta Premium. Te poate interesa: De asemenea, compania a oferit astazi o actualizare a programelor sale artistice existente, mentionand ca a adaugat 76.000 de artisti noi si a subliniat deschiderea companiei pentru ajutorarea tinerilor artisti. In acest sens compania a creat instrumente noi cum ar fi Enhanced Albums, Stories & Clips. De asemenea, au amintit de Spotify Canvas, spunand ca elementele vizuale care insotesc o piesa, sunt acum disponibile pentru toti artistii Spotify. Spotify a anuntat planuri noi de expansiune, explicand ca in urmatoarele zile se va extinde pe noi piete. In urma expansiunii peste un miliard de oameni vor avea acces la serviciul de streaming.
    1 punct
  30. Revin, si revin sa va dau dreptate. Cat de bine si de adevarat ati constatat si spus. Intr-adevar, este o chestiune stranie pentru mine, joasele coboara pana la un anumit nivel destul de ok, la volum mai mic, dar daca incep sa ridic volumul progresiv, pur si simplu acele joase refuza sa mai creasca odata cu el, raman undeva tot mai in spate la acelasi nivel, creand un sentiment ciudat, asta in timp ce mediile si inaltele cresc direct proportional cu cresterea volumului, acoperindu-l efectiv cu intensitatea lor. Practic din trei linii de ton, ramai doar cu doua mai prezente, la volum mai mare De aceea am decis sa raman totusi pe Dali-urile Zensor 3, pe care le scosesem la vanzare dar bine ca nu am apucat sa le dau. Ele nu au problema asta, toate cele trei linii urca egal, fara oprire, odata cu cresterea volumului, fara a ramane vreuna in urma. Intre timp am schimbat si amplificatorul, am achizitionat un Hegel H80, (o bijuterie pur si simplu), si, impreuna cu Dali, s-a schimbat practic intreaga experienta avuta pana acum cu mai modestul Marantz, totul sunand atat de placut acum. Oricum, sunteti singurul din cate review-uri am citit la Borea BR03, care a observat si a si spus, asta cu limitarea si opritul coborarii la joase, fie au observat si alti review-ri, dar au preferat sa nu mentioneze, fie nu au observat.
    1 punct
  31. In primul articol am descris problemele acustice ale unei camere de auditii normale si cum le putem imbunatati folosind Digital Room Correction. In partea a doua am sa explic cum putem implementa DRC folosind un player audio bit perfect. Totul incepe cu masurarea raspunsului camerei de auditie folosind un soft dedicat (REW), un microfon si un laptop. Rezultatele se vor prezenta sub forma unor grafice detaliate (vezi primul articol). Urmeaza aplicarea corectiilor pentru liniarizarea raspunsului camerei. In articolul de astazi explic cum facem acest lucru folosind Audirvana @ TDR Nova GE sau Roon cu al sau DSP intern. Te poate interesa: Recapitulare Implementarea DRM aleasa de mine este inspirata de teoria celor de la Harman & Kardon. Propunerea lor are la baza un principiu simplu: ce conteaza cel mai mult pentru ureche. Pornind de la aceasta idee suntem atenti la urmatoarele aspecte: Sunetul direct din boxe Varfurile mari (rezonantele) trebuie egalizate Caderile mari ascutite, in forma de fierastrau, nu trebuie atinse Caderile largi pot fi egalizate pentru o zona de ascultare mai larga Aplicare practica In practica actiunile noastre vor fi urmatoarele. La frecvente joase, ajustati raspunsul general al camerei, nu detaliile (folosim DRM). La frecvențe inalte, suntem atenti doar la semnalul direct si la reflectiile timpurii (folosim difuzie tavan, pereti, podea). Corectam relativ cele doua canale (masurare separata a fiecarei boxe cu REW, echilibram semnalul prin pozitionarea boxelor). Evitam corectiile aplicate la frecvente inalte. Acest tip de corectie poate oferi o experienta de ‘tip dentist’, deoarece sistemul va aplica corectii mult prea mari in zona frecventelor inalte. Remediem ce putem fara a atinge restul. Evitam corectiile in exces. Varianta Harman & Kardon este preferata mea. Voi puteti folosi o alta abordare pe care o considerati potrivita. Implementare DRM folosind Audirvana Utilizatorii de Audirvana vor avea nevoie de un DSP compatibil separat. Eu am ales TDR Nova GE pentru simplitatea sa intuitiva. Softul poate fi utilizat dupa ce este implementat in nucleul functional Audirvana. Pentru a va usura munca atasez imagini cu etapele instalarii. Dupa ce TDR Nova a devenit parte integranta Audirvana, deschideti interfata si alegeti frecventele pe care doriti sa le modificati. Sfatul meu este sa aplicati metoda Harman & Kardon. TDR Nova poate fi utilizat gratuit intr-o varianta redusa cu doar 4 benzi de egalizare si o parte din posibilitatile de procesare ale sunetului, sau in varianta platita cu 6 benzi de egalizare si acces complet la procesarea sunetului. TDR Nova GE ajusteaza volumul intern (numit si gain) in functie de actiunile noastre pentru a preveni aparitia clipping-ul digital, iar asta este de mare ajutor pentru cineva lipsit de experienta. Daca doriti o extindere la 6 benzi de egalizare, plus o procesare extinsa, trebuie sa cumparati softul. Va sfatuiesc sa vizionati clipurile de prezentare urcate pe YouTube de Tokyo Dawn Records. Aici o sa gasiti informatii aprofundate despre soft. O implementare corecta DRM nu se poate realiza fara putin studiu. https://www.youtube.com/watch?v=1CHFv4mWQYM&feature=emb_logo Implementare DRM folosind Roon Utilizatorii de Roon se vor bucura sa afle ca acest soft are inclus un soft DSP. Deschideti DSP-ul, activati ‘Headroom Management’, bifati o valoare de -3 dB pentru a evita clipping-ul digital, deschideti ‘Paramentric EQ’, alegeti frecventele asupra carora doriti sa actionati. Aplicati metoda Harman & Kardon. Salvati. Roon permite si incarcarea unui DSP bazat pe filtrele create cu REW. Salvati filtrele REW selectand din fereastra principala, Meniu, File ->Export->Export filter impulse in forma unui fisier wav, apoi puneti aceste filtre intr-un fisier .zip. Incarcati fisierul in DSP Engine – Covolution. Ascultati muzica. Succes! Referinte: Harman & Kardon si Acoustic Frontiers Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
    1 punct
  32. Crearea filtrelor digitale cu REW poate fi un cosmar pentru cei lipsiti de abilitati tehnice sau care nu au timp sa citeasca miile de pagini de instructiuni de pe forumuri. Exista provideri de creare a filtrelor (cum este homeaudiofidelity), iar calitatea filtrelor digitale este pur si simplu exceptionala - un upgrade (relativ ieftin) al calitatii auditiei care se poate obtine si din room tuning si acustica sau upgrade la componente dar cu costuri mult mai mari. De incercat, parerea mea.
    1 punct
  33. Convertorul digital – analogic (DAC) APL DSD-SR MK2 este un aparat HiFi de tip boutique, fabricat manual, complet diferit de alte produse dedicate nisei audiofile, indiferent de pret. Este proiectat si construit fara sa existe constrangeri financiare sau de alta natura. “No Boundaries” (fara limite) este motto-ul companiei producatoare. Constructia unui asemenea aparat poate fi considerata o forma de arta in domeniul electronicii. Am sa va ofer cateva exemple pentru edificare. In interiorul APL DSD-SR MK2 componentele pasive si active nu sunt magnetice. Transformatoarele audio si transformatoarele de putere folosite sunt personalizate si sunt manufacturate de Lundahl. Componentele de pe toate placile sunt montate manual. Intregul DAC este cablat manual folosind conductori solid-core selectati special pentru caile de semnal digitale si analogice. De la sursa de alimentare masiva, supradimensionata, pana la etapa de iesire MOSFET, fiecare componenta pasiva sau activa a fost extrem de atent aleasa din sute de posibilitati, pentru a asigura caracterul sonor final, si anume cel mai apropiat posibil de sunetul analogic pur. Sper sa va fi captat atentia cu cele cateva randuri introductive. Tineti-mi pumnii, urmeaza sa disecam un DAC cu o imagine ‘haute couture’. Am fortat barierele cu aceasta comparatie, dar daca ne gandim la ce inseamna acest termen, gasim instantaneu legaturi stranse intre hainele exclusiviste create sa ofere placerea suprema celui care le poarta si acest DAC. Acum o luna nu stiam nimic despre firma audio APL HiFi. Numele ILLUMI – FI a fost pomenit intr-o discutie in una din vizitele mele la unul din dealerii din Bucuresteni. Prima impresia sonica a cuvantului rostogolit prin aer m-a dus cu gandul la o organizatie ezoterica. Conexiunea a fost simpla si la indemana, illumi – illuminati. Sunt un om obisnuit o sa imi spuneti. Asa este. Aceasta a fost singura conexiune infiripata sub craniu. Neuronii au inceput sa lucreze la foc continu, creierul s-a umplut de ecuatii pline de necunoscute, asa ca am indraznit cu o intrebare catre interlocutorii mei. Despre ce discutati domnilor? Raspunsul a venit imediat. Discutam despre talentatul inginer audio Alex Peychev din Ruse, Bulgaria. Am ramas ca la teatru, masca. Cine? Ce face? Hai sa aflam impreuna. APL Hi-Fi este ideea inginerului si designerului audio, Alex Peychev. El a fondat compania in Bulgaria, in anul 1988. APL Hi-Fi a inceput initial ca un modificator de produse audiofile, dar la scurt timp a trecut la proiectarea si constructia unor aparate proprii. Toate produsele APL Hi-Fi ILLUMI-FI sunt unice si sunt fabricate manual, cu o calitate a constructiei care depaseste productia tipica audio-boutique. Compania APL Hi-Fi isi propune sa ramana fidela sunetului si naturii sale. Fiecare produs ILLUMI-FI este conceput si dezvoltat avand in vedere aceasta natura intima a sunetului. DSD-SR DAC MK2 se incadreaza in gama de produse ILLUMI-FI. Este proiectat pentru a oferi un caracter sonor bogat si spatios comparabil cu calitatea sunetului din vinil. La exterior DSD-SR DAC MK2 are un design sobru. Carcasa din aluminiu este vopsita in negru. In centrul partii frontale se gaseste un ecran mediu ca dimensiune pe care sunt afisate urmatoarele informatii: controlul volumului, filtrele digitale, fluxul de date PCM /DSD, tipul de conexiune (USB, SPDIF, etc). In stanga ecranului se gasesc doua butoane, unul conecteaza DAC-ul la reteaua de energie electrica, celalalt schimba intensitatea luminii ecranului. In dreapta panoului frontal sunt alte trei butoane cu care putem selecta manual tipul de conexiune, filtrele digitale, activa volumul audio intern. Pe mijloc, deasupra panoului frontal, este inscriptionat numele firmei. Pe panoul din spate gasim conexiunile digitale obisnuite: doua intrari coaxiale SPDIF cu conectori WBT NextGen de 75 ohmi, AES / EBU, TOSLINK optic si USB asincron. Conectorul USB accepta rate de esantionare PCM pana la 384 kHz @ 32 biti si maxim DSD256. Exista si doua intrari DTR, proprietare, pentru conectarea la surse digitale APL Hi-Fi. Pentru a reduce jitter-ul la valori ultra-reduse DSD-SR DAC MK2 este echipat cu ceasuri Femto Master. DAC-ul masoara 45 cm latime pe 12 cm inaltime si are o adancime de 38cm. Inaltimea cu picioarele incluse este de 14 cm. Picioarele sunt speciale si au rol de amortizare. Greutatea este de 12 kg. Te poate interesa si urmatorul articol: Dupa cum sugereaza numele, DSD-SR este un DSD DAC. Codifica intern PCM in DSD si apoi converteste in analog. Utilizatorul poate alege codificarea PCM in DSD128 sau DSD256. Streamul DSD este convertit direct in analog fara o codificare intermediara. Etapa de iesire analogica are un design de feedback zero, de clasa A, folosind MOSFET-uri. Nu exista condensatori, contacte mecanice, relee sau comutatoare in calea semnalului. Atenuatorul hibrid ofera un control al volumului fara pierderi cu pasi de 0,5 dB. Folosind acest atenuator de volum nu mai este nevoie de un preamplificator. DAC-ul poate fi conectat direct la un amplificator de putere stereo. Sursa de alimentare utilizeaza un transformator de putere echilibrat P-Core personalizat. Toate cablurile pentru sursa de alimentare sunt din cupru solid. Arhitectura DSD-SR este similara cu modelul DSD-MR. Tehnologia FPGA este utilizata pentru filtrarea digitala si conversia PCM in DSD. DSD-SR MK2 folosește cipuri Cirrus Logic in configuratie mono paralela. Dispozitivele de conversie D / A funcționeaza doar in modul DSD, iar iesirea este realizata sa functioneze in clasa A. Streamul DSD este procesat fara o conversie PCM intermediara in interiorul cipurilor DAC. In plus, o tehnologie brevetata si utilizata numai de Cirrus Logic permite filtrarea si atenuarea DSD fara niciun fel de decimare, astfel incat sa pastreze integritatea fluxului DSD. Acest lucru permite atenuarea hibrida in interiorul convertorului, unde este posibila o atenuarea de 48dB cu doar 12dB utilizati in domeniul digital. DAC-ul are trei filtre din care utilizatorul poate alege. Aceste filtre sunt disponibile numai pentru formatul PCM cu rate de esantionare de pana la 96 kHz. Peste aceasta valoare filtrele sunt automat ocolite. Pentru DSD nativ, nu exista filtrare digitala disponibila. Cele trei filtre sunt: Filtrul DF-Zero (arata ca un raspuns de impuls analogic pur, fara semnal pre sau post), Filtrul DF-Slow (incepe sa ruleze dupa 16 kHz), Filtrul DF-Norm . Teste Am testat APL DSD-SR pe urmatorul sistem: Intel NUC Asus optimizat pentru audio cu Intona reclocker & decuplator galvanic surse digitale - APL DSD-SR MK2 amplificator stereo – Pass Labs Int 150 boxe – Focal Electra 1038 Be cabluri – XLR DIY Neotech (interconect analogic), Vicol Audio (boxe) Muzica de test: Roger Waters – Amused To Death, Eiji Oue, Minnesota Orchestra – Exotic Dances from the Opera, Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis. Roger Waters – Amused To Death Prima senzatie psiho-acustica a fost extraordinara. In fata ochilor o mana invizibila a printat pe o imprimanta 3D uriasa o copie perfecta a trupei lui Roger Waters. Majoritatea surselor digitale testate in ultimii ani plasau fetele de la backing vocals undeva in apropierea boxei, sau chiar in interior. APL DSD-SR a reusit sa le extraga din acea pozitie inghesuita si sa le ofere un spatiu aerisit. Acest amanunt a potentat imaginea stereo si a transformat auditia intr-o intalnire reala cu Roger Waters si trupa de acompaniament. O alta noutate pentru mine a fost mixul intre senzatia ‘sunet de lampa’ si simetria matematica. Rareori am avut ocazia sa intalnesc acest tip de sunet. Un melanj intre sunetul dulce, analogic, de banda magnetica, si matematica digitalului modern. Din acest motiv vocea lui Waters a pierdut orice urma de agresivitate. A fost moale, placuta, delicata ca o catifea. Daca ati fost norocosi sa aveti un bunic, care sa spuna povesti la culcare, poate va amintiti timbrul calm al vocii depanand povesti si calatorind alaturi de voi pe taramul lui Morfeu. Intregul ansamblu sonic a suferit o transformare aproape picturala. Sunetul rezultat a fost idilic, zugravit plastic in culori calde, de parca peste raceala digitala a fost adaugata cu pensula o nuanta care sa imbiie la auditie. Toata aceasta imagine bucolica a ponderat mesajul de revolta si a transformat ironia muscatoare a versurilor intr-o versiune usor melodramatica. In aparenta sunetul a pierdut din energie, dar asta ar putea insemna si ca au disparut complet artefactele digitale, oferind creierului o senzatie pe care nu stie cum sa o interpretez corect. Eiji Oue, Minnesota Orchestra - Exotic Dances from the Opera Am incheiat auditia albumului "Amused To Death" si am trecut la "Exotic Dances from the Opera". Pe aceasta inregistrare energia a revenit in mod miraculous. Muzica a fost sprintara ca un rau de munte. Sunetul a avut dinamica unei sarituri in gol de pe un turn de cateva sute de metri agatat de o coarda elastica. Un mix de adrenalina, sange pompat cu viteza in corp si senzatia fericirii supreme. Imi doream ca muzica sa nu se opreasca. Sa inchid acel moment intr-o bucla infinita. Orchestra s-a deschis in fata ochilor cu toata grandoare. Peretii camerei au disparut complet. In fata mea se afla Minnesota Orchestra condusa de Eiji Oue intr-o seara de toamna, in Minneapolis. APL DSD-SR MK2 ofera o perspectiva diferenta asupra acestei inregistrari. Ambianta si caracterul tonal al inregistrarii este atat de curat si clar incat ai senzatia ca poti simti fiecare detaliu din timpul inregistrarii. Definitia instrumentelor este profunda si imersiva. Aud arcusul cum trece peste corzile viorilor si violoncelelor. Simt vibratiile induse de corzi in cutia de rezonanta a instrumentelor. Ascult si ma gandesc la posibilitatea unor microfoane instalate foarte aproape de instrumente, altfel cum as putea auzi atat de multe detalii intime. Stratificarea scenei sonore de pe acest album, reverbul diferitelor instrumente, pozitionarea tridimensionala a instrumentelor in spatiul scenei sunt complet audibile, perceptibile. Ascult muzica fara sa respir. Finalul partiturii "Dance of the Tumblers" este triunfator. Timpanele explodeaza vulcanic, frecventele joase sunt o combinatie de claritate si forta ce curge cu greutate prin camera fara sa acopere in niciun fel sunetul celorlalte instrumente. Un spectacol complet, ce pot sa va spun. M-am simtit ca si cum as fi fost martorul unui concert in maiestouasa sala din Minneapolis. (foto jos) Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Ella And Louis APL DSD-SR MK2 pastreaza zgomotul de banda al inregistrarii. Nu il ascunde, chiar il expune ascultatorului intr-un mod explicit. Sunetul este autentic, organic, de parca as asculta masterul original. Vocea Ellei este bogata, detaliata, mangaietoare, cu inalte bine definite. APL DSD-SR sapa adanc in detalii. Pe vocea lui Louis se aud micile imperfectiuni ale inregistrarii. Microdetalii extraordinare ies la suprafata. Sibilante, finaluri de note prelungite, rezonante ale instrumentelor, etc. Trompeta are o aciditate moderata, usor retinuta. Nimic ofensator pentrut ureche. Se simte sunetul camerei de studio. O nuanta greu de definit, ceva ce creaza autenticitate, o bucata de istorie muzicala proiectata in camera mea din viitor. Concluzie APL DSD-SR MK2 ofera informatii superioare comparativ cu multe alte DAC-uri ascultate de mine. Din fericire castigul matematic nu este umbrit de pierderea muzicalitatii. Informatiile ascunse in interiorul bitilor digitali sunt extrase cu precizie chirurgicala si apoi oferite ascultatorului in forma lor pur-analogica. Sunetul este o combinatie perfecta intre epoca sunetului digital si epoca sunetului analogic. La nivel subiectiv, in timpul auditiilor ce au precedat testul pentru articol, au fost momente cand as fi dorit un sunet mai direct, cu o tenta de rautate, in special pe muzica rock. Totusi, dincolo de aceasta impresie subiectiva, APL DSD-SR MK2 este unul din cele mai grozave DAC-uri ascultate in sistemul meu. Daca aveti un sistem audio high-end si sunteti in cautarea unei surse digitale aflata la intersectia dintre sunetul digital si cel analogic, va sfatuiesc sa oferiti o sansa si acestui aparat. Este posibil sa aveti o surpriza placuta. Pro: sunet seducator, luxuriant capacitatea de a extrage informatii inaccesibile altor DAC-uri mixul desavarsit intre performanta matematica a digitalului si usoara amprenta sonica specifica aparatelor cu lampi (APL DSD-SR MK2 nu este un DAC cu lampi, insa sunetul lui te duce cu gandul la aparatele construite cu lampi) upsampling intern la DSD 256 toate optiunile de sunet (filtre digitale, upsampling DSD, etc) sunt disponibile printr-o simpla apasare pe unul din butoanele dedicate de pe telecomanda Contra: pretul (15 mii euro) amprenta sonica ‘sunet de lampa’ (acest tip de sunet poate fi perceput si in sens negativ; este o chestiune de gusturi; din acest motiv gasiti aceasta caracteristica ca opinie pro si contra) Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si peste 300 viniluri.
    1 punct
  34. Scuze Nelu, am fost in vacanta si apoi nu am observat mesajul tau. Marantz are un sunet placut, cu mediile potentate, ar putea fi o varianta buna pentru boxele astea.
    1 punct
  35. Boxele costa 450 euro. Piega TMicro costa aproape 600 euro. Normal ca exista o diferenta. Am scris in articol ca, Borea sunt greu de potrivit cu amplificatorul. Chinezerii sinistre nu sunt. Inregistrare video este o dovada in sensul acesta. Boxele suna bine pentru pretul lor. Eu cand scriu un articol de la acest fapt pornesc, raportul pret calitate.
    1 punct
  36. Și să înțeleg că ilustrarea nu a fost destul de elocventă?
    1 punct
  37. Frumos subiect dar de vreo 7-8ani încerc să semnalez că lucrurile nu prea stau așa. Excluzi câteva categorii ... sau poate este momentul să le adaugi. Sunt înregistrări excepționale mono, oare cei care ascultă un vinil mono pe un sistem mono din anii respectivi nu se înscrie în categoria audiofil? Eu cred că o înregistrare de epocă trebuie ascultată pe un sistem din acea perioadă. E singura șansă de a savura momentul în plinătatea lui ... și dacă recunoaștem că fiecare brand avea timbrul lui atunci lucrurile devin complexe. Există încă benzi matrițe de ordin 2 și 3 care se prezintă excepțional, nu rămâne decât să fie ascultate pe aparatura pentru care au fost făcute. Un pasionat își construiește sunetul în mod subiectiv și muzica va avea un profil unic, particular. Nu există două sisteme care să sune identic deoarece în sistemul audio este inclus și spațiul acustic. Prin urmare atmosfera sonoră finală spune multe despre cel care l-a gândit și construit după anumite criterii care pot diferi de la persoană la persoană. Și într-adevăr, audiofil înseamnă iubitor de audio cu multe, multe subcategori.
    1 punct
  38. Astazi lansez o serie de articole cu recomandari ale unor albume muzicale care imbina calitatea inregistrarii cu a interpretarii. Permiteti-mi sa incep cu o definitie a ceea ce inteleg prin 'muzica audiofila'. Este o muzica cu o gama dinamica buna (dinamica wikipedia), cu detalii suficiente incat sa pot distinge diferitele instrumente si sa apreciez talentul muzicienilor. Prin comparatie, o inregistrare proasta se simte ca un perete de sunet fara detalii dinamice. Acum 15 ani, pe langa ascultatul muzicii, am inceput sa urmaresc felul in care este masterizat un album. In toti acesti ani am descoperit ca, nu este usor sa gasesti inregistrari muzicale de calitate. Aceasta este experienta mea. Nu exclud posibilitatea ca pentru unii dintre voi sa fie o activitate usoara. Din acest motiv, va rog ca la sfarsitul articolului, sa impartasiti cu noi modul in care gasiti muzica de calitate. In prezent descoperirea muzicii noi pare sa fi devenit o activitate simpla. Te abonezi la un serviciu de streaming si ca prin minune esti la un click distanta de milioane de albume. Atat de simplu sa fie? Experienta mea de ascultator hard-core imi sopteste contrariul. Streamingul muzical este direct legat de mobilitate, de ascultatul muzicii in casti in timp ce te deplasezi. Din acest motiv muzica prezentului este masterizata sa va atraga atentia. Este conceputa sa se auda tare, ca un perete compact de sunet. Paragraful precedent precis va naste o razmerita printre adeptii ‘miscarii streamin-gului audiofil’. Imi imaginez cum ridicati mainile amenintatoare catre monitor si pe un ton autoritar spuneti – eu sunt abonat la Qobuz sau Tidal, servicii acestea transmit in format digital lossless. Sunteti indreptatiti sa va infuriati pe mine doar pe jumatate. Am sa explic. Receptia unui semnal digital lossless nu garanteaza calitatea inregistrarii. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Un exemplu care imi vine in minte este trupa The National. Iubesc muzica lor, am fost la doua concerte, am cumparat albumul ‘High Violet’ (favoritul meu), insa calitatea inregistrarilor este mizerabila. Scena sonora este oribila, nu exista nuante muzicale, sunetul este distorsionat. Am sa atasez o imagine in sprijinul afirmatiilor mele folosind un alt album The National ca exemplu. Urmariti intervalul dinamic al albumului ‘Trouble Will Find Me’. Avem trei variante: cd, Qobuz, HD Tracks. Toate sunt ingrozitoare. Este vinovat serviciul de streaming in aceasta situatie? Nu. Ei nu fac altceva decat sa livreze catre ascultatori muzica asa cum a fost masterizata in studio. Folosesc acelasi album pentru a continua demonstratia mea. Varianta pe disc de vinyl are un interval dinamic superior. Motivul acestei decizii are legatura cu comportamentul ascultatorului si nu cu calitatea unuia din formate. Daca streaming-ul este gandit pentru mobilitate, discul de vinyl tinteste ascultatorii de muzica casnici. Din pacate, lipsa unei garantii a calitatii inregistrarilor ne obliga sa cautam atent si cu efort acele inregistrari speciale. Recomandari Muzicale Audiofile - Partea I Bill Evans Trio – Waltz for Debby Waltz for Debby este unul din cele mai bune albume de jazz live din istoria muzicii. Albumul a fost inregistrat in ziua de 25 iunie 1961 in clubul de jazz Village Vanguard, New York, si lansat in anul 1962. Cei mai multi oameni il cunosc pe Bill Evans din munca sa cu Miles Davis pentru albumul ‘Kind of Blue’. Interpretarea sa magnifica pe acest album este suficienta pentru a-l face unul dintre cei mai mari pianisti de jazz din toate timpurile. ‘Waltz for Debby’ confirma geniul acestui pianist si ne ofera posibilitatea de a asculta muzica unuia dintre cei mai interesanti pianisti de jazz. Interpretarea la pian a lui Bill Evans este hipnotic de frumoasa, plina de un lirism incredibil, impresionant si jucaus. Ascultati acest album seara cu un pahar de vin in mana. Garantez o seara extraordinara. Album Dynamic Range – DR 14 Camille Saint-Saens – Symphony No. 3 / Eugene Ormandy / Michael Murray Albumul a fost inregistrat in ziua de 10 iulie 1962, sub bagheta dirijorului Eugene Ormandy, cu participarea organistului Michael Murray si Orchestrei din Philadelphia. Aceasta este una dintre marile simfonii dedicate orgii si are un statut de blockbuster printre pasionati. Interpretarea este uimitor de fina, iar sunetul este extraordinar. Echilibrul dintre orga si orchestra este perfect. Pentru mine este una din cele mai bune inregistrari ale unei sinfonii pentru orga. Anouar Brahem – The Astounding Eyes of Rita Albumul a fost inregistrat in anul 2008, in Italia, si a fost lansat de ECM in anul 2009. Brahem este unul din interpretii cei mai cunoscuti ai oud-ului. Datorita originilor sale tunisiene muzica sa se afla la intersectia dintre cultura Orientului Mijlociu si cea europeana. Ritmul oud-ului se impleteste perfect cu modernismul basului electric si cu sunetul clarinetului, oferind un sunet usor ca firele de nisip purtate de vanturile desertului. Muzica este contemplativa, profunda, traditionala, chiar daca artistul foloseste interactiunea grupului pentru a-i conferi modernitate. Album Dynamic Range – DR 12 Dead Can Dance – Spiritchaser Spiritchaser este al saptelea album de studio Dead Can Dance. A fost inregistrat in Quivvy Church, Irlanda, studioul personal al lui Brendan Perry si lansat in anul 1996. In esenta acesta este un album care continua traditia trupei. Vocile lui Perry si Gerrard continua sa ne capteze atentia cu interpretarea lor eterica folosind un background muzical complex. Va sugerez sa fiti atenti la piesa ‘Nierika’. Partea de percutie este aigurata de cinci interpreti. Album Dynamic Range – DR 9 Trivia: Quivvy Church este o biserica construita in anul 1855, cumparata si renovate de Perry in 1993. Cassandra Wilson – Traveling Miles Acesta este albumul cu numarul 13 din discografia vocalistei de jazz Cassandra Wilson. Inregistrarea a fost terminata in doua etape; Decembrie 1977 la The Hit Factory, New York si Mai / Septembrie 1998 la Bearsville, New York. A fost lansat pe piata la 23 Martie 1999. Este un omagiu impresionant adus lui Miles Davis, care extinde abordarea eclectica a jazz-ului interpretat de Cassandra Wilson. Primit modest de critica, eu il consider curajos pentru ca Wilson a indraznit sa adauge versuri muzicii lui Miles Davis. Album Dynamic Range – DR 10 Antonio Forcione & Sabina Sciubba - Meet Me In London Un album produs si lansat de Naim Records in anul 1998. Duo-ului caruia i se alatura adesea basistul Davide Mantovani și, ocazional, alti cativa muzicieni, interpreteaza o muzica atmosferica. Pe disc veti gasi si cantece populare ca ‘Take Five’, ‘Could You Believe” de Al Jarreau, dar si câteva originale. Pe acest album talentul extraordinar al chitaristului Antonio Forcione se intalneste cu vocea versatila, matura, puternica, a vocalistei Sabina Sciubba. Aceasta intalnire merita cautata si ascultata. Sonic, albumul este o adevarata sarbatoare a sunetului de calitate. Album Dynamic Range – DR 13 Steely Dan – Gaucho Este al saptelea album de studio al trupei rock americane Steely Dan . A fost lansat pe 21 noiembrie 1980. Pentru a inregistra albumul, formatia a folosit cel putin 42 de muzicieni diferiti, a petrecut peste un an in studio si a depasit cu mult timpul acordat de casa de discuri pentru inregistrari. In 1982 albumul a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna inregistrare neclasica si a primit nominalizari la premiile Grammy pentru albumul anului si cea mai buna interpretare pop a unui duo sau grup cu voce. Fara sa fiu un mare fan al muzicii acestui grup, sunt nevoit sa va atentionez asupra lui. Gaucho este considerat ca fiind unul din albumele iconice in cercurile audiofile americane. Album Dynamic Range – DR 14 Eiji Oue – Rachmaninoff: Symphonic Dances, Etudes-tableaux, Vocalise Albumul a fost inregistrat in 2007. Este una dintre capodoperele fonetice ale inginerului de sunet Keith O Johnson. Aceasta versiune este una din cele mai spectaculoase inregistrari captate pe disc, visul de aur al fanilor HiFi. Sunetul Reference Recordings ofera un adevarat spectacol auditiv cu o gama dinamica larga, impact dinamic puternic, profunzime orchestrala excelenta, gama medie sonora naturala si inalte cristaline. Acesta este un sunet complet, stralucitor, transparent si extrem de realist. Album Dynamic Range – DR 15 Va astept cu comentarii si sugestii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    1 punct
  39. "Waltz for Debbie", ca si "Sunday at the Village Vanguard" sunt extrase din aceeasi sesiune de inregistrari, de gasit integral in 3 cd-uri grupate sub denumirea "Complete Village Vanguard Recordings", aparut in 2005. La cateva zile dupa sesiunea din 25 iunie 1961, bass-istul Scott La Faro murea la doar 25 ani, intr-un accident auto, ceea ce face respectivele inregistrari documente istorice. De fapt, "Complete Village Vanguard Recordings" a fost adaugat in 2009 in Biblioteca Congresului SUA.
    1 punct
  40. Bossulica eu nu am facut facultatea de electronica. deci nu le stiu pe toate. Doar ma gandeam ca in loc sa ne plimbam pe la Ana si Caiafa, ar merita raspunsul direct la intrebarea omului din primul post. Poate sa raspunda cineva concret cum se stabileste impedanta nominala trecuta pe spatele boxelor ?
    1 punct
  41. Bineinteles ca exista configuratie push-pull in clasa A. Alora care nu-s de acord cu asta zi-le sa mai studieze pana inteleg cum functioneaza. Pot incepe cu amplificatoarele lui Jean Hiraga ca-s simple. A, ca-s unii care stramba din nas la diverse topologii e altceva. Dar teoria e teorie si clasa A e clasa A. La fel as putea sa zic si eu de amplificatoarele Sara ca-s in clasa B. Convinge-ma ca nu-i asa 😃 Am testat si eu un ampificator derivat din una din schemele lui Hiraga si cred ca niciodata un amplificator in clasa B sau hai sa zicem AB 😃 nu-l egaleaza.
    1 punct
  42. Va propun tuturor, in special celor care se ocupam serios de acest hobby, unii dintre noi de mai bine de 10 ani, sa ne canalizam energia spre ajutorarea celor aflati la inceput de drum.
    1 punct
  43. Firma brooklyn-eză Ohm este foarte puțin cunoscută la noi. De fapt, este puțin cunoscută pe continentul european. Majoritatea modelelor găsite în Europa, fie că vorbim de modele vintage sau modele noi, au traversat la un moment dat oceanul ca să ajungă aici. Asta deoarece Ohm își produc boxele, prin tradiție, manual în Brooklyn. Istoria acestei firme este destul de ciudată. Totul a început cu un inginer școlit la colegiul Brooklyn, Lincoln Walsh, care imediat după al doilea război mondial a fondat Brooks Electronics Inc. Până spre sfârșitul anilor 60, Walsh a patentat diverse tehnologii extrem de inovatoare și cu mult înaintea timpului său. Din păcate, înainte de lansarea primei boxe Ohm bazate pe o tehnologie dezvoltată de Walsh, acesta a plecat într-o lume mai bună, așa că a rămas la latitudinea foștilor săi asociați și amici să îi ducă mai departe ideile. Incredibil, dar adevărat, prima boxă produsă de Ohm Speakers, și anume Ohm A, este considerată chiar și în acest moment referință, boxa în sine reprezentând un adevărat manual de realizare a unei boxe de top. Și acest lucru se întâmpla în 1972! Echipa de ingineri care a preluat ideile inovatoare creionate de Walsh s-a confruntat cu o situație destul de hilară: deși automatizarea și robotizarea au pus stăpânire pe producția omenească, unele dintre conceptele lui Walsh pot fi implementate doar manual! De către om. Așa se întâmplă că și în acest moment, în care aproape toate firmele și-au automatizat aproape complet procesul de producție, cei de la Ohm încă se bazează exclusiv pe mâna omului pentru a-și produce boxele. În plus, boxele lor sunt produse în cantități destul de limitate, tocmai din acest motiv. Modelul pe care vi-l prezint acum, Ohm C2 (https://ohmspeaker.com/legacy-products/c2/), a fost produs spre sfârșitul anilor 70. Un model foarte eficient, care la vremea lui a produs senzație. Și încă mai produce, dacă mă iau ca exemplu pe mine. The Complete Buyer's Guide to Stereo/Hi-Fi Equipment/1977 spuneau despre acest model că este „one of the best speakers available at this price”. Legat de preț, C2 au fost boxele cu care cei de la Ohm au încercat să atace segmentul accesibil, iar pentru a face o diferență reală în acest segment au încercat să integreze cât mai mult din tehnologiile lor proprietare în acest model. Atenție, segment „accesibil” pentru Ohm în acel moment însemna segmentul de câteva sute de dolari, care azi ar echivala cu câteva mii de dolari, la puterea de cumpărare raportată la nivelul de trai. Cu alte cuvinte, nu erau tocmai accesibile, dar erau sub nivelul de preț la care operau Ohm în acel moment. Pentru niște bookshelf-uri, C2 sunt destul de masive. De fapt, nici nu par bookshelf-uri la prima vedere, ci un fel de standfloor-uri mai scunde, din acelea care se foloseau în anii 80 pe stative joase. Au un aspect destul de atemporal, în special cu plasele puse, par un fel de reeditare modernă a unor boxe retro. Designul este foarte arătos, partea din spate fiind complet acoperită cu black formica (un material compozit laminat) ceea ce le conferă chiar un aspect ultramodern. Cei de la Ohm se mândreau foarte mult cu wooferul de 10 inch, cu magnet supradimensionat care, spuneau ei, „arată banal, dar este ticsit de tehnologie avansată”. De fapt, inginerii de la Ohm spuneau că acest woofer este esențial pentru performanța modelului C2, putând coborî la 35 Hz (unele măsurători făcute de diverse reviste de profil de la acea vreme au demonstrat că putea coborî aproape de 30 Hz). Le-am instalat pe niște stand-uri Sonorous și păreau a ocupa o mare parte din cameră, practic sunt pur și simplu atipice pentru niște bookshelf-uri. Însă, deoarece nu am niște stative foarte joase, au rămas pe Sonorous. Chiar dacă nu sunt niște boxe neapărat sensibile (la 88 dB), după ce m-am informat la puținii deținători, am înțeles că pot fi folosite cu succes conduse cu amplificatoare pe lămpi single-ended, așa că le-am conectat direct la Musical Paradise MP-301 MK3, un lămpaș care le-a condus peste așteptări pe tot parcursul testărilor. Prima senzație a fost că aș avea în cameră niște standfloor-uri, nu niște bookshelf-uri. Părerea mea e că aceste boxe au o sensibilitate ușor mai ridicată decât cea declarată, altfel nu îmi explic cum de MP-ul 301 reușea să le ducă la o astfel de presiune sonică. Revin la prima senzație: masivitate, forță. Am fost atât de surprins de forța sonică a acestor boxe că la început nici măcar nu am putut să mă concentrez la a analiza sunetul redat. De-a lungul timpului, am folosit preponderent bookshelf-uri în spațiul meu de ascultare, rareori standafloor-uri, iar aceste Ohm-uri depășeau ca presiune sonică tot ce folosisem până atunci. Și repet: asta cu un amplificator pe lămpi cu aprox. 10 W pe canal! O altă chestie care m-a frapat a fost adâncimea sonică livrată de aceste boxe. Senzația aceea de scenă adâncă, de sunet complet detașat de difuzoare, de boxe. Pe partea de soundstage, aceste boxe depășesc multe design-uri noi, costisitoare, pe care le-am avut în camera mea. În puținele ocazii în care am simțit că am în spațiul meu o componentă audio diferită de normă, primul album de test a fost de fiecare dată albumul meu „de suflet” (pare oarecum penibil să folosesc acest termen pentru acest album inuman, dar poate sunt unii mai slabi de înger care citesc aceste review...) și anume enigmaticul și demonicul „Like Gods of the Sun” al celor de la My Dying Bride, album în urma căruia cei de la fanzine-ul cult, acum decedat, Chronicles Of Chaos, decretau My Dying Bride ca fiind trupa numero uno în lume. Ok, să n-o mai lungesc, că oricum puțini pricep ce înseamnă acest album, am vrut să văd cum sunt redate pasajele acelea de vioară, care par desprinse direct din la fel de enigmaticul Doctor Faustus al lui Thomas Mann. Așa cum mi-am imaginat dintotdeauna această vioară, încă de când am ascultat prima dată acest album în anii 90, într-o vreme în care sistemul meu era complet deficitar, am știut că este detașată de restul instrumentelor și că plutește fantomatic în mijlocul lor și cumva deasupra lor. Asta era și ideea. Vioara a fost înregistrată separat într-o catedrală britanică. Ok, Ohm C2 nu sunt primele boxe cu care distingi acest aspect, de-a lungul anilor modul în care a fost înregistrată vioara mi s-a revelat și cu alte boxe de top, tot ceea ce vreau să spun e că aceste Ohm C2 au o rezoluție uluitoare ținând cont de anul în care au fost produse. Cu legendarul Der Ring Des Nibelungen lui Wagner strunit de Sir Georg Solti, reeeditat de Esoteric Japan, nu am avut niciun moment senzația că boxele ar avea dificultăți la pasajele aglomerate sau la schimbările bruște de dinamică. Dimpotrivă, păreau să crească odată cu cerințele sonice, lucru pe care nu l-am mai întâlnit până atunci. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: De fapt, dacă stau bine să mă gândesc și să analizez situația, boxele nici măcar în sunet nu au acea tonalitate vintage pe care o descoperi de obicei atunci când asculți boxe vintage. Dimpotrivă, așa cum aspectul lor este atemporal, așa pare și sunetul. Încă ceva, modul în care sunt conturate vocile este absolut superb, vocea este într-un cu totul alt plan față de restul orchestrei, cu o rezoluție și o aură în jurul ei pe care, personal, nu le-am mai întâlnit la alte bookshelf-uri. Deoarece mă recunosc ca fiind guilty pentru că îmi place la culme progressive/psychedelic trance-ul, le-am testat și cu așa ceva. Da, știu pare cam deplasat să asculți un astfel de gen pe amplificator cu lămpi și niște boxe atât de fine ca Ohm C2. Dar, de ce nu? Doar nu e interzis. Presiunea sonică exercitată de aceste boxe și-a spus din nou cuvântul, senzația de a mă afla chiar în fața pupitrului DJ al lui Astrix fiind cât se poate de reală. Între timp am intrat în posesia uluitoarelor Kef Reference 107. Dar Ohm C2 nu vor pleca de la mine, deoarece le consider, în caz de vreo catastrofă, ca fiind niște substituturi perfecte pentru KEF-uri, sunt sigur că nu se vor face deloc de râs. Una peste alta, dacă aveți ocazia să intrați în posesia vreunui model lucrat manual de către brooklyn-ezii de la Ohm, vă recomand insistent să nu o ratați. Veți auzi ce înseamnă pasiune și meșteșug de mare clasă.
    1 punct
  44. Prea multe nu sînt de spus, au fost schimbaţi iniţial cîţiva cond electrolitici cu diverse pocnitori, doar pe unde era mai uşor de lipit. Ptr schimbarea tuturor, a trebuit demontată scala. S-au mai înlocuit cîteva piese critice, s-au făcut mici îmbunătăţiri şi s-au refăcut reglaje.
    1 punct
  45. 1 - Amplificatoare cu tranzistori cu germaniu. Am auzit mitul audiofil cu calitatile supranaturale ale amplificatoarelor cu tranzistoare cu germaniu. Lucrurile trebuie privite realist: - ca atu pozitiv: tensiunea de deschidere a jonciunilor la 1/2 fata de siliciu; - tensiunea maxima suportata mica; - instabilitate termica mare; - puterea utila obtinuta mica, ceea ce implica utilizarea amplificatoarelor cu incinte cu SPL mare; - dispersia mult mai mare a parametrilor, ceea ce, in conditii DIY inseamna sa cumperi o roaba de tranzistori ca sa alegi cateva perechi. Desigur, pot fi un morman de opinii ca "e mai bune , d-le!" No problem, fiecare face ce vrea pe banii lui. 2 - Incintele omnidirectionale. Reproducerea de calitate a sunetului implica respectarea, pe cat posibil, cat mai mult, a sursei sunetului. Acest deziderat a fost cel ce a dus la aparitia stereofoniei (sfarsitul sec. 19!). Experimentele au aratat drumul catre acest deziderat ca si elementele care ingreuneaza acest drum ( spatiul de auditie cu defectele sale, problemele legate de traductoarele utilizate [ calitate, performante, distorsiuni armonice si de intermodulatie, etc.] problemele legate de incinte [ unde stationare, vibratii, etc.], sau de retelele de separare [ in special legate de faza].). De-a lungul timpului au fost nenumarate firme care au reinviat aceste tipuri de incinte, in Japonia, SUA sau Europa. Sunetul rezultat, indiferent de varianta constructiva, nu a convins un numar suficient de auditori pentru a capata o raspandire prea larga. Amintesc: - BOSE cu incintele direct reflecting ( cateva mid- tweetere, amplasate sub unghiuri diferite pentru o difuzie a sunetului 360 grade) - incintele OHM, cu o solutie asemanatoare; - incintele MBL (Germania) echipate cu difuzoare omi cu plasma; - incintele German Phisics echipate cu un difuzor de banda larga de tip inovator; - incinte echipate cu difuzoare dinamice obisnuite echipate cu deflectoare ce imprastie sunetul 360 grade ( Duvel-Franta, Bang-Olufsen-Canon Danemarca). - multe firme au abordat problema, unele mai activeaza in domeniu acesta, multe au abandonat. Cert este ca raspandirea lor este redusa.
    1 punct
  46. Faaalsssss. Boxa mea e data 8ohm, masoara 4,7ohm in c.c. si coboara in 3,2ohm in c.a.
    0 puncte
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+03:00
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.