Sari la conținut
HiFi Tech

Tabel Lideri

Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație din 14.04.2018 în toate secțiunile

  1. Incepand din Martie, revista HiFi Tech va publica un interviu lunar cu unul din membrii marcanti ai comunitatii audiofile din Romania. Deschidem aceasta serie de interviuri cu Marian S, unul dintre cei mai vechi si cunoscuti audiofili romani. 1. Cum ai ajuns audiofil? MarianS: Totul a inceput acum multi ani, pe vremea cand eram elev la scoala generala. Atunci parintii mi-au cumparat un casetofon fabricat in Ungaria. Cu el am pierdut multe nopti inregistrand, de multe ori cu microfonul, discuri dupa discuri, de la colegii care aveau pick-up. Mai tarziu, in timpul facultatii, am trecut la lucruri mai serioase. Aveam propriul meu magnetofon (Majak, ZK246, Kashtan) si propriul pick-up, un NAD cu bratul plat din fibra de carbon. Ehe, ce vremuri. Dupa studentie s-au schimbat prioritatile. 2. Cum a inceput aceasta pasiune? MarianS: Cred ca aceasta pasiune a continuat si s-a dezvoltat datorita ambitiei de a rezolva problemele de sunet cu care m-am confruntat cand mi-am schimbat domiciliul. Noua locuinta s-a dovedit a fi anti sunet, fiind finisata in totalitate cu rigips, spatii vitrate foarte mari, etc. Totul suna ca intr-o gara, dupa spusele unora ... 3. De cati ani este un pasionat audiofil? MarianS: Practic, as putea spune ca am inceput sa privesc cu seriozitate acest hobby acum aproximativ 15 ani. 4. De ce audiofil si nu meloman? MarianS: Greu de raspuns. Am pornit de la muzica. Am frecventat intr-o perioada salile de concert de la Ateneu, Sala radio, Opera Romana si nu numai. Am prins gustul acestora, m-am deprins cu sunetul real al instrumentelor, asa cum suna live. Vizitand diverse showroom-uri hifi, am descoperit ca se poate asculta si acasa la o calitate foarte apropiata de sunetul live. In acea perioada audiofilia a devenit una din pasiunile mele fiind preocupat de obtinerea unui sunet cat mai apropiat de cel din salile de concert. Consider ca audiofilii sunt intr-o oarecare masura (fara modestie) niste perfectionisti. Fara aceasta trasatura nu poti ajunge audiofil, te multumesti cu orice. 5. Ce este mai important pentru tine, muzica sau sistemul audio? MarianS: Amandoua sunt importante, dar pentru mine, conteaza mai mult cum este reprodus sunetul. De aceea as pune pe primul loc sistemul. Ascult orice cu placere. Conditia este sa fie o inregistrare buna. 6. Exista un proces prin care trece un pasionat de muzica ca sa ajunga audiofil? MarianS: Da, toti pornim de la muzica. Este un proces foarte complicat prin care, functie de experientele fiecaruia, ajungem sa ne dorim mai mult, sa cautam acel sunet. Un audiofil cauta permanent sa-si imbunatateasca sunetul sistemul propriu. De aceea am spus ca suntem niste perfectionisti. 7. Iti amintesti care a fost primul tau sistem audiofil? MarianS: Primul meu sistem audiofil a fost format din: Sursa: cdp Sony (entry level), Amplificator: Rotel 1062, Boxe: B&W 602 S3 8. Poti sa enumeri o parte din aparatele, boxele, sistemele avute? MarianS: Sistemul 2: Sursa: CDP Roksan Caspian, Amplificator: Accuphase E-307, Boxe: B&W 804 S Sistemul 3: Sursa: Simaudio Moon Supernova, Amplificator: Simaudio Moon I-7, Boxe: Sonus Faber Cremona M Sistemul 4 Sursa: Accuphase DP-500, Amplificator: Accuphase E-550, Boxe: Sonus Faber Amati Anniversario Sistemul 5 Sursa: Accuphase DP-600, Amplificator: Accuphase E-560, Boxe: Sonus Faber Amati Anniversario Sistem 6 Sursa: Acuphase DP-600, Preu: Accuphase C-2410, Final: Accuphase P-7100, Conditionator: Accuphase PS-1210, Boxe: Opera Unison Malibran Sistem 7 Sursa: Simaudio Moon Andromeda, Preu: VTL TL 7.5, Final: Pass x350.5, Boxe: Opera Unison Malibran Sistem 8 Sursa: Simaudio Moon Andromeda, Preu: Mark Levinson 326S, Final: Mark Levinson 532H, DAC: Simaudio Moon 380D Neo DSD, Boxe: Piega Classic 80.2 Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: 9. Exista un aparat (o pereche de boxe) din trecut care a ramas lipit(a) de sufletul tau? MarianS: Da. Mi-a placut foarte mult integratul Accuphase E-560 si boxele SF Amati. Oricand m-as intoarce le ele. E-560 este un amplificator clasa A. 10. Ce sistem audio ai in prezent si cum ai ajuns la acest sistem? Exista o idee in jurul careia ai construit actualul tau sistem audio? MarianS: Sursa: Simaudio Moon Andromeda Preu: Mark Levinson 326S Final: Mark Levinson 532H DAC: Simaudio Moon 380D Neo DSD Boxe: Piega Classic 80.2 Acest sistem a fost construit avand ca idee de baza matchingul dintre componente. Practic, l-am rugat pe Jack sa-mi recomande un sistem, verificat de el, care se matchuieste perfect. 11. Care crezi ca este cea ma importanta componenta a unui sistem audio? MarianS: In afara de camera de auditie, care reprezinta, dupa mine, 50% din sunet, boxele sunt cele mai importante din sistem. Ele au un voiceing propriu de la care se pleaca in alcatuirea sistemului. 12. Stiu ca ai o camera de auditie amenajata acustic. De ce ai lucrat la acest amanunt? Exista voci care spun: acustica nu are importanta, un sistem bun va canta in orice conditii. MarianS: Un sistem oricat ar fi de bun nu va suna bine intr-o camera neamenajata. Acelasi sistem va suna diferit in camere de auditie diferite. Niciodata la fel. Am fost obligat sa-mi amenajez camera. Altfel toata investitia in electronice si boxe ar fi fost inutila. 13. Cat de importante sunt cablurile (interconect, boxe, alimentare) intr-un sistem audio? MarianS: Totul este important. Cu cat sistemul este mai rezolut, cu atat va fi influentat de fiecare „sarma”. Ma feresc sa mentionez care dintre cablurile de alimentare, interconnect sau boxe sunt mai importante. Totul conteaza. Am testat cabluri de curent scumpe (Transparent Reference si Siltech Ruby Mountain). Prin schimbarea conectorilor am constatat o imbunatatire considerabila a sunetului. As mai adauga aici prizele de alimentare. Recomand tuturor sa nu faca rabat si sa priveasca cu seriozitate aceste MICI detalii. 14. Matching audio. Conteaza? Exista sau este un mit audiofil? MarianS: Matchimgul este totul. Am sa dau un exemplu: am incercat finalul Pass x350.5 (350w/8ohm, 700 w/4ohm) cu boxele Piega Classic 80.2. Un dezastru de sunet, fara timing. Cu Mark Levinson 532H totul s-a schimbat. 15. Masuratori vs auditie. Ce crezi ca este mai important? MarianS: Poate pentru electronisti. Pentru mine nu. Am ascultat amplificatoare care masurau foarte bine dar nu reuseau sa sune cu nimic. In audiofilie s-a dovedit ca nu exista reguli. Totul se bazeaza pe teste si auditii repetate. 16. Ce crezi ca este mai important? Masterul de studio sau codarea digitala a sunetului? Ex: DSD, fisiere HiRes, Red Book audio. MarianS: Noi ascultam rezultatul muncii inginerului care a realizat masterizarea respectiva. Daca ne referim la noile inregistrari as putea spune ca fisierele DSD native, reprezinta cel mai ridicat standard. Legat de intrebarea, care element este mai important dintre masterul de studio si codarea digitala, imi este greu sa raspund direct. Nu am studiat foarte mult fenomenul. Principala sursa, la mine, este cdp. 17. Vinil vs digital audio. Ce preferi si de ce? MarianS: Prefer cd-ul. Consider ca dinamica acestuia nu se pot compara cu a vinilului. Pe de alta parte orice vinil se deterioreaza pe masura ce este ascultat. Timpul este foarte pretios astazi. Prefer sa ascult un cd, sa trec la piesa urmatoare, sa repet o melodie actionand un buton, rapid, decat ritualul de miscari necesare vinilului. Mi-a placut intr-o perioada. Am avut un pick-up performant, un VPI Scout. Treptat mi-am dat seama ca nu am timp suficient sa ascult atat vinil cat si cd, asa ca am renuntat la pick-up. 18. Daca ar fi sa o iei de la capat cu aceasta pasiune, ce ai face si la ce ai renunta? MarianS: Daca ar fi sa iau de la inceput as incerca sa nu mai fac pasi laterali. Solutiile de compromis nu dau rezultatele scontate. Am exagerat cautand tot felul de variante necastigatoare ...Poate odata voi dezvolta acest subiect. 19. Sfaturi pentru tinerii audiofili. Cateva sfaturi pe care le consideri importante pentru cei aflati la inceput de drum audiofil. MarianS: Pentru cei aflati la inceput de drum le sugerez sa aibe incredere in ce aud si sa-si construiasca sistemele ca atare. Le sugerez sa asculte cat mai multe sisteme, la cunoscuti, dealeri audio. Sa nu cumpere pana nu asculta componenta respectiva in sistemul lor. Sa acorde atentia cuvenita cablurilor. Sa participe la concerte, sa-si defineasca niste repere, sa stie ce cauta. Sa experimenteze cat mai mult, sa nu se dea batuti si sa aiba rabdare. Sistemul audio se construieste in timp. Niciodata de pe o zi pe alta. Articol scris de Robert Flescan
    12 puncte
  2. Kristoff este un amplificator in clasa A pura, dezvoltat si construit in Romania de doi pasionati ai HiFi-ului de calitate, cu scopul declarat de a produce acest aparat pe scara industriala. Nita Cristian-Nelu este cel care s-a ocupat de construirea amplificatorului, iar Koszti Andrei Ovidiu este cel care a avut curajul sa investeasca in aceasta idee. Dorinta dezvoltatorilor este sa ofere un amplificator fara compromisuri. Din acest motiv cei doi au ales sa construiasca acest amplificator cu componente de top. Am sa va ofer cateva exemple: - PCB 2mm FR4, 105u grosime strat Cu (standard e 35u), gold plated. - Conectori gold plated. - Conductori Cu OFC. - Cabluri ecranate Cu OFC Tasker. - Bindig post: Charming Music Conductor USA, alama placata cu aur cu cap striat, conector Cupru OFC. - Inputs: RCA Charming Music Conductor USA, Cupru OFC dublu placat cu aur, finisaj satinat, dielectric teflon. - Aliaj lipire Amtech USA, 2% Ag. - Rezistori Dale RN, 0,1% toleranta, 25-50 PPM deviatie termica, -60dB zgomot propriu. - Capacitori filtraj etaj de putere: custom, executati la comanda. - Capacitori surse secundare : Nichicon KA for audio, 105 grade. - Tranzistori finali ultima generatie, pentru aplicatii audio high-end, selectionati pentru Hfe si Vbe matching. - Tranzistori etaj intrare, VAS si etaj driver selectionati pentru Hfe si Vbe 1% matching. Descriere La exterior amplificatorul arata masiv. Este usor de remarcat datorita dimensiunilor generoase, 44 cm latime x 21,2 cm inaltime x 51,1 cm adancime, panoul frontal are 22 cm inaltime, 45 cm latime, 10 mm grosime. Are o greutate de peste 30 kg, iar asta il face greu de deplasat fara ajutor. La exterior arata ca un bloc compact de stanca neagra. Prin comparatie amplificatorul meu Pass Labs Int 150 si receiverul Marantz SR 7013 arata ca niste amplificatoare cu dimensiuni medii, desi niciunul nu poate fi considerat un pitic in universul HiFi. Carcasa este construita in Italia din aluminiu periat, este neagra si are un aspect ingrijit. Partea frontala are o prezentare spartana, avem un buton argintiu (ON / OFF) pozitionat central, deasupra lui se afla butonul de volum, in stanga intr-un colt este inscriptionat numele modelului, iar undeva in partea superioara exista un mic patratel pe care care apar urmatoarele cuvinte: SMART, Silicone Maximized Audio Restored Technology. In spate avem o singura intrare RCA pentru a conecta o sursa digitala sau analogica si conexiunile stanga / dreapta necesare conectarii boxelor. Sobrietatea exteriorului este compensata de interiorul luxuriant. Dupa ce deschidem capacul, usa catre inima lui Kristoff, intelegem ca tocmai am intalnit un lup imbracat in haine de oaie. Iata parametrii tehnici ai acestei bijuterii: Aplificare: - Clasa A, biasare 1,55 A pe ramura. - Puterea maxima la intrarea in clipping: 35 W RMS pe canal in 8 ohmi. - THD (+ noise): <0.002% - Frequency Response: +0, –0.4dB, DC to 40kHz, -3dB / 100 kHz Alimentare: - Configuratie FULL DUAL MONO. - Filtru retea integrat 10 A. - ON-OFF telecomandat. - Trafo: 2x500VA construite pe miez de 630VA pentru minimizare fluxului. - Trafo separat pentru modulul de stand-by /ON-OFF / Remote control. - Infasurari separate pentru fiecare etaj / sursa de alimentare. - Inrush Current Protector: cate un modul pentru fiecare trafo, cu o capabilitate de load de 30 A si un delta T de 8 secunde, cu autoalimentare, fara NTC. - Redresare dubla rapida snuberizata, 64 A pe ramura. - Reservoir Capacitor pentru rail-ul de putere: 0,792F (792.000uF) per canal, riplu 51 mV la 4 A, triplu filtru Pi CRC. - Reservoir Capacitor pentru etajul de intrare si VAS :0,5F (500.000uF) per canal, cu shunt activ, riplu 0,00 mV. Input: - JFET Buffer Input 1:1 ratio, 100 Kohm impedanta, reduce dependenta de impedance matching cu sursa de intrare. - Intrare variabila, volum motorizat inteligent (revine la ora 8 la fiecare pornire, pentru prevenirea startarii cu volum ridicat), telecomandat. - Dezactivarea sunetului si optiune de reducere automata a volumului. Sistem de test Am testat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: Yamaha CDS 3000 – cd player Kristoff – amplificator GoldenEar Tritone One.R, Focal Electra 1038 Be – boxe InAkustik Excelence – cablu interconect Vicol Audio – cablu boxe Muzica: Requiem - Verdi, Amused to Death - Roger Waters. Auditie Requiem – Verdi Rareori am auzit aceasta compozitie interpretata la o asemenea dimensiune. Muzica a avut un caracter tonal perfect. A fost un mix de senzații palpabile, reale, cu un sunet sofisticat si glorios. Muzicalitate a atins zonele fundamentale ale sunetului, a fost lichida, relaxata, si a umplut camera de auditie cu o magie subtila imbracata in imagini spectaculoase si luxuriante. Imaginati-va cum in fata voastra se deschide spatiul acustic al unei catedrale maiestoase. Sunteti martori la prima auditie a recviemului in fata unei audiente, in ziua de 22 mai, anul 1874, biserica San Marco. Muzica vibreaza asemeni unei paduri uriase din secolul XVIII, sunetul pluteste deasupra unui abis de liniste. Aveti ocazia sa ascultati cele mai delicate si bine definite texturi corale, cel mai autentic sunet posibil, pentru ca de fapt va aflati chiar in momentul 0. Nimic nu va distrage de la atmosfera maiestoasa in care se desfasora concertul, de la lumina lumanarilor aprinse pentru a oferi solemnitate momentului, de la mirosul puternic de tamaie. Sunteti acolo, sunetul este tactil, are energie, este rapid, acopera toate dimensiunile spatiului de auditie. Din locul in care va aflati puteti sa auziti fiecare detaliu muzical. Mici reverberatii incep sa se auda din pereti. Sunt asemeni unei vibratii subtile ce va gadila urechea. Va simtiti de parca peretii catedralei s-au transformat in sufletele damnate ale celor aflati pe drumul catre infern. Soaptelor lor vin de peste tot, va inconjoara si va cer ajutorul. Sunteti prinsi la granita dintre viata si moarte, speriati dar in acelasi timp fericiti pentru ca sunteti martorii unui asemenea moment. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Roger Waters – Amused to Death Muzica a fost libera, bogata, tonifianta, plina de dinamism, asa cum mi-am dorit intotdeauna. Vocea lui Waters a fost incarcata de umbre subtile, intunecata, bogata si texturata. Rareori am auzit-o atat de densa, puternica si reala. Contrastele dinamice au fost asemeni unor explozii solare. Fiecare ton vocal si instrumental a inceput si s-a incheiat intr-o maniera proaspata, ferma, completa. Schimbarile in timbrul vocii lui Waters, sau al cantaretelor care au oferit suport vocal, le-am perceput de parca as fi folosit un microscop electronic, cu care am putut privi fiecare detaliu multiplicat de o mie de de ori. Chitarile au sunat extrem de bogat si tactil. Genul de sunet iubit de fanii muzicii rock, energic, agresiv, luminos. ’Rock’n’roll until death’ ar fi expresia potrivita pentru acest sunet. Concluzie Amplificatorul integrat Kristoff a condus cele doua perechi de boxe folosite in teste cu usurinta si autoritate naturala. Cu acest amplificator am avut ocazia sa aud unele din cele mai realiste timbre si unele dintre cele mai bune voci imaginabile. Sunetul in ansamblu este echilibrat sonic, cu o usoara tendinta catre zona frecventelor medii. Totusi, lipsa de excese este caracteristica care il defineste. Nu este luminos sau intunecat, cald sau uscat, moale sau energic, este pure Kristoff sound. Kristoff reuseste sa creeze o legatura invizibila intre boxe si sursa de muzica, iar acesta este principalul sau atu. Articol scris de Robert Flescan
    12 puncte
  3. Chestia e in felul urmator: sunt nenumarate cercetari care spun acelasi lucru: microdetaliile sunt ascunse in primul rand in zgomotul de riplu si in al doilea rand in zgomotul de off-set. Pentru cine chiar conteaza subiectul si il intereseaza, internetul ofera destule informatii, nu stam sa le disecam aici. Deci, chestia e combinata: zgomot de riplu si de off-set. A doua problema ridicata la fileu: "incalecarea" datorata clasei push-pull fata de sigle-ended... Desi folclorul spune ca singura clasa A este cea SE, experienta arata ca o clasa PP realizata cu foarte mare atentie si implementarea corecta ofera performante similare. Stiu, e greu cu prejudecatile... Eu m-am convins in real. Am marsat pe un riplu foarte mic si pe un off-set stabil in jurul valorii de zero. Chestia cu trafo pe iesire sufera de un singur pacat: daca exiata un curent DC suficient de mare, se satureaza trafo iesire. Ca vrem, nu vrem, asta e caracteristica trafo. La DC fac urat. Deci? Ca si anectodata: prima auditie a Kristoff s-a realizat la un om care avea doua amplifuri in clasa A SE cu lampi. Modate si imbunatatite de propietar, care nu e un novice in domeniu. La sfarsitul auditiei omul a spus trei lucruri: -Niciodata, nicodata, dar niciodata boxele JBL 43333B nu au cantat asa... -Era ferm convins ca stia EXACT cum cantau anuminte inrregistrari pe care le folosea ca absolut reference in evaluarea diverselor device-uri de amplificare. La sfarsitul auditiei, a recunoscut ca NU STIA NIMIC! Auzise instrumente pe care inainte nu le auzise. NB: Am facut remarca asta nu ca lauda la adresa Kristoff, ci ca simplu fapt ca lucrurile nu stau exact asa cum credem noi. Pentru mine personal, a fost o experienta foarte valoroasa, deoarece mi-a confirmat anumite teorii dezvoltate in timp. -A treia chestie: m-a avertizat ca la o anumita inregistrare de pe un album Yelo, va urma un pasaj cu fluierat din gura al solistului, pasaj care nu l-a auzit niciodata fara sibilante. Dupa ce s-a performat acel pasaj, reactia a fost de genul: "Si eu care eram convins ca masterizarea era de vina"... Ce vreau sa retineti: Nimic din ce am scris nu reprezinta reclama mascata la Kristoff, nu are nevoie, dupa ce va trece problema cu Covid-19 il veti putea asculta live si veti emite o parere. Vreau doar sa va impartasesc din experienta mea, care, cel putin mie, mi-a confirmat ca sunt reale rezultatele cercetarilor privind alimentarea versus calitatea redarii: ca sa cante bine, un amplif are nevoie primordial de doi factori: riplu mic si off-set zero. Indiferent de modurile prin care le obtine, cu trafo la iesire, cu capacitor la iesire sau cu un etaj diferential extrem de bine implementat pentru off-set; Sau cu reservoir capacity corect calibrat plus sau nu cu sursa stabilizata pe rail-ul de putere pentru riplu. Ne place sau nu, asta e adevarul. PS Va rog sa nu incercati sa ma atrageti in flame-uri, prefer sa nu raspund. Am urmarit cu tristete evolutia unui topic, nu e de mine, urasc genul asta de "promovare", eu doar prezint din experienta mea. Cine vrea si poate intelege ceva, ma bucur, cine nu, e liber sa-si exercite democratic dreptul de veto. Am incercat si voi incerca intotdeauna sa prezint pur experienta mea, indiferent ca e vorba de skill-ul dobandit in sute de restaurari, conceptie si realizare produse noi sau tepe de marketing. Nu sunt Dumnezeu in electronica, nu pot afirma ca le stiu pe toate, stiu doar atat: pe domeniul pe care l-am calarit ani de zile, am pretentia ca am invatat prin experienta reala si ca pot emite pareri pertinete. Scopul meu nu este nici sa ma compar cu Raimond, nici cu DJLeco, nici cu Victor , nici cu VioBio, nici cu Shambala (Victor, care fie vorba intre noi, desi are cunostinte vaste, are si el, ca orice muritor, unele pacate, vorbeste ca Oracolul din Delphi, in cimilituri. Personal, il inteleg foarte bine, si-a "luat-o" de atatea ori, ca i-a trecut...Omul ala ar avea multe de spus, daca ar fi lasat si mai ales daca ar sti cum sa le spuna. Dorin, are o experienta care ar folosi multora, daca ar reusi sa scape de complexe. DJLeco are skill pe partea de "Pro", dar se incapataneaza sa-l transfere in zona consumers; VioBio, impecabil pe partea de Tube, isi pierde timpul cu rafuieli marunte cu "siliconatii", Shambala, excelent teoretician, excelent electronist, baiat prea bun, care nu doreste sa supere pe nimeni, asta ii devoaleaza marele caracter care-l are, desi poseda cunostinte care ar putea transa o disputa scurt pe doi.... Ii cunosc pe toti, ii consider pe toti prieteni, sau ma rog, amici, ca nu am cerut permisiunea de a-i numi prieteni cred, si aici ii rog sa ma scuze cei pe care ii cunosc si nu i-am pomenit, oameni cu vaste cunostinte, de la care am avut ce invata mereu ). Am incercat mereu sa fiu in echilibru intre "ciocanari" si "vodoo audiofil". Cine vrea, poate recunoste, incepand cu @Dinica. Retineti doar atat: fara masuratori si parametri, nu stii unde te gasesti, perfect adevarat... Dar in experienta muzicala a sunetului conteaza doar ce aude urechea ta, dincolo de masuratori si parametri sau caracteristici. Sunt fenomene inca studiate si inca prea putin explicate in relatia caracteristici versus muzicalitate. Deci, uitati-va la caracteristici, dar ASCULTATI cu urechile voastre, doar ele va vor spune daca un device sau altul e ceea ce va doriti voi cand ascultati muzica. Daca va place ce auziti, daca "e pe strada voastra" sunetul, e tot ceea ce conteaza. Restul sunt discutii interminabile intre "ciocanari", marketing si "caracteristici". Desi Kristoff masoara bine, am hotarat sa nu fac caz de asta, prefer ca omul sa-l asculte si sa-mi dea verdicul: "Imi place" sau "Scuze, nu e pe gustul meu"... Nu exista amplificator sa multumeasca pe toata lumea, nu exista amplificator sa aiba matching perfect cu orice model de incinte acustice, nu exista amplificator care sa aiba un aspect de design care sa placa la toata lumea (puteti continua voi lista), pentru ca fiecare, in felul nostru, suntem UNICI, fiecare avem standardele noastre, preferintele noastre, gusturile noastre.... Ar fi chiar trista o "uniformizare" a perceptiilor noastre. Pana la urma, asta ne defineste ca rasa umana. Si cel mai trist e ca in plina desfasurare a unei pandemii care , pe laga vietile secerate, va schimba din temelii societatea umana viitoare, noi inca ne consumam in speculatii marunte si rabufniri de orgolii. E chiar ultima mea interventie in acest topic. Recunosc, sunt depasit de "razboaiele" care se poarta. Am scris aceste randuri ca un manifest pentru reconciliere, pentru recunostarea meritelor fiecaruia, pentru revenirea la o normalitate fireasca, pe care o visez de mult. Fiecare contam, fiecare avem valoarea noastra, fiecare putem contribui la o mai buna comunitate audiofila. Trebuie doar sa vrem. Imi cer scuze ca nu am facut vorbire de persoanele audiofile, cum ar fi MarianS, intotdeauna un domn in exprimare, sau altii ca el, ca Marianos, ca Tezz, etc, etc, scuze voua, dar am preferat sa ma focusez pe "conflictele" pe care le-am remarcat in ultima perioada. In speranta ca va ridica piatra doar cel fara prihana, Pace voua, cititorilor. Numai de bine sa auzim. PS Cititi si incercati sa intelegeti prima mea semnatura: Cand orizontul cunoasterii unui om se ingusteaza pana devine un punct, acel om va spune: "ASTA-I PUNCTUL MEU DE VEDERE !"
    12 puncte
  4. Cand discutam despre tehnologie audio-video noi romanii suntem tentati sa privim catre lumea larga si mai putin catre Romania. Exista si o explicatie logica pentru acest comportament, in Romania nu exista companii producatoare de tehnologie audio-video. Dar oare chiar asa o fi? In realitate aceasta idee preconceputa este contrazisa de fapte. In acest moment in Romania existat cel putin patru producatori de aparate destinate pasionatilor HiFi. Cei mai celebri sunt Rockna Audio si Meze Audio, dar sa nu-i uitam si pe cei doi manufacturieri importanti care se adreseaza cu predilectie pasionatilor de DIY si anume VioTube si Vicol Audio. Astazi revista AV Club are placerea sa va ofere un interviu cu Nucu Jitariu, fondatorul marcilor Rockna Audio si Audiobyte. AV Club: Cum ati inceput? Ideea din spatele afacerii, de ce audio hifi si nu altceva? Nucu Jitariu: A fost un cumul de factori care au contribuit fiecare la aparitia companiei. In primul rand, am inceput totul dintr-o pasiune, de fapt o combinatie intre pasiunea pentru muzica si cea pentru electronica. Pentru mine Rockna e mai mult decât o afacere pentru că nu furnzăm doar un produs ci o experiență desăvârșită iubitorilor de muzică.Apoi am dorit sa fac ceva romanesc de calitate, pentru ca la acea vreme, (anii 90) daca va aduceti aminte, tot ce era de productie autohtona era privit aproape cu repulsie, oarecum pe buna dreptate, pt. ca economia nostra oferea in acel moment produse relative simple care nu incorporau tehnologie, erau slabe calitativ si putin fiabile. Cand am inceput sa inteleg mai bine fenomenul high-end audio, accesul la aparatura audio de calitate era destul de limitat. Student fiind si interesat de sunet, aveam o linie Pioneer decenta la acea vreme, insa totul a "explodat" cand am pus in sistem un cd player multibit care m-a fascinat cu rezolutia si vivacitatea lui. Cam in acelasi timp mi-a picat in mana, pentru prima data, un numar din "La nouvelle revue du son" si am inteles atunci ca exista o lume vasta dupa hi-fi – lumea high-end – si am fost atras ireversibilcatre ea. Am inceput sa ma informez intensiv si am inceput sa visez zi si noapte la tot felul de combinatii de amplificatoare cd playere si boxe, facand socoteli nesfarsite legate de specificații și costuri. Un alt factor a fost accesul relativ devreme la internet, unde am gasit cu mare satisfactie ceva scheme de amplificatoare in clasa A pe care le-am si construit la acea vreme in regim de DIY, si am putut sa le observ comportamentul si cel mai important, amprenta sonora. Nu in ultimul rand, a fost foarte important faptul ca am reusit sa formez o echipa suficient de creativa pentru a contura o personalitate proprie a brandului si de a evolua de la amplificatoare analogice la aparate performante pe zona de digital. AV Club: Numele Rockna inseamna ceva? Exista un mesaj in spatele alegerii acestui nume? Nucu Jitariu: Sigur ca da, inseamna mai multe de fapt. Trebuie sa recunosc ca imi placea foarte mult sonoritatea numelui "Theta" asa ca mi-a venit idea cu "Rockna" care inseamna in primul rand soliditate (rock – piatra) apoi vibratie ca si genul muzical cu acelasi nume si nu in ultimul rand primele doua litere sunt RO de la Romania. AV Club: Aveti o echipa dedicata dezvoltarii produselor? Nucu Jitariu: Da. Rockna nu este in nici un caz „one man operation” . Avem o echipa de peste 10 persoane in momentul de fata si fiecare are contributia sa in angrenajul proiectare-dezvoltare-productie, iar o treime din personal este implicata in cercetare si dezvoltare de produs. Numarul celor implicati in toate departamentele va creste, intrucat din 2019 ne vom muta intr-un sediu nou-nout, o investitie proprie a companiei de aproape jumatate de million de euro, gandit de la zero pentru optimizarea fluxurilor caracteristice firmei. AV Club: Tehnologie sau design? Pe ce puneti accent? Ce considerati ca este mai important? Nucu Jitariu: Ideal ar trebui sa fie ambele de top, incercam sa le imbinam cum se poate mai bine. Sunt zeci de constrangeri tehnologice cand se proiecteaza un aparat, multa lume nu este constienta de acest aspect. Personal prefer sa nu fac compromisuri cu tehnologia și performanțele acustice doar de dragul design-ului.Considerând angajamentul pe care l-am luat față de clienți și datorita experientei acumulate, nu am fost în situația de a accepta vreun compromis în ultima vreme, chiar dacă asta a însemnat să lucrăm mult mai mult la un produs înainte de lansare. Produsele Rockna si Audiobyte, la inceput criticate pentru design, au inceput sa arate din ce in ce mai bine, chiar incepand din acest an avem un department specializat pe design, și începând cu 2019 ne vom axa și pe inovație vizuală.Totusi, din punctul meu de vedere, degeaba oferi un șasiu frumos daca ea nu ofera si satisfactie muzicala deplina – satisfactie care se obtine prin implementarea tehnologiei. AV Club: Exista o filosofie de sunet la Rockna Audio? Nucu Jitariu: Bineînțeles! Experiența muzicală pe care o căutăm este una în care ascultătorul este atras de sunet și se pierde în această lume. Emoția de a avea lângă tine vocea lui Freddy Mercury sau chitara lui Jimmy Hendrix aproape tangibil este dificil de reprodus altfel. Pentru asta nu este suficient doar detaliu și claritate, ci și spațialitate, rafinament și profunzime.Dar filosofia provine tot din tehnologie, de unde găsim și particularitatea sunetului Rockna.Cel mai important principiu ar fi legat de ceea ce numim in engleza signal integrity. In special in domeniul digital, imediat facem abstractizarea la nivel de biti, uitand repede ca la acesti biti circula la nivel hardware in format analogic. Daca la frecvente mici nu sunt in general probleme, in momenul cand vorbim de MHz sau zeci de MHz lucrurile se complica, fronturile semnalelor sunt usor afectate de traseele de pcb, de reflexii, de interferente, de zgomot acumulat in anumite puncte etc. Este interesant de observat cum un aparat audio beneficiaza de tehnici de RF pentru a contracara aceste probleme. Un al doilea principiu este legat de puritatea caii de semnal. Daca in domeniul analogic bunul simt tehnic ne conduce catre trasee scurte intrare-iesire, feedback (daca exista) situat fizic intre zone cat mai apropiate, evitarea de bucle de masa , mult uzatul "signal path" care necesita o discutie aparte etc. in digital acest concept este mai putin intuitiv. Practic, la nivel matematic, poti manipula de oricate ori datele daca intervii cu suficienta precizie, fara a avea pierderi de calitate dpdv. sonic. Nu intrăm în alte detalii, sunt zeci de capitol și subcapitole, dar performanțele și implicit sunetul Rockna provine din atenție desăvâșită la detaliu pentru a respecta principiile de mai sus. Esența este că nu „tragem” de un aparat pentru a forța un anumit sunet ci urmărim acuratețea semnalelor, fie ele digitale sau analogice, pentru a ne apropia cât mai mult de viziunea artiștilor. Bineînțeles că facem deopotrivă teste de sunet extinse cât și măsurători până când obținem rezultatul dorit. AV Club: DSD vs PCM vs MQA? Ce parere aveti de acest razboi al formatelor? Nucu Jitariu: Conflictul DSD/PCM este unul fals. Ambele formate au plusurile si minusurile lor. Dupa parerea mea se generalizeaza prea mult si se discuta inutil fara a tine seama ca ambele formate sunt scalabile. Altfel spus , ce comparam? PCM44.1 cu DSD512? Sau DSD64 cu PCM384? Apoi, depinde daca ne referim la masuratori sau strict la cum "suna". Nu in cele din urma, sunt extrem de rare cazurile In care vom avea o cale DSD nativa de la studioul de inregistrare/masterizare si pana la conversia D/A. PCM si DSD executate bine, vor fi la fel de bune; rezultate diferite se obtin in functie de context. Ca sa va dau un exemplu, la dac-ul Wavedream, clientii nostril sunt foarte incantati (si) de sunetul DSD – insa streamul DSD este convertit in PCM inainte de conversie, intrucat modulele R2R functioneaza nativ PCM. Insa aceasta conversie se face cu un nivel foarte mare de precizie si la un sample rate inalt (768k) astfel incat practic nu exista nici o pierdere de calitate. MQA este un standard controversat. Noi avem un agreement cu ei inca de la inceput, insa trebuie sa spun ca solutiile tehnice oferite de MQA sunt destul de restranse. Spre exemplu ei nu au putut oferi un MQA core pentru FPGA – iar convertoarele noastre sunt exclusiv cu FPGA. Nici nu au oferit suficiente informatii pentru a scrie noi un core dedicat. Daca o vor face, vom implementa MQA, insa pana atunci, nu cred ca MQA este ceva fara de care nu se poate trai. AV Club: Stiu ca in trecut echipa Rockna Audio a dezvoltat diferite tehnologii pentru alti producatori audio. Continuati cu aceasta activitate sau acum sunteti concentrati doar pe dezvoltarea produselor proprii? Puteti sa numiti cativa producatori audio pentru care ati lucrat? Nucu Jitariu: Am avut intr-adevar colaborari de succes cu branduri de renume, dardeja sunt cativa ani de cand ne bazam in totalitate pe produsele proprii.Nu as vrea sa numesc acele branduri, ele suntin general cunoscute in lumea audiofila. Rockna si Audiobyte au o identitate proprie, fara constrangerile de design pe care le aveam cand proiectam aparatele respective. AV Club: Cu ce sunt diferite produsele Rockna Audio fata de competitie? Nucu Jitariu: Produsele Rockna sunt originale. Daca unii producatori se mandresc cu implementari diferite ale unor circuite integrate off-the-shelf, tehnologia FPGA ne permite sa gandim si sa realizam un produs fara limitarile tipice. Desigur, este mult mai greu. Practic, in FPGA se "scrie" prin cod VHD sau Verilog un circuit specializat functiei dorite, extrem de performant, iar prin cumulul de functii intr-un singur chip se obtine o integrare foarte buna, exista un control intern al semnalelor si se obtine micsorarea real-estate-ului pe pcb. Discutam totusi de mii de ore de codare, simulari, corectare erori in urma testelor practice. Tehnologia FPGA ne-a permis sa aplicam direct propriile concepte despre compozitia tehnica a unui produs. Ne-a permis spre exemplu sa construim, printer altele, filtre digitale performante, module de conversie R2R si mai recent un core performant de conversie pe 1 bit. Dincolo de tehnologia digitala propriu-zisa, noi am pornit ca o companie analogica – primele produse au fost exclusiv amplificatoare. Cred ca aceasta imbinare intre radacinile analogice si evolutia ulterioara catre FPGA pe digital reprezinta un atu si identifica Rockna in mod unic. AV Club: De ce ar trebui sa cumpere pasionatii romani de audio un produs Rockna? Nucu Jitariu: Nu exista "trebuie", chiar nu. Pasionatii romani nu sunt altfel decit cei straini. Vor cumpara daca le aduce satisfacție. La inceput a existat o neincredere legata de un brand romanesc in domeniu, dar totusi, anul viitor se fac 20 de ani de cand a aparut primul amplificator Rockna și reputația noastră a fost mereu în creștere. Cred ca in acest moment pretul este foarte important in decizia de cumparare a consumatorului de sunet din tara noastra. Noi incercam sa oferim și produse mai accesibile, în special prin brandul Audiobyte, dar si prin noile modele Rockna. Sunt mulți cumpărători „forțați” să le placă echipamentele achiziționate pentru că au investit foarte multe resurse, dar chiar și în high end este nevoie de un echilibru între preț și performanță. Este o formă de respect către client. AV Club: Cine sunt clientii vostri? De ce cumpara acestea produse Rockna? Nucu Jitariu: In acest moment avem distribuitori in peste 20 de tari. Ca nivel de dezvoltare, pot sa mentionez in special pietele din Asia si Statele Unite. Si Europa luata cumulat, este o piata buna pentru noi. De ce cumpara? Probabil inteleg ceea ce incercam sa facem si sunt multumiti de produsul finit in urma auditiei, desi s-a intamplat sa avem cereri pe "neascultate". Este o mare satisfactie cand primim emailuri apreciative de la pasionati care au in sistemele lor produsele noastre – satisfactia lor sonora este cea mai mare multumire pe care o avem. AV Club: Urmeaza sa lansati un convertor D/A nou. Ce ne puteti spune despre acest model? Cu ce este diferit acest model? Nucu Jitariu: Nu este vorba doar de un model ci de doua convertoare care vor fi lansate în curând, un entry level la Rockna si un top-level la Audiobyte. Modelul Wavelight isi propune sa continue traditia R2R a lui Wavedream, insa folosind FPGA de ultima generatie de la Xilinx, avand in plus si functia de preamplificator analogic. Este un produs cu un design deosebit si intra in categoria aparatelor "slim" avand o grosime de doar 55mm. Vom adauga la portofoliu si un server Wavelight pastrand aceeași viziune estetică. Al doilea convertor, Audiobyte HydraVOX, este un produs aparte, avand in spate aproximativ doi ani de proiectare, teste, si aproape 10 revizii pana la forma finala. Este primul produs al nostru pe 1 bit realizat in FPGA, fiind si mai aproape de conceptul "software defined dac". El face parte dintr-o linie dedicata de high-end desktop audio, avand drept parteneri un power supply dedicat"HydraZAP" si un hub digital "HydraHUB" care reuneste functia de streamer, upsampler, reclocker, interfata usb, optional ADC – practic permite conectarea lui VOX la aproape orice fel de sursa. Am dezvoltat un set generos de specificații pentru VOX, care este dotat cu 3 intrari, cea principala fiind I2S, iar apoi usb si spdif. Fiind un produs desktop, nu putea lipsi iesirea de casti, aceasta fiind pilotata de un amplificator dedicat, in intregime discret. Controlul fiecarui aparat din seria VOX/ZAP/HUB se face prin touchscreen si prin aplicatia comuna de control. Nivelul ridicat de perfomanta al hardware-ului intern si faptul ca este puternic customizabil ne va oferi optiunea de a schimba intr-o anumita masura sonoritatea convertorului in functie de softul instalat. In acest fel utilizatorul va avea la dispozitie, in timp, mai multe variante, si va alege sunetul potrivit gusturilor si sistemului propriu. Intentionam sa oferim variante cu diferite configuratii de modulator, frecventa de lucru al acestuia, diferite filtre de upsampling, etc. AV Club: In incheiere va rugam sa transmiteti un mesaj pasionatilor audio din Romania. Nucu Jitariu: Suntem o comunitate relativ restransa la noi in tara dar avem un hobby extrem de frumos. Cred ca ar trebui sa fim mai uniti, sa interactionam mai des in viata reala, si nu in ultimul rand sa ne respectam mai mult si sa intelegem ca permanent avem cu totii ceva de invatat. AV Club: Multumim Nucu Jitariu.
    12 puncte
  5. Atasez cateva fotografii despre cu acest superb aparat construit in Romania. Momentan va spun ca este un amplif in clasa A. Restul detaliilor in articolul dedicat. 😉 PS: Ascult muzica cu el in sistem in timp ce scriu acest mesaj. Foarte bun!
    10 puncte
  6. Puterea asta prevazuta depinde in mod covarsitor de "potenta" PSU, adica a sursei de alimentare. Ca sa duci un amplificator in nada, limitare, cliping, sufocare, cum vreti sa-i spuneti, trebuie mai intai sa-i "ingenuchiati" sursa. Daca finalii au in spate o sursa "potenta", vor sustine cerinta de curent any time, cu atat mai mult cu cat vor avea o rezerva SOA (Safety Operating Area) confortabila. Mai ales ca cerintele "over top" de energie sunt fenomene de scurta durata, datorate in principal unui anumit pasaj muzical, unde incinta acustica este nevoita sa "suga" mai mult curent, mai ales daca este o incinta cu filtre mari consumatoare de energie, adica "dificil de condus". De asta amplificatoarele cu un PSU corect calibrat vor putea pilota incinte acustice "dificile", pentru ca vor fi foarte greu de "sufocat". Provocarea unui amplificator in fata impedantei incintei e exact aceasta, cu cat scade impedanta, cu atat cerintele de curent livrate cresc. De aceea unele amplificatoare nu reusesc sa piloteze incinte "dificile", din cauza ca sursa lor a fost proiectata economic, nu din cauza topologiei schemei de amplificare. Datorita politicii de "consumers", care predomina in ultimul timp, s-a dorit ruperea in "compatibilitate" a amplificatoarelor "vintage", care erau proiectate pentru incinte acustice eficiente (sau cu sensibilitate mare, cum le cunoastem acum) fata de amplificatoarele noi, care sunt nevoite sa posede puteri enorme la iesire pentru a putea pilota noile generatii de incinte acustice. Pentru ca intotdeauna partea nevralgica a unui lant audio o reprezinta incintele acustice. Un amplificator proiectat sa conduca incinte acustice eficiente, se va sufoca efectiv cand va fi pus sa presteze pe noile incinte energofage. Undeva, e o dubla pacaleala: unu, amplificatoarele trebuie sa dispuna de o rezerva imensa de energie, care in principiu, se pierde prin disipatie in filtre ( de aici "nevoia" de amplificatoare de sute de wati), si doi, pe de alta parte, utilizarea membranelor compozite rigide (care, vezi Doamne contribuie la un bass controlat) duce la "deschiderea" incintelor la nivele mari ale sunetului. Nu membranele "rigide" contribuie decisiv la acuratetea bass-ului, ci controlul amplificatorului asupra incintelor, cu alte cuvinte, capabilitatea sursei de a-i oferi finalului calitatea de a controla incintele. Nu e nimic vodoo, doar fizica elementara! Cei care au "lampasuri" STIU ca au nevoie de incinte eficiente ca acestea sa cante bine. Asta datorita faptului ca sursa de alimentare a unui "lampas" e destul de firava in comparatie cu a unui "siliconat". Desi pot lucra la tensiuni mari, curentii sunt de regula mici sau medii. In aceasi capcana pot cadea si "siliconatele", unde, desi curentii sunt relativ mai mari, nu asigura totusi o suficienta rezerva de putere. Totul din ratiuni economice, comerciale. De aici si pretul unor device-uri care "canta" bine, multi bani bagati in PSU (exemple: editia aniversara Griphon sau ultimul model de preamplificator Pass). Ca si comparatie, ganditi-va ca aproximativ 60% din costurile unei restaurari la un aparat vintage vin din refacerea PSU. Incredibil, nu? Dar adevarat. Inchei cu o parafrazare a unei replici celebre, "Unde dragoste nu e, nimic nu e!". In audio, unde PSU nu e, nimic nu e! Numai de bine sa auzim!
    9 puncte
  7. TAKASHI KANAI este fost inginer în acustică la SONY și cel care a lucrat la CDP R1 și a proiectat integral CDP R10 . ”Când vine vorba de calitatea sunetului, care este cea mai importantă parte a unui receptor A / V? Takashi Kanai: Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece calitatea sunetului provine din multe elemente - piese, circuit, șasiu. Unul dintre lucrurile principale este însă zgomotul. Sunt atât de multe zgomote de la circuitele digitale, de la convertoarele DC-DC, de la convertoarele AC-DC. Și acum fiecare produs are un microcontroler. Toți fac zgomot teribil. Provocarea noastră este cum să evadăm din acel zgomot. Ce pași faceți pentru a elimina efectele zgomotului? O mare parte din aceasta se referă la proiectarea șasiului. De exemplu, un DSP [procesor digital de semnal] pe o parte a receptorului poate face zgomot, iar dacă nu proiectați cu atenție șasiul, circuitele de pe cealaltă parte a receptorului pot acționa ca antene receptoare și pot ridica zgomotul respectiv. . O altă mare problemă este vibrația. Vibrațiile pot schimba conductivitatea diferitelor părți ale unui circuit. De asemenea, poate modifica valorile condensatorilor, deoarece hârtia și folia folosită în interiorul condensatoarelor sunt materiale slabe. Cu semnalele digitale, nu schimbă frecvența, dar înălțimea formei de undă se poate schimba. Pe măsură ce înălțimea formei de undă se schimbă, acesta poate schimba locul unde semnalul sparge pragul [diferențierea unui „1” digital de un „0” digital. Și apoi obțineți bruiaj, care degradează sunetul. Puteți vedea efectele vibrației cu un osciloscop. Conectați osciloscopul la unul dintre circuitele audio, apoi apăsați pe șasiu și puteți urmări cum se schimbă semnalul audio.” https://www.soundandvision.com/content/mad-scientist-sony-audio
    9 puncte
  8. De aceasta data am avut placerea sa ascult un amplificator pe lampi contruit in regim Diy profesionist. Spun profesionist pentru ca cel care l-a construit nu e chiat un Diy-er, avand peste 60 de amplificatoare construite pana in prezent. Totodata el activeaza si in zona de amplificatoare pe lampi pentru chitara, avand o lunga istorie in acest segment. Multi chitaristi canta folosind amplificatoare produse de el. Fenomenul diy este unul interesant, insa este nevoie de cunostiinte temeinice in domeniu. Din acest punct de vedere nu am nici o indoiala, cel care a construit acest amplificator a depus mult efort pentru a realiza un aparat ce poate fi comparat cu produse similare construite industrial. Amplificatorul Dupa ce m-am luptat efectiv cu el pentru a-l aduce la mine in camera de auditie, amplificatorul avand aproximativ 30kg, a trebuit sa ii gasesc un loc, lucru nu chiar usor datorita dimensiunilor mari ale acestuia. La prima vedere observ piese de calitate folosite in constructia lui: transformatoare de alimentare si de iesire Hammond (Canada) si lampi KT88 Electro-Harmonix (Rusia). Aceste semne ma fac sa inteleg ca amplificatorul nu a fost conceput sa fie unul de buget (ieftin). Sper doar ca aceste aspecte sa se regaseasca si in sunet. Carcasa este una simpla, de culoare neagra, finisata decent. In partea din spate observ iesiri de 4 si 8 ohmi pentru boxe, un lucru bun pentru amplificatoarele pe lampi. Din cate am inteles, amplificatorul are o putere de 40w pe canal, cu distorsiuni de 0.3 THD, ceea ce este foarte bine pentru un amplificator pe lampi. Amplificatorul are urmatoarele caracteristici tehnice: Topologie Push-Pull Clasa A Plaja de lucru: 30hz – 30khz Lampi folosite: Lampi finale – 4 x KT88 Electro-Harmonix Lampi Pre – 2 x ECC83 Nos Tungsram si 2 x ECC82 Nos Nippon Electric Sistemul de test Boxe: Kef Reference 103/3 Amplificator: VioTUBE Sursa: Cd-Player Yamaha CDS-1000 Muzica de test 1. Eugene Ruffolo - The Same Kind Words Imiplac instrumentele reci, asa ca am ales pentru inceput o piesa mai linistita insa cu multe corzi. Datorita faptului ca amplificatorul este la propriu mare si de putere mare pentru un amplificator cu lampi, are nevoie de ceva mai mult timp pentru a ajunge in echilibru termic. Spun asta pentru ca la inceput mi-a lasat impresia de sunet puternic, dar brut, neslefuit, nefinisat. Dupa circa 30-40 minute lucrurile s-au schimbat radical, urmand ca dupa o ora sunetul sa se transforme si sa intre in parametri. Din acest punct de vedere va recomand sa nu va grabiti sa judecati un sunet in primele minute de auditie, sa lasati putin aparatele sa ajunga intr-un echilibru termic si electric. Asadar, despre sunet, pot spune ca amplificatorul are forta, se poate compara cu aparate mult mai puternice. In materie de atac si control acest amplificator sta foarte bine. Nu lasa loc de comentarii, notele de bass sunt bine redate, cu autoritate si precizie. Chitara bass, desi fina si linistita, se aude foarte clar si bine definit. In ceea ce priveste media, datorita faptului ca amplificatorul chiar are o transparenta incredibila, claritatea este impresionanta. Acest lucru poate fi insa delicat, datorita faptului ca anumite inregistrari pot fi usor deranjante, era digitalului aducand destul de multe sibilante in sunet. Asadar aici trebuie avut grija cu ce boxe se imperecheaza amplificatorul, datorita faptului ca are control, putere si transparenta, acesta deschide boxele si ofera un grad mare de rezolutie. Nu este chiar un amplificator cu sunet dulce si siropos, chiar neutru pentru o lampa pot spune. 2. Crown Imperial (Coronation March) London Philharmonic Orchestra Hai sa vedem ce poate in materie de dinamica. Am ales o piesa pe cat de frumoasa si impunatoare, pe atat de greu de redat de un sistem audio si mai ales de amplificator. Piesa alterneaza pasaje fine si suave cu segmente in forta care te pot zgudui bine. Amplificatorul poate, e corect, nu pierde din control, chiar si in pasaje aglomerate, lucrurile sunt clare si bine reprezentate. Lasa impresia ca are rezerva mare de putere, cei 40 wati de lampa chiar se simt altfel fata de un amplificator solid state. Deci da, partea de bass este foarte buna la acest amplificator. Prezentarea este putin cam in fata, muzica vine catre tine. Pe piese usor galagioase, acest lucru se poate simti putin agresiv. Anumite pasaje mi-au parut urcate cam sus, insa per total muzica, chiar daca la nivel mare de auditie, nu a fost chinuitoare pentru urechi. Am ascultat piesa chiar de doua ori, mi-a placut foarte mult felul in care ataca acest amplificator boxele. Pur si simplu ai impresia ca se joaca cu ele. 3. Christian Willisohn – Caruso La final am ales sa ma delectez cu o melodie foarte draga mie. O piesa cu o puternica incarcatura emotionala. Vocea lui Christian cat si pianul lui sunt incredibile, notele pianului se duc foarte jos, iar vocea, desi destul de grava, are momente in care urca vertiginos. Separatia este foarte buna intre instrumente, ma pot aseza linistit in mijlocul lor si savura melodia. Observ ca mediile s-au mai catifelat putin, semn ca amplificatorul poate nici nu a fost rodat destul. Eu l-am primit destul de repede dupa ce acesta a fost construit. Cine stie, poate dupa cateva saptamani, lucrurile stau altfel. Imi place pianul, este redat complet, cu notele de jos redate foarte bine si autoritar. In general pianul este destul de greu de redat corect, acesta are o plaja foarte mare de frecvente, multe sisteme nu reusesc sa atinga corect aceste frecvente, insa aici lucrurile stau foarte bine. Nuantele si inflexiunile vocii sunt curat si in detaliu redate. Sistemul reuseste sa transmita emotie si sentimente ascultatorului. Te-ar mai putea interesa si articolul din link. Concluzie: A fost o placere sa ascult acest amplificator in camera mea. Consider ca merita ascultat si luat in considerare pentru cei carora le place sunetul neutru, transparent si autoritar. Nu este pentru cei care vor un sunet dulce, siropos, sau mai dark. Posibil sa fie usor obositor pe perioada lungi de auditie daca nu este imperecheat cu boxe potrivite. Amplificatorul este suficient de rezolut incat sa scoata in evidenta problemele unei inregistrari. Pro: dinamica, transparenta, putere, control; capacitatea de a controla si conduce cu usurinta boxele. Contra: usor strident pe anumite inregistrari, are nevoie de un timp destul de mare pentru a ajunge la un echilibru termic si electric; dimensiuni si greutate destul de mari; poate fi dificil de incadrat si mutat in spatiu.
    9 puncte
  9. Am aflat de acest amplificator stereo construit in Romania intamplator. Intr-o zi am trecut pe la unul din dealerii cu showroom in Bucuresti. In camera de auditie am gasit acest amplificator conectat la un sistem audio. Privit de la departare parea sa fie un aparat construit de una din firmele cu traditie solida in audio high-end. Dealerul m-a asezat pe scaun si a pornit muzica. Dupa cateva zeci de secunde am fost intrebat daca imi place. Am raspuns afirmativ. Apoi a inceput sa imi spuna povestea constructiei acestui amplificator. Cuvintele curgeau cu informatii in timp ce continuam sa ascultam muzica. Dupa alte cateva zeci de secunde am rugat gazda sa schimbe muzica. Am cerut albumul Roger Waters - Amused to Death. Masterul acestei inregistrari imi este foarte cunoscut pentru ca il folosesc deseori in testarea aparatelor din articolele HiFi Tech. In acel moment amplificatorul era legat la o pereche de boxe Marten. Sunetul pe ansamblu avea muzicalitate, scena sonora se dezvolta in spatele boxelor, insa lipseau efectele 3D caracteristice unei inregistrari QSound, iar basul parea usor anemic, chiar spart. Am intrebat daca sistemul este perfect potrivit si am primit un raspuns negativ. Sistemul era unul de test, fara sa fie finalizat. Imediat boxele Marten au fost inlocuite de o pereche de boxe Sonus Faber. Cu noile boxe sunetul s-a schimbat imediat. Masterul inregistrarii a inceput sa curga din difuzoare asa cum a fost gandit in anul 1992. Am continuat sa ascult muzica prefacandu-ma atent la discutie. Ceva din sunetul acestui amplificator ma atragea iremediabil. Ascultam muzica si imi aminteam de copilarie. Ma simteam ca un copil ce priveste pe geam la borcanele cu dulceturi ale bunicii. Sincer, cu greu as putea defini atractia mea pentru acest amplificator. Ar putea fi din cauza lampilor mari, sau a designului exterior (transformatoarele sunt ascunse in carcasa), sau pentru ca este un amplificator construit in Romania, sau doar pentru ca are un sunet bun. O jumatate de ora mai tarziu am plecat de la dealer. La plecare am primit promisiunea acestuia ca voi putea scrie un articol in HiFi Tech. Prezentare Din cauza dimensiunii am numit acest amplificator 'The Big Boy'. Momentan nu are un nume. Amplificatorul este un prototip al unui produs ce ar urma sa fie lansat undeva in viitor. Privit de la distanta remarci imediat cele 4 lampi mari pozitionate deasupra. Daca te apropii observi atentia cu care a fost lucrat, micile detalii constructive care il pot transforma intr-un amplificator audio exotic, un adevarat high-end. Pe partea frontala se gaseste o sigla cu numele constructorului. In cazul acesta numele constructorului este unul si acelasi cu al dealerului, HiFi Expert. Dezvoltarea amplificatorului este o colaborare intre dealer si un inginer electronist. Planul de lucru a fost construirea unui amplificator cu lampi Single Ended Class A. Caracteristicile tehnice sunt urmatoarele: - 30 W SE (single ended) class A, zero global feedback - Impedance: 100 kohm - Tuburi: 2 x D3A Siemens, 2 x 300B Audio Note, 2 x WE845 - Output transformers: Lundahl - Interstage transformer: Lundahl - Bias manual - Transformator de putere – 800 W - Greutate: 40 kg (cifra este aproximativa) - Dimensiune carcasa (fara lampi): L x 50 cm, l x 41 cm, H x 15 cm. Dimensiunile carcasei sunt masurate de mine. Nu cunosc exact cotele de lucru ale aparatului. Exteriorul amplificatorului arata ingrijit. Carcasa este argintie cu insertii de culoare neagra pe laterale. Zona transformatoarelor este decupata si acoperita cu un gratar de culoare argintie. Intuiesc ca acest gratar are rolul de a lasa aerul rece sa patrunda in interiorul aparatului pentru a il raci. Tot pentru racire, in partea din spate, a fost aplicat un radiator. Pe partea frontala a aparatului sunt montate doua butoane rotative mari. Cel din dreapta controleaza volumul auditiei, celalalt este selectorul de intrari pentru semnalul analogic. Intre acestea se gasesc doua butoane cu care se poate modifica biasul. Exact in centru se afla un vumetru care ajuta la reglarea biasului. Pozitia fiecarui buton este evidentiata cu leduri de culoare rosie (volum, selector intrari) sau verzi (reglare bias). Intrarile de semnal analogic sunt asezate in lateral, aproape de partea frontala. Explicatia acestei pozitionari mai putin ortodoxe ar fi scurtarea traseului de semnal. Un traseu scurt creste acuratetea semnalului livrat boxelor. In spatele amplificatorului, pe langa radiatorul aplicat, se gasesc conectorii pentru boxe si conexiunea necesara alimentarii la retea. Teste Am testat amplificatorul in urmatorul sistem: ⦁ Yamaha CDS3000 - SACD / DAC ⦁ The Big Boy - amplificator ⦁ Focal Electra 1038 BE - boxe ⦁ Cabluri - Kimber Kable & Vicol Audio & Wireworld & The Chord Company Muzica de test: Roger Waters - Amused to Death, Avishai Cohen with Nitai Hershkovits - Duende, Elina Garanca – Habanera . Roger Waters Inca de la inceputul albumului am simtit cum sunt inconjurat de efectele sonore. Vocile radioului care se aud pe inregistrare sunt proiectate in stanga, undeva la 2 metri fata de boxa. Un caine latra in interiorul unei curti la cativa metri in spatele boxelor, mai tarziu sunetul unor tunete de furtuna se proiecteaza de la dreapta la stanga pe verticala acoperind o suprafata vasta. Ma simt de parca as fi pe un camp si privesc cerul in timp ce se pregateste o furtuna. Vocea lui Waters pluteste peste aceste imagini ce se succed asemeni unui film de celuloid. Este adanca, placuta si expresiva. Durerea, angoasa si ironia cantecelor sunt transmise direct catre ascultator. Instrumentele, vocile feminine din spate, efectele sonice tridimensionale, transforma auditia intr-o scena ce pare desprinsa dintr-o tragedie antica. Realismul prezentarii este atat de bine conturat incat uiti ca asculti o inregistrare de studio. Esti acolo, in primul rand, martorul unei reprezentatii grandioase in cea mai mare sala de teatru posibila. Avishai Cohen with Nitai Hershkovits Am ales aceasta inregistrare cu gandul la cele doua concerte cu Avishai pe care le-am vazut, trait, la Sala Radio. Imi place contrabasul lui Avishai, muzica lui, mixul de jazz cu influente culturale israiliene. The Big Boy a reusit sa tina in frau acest duo exploziv. Contrabasul a fost adanc, in viteza si foarte bine strunit. Basul a avut senzualitate formelor feminine din picturile lui Rubens. Nu am simtit nici o clipa ca amplificatorul ar pierde controlul boxelor si basul ar capata coada. Pianul a fost in aceeasi nota. Atacul notelor s-a simtit acid, rapid, sclipitor. Melanjul intre contrabas si pian a fost o demonstratie de forta, control autoritar al boxelor dar si de muzicalitate si placere sonica. Elina Garanca Elina este o mezzo-soprana letona cu o voce pasionala pe care o apreciez. Habanera este o colectie de arii extrase din rolurile tiganilor din opere si operete. Discul a fost lansat de Deutsche Grammophon in anul 2010. Alaturi de mezzo-soprana se afla Orchestra Sinfonica Nazionale Della RAI, dirijorul Karel Mark Chichon, Roberto Alagna, chitaristul Jose Maria Gallardo del Rey si corul filarmonic din Torino. Muzica a fost supla si seducatoare. Camera s-a umplut cu nuante de neon si ritmuri spaniol-tiganesti. Fiecare piesa a fost un cadou auditiv. Vocea Elinei a fost calda, matasoasa, senina, plina de viata, incarcata cu arome de miere culeasa din flori de salcam. Acutele au fost temperate cu grija. Nu a existat niciun moment in care sa simt o urma de agresivitate tonala. M-am putut bucura pe deplin de muzica in ansamblul ei si de vocea rafinata a Elinei in particular. Concluzie Acesta este al treilea amplificator construit in Romania care primeste un articol in HiFi Tech. Toate au fost amplificatoare bune, dovada ca si la noi in tara exista electronisti talentati, oameni care ar putea oricand sa paseasca dincolo de granita subtire care desparte vestul de est. Atasez linkuri cu articolele in care sunt prezentate celelalte amplificatoare: In sistemul meu ‘The Big Boy’ (porecla inventata de mine) a fost asemeni unui dirijor care controleaza cu o mana de fier intreaga orchestra. Sunetul lui este asemeni imensitatii unui ocean, te infricoseaza cu dimensiunea lui, dar in acelasi timp te invita sa il strabati de la un capat la celalalt. Au existat cateva momente cand mi-ar fi placut un sunet mai incisiv, basul sa coboare in zona telurica, insa pe ansamblu va spun cu mana pe inima, este o adevarata revelatie audio. The Big Boy este un amplificator al pierzaniei audiofile. Te face sa uiti de sunet, soundstage, rezolutie, dar iti aminteste in fiecare secunda a auditiei ca muzica este cea care conteaza. Pro: ⦁ design exotic ⦁ calitatea componentelor ⦁ schema ⦁ sunet mare, fara granite ⦁ muzicalitate ⦁ clasa A @ 30 W Contra: ⦁ caldura degajata ⦁ posibil sa apara o lipsa de control al basului pe boxe cu SPL mic Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    8 puncte
  10. Acesta este primul articol dintr-o serie dedicata albumelor de muzica, pe care orice pasionat ar trebui sa le asculte cel putin odata in viata. Ideea nu imi apartine. Este inspirata de un subiect pornit pe forumul HiFi Tech de colegul nostru Trancotistul. Articolele vor fi scurte, sub forma unor pastile muzicale inchise intr-un flacon. Fiecare doza sper sa va apropie de muzica buna. Am ales sa incep aceasta serie cu albumul ‘Kind of Blue’ al lui Miles Davis. Albumul a fost lansat la 17 August, 1959, si a fost inregistrat in studioul Columbia's 30th Street Studio, New York City. Este unul din albumele de care chiar si fanii muzicii comerciale au auzit. Mai mult decat atat, multi dintre acestea este posibil sa il aiba acasa. ‘Kind of Blue’ nu numai ca a schimbat fata muzicii, dar a si convertit o multime de melomani la jazz. Evaluat constant nu doar ca unul dintre cele mai mari albume de jazz, ci si ca una dintre cele mai mari declaratii muzicale ale secolului XX, cele 46 de minute de improvizatie si rafinament raman fara egal. Este unul din acele momente in care timpul s-a oprit pentru o secunda si a facut o plecaciune in fata geniului unui muzician. ‘Kind of Blue’ a fost momentul 0 pentru nenumaratii fani convertiti la jazz. Indiferent unde ati citit despre jazz, veti afla ca aceasta este una din inregistrarile cu care trebuie sa incepeti. Daca sunteti ascultatori de rock, pop, electro, renuntati la ideea cum ca jazz-ul este o muzica complicata, greu de inteles. Adevarat, jazz-ul nu iti izbeste simturile la fel ca ritmul muzicii rock, insa ofera o anumita placere subtila, greu de identificat la inceput. Daca reuseste sa te prinda, ritmului de jazz se transforma intr-o zeita de abanos ce iti sopteste cuvinte dulci intr-un bar newyorkez, pe 52nd Street. ‘Kind of Blue’ este asemeni usii care se deschide catre unul din cluburile de jazz atat de populare in anii ’50. Muzica curge calm, te poarta cu delicatete in atmosfera de club. Intri prin aceasta usa direct in anul 1959. Astepti ca ochii sa se obisnuiasca cu lumina crepusculara din interior, privesti la ceilalti oaspeti, te asezi la bar si comanzi un pahar de wisky. Ritmul celor sase instrumentisti te inconjoara cu delicatete. Notele se misca prin aer asemeni pensulei unui pictor. Te simti viu, real, adanc infipt in atmosfera unei nopti tarzii petrecute in compania unei zeite de culoare. Imaginea de ansamblu este eleganta si relaxata. Auzi ritmul de blues-ul, dar acel tempo in patru timpi este complet schimbat in ceva care suna modern, chiar daca au trecut 61 de ani. Asculti muzica lui Miles si iti imaginezi ca esti in cel mai tare loc de pe planeta. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Sper ca la finalul auditiei rabdarea sa va fie rasplatita. Jazz-ul poate fi placut si usor de ascultat, chiar daca uneori pare complex. Lasatii pe muzicieni sa isi cante muzica in ritmul lor. Trebuie doar sa simtiti cum muzicienii vorbesc prin instrumentele lor si construiesc o melodie intreaga, coerenta, perfect construita. Aceasta este muzica de jazz chiar in momentul crearii ei, o serie complexa de improvizatii inspirate din radacinile muzicii negre. Acesta este jazz-ul lui Miles Davis cu al sau album, Kind of Blue. Pe acest album apar alaturi de Miles Davis unii dintre cei mai grozavi muzicieni din istoria jazz-ului: Julian „Cannonball” Adderley saxofon alto, John Coltrane saxofon tenor, Bill Evans sau Wynton Kelly pian, Paul Chambers bas si Jimmy Cobb tobe. Albumul a fost inregistrat in doua zile diferite, 2 martie si 22 aprilie 1959. Artistii au petrecut in total noua ore in studio si au fost folosite 4 role de magnetofon. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    8 puncte
  11. Acesta este interviul cu numarul doi al seriei dedicate membrilor marcanti ai comunitatii audiofile. Sper ca raspunsurile unor oameni cu experienta sa ofera putin ajutor celor aflati la inceput de drum in HiFi. Astazi cel intervievat este Bogdan. Nickname-ul sau pe forum este Bogdanozaurus. 1. Cum ai ajuns audiofil? Am inceput pe la sfirsitul anilor `70. Pur si simplu pentru ca ma deranja chiar si atunci sunetul prost, la fel cum ma deranja sa vad reproduceri proaste in albumele romanesti de arta, carti prost tiparite cu pagini lipsa sau pagini dublate, sau sa intru in sala de cinema si sa vad un film cu o imagine stearsa si sunet grohait din care nu intelegeai mare lucru. Cel mai mult imi placea sa ascult muzica, asadar sunetul prost ma deranja cel mai tare. Vedeam si ascultam pe la altii diferite sisteme, mai bune sau mai putin bune, dar peste radiocasetofonul obisnuit al romanului, asa ca am decis ca trebuie sa detin si eu un sistem audio, ca sa ma pot bucura de muzica asa cum trebuie. 2. Cum a inceput aceasta pasiune? Totul a inceput cu un casetofon mono rusesc cumparat pe la 14 ani si cu doua boxe incropite de mine, una pentru bass si alta pentru inalte. Cutiile erau identice, facute din placaj, lacuite, masca de pinza neagra, dar difuzoarele erau diferite, unul mare de bass, altul mic pentru inalte, aveam si un filtru, un soi de pseudostereo inventat de mine la 15 ani. Nu aveam prea multe cunostinte si nici de unde invata. 3. De cati ani esti un pasionat audiofil? As zice ca de aproape 40 de ani. Borna ar fi momentul in care am inceput sa string bani si sa fac sacrificii pentru a cumpara aparatura cit mai buna. A urmat perioada aceea prin care am trecut cu totii, vindeam, stringeam bani, luam altceva mai bun si tot asa. Banii erau putini dar pasiunea era mare. Din pacate, cind eram pe drumul cel bun, viata mi-a tras un sut si a trebuit sa vind totul pentru a supravietui. Mi-am revenit incet pe linia de plutire si dupa o lunga pauza m-am reapucat de audiofilie 4. De ce audiofil si nu meloman? Pentru a fi meloman trebuie sa fi complet dedicat muzicii. Sa asculti enorm, dar asta nu este suficient. Trebuie sa si studiezi fenomenul muzical, trebuie sa stii detalii despre artisti, sa cunosti contextul in care au creat, sa intelegi conexiunile dintre ei. Nu sint in stare de asta, am si alte preocupari si incerc sa le echilibrez. Avatarul meu (emblema clubului Real Madrid) nu este intimplator. Audiofilia insa nu are nici un sens fara muzica. Asculti muzica dar te concentrezi asupra sunetului si a imbunatatirii lui, apar si provocarile tehnice si asa cum stim, multi barbati sint pasionati de tehnologie. Eu ascult muzica si de multe ori nu-mi bat capul cu numele piesei, componenta trupei sau numarul de la pantofi al solistului. Asa ca nu ma pot lauda ca sint meloman, nici nu ar fi corect sa o fac. 5. Ce este mai important pentru tine, muzica sau sistemul audio? Ambele sint importante, nu se poate una fara alta. Nu investesti bani, timp si munca, intr-un sistem doar ca sa il ai. Faci toate astea pentru a asculta muzica la cea mai buna calitate. Este la fel si cu filmul, una e sa vezi un film pe laptop si alta e sa il vezi pe un televizor de OLED cu ecran mare si cu un sistem de sunet dedicat. Sau cu pozele de vacanta, unii se multumesc cu poze facute cu telefoane modeste, altii cumpara camere foto performante. Nu dai banii pe aparate daca nu te pasioneaza muzica, filmul sau fotografia. Toate pasiunile sint costisitoare, dar cit de tristi sint oameni care nu au nici o pasiune. 6. Exista un proces prin care trece un pasionat de muzica ca sa ajunga audiofil? Eu ascult muzica dupa starea de spirit, pe vremuri ascultam in special rock, metal si progres, acum mai mult jazz, latino si clasica. Ma trezesc ca am chef sa ascult un anume gen, sau un anume interpret, si dau drumul la muzica. Dar daca nu-mi place sunetul pur si simplu nu pot asculta. Altii pot, eu nu. Cu mai multi ani in urma eram la un mare magazin de electronice si am remarcat-o pe Dna. Aura Urziceanu. Cumpara un sistem Logitech 2.1 pentru PC, venise cu muzica pe un stick si se arata foarte entuziasmata de calitatea sunetului. Dinsa era incintata, a repetat de citeva ori "vai ce bine se aude" in timp ce eu eram socat de asta. Multi ramin la stadiul asta, altii nu pot si doresc mai mult. Si daca incepi drumul , incep si problemele. Cind esti la inceput poti gresi foarte usor si nu cred ca este vreunul care sa nu fi gresit la inceput. Pe masura ce acumulam experienta, ascultind multe sisteme, citind, discutind cu alti pasionati incepem sa intelegem ce vrem si sa fim din ce in ce mai pretentiosi. Din pacate, cu cit sintem mai experimentati si mai pretentiosi, cu atit drumul parcurs devine din ce in ce mai greu. Dar si mai frumos. E usor sa ajung la poalele muntelui, dar pe masura ce urci e mai greu, insa rasplata e in frumusetea care te inconjoara. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: 7. Iti amintesti care a fost primul tau sistem audiofil? Pe vremea aia nu exista conceptul de sistem audiofil, se vorbea de aparatura care este HIFI sau nu, cablurile nu contau, equalizer-ul era must have, cel mai mult conta banda de frecvente reprodusa si raportul S/N. Problemele erau distorsiunile, zgomotul de fond al benzii si reproducerea inaltelor. Primul sistem HIFI a fost format dintr-un amplificator Electromures, un casetofon deck cu sertar si pick-up de la aceiasi firma, plus boxe Meloman de la IEI. 8. Poti sa enumeri o parte din aparatele, boxele, sistemele avute? In tinereta am tot schimbat la aparate si boxe. Cred ca am avut toate pick-upurile posibile pina am facut rost de un Thorens TD160, mai multe magnetofoane Mayak, un casetofon deck rusesc Mayak 232, foarte bun. Apoi am trecut la un sistem SONY cumparat cu sacrificii din magazin, nu mai retin modelele, un deck dublu, un amplificator, un tuner, un fel de fel de boxe, si evident nelipsind boxele Unitra de 75W. In "epoca moderna" am avut boxe Wharfedale Diamond 10.3, Focal Chorus 716, amplificatoare Rotel RA 10, Sugden A21, DAC-uri Karat si MeTech Evo. 9. Exista un aparat (o pereche de boxe) din trecut care a ramas lipit(a) de sufletul tau? Da, amplificatorul Sugden A21, un aparat minunat in clasa A, cu un phono stage foarte bun, dar din pacate mai putin potrivit cu noile boxe. 10. Ce sistem audio ai in prezent si cum ai ajuns la acest sistem? Exista o idee in jurul careia ai construit actualul tau sistem audio? Surse: CD player Xindak Muse 2.0, streamer Pro-Ject Stream Box S2 Ultra, DAC-uri NAIM V1 si Denafrips ARES, pick-up Acoustic Solid Metal 111 Amplificatoare: Audiolab 8300A si YAQIN MC-10L Boxe: Opera Callas Casti: Meze 99 Classics Am pornit de la boxe si playerul Xindak care sint componente excelente si am cautat sa brodez sistemul in jurul lor. Eram constient de problemele de acustica, asa ca am incercat sa obtin maximul posibil. 11. Care crezi ca este cea ma importanta componenta a unui sistem audio? Cea mai slaba. Un sistem audio este ca un lant, de fapt termenul a si fost folosit destul de mult, iar taria unui lant este dat de cea mai slaba veriga. 12. Stiu ca nu ai o camera de auditie amenajata acustic. De ce nu ai lucrat la acest amanunt? Crezi in vocile care spun: acustica nu are importanta, un sistem bun va canta in orice conditii? Camera este cu adevarat importanta. Poti avea un sistem bine pus la punct care sa aibe un sunet de vis in showroom si de cosmar la tine acasa. Pentru multi este o mare problema, trebuie sa amenajeze spatiul de auditie fara a sacrifica functionalitatea spatiului de locuit si de multe ori acest lucru nu este posibil, mai ales in camerele obisnuite de bloc. Dupa decesul tatalui meu si preluarea apartamentului am reusit cu multe eforturi sa amenajez un dormitor decent si o camera de zi in care sa pot lucra pe calculator, sa ma uit la televizor, sa ascult muzica si sa primesc musafiri. O camera, patru functii. Aproape inposibil sa o aranjez astfel ca sa pot avea conditii de auditie bune. Boxele de podea nu se mai potriveau, am descoperit intimplator ca boxele de raft sint o solutie mai buna si asa a ramas. Boxele nu au deloc o pozitie buna, dar este cel mai mic rau posibil. Sper sa fac niste modificari in apartament pe la sfirsitul verii, dar ramine de vazut daca o sa si pot. Trebuie bani, timp si energie si nu stiu daca o sa le am. 13. Cat de importante sunt cablurile (interconect, boxe, alimentare) intr-un sistem audio? Depinde de nivelul la care esti. Clar nu recomand in nici o situatie sirme de veioza pentru boxe si interconect de pe taraba din Obor. Dar nici cabluri care sa coste cit jumatate din sistem. Trebuie muncit la sistem cu cabluri bune si de abia dupa ce am ajuns la rezultate bune, putem incerca tunning cu cabluri scumpe. Insa numai pe ascultat acasa, nu pe povesti cu zine citite pe net. Trebuie sa existe un echilibru. Cablurile pot fi foarte scumpe si de regula nu fac minuni. Un sistem de 10000 de euro care suna prost, nu va suna bine daca folosim cabluri de 5000 de euro. Mai bine identificam daca ceva nu se potriveste, sau daca este necesar un upgrade si astfel folosim mai bine cei 5000 de euro. Garantat castigul sonor va fi mai mare. 14. Matching audio. Conteaza? Exista sau este un mit audiofil? Nu este nici un mit, conteaza extrem de mult. Am vazut destule aparate care suna bine in anumite sisteme si prost in altele. Nu orice boxa canta cu orice amplificator si daca ai reusit sa potrivesti amplificatorul cu boxele, nu orice player sau DAC va suna bine cu ele. Revenind la cabluri, nu trebuie sa uitam ca un cablu scump nu va fi mai bun in toate situatiile. Uneori un cablu mai ieftin poate suna mai bine decit unul mai scump. 15. Masuratori vs auditie. Ce crezi ca este mai important? Depinde pe cine intrebi. Electronisti sint interesati de masuratori, cei care nu se pricep la electronica se bazeaza pe ureche. Cel mai evident este la DAC-uri, azi toate masoara bine. Jitter-ul nu mai este de mult un Bau-Bau, dinamica e foarte buna. Ce te faci insa ca nu toate suna la fel ? Este bine insa sa intelegi si chestiile da baza. De exemplu te pot ajuta sa iti dai seama care amplificator nu va suna bine cu boxele si asta inseamna timp cistigat. Dar daca facem un upgrade sau luam o componenta noua, urechea trebuie sa fie de baza. 16. Ce crezi ca este mai important? Masterul de studio sau codarea digitala a sunetului? Ex: DSD, fisiere HiRes, Red Book audio. Masterul de studio. In prezent sunt mii de inregistrari proaste. Un CD cu o inregistrare buna va produce cu siguranta mai multa placere decit un fisier Hi Res prost. Din pacate casele de discuri au folosit tehnici de oversampling in multe situatii, pentru a oferi aceleasi inregistrari de pe CD pe post de Hi Res, dar la preturi mult mai mari. Multe din inregistrarile actuale de rock sau pop sint foarte proaste, comprimate, trase la un volum ridicat si chiar daca muzica e buna, devine greu de digerat. As exemplifica cu albumul Amaretti al cintaretei franceze Helene Segara, muzica buna, voce foarte frumoasa, masterizare si productie imbecile. 17. Vinil vs digital audio. Ce preferi si de ce? Imi place sa ascult vinil, am citeva discuri care suna mai bine pe vinil decit in format digital. Totusi sunt foarte costisitoare si problemele cu masterizarea se aplica si aici. Mai sint si alte probleme, uzura, materialele de proasta calitate. Dozele optice inca nu au patruns din cauza pretului, noile tehnici de gravare au ramas in stadiu de proiect, sa vedem ce va urma. Digitalul e de preferat din motive economice, chiar daca vinilul sau banda pot sa ne placa mai mult ca sunet. 18. Daca ar fi sa o iei de la capat cu aceasta pasiune, ce ai face si la ce ai renunta? Greu de spus, ar depinde in mare masura de buget. Poate as renunta la CD player, DAC si integrat si as lua un streamer care sa aibe un DAC foarte bun si control de volum, un amplificator de putere care sa se potriveasca si eventual un CD transport daca as constata ca CD-urile suna mai bine pe transport decit fisierele realizate de pe aceleasi CD-uri. 19. Sfaturi pentru tinerii audiofili. Cateva sfaturi pe care le consideri importante pentru cei aflati la inceput de drum audiofil. Daca au avut rabdare sa citeasca pina aici sunt pe drumul cel bun. Trebuie sa intrebe, sa citeasca, sa urmareasca forumurile de specialitate si dupa acea sa inceapa sa asculte pe la dealeri sau pe unde au ocazia. Sa incerce sa evite capcanele. Multi incearca sa profite si sa vinda produse slabe sau cu defecte ascunse. Sa evite persoanlele care se cred atotstiutoare, sa ceara intotdeauna o a doua sau a treia parere. Ocaziile nu apar exact cind au ei nevoie, aparatele vechi nu mai functioneaza la fel de bine dupa 25 de ani, indiferent de blazon. Daca sunt din provincie si nu au unde sa asculte, sa incerce o minivacanta la Bucuresti, altfel e foarte complicat. Articol scris de Robert Flescan
    8 puncte
  12. Incepand din Martie, revista HiFi Tech va incerca sa publice un interviu lunar cu unul din membrii marcanti ai comunitatii audio vintage din Romania. Deschidem aceasta serie de interviuri cu Eugen (Horex 1952 pe forumul HiFi Tech). El este unul dintre cei mai vechi si cunoscuti pasionati audio vintage din Romania. 1. Cum ai ajuns sa fii pasionat de magnetofoane? Pana la magnetofoane a fost cale lunga, intai a fost o „GALENA“ adica o capsula telefonica dotata cu o dioda de detectie si o sarma la burlan. Asta a fost prin anii 1968-69. A urmat muzica pe un pick-up al parintilor, apoi un casetofon mic mono, iar prin 1970-71 primul meu magnetofon, un INEI 201(cred) mic si mono pe 4 piste. 2. Cum a inceput aceasta pasiune? Exista un moment 0? Pasiunea pentru magnetofoane a inceput, cum am relatat mai sus, prin anii 1970-71. 3. De cati ani este un pasionat de HiFi la modul general? Pasionat de HIFI pot spune ca am inceput sa fiu odata cu cumpararea primului meu magnetofon stereo un Majak 203, urmat in 1980 de un Majak 205. Pana la acest magnetofon a fost pentru mine o perioada didactica, experimentari in domeniul electronicii 4. De ce te atrage sunetul magnetofonului si nu al cd-ului, vinilului? Poate fiindca a fost primul mediu audio. Trebuie sa recunosc ca imi place si vinilul si detin o colectie mare de CD-uri si SACD. 5. Ce este mai important pentru tine, muzica sau sistemul audio? Totul a inceput cu muzica, si muzica se poate savura numai pe un sistem de calitate. 6. Exista un proces prin care trece un pasionat de muzica ca sa ajunga pasionat de HiFi? La mine si cred ca la toti iubitorii de muzica si aparate, totul a inceput de la „0“. 7.Iti amintesti care a fost primul tau sistem audio? Dar primul magnetofon? Primul meu sistem mai serios, a fost un amplificator construit de mine, un pick-up Accord Stereo si o orga de lumini cu reflectoare si un panou. Ca boxe, chiar aparusera boxele RFT de 50W, tin minte ca a costat 1575 de lei bucata. Te-ar mai putea interesa urmatorul articol: 8. Exista un aparat (o pereche de boxe) din trecut care a ramas lipit(a) de sufletul tau? Pe mine m-a marcat Majak 205 si boxele RFT. Am reusit dupa indelungi cautari sa le cumpar si sa le am in colectie. 9. Ce sistem audio ai in prezent si cum ai ajuns la acest sistem? Exista o idee in jurul careia ai construit actualul tau sistem audio? Sistemul este compus practic din mai multe sisteme, adica 8 boxe si 3 amplificatoare. Intotdeauna am incercat sa ascult un aparat, ajungand la rezultatul ca nu intotdeauna un nume cu rezonanta si un pret ridicat este cel mai bun. 10. Care crezi ca este cea ma importanta componenta a unui sistem audio? Dupa parerea mea fiecare componenta este importanta, dar cea mai imortanta este sursa. 11. Camera de auditie este amenajata acustic? Camera actuala nu este amenanjata acustic, dar este dedicata numai aparatelor. 12. Masuratori vs auditie. Alegi un aparat dupa masuratori sau dupa o auditie? As spune auditie, cu toate ca multe aparate le-am cumparat inainte sa le ascult. Aparatele fiind vintage, nu prea ai unde sa le asculti in prealabil. 13. Ce crezi ca este mai important? Masterul de studio sau formatul in care ascultam muzica. Exemplu: Masterul este digital, dar este mai important sa ascultam muzica in varianta analogica. Cu masterul digital nu prea am experienta cu toate ca dupa benzi master mai fac si copii digitale in format DSD. Eu inclin inspre varianta ‘masterband’. In ultima vreme in Elvetia apar tot mai multe studiouri pur analogice, ca de exemplu: https://www.2inch-records.ch/ Aici inregistrarea si mixajul se face analog. 14. Daca ar fi sa o iei de la capat cu aceasta pasiune, ce ai face si la ce ai renunta? As face la fel, nu as renunta la nimic 15. Sfaturi pentru tinerii pasionati de HiFi si implicit de sunetul analogic. Cateva sfaturi pe care le consideri importante pentru cei aflati la inceput de drum. Exemplu: Cineva doreste sa isi cumpere primul sau magnetofon. Greu de dat sfaturi, important este studiul individual pentru imbogatirea cunostiintelor generale in domeniul magnetofoanelor si atractia pentru tehnologia analogica. Pe HiFi Tech este posibil deoarece numarul colegilor experimentati este mare si sunt convins ca si domnia lor, ca si mine de altfel, am ajuta pe oricine doreste sa-si cumpere primul magnetofon. 16. Multumesc pentru acest interviu Eugen. Cu placere. Articol scris de Robert Flescan
    8 puncte
  13. Pentru placerea executiei pentru experienta dobandita pentru satsifactia lucrului implinit pentru mirosul de sacaz. pentru restul, exista MasterCard.
    8 puncte
  14. Astazi lansez o serie de articole cu recomandari ale unor albume muzicale care imbina calitatea inregistrarii cu a interpretarii. Permiteti-mi sa incep cu o definitie a ceea ce inteleg prin 'muzica audiofila'. Este o muzica cu o gama dinamica buna (dinamica wikipedia), cu detalii suficiente incat sa pot distinge diferitele instrumente si sa apreciez talentul muzicienilor. Prin comparatie, o inregistrare proasta se simte ca un perete de sunet fara detalii dinamice. Acum 15 ani, pe langa ascultatul muzicii, am inceput sa urmaresc felul in care este masterizat un album. In toti acesti ani am descoperit ca, nu este usor sa gasesti inregistrari muzicale de calitate. Aceasta este experienta mea. Nu exclud posibilitatea ca pentru unii dintre voi sa fie o activitate usoara. Din acest motiv, va rog ca la sfarsitul articolului, sa impartasiti cu noi modul in care gasiti muzica de calitate. In prezent descoperirea muzicii noi pare sa fi devenit o activitate simpla. Te abonezi la un serviciu de streaming si ca prin minune esti la un click distanta de milioane de albume. Atat de simplu sa fie? Experienta mea de ascultator hard-core imi sopteste contrariul. Streamingul muzical este direct legat de mobilitate, de ascultatul muzicii in casti in timp ce te deplasezi. Din acest motiv muzica prezentului este masterizata sa va atraga atentia. Este conceputa sa se auda tare, ca un perete compact de sunet. Paragraful precedent precis va naste o razmerita printre adeptii ‘miscarii streamin-gului audiofil’. Imi imaginez cum ridicati mainile amenintatoare catre monitor si pe un ton autoritar spuneti – eu sunt abonat la Qobuz sau Tidal, servicii acestea transmit in format digital lossless. Sunteti indreptatiti sa va infuriati pe mine doar pe jumatate. Am sa explic. Receptia unui semnal digital lossless nu garanteaza calitatea inregistrarii. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Un exemplu care imi vine in minte este trupa The National. Iubesc muzica lor, am fost la doua concerte, am cumparat albumul ‘High Violet’ (favoritul meu), insa calitatea inregistrarilor este mizerabila. Scena sonora este oribila, nu exista nuante muzicale, sunetul este distorsionat. Am sa atasez o imagine in sprijinul afirmatiilor mele folosind un alt album The National ca exemplu. Urmariti intervalul dinamic al albumului ‘Trouble Will Find Me’. Avem trei variante: cd, Qobuz, HD Tracks. Toate sunt ingrozitoare. Este vinovat serviciul de streaming in aceasta situatie? Nu. Ei nu fac altceva decat sa livreze catre ascultatori muzica asa cum a fost masterizata in studio. Folosesc acelasi album pentru a continua demonstratia mea. Varianta pe disc de vinyl are un interval dinamic superior. Motivul acestei decizii are legatura cu comportamentul ascultatorului si nu cu calitatea unuia din formate. Daca streaming-ul este gandit pentru mobilitate, discul de vinyl tinteste ascultatorii de muzica casnici. Din pacate, lipsa unei garantii a calitatii inregistrarilor ne obliga sa cautam atent si cu efort acele inregistrari speciale. Recomandari Muzicale Audiofile - Partea I Bill Evans Trio – Waltz for Debby Waltz for Debby este unul din cele mai bune albume de jazz live din istoria muzicii. Albumul a fost inregistrat in ziua de 25 iunie 1961 in clubul de jazz Village Vanguard, New York, si lansat in anul 1962. Cei mai multi oameni il cunosc pe Bill Evans din munca sa cu Miles Davis pentru albumul ‘Kind of Blue’. Interpretarea sa magnifica pe acest album este suficienta pentru a-l face unul dintre cei mai mari pianisti de jazz din toate timpurile. ‘Waltz for Debby’ confirma geniul acestui pianist si ne ofera posibilitatea de a asculta muzica unuia dintre cei mai interesanti pianisti de jazz. Interpretarea la pian a lui Bill Evans este hipnotic de frumoasa, plina de un lirism incredibil, impresionant si jucaus. Ascultati acest album seara cu un pahar de vin in mana. Garantez o seara extraordinara. Album Dynamic Range – DR 14 Camille Saint-Saens – Symphony No. 3 / Eugene Ormandy / Michael Murray Albumul a fost inregistrat in ziua de 10 iulie 1962, sub bagheta dirijorului Eugene Ormandy, cu participarea organistului Michael Murray si Orchestrei din Philadelphia. Aceasta este una dintre marile simfonii dedicate orgii si are un statut de blockbuster printre pasionati. Interpretarea este uimitor de fina, iar sunetul este extraordinar. Echilibrul dintre orga si orchestra este perfect. Pentru mine este una din cele mai bune inregistrari ale unei sinfonii pentru orga. Anouar Brahem – The Astounding Eyes of Rita Albumul a fost inregistrat in anul 2008, in Italia, si a fost lansat de ECM in anul 2009. Brahem este unul din interpretii cei mai cunoscuti ai oud-ului. Datorita originilor sale tunisiene muzica sa se afla la intersectia dintre cultura Orientului Mijlociu si cea europeana. Ritmul oud-ului se impleteste perfect cu modernismul basului electric si cu sunetul clarinetului, oferind un sunet usor ca firele de nisip purtate de vanturile desertului. Muzica este contemplativa, profunda, traditionala, chiar daca artistul foloseste interactiunea grupului pentru a-i conferi modernitate. Album Dynamic Range – DR 12 Dead Can Dance – Spiritchaser Spiritchaser este al saptelea album de studio Dead Can Dance. A fost inregistrat in Quivvy Church, Irlanda, studioul personal al lui Brendan Perry si lansat in anul 1996. In esenta acesta este un album care continua traditia trupei. Vocile lui Perry si Gerrard continua sa ne capteze atentia cu interpretarea lor eterica folosind un background muzical complex. Va sugerez sa fiti atenti la piesa ‘Nierika’. Partea de percutie este aigurata de cinci interpreti. Album Dynamic Range – DR 9 Trivia: Quivvy Church este o biserica construita in anul 1855, cumparata si renovate de Perry in 1993. Cassandra Wilson – Traveling Miles Acesta este albumul cu numarul 13 din discografia vocalistei de jazz Cassandra Wilson. Inregistrarea a fost terminata in doua etape; Decembrie 1977 la The Hit Factory, New York si Mai / Septembrie 1998 la Bearsville, New York. A fost lansat pe piata la 23 Martie 1999. Este un omagiu impresionant adus lui Miles Davis, care extinde abordarea eclectica a jazz-ului interpretat de Cassandra Wilson. Primit modest de critica, eu il consider curajos pentru ca Wilson a indraznit sa adauge versuri muzicii lui Miles Davis. Album Dynamic Range – DR 10 Antonio Forcione & Sabina Sciubba - Meet Me In London Un album produs si lansat de Naim Records in anul 1998. Duo-ului caruia i se alatura adesea basistul Davide Mantovani și, ocazional, alti cativa muzicieni, interpreteaza o muzica atmosferica. Pe disc veti gasi si cantece populare ca ‘Take Five’, ‘Could You Believe” de Al Jarreau, dar si câteva originale. Pe acest album talentul extraordinar al chitaristului Antonio Forcione se intalneste cu vocea versatila, matura, puternica, a vocalistei Sabina Sciubba. Aceasta intalnire merita cautata si ascultata. Sonic, albumul este o adevarata sarbatoare a sunetului de calitate. Album Dynamic Range – DR 13 Steely Dan – Gaucho Este al saptelea album de studio al trupei rock americane Steely Dan . A fost lansat pe 21 noiembrie 1980. Pentru a inregistra albumul, formatia a folosit cel putin 42 de muzicieni diferiti, a petrecut peste un an in studio si a depasit cu mult timpul acordat de casa de discuri pentru inregistrari. In 1982 albumul a castigat premiul Grammy pentru cea mai buna inregistrare neclasica si a primit nominalizari la premiile Grammy pentru albumul anului si cea mai buna interpretare pop a unui duo sau grup cu voce. Fara sa fiu un mare fan al muzicii acestui grup, sunt nevoit sa va atentionez asupra lui. Gaucho este considerat ca fiind unul din albumele iconice in cercurile audiofile americane. Album Dynamic Range – DR 14 Eiji Oue – Rachmaninoff: Symphonic Dances, Etudes-tableaux, Vocalise Albumul a fost inregistrat in 2007. Este una dintre capodoperele fonetice ale inginerului de sunet Keith O Johnson. Aceasta versiune este una din cele mai spectaculoase inregistrari captate pe disc, visul de aur al fanilor HiFi. Sunetul Reference Recordings ofera un adevarat spectacol auditiv cu o gama dinamica larga, impact dinamic puternic, profunzime orchestrala excelenta, gama medie sonora naturala si inalte cristaline. Acesta este un sunet complet, stralucitor, transparent si extrem de realist. Album Dynamic Range – DR 15 Va astept cu comentarii si sugestii in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. Pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor, am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    7 puncte
  15. Sunt un iubitor si ascultator de muzica pasionat de peste 30 ani. In anii ’80 am inceput sa ascult muzica pe un casetofon de productie germana, apoi am trecut prin diferite etape. Am ascultat muzica pe un boombox Sony, apoi diferite variante putin mai complexa tot de la Sony, ca intr-un final sa achizitionez primul meu sistem audiofil format dintr-o linie NAD si boxe Monitor Audio. De la un pasionat de muzica in adolescenta, pana la transformarea ulterioara intr-un audiofil infocat au trecut aproape 20 ani. Acest proces lung si anevoios a inceput in perioada comunista, cand pana si accesul la muzica din occident era interzis. Dupa ce am devenit audiofil cu ‘acte’, o perioada destul de lunga am lucrat alaturi de un dealer HiFi. In acea perioada, am avut ocazia sa experimentez empiric aproape totul legat de audio. Ultima fraza ar putea fi considerata infatuare. Nu este. In trei ani de showroom, am participat activ la peste 1500 ore de teste. Imi amintesc cum lucruri fara importanta in aparenta, reuseau sa schimbe sunetul substantial. Jack, acesta este numele de alint al dealerului, mesterea si construia frecvent accesorii a caror rol era imbunatatirea sunetului. Pe langa cele construite in regim DIY, foloseam in sisteme si accesorii manufacturate de firme specializate. Unele accesorii reuseau sa produca diferente remarcabile in sunet, altele au fost ineficiente, sau pur si simplu nu se potriveau cu filosofia noastra de sunet. Cei care ma cunosc, stiu ca nu pot fi considerat un ‘credincios’ audiofil. Intotdeauna am cautat o explicatie stiintifica. Ganditi-va pentru o secunda la cei care dezvolta si construiesc aparatura HiFi. Sunt ingineri, specialisti in electronica, acusticieni, metalurgisti, oameni de stiinta. Oamenii acestea folosesc stiinta pentru a dezvolta si construi aparatura audiofila, nu incantatii voodoo. Exista o intreaga discutie despre industria infloritoare a accesoriilor destinate audiofililor. Sintagma ‘ulei de sarpe’ este cea mai des intalnita. Va spun sincer, si eu cred ca sunt produse care merita aceasta eticheta. Dar sunt si alte produse bazate pe stiinta, care promit potentarea sunetului in conditiile unui sistem audio revelator, in ciuda naturii lor aparent ezoterice. Nu este un secret in industria audio ca vibratiile degradeaza performantele individuale ale componentele unui sistem in ansamblu. In cazul boxelor, degradarea sonica este cea mai evidenta. Din cauza acestor vibratii sunetul are tendinta sa piarda focusul, muzica pierde cursivitatea, etc. Generarea vibratiilor intr-o boxa se datoreaza in principal actiunii de piston a difuzoarelor. Acestea se misca inainte si inapoi, si produce miscarea aerului in exterior dar si in interiorul boxei. Toata aceasta miscare de piston genereaza energie mecanica si implicit vibratii. Aceste vibratii se deplaseza in interiorul boxei, si conform legilor de baza ale dinamicii, energia se va indeparta de sursa ei punctuala, in cazul nostru difuzorul. Pornind de la acest principiu, scopul nostru trebuie sa fie canalizat catre eliberarea energiei din interiorul boxei. Aceasta trebuie sa calatoreasca mai departe, altfel interiorul boxei risca sa se satureze. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Sunetele de frecventa joasa generate de o boxa amplasata direct pe podea vor fi absorbite de podea, chiar o vor penetra, dar se vor intoarce in camera si chiar in corpul boxei, producand vibratii mecanice suplimentare. Pentru a impiedica acest fenomen, este necesara decuplarea mecanica a boxei de podea printr-o metoda care sa atenueze transmisia undelor sonore joase de la boxa la podea si invers. Aproape toate boxele din prezent sunt dotate cu spike-uri. Forma conica permite concentrarea vibratiilor catre varf, apoi energia este disipata pe suprafata podelei. Aceasta este metoda standard, insa exista si metode considerate mai eficiente: 1: Picioare / suporti care folosesc o suspensie interna. 2. Platforme de decuplare special gandite pentru audio. (EX: platforma turnata dintr-un material compozit cu picioare si diferite tipuri de suspensie interna, platforma simpla turnata dintr-un material absorbant) 3. Varianta ieftina: intercalam intre boxa si podea un material elastic cu rol de amortizare al frecventele joase, sau un material rigid, un bloc de granit de exemplu. Acesta din urma poate amortiza partial rezonantele datorita inertiei, dar va furniza alte vibratii catre podeaua. Orice material rigid transfera sunet. Daca decidem sa folosim un material elastic, frecventa de rezonanta trebuie sa fie sub frecventa minima a boxei. In caz contrar materialul elastic va deveni un amplificator al acelei frecvente din spectrul audio. Cum aflam daca boxele noastre vibreaza ? Cea mai simpla varianta este sa folosim o melodie cu bas profund, de la 50 Hz in jos. Asezati un pahar de apa pe suprafata superioara a boxei, ascultati muzica si observati daca apa vibreaza in pahar. Incepeti auditia la un volum scazut, apoi cresteti volumul treptat. Daca boxa nu permite amplasarea unui pahar cu apa, puneti palma pe cutia boxei in zona inferioara a boxei. Teoretic, daca boxa vibreaza, veti simti imediat. Din pacate aceasta metoda este direct proportional cu gradul de sensibilitate al palmei fiecaruia. Atasez un video cu boxele mele Electra 1038 Be. Fiecare spike este asezat pe un dispozitiv din aluminiu si cauciuc manufacturat de Dynavox. Dupa cum puteti observa apa nu vibreaza, in ciuda faptului ca folosesc o melodie cu bas abundent. Ajustarea sunetului boxelor trebuie facuta cu grija. Va atentionez ca nu este o chestiune simpla, asa cum ar parea la prima vedere. Incepeti cu o verificare a rezonantei boxelor. Apoi verificati daca suprafata pe care sunt sprijinite boxele rezoneaza, nu reuseste sa absoarba vibratiile pana la un nivel care nu afecteaza sunetul pe ansamblu. Podele de lemn sunt primele la care trebuie sa fiti atenti, dar si podeaua de beton din blocuri poate intra in aceasta categorie. Daca descoperit existenta unor rezonante, cautati o solutie de decuplare potrivita sistemului si bugetului. Daca aveti intrebari punctuale, sunteti invitati sa comentati in sectiunea dedicata de la sfarsitul articolului. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    7 puncte
  16. Probabil ca este greu de inteles sau rea vointa. Am mentionat, pe mine nu ma intereseaza masuratorile. Ca sa fie foarte clar pot sa mai repet de cate ori este nevoie ! Nu ma intereseaza pentru ca nu sunt electronist, am alta calificare, si pentru ca am auzit destule scule, ff scumpe, care masoara perfect si suna de porc. Pentru mine, si nu numai, ma intereseaza sunetul. Punct.
    7 puncte
  17. Amplificatoarele de putere mare BUNE, in general ofera o mica parte din putere in clasa A, cu un sunet f bun. Revenind la analiza pozelor se observa ca de pe cablajele finale pleaca cu fire strans torsadate cate doi tz. finali, plasati cate unul pe fiecare radiator pt repartizarea cat mai echilibrata a cadurii disipate, aspect specific si important in cazul claselor A (autentice). In dreapta spate se observa modului de soft-start, in stanga spate cel de protectie contra DCout si cuplarea intarziata a difuzoarelor. In centru, intre modulele finale sunt doua module de alimentare stabilizata, probabil pt partea de amplificare in tensiune - cate unul pt fiecare canal. In extrema dreapta in spate este transformatorul pt telecomanda si volum motorizat, iar inspre fata, intre cele doua baterii de condensatoare (filtrajul principal) sunt inca doua module de alimentare, unul stabilizat - cel cu doua radiatoare aurii si al doilea probabil nestabilizat. Este posibil ca cel nestabilizat sa fie un filtraj (in cascada) pt una din alimentarile stabilizate In a doua poza, de o parte si de alta a transformatoarelor se vad bine modulele redresoare cu diodele puse pe radiatoarele negre. Sunt acolo cel putin 3, poate 4 punti (din diode), deci probabil fiecare canal are alimentare total separata, ceea ce inseamna practic o constructie dual mono. Cablajele din pozele 3 si 4 sunt cele care se regasesc in amplif (90% sigur), diferenta de culoare este probabil din cauza luminii/telefonului. Cablajele sunt de la etajele finale si de la etajele de alimentare, poate si de la celelalte module regasite in amplif, nu am stat sa le analizez pe toate. PS - Daca Dinica mai pune vreo poza, mai putem trage concluzii.
    7 puncte
  18. Am urmarit aceste boxe audio vintage ceva timp pana sa intru in posesia lor. Nu auzisem niciodata despre aceasta firma, numele ei complet este Ingwar Sphis Reutlingen Laboratory for Electroacoustics. Mi-a placut mult constructia si faptul ca sunt masive si bine lucrate. Despre aceasta firma nu se gasesc prea multe informatii, insa tind sa cred ca au facut ceva aparte in industria sunetului din acea vreme. Sunt construite in Germania Reutlingen, in laboratoarele Sphis. Boxele pe care le detin sunt cele din topul listei, cele mai bune construite de ei. Aceasta firma a facut strict boxe de raft in 3 cai cu un concept de crossover inedit la acea vreme. Spun asta pentru ca desi boxele sunt in 3 cai, in crossover este folosita doar o singura bobina, cei drept de mari dimensiuni. In rest se folosesc doar condensatoare si rezistente. In ciuda acestui fapt, boxele au un raspuns in frecventa foarte liniar. Probabil ca s-a lucrat mult la imbinarea cat mai buna a difuzoarelor cu cutia. Materialul folosit in constructie este lemnul masiv, fapt ce arata nivelul de top al producatorului. Am testat boxele pe urmatorul sistem de test: Amplificator: Amplificator Monarch STA-8002 Preamplificator Dynaco Pat-5 CD-Player : Denon SACD A11 Boxe: Ingwar Sphis LBX 290 Monitor Din punct de vedere constructiv, boxele folosesc 4 difuzoare fiecare. Un difuzor de bass de 25cm cu con de hartie, o medie ovala de hartie si 2 tweetere. Un lucru aparte pe care l-am descoperit in specificatii este ca difuzorul de medie are un interval de lucru intre 400hz si 8000hz. Avest lucru ofera o coerenta foarte buna sunetului. Am ales piese de test care sa puna boxele la incercare destul de serios. M-am gandit ca fiind niste boxe cu o constructive masiva, au un potential sonic ridicat si merita un test care sa stoarca si ultima picatura de performanta. 1. Pink Floyd - Hey You Boxele au un temperament destul de direct. Sunt boxe monitor si arata intocmai ce se afla pe inregistrare. Aceasta trebuie sa fie de foarte buna calitate, cu aceste boxe am sesizat distorsiuni si probleme pe inregistrari bune, pe care nu le stiam a fi cu probleme. Imi place mult aceasta piesa, imi place combinatia de instrumente reci cu tobe si efecte pe care melodia le are inserate in ea. Ce am observat cu surprindere la aceste boxe, este media, foarte frumoasa si mare, curata, clara si muzicala, dulce. Nu te oboseste sau deranjeaza, chiar si la volume mari. Separatia intre note si instrumente este buna, basul este greu, jos si clar. Faptul ca sunt in compresie ofera ascultatorului o senzatia de bas profund, aproape de zona subwooferelor . Boxele in compresie de dimensiuni mari au un bas aparte, mare, greu, adanc si scurt, asa cum ar trebui sa fie in opinia mea. Observ timbrele instrumentelor care sunt foarte reale si energice, lucru care iar imi place mult cand ascult muzica. Acest lucru se datoreza si preamplificatorului de la Dynaco, un aparat cu timbre foarte bune, insa si boxele presteaza excelent in aceasta zona. Tranzientii sunt impresionanti, boxele urca si coboara foarte repede si cu usurinta. Faptul ca folosesc difuzoare de hartie si crossover de complexitate scazuta le ajuta mult in zona de rapiditate. Muzica are viata, este rapida si captivanta. In cele din urma am ascultat tot albumul. 2. Adele – Hello Aceasta este o melodie pe care nu o pot asculta in orice conditii, vocea lui Adele pe aceasta piesa este destul de acuta, iar unele sisteme o scot prea mult in fata intr-un mod agresiv. Aici, cu toate ca vocea este in fata, nu ma deranjeaza. Are un contur muzical cald care nu deranjeaza. Totodata observ si ecoul care se creaza in jurul ei, este un efect interesat creat pe care boxele il redau foarte fidel. Cel mai mult in aceasta piesa imi place pianul. Notele sunt complete si reale, se combina frumos si se integreaza bine in scena. Muzica curge natural, este coerenta si se simte bine. Faptul ca media este lasata sa cante pana la 8000hz ofera o savoare aparte sunetului. Acesta da senzatia de libertate, notele urca si coboara natural si rapid, fara senzatia de moliciune sau lipsa de dinamica. 3. The Blue Danube - Waltz Vienna Philharmonic O piesa foarte draga mie, care incepe foarte fin si subtil, dar care are multa dinamica si forta pe partea de final. Muzica clasica este cea mai potrivita in a testa capacitatea sistemului in a canta corect timbral. Referinta mea pentru acest tip de muzica este sunetul din sala Ateneului Roman. Acest lucru se observ foarte bine in aceasta piesa. Notele si timbrele sunt cat se poate de vii si naturale. Este o mare placere sa asculti muzica clasica pe aceste boxe. Aici observ ca boxele sunt complete in toata splendoarea lor, de la cele mai acute acorduri, pana la tobele mari din spatele scenei de instrumente. Chiar daca boxa are 2 tweetere, acestea lucreaza de la 8000hz in sus. Implemantarea aceasta ofera un sunet muzical, lipsit de stridenta. Am remarcat acest lucru la o alta pereche de boxe care avea filtru reglabil pe tweeter. Cu cat acesta este taiat mai sus, cu atat ii dispare agresivitatea. In trecut sunetul era axat mai mult pe zona placuta urechii, nu erau aduse in fata cele mai ascunse detalii, care uneori pot fi coplesitoare si obositoare. Una peste alta boxele sunt foarte bune de ascultat o diversitate mare de muzica, intr-un mod placut si muzical. Consider ca sunt bine echilibrate si chiar daca uneori mi-as fi dorit o mai mare transparenta, poate ca daca o aveam, pierdeam partea muzicala. Concluzie: Cei de la Sphis au facut o treaba foarte buna cu aceste incinte. Sunt lucrate exemplar, masiv si cu atentie la detalii. Sunetul este foarte bine echilibrat, totul este la locul lui, nimic nu este mai mult sau mai putin decat pe inregistrare. Ma bucur ca am putut asculta si scrie despre ele, a fost o ocazie inedita sa am aceste boxe rare spre auditie. Daca aveti ocazia sa ascultati asa ceva, nu o sa fie o pierdere de vreme. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Pro: • sunet complet, natural si muzical • dinamica si tranzienti de calitate • bas adanc, scurt si puternic Contra: • destul de masive si grele • uneori mi-ar fi placut ceva mai multa transparenta
    7 puncte
  19. In articolul de astazi am sa va povestesc despre amplificatorul integrat Nu-Vista 600. Acesta poate fi considerat o bestie audiofila. Cu o puterea de 200 wati in 8 ohmi si un amperaj la varf de 150 amperi poate conduce aproape orice boxa din lume. Nu-Vista 600 este un amplificator cu o topologie speciala. Combina frumusetea, delicatetea sunetului de lampa de ultima generatie, nuvistor, cu designul semiconductorului. Pe de o parte avem un amplificator de putere urias, cu rezerve masive de putere, care ofera curent si viteza de atac, iar pe de alta parte avem delicatetea de matase a sunetului de trioda, nuvistor. Nu-Vista 600 face parte din gama cu acelasi nume a producatorului britanic Musical Fidelity. Aceasta este una din firmele britanice cu o traditie solida in construirea de aparatura Hi-Fi din Anglia. Firma a fost infiintata acum 30 de ani de Antony Michaelson. Cu o pregatire de muzician in spate, este absolvent de facultate de muzica si a ajuns in industria audio Hi-Fi din intamplare. A intalnit pe cineva care dorea sa construiasca si sa vanda amplificatoare cu tuburi electronice, lampi. Timp de cativa ani a fost implicat in acest proiect si a construit amplificatoare cu lampi. Compania respectiva a functionat foarte bine. Pornind de la aceasta idee s-a gandit ca se poate trai din aceasta afacere. Cativa ani mai tarziu a inceput sa proiecteze si sa construiasca diferite aparate audio pentru sistemul de acasa. Un prieten al unui dealer a ascultat un preamplificator construit de acesta si a comandat mai multe bucati. Toate s-au vandut in prima saptamana. Imediat au urmat si alte comenzi. Din nou, aproape accidental, a intrat in afaceri cu aparatura audio Hi-Fi. De atunci au trecut 30 de ani, timp in care Musical Fidelity a devenit una din marcile de traditie ale industriei britanice de audio Hi-Fi. Inainte de a intra in subiectul acestui articol am sa va ofer cateva detalii legate de tehnologia ‘nuvistor’. Banuiesc ca nu stiti prea multe despre acest tip de triode, asa ca am sa va fac o scurta istorie. Nuvistor este un tip de tub cu vid anunțat de RCA in 1959. Forma si dimensiunea aceastora este apropiata de aceea a tranzistorilor. Nuvistorii sunt mai mici comparativ cu tuburile eletronice conventionale cunoscute de toata lumea. Au forma unui degetar, dar sunt mai mici ca acesta. Tubul este realizat integral din metal si ceramica. Construirea nuvistorilor necesita echipamente speciale, deoarece nu exista nicio intubatie pentru a pompa gazele. In schimb, intreaga structura este asamblata, introdusa in plicul sau metalic, sigilata si prelucrata intr-o camera de vid mare, cu dispozitive robotice simple. Performanta acestui tip de lampa cu vid de semnal mic este net superioara tuburilor electronice clasice. Performanta excelenta VHF si UHF, plus un nivel al zgomotului redus sunt principalele atuuri pentru care au fost folositi intens in aparatele ultra performante din anii ’60. Descriere Nu-Vista 600 La exterior amplificatorul arata grandios. Cu dimensiuni generoase de 483 x 187 x 510 cm si o greutate de 34 kg il remarci imediat, chiar si in situatia in care este aruncat intr-un colt. Ca sa intelegeti despre ce este vorba, am sa va descriu momentul in care a trebuit sa il instalez in sistemul de acasa. Pentru amplificatorul meu Pass Labs Int 150 am construit o platform speciala pe podea. Integratul Pass fiind mare si greu, am avut grija ca platforma sa fie suficient de incapatoare si solida. Cand a sosit Nu-Vista 600 am fost nevoit sa mut integratul Pass in alta parte si sa il asez pe acesta pe platforma special amenajata. Cu greu am reusit sa pozitionez Nu-Vista 600 pe suprafata platformei. Nu reuseam sa potrivesc piciorusele de sustinere in asa fel incat sa incapa pe platforma. Pana la urma am fost nevoit sa sprijin piciorusele din spate partial pe platforma. Carcasa este construita din aluminiu periat, de culoare gri antracit, oferind senzatia aceea de ‘true high-end’. Pe partea frontala avem doua butoane mari si albe cu care controlam diferitele functii ale aparatului, si un ecran mare pe care sunt afisate informatiile despre volum si conexiune. Din butonul din stanga schimbam conexiunile, iar din cel din dreapta umblam la volum. Sub aceste doua butoane mari se gasesc alte doua butoane micute. Cu unul dintre acestea pornim / oprim amplificatorul, iar cu celalalt pornim / oprim functionarea ecranului aflat pe mijlocul fetei frontale. In spate avem conexiunile balansate si nebalansate, conexiunile pentru boxe si conexiunea pentru cablul electric. In interior NuVista 600 seamana foarte mult cu fratele sau mai mare, NuVista 800. Este construit intr-o configuratie dual mono cu cate un transformator de 1kw pentru fiecare canal si o parte de preamplificare complet separata. Partea de semnal este foarte scurta pentru a nu exista interferente. Amplificatorul foloseste un design imbunatatit al placii de baza, cu toate piesele montate la suprafata. Triodele Nuvistor sunt montate foarte aproape de circuitele de preamplificare, cu trasee scurte si perpendiculare pentru a minimize efectele de camp induse. Specificatii Putere: 220 W pe canal in 8 ohmi THD: <0,005% tipic 20 Hz – 20 kHz Raport semnal zgomot: >103 dB Raspuns in frecventa: +0, -0.1 dB, 10Hz la 30 kHz Intrari: 4 x RCA / Phono 1 x XLR General: Dimensiune LxHxD (mm): 483 x 187 x 510 Greutate (neambalat / ambalat) – 34 kg / 45 kg Am testat acest amplificator pe un sistem compus din urmatoatele componente: Yamaha CDS 3000 – cd player NuVista 600 – amplificator Focal Electra 1038 Be – boxe XLR XLO Reference – cablu interconect Vicol Audio – cablu boxe Muzica de test a acoperit stilul electro, blues-rock si muzica culta. Am ascultat muzica exclusiv de pe cd-uri. Albumele folosite au fost urmatoarele: Massive Attack – Mezzanine, Eric Clapton & Friends – The Breeze An Appreciation of JJ Cale, Gustav Mahler – Simfonia a-5-a (Zubin Mehta & New York Philharmonic). Mezzanine Nu-Vista 600 livreaza muzica cu un atac si o viteza incredibila. Este ca o masina de Formula 1 dezlantuita pe o autostrada. Basul este EXCEPTIONAL. Are o adancime si o greutate impresionanta. In acelasi timp este transparent, clar si limpede ca apa unui rau de munte. Are soliditate fara sa piarda fluiditatea si este puternic ca un taur furios ce se pregateste sa intre in ovalul coridei. Aproape a adaugat o octava in plus. Simt ca frecventele joase se extind. Greutatea suplimentara a basului pare ca potentiaza celelalte zone ale spectrului sonor, ceea ce face ca sunetul sa fie spatios si aerisit. Sunt atat de prins de muzica incat piesa a-3-a a albumului, Teardrop, ma ia pe nepregatite. Oare cand a trecut timpul? Vocea feminina se distinge foarte clar, de parca ar canta in fata mea. In timpul acesta restul instrumentelor generate electronic acopera camera circular. Ma aflu in mijlocul unui vulcan de energie pura. Sunt inconjurat de sunete, acestea vin in valuri catre mine, creierul le decodeaza si le transforma in muzica. Auditia devine o experienta aproape cinematica. Spun aproape cinematica pentru ca lipsesc imaginile. La piesa “Exchange” contrabasul musca din mine. Este asemeni unui urias pradator diurn cu coltii in forma de iatagan ce se repede cu furie peste simturile mele. Ce sa va mai spun, NuVista 600 controleaza totul impecabil. The Breeze An Appreciation of JJ Cale Uitati de sunetul uneori metalic si enervant al unora dintre inregistrarile moderne. Sunetul acela care devine repede obositor din cauza compresiei sau artefactelor digitale. Tuburile nuvistor filtreaza totul, oferind o anumita dulceata si lichiditate. Cu toate acestea sunetul nu este eufonic sau colorat in mod clar si nu modifica prezentarea generala. Este un sunet nuvistor, asta cu siguranta, un mix intre realismul digitalului modern si placerea auditiei unui disc de vinil pe un sistem audio vintage. Ascult electric blues de cea mai buna calitate la mine acasa cu placerea unui copil ce tocmai a descoperit ciocolata. Tranzientii au un atac impresionant si intreaga prezentare emana o dinamica care face ca muzica sa sune energic si alert. Peretii si podeaua vibreaza in ritm de chitara si toba, imaginatia o ia razna, gonesc la volanul unui Ford Mustang pe Route 66 catre vest si ascult blues. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Gustav Mahler – Simfonia a-5-a Simfonia debuteaza cu sunetul energic al unei trompete. Simt cum alama ofera corp notelor muzicale, transformand efemerul secundelor de introducere intr-un moment bine delimitat in timp si spatiu. Apoi intreaga orchestra se avanta catre mine intr-un ritm crescendo, intensitatea muzicala creste, camera se umple de instrumente muzicale. Linistea se asterne pret de cateva milisecunde. O usoara ploaie de primavara incepe sa curga din viorile asezate in stanga mea. Din nou ritmul creste, scena se desface pe cele trei dimensiuni, aud instrumentele de suflat asezate adanc in interiorul scenei, simt timpanele cum sunt lovite usor cat sa creeze senzatia unor tunete indepartate ce prevestesc furtuna. Sunt invitat sa privesc un tablou ce zugraveste inceputul primaverii, o imagine lirica perfect definita de geniul lui Mahler. Muzica este stralucitoare, tonica, bogata, dulce. Sunetul are o anumita lichiditate tonala care creaza o impresie foarte relaxata si curgatoare. Scena sonora este holografica, cu o imagine stereo vie, realista si o amplasarea clara a instrumentelor. Ascult muzica si ma simt de parca as fi invitat la una din seratele de gala de la Davies Symphony Hall. Concluzie Nu-Vista 600 este in primul rand o masinarie audiofila de top. Arata ca un amplificator audio high-end si suna pe masura. Acest amplificator asambleaza muzica intr-un mod foarte personal, oferind o combinatie intre sunetul modern si cel vintage. Sunetul acestuia este o combinatie intre viteza, dinamica, latime de banda, sunet tridimensional, stralucire, caldura si putin romantism. Pro: dinamica + tranzienti personalitate muzicala putere fara limite fluiditate constructie Contra: pretul caracterul exotic
    7 puncte
  20. Bineînțeles, cei care sunt în domeniul vintage știu foarte bine prin ce au devenit aceste cd playere legendă: prin transportul pe care îl conțin. Ambele transporturi au devenit legendare și fiecare dintre ele are proprii susținători care sunt gata să demonstreze că doar unul este cel mai bun din istorie. „There can be only one”, cum se spunea în filmul Nemuritorul. Care dintre ele este cu adevărat nemuritor? Vă spun încă de la început că, după teste îndelungi, mie îmi par amândouă nemuritoare. Studiindu-le lucrătura, nu pot să îmi dau seama ce ar putea să apară care să le învingă. Ambele par ceasuri elvețiene intangibile, eterne. Ambele folosesc lentile din sticlă. Dar deja anticipez prea mult. Vorbim de CDM1 și BU-1(C). Doar aceste două denumiri alăturate îi bagă pe mulți în priză, gata să își susțină discursul în favoarea unuia dintre ele. Playerele în sine sunt foarte bine construite. Metal, metal și iar metal. Fier. Chiar fier forjat în cazul Sony-ului. „Nu se mai fac la fel în ziua de azi” – această expresie a devenit un clișeu neplăcut, dar, din păcate, oricât de trist ar fi, este perfect adevărat. Hai să spun de construcția propriu-zisă. Așa, studiindu-le pe amândouă îndeaproape, trebuie să acord totuși credit școlii japoneze. Sony-ul CDP-103 este mai bine construit. De fapt, e puțin spus: CDP-103 e o bijuterie constructivă. Chiar și metalul folosit pare special, extrem de fin la atingere, parcă mângâi un mărgăritar. Comparativ, CD204 pare mai brut, e un diamant neșlefuit. CDP-103 e mai „avansat”: are telecomandă. Folosesc cu un succes total telecomanda lui XA50ES, un player cu mult mai tânăr, pentru anticul CDP-103. Cei de la Sony și-au menținut un fir călăuzitor, care se manifestă chiar și în sunet. Dar iar anticipez… CD204 nu a fost și nu este un player extrem de popular. De ce? Pentru că a trăit oarecum în umbra mai accesibilului CD104 și mai scumpului CD304. Ironic, atât CD104, cât și CD304 sunt practic același player, CD304 fiind un CD104 cu ceva mai multe funcții și cu telecomandă. CD204 a fost ușor diferit, în sensul că plăcile cu circuite imprimate au fost altfel realizate, deși foloseau aproximativ aceleași componente construite în jurul celor două nuclee: CDM1 și TDA1540. Sony-ul folosește un cip dac din cea de-a doua generație și anume CX20152, un cip pe 16 biți. Philipsul, fiind totuși mai vechi cu aproximativ 1 an, folosește cipul pe 14 biți TDA1540. Trebuie să vă spun că am ascultat și alte playere cu exact aceleași cipuri, însă cu alt transport: nu au sunat deloc la fel cu cele două playere. Au sunat oarecum mai ieftin, mai digital, mai așa cum se spunea că sunt playerele de la începuturi: digitale și uneori obositoare, în funcție de înregistrare. Așa că eu cred că transportul din aceste două playere are un aport major asupra sunetului final. Pentru că niciunul dintre ele nu sună digital. Dimpotrivă. Cu totul dimpotrivă. Să intrăm în concret: Sony-ul este playerul mai rapid. Fără discuție. Sertarul este rapid (nu cred că am văzut mai rapid), cd-ul e citit instantaneu. Philipsul este oarecum mai lent, mai greoi, deși nu dă rateuri niciodată, nici chiar cu cele mai obosite cd-uri. Însă CDM1 este un transport ceva mai lent decât BU-1, acesta e adevărul. Care player este mai frumos din punct de vedere estetic? Aici deja intrăm în sfera gusturilor, care nu se discută, nu? Mie îmi place mai mult Sony-ul. Dar poate nu neapărat datorită aspectului exterior, cât datorită materialelor de construcție. Pur și simplu e un player mai fin. Chiar și sunetul lui este mai fin. Și așa am ajuns la sunet. Mărturisesc că zile în șir am ascultat aceste playere, încercând să îmi dau seama care dintre ele îmi place mai mult. În mod sigur nu mă voi despărți de niciunul dintre ele. Însă sunt diferite. Total diferite. Dar ambele sunt destul de corecte, oricât de paradoxal ar părea. Sigur, dacă te apuci să faci teste blind, schimbând pe apucate între ele unul după altul după câteva minute de muzică, la un moment dat o să ți se pară că sună cam la fel, așa cum se întâmplă la orice test blind. Dar după ce asculți câteva ore la unul și apoi treci la celălalt, îți dai seama că au personalitate total diferită. Bine, dar care dintre ele sună mai analog, pentru că asta e problema celor mai mulți atunci când vorbim de digital…? Păi…., să vedeți, Sony-ul. E o surpriză? Știu că mulți consideră că playerele Philips din primele generații sună perfect analog. Dar mie mi se pare că Sony-ul CDP-103 are un sound mult mai analogic. Și aici ajung la XA50ES de care pomeneam la începutul articolului. Vă jur că ambele playere au aproximativ aceeași personalitate. Ceea ce am auzit la XA50ES se manifestă și la CDP-103: sunetul de bandă. Deoarece fac parte din generația „cu cheia de gât”, am crescut cu casete. Primele înregistrări pe care le-au auzit urechile mele au fost de pe casetă. Toată copilăria mea s-a învârtit în jurul casetelor din punct de vedere al muzicii, până la sfârșitul adolescenței când mi-am cumpărat primul cd-player. Deci știu cum sună casetele. Ei bine, cam așa sună și CDP-103. Bineînțeles, fără zgomot de fond („fâșâit”, cum îi ziceam atunci), și cu mult mai multă rezoluție și mai mult focus. E un sound familiar, un sound pe care îți aduci aminte că îl știi de undeva și că face parte din tine. Un sound care te bine-dispune și pe care l-ai putea asculta oricând. M-a mai surprins prin ceva ce nu este caracteristic playerelor din antichitate și anume prin adâncimea soundstage-ului. La adâncime se compară cu XA50ES! Ca să continui cu soundstage-ul, prin ce e net superior XA50ES este prin mărimea lui (adică a soundstage-ului). Ca să exemplific mai plastic, e ca și când 103 ar proiecta imaginea la vreo 2 metri în spatele boxelor pe un ecran de 50 de inch, iar XA50ES ar proiecta-o tot acolo dar pe un ecran de vreo 100 de inch. Imaginea e foarte bine focalizată, instrumentele foarte bine plasate pe ecran, și aici sunt aproape comparabile. Joasele sunt, din nou, foarte bune, extinse, comparabile cu XA50ES. Bine, acum să nu vă închipuiți că vă luați un CDP-103 și, gata, aveți aproximativ un XA50ES. Din păcate, nici chiar așa. XA50ES are un realism al reproducerii, o forță sonică ce nu prea pot fi găsite la CDP-103 și nici nu ar trebui să așteptați așa ceva. Să nu uităm: XA50ES, chiar dacă este mult mai nou decât bătrânul CDP-103, are un transport bazat pe un principiu, fixed pickup mechanism, inventat de Sony înaintea lui BU-1! Și, apropos de aceasta, să nu îi uităm nici pe cei care consideră (aici mă includ și pe mine) că transportul FPM din XA50ES este cel mai bun transport de CD inventat vreodată. Nu mai menționez partea electronică și de alimentare din XA50ES. Dar să trecem la Philips: CD204 nu are soundstage adânc și nici joasele lui 103. Și CDP-103 e mai rezolut ca CD204. CD204, cu toată frumusețea lui analogică, pare ușor opac comparativ cu 103. Ca să fac iar o exemplificare plastică, e ca și când ai examina sunetul printr-o lupă, iar lupa lui 103 e mai puternică decât cea a lui CD204 și vezi mai mult, poți analiza mai bine. Bun, acum deja sună ca și când nu prea aș aprecia sunetul lui CD-204, ceea ce nu e deloc adevărat. Hai să fac o comparație cu vinilul: CD204 sună ca o doză MM, iar CDP-103 ca o doză MC. De asemenea, consider că pentru a obține sunetul analogic al lui CD-204 trebuie să scoți niște bani din buzunar în ziua de azi. Sigur, în prezent poți avea rezoluție cu bani foarte puțini, dar nu vei avea feelingul lui CD-204, nu vei avea senzația analogică specifică lui CD-204, nu vei avea dorința aceea când te trezești dimineața de a asculta un anumit CD doar pentru a auzi cât de smooth poate suna. Și în plus, probabil că CD-204 este playerul mai valoros din punct de vedere istoric. Probabil că peste 50 de ani va trebui să scoți mai mulți bani din buzunar pentru CD-204 decât pentru CDP-103. Ce, credeți că atunci nu vor funcționa încă fără probleme? Vă garantez eu că da. Aceste playere nu au moarte. Hai, că am încheiat iar cu un clișeu. Dar este adevărat.
    6 puncte
  21. Led Zeppelin (I) este albumul de debut al trupei britanice Led Zeppelin si a fost lansat in anul 1969. Din punct de vedere muzical materialul discografic este un amestec de compozitii originale cu rearanjari ale unor cantece de blues si folk. Albumul este o fuziune de blues, hard-rock si rock psihedelic. Chiar daca o parte din melodiile de pe acest album sunt reinterpretari, trupa a reusit sa modeleze aceste idei vechi si sa le ridice la un nivel superior. Fiind primul album artistii au platit tribut influentelor muzicale ale vremii. Fantomele rifurilor de chitara ale lui Jimi Hendrix si Jeff Beck bantuie acest album de la un capat la celalalt. Prima data am ascultat acest material discografic acum mai bine de 30 ani la un casetofon mono. La vremea aceea cochetam cu rockul agresiv, metalic, iar ascultatul unei trupe ca Led Zeppelin era aproape un pacat in fata zeilor de la Slayer sau Megadeth. Ma aflam alaturi de cativa prieteni intr-o camera inghesuita, de tipul celor construite de comunisti, fumam ca turcii, beam bere Margineni si ascultam muzica rock. Imi amintesc cu precizie infinitezimala indiferenta noastra dupa terminarea primului cantec de pe album. Titlul acestuia este 'Good Times Bad Times'. Acordurile urmatoarei melodii 'Babe I'm Gonna Leave You' ne-au gasit impartasind vocal impresiile lasate de primul cantec. Eram dezamagiti si ne intrebam cum de Led Zeppelin sunt considerati a fi o trupa atat de mare. In acest timp banda casetei continua sa se invarta umplund camera cu un ritm accelerat. Chitara lui Page se insinua invizibil in urechi si pregatea intrarea vocii lui Robert Plant. Dupa cateva zeci de secunde ritmul avea sa devina o Furie manioasa proaspat scapata din infern, iar toba lui Bonham sa se deschida asemeni unei guri uriase pregatita sa ne inghita. Ne-am oprit din tot ce faceam. Nu fuma nimeni. Berea a ramas neatinsa in sticle. Cuvintele au incetat sa mai zboare prin spatiul camerei. Muzica ne acaparase in intregime. A urmat 'You Shook Me', o balada blues electrica. Ritmul cantecului porneste din piciorul lui Bonham care se misca asemeni unui pendul perfect aliniat. Aerul impins de toba prin spatiul camerei se transforma intr-o experienta palpabila. Page nu doreste sa ramana in umbra si foloseste la maxim efectul distorsionat al chitarei electrice. Ai spune ca artistul isi propune pe aceasta piesa sa rupa corzile in ciuda ritmului lent. Plant simte dansul notelor prin aer si apoi intr-un gest spontan isi moduleaza vocea intr-un tril electric. Page continua sa apese pedala de distors pana la capat, Bonham loveste toba ca un diavol, iar noi ne amintim de berea rece din sticla si luam o inghititura racoroasa din lichidul dulce amar. Urmeaza 'Dazed and Confusion', un amestec de rock psihedelic, blues si hard-rock. Cantecul debuteaza in ritmul basului electric cu un sunet apasator si obsedant. Asculti vibratiile basului si te simti ciudat, de parca ai fi proiectat intr-un univers asemanator cu cel creat de Lewis Carol in cartea ‘Alice’s Adventures in Wonderland’. Chitara lui Page continua in acelasi ritm obsedant. Metalul corziilor de chitara se topeste in note muzicale. Plant pare sa se fi cocotat pe un munte de unde striga catre noi, iar Bonham se transforma intr-un Shiva distrugator ce loveste toba cu cele patru brate ale sale. Unul din prieteni spune o gluma: Bai, Bonham incearca sa sparga zidurile camerei construite din fier beton si ciment. Am ascultam albumul pana la capat fara sa respiram. Oxigenul nu mai era o necesitate, muzica Led Zeppelin da. La finalul auditiei am numit stilul propus de britanici 'LSD hard rock'. Sper ca am reusit sa va starnesc curiozitatea muzicala cu amintirea primei auditii Led Zeppelin si daca nu ati ascultat pana acum aceasta trupa, cel putin veti incerca sa-i oferiti o sansa. Inchei recomandarea mea cu o scurta istorie Led Zeppelin. Trupa britanica s-a format in anul 1968 in urmatoarea componenta: Jimmy Page - chitara, Robert Plant - voce, John Paul Jones -bas / clape, John Bonham - baterist. Au activat intre anii 1968 si 1980. Trupa s-a desfiintat in anul 1980 din cauza mortii bateristului John Bonham . In acest timp au lansat 8 albume. In anul 1982 a fost lansat un album de melodii rare, piese inregistrate in cei 12 ani de cariera, dar care nu au aparut oficial pe unul din albumele lor. Inca de la primele albume critica a considerat Led Zeppelin ca fiind unul din cele mai inovatoare si influente grupuri de rock. Ca popularitate Led Zeppelin sunt pentru anii '70 ce au fost The Beatles pentru anii '60. In decursul a zece ani de activitate au reusit sa incalce majoritatea regulilor muzicale vechi si sa inventeze unele noi, au vandut mai multe inregistrari comparativ cu aproape orice alt artist si au dus stilul de viata rock'n'roll la un nivel super-uman. Dar nimic din toate acestea nu ar conta, daca muzica nu ar fi pe masura legendei lasate in urma. Auditie placuta! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu si de ce ati avea incredere in mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrati din Romania, JackFi (Audio Concept). In acesti ani am trecut printr-un proces de invatare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testand mii de sisteme audio si am invatat de la Jack o partea din arta audiofila. In tot acest timp am citit o multime de materiale legate de tehnologia audio, pentru ca mi-am dorit sa descopar ce se afla dincolo de marketingul producatorilor. In ultimii ani am scris o perioada articole pentru blog-ul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcanta in ultima vreme, iar acum 2 ani am inceput sa scriu pentru HiFi Tech. Pentru mine a fi audiofil inseamna inainte de toate dragoste pentru muzica. In colectia personala de muzica am peste 1000 de cd-uri si 300 viniluri.
    6 puncte
  22. Este doar un test de reactivitate! dacă există interes continuăm, dacă nu rugăm administrația să radieze! Doresc reacție pozitivă sau negativă din partea colegilor. Haideți să construim târâș-grăpiș un lucru coerent care să ajute pe cei care sunt la început! La toți timpul are valoare dar cred că informații de genul acesta sunt mult mai ziditoare decât să stăm ”cu capul între urechi” doar pentru noi... ANUL 1968 În Europa au existat două direcții antecedent anului de referință. Una era dată de THE BEATLES iar cealaltă de THE ROLLING STONES. Prima formație a deschis drumul spre pop-rock iar cealaltă, în contrapartidă, preluând și dezvoltând blues-ul și jazz-ul american în fuziune a deschis drumul rock-ului progresiv și hard. De aici derivatele. În USA, blues-ul, country și fuziunea rock”n”roll răspunde și ele fenomenului brit-rock. Formațiile, artiștii și albumele semnificative ale anului 1968 sunt : JIMI HENDRIX EXPERIENCE - ELECTRIC LADYLAND DEEP PURPLE - THE BOOK OF TALIESYN VAN MORISON - ASTRAL WEEKS CREAM - WELLS OF FIRE THE BYRDS - SWEET HARD OF RODEO PINK FLOYD - A SAUCERFUL OF SECRETS THE MOODY BLUES - IN SEARCH OF THE LOST CHORD CREDENCE CLEARWATER REVIVAL - CREDENCE CLEARWATER REVIVAL NEIL YOUNG - NEIL YOUNG THE MOTHER OF INVETION - WE”RE ONLY IN IT FOR THE MONEY THE DOORS - WAITING OF THE SUN JEFF BECK - TRUTH JANIS JOPLIN cu BIG BROTHER & THE HOLDING COMPANY - CHEAP TRILLS JEFFERSON AIRPLANE - CROWN OF CREATION BOB DYLAN cu formația THE BAND - MUSIC FROM THE BIG PINK SIMON & GARFUNKEL - BOOKENDS DR. JOHN - GRIS-GRIS Iată doar câteva formații și albume care făceau istorie și deschideau drumuri . Vă rog să postați sau să contracarați exclusiv cu albume și formații din 1968!
    6 puncte
  23. Chiar si pe sisteme mai entry-level se simt tweaks-urile de mai sus, fie ca vorbim de cabluri de alimentare, conectori de alimentare, sigurante sau picioruse. Si, din pacate, e musai sa le folosesti inca de la nivel entry - altfel nici macar nu vei reusi sa stii cum canta la potential maxim scula X (entry-level) pe care o vinzi ca sa o iei pe aia scumpa care, si ea, are nevoie de aceleasi picioruse (pe care, din fericire, deja le ai acum de la aia ieftina). Apoi, sunt sanse mari ca o scula entry cu picioruse, cablu de alimentare si siguranta audiofila sa o faca pe aia mid-level knock-down (ultima fara tweak-urile din discutie). Deci lucrurile sunt mai complicate si, inainte de camera, trebuie sa mai ai si ureche care sa discearna si sa asculti si ce trebuie. Am vazut pe anumite grupuri o groaza de pseudo-audiofili care asculta Rihanna (cine naiba o mai fi si asta?!) cu album DR4 pe marile scule Topping sau Sabaj (ce naiba 'or mai fi si astea?!) si nu le ies la socoteala calculele.
    6 puncte
  24. Accuphase DP-750 MDSD este un player CD și SACD , dar il puteți utiliza si ca un convertor D / A prin intrarea USB folosind o sursa digitala externa. Aparatul ofera suport pentru orice format audio digital (cu excepția MQA), dar poate fi folosit si ca transport CD / SACD legat la un convertor D / A extern. Prezentare Infatisarea exterioara a playerului Accuphase DP 750 te duce cu gandul la aparatele HiFi din anii ’70. Privit de aproape, te poti gandi ca aparatul a fost trimis prin timp, printr-o gaura de vierme, de un savant japonez genial si putin nebun. Un aspect clasic, prin urmare nimic modern, ar fi probabil concluzia tuturor celor care nu cunosc putina istorie HiFi. Cu toate acestea, povestea este chiar invers. Accuphase a pastrat in esenta acest aspect retro din anii '70 pana in prezent, insa manopera depaseste cu mult standardele moderne de productie . Cu alte cuvinte, manopera este la cel mai inalt nivel posibil. Fiecare parte este lucrata perfect, nu exista abateri, incertitudini estetice. Pentru un fan HiFi, DP 750 este in primul rand o superba si valoroasa piesa de colectie. HiFi-ul la acest nivel este similar cu ce se intampla in universul colectionarilor de arta sau de masini speciale. Colectionarul de arta strange tablouri, sculpturi, lucrate de artisti celebri, pasionatul de masini colectioneaza modele extraordinare clasice sau chiar contemporane, iar pasionatul HiFi cumpara aparate care definesc istoria acestei industrii. La exterior aparatul este invelit intr-o carcasa de lemn ce acopera partea lui superioara si cele doua laterale. Nu este o bucata de lemn oarecare, se observa cu usurinta maiestria cu care lemnul a fost lucrat. Lemnul este lustruit si lacuit dincolo de obsesia perfectiunii. La final lemnul arata ca o bucata de sticla compacta, stralucitoare, fina, perfecta, o adevarata opera de arta. Ganditi-va pentru o secunda la maiestria unei sculpturi de Brancusi, la una din pasarile lui abstracte. Intri intr-un muzeu si esti intampinat de o asemenea sculptura. Imediat simti ca ramai fara rasuflare in fata simplitatii aparente, insa dupa ce iti revii din uluiala si incepi sa cercetezi in amanunt sculptura, realizezi ca exista o armonie infinita a liniilor, o cutezanta a curbelor nemaivazuta, o indrazneala a ideilor ce definesc geniul in stare pura. Carcasa din lemn a unui DP 750 nu este una din pasarile maiastre ale lui Brancusi, dar va asigur ca pentru industria HiFi-ului aceasta carcasa poate fi considerata, pastrand proportiile, ca fiind o lucrare de arta, un obiect ce va defini istoria. Ca sa puteti intelege incantarea mea in fata acestui aparat trebuie sa il vedeti si sa il pipaiti, altfel totul o sa va para exagerat. Partea frontala are o culoare aurie – sampaniei si este metalica. In mijloc avem afisajul cu un design retro-vintage pe care este inscriptionata sigla Accuphase. Sub afisaj avem sertarul destinat SACD / CD, in stanga se afla doua butoane, unul cu care cuplam / decuplam aparatul de la reteaua de energie electrica si unul cu care putem alege pistele audio, SACD sau CD. In partea dreapta se gasesc butoanele functionale, play, pause, stop, etc. In spatele aparatului, exista 3 iesiri digitale (Accuphase HS-Link, coaxial și optic) care transforma DP-750 MDSD in transport SA-CD / CD pentru un convertor D / A extern. Apoi exista 4 intrari digitale pentru conectarea unor surse audio externe digitale: Accuphase HS-Link, Coaxial, Optic si USB. Porturile RCA (nebalansate) și XLR (balansate) sunt disponibile ca iesiri analogice. Am terminat cu descriere partii exterioare, va propun sa intram in interior. Piesele sunt aranjate ca intr-o sala de operatie. Totul are logica, nimic nu este lasat la voia intamplarii. Nu trebuie sa fii un expert sau un inginer, un proiectant de dispozitive audio, sau cineva cu cunostinte avansate de electronica pentru a intelege ce se intampla. Designul interior este impartit in 6 sectiuni. Avem circuite analogice, digitale, de alimentare si software, transformatoare si transport. Unele sectiuni sunt separate prin parti metalice pentru a preveni interferentele electromagnetice. Mai mult decat atat, in interiorul carcasei sunt doua transformatoare separate. Unul este pentru alimentarea circuitului analogic, celalalt este pentru alimentarea circuitului digital. Mecanismul de transport CD / SACD cantareste singur 10,5 kg si este atasat la un bloc de aluminiu de 8 mm. Acesta este cadrul transportului in sine, iar peste acesta este un capac de aluminiu gros, prelucrat la CNC. O astfel de constructie robusta ofera o izolare maxima fata de vibratiile externe. Tava de transport se deplaseaza pe doua sine duble, ceea ce o face incredibil de linistita. Este ceva ce trebuie sa experimentezi. Accuphase afirma ca au redus zgomotul cu 50% folosind acest tip de mecanism. De procesarea semnalului digital se ocupa opt chipuri ESS Technology ES9028PRO D / A conectate in paralel ce asigura un nivel de zgomot (noise floor) foarte mic. Pentru partea de procesarea a semnalul DSD inginerii de la Accuphase folosesc o tehnologie proprietara. Dupa cum stiti semnalul DSD genereaza mult zgomot in afara frecventelor audibile, insa compenseaza prin eliminarea filtrelor digitale. In DP 750 semnalul DSD este trimis direct in convertor, fara sa treaca printr-un proces de conversie DSD – PCM. Asta inseamna ca semnalul DSD ramane in forma sa originala si nu sufera niciun fel de alterare. Inchid aceasta scurta prezentare cu informatiile despre greutatea acestui aparat. DP 750 cantareste 28 de kilograme. Teste Am testat aparatul folosind urmatorul sistem: DP 750 – SACD / CD player Pass Labs Int 150 – amplificator Focal Electra 1038 Be, Davis Acoustics Olympia 1, GoldenEar Triton One R Cabluri balansate DIY din sarma Neotech si cabluri de boxe Vicol Audio Muzica de test: Beethoven - Symphony No. 5 / Baremboim / Staatskapelle Berlin (CD), Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu / Andre Previn / London Symphony Orchestra (CD), Miles Davis – Kind of Blue (hybrid SACD /CD), Accuphase Special Sound Selection 5 (SACD). Am incepu auditia cu Symphony No. 5. Cu acest aparat incepi sa intelegi ce inseamna rezolutie. Primesti o multime de informatii fara sa fii nevoit sa umbli la butonul de volum. Dinamica de care este capabil este impresionanta. Inceputul sinfoniei este grandios, maret, cu un prim paragraf precis, puternic si convingator. Nu exista loc pentru compromisuri, Bethoven a dorit sa inceapa furtunos aceasta lucrare. DP 750 reuseste sa construiasca aproape perfect iluzia unei sali de concert. In pasajele muzicale lente iti auzi propria respiratie si incepi sa te panichezi. Daca il deranjez pe cel de langa mine? Stiu, pare o prostie, cum ai putea credea asa ceva. Esti la tine acasa si asculti muzica. Totusi, senzatia de imersivitate este senzationala. Nu stiu cat de obisnuiti sunteti cu salile de concerte dedicate muzicii clasice, cu nivelul de zgomot de la care pornesc celelalte sunete. Intr-o asemenea sala te simti imbratisat de aceasta liniste profunda. Dupa ce urechile se obisnuiesc cu mediul, creierul incepe sa distinga in aceasta mare de liniste senzatia subtila a unui zgomot, un fel de vibratie imperceptibila. DP 750 reuseste sa sape atat de mult in informatie incat acest zgomot devine o realitate in camera ta de auditie. Fiecare instrument si sunet este perceput ca un moment unic in timp. Muzica este descompusa in note stralucitoare, sunetul curge catre ascultator fluid, omogen, organic, fara efort. Nu lipseste nimic, iar asta face ca auditia sa fie relaxata. Sunt o multime de playere audio care iti arunca in fata informatii, esti asaltat de biti si sunete, insa la final simti ca pe durata auditiei ai fost incordat si a disparut placerea auditiei. DP 750 este la polul opus. Am continuat cu Robert Shuman – Piano Concerto in A minor / Radu Lupu.Trebuie sa auziti sunetul pianului din aceasta compozitie tradus de un DP 750. Va promit o experienta sonica exceptionala. Modul in care acest aparat reconstruieste acel moment unic este viu, real, palpabil. Simti degetele artistului atingand clapele cu delicatete, micile rezonante acustice ale corpului pianului, aerul ce paraseste cavitatea toracica in momentul respiratiei artistului. Un tot unitar ce pulseaza asemeni unei fiinte eterice o luminescenta muzicala ingereasca. Sunetul orchestrei pastreaza aceeasi nota captivanta, somtuasa. Muzica se revarsa asemeni unei draperii din catifea peste camera, este bogata, texturata, stratificata. O multime de detalii micro si macro dinamice plutesc in spatiul de auditie. Pe ansamblu un sunet organic, tangibil, armonios, plin de informatii ce vor satisface toti parametrii unui iubitor de muzica clasica. Ascultand acest titlu, cu DP 750 in rolul de dirijor, am experimentat un sunet apropiat de nirvana, care m-a lansat direct in centrul muzicii si m-a facut sa ma gandesc la frumusetea cu care Dumnezeu a inzestrat aceasta lume. Miles Davis – Kind of Blue Finetea acestui SACD/CD player este dezarmanta. Usurinta cu care dezvaluie cele mai delicate subtilitati ale unui pasaj muzical, de a dezlantui complexitatile tonale si de a face lumina pe inregistrarile vechi este naucitoare. Trompeta lui Miles atinge inaltimi si culori tonale de a caror existenta eu stiam din auditiile altor sisteme, dar pe care nu le-am auzit niciodata la mine acasa. Mici detalii metalice au fost scoase la suprafata din intunericul zgomotos al benzii de magnetofon pe care au fost inregistrate sesiunile acestui album. Castigul informational si sonic a insemnat cel putin o octava adaugata. Trompeta, saxofonul, au un sunet cu care orice iubitor de jazz este familiarizat, dar oare va puteti inchipui cum ar fi sa simtiti alama ca avand propriul suflet. Discutia nu este despre un aliaj intre cupru si zinc, ci despre instrumente transformate in fiinte vii, in Miles, Coltrane, etc. Sunetul contrabasul pe acest album este discret. Te face sa te gandesti ca exista pe inregistrare pentru ca asa o cereau canoanele jazz-ului in anii ’50. Cu DP 750 basul se simte tonic, nu atat de molesit pe cat il credeam. Nu se schimba complet, sau se transforma intr-o furtuna zgomotoasa, insa se evidentiaza, capata o anumita delicatete, fiecare nota grava are cadenta, ciupiturile corzilor misca aerul cu o viteza sporita. Toate aceste mici detalii sunt esentiale pentru ritmul muzicii si aduc un mai bun echilibru in sunet. Accuphase Special Sound Selection 5 Marturisec ca am ascultat acest SACD mai mult din curiozitate. Speram sa gasesc niste inregistrari de referinta in format DSD. Nu s-a intamplat asta. O parte din aceste melodii sunt inregistrari mediocre, cu o dinamica slaba si un sunet subtire. Banalul CD cu Radu Lupu devine o inregistrare de referinta comparat cu Accuphase Special Sound Selection 5. Interesant este ca DP 750 nu a favorizat colectia de cantece duioase aranjate de departamentul de marketing sa impresioneze urechea. Muzica a sunat asa cum a fost inregistrata, fara sa primeasca imbunatatiri cosmetice. DP 750 a taiat bitii asemeni sabiei unui samurai si a scos in evidenta toate neajunsurile. La final, dezamagirea pricinuita de acest SACD s-a transformat intr-o experienta utila si mai apoi intr-o concluzie. DP 750 este un player SACD / CD / DAC neutru. Daca faceti parte dintre fanii traditionali ai acestui brand, sper, sa nu va nemultumesc aceasta concluzie empirica. Am ascultat DP 750 pe trei perechi de boxe diferite. De fiecare data am observant cum acest player furnizeaza informatii fara sa schimbe caracteul sonic al boxelor. Fiecare boxa a putut sa zburde in voie si sa ofere ce are mai bun, DP 750 multumindu-se sa potenteze calitatea informatiei. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie Accuphase DP 750 este un obiect de arta inainte de a fi un player audio multiformat. La acest nivel diferentele dintre tehnologie si arta aproape ca dispar. Pasionatii ajunsi pe acest varf de munte simbolic impartasesc aceeasi obsesie a perfectiunii, fie ca vorbim de un tablou pictat de Edgar Degas, o sculptura a lui Rodin, sau un Accuphase DP 750 Made in Japan. Pro: - Constructie interioara ‘state of the art’ - Neutralitate si fluiditate - Capacitate de a sapa in informatii si a scoate la suprafata amanunte inaccesibile cu alte aparate - Design exterior Contra: - pretul Articol scris de Robert Flescan
    6 puncte
  25. Hieronymus Bosch - Grădina desfătărilor umane https://ro.wikipedia.org/wiki/Hieronymus_Bosch#/media/Fișier:El_jardín_de_las_Delicias,_de_El_Bosco.jpg Intotdeauna m-a fascinat aceasta lucrare . Prima data am vazut-o intr-un album de arta tiparit (prost) la noi, apoi pe monitoare din ce in ce mai bune. In cele din urma am stat in fata ei minute in sir, la fel si la Guernica, cind am vizitat Prado. Nu as mai vrea sa o privesc si nu as mai putea sa ma bucur de ea privind acel album vechi sau pe un monitor mic si/sau prost. Cam asta e si filmele si cu muzica prefer sa nu ascult / vad decit sa am un sunet prost / imagine proasta. Si nu sint mare meloman, mare cinefil si nici un fin cunoscator al artelor plastice. Sint un om care in putinul timp liber vrea sa se bucure de arta.
    6 puncte
  26. Sistemul multicanal l-am prezentat la sectiunea home theatre. Power conditioner Isotek Nova; Sursa Classe CDP-300 si Macbook Pro; Amplificator Classe CAP-2100; Boxe B&W 804S; Dac Oppo BDP-105D. Cabluri de curent Supra ,cabluri de boxe Luxman ,interconect Cardas XLR,usb Chord. Rack construit de mine .
    6 puncte
  27. Salutare tuturor! Ma numesc Mihai ,am 34 ani ,locuiesc aproape de Ploiesti ,va urmaresc de mult si avand ceva timp am zis sa-mi prezint si eu sistemul meu. Astfel,dupa mult timp,bani investiti aiurea,tepe,acaparat de marketing si review-uri,schimband tot felul de amplifuri,boxe,surse,am ajuns in sfarsit la o combinatie care imi da emotii ,ceea ce si cautam de cand am "boala". Sistemul este compus din urmatoarele ,culmea brand-uri "no name",achizitionate doar dupa auditie : 1. Camera L=4,2m ; l=3,4m, H=2,3m . Boxele pozitionate la 1,2m de perete . Pozitia de ascultare triunghi cu latura de 2m. 2.Boxe: Epsilon Prestige 4i (noi) 900E 3.Amplificator: Bada DC222 hybrid (nou) 650E cu lampi schimbate TJ Full Music 12AU7 (100E) 4.Sursa:Oppo Sonica DAC (sh) 500E ,muzica ascultata prin streaming de pe HDD.Foarte multa muzica rip-uita de pe CD-uri originale. 5. Cablu boxe: QED Reference Silver (sh) 150E ; Interconect Kimber PBJ (sh) 50E ;Cabluri alimentare DIY(50E) ; Prelungitor:ProJect-Connect It Power 4 prize 10A (70E) Daca sunt binevoitori in jurul Ploiesti-ului si nu numai pentru o auditie ,ii astept cu drag sa impartim o muzica buna,o samanta,o bere. Multumesc
    6 puncte
  28. @garbisrobert, nu te supara pe noi, dar cand vii cu sarme mai scumpe decat componentele si mai si gasim anunt de rodaj cabluri, iti dai seama ca trebuie sa te astepti la reactii, recunosc, unele malitioase. Acum, cred ca toti de pe aici am luat-o la un moment dat pe cai gresite, indiferent cat de mult si bine ne-au sfatuit altii la randul lor. Pana nu am invatat din propria experienta, nu am crezut. Inteleg si faza cu cablurile, este cel mai simplu "upgrade". Un upgrade de boxe sau de amplificator presupune o suma mai mare scoasa dintr-o data, greu de stat cu banii in buzunar pana se aduna mai multi. Cu cablurile si accesoriile insa, sumele sunt relativ mai mici, mai dai azi 300 eur, peste o luna, inca 300, aproape ca nu simti, intri intr-o vrie de asta de achiztii marunte si tot nu esti multumit. Dealerii stiu bine asta si profita, deh, au un business, nu e loc de sentimente aici. Asa ca sfatul zilei este: stop upgrade-uri mici, strange o suma mare si mergi cu caramida la dealeri. Brusc, dealerul va fi mai binevoitor si discountul mai mare. Revenind la subect. Asa cum am spus, vezi mai intai de boxe. Eu cand m-am luat de boxele tale, am avut un motiv bine intemeiat,: 1. Greutatea raportata la volum. O cutie bine facuta este la fel de importanta ca si calitatea driverelor si a cross-overelor. Daca ar fi fost chiar si din pal de mobila, boxele tale ar fi cantarit mult mai mult decat cantaresc => pereti subtiri, vibratii si rezonante. 2. Sunt pe 3 cai. Este incontestabil ca e mai bine pe 3 cai decat pe doua. La 3 cai insa este mult mai scump si complicat decat la doua. Costurile cresc mai mult decat de la simplu la dublu. Crosoverele sunt mai grei de construit, mai scumpe si mult maigreu de acordat. Chiar si in regim DIY, doar crosoverele (bune, cu adevarat de calitate) ar costa aproape cat boxele si ar fi cam la fel de grele. De conditionator nu ma pronunt, insa decat unul prost, mai bine fara. Lumea pe aici a incercat chestii facute de producatori consacrati, unele mai ieftine, altele nepermis de scumpe. Cam toti am ajuns la aceeasi concluzie, cele mai multe, mai mult strica decat repara, sunt putine care chiar au efect sau nu limiteaza dinamica. Documenteaza-te, intreaba-ne si apoi dai cu cardul... Mare atentie la sursele de informatii, mai stiu cel putin un forum si doua grupuri de facebook de profil, toate sufera de aceeasi boala, toti userii care au citit un review pe whathifi au senzatia ca se pricep, masuratori, specificatii, influencing ... the whole joy, tine capul pe umeri. There is no free meal in audio, de cele mai multe ori dai mai mult decat face doar pentru a avea ceva cat de cat decent, in rest, mult blabla. Dupa multi ani de misticism am ajuns la concluzia batranilor trancotari, boxe mari si grele, amplificator mare si greu cu transformator de sudura si, cel mai important, spatiu de auditie generos cu tavan inalt.
    6 puncte
  29. In articolul de astazi am sa va spun cum puteti construi acasa un computer audiofil / streamer Tidal si Qobuz la un pret rezonabil folosind ca sistem de operare Windows 10. Inainte de a intra in subiect am sa va impartasesc cateva amintiri personale legate de evolutia mea in computer audio. Multi dintre noi au trecut prin aceasta perioada de pionerat si ar putea fi interesant pentru cei aflati la inceput de drum sa afle cum ne descurcam acum 10 ani in Romania cu povestea asta. Imi amintesc ca prin 2010 aveam un DAC 7 (pret 2700 euro) de la Audioresearch si ascultam muzica folosind un laptop Dell cu Windows 7 si Foobar. Tot atunci am incercat si un laptop Apple cu Amarra. La varianta Apple am renuntat dupa cateva luni pentru ca nu am simtit ca ar merita efortul. Sunetul oferit de combinatia Foobar plus Windows parea la fel de performanta ca varianta Apple plus Amarra. Costurile erau o alta problema. Laptopul Apple avea un pret de 1500 euro, iar softul dedicat costa alte cateva sute de euro. Totalul doar pentru partea de decodare a fisierelor de muzica ajungea la o suma aproximativa de 2000 euro. Din fericire pentru pasionatii sunetului de calitate lucrurile s-au schimbat. Tehnologia a evoluat, producatorii audio au simtit ca in intreaga industrie bate vantul schimbarii si au inceput sa dezvolte solutii in zona streamingului audio. Asa au aparut o multime de solutii tehnice ce se adresau celor care nu mai doreau sa asculte muzica folosind CD-uri. In prezent, cu o suma egala, poti cumpara un streamer cu DAC incorporat care iti ofera si o aplicatie cu care poti controla muzica de pe telefon sau tableta. Cu toate acestea exista inca o mare masa de ascultatori care prefera sa foloseasca pentru decodarea fisierelor audio un calculator cu sistem de operare Windows. Printre acestea ma aflu si eu in acest moment. Pana acum cateva luni am folosit un NUC pe care am instalat un soft dedicat exclusiv ascultarii de muzica, Daphile. (PC audio cu Daphile) Trecerea mea la un PC cu Windows a fost fortata. CD-playerul meu Yamaha CDS3000, care este si DAC via USB, a inceput sa aiba mici probleme la citirea SACD-urilor. Am mers la dealer si acesta a preferat sa imi schimbe vechiul meu CDS3000 cu un model nou al aceluiasi cd-player. Din pacate noile modele nu mai functioneaza corect via USB folosind un soft care are la baza Linux, Daphile in cazul meu, si am fost nevoit sa folosesc Windows 10 plus driverul proprietar conceput de Steinberg. Intreaga schimbare a fost un factor de stres pentru mine aproape trei luni. Ma obisnuisem cu vechiul meu NUC + Daphile, sunetul era foarte bun, totul functiona perfect, nu exista niciun motiv pentru schimbare. Impins de la spate de aceasta schimbare am inceput sa testez diferite softuri audio care functionau sub Windows 10. Opiniile mele legate de sesiunea de teste a acestor softuri o gasiti in urmatorul articol. (teste softuri audio) Astazi, tot ce doresc este sa va ofer instrumentele, sfaturile, necesare construirii unui computer audiofil / streamer audio dedicat cu bani putini folosind ca platform de pornire Windows 10. Ceva care sa semene cu un server construit de o firma specializata si care sa va ofere toate facilitatile unui produs complet actualizat la cerintele anului 2020. Asta inseamna ca veti putea opera acest computer-streamer folosind un telefon sau o tableta, veti putea avea informatii despre fisierele cu muzica si o sa puteti asculta muzica in orice format doriti fie ca este vorba de PCM, DSD nativ sau DSD via DOP. M-am gandit si la fanii upsampligului semnalului inainte ca acesta sa ajunga in DAC, asa ca varianta propusa de mine va acoperi si acest aspect. Upsamplingul in toate variantele posibile, PCM – PCM, PCM – DSD, DSD – DSD, DSD – PCM, este valabil si poate fi folosit cu succes. Hardware Recomandarea mea este sa folositi un NUC cu procesor Intel I3. Daca doriti sa ascultati fisiere DSD sau sa faceti upsampling este obligatoriu ca procesorul sa lucreze la o viteza de minim 2 Ghz. Am testat aproape 3 luni diferite variante si va spun ca sub Windows este nevoie de putere mare de calcul. Nu aveti nevoie de un procesor cu patru nuclee. Softurile audio nu sunt optimizate pentru arhitectura multi-core, mai importanta este viteza de lucru. Un procesor cu doua nuclee este suficient pentru upsampling la DSD 128 sau PCM 24/192. Din pacate peste valorile amintite in fraza anterioara este nevoie de procesoare mult mai puternice si implicit mai scumpe. Cel mai mic pret al unui NUC cu procesor Intel I3 gasit de mine este de 1451 lei. Daca cautati mai atent sunt sanse sa coborati cu cativa lei sub aceasta suma. Partea de achizitie nu se incheie aici. NUC-ul are nevoie de memorie SODIMM (memorie laptop) si de o solutie de stocare SSD pe care sa instalati sistemul de operare Windows 10 si mai apoi softul audio. Minimul de memorie pe care il recomand este de 8 Gb. Cantitatea aceasta este suficienta pentru a rula sistemul de operare dar si pentru a folosi o parte din memorie la depozitarea pentru scurta durata a fisierelor cu muzica. O memorie SODIMM de 8 GB poate fi achizitionata cu o suma de aproximativ 170 lei. Pentru partea de stocare va recomand un SSD format M2 cu conexiune PCi de minim 120 GB. Varianta M2 este mult mai ergonomica comparativ cu varianta standard a unui SSD. Acest lucru o sa va ajute sa castigati la partea de optimizare a fluxului de racire in interiorul NUC-ului. Pretul unui SSD M2 aflat in zona ieftina incepe pe la 200 lei. Ar putea sa va mai intereseze si urmatorul articol: Software Dupa ce ati montat componentele in interiorul NUC-ului instalati sistemul de operare Windows 10 folosind o memorie USB. Pentru aceasta parte veti avea nevoie ca NUC-ul sa fie conectat la un monitor sau un televizor. Din pacate Windows 10 in editia lui Home costa minim 100 de euro. Daca va las sa cheltuiti aceasta suma pentru sistemul de operare, ideea unui PC / streamer audio ieftin incepe sa se piarda. Ca sa nu cheltuiti atat de multi bani pentru Windows 10 aveti doua solutii: - Cumparati o licenta de pe ebay cu cativa dolari - Folositi Windows 10 fara sa cumparati o licenta. Instalati o copie W10 pusa la dispozitie chiar de Microsoft pe site-ul lor pe care nu o activati. Daca veti folosi acest PC exclusiv pentru audio, nu aveti nevoie de update-uri de securitate sau de diferitele optiuni de personalizare. In acest caz specific Windows 10 are rolul de a opera partea de hardware a PC-ului si de a permite instalarea softului audio si driverelor necesare pentru DAC-urile care decodeaza DSD nativ. Cu Windows 10 instalat partea de suport hardware si software este rezolvata partial. In functie de DAC-ul folosit este posibil sa fie nevoie sa instalati driverele dedicate decodarii native a DSD-ului. Abia dupa instalarea acestora urmeaza sa alegeti un soft audio compatibil cu toate formatele audio importante, care sa poate fi folosit ca upsampler extern si care sa va permita folosirea telefonului / tabletei pentru a comanda PC-ul. Exista mai multe variante dintre care puteti alege. Am sa le enumar: Audirvana, JRiver, Roon, Foobar (si acesta are posibilitatea de a fi folosit via telefon). Varianta cea mai ieftina ramane Foobar. Acesta este un soft audio gratuit. Din pacate Foobar este deficitar la afisarea informatiilor despre muzica ascultata, are o interfata grafica invechita si un proces de instalare a softului de comanda prin telefon destul de complicat. Sfatul meu este sa mai adaugati niste extra cash si sa cumparati Audirvana sau JRiver. Roon iese din discutie pentru ca este foarte scump. Audirvana costa 75 dolari fara taxe, JRiver costa 60 dolari. Comparativ cu Foobar banii cheltuiti pe unul din cele doua softuri audio va vor aduce o interfata grafica moderna, un control simplu prin telefon / tableta si informatii detaliate despre muzica ascultata. Din pacate JRiver si Foobar nu ofera in acest moment suport pentru Qobuz, Tidal. Cei de la JRiver au promis ca vor remedia aceasta mica problema. In cazul Foobar nu am gasit nici o informatie oficiala legata de aparitia suportului pentru unul din cele trei servicii de streaming muzical. Sunet Sonic cele patru playere audio sunt destul de apropiate. Dupa cateva serii de teste eu am preferat Audirvana, insa sfatul meu sa le testati in paralel si sa alegeti ce vi se potriveste. Utilizare zilnica - tips & tricks - Pentru a putea controla softul audio folosind telefonul / tableta este nevoie ca PC-ul sa fie conectat la reteaua interna de acasa. Cea mai buna solutie este ca acesta sa fie conectat folosind un cablu de date prin intermediul interfetei LAN. - Dupa ce ati instalat sistemul de operare Windows 10, driverele necesare decodarii DSD native si softul audio nu mai aveti nevoie ca PC-ul sa fie conectat la un monitor. Puteti lasa PC-ul permanent pornit. NUC-urile sunt special concepute sa nu consume energie electrica multa. - Cum evitati ca PC-ul sa intre in “sleep mode”. Aceasta setare este necesara pentru a preveni intrarea PC-ului in modul de conservare a energiei. Daca se intampla acest lucru Windows-ul trece intr-o stare latenta intregul sistem hardware si software. Asta presupune ca veti pierde controlul softului audio folosind telefonul si va trebui ca mai intai sa activati intregul sistem controlat de Windows apasand unul din butoanele mouse-ului. Operatiunea de oprire a modului “sleep mode”este foarte simpla. Apasati butonul de Start din Windows / System / Power & sleep / Screen – bifati sa se inchida dupa 5 minute / Sleep – bifati Never. - Siguranta si viitorul planetei. Piticul ecologic va sfatuieste sa inchideti PC-ul dupa auditie. Il inchideti de la buton de alimentare instalat pe partea frontala. La pornire reapasati butonul de alimentare. Windows 10 se va incarca singur. Softul audio va face acelasi lucru automat daca urmati pasii din link: https://support.microsoft.com/en-gb/help/4026268/windows-10-change-startup-apps Avem nevoie ca softul audio sa se incarce singur, fara interventia noastra, pentru a elimina folosirea unui monitor / televizor. In varianta aceasta toate procesele utile auditiei muzicale sunt independente. - La sfarsit, unul din sfaturile cele mai importante. Doar cei care au citit intregul articol vor beneficia de acest adevarat easter egg. Cu o simpla setare din BIOS-ul calculatorului puteti creste calitatea sunetului. Din multele trucuri incercate pentru optimizarea sunetului unui PC, acesta mi s-a parut a avea cele mai bune rezultate. Despre ce este vorba: oprim functionarea interfetei audio din BIOS. Pasii sunt destul de simpli: Pornim calculatorul de la butonul de alimentare Imediat apasam butonul F2 sau Del de pe tastatura Pe ecran se va afisa meniul BIOS Activam folosind mouse-ul meniul Advanced, apoi Onboard Devices Configuration In Onboard Devices Configuration oprim functionarea HD Audio Controller schimband starea acestuia din Enabled in Disabled. Daca tot ati facut asta, sfatul meu este sa inchideti si Wi-Fi Controller si Bluetooth Controller. Iesim din meniul Advanced, cautam meniul de iesire, apasam Exit. Aici o sa apara mai multe variante din care trebuie sa alegeti. Apasati Save & Exit. Asa pastrati noile modificari operate si iesiti din BIOS. Calculatorul se va reseta si va incarca sistemul de operare cu noile setari salvate. Succes!
    6 puncte
  30. 2019 a fost un an al streamingului audio in Romania. Foarte multi pasionati audio au renuntat la ascultatul muzicii folosind cd-uri audio, fisiere audio, viniluri, pentru streaming audio. Odata cu cresterea numarului de utilizatori au aparut si discutiile de tipul: Ce serviciu de streaming audio este cel mai bun? Spotify, Tidal, Qobuz. Pornind de la aceasta idee, noi cei de la HiFi Tech am propus comunitatii audio un test la care participantii sa nu cunoasca sursa streamingului audio. Scopul testului a fost identificarea diferentelor audibile, daca acestea exista, intre cele trei servicii de streaming audio. Am considerat ca doar un asemenea test poate oferi un raspuns obiectiv, lipsit de orice urma de partinire. Nu doream sa favorizam in niciun fel unul dintre cele trei servicii de streaming audio, iar acest deziderat se putea realiza exclusiv in situatia in care participantii nu cunosteau sursa muzicala. Am anuntat oficial pe HiFi Tech testul, urmand ca participantii sa se inscrie trimitand un email pe adresa redactiei. Spre deosebire de testul formatelor audio, acum a existat o lista lunga de oameni care doreau sa participle. Alegerea unui numar fix de participanti a fost dificila dar necesara, pentru ca spatiul de auditie permitea accesul unui numar restrans de oameni. Cu ‘random.org’ sortii au completat echipa de test. Pe 1 Decembrie , ora 11:00 AM, participantii s-au intalnit la adresa unde urma sa aiba loc testul. Dupa o scurta auditie a sistemului in afara testului si cateva discutii de administrare am pornit la ‘treaba’. Ascultarea sistemului audio inainte de test a fost necesara pentru ca majoritatea participantilor nu cunosteau sistemul. Cand spun sistem, ma refer la combinatia dintre electronice si camera. Am fost foarte surprins sa observ ca gazda noastra a investit solid in acustica camerei. Insumate, calitatea componentelor sistemului audio si acustica camerei nu puteau decat sa favorizeze testul nostru. Sistemul audio a fost compus din urmatoarele componente: Aurender X100L – transport digital Accuphase DP 750 – convertor D/A Accuphase C3850 – preamplificator Accuphase A200 – amplificatoare mono Wilson Audio Sophia 3 – boxe Tableta Apple – controlul de la distanta al Aurender-ului X100L Muzica: Avishai Cohen – Signature / Duende, Dire Straits / Once Upon A Time In The West / Communique, Verdi – Liber Scriptus / Requiem, Roger Waters – What God Wants / Amused to Death Pozitia de ascultare Majoritatea dintre voi stiti cat de important este acest fapt. In situatia unui asemenea test, indraznesc sa spun ca este o chestiune critica. Participantii tebuie sa beneficieze de o asezare in spatiu care sa le permita o evaluare consistenta a sunetului. Din pacate nu a fost posibil sa le oferim tuturor conditii egale de evaluare. Participantii au fost aranjati in trei randuri. Primul rand de ascultatori a fost asezat in fata boxelor si a fost compus din doi participanti. Randul doi a fost amplasat in spatele primului rand. Randul trei a fost format dintr-un singur participant. Oaspetele cu numarul sase nu a mai ajuns. Dupa fiecare melodie subiectii testului au schimbat pozitia de ascultare. Am considerat ca asa crestem sansele unei evaluari corecte. Spotify, Tidal, Qobuz – audio blind test Cu ocazia acestui test am folosit un sistem de notare de la 1 la 5. A fost propunerea gazdei, iar noi am imbratisat ideea cu entuziasm. Acest sistem ofera posibilitatea unor interpretari nuantate, greu de obtinut in varianta stricta a unui raspuns valorizator de tipul bun sau prost. In articol eu am sa ofer informatii despre varianta matematica, dar am sa atasez si o imagine cu notele noastre. Aceste note, sper eu, sa va ofere o imagine detaliata a interpretarile noastre subiective si sa va permita propriile concluzii. Am inceput auditia cu Dires Straits. Cantecul a fost ascultat in cele trei variante posibile. Voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie Streaming Qobuz – 1 vot Spotify – 1 vot Avishai Cohen, voturile au arata in acest fel: Streaming Qobuz – 3 voturi pentru cea mai buna calitate a auditie Streaming Tidal – 0 voturi Streaming Spotify – 2 voturi Roger Waters, voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 3 voturi Streaming Qobuz – 1 vot Streaming Spotify - 1 vot Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Dupa ce am incheiat ascultarea primelor trei melodii, a urmat o pauza in care am dezbatut ce am ascultat si am eliminat serviciul de streaming considerat a fi cel mai slab. Notele au vorbit, asa ca Spotify a iesit din joc. Ultima melodie din test a fost Liber Scriptus din Requiem-ul lui Verdi. Am considerat ca aceasta ultima bucata muzicala este cea mai ofertanta din punctul de vedere al informatiei. Pe inregistrare avem o orchestra sinfonica, voci feminine si un cor complet. O muzica greu de redat la o dimensiune si amploare realista. Voturile au arata in acest fel: Streaming Tidal – 2 voturi Streaming Qobuz – 3 voturi Matematic, la final, Tidal si Qobuz au terminat la egalitate. Dincolo de aceasta matematica se pot face o multime de interpretari pe baza notelor oferite de participantii la test. Daca doriti sa le discutati o puteti face pe forumul nostru unde exista un subiect deschis. subiect forum
    6 puncte
  31. Acum 15 ani cand am inceput sa fiu preocupat serios de audio Hi-Fi, am aflat de existenta unor inregistrari muzicale cu care se testau sistemele audio. Acestea pareau sa fie preferate de o buna majoritate audiofila. In topul preferintelor se aflau inregistrarile produse special pentru testat sisteme audio stereo de companiile care activau in domeniu. Enumar cateva din acestea: Linn Records, Wilson Audio, Naim, Chesky Records, Reference Recordings, Marantz, Denon, Accuphase. Aproape de fiecare data cand mergeam intr-un showroom intalneam un pasionat cu 2-3 cd-uri produse de una din firmele enumerate inainte. Pe langa aceste inregistrari exista inca o categorie cel putin la fel de importanta, jazz-ul minimalist. Cantarete ca Diana Krall, Katie Melua se aflau in topul preferintelor, apoi urmau saxofonisti ca Sonny Rollins, John Coltrane, iar la final diferiti artisti de la Linn Records sau Chesky Records. La inceput am fost impresionat de aceste inregistrari cu cantecele lor special alese si masteruri gandite sa impresioneze urechea. Cand ascultai un asemenea cd, sistemul audio isi pierdea din importanta. Practic deveneai un zombie audio(fil). Cu trecerea anilor am invatat ca aceste cd-uri de test sunt masterizate folosind diferite trucuri psihoacustice. Cel mai evident truc este loudness-ul (auzi mai tare, suna mai bine), apoi urmeaza inregistrarile minimaliste cu 2-3 instrumente si o voce (mai putina informatie, mai usor de urmarit de creier). La inceput nu intelegi de ce iti plac aceste inregistrari. Observi ca intr-o comparatie directa, varianta audiofila suna mai bine. Sunetul este dens, pare dinamic, te implica emotional, transforma auditia intr-o experienta memorabila. Asta se intampla la inceput, cand esti inca virgin si te lasi pacalit usor de aditiile sintetice. Dupa ce incepi sa capeti experienta, realizezi ca ai fost pacalit. Experienta vine odata cu trecerea anilor si inseamna sute de ore de auditii ale unor sisteme audio, concerte la Ateneul Roman, Sala Radio, sau evenimente muzicale desfasurate in aer liber. Cu acest bagaj incepi sa construiesti, structurezi, un anume tip de sunet pe care am sa il numesc ‘moment sonic de referinta’. Acesta este o imbinare intre experienta sonica subiectiva si un set de coordonate obiective cum ar fi dinamica sunetului, acuratetea timbrala, viteza reproducerii, lipsa distorsiunilor, prezentarea scenei sonore realist si tridimensional. Sa nu va inchipuiti ca exista o alta cale de invatare. Experienta sonica nu poate fi inlocuita cu nimic. Invatam in fiecare zi cum sa ascultam muzica, ce urmarim la un sistem audio, cum interpretam informatiile primite. Testele audio sunt o parte a acestui proces de invatare. Fiecare dintre noi are propriile sale preferinte muzicale. Printre acestea trebuie sa gasim inregistrari care sa acopere toate cerintele unei auditii de inalta fidelitate. Enumar cateva din aceste cerinte: dinamica realista – inregistrarea nu este comprimata dinamic , detalii aici si aici lipsa distorsiunilor – daca acestea sunt audibile, ar putea sa va influenteze negativ evaluarea unei componente sau a intregului sistem audio medii curate - voci feminine si masculine corect inregistrate scena sonora holografica – sunetul trebuie sa aiba adancime, sa poti identifica cu usurinta pozitia instrumentelor pe scena o gama de frecvente audio completa – inregistrari cu multe intrumente (muzica clasica, jazz interpretat de orchestra mari) In acest articol am sa va ofer o lista de albume pe care le consider perfecte pentru teste. Lista va fi impartita pe genuri muzicale. Fiecare propunere va fi insotita si de cateva explicatii care sper sa va desluseasca motivele alegerii. Muzica clasica Le Nozze di Figaro, Mozart – Rene Jacobs Este o varianta care merita ascultata chiar daca se abate usor de la linia traditionala. Tehnic, inregistrare este foarte buna. Imaginea stereo este bine conturata, cu orchestra aflata undeva sub scena si cu artistii deasupra. Realismul auditiei este completat de deplasarea audibila a cantaretilor pe scena.Un sistem bun ar trebui sa reproduca toate aceste detalii. Mahler Simfonia a 5 a - Zubin Mehta / New York Philarmonic Mehta nu este considerat un specialist in Mahler, cu toate acestea muzica este oferita ascultatorului cu har si naturalete. Inregistrare este foarte buna. Are o dinamica si o scena sonora profunda. Instrumentele pot fi identificate cu acuratete in plan 3D. Verdi / Messa da Requiem – Ricardo Muti, Chicago Symphony Orchestra Inregistrarea este preluata din mai multe spectacole live. Din acest motiv te simti ca si cum ai fi in primul rand al salii de concert, iar in fata ta s-ar afla o orchestra de muzica clasica completa, alaturi de patru cantareti solo si un cor. Scena sonora este grandioasa si se intinde in plan orizontal si vertical. Pasajele dinamice sunt atat de complexe incat sunt o adevarata incercare pentru orice sistem audio. Grieg / Scumann / Piano Concertos - Radu Lupu, Andre Previn, London Symphony Orchestra Din nou, tehnic avem o inregistrare cu un sunet ireprosabil. Radu Lupu impreuna cu dirijorul si orchestra se armonizeaza perfect, oferind adevarate momente de magie si inspiratie. Muzica este luxurianta, completa si destul de transparenta. Ascultand aceasta inregistrare veti putea intelege ce inseamna pianul si cum ar trebui el sa sune. Jazz Jazz at the Pawnshop - Arne Domnerus, Benght Hallberg, etc Este una din cele mai autentice inregistrari de jazz live din istorie. Posibil sa fie chiar cea mai buna. Seven Seas - Avishai Cohen Avishai este unul din cei mai creativi muzicieni de jazz contemporani. Un maestru al contrabasului care reuseste sa ofere o muzica spontana si organica. Sunetul este natural, realist, transparent. Se simte efortul depus de cei care au lucrat in studio la aceasta inregistrare. LLyria - Nik Bartsch’s Ronin Sunet de pian zen-funk mixat cu ritmul de toba, saxofon si clarinet. O inregistratre aproape perfecta ECM. Summer Wind :Live At The Loa - The Ray Brown Trio Albumul este inregistrat intr-un club de jazz din Santa Monica si surprinde cu acuratete atmosfera din timpul evenimentului, un telefon care suna, oameni razand, etc. Toate acestea adaugate peste atmosfera muzicala creata de contrabasul lui Ray, pianul lui Gene Harris si toba lui Jeff Hamilton, transforma auditia intr-o experienta imersiva ce transcende simturile. Love Scene - Diana Krall Vocalista si pianista Diana Krall intr-unul din momentele ei bune. Vocea artistei este detaliata si bogata in microdetalii ce va vor ajuta sa identificati cum presteaza sistemul vostru pe medii. Un sistem transparent ar trebui sa evidentieze multitudinea de detalii ascunse in vocea Dianei. Rock Wish You Were Here - Pink Floyd Album este dedicat fostului membru Syd Barrett. Este una din cele mai importante inregistrari de rock progresiv din istorie. Mixul de instrumente este unul cu adevarat special. Amintesc saxofonul adaugat in partitura langa chitara, clapa si tobe. Misplaced Childhood - Marillion Povestea acestui album este inspirata din copilaria lui Fish si a fost potentata de una din experientele LSD ale artistului. Albumul nu numai ca este cel mai mare triunf comercial al trupei, dar este si o inregistrare aproape perfecta de rock progresiv. Money And Cigarettes - Eric Clapton Fara sa fie o inregistrare sclipitoare din punct de vedere artistic a lui Eric Clapton, reuseste sa te capteze cu un sunet blues-pop electric. Interesant este faptul ca sunetul de banda analogical a ramas chiar si dupa digitalizare, oferind o patina istorica greu de gasit in prezent. Amused To Death - Roger Waters Albumul a fost inregistrat folosind tehnologia QSound. Merita ascultat, folosit in teste audio, chiar daca nu va place muzica lui Waters. O reproducere corecta a acestui album ar trebui sa va ofere o experienta sonica aproape circulara. Un sunet care sa va inconjoare, senzatia unui sistem multicanal venita dintr-un sistem stereo. Dire Straits - Dire Straits O alta inregistrare care a reusit sa pastreze sunetul de banda analogica chiar dupa ce a fost digitalizata. Textura analogica este evidenta. Un sistem corect ar trebui sa va ofere aceasta informatie fara efort. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Indie / Electro Spirit of Eden - Talk Talk Rareori o sa intalniti un album atat de bine inregistrat tehnic. Sunetul este organica, emotional, bazat pe texturi ambientale si aranjamente inspirate din muzica de jazz. Cu o dinamica la fel de buna ca a inregistrarilor de muzica clasica este un adevarat festin auditiv. Protection - Massive Attack Pe acest album exista bas profund generat electronic. Este perfect pentru testat raspunsul camerei in zona basului. Lista cu muzica din acest articol este gandita ca o sugestie pentru cititori, nimic mai mult. Albumele au fost alese pentru calitatea tehnica a inregistrarii si pentru valoarea lor muzicala. Pornind de la exemplele mele puteti sa va construiti propria lista cu muzica de test.
    6 puncte
  32. Sunteti fara speranta, pe cuvantul meu! De fapt, aici se bat de "dintotdeauna" gastile unuia sau a altuia, strict pe principiul "a mea e mai mare", a mea e mai buna, celalalt v-a pacalit, v-a vandut gioarse... Ca sa nu mai zic de "cabluri cu ulei de sarpe"... N-ai sarme, n-ai valoare... N-ai sistem de nush cate K iepuroi, nu e hi-end... Nu e rezolut... Nu e "neutru"... Nu "stie" sa "canta"... Cand de fapt in spatele "magiei vodoo" cu sarme sunt cateva fenomene fizice simple si clare pentru cine a facut ceva fizica electrica la liceu, nu zic la facultate... Valabil si pentru "specificatii", "liniaritate", "neutru", etc, etc... Doar ca nici un "ciocanar" cu carte nu mai are rabdare sa explice ce si cum, din cauza de "jihad"... Talibani audio. Totul e "MAGIE"... KKT! PLM... Cand o sa intelegeti odata ca asa cum nu sunt doi oameni la fel, nu sunt nici doua sisteme audio la fel? Cand o sa realizati ca nu se pot compara mere cu pere? Cand o sa realizati ca rolul marketing-ului e sa vanda? Ca mereu vor fi "gusteri cu pene" si oameni care "stiu cu ce sa mananca sofranul"? Ca e loc pentru toti in lumea asta "audiofila", "melomana", "vintagista", "trancotista", "hi-end-ista", etc. etc? Ca un "device" audio nu poate fi "masurat", "cantarit" prin schema si specificatii, cu verdicte de "Curtea Suprema"? Fiecare device audio are si va avea fanii si partizanii lui, fiecare va fi la un moment dat "creme-de-la-creme", apoi va fi "ingropat" de alt sistem promovat de marketing? Ca prin atitudinea voastra nu faceti decat sa aruncati in decriptitudine orice forum, orice publicatie de profil, orice initiativa constructiva (ca de exemplu incercarile lui Raimond @Greierele, sau Nucu Jitariu, sau partea PRO a lui DJLeco, sau partea "TUBE" a lui Vio, etc, etc) ? Si speram sa pot promova urmatorul meu proiect audio aici... NO WAY! Ar insemna sa inot in laturi. Am fost moderator aici, am incercat din rasputeri sa fiu impartial, sa respect diversitatea de opinii bazate pe argumente logice si stiintifice, nu pe partizanat de genul "ba p-a ma-tii"... Alex @Netcrusher, Robert@Dinica, Hellraider, cred ca pot confirma acest lucru. Dar voi nu si nu! Am ajuns sa-mi fie sila sa mai dau un reply la vreun subiect, pentru ca intotdeauna se vor gasi unii care le stiu ei pe toate, sunt asa de siguri de ei incat ma intreb daca au citit definitia aia cu "punctul de vedere" din semnatura mea... Si pentru ce? Ce castigam din asta? De fapt nu vrem sa invatam nimic, ne place doar barfa si scandalul. Nu e scandal pe topic, nu-l citeste nimeni, nu? Vad subiecte care au varsat tone de laturi reluate mereu si mereu... Ma uit si nu vad decat interese comerciale, gasti, bisericute, dar nimic despre pasiune, simtire, umanitate, adica ceea ce transmite de fapt muzica asta pe care cica o ascultati toti. Nu emulatie, nu colaborare, nu cooperare, doar "politica" de doi bani, grobianism, limbaj suburban, exacerbari de orgoliu, pentru ce? Pentru doi biscuiti si o apa minerala? Si va mirati ca avem tara pe care de fapt o meritam? Shame you! Va bateti joc de memoria lui @IosiP... Un OM de mare omenie si un munte de cunostinte in materie de audio. Ferice de el ca nu mai poate citi toate mizeriile actuale. Acestea fiind zise, am sa incerc sa ma detasez complet de acest forum, care nu ma mai reprezinta ca om, ca audiofil, ca meloman, ca "ciocanar". Numai de bine sa auzim!
    6 puncte
  33. De ceva timp ma tot bate gandul sa imi iau un alt pick-up. Mi-a picat in mana un Pioneer PL-514X si mi-a placut cum suna. Este un pick-up simplu dar am considerat ca merita sa investesc in el ca sa il fac sa arate mai ok. I-am schimbat doza cu o Nagaoka MP-110, headshell nou, schimbat cablurile de semnal (Cordial cu mufe Neutrik), refacut carcasa cu colant (vroiam lemn dar este prea complicat si scump), capac nou plexiglass, curatat general si uns lagarele. A fost un proiect interesant si a meritat investitia.....zic eu. In pozele atasate se vede de la ce am plecat si la ce am ajuns dupa ceva munca si bani investiti.
    6 puncte
  34. Acest articol este un experiment inedit. Nu știu să fi fost incercat până acum, motiv pentru care sunt curios ce reacții va stârni. Subiectul este unul ce pare să stârnească un oarecare interes pe grupurile audiofile de pe Facebook. Din acest motiv am hotărât ca acest articol să fie scris de doi oameni diferiți, cu sisteme diferite și cu opinii diferite despre sunet. Opinia lui Andi Nu sunt un mare fan al produselor chinezești. Chiar deunăzi am văzut pe toate știrile cum Bucureștiul e invadat de oale chinezești care imită aproape la perfecțiune oalele tradiționale din ceramică românești, însă conțin cantități exagerate de plumb, fiind toxice pe termen lung. Hai să nu ne mai ascundem după deget, știm toți: chinezii sunt copiatori prin excelență, la calitate mai proastă. Dar să nu generalizăm, totuși: cel puțin în audio, se pare că există unii producători chinezi care parcă vor să spele din imaginea creată de ceilalți (așa cum facem chiar noi de multe ori, încercând din răsputeri, cu fiecare ocazie, să ne spălăm imaginea creată în occident de diverse „naționalități conlocuitoare”…), producând aparate remarcabile din punct de vedere al raportului preț-calitate oferit. Destul de recent am testat în revista noastră un DAC superb, Aune S6 (https://www.hifitech.ro/revista/audio-hi-fi/aune-s6-r40/), chiar și acum, amintindu-mi de el, sunt impresionat de calitatea audio pe care o oferă în prețul lui. Și acest lucru se datorează, fără putință de tăgadă, chinezilor. O firmă occidentală ar fi oferit așa ceva undeva la triplu preț. DAC-ul pe care l-am primit acum spre test, deși produs relativ recent, este deja celebru: DAC-ul chinezesc Topping D70. Spun celebru, deoarece el creează în acest moment destul de multă agitație și admirație pe diverse forumuri, adică între utilizatorii reali și nu în ceva review-uri dubioase. Admirație mai ales prin măsurători. Dar pe mine, personal, măsurătorile mă cam lasă rece, eu trebuie să ascult ceva, să aud dacă îmi place cum sună sau nu, nu să mă uit pe măsurători. Ce să aflu de acolo? Vai, că măsoară superb. So what? Mă interesează cum sună. Am avut la mine în sistem DAC-uri cu măsurători admirabile, dar care sunau horror, cel puțin pentru mine. Topping-ul D70 vine foarte bine ambalat, la un nivel aproape profesional (îmi amintește de NuPrime DAC9 la acest capitol) și nu doar atât: ci și arată foarte bine și e admirabil construit. Când l-am luat în mâini am fost ferm convins că are undeva pe la 5 kg și am fost destul de surprins să aflu că are chiar sub 2 kg. Atât de bine e închegat. Topping D70 folosește componente aproximativ de la aceeași producători ca Aune pe care l-am admirat atât: convertoare Asahi Kasei, însă 4497 în loc de 4495 și tot o interfață XMOS. Am comparat Toppingul atât cu Metrum Acoustics Octave Nos, cât și cu Philips DFR9000 (folosit strict ca DAC, fără boxe conectate la el). Ce mi-a plăcut la D70 încă de la început e că nu are nici urmă de stridență în sunet. Dimpotrivă, are o neutralitate greu de găsit în gama lui de preț și o naturalețe care te dezarmează dacă te gândești la același segment financiar. În cele câteva zile în care a stat la mine, am testat D70 cu muzica pe care o ascult eu de obicei: în mare parte cu metal extrem de extrem, cu Queen, Pink Floyd, Roger Waters, Mahler, Wagner etc. Cu metalul extrem, Toppingul a prezentat într-o anumită măsură o caracteristică specifică DAC-urilor de calitate superioară: a clarificat lucrurile, a „săpat” în amalgamul de sunete, de multe ori premeditat, și a încercat pe cât posibil să ți le prezinte în forma în care se manifestau în studio. Nu mai rețin exact la care dintre DAC-urile recenzate de mine am observat această caracteristică, de „așezare” în poziție a instrumentiștilor. Dar D70 o are. Cu Dark Side of the Moon în varianta Blu-Ray, Topping-ul însă a demonstrat că cea mai bună caracteristică a lui, cea de naturalețe, poate fi și un dezavantaj: atunci când e forțată. Pe „Time”, D70 parcă a încercat să fie prea politicos, prea audiofil, prea „natural” și a pierdut ceva din vâna necesară acestei piese, din impactul interpretării. A recuperat însă pe „The great gig…”, unde acea naturalețe râvnită în mod evident de D70 s-a mulat perfect pe vocea lui Clare Torry. Aici m-am gândit că D70 e genul de amplificator intim cu care poți crea o atmosferă specială în anumite momente. Comparat cu DAC-ul Metrum, acesta din urmă are în mod evident un soundstage mai amplu, mai învăluitor, dar este posibil ca în anumite momente să te simți mai apropiat de Topping; de exemplu, cred că o capodoperă precum Kind of Blue ar fi trăită probabil mai suav cu Topping decât cu Metrum. Cu Queen, însă, lucrurile se pot schimba și o piesă precum capodopera Innuendo îți poate fi prezentată cu un impact mult mai mare de către Philips DFR9000 cu cipurile sale CS4391, însă construit pentru orchestre ample, decât de Topping, cu atmosfera lui mai intimă. De exemplu, atunci când intră magnificul Steve Howe cu chitara lui spaniolă (Freddie i-a spus de la început ce anume vrea să audă, Howe s-a chinuit ore în șir să obțină ceea ce dorea Freddie Mercury, ajungând să se gândească chiar că nu e bun de nimic, până să îi dea ultra-perfecționistul Freddie „OK”-ul), deci: trecerea bruscă la chitara spaniolă e prezentată cam prea intim de Topping, comparativ cu Philips-ul DFR9000. Intim, dar fermecător, însă totuși, personal, cred că ideea din spatele acestei piese era alta. Îi lipsește un anumit impact cu Topping, o anumită doză de „shock value” pe care eu cred că și-a dorit-o Freddie la acea trecere la pasajul intepretat de Steve Howe. Pe de altă parte, la o piesă precum „Don’t try so hard” parcă aș prefera din nou Topping-ul. Este o piesă extrem de personală pentru Freddie și dacă ai studiat cât de cât viața acestui geniu absolut al umanității este imposibil să nu te lași impresionat de această melodie. Și, zic eu, să nu preferi redarea oferită de Topping celei oferite de Metrum Acoustics sau de Philipsul DFR9000. Totul devine mai intim, mai cald (nu în sensul de sunet „warm”, atenție), mai personal. Acum deja cred că v-ați lămurit, Topping D70 nu este un DAC pentru simfoniile lui Beeethoven sau Mahler, însă sunt convins că l-ați putea prefera unor convertoare mult mai scumpe atunci când redați un Triplu Concert al aceluiași Beethoven. Ca de fiecare dată, vă atrag atenția că aceasta este părerea mea subiectivă, în sistemul meu alcătuit cât se poate de subiectiv. Dacă sunteți atrași de diverse păreri ale unor utilizatori sau de măsurătorile extraordinare ale acestui DAC, atunci: go for it. De un lucru sunt sigur: raportul preț-calitate oferit de acest DAC este chiar deosebit și mai mult ca sigur nu veți considera că ați pierdut banii. Din partea mea, recomandare maximă pentru raportul calitate-preț oferit. Opinia lui Dinică Sar peste prezentarea fizică a produsului pentru că a fost facută de Andi. Eu am ascultat Topping D70 într-un sistem format din următoarele componente: NUC+Daphile, Topping D70, Pass Labs Int 150, Focal Electra 1038BE, XLO Reference (cablu balansat), Vicol Audio (cablu boxe). Am început testul cu Recviemul lui Verdi. Prima impresie a fost o surpriză placută. Muzica curge coerent din boxe. Am ascultat mai bine de jumătate de oră recviemul fără să mă gandesc serios la sunet. Nimic nu a părut să îmi distragă atenția de la audiție. Senzația aceasta este un plus pentru mine și am să explic de ce. Experiența mea de aproape 20 de ani in domeniu îmi spune că după un timp creierul se obișnuieste cu sunetul și tinde să îl manipuleze. Informații ample despre acest subiect găsiți în tratatele de psihoacustică. Din acest motiv eu sunt foarte atent la primele minute, pentru că nu vreau să las creierul să se joace cu mine. După această primă parte a audiției am început să fiu atent la detalii. În fața mea aveam o orchestră, un cor și patru cântăreți solo. Spațiul dintre ei l-am găsit destul de realist, puteam să identific ușor pozițiile tuturor pe scenă. Ce lipsea acestei prezentări de ansamblu era senzația de adancime și de extindere a scenei dincolo de zidurile camerei. Să nu mă ințelegeți gresit, scena sonoră are dimensiune, doar ca aș fi preferat să se întindă mai mult. Am continuat concentrâdu-mă pe voci. Am remarcat imediat o oarecare politețe tonală. Vocea sopranei avea vigoare și dinamică, insă se oprea undeva la ultima octava de parcă ar fi rămas fără aer în plămâni. Intervențiile corului sunt tratate cam în acelasi fel. Primești o mulțime de informații, muzica se revarsă peste tine, simți acumularea energiei și tensiunii muzicale, valul de sunet te izbește, dar pare ca lipseste ultimul detaliu al acestui tablou. Din cauza acestui mic amănunt sunetul pare să nu atingă intregul potențial si să fie mai puțin imersiv. Dincolo de aceste observații sunetul este convingător, detaliat și muzical. Am încheiat audiția recviemului și am trecut la rock. Urmatorul album a fost Amused To Death – Roger Waters. Pe această înregistrare a fost clar pentru mine ca acest DAC este gândit / tunat să aibă un sunet voit analogic. Chinezii au construit un DAC care pe lânga măsuratori excelente oferă și un sunet de bandă magnetică, de casetă audio. Am să explic de unde această senzație. Dacă ați avut ocazia să comparați sunetul oferit de un casetofon versus un cd-player, probabil ați remarcat cum sunetul casetofonului pare mai usor de ascultat. Același lucru se intâmplă și când ascultăm muzică în format mp3 sau comprimată dinamic. Informația importantă pentru creier este ingrămădită dinamic oferind senzația unui sunet complet la un volum al audiției mic, sau se foloseste un algoritm psihoacustic care evidențiaza frecvențele aflate în zona vocii umane. De ce această zona? Urechea noastra este foarte sensibilă aici, pentru că in această zonă a spectrului audio comunicăm între noi. Topping D70 nu comprimă sunetul, insă are tendința să minimalizeze anumite frecvențe. Din acest motiv este posibil ca o chitară sau o tobă să nu sune suficient de incisiv. De exemplu, sunetul adaugat unei chitări din pedala de distors trebuie să fie sfredelitor, asemeni zgomotului unui burghiu electric ce se înfinge în ureche, cu Topping D70 sunetul nu are aceasta agresivitate. Sună convingător, oferă energie și dinamică, dar ratează în unele momente partea aceea numită realism muzical. Pe ansamblu audiția albumului lui Roger Waters a fost plăcuta. Vocea lui Roger a fost bine evidențiata cu toate detaliile inregistrării, fetele din backing vocals au completat scena sonoră fără să deranjeze vocea centrala și fără să se amestece cu instrumentele. Sunetul a avut focus, instrumentele au fost separate, spațiul tridimensional destul de realist. Pe acest album sunt folosite o mulțime de efecte audio menite să ofere ascultătorului senzația unui sunet circular. La partea aceasta Topping D70 a avut o oarecare slăbiciune. Sunetul s-a desfășurat împrejurul boxelor destul de limitat. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol. Închei partea mea de articol cu câteva concluzii. Pe ansamblu Topping D70 a fost o surpiză plăcută. Mă așteptam să sune ca o placă de sunet infiptă intr-un calculator. Nu a fost deloc așa. Sunetul lui te acaparează cu ușurință și oferă o felie consistentă din ceea ce ar trebui să fie sunetul unei surse digitale bune. Aceasta este principala lui calitatea. Cu un preț de 500 euro poate fi o alegere atractivă pentru cei aflați la început de drum în audiofilie sau pentru cei care caută produse cu un raport preț-performanță bun.
    6 puncte
  35. La fel ca si Italia, Franta este una dintre destinatiile mele preferate datorite climei placute, a vinurilor bune si a mancarii rafinate. Fiecare popor are o identitate proprie, iar francezii sunt recunoscuti prin atentie la detalii, rafinament si bun gust. In acest articol am sa va prezint o pereche de boxe Triangle Titus Ez . Triangle este un producator de boxe care si-a inceput activitatea in 1980 in Soissons(Picardy) la nord de Paris, insa acum isi desfasoara activitatea in Bordeaux. La fel ca multi alti producatori, Triangle doreste sa aiba control absolut asupra produselor sale si isi produce singur propriile difuzoare. In acest fel are libertate mare in studierea si proiectarea incintelor acustice. Titus Ez este mezinul seriei Ez, serie care a inlocuit precedenta serie Ex. Finisajele sunt foarte bune, grila care acopera difuzoarele este magnetica, deci incinta nu are gaurele sau alte elemente in partea frontala. Acest lucru asigura o linie fina si curata vizual. Difuzoarele folosite sunt deja traditionale pentru Triangle. Tweeterul este un mic horn cu o diafragma de titan pentru a asigura un raspuns foarte rapid si curat al notelor inalte, iar difuzorul de mid-bass este din hartie de culoare alba. Incinta este bass-reflex, iar portul este pozitionat in partea din spate. Pentru ca boxele erau noi, a trebuit sa astept doua saptamani inainte de teste. In tot acest timp am lasat boxele sa se rodeze in sistemul meu de acasa. Inainte sa va formati o idee despre sunetul unei boxe noi, recomand minim 100 de ore de rodaj. Sistemul de test: Amplificator: Yamaha AS-500 CD-Player : Yamaha AS-1000 Boxe: Triangle Titus Ez Imediat ce le-am pus sa cante, am observat scena sonora mare, cu mult mai mare decat te-ai putea gandi ca pot face aceste mici boxe. Sunetul este captivant si te implica in muzica, te simti cumva invaluit de ea. Muzica nu este in spate, este acolo cu tine, aproape de tine si in jurul tau. Pentru ca Triangle este un producator recunoscut pentru timbrele sale in materie de instrumente reci si muzica clasica, am ales trei piese in acest gen. 1.George Enescu - Rapsodia Romana nr.1 Ce am observat inca de la inceput, sunetul este mare, iti umple camera si este vivace. Boxele trebuiesc pozitionate bine si pozitia de ascultare trebuie aleasa cu grija, datorita directivitatii mini hornului din partea superioara a boxei. Insa odata rezolvat acest aspect, te poti delecta cu o auditie de calitate. In partea superioara, tweeterul lucreaza precis, instrumentele sunt redate curat si clar. Inregistrarea trebuie sa fie de calitate pentru ca muzica sa capete textura naturala. Nu am sesizat stridente sau anomalii ale sunetului, eram putin sceptic datorita metalului folosit in constructia difuzorului, dar nu au fost probleme de acest fel. Datorita faptului ca boxele au o sensibilitate de 90db, nu sunt o sarcina dificila pentru amplificator, acest lucru s-a vazut in capacitatea lor de a pastra dinamica si vivacitatea chiar si pe pasajele aglomerate. Se observa o usoara limitare a frecventelor joase, datorita dimensiunilor boxei, insa muzica per ansamblu este redata complet. Recomand aceste boxe pentru camere mici 10-20 m2, pozitionate pe standuri de calitate si asezate la o distanta de 30-35cm fata de peretele din spate. In acest fel, sunetele joase se ramforseaza suficient cat sa ofere un spectru amplu si dinamic, insa si curat in acelasi timp. 2. Nils Lofgren - Kieth Don't Go O piesa acustica, foarte expresiva si energica. Desi la primele acorduri poate parea simpla, pe parcurs lucrurile se agita putin si atmosfera devine exploziva. Chitara lui Kieth suna real, se simte fiecare ciupitura de coarda, boxele sunt in largul lor cu acest stil de muzica. Boxele sunt rapide si au o usurinta in a canta, sunetele stau mult timp in aer, sunt energice si vivace. Vocea este pozitionata corect pe mijlocul scenei de auditie cu instrumentele asezate in forma unei palme deschise. Imaginea de ansamblu este curata si realista, o adevarata desfatare a simturilor. Cand asculti muzica boxele dispar din camera, iar asta inseamna ca boxele au calitate. Atentie mare insa la pozitionare, daca nu se respecta niste principii simple in acest sens, posibil ca lucrurile sa nu fie la fel de frumoase. Imi place si faptul ca boxele ofera ritm muzicii, un tempo usor de inteles si urmarit. Imbinarea intre cele doua difuzoare este buna si sunetul reprodus este curat si clar. Prezentarea este in fata ascultatorului, sunetul nu se duce spre spate, din acest motiv deduc ca boxele sunt pretentioase la inregistrare si pot scoate la iveala imperfectiuni neplacute daca inregistrarea nu este una de calitate. Unele inregistrari pot fi usor obositoare, asta daca ceva acolo, pe inregistrare, nu este cum trebuie. 3. Dire Straits - Once Upon A Time In The West O piesa draga mie, cu o percutie curata si ritmata. Am vrut sa vad pana unde pot fi impinse acest mici boxe in materie de volum si percutie. Am fost surprins sa vad ca boxele accepta un volum considerabil pana sa simti ca lucrurile nu mai sunt sub control. Aici este insa si rolul amplificatorului, am ales special un amplificator nu foarte puternic, pentru a vedea daca se pot imperechea echilibrat cu un amplificator de putere mai mica. Cu o sensibilitate de 90db si un difuzor de mid-bass de hartie, boxele nu sunt greu de controlat de catre amplificator. Astfel la volum mediu si mare, comportamentul este unul bun, claritatea se pastreaza, la fel si pozitionarea instrumentelor in scena. Ce am sesizat, au fost usoare turbulente pe anumite frecvente in zona portului bass-reflex. Daca exista mai mult loc, recomand o pozitionare la o distanta de 50 cm fata de peretele din spate. Te-ar mai putea interesa si urmatorul articol: Concluzie: Boxe cu un raport pret/sunet excelent. Cu aceste incinte se poate face o auditie de calitate si nu este nevoie de un amplificator mare si greu pentru acest lucru. Se preteaza foarte bine la muzica acustica, instrumente, jazz si clasica. Sunt boxe cu un rafinament aparte, detaliate, clare si curate in prezentare. Trebuie avut grija la inregistrari si pozitionare pentru a le pune in valoare cu adevarat. Designul este unul atragator care inspira calitate si bun gust. Boxele se integreaza foarte bine in camere de 10-20 m2. Se poate asculta foarte bine la volum mic, cat si la volum mediu si relativ mare. Nu recomand insa sa fie impinse foarte mult in volum, difuzorul de bass este mic si pot aparea turbulente in zona portului de bass reflex.
    6 puncte
  36. Observ ca se tot rostogolesc elemente de folclor urban. Nu vad in schimb nimic despre ce anume conteaza la masurarea unui capacitor vechi. Sau care sunt factorii de care trebuie sa tii cont cand verifici sau inlocuiesti un capacitor. Cateva observatii: B&K 830 este doar un simplu capacimetru cu autoscalare. Atat! Nu ofera date DECAT despre valoarea capacitatii. Dealtfel, userul si specifica acest fapt, dar uita sa spuna daca acel aproape de valoarea nominala este cu plus sau cu minus. @DanM a observat un lucru: capacitorii noi au valoarea masurata putin SUB valoarea nominala. Cei vechi, au de regula PESTE valoarea nominala. Acest lucru indica ceva, un fenomen fizic ce se petrece in interiorul capacitorului. Nimeni nu vorbeste despre asta... Cum explica adeptii teoriei "capacitorii vechi mai buni decat cei noi" acesta crestere de capacitate? Uneori aceasta crestere depaseste chiar si cu 35-40% valoarea nominala, pentru un capacitor cu specificatii de - 20%. Credeti ca daca ai masurat un capacitor si acesta are valoarea masurata mai mare decat cea nominala , asta e un semn ca respectivul capacitor este "perfect"? Despre al doilea paragraf nu zic nimic, deoarece lipsesc orice elemente concrete privind ceilalti factori ai capacitorilor amintiti, cu exceptia "full working voltage".. Inca un element de folclor urban: ESR-ul. Sau rezistenta serie echivalenta a capacitorului. Acest indicator este foarte important in aprecierea starii de "sanatate" a unui capacitor si este foarte importanta fata de rolul pe care trebuie sa-l indeplineasca acel capacitor in montaj. Insa, un ESR FOARTE MIC, combinat cu o capacitate masurata mai mare decat valoarea nominala, indica ceva... CE? Nici asta nu spune nimeni. Indiciu: un capacitor polarizat electrolitic cu un ESR zero e bun, sau nu? 😄 In fine, mai este un factor, care se pare ca este de fapt cel mai important in evaluarea capacitorilor, mai ales a celor folositi in audio. Un factor despre care iarasi, nu prea vorbeste nimeni. Si care la capacitorii vechi se manifesta plenar. Dar despre asta, va las placerea sa aflati si singuri. And the last thing, but not the last , mai sunt inca doi factori care conteaza la un capacitor, mai ales in zona de "reservoir capacitor", sau de filtraj, sau de decuplare locala. Nu "spui" care... Iar in legatura cu alt mesaj din folclorul urban, care spune ca un capacitor "e un capacitor" indiferent de tip si dimesiune (BTW, in audio marimea chiar conteaza 😄 ) si nu are mare importanta in sunet, ci doar activele "schimba" sunetul, treaba devine cam asa: capacitorii sunt cei responsabili de "coloratura" sunetului, in timp ce activele sunt responsabile de noise level si rise time. Acum hotarati voi care din cele doua elemente contribuie mai mult la "modificarea" sunetului. Ca incheiere, DanM a intuit foarte corect fenomenul sursei de alimentare. In rest, numai de bine sa auzim.
    6 puncte
  37. După cum s-a putut vedea într-un review anterior, sunt un fan absolut al DAC-ului Chord Mojo. Consider că are un raport preț/calitate sonică imbatabil. Așadar, am primit cu mare entuziasm însărcinarea de a face o recenzie pentru fratele său mult mai mare, dacă ne gândim la diferența de preț, Hugo 2, noua iterație Hugo a celor de la Chord. Hugo a fost un succes pentru cei de la Chord, însă nici chiar ei, după spusele lor, nu se așteptau la succesul imens pe care l-a avut și încă îl are Mojo. După cum se știe, în concepția lui Rob Watts, principalul designer de la Chord, mai multe taps egal mai bun. Cu cât ai mai multe taps, cu atât recreezi mai bine semnalul original. Mojo avea dublul taps-urilor lui Hugo și ținând cont că foarte mulți dintre cei care le-au ascultat pe ambele au preferat Mojo, părea că formula magică a celor de la Chord chiar funcționează. Îmi puteți înțelege așadar entuziasmul pentru noul Hugo 2, care triplează numărul de taps-uri. M-am gândit: dacă Mojo sună așa, oare cum sună un DAC urcat mult mai sus în ierarhia sonică a lui Rob Watts? Pe scurt: mi-am zis că trăiesc un eveniment audiofil de excepție. Pentru a afla mai multe despre tehnologiile din spatele DAC-urilor Chord, vă invit să citiți review-ul pentru Mojo, pentru a nu mai fi nevoit să repet toate acele detalii aici (https://www.hifitech.ro/revista/audio-hi-fi/chord-mojo/). Ca design, Hugo 2 are din nou acel aspect de artefact specific produselor Chord. Extrem de solid (probabil vă amintiți acele filmulețe cu tancurile care trec peste DAC-urile Chord), cizelat la perfecțiune, cu o senzație tactilă deosebită a butoanelor, în special în cazul butonului de volum. Când l-am pornit, datorită tuturor acelor culori în care luminează, mi-am adus aminte instantaneu de concertele Pink Floyd din anii 60, cu acele jocuri de lumini multicolore. În plus, acel „ochi” prin care poți vedea în interior e de mare efect, mai ales că circuitele care pot fi văzute lasă impresia de tehnologie extrem de avansată. Pentru cineva care nu este deloc obișnuit cu schemele de culori ale produselor Chord, utilizarea poate părea puțin complicată și confuză la început, dar în scurt o deprinzi și îți pare foarte logică, ba chiar te gândești cum de nu s-au gândit și alții la așa ceva până acum. Să notăm câteva din funcționalitățile lui Hugo 2: În primul rând folosește același cip, Xilinx Artix 7, ca Mojo. Are patru intrări digitale (optice, coaxiale și USB), Bluetooth (cu Aptx), hi-res până la 768kHz și până la DSD512 (Octa DSD) prin intrarea USB. Filtru digital cu patru poziții, crosfeed pentru căști, un efect care imită senzația că ai asculta la boxe atunci când asculți în căști, plus telecomandă. Dacă toate acestea nu vă sunt suficiente (deși nu văd ce v-ar putea lipsi), trebuie să știți că se pare că cei de la Chord pregătesc un modul 2Go, care se va atașa la Hugo 2, pentru a-i adăuga, printre altele, sloturi de card, DLNA, UPNP etc. Ceva în genul modulului Poly pentru Mojo. La fel ca Mojo, Hugo poate fi setat în modul de line out fix, și vă sfătuiesc să nu aveți căști conectate în acel moment. Am observat că unii utilizatori se plâng cum că ar fi conectorii cam fragili. Sincer, nu am observat nimic în neregulă, cel puțin exemplarul de la mine pare solid din acest punct de vedere. În timpul utilizării, Hugo 2 devine la fel de fierbinte ca Mojo, însă autonomia bateriei pare să fie mai bună, cu aproximativ o oră, o oră și ceva în plus comparativ cu Mojo. Ok, vorbăria lungă, sărăcia omului, așa că să îl punem pe Hugo 2 la treabă: Ce am auzit încă de la primele audiții: un nivel al detaliilor și o rezoluție chirurgicală cum eu unul nu am mai auzit până acum. Plus viteza, probabil specifică tuturor DAC-urilor Chord, deoarece deja sunt familiarizat cu ea de la Mojo. Am început cu un superb album Anno Domini HD al celor de la Riverside. Despre primul Hugo știam că era oarecum bright, așa că îmi făcusem niște griji ca nu cumva să observ brightness și la Hugo 2. Urăsc brightness-ul, o să repet asta cu fiecare ocazie. Însă nici urmă de brightness cu Hugo 2, mai ales că pot fi utilizate și filtrele, care pot imprima sunetului un caracter mai cald. Deci, Riverside. Încă de la Hyperactive am fost asaltat de acele detalii, unele care înainte parcă îmi fuseseră ascunse și acum Hugo 2 îmi arătau că ele există, ca și când până în acel moment fusesem oarecum surd. Poate aș fi dorit ceva mai multă adâncime, poate aș fi dorit ca sunetul să fie uneori ceva mai detașat de boxe, în special cinelul rămânea uneori agățat de difuzoare. Deoarece am prins gustul modului de redare al lui Hugo 2 și am vrut să aud cum redă și un alt album de la Riverside, am trecut la Rapid Eye Movement și apoi la Shrine of… Cam pe la Shrine of…mi-am dat seama că trecuseră mai bine de două ore, timp în care ascultam doar modul în care redă Hugo 2 Riverside și nu Riverside. Toate simțurile receptoare îmi fuseseră încordate la maxim, deoarece părea că aud brusc atâtea detalii încât îmi era teamă să nu pierd ceva. Mi-am spus că trebuie să mă relaxez și să ascult totuși și niște muzică. Dar parcă obosisem, așa că am trecut la DAC-ul meu Metrum Octave, care mi s-a părut cumva o ușurare, m-am relaxat brusc. Am zis să îl las pe Hugo pornit, pentru a relua sesiunea de ascultare a doua zi. A doua zi, lucrurile au stat cam la fel. Am început cu Queensryche, Rage for Order. Unul dintre cele trei albume pe care eu le consider a fi beneficiat de „aportul unei inteligențe nepământene”. Dacă tot am ajuns aici, celelalte două sunt Dark Side of the Moon și albumul „Like Gods of the Sun” al celor de la My Dying Bride. Rage for Order este un album atât de complex și sofisticat, încât în mod clar beneficiază de aportul unei surse capabile să redea cele mai ascunse detalii. Da, Hugo 2 reda acest album de parcă era supramodulat. Detaliile te atacau din toate flancurile. Dacă stau bine să mă gândesc, un player care este o nouă revelație audiofilă pentru mine, Philips DVP9000S, care folosește cipuri dac CS4398, face aproximativ același lucru, inclusiv convertind sunetul la DSD. Însă Philips ți le face cunoscute, te face să conștientizezi că acele detalii există, pe când, comparativ, Hugo 2 ți le cam aruncă în față. Am vrut să ascult primul album Black Sabbath în variantă hi-res. Piesa Black Sabbath de pe albumul Black Sabbath al trupei Black Sabbath, de exemplu. A fost cam aceeași senzație, parcă ascultam alt master sau eventual remaster. Detalii, detalii și iar detalii. Din nou atenție la redare și nu la muzică. Nu e o chestie controlabilă, pur și simplu acest DAC îți atrage atenția asupra modului său de redare. Moment în care mi-am dat seama că ceva nu e tocmai în regulă. Am schimbat și amplificatorul, de la Scott-ul vintage 440A am trecut la un amplif în clasa D (UcD mai exact, cea mai avansată tehnologie în clasa D), Philips FDR9000, sperând la un matching care să îmi amintească faptul că ascult totuși muzică, nu sunete. Așa am început să încerc să văd care e problema cu acest DAC, de ce nu mă lasă să mă bucur de muzică. Piesa Black Sabbath trebuie să sune greu, trebuie să sune apăsător, să creeze o anumită atmosferă de plumb, ca o poezie de Bacovia. Trebuie să sune creepy. Însă acea combinație de viteză și detalii pe care o are Hugo 2 îi fură pur și simplu caracterul și atmosfera acestei piese. O devalorizează oarecum. Piesa pur și simplu nu mai are greutate. Nu mai are farmec. Ok, am început să analizez cum e totuși treaba cu aceste detalii. După nenumărate comparații, am ajuns la concluzia că problema lui Hugo e că redă detaliile atât de pregnant (tweeterele boxelor pur și simplu „scuipă” detaliile) încât sunetul își pierde pur și simplu tridimensionalitatea. Detaliile care trebuiau să fie oarecum în spate ajung în față alături de detaliile care sunt în mod normal în față și totul devine bidimensional, totul devine prea uniformizat. Sunetul complex devine simplu din cauza detaliilor excesive! În plus, acea combinație excesivă de detalii și viteză duce, după un anumit timp de ascultare, la un sunet nenatural, nefiresc, excesiv. Nu asta aud eu când merg la concerte. Iar asta îmi ține simțurile excesiv de încordate și am ajuns să nu mai simt plăcerea de a asculta muzică. Te-ar mai putea interesa si articolul din link. Hugo 2 îmi aduce aminte de niște boxe pe care le avusesem la un moment dat și în care investisem o sumă considerabilă. La început îmi păruseră fascinante prin nivelul de detalii în, special în frecvențele înalte. Era ca și când îmi ascultam albumele din nou, cu alte urechi. Așa am și ajuns să le cumpăr. Apoi, după vreo două săptămâni deja mă oboseau excesiv. După alte câteva săptămâni, am ajuns atât de rău încât îmi era groază să vin acasă de la job și să le ascult. Știu că pare ridicol, dar așa era. Iar după ce intram în casă îmi era groază să dau cu ochii de ele. Gândul la banii băgați în acele boxe mă reținea să nu le arunc pe geam. Până la urmă, mi-am spus „ori eu, ori boxele” și am hotărât să scap de ele pronto și le-am vândut pe nimic, doar să nu le mai văd în fața ochilor. Cam așa și cu Hugo 2. După nenumărate tentative de ascultare, mi-am spus, orice doar să nu mai fiu nevoit să îl ascult. Vreau să subliniez un lucru: știu că poate unii rămân cu un gust amar după acest review, dar trebuie să țineți cont că aceasta este strict părerea mea, bazată pe sistemul meu și pe gusturile mele. Știu că Hugo 2 are succes, unii îl apreciază, chiar dacă observă aceleași probleme pe care le-am observat eu, totuși tocmai asta apreciază la el! Deci nu este exclus să fiți fascinați și voi, la rândul vostru, de el. Fără doar și poate, e un DAC diferit, deosebit de ceea ce se aude în mod normal. Dacă acest lucru vă atrage sau nu, rămâne la latitudinea voastră. Încercați să îl ascultați înainte de a-l cumpăra, mai ales că este un DAC scump. Ca o concluzie personală legată de Hugo 2: în acest moment nu mai sunt atât de convins de validitatea afirmațiilor lui Rob Watts, cum că mai multe taps = mai bine. Știu că părerea mea nu înseamnă nimic comparativ cu părerea lui, un inginer intrat în legendă deja. Dar totuși, el creează acest DAC pentru mine, eu sunt utilizatorul final. Cred că sunt și alte aspecte de luat în considerare, nu doar numărul de taps și mi-e teamă că Rob Watts a intrat deja într-o cursă de marketing cu el însuși, încercând să se convingă că trebuie să crească numărul de taps. Posibil să nu fie așa, dar aceasta este părerea mea după ce am comparat Mojo cu Hugo 2. Iar dacă stau să mă gândesc că aproape toți utilizatorii spun că Hugo 1 suna bright comparativ cu Hugo 2, mă apucă sincer groaza. Pe scurt: dacă mi s-ar oferi Mojo și Hugo 2, ambele la același preț, aș alege Mojo fără să stau pe gânduri. Pro: construcție superbă, facilități de redare, rezoluție chirurgicală Contra: nix muzicalitate
    6 puncte
  38. Subtitlul acestui articol se numeste american hifi. Cele doua cuvinte se gasesc imprimate undeva in zona de suport a tweeter-ului pe boxele Polk Signature S55E . Nu ai cum sa le ratezi. Odata descoperite exercita o oarecare magie asupra privitorului. Imediat am simtit nevoia sa verific pe cutie locul unde sunt manufacturate aceste boxe. Am descoperit ca sunt ansamblate in China. M-am reintors la boxe si am inceput sa le privesc in amanunt. Muchii curbate, materiale de calitate, o solutie pentru disiparea energiei basului high tech si inca multe alte detalii care te duc cu gandul la o boxa de top. Am asezat boxele in sistem si am inceput sa le ascult. Am ascultat boxele timp de 3 zile. In aceasta perioada mi-am notat cu constiinciozitate tot ce am auzit. Astazi, 2 Aprilie, ziua in care ma apuc sa scriu acest articol descopar pretul acestor boxe. Este ora 11:43 AM si acum 10 minute am aflat ca aceste boxe costa 4199 lei. Oauuu! Genul acesta de exclamatii nu ar trebui sa apara intr-un articol de HiFi, insa simt nevoia sa punctez entuziasmul meu legat de pretul acestor boxe. Cu siguranta multi dintre voi o sa spuneti ca nu sunt chiar atat de ieftine, ca exista boxe frumoase si cu un sunet bun la jumatate de pret. Nu va pot contrazice aceasta opinie si eu am ascultat asemenea boxe. Ce pot spune cu certitudine este urmatorul fapt: boxele Polk Signature S55E sunt dovada irefutabila ca se poate construi HiFi de calitate si la bani putini. Ultima fraza este o afirmatia bazata de experienta mea de aproape 20 de ani in acest domeniu. Preturile in HiFi au tendinta sa creasca asemeni lui Fat Frumos si nu intotdeauna din ratiuni care au legatura cu performanta. Prezentare Polk Signature S55E este o boxa frumoasa, cu linii moderne, usor de integrat intr-o casa contemporana. Cumva americanii au reusit sa construiasca o boxa pe langa care nu poti trece indiferent. Design, materiale, finisaje, manopera, totul arata calitate. Furnirul aplicat arata extraordinar. Daca nu esti foarte atent poti crede ca este vorba de lemn. Am intors boxa aceasta pe toate partile in speranta ca voi gasi ceva in neregula. Nimic. Ba din contra. Cand am ajuns in partea inferioara a boxei am descoperit una din tehnologiile proprietare Polk Audio si anume Polk Power. Aceasta este o tehnologie exclusiva pentru portul de bass reflex. Americanii au montat pe plinta aflata sub portul de bass reflex un con. Acesta sparge undele de energie sonica provenite din cutia boxei oferind un bas mai clar. Va atasez si o scurta prezentare a departamentului de marketing : Este o boxa construita pentru a aduce performanta sunetului surround și o experiența muzicala deosebita in confortul camerei dvs. de zi. Boxele Polk Signature S55e continua traditia Polk in domeniul HIFI la un pret accesibil. Dispunand de certificarea Hi-Res, o noua tipologie de sunet, foarte dinamic, o gama acustica de precizie, o grila anti-difractie, stilul modern al cabinetului si tehnologia exclusiva de amplificare a intensitatii basului, veti obtine un sunet fabulos pentru filme și muzica. Indiferent daca va faceti upgrade la configuratia home theater cu o configuratie avansata Atmos sau va bucurati de muzica preferata, Dynamic Balance va asigura un sunet bogat, curat și complet, indiferent de ceea ce ascultati. Aceasta tehnologie brevetata creste intregul sistem electro-acustic si mecanic al difuzorului pentru o selectie imbunatatita a materialului si o geometrie mai eficienta. Acesta identifica si elimina problemele care diminueaza performantele incintelor inainte de a deveni produs finit. Specificatii tehnice: Prezentarea difuzoarelor: 1x 1" (2.54 cm) d (Round) Terylene High-Res Dome - Tweeter 2x 6.5" (16.51 cm) d (Round) Dynamic Balance Mica Reinforced Polypropylene Drivers - Mid/Woofer Tipul incintei: Bass reflex cu port ventilat Raspuns frecventa : 32 Hz → 40000 Hz Impedanta nominala : 8 ohms Sensibilitate (1 watt @ 1 metre) : 90 dB Tip crossover : 2-way Tweeter/Midrange Crossover Frequency : 2500 Hz Putere : 20 watts → 200 watts Speaker Inputs (1) Set of 5-Way Binding Posts - Gold-Plated Dimensiuni : Inaltime : 41.5" (105.41 cm) Latime : 11.7" (29.72 cm) Adancime : 12.5" (31.75 cm) Greutate : 44 lbs (19.96 kg) Americanii promoveaza aceasta boxa ca fiind destinata sistemelor home cinema, din pacate, sau din fericire, eu nu am asa ceva acasa. Auditia si testele au fost facute pe un sistem stereo compus din: transport – NUC + Daphile + Intona sursa digitala – Yamaha CDS3000 amplificator – Pass Labs Int 150 boxe – Polk Signature S55E cabluri - interconect balansat manufacturat de Jack, cablu boxe manufacturat de Vicol Audio Romania Muzica: Roger Waters - Amused To Death, fisier hi-res 24/192 (una din cele mai bune inregistrări de rock) Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti (o inregistrare extraordinară, cu o dinamică care iți taie răsuflarea) Massive Attack – Mezzanine (pe aceasta inregistrare bassul coboara mult pentru ca este generat electronic) Roger Waters - Amused To Death Vocea lui Roger este usor ragusita, vibranta si dinamica, cu momente in care energia din voce coboara si devine usor melancolica. Recunosc cu usurinta vocea lui Roger pentru ca boxele nu par sa fie colorate. Vocile feminine au completat acest tablou curat, fara sa schimbe structura sunetului, fara sa iasa in evidenta. Toba are un sunet rotund, suficient de gras, cu impact dinamic si cu un kick percutant si suficient de energic. Sunetul de chitara electrica are ritm, energie si se dezvolta detaliat pe intreaga scena sonora. Exista momente cand pare uscat, insa imaginea generala este aceea a unui sunet real-electric. Instrumentele sunt asezate in plan 3D, le pot distinge pozitia pe scena, vocea lui Roger este aruncata undeva in fata, iar vocile feminine sunt pozitionate undeva in lateral si mai in spate. Intreaga scena sonora este corect conturata, nu am nimic de reprosat. Mi-ar fi placut ca imaginea 3D sa fie mai larga si adanca, dar acest lucru este imposibil din cauza dimensiunilor acestor boxe. Verdi – Messa da Requiem Messa debuteaza cu cateva acorduri ale instrumentelor cu coarda, apoi vocile corului isi fac simtita prezenta. Vocile din cor largesc spatiul de auditie dincolo de spatiul camerei. Scena se transforma intr-un monolit bine definit. Pot simti fiecare detaliu, sunetul devine tactil, asta ma ajuta sa disting cu usurinta freamatul instrumentistilor si agitatia coristilor. In fata mea, de la stanga la dreapta, se afla un cor mixt complet, iar in fata acestuia este pozitionata orchestra si cei 4 cantareti solo. Vocile feminine sunt suave, matasoase, fara asperitati. Vocile masculine sunt solemne, grave, apasatoare, te fac sa tremuri cand se dezlantuie. Sunt surprins. Nu ma asteptam ca boxele acestea ieftine sa fie atat de ofertante. Continui auditia, senzatia unui tot atotcuprinzator nu dispare. Ciupitul corzilor este acolo. Alamurile se inalta catre cer. Cei 4 solisti, soprana, mezzo-soprana, tenorul si basul conduc aceasta armata triunfator. Intreaga camera este scaldata in muzica divina. Recviemul lui Verdi este o lucrare grandioasa, greu de reprodus de un sistem audio. Impinse de la spate de restul sistemului boxele Polk reusesc sa nu se faca de ras. Boxele sunt departe de a fi perfecte, exista anumite limitari pe care am sa le detaliez la finalul articolului, dar toate aceste slabiciuni parca dispar in fata muzicii lui Verdi. Massive Attack – Mezzanine Basul generat electronic este bine controlat, fortos si cu suficienta dinamica. Din pacate detaliile basului profund sunt destul de firave si asta se simte imediat. Adevarat, boxele reusesc sa compenseze acest neajuns oferind energie si vivacitate sunetului. Instrumentele electronice s-au impletit foarte bine cu basul si muzica pastrand un echilibru si o curatenie timbrala excelenta. Vocea a fost bine separata de restul instrumentelor si a pastrat ritmul fara a iesi in evidenta. Fara sa realizez, muzica s-a insinuat in picioare, iar acestea au inceput sa bata ritmul fara sa imi ceara acordul constient. Concluzie Pro: raport calitate pret excelent, sunet echilibrat, bas corect (nu este unflat), sunet cu tenta neutra, capacitatea de a acoperi un spatiu mare. Contra: basul profund este firav, inaltele ar fi putut avea mai multa energie
    6 puncte
  39. 2 x 200w 4ohm, THD 1khz-0.0005%, THD 20khz-0.002%. IMD CCIF 19kz+20khz-0.0007%
    6 puncte
  40. Audio HiFi inseamna in primul rand bucuria muzicii. Oamenii care privesc fenomenul din afara, au senzatia ca cei implicati in aceasta pasiune sunt in primul rand niste dependenti de tehnologie. Nimic mai fals. Hobby-ul acesta este in primul rand despre placerea de a asculta muzica. Pasionatii de muzica cauta aparate Hifi care sa le ofere in intimitatea casei placerea unei auditii aproape reale. In articolul de astazi voi scrie despre o pereche de casti audio si anume Meze 99 Neo. Aceste casti sunt dezvoltate de Meze Audio la Baia Mare, Romania. Compania a fost fondata in anul 2009 de Antonio Meze. A inceput ca o companie mica, care la inceput dezvolta diferite produse cu piese deja existente in piata. In anul 2015, dupa o lunga perioada in care au avut timp sa caute materiale de calitate si solutii ingineresti potrivite filosofiei lor de sunet, au lansat castile 99 Classics. Astazi, toate modelele de casti sunt dezvoltate in-house. Detalii Tehnice Dimensiune Traducator: 40 mm Raspuns in frecventa: 15 Hz – 25 KHz Sensibilitate: 103 dB @ 1KHz @ 1mW Impedanta: 26 Ohm Cablu Kevlar OFC detasabil Conector aurit de 3,5 mm Greutate: 260 grame Constructie Castile sunt impresionante vizual amintind de anii '70. Cu aspectul lor vintage, te indeamna inca de la inceput, sa le asezi pe ureche si sa asculti muzica. Carcasa este construita dintr-un plastic de calitate negru, iar cupele sunt concepute dintr-o spuma cu memorie imbracata in piele fina. Cele doua cupe sunt prinse de o banda de metal neagra cu logoul Meze asezat in cele doua parti si o alta banda suspendata din piele ce ofera confortul necesar in momentul in care asezi castile pe cap. In fiecare carcasa exista o micuta intrare incastrata ce va permite sa atasati cablul inclus. Confort Cu certitudine aceste casti sunt confortabile. Asezi castile pe cap, pornesti muzica si uiti complet de ele. Mixul acesta intre o banda rigida metalica si o banda flexibila din piele pare sa fie unul castigator. Forta de apasare este foarte bine distribuita pe intreaga suprafata a capului, iar urechile sunt acoperite cu delicatete de cupe, fara sa creeze nicio clipa senzatia de disconfort. Cupele au dimensiuni generoase si vor acoperi fara probleme urechile dumneavoastra indiferent de dimensiunea lor. Intregul ansamblu functioneaza aproape perfect si este confortabil pentru perioade lungi de auditii. Sistem de test NUC + Daphile + Intona reclocker Nuprime uDSD – DAC si amplificator de casti Meze 99Neo - casti Sunet Chiar in momentul in care scriu acest articol, ascult in interpretarea Filarmonicii din Berlin, condusa de Herbert von Karajan, Simfonia a-2-a de Schumann. Sincer sa fiu, castile acestea sunt un adevarat festin pentru urechi. Media si inaltele au o dulceata incredibila. Dinamica inregistrarii nu pare a suferi constrangeri oferind momente care iti taie rasuflarea. Instrumentele cu coarda se simt vibrand in ureche cu o tenta usor nostalgica, cu lungi momente de discretie ce sfarsesc brus intr-o frenezie de energie si pasiune muzicala. Senzatia aceasta se pastreaza si in cazul instrumentele de suflat. Sunetul pare ca serpuieste in viteza printre intrumente construind un intreg ansamblu de note muzicale, o intreaga scena sonora autentica. Exista momente cand aceasta curgere usor monotona este intrerupta de mici involburari temerare, de pasaje in care ascultatorul ar trebui sa fie aruncat catre octavele inalte, insa acestea sunt prezentate intr-o nota discreta. Pe ansamblu sunetul este matasos si lipsit in cea mai mare parte de asperitati. Am schimbat muzica culta cu muzica de jazz. Am ales cateva inregistrari minimaliste cu voce si putine instrumente, pentru ca sunt curios cum se simt vocile pe aceste casti. Am ascultat cate o melodie cu Christy Baron, Jen Chapin, Macy Gray, Sara K, Camile Thurman. Daca sunteti iubitori de voci feminine o sa va indragostiti de acestea casti. Sunetul este senzual, voluptos, plin de culoare. Nu stiu cum suna in realitate aceste voci feminine, insa va spun ca imi plac foarte mult cum se aud prin castile 99Neo. Pe inregistrarile de jazz am putut observa cum se comporta castile cu informatiile din zona basului. Midbasul si basul au fost redate destul de coerent, fara sa simt ca ar fi probleme evidente, insa cand a fost vorba de bas profund castile s-au impiedicat. Stiu ca tehnologic este aproape imposibil sa oferi bas profund cu un driver de 40 mm, insa speranta moare ultima si am sperat pana in ultima clipa. La final am testat castile pe muzica rock. Am ascultat ultimul album Antimatter – Black Market Enlightenment. Primul lucru simtit a fost nivelul ridicat al compresiei pe acest album. Asta este un lucru bun, castile nu isi pun amprenta peste sunet si nu ofera o prezentare generica a muzicii. Vocea a continuat sa ramana vedeta si pe aceasta inregistrare, a sunat placut si plin. Chitara insa nu a fost la acelasi nivel. Am avut senzatia ca este oarecum periata, lipsita de agresivitatea obisnuita. As fi dorit mai multa energie, sa simt pedala de distors ca imi sfredeleste urechea. Toba a compensat lipsa de energie a chitarilor electrice. A avut dinamica, kick, punch, a sunat plin si rotund. Concluzie Merita sa incercati cel putin odata aceste casti. Asezati-le pe cap si lasati muzica sa curga peste voi. Va asigur ca o sa va despartiti cu greu de ele. Daca sunteti dintre aceea care cauta sa obtina ultimul detaliu al unei inregistrari, Meze 99 Neo nu sunt pentru voi. Daca tot ce va doriti este o pereche de casti comode, cu un design retro, cu care sa ascultati muzica zile la rand, Meze 99 Neo sunt tot ce aveti nevoie. Cu siguranta sunt casti si mai bune, dar pretul acestora depaseste cu mult suma la care se vand Neo 99. PS: Dupa ce am ascultat aceste casti cateva zile la rand, am decis sa cumpar o pereche de 99 Neo pentru mine. In acest moment am deja o pereche de Sennheiser Momentum M2. Dupa povestea aceasta sper sa nu devin colectionar de casti. Imi zboara gandul la 99 Classic? Sper sa nu fie asa. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
    6 puncte
  41. Daca sunteti in cautarea celui mai bun player blu-ray, este posibil sa aflati ca acesta nu se mai fabrica. In aprilie 2018 Oppo Digital au anuntat ca renunta la producerea de aparate blu-ray destinate segmentului entuziast.. Cum este si normal in piata a aparut un mare semn de intrebare. Cine este capabil sa umple vidul lasat in urma de Oppo? Raspunsul ar putea veni de la Panasonic si Pioneer, doi dintre cei mai prestigiosi producatori de aparate blu-ray din lume, care au anuntat cate un model de top pentru anul in curs. Panasonic DP-UB9000 Panasonic a anuntat la inceputul acestui an modelul DP-UB9000, pe care l-a prezentat anul acesta la EISA 2018 – Antwerp, Belgia. Noul model de blu-ray va putea fi cumparat in in Europa incepand cu luna octombrie si va avea un pret de aproximativ 1000 euro. Comparativ cu modelul similar produs de Oppo acesta nu poate reda discuri SACD, DVD Audio si probabil nu va fi compatibil MQA. Lipsa de compatibilitate cu noul format MQA nu poate fi considerata o pierdere, atata timp cat acesta este un format inferior formatului Blu-Ray Audio, DTS-HD Master Audio, SACD, etc. DP-UB9000 poate reda fisiere audio de inalta rezolutie inclusiv DSD si foloseste un chip AK4493 pe 32 biti produs de Asahi Kasei Microdevices Corporation (Japonia). Gandit ca un player de top acesta ofera iesiri analogice pentru 7.1 canale, o iesire dedicata pentru doua canale atat in varianta RCA cat si XLR, dar si o iesirea audio exclusiva prin HDMI pentru reducerea jitter-ului. Adaugati o sursa de alimentare separata dedicata circuitelor audio ale playerului si aveti imaginea unui aparat cu adevarat de top in partea lui audio. Panasonic s-au gandit foarte atent si la partea de citire a discului optic. Partea de citire este amplasata pe un sasiu rigid, format din doua straturi, pentru a reduce vibratiile si zgomotul. Intregul angrenaj este montat pe o placa de otel groasa pentru a creste rigiditatea si a reduce mai mult zgomotul. Partea video la acest aparat este cu siguranta una de top. DP-UDP9000 este certificat THX, Dolby Vision si HDR10+ si va folosi a doua generatie de procesoare HCX (Hollywod Cinema Experience). HCX ofera posibilitatea unei analize a culorilor urmata de optimizarea HDR. Conform Panasonic, Optimizatorul HDR ia in considerare limitele de luminozitate ale afisajului televizorului dumneavoastra pentru a imbunatati tonarea statica a tonurilor intr-o imagine HDR10. In timpul configurarii initiale, selectati luminozitatea maxima (aproximativa) a televizorului. Optimizatorul HDR foloseste aceasta informatie pentru a realiza o cartografiere interna a tonurilor atunci cand este detectat un semnal HDR10, reducand sarcina de procesare a afisajului. Cand se detecteaza metadate HDR dinamice (de la conținut Dolby Vision și HDR10 +), HDR Optimiser este dezactivat automat. Daca adaugati faptul ca Panasonic DP-UDP9000 ofera servicii de streaming 4K de la Netflix si Amazon, aveti imaginea completa a unui produs ce incearca sa castige coroana pierduta de Oppo. Va fi acesta noul rege al blu-ray playerelor sau Pioneer Elite UDP-LX500 va reusi sa ofere o performanta superioara? Pioneer UDP-LX500 Pioneer incearca sa profite se iesirea din scena a celor de la Oppo si pregatesc de lansare primul blu-ray player 4K Ultra HD. Din ce se stie pana acum acesta va fi lansat in octombrie in USA la un pret de 1 099 USD. In Europa se gaseste afisat la dealerii Pioneer Premium, insa pare ca momentan nu poate fi comandat. Comparativ cu Panasonic DP-UDP9000 noul flagship al celor de la Pioneer are cateva atuuri pentru cei aflati in cautarea unui player universal, un aparat care sa citeasca SACD si DVD Audio pe langa discurile Blu-ray 4K UHD, 3D Blu-ray, DVD si CD. Cu acest player puteti asculta fisiere high resolution daca conectati un hard disk via usb, dar nu puteti trimite semnal digita dintr-un pc sau un streamer. Din pacate, sau din fericire, UDP-LX500 nu ofera suport pentru aplicatiile de streaming video cum ar fi Netflix, Hulu, Amazon. Motivul invocat este acela ca majoritatea utilizatorilor de streaming video prefera sa faca asta direct de pe televizoarele lor inteligente. Cu acest blu-ray player Pioneer incearca sa ofere aproape totul clientilor premium. Daca citesti brosura de prezentare, descoperi imediat o serie de amanunte tehnologice gandite sa ofere incredere celor care isi doresc maximul de la un asemenea aparat. Pentru a spori performanta audio UDP-LX500 dispune de un sasiu ultra rigid, cu trei blocuri dedicate, unul pentru partea de alimentare, unul pentru partea digitala si de citire, si unul dedicat etajului analogic. Aceasta impartire elimina interferentele electrice si magnetice din interiorul aparatului. Sasiul este gandit ca o structura robusta menita sa reduca vibratiile, cu panouri groase de 1.6 mm, ranforsate cu o placa de otel groasa de 3 mm. Placa de baza foloseste un IVH cu sase straturi pentru a elimina complet zgomotul digital. In acest fel semnalul digital este foarte bine optimiat, se minimalizeaza impedanta GND si se imbunatateste dramatic raportul S/N in procesarea semnalelor audio/video. Daca doriti sa ascultati muzica stereo via iesirile analogice, UDP-LX500 poate ocoli procesarea digitala interna pentru a mentine sunetul cat mai analogic. In combinatie cu un Pioneer AV receiver, playerul foloseste un sistem proprietar Precision Quartz Lock System (PQLS) pentru a elimina jitterul. Partea video de la acest aparat ramane in aceeasi zona de calitate. UDP-LX500 ofera suport pentru HDR10 si HDD Dolby Vision. Momentan nu exista suport pentru HDR10+. De asemenea, playerul ofera moduri prestabilite SDR/HDR, care permit utilizatorului sa optimizeze performanta video. Aceste setari sunt pre-calibrate, utilizatorul selecteaza din lista de optiuni, inclusiv tipul televizorului. Pentru videofilii pasionati acest player ofera informatii despre modul in care a fost masterizat materialul video, daca aceste informatii sunt valabile. Dupa cum puteti observa exista viata si dupa Oppo. Industria audio-video merge mai departe si continua sa produca aparate extraordinare.
    6 puncte
  42. In ultimii ani industria audio hifi s-a schimbat foarte mult. Un pasionat de hifi din anii ’70 cu siguranta nu ar inteleg ce s-a intamplat in ultimii 50 de ani. Pick-up(ul), renascut de cativa ani, pare intr-un fel de coma prelungita, banda de magnetofon aproape ca nu mai exista ca suport, CD-ul renegat la inceputurile lui de batranii pasionati se pregateste sa moara. Cataloagele cu produse ale firmelor de traditie din industria audio high-end ar produce si mai multa neliniste in mintea acestuia, pentru ca ar fi pline cu surse digitale carora le lipseste cititorul optic sau de produse audio all in one. Acestea sunt aparate complete, totul intr-o cutie, pe care le poti cumpara in locul unui intreg sistem audio. Astazi am sa va prezint un asemenea aparat si anume Musical Fidelity M6 Encore 225. Avantajele acestui tip de produse sunt numeroase si am sa enumar cateva: • Scapi de o gramada de cabluri • Castigi spatiu • Poti asculta cd-uri in modul clasic, poti inmagazina in format digital intreaga colectie de cd-uri pe hard disk-ul intern, te conectezi la reteaua de acasa pentru a asculta muzica de pe diferite medii de stocare, asculti muzica la casti, amplifici boxele, etc. Prezentare generala Musical Fidelity M6 Encore 225 este o solutie audio completa ce permite stocarea intregii tale muzici intr-un singur loc. Acesta accepta aproape orice sursa audio, fie ea analogica sau digitala. De asemenea, este compatibil cu numeroase boxe wireless. Pe panoul frontal este pozitionat un display color de inalta rezolutie pentru a vedea ce se intampla in fiecare moment. Encore este foarte usor si intuitiv in utilizare. Acesta ofera 225 wati pe canal și prezinta o gama larga de facilitati; 3 intrari analogice, 4 intrari digitale, 4 porturi USB A, conectivitate prin retea, amplificator de casti de inalta calitate, iesire de linie fixa sau variabila si iesire digitală. Encore are incorporat un CD player si un spatiu de stocare upgradabil de 1TB - suficient pentru peste 2500 de CD-uri. La baza Encore se afla un procesor puternic Intel dual core de 64 biti împreună cu 2BG de RAM. Acestea ofera performante superbe și permite upgradarea continua, asigurand o durata de viata mare pentru Encore. M6 Encore 225 pe scurt: • Utilizare facila si intuitiva • Posibilitati multiple de conectivitate • Spatiu de stocare upgradabil de 1TB pentru peste 2500 CD-uri (ripping bit perfect prin drive-ul de CD) • Amplificatoarele de putere sunt aceleași ca ale modelului M6si • Compatibilitate cu numeroase boxe wireless, inclusiv Sonos • Display color de inalta rezolutie • Control prin infrarosu sau aplicatii (iOS sau Android) • Procesor Intel dual core pe 64 biti • 32 Bit 384k DAC Specificatii tehnice Power output: 225 wati @ 8 ohmi (sper ca sunteti la fel de impresionati ca mine) THD (+ noise): <0.007 % typical 20Hz - 20 kHz Signal to Noise Ratio: >107dB ‘A’ – weighted Frequency Response: +0, –0.1dB, 10Hz to 20 kHz Inputs 3 x Line Level RCA 300mV nominal 2V typical upto 7V rms 2 x optical S/PDIF 24 bit inputs up to 192kHz 2 x coax S/PDIF 24 bit inputs up to 192kHz 1 x USB 3.0 type ‘A’ connector 1 xUSB 3.0 type “B” connector (for future expansion) 3 x USB2.0 type ‘A’ connector (1 front, 2 rear) 10/100/1000 Base-T Ethernet connector Outputs 1x line level FIXED 2.0V @ 0dBFS (300mV rmsnominal, >6V rms max) 1x line level PREAMP variable outputs (>6V rms max)(Preamp gain, line input to PREAMP outputs is 4.5x(13dB) at maximum volume) Headphone output suitable for headphonesimpedance 8 ohms to ∞. (Headphone output features independentvolume setting) Speaker outputs 1 pair 4mm banana plugsper channel 1x optical S/PDIF 24-bit output up to 192kHz 1x coax S/PDIF 24-bit output up to 192kHz Internal storage 2.5” 1 TB SATA II hard disk(included) or SSD (future upgradeable) General Dimensions - WxHxD (mm): 440 x 125 x 400 Weight (unpacked / packed): 16.6 kg/ 21.3 kg Dincolo de toata aceasta prezentare functionala va marturisesc ca aparatul arata extraordinar la exterior. Carcasa de aluminiu este atent lucrata, butoanele sunt confectionate dintr-un material de calitate, iar afisajul color este suficient de mare incat sa poti vedea de la distanta informatiile afisate. Gata, am terminat cu vorbaria, trecem la teste comparate. M6 Encore 225 se va lupta cu un sistem format din Yamaha CDS 3000 si Pass Labs Int 30A. Boxele pe care se va da batalia vor fi Focal Electra 1038 BE, iar cel care va arbitra lupta voi fi eu. Va marturisec ca am oarece emotii, pentru ca M6 Encore 225 cu ai lui 225 wati pare un adevarat titan in fata integratului Pass. Exista si un motiv de speranta pentru integratul Pass, M6 Encore 225 nu este rodat. Eu sunt cel care a deschis cutia, asa ca nu am nici-un dubiu in privinta acestei informatii. Totusi, am lasat bestia sa cante la volum mic aproximativ 10 ore, pentru un mic rodaj al componentelor interne. Test Am sa va scriu cateva vorbe despre ce urmaresc eu la un sistem. Unu - imaginea stereo - sunet holografic 3D, prezentarea si dimensiune scenei sa fie generoasa, spatiul dintre instrumente sa fie structurat corect. Doi – realism - senzatia ca artistul este in camera; sau in cazul auditiei unei interpretari dificile din zona muzicii culte, sa pot simti trecerile dinamice ca si cum as fi prezent in studioul unde a fost facuta inregistrare. Trei - controlul basului - basul sa fie scurt, percutant, exploziv, plin de energie. Patru – frecventele medii si inalte – aici totul trebuie sa curga natural, intr-o maniera placuta urechii, cu acute bine temperate. Muzica aleasa: Roger Waters - Amused To Death (una din cele mai bune inregistrari de rock) Miles Davis – A Kind of Blue (o inregistrare istorica pentru muzica de jaz) W.A. Mozart - Le nozze di Figaro (cu Rene Jacobs la pupitru, editie Harmonia Mundi) Am inceput cu integratul Pass Labs si cd playerul Yamaha CDS 3000 din motive obiective. Cunosc foarte bine sunetul acestui sistem pentru ca este al meu. Roger Waters Nu stiu daca cunoasteti acest album, insa va spun ca este o inregistrare extraordinara pe care merita sa o aveti in colectie. Albumul a fost masterizat folosindu-se tehnolgia Q Sound. Cu ajutorul acestei tehnologii se poate crea senzatia unui sunet circular, specific sistemelor multicanal, chiar daca sistemul audio este compus din doua boxe. Scena sonora s-a revarsat in intreaga camera depasind cu mult suprafata peretilor. Instrumentele au fost precis plasate, aproape ca puteam sa le vad in spatiul virtual creat de inregistrare. Vocea lui Roger Waters este pozitionata central, iar vocile cantaretelor ce sustin partile armonice si anumite pasaje muzicale se simt undeva in spate, pozitionate stanga sau dreapta in functie de cerintele melodiei. Vocile au fost detaliate, bogate timbral, alternand momentele luminoase cu cele grave. Nu am simtit nicio clipa artefacte digitale sau distorsiuni care sa afecteze perceptia muzicala. Cel mai usor acestea se simt in zona frecventelor medii, zona unde se afla vocea umana, pentru ca urechea este mai sensibila in aceasta zona din motive evidente. Chiar daca aceasta inregistrare este conceputa sa ofere senzatia unui sunet ce depaseste cu mult granitele camerei de auditie, instrumentele si vocile se simt aproape tactil. Ascultatorul este invitat sa fie martorul unui concert privat, sa participe cu intreg bagajul emotional la eveniment. Sistemul reuseste sa ofere un mix coerent intre bogatia informationala si muzicalitate. Basul a avut viteza, explozie, dinamica si energie, fara sa piarda informatiile ascunse in sub-bas. Au fost momente cand greutatea basului s-a simtit foarte jos, aproape de zona basului generat de un subwoofer. Toba a fost o corect prezentata, plina de energie, tonica si cu mult kick si punch. Miles Davis De data aceasta scena sonora a fost discreta, specifica unei inregistrari de jaz din anii ’50. Trompeta lui Miles a sunat placut si cald, cu momente in care a capatat usoare urme metalice, sunetul devenind mai incisiv, asa cum cere partitura. Intre instrumente se simte ca exista o armonie desavarsita, un balans perfect intre pian, cele doua saxofoane, contrabas si trompeta. Contrabasul completeaza aceasta armonie cu o oarecare tendinta melancolica, oferind ritm si control intregului ansamblu. Asculti muzica, inchizi ochii si te lasi purtat intr-unul din cluburile New York-ului anilor de dupa razboi. W.A. Mozart Marturisesc ca am o slabiciune pentru aceasta opera. Din acest motiv am ascultat aceasta creatie pe o multime de sisteme si in tot acest timp am invatat cum ar trebui sa sune. Inregistrarea aceasta este conceputa cu gandul la ascultator. Acesta este proiectat intr-o sala de opera, in apropierea scenei, pe unul din cele mai bune locuri, in asa fel incat sa devina o parte integranta a spectacolului. Senzatia de implicare este gandita pana in cele mai mici amanunte. Auzi respiratia cantaretilor, oftaturile, miscarile pe scena, rochiile atingand podeaua, etc. Un sistem audio bun transforma toate aceste informatii intr-un miracol muzical. Pe durata celor doua ore de muzica mozartiana ramai fermecat pe locul tau si te lasi cuprins de frumusetea care te inconjoara. . Sistemul format din Yamaha CDS300, Pass Labs Int 30 si Focal Electra 1038 BE reuseste sa ofere mare parte din imaginea descrisa anterior. Sunetul este vioi, scena se prezinta larg si detaliat, orchestra isi pastreaza locul discret fara sa acopere vocile cantaretilor. Pasajele dinamice sunt redate cu suficienta energie, vocile sunt atent texturate, pe alocuri pastelate si uneori chiar sprintare. Intre actori si orchestra exista un spatiu larg, bine delimitata, acest fapt sporeste si mai mult senzatia de autentic. Encore 225, momentul asteptat de toata lumea. De fapt am lasat partea aceasta la final, pentru ca am dorit sa va tin cat mai mult in tensiune. Imi imaginez cum parcurgeti cu rabdare textul, sperand ca la finalul fiecarui paragraf terminat sa gasiti informatiile dorite. Gata cu tensiunea, urmeaza sa aflati opinia mea despre acest aparat. Roger Waters Scena sonora a pastrat dimensiunile generoase si a ramas la fel de consistenta. Spatiul parca a pierdut o parte din imaginea holografica comparativ cu primul sistem. Pozitia instrumentele nu a suferit modificari. Senzatia unui spatiu real in care instrumentele existenta si produc muzica a ramas la fel de autentica. Vocea lui Roger Waters a continuat sa ramana impresionanta si sa fie bine sustinuta de vocile din spate. Vocile au pastrat un nivel de detalii bun, dar parca au devenit inconjurate de un usor halou sticlos. Greu de spus de unde provine acesta diferenta. Va reamintesc ca Encore 225 nu este rodat. Pentru ca nu am simtit artefacte digitale sau distorsiuni evidente care sa afecteze perceptia muzicala, imi este aproape imposibil sa trag o concluzie. Instrumentele si vocile au pastrat nota usor tactila, conturand un spatiu de auditie bine reprezentat. Basul, aici Encore 225 depaseste performanta integratului Pass. Viteza este mai buna si exista mai multa dinamica si energie. Toba se simte atat de realist incat te sperii. Kick-ul si punch-ul sunt fantastice. Miles Davis Scena sonora pare usor mai in spate, de parca m-am mutat de pe scaunul din primul rand. Sunetul a pastrat timbrul specific inregistrarilor de jaz din anii ’50. Trompeta lui Miles este acolo in fata mea, suna in continuare placut si cald, cu o usoara pierdere in zona de informatii. Timbral par sa fi aparut niste diferente. Greu de definit in cuvinte aceasta schimbare, insa va pot spune sigur ca exista. Echilibrul dintre instrumente nu pare afectat, iar muzica continua sa curga relaxat catre ureche. Atmosfera de club New York-ez este inca prezenta in camera. Muzica continua sa ofere emotie si cred ca asta este important. W.A. Mozart Aud totul, respiratia cantaretilor, oftaturile, miscarile pe scena, rochiile atingand podeaua, insa parca am pierdut o parte din atmosfera. Este unul din momentele acelea in care asculti muzica, totul este in fata ta asa cum ar trebui, te pregatesti sa aplauzi, te ridici in picioare si incepi sa lovesti palmele una de alta fara chef. Cunosc sentimentul acesta foarte bine. L-am intalnit de fiecare data cand am comparat un amplificator in clasa AB cu amplificatorul meu in clasa A. In realitate Encore 225 si Focal Electra 1038 BE se descurca destul de bine cu muzica lui Mozart. Sunetul are o vioiciune incredibila, scena este spatioasa, plina de culoare, cu pasaje dinamice redate magistral. Vocile sunt usor euforice si au tendinta sa fie impinse in fata. In acest caz este o chestiune de gusturi, sunt convis ca multi dintre voi preferati aceasta prezentare, cu vocile umane usor evindentiate. Concluzie Sa fiu sincer, lupta a fost stransa. Amandoua combinatiile au avut puncte tari si puncte slabe. Mi-as dori ca Pass-ul meu sa poata conduce boxele cu aceeasi usurinta cu care o face M6 Encore 225, dar in aceeasi masura as dori ca M6 Encore 225 sa ofere un sunet ceva mai detaliat si echilibrat. PS: M6 Encore 225 - 6000 euro; Yamaha CDS3000, Pass Labs Int 30 - 12 000 euro. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
    6 puncte
  43. Uni dintre voi stiu ca sint posesorul unui amplificator pe tuburi YAQIN. Din pacate acest producator chinez nu are un dealer oficial in Romania si doar ocazional apar aparate de regula la preturi foarte tentante (intimplator a fost unul de curind, vindut intre timp). Modelul meu, MC-10L este un amplificator in clasa AB cu tuburi EL34 si 6N1 (ECC88) care conform specificatiilor are o putere de 2x 40 W cu 2% distorsiuni, puterea maxima fiind de 52W ia SNR este de 85dB. Am cumparat acest amplificator de ocazie cu mai multi ani in urma si l-am folosit zilnic mai bine de doi ani pina cind din motive de pisica am trecut la SS. De atunci l-am savurat ca pe un vin bun, din cind in cind in weekend sau concedii, iar anii au trecut peste el si a inceput sa dea semne de oboseala. Asa ca am l-am rugat pe unul dintre cei mai buni specialisti in domeniu sa se ocupe de el. Problemele cele mai evidente erau lampile de putere, EL34, erau duse si un hum de 50Hz insa au mai aparut si altele. Chinezii au folosit in general piese bune dar din motive de ei stiute au decis sa foloseasca si citiva condensatori si rezistente de calitate dubioasa chiar pe traseul de semnal, semireglabili de bias erau blocati cu adeziv, etc. Am comandat ce trebuia in Germania si m-am pus pe asteptat. Pina la urma s-au pus 4 tuburi EL34 Electroharmonix și 4 tuburi 6H1P-EV, filamentele tuburilor din etajul de preamplificare au fost alimentate in CC citeva resistente si citiva condensatori au fost inlocuite cu unele de calitate mai buna si cu tolerante mai mici. Nu vreau sa intru prea mult in detalii tehnice ca nu ma pricep dar electronistii care sint interesati pot cauta detalii pe forumul lor. Ce s-a schimbat dupa reparatie si upgrade ? Pai foarte multe. Initial amplificatorul avea un sunet usor colorat, placut de altfel si un bass mai putin controlat dar la citi bani costa nu aveai ce sa reprosezi. Dupa modificari s-a transformat ca armasarul lui Fat Frumos dupa portia de jeratic, a devenit practic un alt amplificator. Sunetul a devenit curat, precizia a crescut dramatic, bassul a devenit mai adinc. Am inceput sa ascult fascinat aproape fara sa-mi vina sa cred ca este acelasi aparat. Muzica se revarsa ca o vraja si indiferent ce ascultam, un trio de Jazz sau o orchestra simfonica, un rock clasic sau o arie de opera amplificatorul oferea rafinament, energie si stralucire. Stiu ca unii sint mai reticienti cind este vorba de amplificatoarele pe tuburi din diverse motive, unele intemeiate, altele doar prejudecati, eu nu pot decit sa va recomand ca in cazul in care vreti sa va cumparati un amplificator nou sa aveti in vedere si amplificatoarele pe tuburi. S-ar putea sa aveti o surpriza foarte placuta.
    5 puncte
  44. Este dureros de greu sa iti incepi experienta hi-fi cu partea de documentare, mai ales daca dai de oameni cu experienta care iti arata cam care este realitatea, cum difera ea de imaginea creata de reclame si prospecte. Este dureros pt ca iti dai seama ca nu ai bani destui, este dureros pt ca iti dai seama ca nu ai sa ajungi [prea curand] sa asculti trairea muzicala de care altii au parte zilnic. Dar este de o mie de ori mai bine decat sa fii mintit sau si mai rau - sa te minti singur, ca sculele tale sunt cine stie ce si "te duc in rand cu lumea", si te fac sa te simti bine (ca orgoliu). La un buget mic eu as recomanda ca si Leco niste boxe sh cat mai bune. Si apropo, Leco a precizat ca orice incepator sa ia cu el un cunoscut mult mai avansat care sa il ajute, atunci cand e sa cumpere boxe. (E valabil si pt amplificator). Si zic boxe sh bune din doua motive. in primul rand pt ca ele dau in cea mai mare masura limita calitatii auditiei. In al doilea rand pt ca un amplif sh se re-vinde mult mai usor decat niste boxe. In general la o pereche de boxe bine alese si nimerite bune, se schimba in cativa ani mai multe amplificatoare. Mai ales cand acestea reprezinta 25-30% din pretul boxelor. Adica se incepe cu unul mai ieftin si incet, incet, se urca spre modele mai bune si implicit mai scumpe. Cand se ajunge ca ampul sa coste cat boxele sau chiar peste, e clar timpul de upgrade la boxe 😍 Pe urma, niste boxe si un amp sh isi pierd mult mai putin din valoare in cativa ani, fata de niste scule noi. Cand ai bani putini si perspectivele sunt clare ca nu vor veni bani multi repede, e bine sa te gandesti de doua ori la asta. Pe de alta aprte depinde si cat esti de norocos. Daca esti un ghinionist notoriu, problema devine brusc complicata 😁 Daca nu ai vreun cunoscut priceput [bine] in ale sculelor, mai bine incepi prin a investi timp si eforturi in a-ti face un astfel de prieten.
    5 puncte
  45. Cel putin unul din modelele de conditionatoare Accuphase (cel de 6k euro) reface si forma sinusoidei, nu doar amplitudinea ei. Curata si cam toate mizeriile /parazitii care vin uneori pe retea, elimina si orice urma de curent continuu. Constructiv este complicat si sofisticat, dar mi s-a tot spus ca da rezultate f bune pt tot lantul audio. Nu am probat personal. Nu am studiat atent alte modele, pe de o parte pt ca sunt si ele scumpe (cam toate incep de la 2-3k euro) si pe de alta parte pt ca nu m-a interesat aceasta cale, mai ales ca unii se plang ca totusi "win some, lose some", adica nu sunt solutia totala, perfecta. Asa ca am ales sa impart problema pe sectiuni, cu rezolvari mult mai accesibile domeniului DIY - preferinta mea. Ideea este ca desi toate aparatele dintr-un lant audio sunt "fericite" cu un curent perfect (sinusoida perfecta atat ca forma cat si ca amplitudine si frecventa, fara urma de paraziti sau cc peste ea), fiecare se comporta diferit la curent "imperfect". Am folosit solutii simple (nu neaparat ieftine sau f ieftine) insa dedicate fiecarui aparat. Pt pick-up am testat si am in constructie finala o sursa de 220-230V perfect sinusoidala la 50/60hz rigurosi, cu abatere sub 0,001%. Sursa este de putere mica (50-60W) si este formata dintr-un oscilator perfect sinusoidal (analogic) urmat de un amplificator de putere care are ca sarcina un transformator ridicator de tensiune, cu reactie din secundarul acestuia (230V) pt a mentine valoarea de 230V indiferent de variatile de consum. Pt DAC am constatat ca un filtru EMI diy cu 2 celule inseriate, si o foarte buna filtrare a alimentarii interne (a dac-ului) sunt suficiente. Problema relativ simpla datorita consumului redus al acestui aparat. Avantajul este ca si dac-ul fiind oarecum diy (am cumparat o placa) am putut sa ii filtrez alimentarea cat de bine am vrut. Pt preurile de doza cu tz si CI solutia este similara cu cea de la DAC, de fapt folosesc aceeasi priza cu filtru EMI diy. La fel, alimentarea lor este facuta de mine asa ca mi-am permis sa pierd cativa W pe o filtrare f f buna a tensiunii cc, stabilizarea folosita fiind de tip paralel pt a introduce minimul posibil de zgomot. Problema ramane la amplificatorul sau amplificatoarele de putere - din cauza consumului mare. Pt ele am pus doua filtre EMI cu dubla celula, unul mai mic, exclusiv pt frecventele f mari (MHz) si unul mai mare pt frecvente cat mai joase, calculat si masurat sa nu introduca deformarea sinusoidei si pt o cadere de tensiune in sarcina cat mai mica. Cand spun mare, trebuie inteles ca este vb despre o cutie cat un amplificator mare (peste 40kg). In continuare am "trisat" putin, alegand sa folosesc 90% din timp un amplificator in cl A, (tot diy 😄 ) la care filtrarea alimentarii este iarasi f f buna. Pt cei care folosesc in cea mai mare parte aparate de fabrica, ramane solutia duala a filtrelor EMI inseriate - unul general inainte de priza "tripla" si cate unul pt fiecare aparat. Atentie, nu va lasati pacaliti de cutiutele de chibrituri de 10-15 sau chiar 50 lei. Important este ca sa folositi filtre doar putin superioare consumului fiecarui aparat. Un filtru de 10A pus la un preu / pick-up / dac, etc, va filtra f slab pt ca are cele 2 bobine de valoare f mica (cu f putine spire), realizate cu sarma f groasa pt a sustine cei 10A de care nu este nevoie aici. Pt aparatele care consuma putin alegeti filtre de 1A, cu valorile bobinelor cat mai mari, eventual unele dubla celula - adica doua randuri de bobine si condensatoare, inseriate. Inca ceva important - filtrele EMI, prin constructia lor vor impamantare buna. In absenta impamantarii mai bine nu le folositi, caci ramane permanent o tensiune de 115V pe carcasa aparatelor (si deci pe masa). Curentul este f f mic dar destul pt a arde o placa de sunet, de ex. Oricum fara impamantare eficienta lor scade cu cel putin 50%.
    5 puncte
  46. Musical Fidelity este una din firmele cu o trandiție solidă în construirea de aparatura HiFi din Anglia. Din păcate, in România această firma nu a reusit să fie niciodata atât de populară comparativ cu un alt brand de tradiție cum este Naim. In cei aproape 20 ani de pasiune audiofilă, rareori am reușit să mă întâlnesc cu un aparat produs de Musical Fidelity. Am citit o mulțime de articole despre produsele lor. Unele din aceste articole au reușit să mă entuziasmeze. Apoi, căutam aparatul cu pricina pe la dealeri, nu îl găseam și renunțam oarecum frustrat. Din fericire timpurile s-au schimbat. Acum puteți asculta o gamă variată de produse Musical Fidelity, de la DAC-uri si CD playere, până la amplificatoare integrate, chiar solutii All In One la importatorul oficial din București. Astăzi am să vă prezint un amplificator integrat cu o putere de 85 wati pe canal, intrare phono MM, plus un DAC integrat ce decodează semnal digital pana la 24 biti @ 96 kHz. Prezentare generală La exterior amplificatorul se prezinta intr-o carcasa din tabla galvanizată de culoare neagra. În partea din fața, pe centru, avem un buton de volum de culoare gri. În jurul acestuia se găsesc alte sase mici butoane de culoare gri cu care poti selecta intrările. În stânga avem o frumoasă inserție dreptunghiulară din plastic de calitate cu tipul aparatului si codul de produs. Lângă aceasta siglă este printat numele producătorului. În partea din spate se găsesc conexiunile pentru boxe, intrarea USB a DAC-ului, intrările auxiliare și intrarea de phono. Specificații: Putere de ieșire: 85 Watts pe canal în 8 Ohmi THD (+ zgomot): <0,014% tipic, de la 20Hz la 20kHz Raportul semnal zgomot:> 98dB 'A'-ponderat Răspunsul în frecvență: +0, -0.1dB, 10Hz până la 20 kHz Intrări 4x linie RCA / Phono 1x conector "B" tip USB - flux de date asincron la frecvențe de până la 24 biti / 96 kHz 1x intrare MM Phono Input Phono Sensibilitate (nominală): 3mV (adecvată pentru doze de 1.5mV sau mai mult, inclusiv tipuri MC de mare putere) Raportul semnal / zgomot:> 70dB 'A'-ponderat Impedanță de intrare: 50k Ohmi Răspunsul de frecvență: RIAA / IEC ± 1dB, de la 20Hz la 20 kHz General Dimensiuni - LxAx (mm): 440 x 100 x 400 Greutate (neambalată / ambalată): 9.2 kg / 13 kg Test Ce urmăresc eu la un sistem. Unu - imaginea stereo - sunet holografic, prezentarea și dimensiunea scenei sa fie generoasă, spațiul dintre instrumente să fie structurat corect. Doi – realism – senzația ca artistul este in cameră; sau in cazul audiției unei interpretări dificile din zona muzicii culte, sa pot simți trecerile dinamice ca si cum aș fi prezent în studioul de înregistrări. Trei - controlul basului - basul să fie scurt, percutant, exploziv, plin de energie. Patru – frecvențele medii si inalte – aici totul trebuie să curgă natural, intr-o maniera placuta urechii, cu acute bine temperate. Muzică: Roger Waters - Amused To Death, fisier hi-res 24/192 (una din cele mai bune inregistrări de rock) Verdi – Messa da Requiem, fisier hi-res 24/88.2, Chicago Symphony Orchestra & chorus, Olga Borodina, Barbara Frittoli, Ricardo Muti (o inregistrare extraordinară, cu o dinamică care iți taie răsuflarea) Carlos Santana – Supernatural, fisier hi-res 24/96 (mixul de artisti, voci, stiluri muzicale, oferă o paletă largă in cazul unui test) Sistem de test: NUC + Daphile + Intona - transport digital Yamaha CDS 300 - DAC / sursă digitală M3si - amplificator integrat Cabluri – interconect Kimber Kable, cablu USB de la un producător englez care nu activează în industria audio, cablu boxe manufacturat de Vicol Audio. Roger Waters - Amused To Death Am început audiția cu celebrul album al lui Roger Waters. Prima impresie a fost că scena sonoră este proiectată catre ascultător. M3si este genul de amplificator ce impinge sunetul in fata. Scena sonora nu se formeaza în spatele boxelor, pare că inconjoara boxa, proiectând sunetul in față și în spate. Dacă boxele ar fi instrumente, ar fi așezate undeva la mijlocul orchestrei. Din cauza acestei situatii ascultătorul este proiectat în imediata apropiere a orchestrei. Distanța dintre ascultător și orchestră dispare aproape în totalitate, este ca si cum ai pătrunde adânc în intimitatea sunetului, a modului în care se formeaza notele și acordurile muzicale. Cu siguranța o parte din cititorii acestui articol vor iubi acest tip de sunet. Instrumentele sunt plasate corect în spatiul 3D și sunt suficient de bine conturate încât să păcăleasca simțurile. Vocile au sunet realist, plăcut, bogat timbral. Informația pe ansamblu nu este alterată. Am putut sa mă bucur pe deplin de vocea lui Roger Waters așa cum o cunosc de atația ani. Basul a avut energie bună, o dinamică pe masura si a fost suficient de exploziv. Mid-basul are o oarecare tendința sa iasă în evidență. Nu este o senzație deranjantă, insă este prezentă și trebuie sa fie cunoscută de cititori. Verdi – Messa da Requiem Găsesc potrivită această inregistrare pentru testarea aparatelor audio HiFi din cel puțin doua motive: 1) dinamica uriașa, 2) bogația de informații. Messa da Requiem inseamnă o orchestră sinfonică completă, un cor dublu si 4 soliști (o soprana, o mezzo-soprana, un tenor si un bass). În această lucrare ritmurile viguroase se intrepătrund cu momentele lirice și contrastele dinamice. Pentru a putea reda totul cu intensitatea si realismul potrivit ai nevoie de un sistem perfect echilibrat. Messa da Requiem este un fel de ucigaș al sistemelor audio prost concepute. Un sistem care reuseste să transforme această înregistrare într-un eveniment real, este cu siguranță un sistem de referință. Am pornit muzica și am început să ascult. Scena sonoră a rămas în aceeași parametri ca la Roger Waters. Sunetul inconjoara boxele și este proiectat în apropierea ascultătorului. Lipsa distanței între ascultător și orchestră transformă întreaga experiență audio în ceva similar audiției la căsti, doar că în acest caz sunetul nu este situat asemeni unei coroane în jurul capului. Spațiul scenei se conturează pornind din zona urechilor și se extinde către o zonă aflată la cațiva metri in fața ascultătorului. Totul pare natural și firesc, te obișnuiești repede cu acest tip de prezentare. Îți închipui că te afli în primul rand la una din reprezentațiile de gală unde ascultătorii sunt puțini și aleși pe sprânceană. Vocile cântăreților solo sunt prezentate în fața orchestrei bine conturate, sunt chiar lângă tine, iar asta te transformă într-un fel de martor imediat al momentului 0. Simți și auzi totul. Corul este împărtit de la stânga la dreapta și se simte asemeni unei imbrățisări strânse, spațiul având tendința să se comprime. Personal aș fi preferat să fie mai mult aer intre cor, orchestră și soloiști, dar asta este o opțiune personală. În momentele dinamice există o ușoara pierdere de energie în zona frecventelor audio aflate la cele două capete ale spectrului sonor. Basul este usor simplificat, insă fără să afecteze informațiile importante. Cu toate acestea basul a avut energie bună, coerență și a reușit să ofere suport constant si realism desfășurării muzicale. Carlos Santana – Supernatural Muzica acestui album nu este chiar supranaturală, ba din contra, se prezintă ca un mix pământesc intre rock, blues, latino si pop. Înregistrarea nu pune multe probleme unui sistem audio. Este o înregistrare curată, fără distorsiuni evidente. Inginerul de master a maltratat dinamic înregistrarea, dar a lucrat curat, fără clipping digital. Auditia acestui album a fost o experiență placută. M-am bucurat de vocile lui Dave Matthew, Rob Thomas, Lauryn Hill si de ritmul tobelor aflat la intersectia dintre muzica africană și latino. Chitara lui Carlos Santana a sunat plăcut, a avut ritm și a fost suficient de electrică. Scena sonoră a păstrat același tip de prezentare în fata, catre ascultator. Instrumentele au fost atent conturate in spațiul scenei, bine focusate, fără să se amestece. Ce să vă spun, muzica a avut energie si ritm. Au fost momente cand am simțit nevoia să mă ridic de pe canapea și să dansez. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos. Concluzie Pentru mine M3si este un amplificator britanic cu personalitate. Are un sunet specific amplificatoarelor din insulă, cu un timing bun, usor dark, înalte discrete si cu un mid-bas evidentiat. Îl recomand posesorilor de boxe cu sunet deschis / luminos și celor care se plâng de lipsa basului acasă. Dacă aveti boxe lenese acasă, sub 88 dB, acesta nu este un amplificator potrivit pentru dumneavoastra.
    5 puncte
  47. Astazi construim un streamer audio dedicat ascultarii de muzica la calitate audiofila cu un buget redus. Streamerul audio pe care il vom construi este dedicat utilizatorilor pretentiosi, celor aflati in cautarea unui computer audiophile bit perfect server via USB. Un streamer asemanator poate fi cumparat de la marile companii audio cu cel putin 1000 euro. Recomand acest streamer audio ca sursa pentru cei cu convertoare D/A cu intrare USB Asincron. Componente hardware: ⦁ Mini pc NUC – Gigabyte Brix GB-BPCE- 3350C, acesta este dotat cu un procesor Intel Celeron N3350 construit in tehnologie de 14 nm, consuma 4 wati si nu are nevoie de o racire activa; lipsa unei raciri active face ca acest mini pc sa fie complet silentios. ⦁ Hard disk SSD – Intel 545s Series 128 gb, are viteaza mare de citire si este complet silentios. De acest SSD aveti nevoie doar daca doriti sa folositi PC-ul si in alte scopuri. ⦁ Memorii laptop – Patriot 8 GB DDR3, 1600 MHz, kitul acesta ofera suficient spatiu suport pentru rularea activitatilor din procesor. ⦁ USB Flash Drive – avem nevoie de 2 bucati, prima de 1 GB, a 2 a de 8 GB (pret maxim 50 lei) ⦁ Total 1091,99 lei / fara SSD suma finala este 954 lei. ⦁ Daca DAC-ul dumneavoastra nu are intrarea USB decuplata galvanic si doriti sa imbunatatiti calitatea sunetului, incercati sa folositi un dispozitiv care face acest lucru. Eu folosesc acasa un decuplator galvanic & data reclocker produs de Intona. Soft: ⦁ Daphile - https://www.daphile.com Asamblare: ⦁ NUC Gigabyte se monteaza foarte simplu. Se deschid cele 4 suruburi aflate in partea inferioara a carcasei ce fixeaza capacul, se monteaza memoria in spatiul destinat, se conecteaza hard diskul SSD de cablul dedicat aflat pe placa de baza, SSD-ul se prinde pe capac cu alte 4 mici suruburi aflate intr-o punga in cutia mici pc-ului, iar la final capacul este prins la loc. ⦁ Se conecteaza NUC Gigabyte la un monitor, televizor, folosind un cablu HDMI. ⦁ Pentru finalizarea operatiilor de instalare avem nevoie de o tastatura si un mouse cu care sa putem accesa mini pc-ul , dar si de un alt pc / laptop pentru download-ul kitului de instalare Daphile si pentru setarile finale. Instalare Daphile: ⦁ De pe pagina https://www.daphile.com/#download copiem pe celalalt calculator Daphile ISO imagine. ⦁ De pe pagina https://sourceforge.net/projects/usbwriter/ copiem USB Writer. Acest program ne ajuta sa scriem imaginea ISO pentru softul Daphile pe un USB. ⦁ Conectam USB Flash Driver 1 GB la calculatorul pe care il folosim pentru operatiile de pregatire a instalarii softului Daphile, pornim softul USB Writer, alegem fisierul sursa, in cazul nostru Daphile ISO, apoi locul unde instalam acest ISO, USB Flash Driver 1 GB. ⦁ Conectam mini pc-ul la monitor, in doua dintre porturile USB conectam cele 2 USB Flas Drive, pornim mini pc-ul si urmam indicatiile primite pentru instalarea Daphile pe celalalt USB Drive Flash 8 GB. Scoatem USB Flash Driver de 1 GB din conexiunea USB, asteptam sa se instaleze Daphile. ⦁ Finalizarea instalarii si setarile necesare functionarii Daphile se face pe celalalt calculator. Pornim browser-ul pe care il folosim si tastam adresa http://daphile.local ⦁ Dupa ce am introdus adresa, pe ecran apare interfata web Daphile cu toate setarile necesare. Setam Daphile in functie de necesitatile personale. ⦁ Pentru ca Daphile sa functioneze, USB Flas Driver 8 GB trebuie sa ramana permanent conectat via USB de mini pc. ⦁ Dupa instalare aveti nevoie de un telefon mobil sau de o tableta PC pentru a instala un soft cu care puteti comanda Daphile de la distanta. Eu am instalat de pe Google Play – Squeezer. ⦁ Spatiul din hard disk-ul SSD poate fi folosit pentru instalarea unui alt sistem de operare sau ca spatiu pentru muzica. Daca doriti sa utilizati acest mini pc si ca sursa pentru browsing, Netflix, trebuie sa instalati un alt sistem de operare pe hard disk-ul intern cum ar fi Windows 10. In acest caz la fiecare pornire a mini pc-ului trebuie sa apasati tasta F12, sau orice alta tasta care va permite sa alegeti sistemul de operare dorit (ex: Daphile via USB Flash Driver sau Windows 10 via hard disk SSD) Atentie! Pentru configurarea Daphile este obligatoriu sa aveti conexiune de internet si o retea interna.
    5 puncte
  48. Fiecare pasionat de hi-fi are un moment 0, un punct de la care pornește să se inițieze în tainele sunetului de calitate. Momentul meu 0 a fost unul din cele mai celebre brand-uri japoneze si anume Onkyo. Ani de zile am visat la un cd player de top produs de această companie. Însă, în acea perioadă, așa ceva era intangibil financiar pentru un biet proaspăt „amploaiat”. Între timp, după mulți ani și multe scule, pot să recunosc că și acum Onkyo și-au păstrat un loc special în inima mea și tot nu pot să îi bag în aceeași oală cu restul firmelor japoneze, unele mult mai prestigioase de altfel. Onkyo este unul dintre coloșii japonezi care au reușit să supraviețuiască, iar pentru asta nu a fost necesar să se apuce de produs aspiratoare și prăjitoare, cum au făcut, din păcate, alte firme japoneze pentru a reuși să se mențină. Nu, Onkyo s-au ținut cu obstinație de filozofia lor „Artistry in Sound”, iar acum dețin cel mai mare procent de piață global în receivere. Și mă bucur că este așa. Playerul de față este Onkyo Integra DX-6890/788F. Dacă nu mă înșel, și nu cred că mă înșel, este singurul player conceput de Onkyo cu ieșiri XLR în anii 90. Nu știu dacă este cel mai bun player făcut de ei în acea perioadă. Pentru că exista totuși un colos ca DX-G10 care nu domina doar toată gama Onkyo ci, prin cele aproape 30 de kg ale sale, cam toate gamele producătorilor japonezi. Vă rog să observați transportul, cu un aspect parcă reprodus de pe pereții navelor extraterestre din seria Alien: este masiv. Mai masiv ca CDM-0/1 sau BU-1. Este un NEC SPU3013 – Magnetic. Onkyo au folosit acest transport și în alte câteva modele din seriile lor Integra. De ce nu a devenit acest transport la fel de celebru ca CDM sau BU1? Probabil din cauza lentilei laser care, spun unii, nu ar fi la fel de durabilă ca lentilele din sticlă din cele două legendare transporturi. Mecanismul este extrem de silențios, inaudibil. Sertarul, din metal masiv, se deschide cu viteză, de parcă ar vrea să îți tragă una în nas și se închide la fel de rapid, ca și când ar vrea să îți spună: „m-ai admirat destul, lasă-mă să îmi fac treaba!”. Discul este citit instantaneu. Destul de atipic pentru Onkyo, în acest model au ales să folosească niște cipuri dac la fel de atipice pentru lumea cipurilor dac, și anume TDA1547, adică celebrul DAC7 (TDA1547 – SAA7350GP), în configurație duală. Ținând cont că TDA1547 este deja un cip dual, avem practic patru cipuri dac la lucru. Acest cip dac a fost unul foarte complicat de implementat, folosit rareori de producători, fiind de genul „hit or miss”, adică dacă era prost implementat aveai parte de un sunet cu o rezoluție fabuloasă și extrem de neutru, dar lipsit de orice emoție, steril, fără muzicalitate, doar show-off, iar dacă era implementat bine, aveai rezoluție fabuloasă, neutralitate, dar și nirvana din punct de vedere muzical. Deoarece am avut două playere din prima categorie, pot garanta că DX-6890 face parte din cea de-a doua categorie. Întreg etajul de ieșire este bazat în mare parte pe componente Philips și probabil este construit pe baza recomandărilor Philips „cum puteți obține performanțe maxime cu acest dac; noi știm, că doar noi l-am făcut”. Păcat că Philips nu au ținut cont de aceste recomandări în cele două sau trei playere în care au implementat ei acest cip dac. În acest material obligatoriu de citit, Philips denotă TDA1547 ca fiind sigurul lor cip dac „top performance” -http://www.tvcaudio.com/tvc/Philips/documentation/DIGITAL.pdf Să revenim la Onkyo: au implementat tot ceea ce știau ei mai bine în acea perioadă despre CD în acest player, acesta fiind rodul proverbialei măiestrii japoneze. Nu s-au zgârcit la cupru, totul este curat, bine delimitat, etaje suprapuse, alimentare dedicată pentru analogic și digital, componente high-end. Piciorușele de suport ale playerului, care susțin baza din strat dublu complet cuprată, sunt cu miez de plută. Sunetul? Extrem de neutru, să zicem ușor dark comparativ cu alte playere japoneze din acea perioadă, care accentuau, poate uneori chiar prea mult, frecvențele înalte; însă cu o rezoluție extraordinară, supraetajat, tridimensional și, mai presus de toate, adânc. Peretele din spatele boxelor dispare pentru a face loc imaginii proiectate și focalizate cu măiestrie de Onkyo. Poate voi stârni anumite nemulțumiri și proteste aici, însă trebuie să spun că mulți dintre producătorii actuali de DAC-uri ar putea învăța unul sau două lucruri de la acest Onkyo despre cum trebuie proiectată o imagine scenică. Dacă ar fi să caracterizez acest player într-un singur cuvânt, acesta ar fi: neutralitate. În special cu muzica clasică, delimitarea instrumentelor, instrumentiștilor principali, cu orchestra aflată în spatelor lor este de mare clasă, oferindu-ți acea senzație de „aievea”. Nu cred că Onkyo au proiectat acest player pentru ascultătorul obișnuit din anii 90, adică cel ahtiat după disco sau techno, ci pentru ascultătorul exclusivist care știa să facă diferența între calitate și mainstream, pentru ascultătorul de clasică, cel care tocmai a asistat la un concert Wagner și se întoarce, transpus, acasă, dorind să continue experiența începută în sala de operă.
    5 puncte
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+03:00
×
×
  • Creează nouă...

Informații Importante

Acest site foloseste cookie-uri! Prin continuarea navigarii va exprimati acordul asupra folosirii acestora. Citeste Politică Intimitate si Termeni de Utilizare.