Toată activitatea

În oceanul de înregistrări muzicale al căror master este aproape o ofensă adusă muzicii și calității artiștilor, ocazional, apare din nimic o perlă strălucitoare cum este albumul artistei olandeze Margriet Sjoerdsma - With The Whisper Of A Morning. Margriet Sjoerdsma este o cântăreață olandeză, cunoscută pentru că îmbină influențe din jazz și pop în creațiile sale muzicale, colaborând îndeaproape cu pianistul și compozitorul Dimitar Bodurov.Născută pe 5 octombrie 1983 în Sittard, Olanda, a început să cânte la vioară de la o vârstă fragedă, dar pasiunea ei adevărată a fost întotdeauna vocea.După terminarea liceului, a studiat jazzul la Conservatorul din Rotterdam.În 2002, a fost premiată la concursul prestigios ‘Prinses Christina Jazz Concours’. Albumul "With The Whisper Of A Morning" al Margriet Sjoerdsma a fost lansat în anul 2006 sub egida casei de discuri olandeze Pink Records.Conține un total de 11 piese și este clasificat ca fiind un album de jazz / cool jazz.Albumul este disponibil pe CD și pe platformele de streaming Tidal, Qobuz, Spotify.Piesele de pe acest album au fost foarte bine primite, cu critici pozitive din partea publicațiilor precum Jazzflits și Tubantia, care au lăudat aranjamentele deschise și faptul că muzica jazz și pop se îmbină într-un mod convingător.De asemenea, Financieel Dagblad a remarcat apariția unei noi voci de jazz foarte promițătoare în Olanda. Am terminat cu politețurile prezentării artistei, urmează să vă scriu despre adevăratul motiv al acestei recomandări.Dragi tovarăși de suferință audiofilă, după cum bine cunoașteți, hobby-ul nostru este solicitant și presupune multă muncă întinsă pe o perioada numărată în ani. Totul pentru ca la final să avem acasă un sistem audio stereo cu un sunet excepțional.Visele noastre le depășesc pe cele ale melomanilor de rând.Lucrăm la acustica camerei, schimbăm boxe, amplificatoare, sursa digitală sau analogică, cabluri, siguranțe. Investim bani și efort mental pentru a surprinde în mediul confortabil de acasă momentul de grație și inspirație atins de muzicieni în timpul înregistrării.Ne dorim ca audiția unui album de muzică să depășească barierele fizice.Folosim sistemul audio asemeni unei mașinării cu care călătorim în timp și spațiu pentru a ne întâlni muzicienii favoriți în carne și oase. Din păcate interesele industriei muzicale sunt departe de ce am dori noi.Pentru liderii de la Universal Music Group, Sony Music Entertainment, Warner Music Group, RCA Records, Columbia Label Group, audiofilii reprezintă un public insignificant.Interesele lor sunt simple. Muzica trebuie să ajungă în toate casele cu ușurință, pentru a putea fi ascultată pe orice dispozitiv de redare a muzicii, indiferent de calitatea acestuia.Ordinele venite de sus sunt clare.Tehnicieni de studio, ingineri de master, artiști, se aliniază cuminți intr-un rând perfect ordonat și produc înregistrări comprimate dinamic, definite ironic 'wall of sound'.În acest fel muzica poate fi ascultată în condiții rezonabile pe aparate hifi care costă câțiva dolari. Albumul "With The Whisper Of A Morning" nu este un album aliniat trend-ului. Inginerul de master, tehnicienii de studio, producatorul albumului și nu în ultimul rând muzicienii, au lucrat fără presiune și au creat o înregistrare de referință.Pentru oamenii implicați în proiect, conceptul ‘wall of sound’ nu există.Cei din studioul Pink Records înțeleg aproximativ engleza.Din această cauză au tradus termenul ‘wall of sound’ incorect.Au înțeles cu totul altceva.Norocul nostru.Ascultați albumul.Vă promit un banchet sonic luxuriant, somptous, gargantuanic. Înregistrarea instrumentelor, a vocii, este impecabilă.Dinamica înregistrării alături de rapiditatea tranzienților oferă o naturalețe și un realism copleșitor muzicii.De exemplu, sunetul contrabasului acoperă un interval dinamic de 30 dB într-o singură ciupitură a corzii, iar asta vă permite să sesizați detalii timbrale inaudibile pe alte înregistrări.Atacul pianului este perfect definit.Fiecare notă muzicală pornită din interiorul corpului pianului seamănă cu un atlet ce tocmai a plecat ca din pușcă din bloc start.Simți cum tensiunea se acumulează și apoi cum este eliberată într-o fracțiune de secundă.Senzația de sunet live este cu adevărat incredibilă.Camera de audiție se va umple cu detalii timbrale fine și variații subtile ale notelor instrumentelor rar întâlnite. Muzica respiră natural, curge aerisit către ascultător, fără să fie inghesuită intr-o masă sonoră plată.Creșteți volumul audiției fără frică.Entuziasmul audiției va fi multiplicat la o scară pe care rar ați atins-o. Bucurați-vă la maxim de muzică și de sistemul audio stereo construit cu atâta efort.With The Whisper Of A Morning, este albumul perfect pentru un show casnic stelar. Te poate interesa: Dacă răndurile mele nu au reușit să fie suficinet de convingătoare și încă vă gândiți dacă merită acest album 43 de minute din timpul vostru, aflați că Margriet Sjoerdsma a cucerit Olanda cu un alt proiect al său "A Tribute to Eva Cassidy".A cântat în peste 80 de săli de spectacol, unde biletele au fost sold-out.Performanța ei a fost apreciată pentru caracterul său exuberant, dar și pentru farmecul delicat al interpretării. A fost recompensată cu prestigioasa Oeuvreprijs Nederlandse Kleinkunst en Cabaret (Premiul Olandez pentru Realizări pe Viață în Arta Mică și Cabaret), un semn al recunoașterii largi a talentului și contribuției sale la muzică. "A Tribute to Eva Cassidy" de Margriet Sjoerdsma este un omagiu adus legendarului talent al Evei Cassidy, o artistă americană ale cărei interpretări de folk, jazz, și country au fost apreciate pe larg abia după moartea ei prematură în 1996.Sjoerdsma a fost profund impresionată de Cassidy după ce a auzit-o cântând pentru prima dată, remarcând sinceritatea și minimalismul vocii ei.Acest proiect muzical a inclus o selecție de 8 coveruri interpretate de Sjoerdsma, cu participarea lui Dan Cassidy, fratele Evei Cassidy, la vioară pe anumite piese.Lansarea a fost marcată de recenzii entuziaste, descriind interpretarea lui Sjoerdsma ca fiind aproape de nivelul și calitatea Evei Cassidy, un tribut considerat mai mult decât demn de talentul său." (Hiend Audio World). Proiectul a avut un mare succes, concertele s-au întins pe perioada a doi ani, 2014 și 2015, inclusiv prezența la Festivalul North Sea Jazz și în Concertgebouw Amsterdam.A fost lăudat pentru capacitatea de a reda cu fidelitate și sensibilitate piesele iconice ale lui Cassidy, oferind astfel un nou nivel de apreciere și aducând un omagiu autentic artei sale. (Margriet Sjoerdsma). În plus, Sjoerdsma a lansat o ediție audiophilă a proiectului pe vinyl 45 RPM, care include piese semnificative precum "Fields of Gold" de Sting și "Time After Time" de Cyndi Lauper. Vinilul poate fi cumpărat in România de aici. Am început articolul cu gândul unei recomandări punctuale către un album al artistei Margriet Sjoerdsma și am sfârșit cu o dublă recomandare. Sper să mă iertați și să le ascultați pe amândoua. Audiție plăcută! Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Prima dată când am ascultat un cântec al lui Elvis a fost prin anii ’70. Televiziunea Româna difuza cel puțin un film pe an cu Elvis. Probabil îl iubea un tovarăș din Comitetul de Partid, sau poate chiar întâia doamnă a țării. Amintiri precise cu acel moment nu am. Ceva s-a întipărit în memoria afectivă atunci, ceva de care nu am putut scăpa niciodată. A fost un moment definitoriu pentru viitorul meu de meloman. Atunci am devenit fan Elvis fără voia mea și fără să înțeleg ce presupune asta. În ciuda trecerii timpului am continuat să ascult muzica lui Elvis cu aceeași fascinație. Copilul ascuns adânc în mine a rămas activ și a continuat să influențeze gusturile muzicale ale viitorului adult. "Elvis is Back!" este albumul pe care îl recomand astăzi. Este un album perfect de ascultat atât pentru cei neinițiați în universul lui Elvis cât și pentru fanii mai vechi. Albumul marchează o etapă crucială în cariera lui Elvis. Este unul din albumele care nu doar că rezistă testului timpului dar și redefinește modul în care înțelegem muzica și influența acesteia. "Elvis is Back!" este un astfel de album, marcând revenirea triumfală a Regelui rock'n'roll, Elvis Presley, după terminarea serviciului militar. Înregistrat în martie 1960, la studiourile RCA din Nashville, albumul a fost primul său proiect major de studio post-armată și a marcat un moment de cotitură în cariera sa. Încă din momentul lansării sale în 1960, albumul a fost ceva cu totul nou, nu doar pentru cariera lui Elvis, ci și pentru muzica pop în general. Te poate interesa: Înainte de a vă povesti câteva detalii ale albumului "Elvis is Back!", am să vă invit să întelegeți contextul istoric. După doi ani de serviciu militar în Germania, revenirea lui Elvis la viața civilă și profesională a fost așteptată cu febrilitate de fani și de critici. Timpul petrecut departe de scenă a fost benefic pentru Rege, oferindu-i spațiul necesar pentru deplină maturizare. Elvis s-a întors pe scenă cu o voce matură, dar și cu o înțelepciune emoțională pe care a reușit să o transfere în înregistrările sale. Cu acest album Elvis a demonstrat că are capacitatea de a aborda o gamă largă de stiluri muzicale, de la rock 'n' roll la blues și balade cu elemente de gospel. "Elvis is Back" a fost primit cu entuziasm atât de critici, cât și de fani. Albumul a fost lăudat pentru profunzimea vocală a lui Elvis și pentru diversitatea sa muzicală. A atins locul 2 in topul Billboard 200, locul 1 în UK Albums Chart și a fost certificat cu platină de RIAA, consolidând revenirea triumfală a lui Elvis în industria muzicală. Într-o recenzie pentru AllMusic, Bruce Eder a subliniat maturitatea vocală a lui Elvis, descriind vocea sa ca fiind bogată și profundă, depășind așteptările de a-l auzi cântând doar la chitară ritmică. Eder a remarcat că, cu acest album, Elvis "se prezintă mai bine comparativ cu celelalte albume ale sale de când a ajuns la RCA". Will Hermes de la Rolling Stone a apreciat varietatea impresionantă a materialului și calitatea impecabilă a sunetului stereo. Paul Simpson, scriind pentru Rough Guides în 2004, a descoperit că, dintre aproximativ 1800 de discuri din colecția lui Elvis la Graceland, o copie folosită intensiv a albumului este "Elvis is Back!", fapt ce dovedea afecțiunea lui Elvis față de acest album. Simpson a lăudat interpretarea blues-urilor "Like a Baby" și "Reconsider Baby" de către Elvis, adăugând că, ‘angajamentul și entuziasmul său, rar au fost auzite în mod constant în cea mai mare parte a anilor '60 la fel ca pe acest album’. Steve Horowitz de la PopMatters a evidențiat transformarea lui Elvis din "idolul adolescenților" în "animatorul pentru adulți", menționând că vocea sa rămâne puternică și clară, capabilă să treacă de la blues la sunete sofisticate fără să-și piardă esența. Într-o recenzie din ianuarie 2015 pentru The Daily Telegraph, Neil McCormick a inclus "Elvis is Back!" printre lucrările esențiale ale lui Presley, descriindu-l ca pe o capodoperă în care Elvis abordează balade, blues, rock, pop și gospel cu o calitate de control ce amplifică și mai mult senzualitatea sa înnăscută. Simon Gage de la Daily Express a descris albumul ca fiind "cel mai bun Presley". Pentru mine "Elvis is Back" este unul din albumele lui iconice. Combinația de rock'n'roll nervos, ce amintește de The King la începuturile carierei, alături de ritmurile domolite de blues, jazz și gospel, îmi oferă un sentiment nostalgic și mă poarta într-o călătorie imaginară către efervescenții ani ’60. Fiecare apăsare a butonul play se termină cu audiția întregului album. Cântecul meu favorit este "Fever". Aranjamentul orchestral de jazz este seducător, iar vocea senzuală a lui Elvis pare să te invite la dans. Niciodată artistul nu a fost atât de aproape de jazz ca pe această piesă. Înregistrând un cântec în acest fel, Elvis demonstreaza o multivalență muzicală de neconceput pentru fanii lui la începutul carierei. Un alt cântec preferat este "Such A Night", o combinație irezistibilă de R&B și rock'n'roll. Un alt cântec care evidențiază versatilitatea stilistică a lui Elvis și măiestria sa vocală. Pe acest cântec, ca și pe întregul album, controlul și puterea sa vocală sunt pur și simplu uimitoare. Elvis știe exact când să-și tempereze vocea, dovedind că talentul său rămâne până în ziua de azi de neegalat. Pentru cei care au auzit de rock'n'roll întâmplător și care nu au fost interesați de acest stil muzical considerându-l ca fiind prea vechi, sau pentru cei care își doresc să asculte un album din acea perioada fără să știe cu ce să înceapă , "Elvis is Back" reprezintă unul din albumele esențiale de ascultat într-o viață. Vă promit 38 de minute de muzică de cea mai bună calitate. O călătorie emoțională în trecut, un loc unde aveți ocazia să îl cunoasteți pe The King în cea mai bună perioada a sa. Audiție plăcută! Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Prietenii și colegii mei audiofili sunt într-o permanentă căutare a sunetului suprem. O definiție a sunetului suprem nu există, sau poate nu am eu cunoștință de existența ei. Dacă ați găsit-o pe undeva, vă rog să îmi trimiteți un link cu informația completă. Călătoria audiofilă presupune un itinerar coerent și o anumită structură, chiar dacă aceasta din urmă este eminamente subiectivă. De obicei, primul pas este direcționaț către perfecționarea sistemul audio, apoi, cei norocoși acționează asupra mediului de ascultarea, amenajând acustic camera de audiție. De ce facem toate acestea? Pentru a ne bucura de muzică în condiții optime. Ascultarea muzicii la o calitate supremă este scopul final al călătoriei. Fără acest ingredient, existența sistemul audio ar fi pusă serios sub semnul întrebării. Introducere Am stabilit pentru ce muncim, acum vă propun să cercetăm ce se întâmplă în industria muzicală contemporană cu ingredientul fără de care sistemul audio nu ar putea exista. Studiorile, artistii, producatorii vor ca muzica lor să fie ascultată de cât mai mulți oameni. Pentru atingerea acestui deziderat a fost nevoie de o adaptare a sunetului înregistrărilor muzicale la comportamentul ascultătorului din prezent. Acesta ascultă muzică folosind căști audio, boxe portabile, sisteme audio cu Bluetooth, etc. Ascultarea muzicii nu mai este o activitate dedicată, un moment al zilei în care ascultătorul se așează intr-un fotoliu și ascultă muzică, este mai degrabă o extensie dinamică a vieții sociale. Muzica este ascultată în drum către școală, birou, la o petrecere, în mașină. În acest context industria muzicală a căutat și găsit o soluție de îmbunătătire a calității audiției în condiții ca cele descrise anterior. Soluția găsită se numește compresie dinamică. Din păcate conceptul a fost înțeles greșit de o parte a celor care activează în industria muzicală. În timp ce intenția inițială a acestei tehnici este de a îmbunătăți calitatea sunetului, utilizarea excesivă poate avea efecte adverse semnificative asupra muzicii. Te poate interesa: O piesă muzicală are nevoie de o dinamică apropiată de realitate pentru a fi convingătoare, dar și de un ritm bun, armonie și melodicitate. De obicei, o melodie care oferă variaţii sonice vizibile este mai captivantă decât una care rămâne aproape aceeaşi de la început până la sfârşit. Desigur, dacă o melodie are o gamă dinamică prea largă, sunetul instrumentelor cu un sunet mai puțin energic, liniştite, nu vor fi auzite clar, iar cele cu un sunet puternic se vor auzi incomod de tare. În schimb, dacă diferenţa dintre cele două vârfuri este prea mică, muzica va părea îngrămădită şi poate deveni chiar obositoare pentru urechi, mai ales când este ascultată la un nivel al volumului ridicat. Am să ofer un exemplu pentru a înțelege ce se întâmplă. Pentru a face muzica atractivă, un artist sau compozitor va încerca să ofere ascultătorului un aranjament orchestral cu secţiuni care variază ca volum şi intensitate. Aceste variaţii pot fi subtile, ca o creştere a instrumentaţiei (jazz, rock progresiv); sau mai evidente, ca o pauză (muzica clasică), după un moment animat la care participă întreaga orchestră. Aceasta alternaţă între momentele în care instrumentele se aud mai tare și momentele cănd se aud mai încet, ajută ascultătorul să devină mai implicat în audiție și să transforme melodia într-un moment memorabil. La polul opus întâlnim situația în care producatorul sau artistul decid că, masterul final al melodiei nu are nevoie de momente de alternanță sonică și totul trebuie să fie liniar. Această metodă este folosită pentru a maximiza volumul înregistrărilor muzicale, cu scopul de a face muzica să sune mai tare și implicit, să fie mai atractivă pentru ascultători. Rezultatul final este un ghiveci sonic. Toate instrumentele au același volum al audiției. Vocea se va auzi la aceeași intensitate sonoră ca un instrument de percuție, iar instrumentele vor fi percepute ca având un sunet steril din cauza lipsei decay-ului. Ascultătorul, oricât de lipsit de experiență ar fi, va sesiza că ascultă un sunet lipsit de realism. Cele două situații pot fi descrise plastic în felul urmator. Muzica necomprimată este vibrantă, colorată, bogată și profundă. La polul opus, muzica comprimată este monotonă, inghesuită, lipsită de nuanțe, simplificată. Unul din inginerii de mastering vocali în problema folosirii compresiei dinamice greșit este Bob Ludwig. Cu o activitate de 40 de ani, a lucrat cu Jimi Hendrix, Tonny Bennett, Radiohead, etc. Sintentizez opinia lui cu urmatorul citat: „Eu și alți oameni am spune că un alt lucru care afectează vânzările de discuri în zilele noastre este faptul că sunt atât de comprimate încât urechea se satură de asta. Când ai terminat de ascultat un album întreg cu această muzică foarte comprimată, urechea ta este obosită. Poate că ți-a plăcut muzica, dar nu prea ai chef să te întorci și să o asculți din nou." Definiția și utilizarea compresiei dinamice Compresia dinamică se referă la procesul de reducere a intervalului dinamic al unei piese muzicale - diferența dintre cele mai tari și cele mai slabe părți ale înregistrării. Scopul este de a face pasajele mai slabe să sune mai tare, fără a distorsiona sunetul, creând astfel o experiență auditivă mai uniformă. Deși această tehnică poate îmbunătăți claritatea și face muzica mai accesibilă în mediile zgomotoase, aplicarea excesivă a acesteia poate duce la pierderea detaliilor fine și a dinamicii naturale a muzicii. Aspecte tehnice ale compresiei dinamice Compresia dinamică se bazează pe patru parametri principali: pragul (threshold), raportul (ratio), atacul (attack) și eliberarea (release). Pragul determină nivelul de volum la care compresia începe să acționeze. Raportul stabilește cât de mult este redusă dinamica odată ce semnalul depășește pragul. Timpul de atac și eliberare controlează rapiditatea cu care compresorul reacționează la schimbările de volum. Utilizarea judicioasă a acestor parametri poate îmbunătăți claritatea și echilibrul unei înregistrări. Totuși, aplicarea excesivă a compresiei poate duce la pierderea impactului dinamic și a expresivității muzicale. Loudness War - în încercarea de a face o piesă muzicală să sune mai "tare" decât altele, producătorii au început să utilizeze compresia dinamică excesivă. Aceasta a dus la o competiție nesfârșită cunoscută sub numele de "loudness war", unde dinamica naturală a muzicii este sacrificată pentru impactul inițial al volumului ridicat. Efectele negative ale compresiei dinamice excesive Pierderea Detaliilor Fine - compresia excesivă nivelează volumele, făcând ca detaliile subtile ale muzicii să fie mai greu de distins. Aceasta poate include nuanțe fine ale vocii, reverberații delicate ale instrumentelor acustice și dinamica emoțională a performanței muzicale. Oboseala Auditivă - ascultarea muzicii cu o gamă dinamică redusă poate duce la oboseala auditivă. Când toate sunetele sunt aduse la un nivel apropiat de maxim, urechea umană se poate simți copleșită, ducând la o experiență de ascultare inconfortabilă pe termen lung. Deteriorarea Percepției Spațiale - compresia dinamică poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra percepției spațiale a sunetului. Studiile au arătat că, compresia aplicată independent la fiecare ureche poate modifica diferențele de nivel interaural (ILD), afectând astfel capacitatea de a localiza sursa sunetului în spațiu. În teste, compresia cu acțiune rapidă la frecvențe înalte a distorsionat semnificativ poziția percepută a sunetelor, ducând la efecte cum ar fi divizarea imaginilor sonore și creșterea senzației de mișcare sau difuzie a sunetului. Aceste modificări pot afecta grav experiența de ascultare, în special în contexte care necesită o percepție spațială precisă, cum ar fi audiția muzicii clasice sau a înregistrărilor live. Impactul asupra calității sunetului Recent, un studiu a investigat modul în care DRC afectează volumul perceput și calitatea sunetului muzicii înregistrate. Cercetarea a implicat evaluarea mostrelor de muzică rock și clasică, procesate cu diferite niveluri de compresie dinamică. Rezultatele au arătat că, deși o cantitate mică de compresie a fost preferată în condiții de volum neegalizat, nivelurile ridicate de compresie au fost percepute ca fiind dăunătoare calității sunetului, indiferent de egalizarea volumului. Aceste constatări contrazic mentalitatea „mai tare este mai bine” prevalentă în industria muzicală și sugerează o abordare mai conservatoare a utilizării DRC. Concluzie Este evident că utilizarea excesivă a compresiei dinamice poate diminua semnificativ calitatea experienței muzicale, afectând atât fidelitatea sunetului, cât și percepția spațială. Ce facem noi audiofilii în această situație? Am investit timp și bani in sistemul audio de acasă pentru a ne apropia de sunetul suprem, însă interesele industriei muzicale sunt îndreptate către ascultătorul obișnuit de muzică. Aștept răspunsurile voastre aici sau pe grupurile HiFi de Facebook. Bibliografie: Christophe Anet, 2023, Why is Dynamic Range so important? Martin Kirchberger / Frank A. Russo, 2016, Dynamic Range Across Music Genres and the Perception of Dynamic Compression in Hearing-Impaired Listeners P. J. Rentz, 2011, The Effects of Dynamic Range Compression on Perceived Loudness and Sound Quality of Recorded Music Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

În acest articol am să vă ofer opinia mea despre amplificatorul integrat Accuphase E-380. Am subliniat încă din prima propoziție subiectivismul opiniei, pentru că, după cum mulți dintre voi cunoașteți, audiofilia este un hobby eminamente subiectiv. Informațiile oferite ar trebui să vă stârnească curiozitatea și să funcționeze ca un ghid introductiv in universul japonezilor de la Accuphase. Istoria Mărcii Accuphase Compania a fost fondată în Yokohama, Japonia, în 1972, sub numele de Kensonic Laboratory Inc., de fostul inginer Kenwood, Jiro Kasuga, cu scopul de a aduce pe piață produse audio de cea mai înaltă calitate. Numele "Accuphase" este derivat din combinația cuvintelor "accurate" (precis) și "phase" (fază), reflectând dorința companiei de a oferi produse HiFi cu un sunet precis, fără compromisuri. De la început, Accuphase și-a propus să se distingă prin inovație și excelență tehnică. Primul lor amplificator, integratul E-202, a reușit să stabilească standardul în performanța audio din acea perioadă. E-202 a fost caracterizat de revistele de specialitate ca fiind un amplificator cu o claritate excepțională, detaliat și fidel sonor înregistrărilor. Acesta a fost doar începutul unei serii de inovații care au modelat industria audio. Pe parcursul anilor, Accuphase a continuat să lanseze produse emblematice, inclusiv preamplificatoare, amplificatoare de putere, CD playere și convertoare digitale-analogice (DAC), fiecare reflectând filosofia companiei. Folosind doar cele mai bune materiale și componente, la care se adaugă atenția meticuloasă la detalii, specifică poporului japonez, Accuphase a reușit să creeze produse care nu numai că sună excepțional, dar au și un design plăcut și un aspect clasic, atemporal. Ceea ce a făcut marca atât de populară printre audiofili nu este doar calitatea sunetului ci și durabilitatea și fiabilitatea produselor sale. Amplificatoarele Accuphase sunt cunoscute pentru folosința lor îndelungată. Sunt aparate care funcționează fără probleme decenii de utilizare, păstrând performanțe audio similare ca în prima zi. Te poate interesa: Design Exterior Amplificatorul integrat E-380 continuă tradiția Accuphase combinând funcționalitatea de înaltă calitate cu estetica tipică mărcii. Carcasa este construită din materiale de calitate superioara, oferind un aspect robust și elegant. Panoul frontal este dominat de două mari vu-metre, care nu doar că adaugă un aspect clasic, dar oferă și o citire precisă a nivelului de ieșire. Finisajul în culoarea șampaniei, împreună cu butoanele și selectorii precis strunjiți, evidențiază aspectul inconfundabil Accuphase. Partea frontală este acoperită de două selectoare masive aflate la stânga și la dreapta vu-metrelor. Sub vu-metre se află ușa panoului frontal, care se deschide cu o mișcare lină și fluidă. Pe acest panou găsim o mulțime de funcții: un comutator de selecție a boxelor, comenzile de ton și echilibru, butonul de fază, etc. Pe panoul frontal este plasată și o ieșire de căști utilă în audițiile nocturne. În partea din spate găsim o varietatea de conexiuni analogice. Două conexiuni XLR, cinci RCA, o conexiune Pre Out, o conexiune Main In și opt conectori uriași pentru boxe. De asemenea, avem posibilitatea să atașăm două plăci opționale, un DAC și un preamplificator fono. Cel din urmă permite folosirea dozelor MC și MM. Caracteristici Tehnice Cu un șasiu intern și o construcție anti-rezonanță, Accuphase E-380 minimizează efectele vibrațiilor externe asupra calității sunetului, asigurând o redare audio pură și nealterată. E-380 oferă o putere de 120 W în 8 ohmi și 180 W în 4 ohmi, cu un damping factor 500. Testând amplificatorul acasă, vă pot spune că, a condus cu o mână autoritară boxele Marten Django XL, Neat Majistra și Sonus Faber Olympica 1. După trei săptămâni de teste o concluzie a ieșit la suprafața asemeni uleiului la contactul cu apa. E-380 este capabil să alimenteze boxe exigente, asigurând o reproducere audio clară și detaliată la orice volum. Inovația evidențiată chiar de producator la E-380 este circuitul său AAVA (Accuphase Analog Vari-gain Amplifier) pentru controlul volumului, care elimină variațiile de calitate a sunetului la diferite niveluri de volum, asigurând o claritate și fidelitate excepțională a sunetului. Etajul de alimentare este compus dintr-un transformator solid și doi condensatori însumând o valoare de 66 000 μF. De asemenea, transformatorul este închis într-o capsulă metalică pentru a proteja componentele din interiorul amplificatorului de electromagnetismul generat. Amplificarea este realizată cu tranzistori bipolari într-o configurație paralelă dublă push-pull. Conform producatorului, această implementare asigură o precizie mai mare în amplitudine și fază, datorită folosirii celor mai recenți tranzistori bipolari, cu o valoare de până la 160v/15A. Teste Audio Am testat amplificatorul Accuphase E 380 folosind următorul sistem: Intel Nuc @ Audirvana @ Intona (decuplator USB galvanic), CEC DA5 (DAC audio), Yamaha CDS3000 (SACD, DAC audio), Accuphase E 380 (amplificator integrat), Marten Django XL, Sonus Faber Olympica 1 (boxe audio), Neat Acoustics Majistra, Audioquest ThunderBird (cablu XLR), DYI Mundorf cu terminații Furutech (cablu de boxe), Chord & Wireworld (cabluri alimentare). Muzică de test: Bacalov:Missa Tango/Gloria, Ike Quebec:Bossa Nova Soul Samba/Favela, Supertramp:Slow Motion/Tenth Avenue Breakdown. Bacalov:Missa Tango/Gloria "Misa Tango" este o lucrare compusă de Luis Bacalov, un compozitor argentinian cu origini bulgare, cunoscut mai ales pentru muzica sa de film. Bacalov a câștigat un Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală cu filmul "Il Postino" (Poștașul). "Missa Tango" este o lucrare care combină elemente ale muzicii liturgice tradiționale, specifice unei mise, cu ritmurile și melodiile tangoului argentinian. Compoziția este structurată în mai multe părți. Fiecare parte respect ordinea tradițională a unei mise: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus, Benedictus și Agnus Dei. Alegerea acestei mise nu a fost întâmplatoare. Bogația orchestrației, dinamica înregistrării și diversitatea vocilor o plasează cu ușurință în topul bucăților muzicale cu care poți testa un sistem audio la maxim. "Gloria" debutează cu o introducere orchestrală săltăreață ce pare să te invită la dans. Un melanj de muzică gregoriană cântat în ritm de tango. Instrumentele cu coardă sunt susținute de instrumentele de aramă și de secția ritmică reprezentată de timpane. Scena se deschide asemeni unui munte ce îti apare brusc în fată. Rămâi mut pentru o secundă, pentru că nu întelegi cum a apărut masa aceea uriașă de piatră în fața ochilor. Peisajul este imediat idealizat de intervenția vocii tenorului și apoi a sopranei. Cei doi sunt secondați de un cor format din voci feminine și masculine. Sunetul se transform în imagini aievea. Pot distinge cum cântăreții solo cântă aproape îmbrățișați, corul este așezat la 10 metri în spate, iar între cele două extreme își gasește locul orchestra. Totul se prezintă ca un tot unitar, bine închegat, dar care permite urechii să simtă fiecare strat al scenei. Frecvențele înalte sunt prezentate într-o manieră caldă, cu o strălucire temperată, fără nicio urmă de agresivitate. Frecvențele medii au o dulceață bucolică, ce te îmbie să pășești adănc în interiorul scenei muzicale. Basul este asemeni salvelor de tun. Te impinge în înaltul cerului, îți cutremură universul apropiat, te face să privesti cu teama la camera de audiție, așteptându-te ca aceasta să se prăbușeasca din cauza vibrațiilor stârnite de timpane. Finalul uimește prin grandoare. Corul acompaniat de timpane acoperă camera de audiție aidoma unei furtuni de vară ce a coborât pe neașteptate peste muntele din rocă. La terminarea audiției acestei bucăți am rostit o întrebare cu vocea tare către sinele meu audiofil: Poate un sistem audio să ofere mai multă frumusețe? Monstra sonoră o gasiți in videoul de mai jos. Ike Quebec:Bossa Nova Soul Samba/Favela "Bossa Nova Soul Samba" este un album înregistrat de saxofonistul american de jazz Ike Quebec, lansat de casa de discuri Blue Note Records. Albumul a fost înregistrat în octombrie 1962 și reprezintă una dintre ultimele lucrări ale lui Quebec înainte de moartea sa prematură în ianuarie 1963. Albumul include o selecție de piese lente și sensibile combinate cu piese ușor ritmate. Toate oferă o atmosferă relaxată și plăcută. Jazz pentru suflet, cântat în stilul bossa nova într-o manieră personală de un artist desăvârșit al saxofonului, așa cum a fost Quebec. Piesa "Favela" combină soul jazz-ul cu lirismul relaxat al bossa novei. Sunetul iese din boxe cu o ușurință și cursivitate aproape matematică. Secția ritmică păstrează un ritm constant, aproape monoton, ce te duce cu gândul la începutul unei zile obișnuite intr-un cartier brazilian aflat la periferie. Saxofonul tenor, cu al său sunet cald și expresiv, îți mângâie sufletul ascuns în ureche. Chitara electrică este prezentată discret, pare lăsată intenționat undeva în spatele scenei, de parcă inginerului de sunet i-a fost teamă de puterea ei muzicală. Un sunet relaxat în ansamblu. Scena mică, tipica unui studio de jazz, trece dincolo de boxe și este înfățișată ascultătorului natural, fără îmbunătățiri sintetice. Sistemul îți permite să te bucuri de puritatea absoluta a unei înregistrări analogice la nașterea sa. Supertramp:Slow Motion/Tenth Avenue Breakdown Pentru mulți trupa de britanică de rock progresiv Supertramp a încetat să existe după anii ’80. De vină poate fi separarea lui Hodgson de trupă, sau lipsa unor materiale discografice consistente pentru cei obișnuiti cu perioada începută cu albumul "Crime of the Century" și terminată cu albumul "Famous Last Words". Eu am rămas un fan fidel al trupei și după această perioadă și am continuat să le ascult muzica lansata spre sfârșitul anilor ’90, începutul anilor 2000. "Slow Motion" este ultimul album al trupei și a fost lansat în aprilie 2002. Am ales "Tenth Avenue Breakdown" datorită diversității stilistice. Puțin rock progresiv, un strop de jazz-blues, toate mixate și aromatizate cu nuanțe discrete de pop. Sunetul a fost destul de consistent. Toba usor punchy, pianul prezentat curat, sunetul trompetei discret, vocea plasată central, vocile din spate pozitionate ușor în lateral. Mi-ar fi plăcut ca sistemul să îmi ofere un sound ceva mai rock, însă doar Dumnezeu și inginerul de master îmi pot spune cum ar trebui să sune în realitate "Tenth Avenue Breakdown". Interacțiunea cu celelalte componente menționate anterior în articol a arătat un amplificator Accuphase E380 cu un comportament suficient de neutru, încât schimbările să fie evidente. Combinat cu CEC DA5 sunetul a fost focusat. Cu Yamaha CDS3000 a fost evidențiată muzicalitatea. Schimbarea boxelor a produs la rândul ei alte diferențe. Introducerea boxelor Marten Django XL a crescut dimensiunea scenei și a adus un plus în zona dinamică. Cu Sonus Faber Olympica 1 sunetul a căpătat accente de mătase, iar cu Neat Acoustics Majistra sunetul a virat spre zona studio pro, câștigând transparență și precizie. Concluzie Acum 20 de ani aș fi privit circumspect un produs Accuphase. Atunci căutam un alt tip de sunet, iar designul epocii de aur a HiFi-ului nu se potrivea cu vârsta și experiența mea. Eram un tânăr năravaș aflat în căutarea a ceva despre care nu avea niciun fel de cunoștințe. Designul sobru cu linii simple care se închideau într-o formă paralelipipedică părea cea mai bună idee. Sunetul căutat se afla în aceeași zonă a simplității. Nici nu se putea altfel. Eram la începutul călătoriei mele audiofile și aveam nevoie de simplitate pentru a întelege ce se întâmplă în acest hobby. A trecut mult timp de atunci, gusturile mele s-au schimbat. Acum caut un sunet rubensian. Vreau să fiu îmbrățișat de greutatea reală a muzicii, să mă scufund adânc în esența sunetului. Accuphase E380 este un amplificator potrivit gusturilor mele din acest moment. Prețul de listă de 7500 euro este unul cât se poate de corect, raportat la ce se întâmplă in audio high-end-ul contemporan. Amplificatoare cu performațe similare au ajuns să depășeasca cu ușurință suma de 10 mii de euro. La final, vă invit să ascultați, testați, un Accuphase E380. Amplificatorul merită o audiție indiferent de gusturile voastre subiective. Vă promit o experiență interesantă, poate chiar memorabilă. Aștept opiniile voastre aici sau pe grupurile HiFi de Facebook. Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

De Kenny Burrell am aflat acum mai bine de 10 ani. Informația nu a ajuns la mine întâmplător. În acea perioda începusem să răscolesc internetul căutând informații despre muzicienii de jazz din perioada de aur. Printre albumele recomandate de critici și fani a apărut și numele "Midnight Blue". Am notat numele cu conștiinciozitate, urmând ca mai târziu să il cumpăr și să îl ascult. Kenny Burrell, s-a născut în 1931 în Detroit, Michigan. A crescut într-o familie unde muzica era parte din viața cotidiană. A fost influențat de artiști precum Charlie Christian și Django Reinhardt. Burrell a dezvoltat un stil unic, care combina fluiditatea jazz-ului cu ritmul distinctiv al blues-ului. A studiat muzica la Wayne State University și a început să câștige recunoaștere în lumea jazz-ului în anii 1950. De-a lungul carierei sale prolifice, Burrell a colaborat cu multe dintre legendele jazz-ului, inclusiv Dizzy Gillespie și Thelonious Monk, aducând o contribuție inestimabilă genului. "Midnight Blue" a fost lansat în perioadă de aur a jazz-ului, când genul era într-o constantă evoluție. Anii '60 au fost martori la experimentări muzicale diverse, iar Burrell a adus propriul său stil unic în acest peisaj. Albumul a fost înregistrat la celebrele studiouri Rudy Van Gelder și a fost lansat în anul 1963. Pe acest album Burrell a reușit să captureze esența pură a jazz-ului și blues-ului. Colaborând cu muzicieni de excepție, precum saxofonistul Stanley Turrentine, Burrell a creat un sound specific, care a influențat întreaga lume a jazz-ului. "Midnight Blue" a fost un succes imediat și a fost lăudat pentru abordarea sa inovatoare și pentru atmosfera caldă, profundă, pe care o emana fiecare piesă. Te poate interesa: "Midnight Blue" este un exemplu strălucit de simbioză între blues și jazz. Fiecare piesă din album emite o căldură și o intimitate rar întâlnită. De la primele note ale piesei titulare, ascultătorul este transportat într-un spațiu muzical unde blues-ul profund se întâlnește cu sofisticarea jazz-ului. Tonurile calde ale chitarei lui Burrell, îmbinate cu saxofonul expresiv al lui Turrentine, creează de la primele note un sunet relaxant, dar în același timp profund și emoțional. Piesa "Midnight Blue", este o odă blândă și suavă la adresa blues-ului, cu un ritm lent și contemplativ. "Mule" este o demonstrație de virtuozitate, unde Burrell își etalează măiestria tehnică. "Soul Lament" este o baladă melancolică, ce reflectă latura introspectivă a artistului. Ce să vă spun, fiecare piesă are propria sa personalitate, creând o experiență auditivă captivantă. În era digitală a anului 2024, albumul poate fi ascultat pe toate platformele de streaming muzical. Îl găsiți pe Tidal, Spotify, Qobuz, Amazon Music, Apple Music. Nostalgicii sigur nu sunt încântați de acest fapt și preferă să îl asculte în continuare pe disc de vinyl, temându-se că, varianta digitală este o copie fără suflet a înregistrării inițiale realizată pe bandă magnetică. În ciuda acestor opinii nostalgice, "Midnight Blue" rămâne o lucrare de referință în jazz. Acest album ar trebui ascultat și apreciat de toata lumea, nu doar de cunoscătorii de jazz. Dacă vă aflați la începutul călătoriei în universul jazz-ului, sau doar căutați oportunitatea unui sunet nou, puteți folosi acest album superb ca un punct de intrare. Sunt conștient că, un ascultător din noua generație, obișnuit cu o lume dominată de ritmuri rapide și producții muzicale create pe calculator, ar putea fi surprins de simplitatea și autenticitatea lui "Midnight Blue". Găndiți-vă la acest album ca la o pauză binevenită, departe de lumea dezlănțuită. Muzical, albumul are puterea de a te conecta într-un mod plăcut cu una din cele mai frumoase perioade muzicale din istoria omenirii. Burrell a reușit să creeze un sunet atemporal, cu care se poate rezona la fel de puternic și astăzi, demonstrând universalitatea și longevitatea jazz-ului. Pentru mine,"Midnight Blue"este un pod peste timp construit din note muzicale de geniul lui Burrell. De obicei, ascult albumul în intimitatea casei mele, seara, cu un pahar de vin rosu așezat pe măsuța din fața mea, atunci când îmi doresc să mă relaxez după o zi complicată. Audiție plăcută! Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Acum doi ani debuta in Hifi Tech primul top dedicat albumelor de jazz lansate în anul 2021. Timpul zboară cu o repeziucine uimitoare, așa că astăzi (28.11.2023) a venit vremea pentru un nou articol despre cele mai bune albume de jazz ale anului. A fost un an bogat în jazz de calitate, cu o mulțime de lansări interesante, printre care s-a strecurat și o surpriză spectaculoasa, cum este albumul înregistrat în anul 1961 de John Coltrane și Eric Dolphy, în clubul de jazz Village Gate. Alegerile mele sunt la fel de diverse și în 2023. Comparativ cu anii trecuți, există o oarecare tentă conservatoare, în direcția jazz-ului cu accente clasice. Nu am ales niciun album unde muzica este mixată, ritmată, îmbogățita sonic în studio cu efecte electronice, folosind un computer. Vă asigur că nu a fost vorba de preferințe subiective. În articolul scris în vară, Jazz de ascultat în vacanță, găsiți albumele a doi artiști din noul val, care folosesc computerul pentru a completa sonic instrumentele înregistrate în studio. Anul acesta reprezentanții nu-jazz, electro-jazz-funk-hiphop, nu au reușit să lanseze un album care să poată intra în acest top. Indiferent de alegerile mele, vă poftesc, să vă deschideți mintea și sufletul către universul jazz-ului. Bucurați-vă de creativitatea și libertatea muzicală oferită de artiștii de jazz, iar la final de zi, folosiți jazz-ul pentru a vă îmbogăți emoțiile cotidiene. Merită fiecare secundă dedicată din viața voastra, vă promit. 10. Lauren Henderson – Conjuring Lauren Henderson (născută la 5 noiembrie 1986) este o cântăreață americană de jazz cu o diplomă de Executive Master of Business Administration obținută la Brown University. Experiență care pare să o ajute și în cariera artistică. Cântăreața deține propria casă de discuri, unde îsi lansează înregistrările. Albumul este un conglomerat stilistic. Lauren Henderson nu se limitează la un singur subgen de jazz, ci explorează o gamă largă de influențe, de la jazz-ul clasic și blues până la elemente de muzică latină și africană. Această diversitate adaugă o notă de prospetime și surpriză la fiecare ascultare, făcând ca "Conjuring" să fie o experiență muzicală captivantă. Un punct forte al albumului este, fără îndoială, vocea magnifică a cântăreței Lauren Henderson. Cu o tehnică vocală impecabilă și o capacitate de a comunica emoții profunde, artista reușește să creeze o conexiune autentică cu ascultătorii. Fie că interpretează balade senzuale sau piese ritmice și pline de energie, vocea ei devine un instrument captivant. 9. Johnathan Blake – Passage Johnathan Blake (născut la 1 iulie 1976 ) este fiul violonistului de jazz John Blake Jr. A început să cânte la tobe când avea zece ani. A studiat jazz-ul la Universitatea Rutgers cu Rufus Reid, John Riley, Steve Wilson, Horacee Arnold și a debutat ca muzician profesionist cântând în trupa Oliver Lake Big Band. Albumul "Passage" semnat de talentatul baterist și compozitor Jonathan Blake nu este un material care să te impresioneze de la primele acorduri. Ai nevoie de o audiție completă pentru a înțelege complexitatea sa sonică. Este, dacă vreți, asemeni unui vin vechi. Momentul când lichidul atinge papilele gustative nu pare să te impresioneze, însă când acesta începe să curgă la vale, gura este inundată de o bogație de arome aproape infinită. Compozițiile originale de pe "Passage" reflectă profunzimea gândirii lui Jonathan Blake ca compozitor și interpet. Piesele se desfășoară sub forma unor povești, mici puzzeluri ale unui întreg, fiecare având propria sa narațiune în imaginea de ansamblu a albumului. 8. Landgreen, Wollny, Danielsson, Haffner – 4 Wheel Drive II Trompetistul suedez Nils Landgren, pianistul german Michael Wollny, contrabasistul suedez Lars Danielsson și bateristul german Wolfgang Haffner ne oferă un album în care abilitățile particulare ale fiecărui artist sunt combinate fericit cu influențele lor muzicale variate, oferind ascultătorilor o experiență auditivă de neuitat. Am remarcat acest album datorită echilibrul perfect între structura complexa a orchestrației și libertatea cu care artiștii improvizează. Fiecare muzician contribuie la țesătura sonoră într-un mod distinct, oferind ascultătorului o poveste sonică imersivă. 7. Roy Hargrove – The Love Suite: In Mahogany Roy Hargrove (16 octombrie 1969 – 2 noiembrie 2018) a fost un muzician și compositor de jazz american, ale cărui instrumente principale au fost trompeta și flugelhorn. El a obținut recunoaștere în întreaga lume după ce a câștigat două Premii Grammy la categoria jazz în 1998 și 2002. Hargrove a cântat în principal hard bop, dar a avut și o înclinație pentru explorarea genurilor și colaborarea cu o varietate de artiști hip hop, soul, R&B și rock alternativ. The Love Suite: In Mahogany este o înregistrare în concert de la Licoln Center, din anul 1993, lansată postum în anul 2023. O trăsătură definitorie a acestui album este abordarea sa cinematografică. Eu sunt un cinefil pasionat. Încă de la primele acorduri am simțit cum muzica mă transportă în atmosfera caldă și rafinată a unui film din anii ’50. Fiecare piesă este ca un cadru dintr-un film romantic, cu un soundtrack complex și bogat. Hargrove reușește să creeze imagini sonore care stârnesc imaginația, transformând fiecare melodie într-o poveste vibrantă și emotionantă. Te poate interesa: 6. Nils Petter Molvaer, Norwegian Radio Orchestra – Certainty of Tides Nils Petter Molvær (născut la 18 septembrie 1960) este un trompetist de jazz norvegian, compozitor și producător de discuri. Este considerat un pionier al stilului future jazz, un gen care îmbină jazz-ul și muzica electronică. "Certainty of Tides" este un album de jazz remarcabil, care aduce împreună două forțe muzicale distinse: trompetistul norvegian Nils Petter Molvaer și Orchestra de Radio Norvegiană (Norwegian Radio Orchestra). Albumul este o călătorie sonică profundă în melacolia cu accente întunecate a popoarelo nordice. Genialitatea solistului și forța expresivă a orchestrei invită ascultatorul la o plimbare sonică printre ghețari, într-o noapte lungă, ce pare fără de sfârșit. Muzica lui Nils Petter Molvær nu este angoasantă așa cum ar părea din frazele mele. Mixul de jazz electronic, cu al sau tempo obsedant de bass profund, și aranjamentele orchestrale dramatice, crează o atmosferă cinematică imersivă cu o dinamică surprinzătoare. 5. Cecile McLorin Salvant – Melusine Comentarii cu aromă de vară, despre album, găsiți în articolul “Jazz de ascultat în vacanță” 4. Chick Corea Elektric Band – The Future Is Now Compilat și produs de Chick Corea înainte de moartea survenită în anul 2021, The “Future Is Now” este un album în concert nelansat anterior. Înregistrarea este făcută cu componența originară a trupei Elektric Band, din care fac parte Eric Marienthal (saxofon), John Patitucci (chitară bass), Frank Gambale (chitară electrică), Dave Weckl (percutie). "The Future Is Now" reprezintă o explozie de creativitate și inovație în universul jazz-ului fusion, oferind ascultătorilor o călătorie sonoră către viitor. Albumul este un mix între geniul muzical al compozitorului și pianistului Chick Corea și talentul interpretativ, plin de energie, al colegilor de trupă. Îl puteți considera ca fiind un manifest muzical, creat să rămână o sursă de inspirație pentru generațiile viitoare de muzicieni, dar care se adresează și melomanilor aflați în căutarea unei înregistrări de jazz fusion excepționale. 3. Helge Lien Trio with Tore Brunborg – Funeral Dance Helge Lien (născut la 23 aprilie 1975) este un pianist norvegian de jazz, compozitor și lider de trupă. Muzicianul este cunoscut în primul rând pentru proiectul Helge Lien Trio, unde cântă alături de Johannes Eick – contrabas și Knut Aalefjaer – percuție. Pe acest ultim album celor trei li se adaugă saxofonistul Tore Brunborg. Titlul albumului, "Funeral Dance," sugerează o abordare muzicală neobișnuită și provocatoare. Deși denumirea poate evoca imagini de solemnitate și melancolie, muzica prezenta pe acest album îmbină cu abilitate elementele întunecate specifice jazzului nordic cu momente de bucurie solare, creând astfel o experiență auditivă complexă și captivantă. Pianul vibrant și dinamic al lui Helge Lien contribuie la textura bogată a albumului, oferindu-i profunzime și subtilitate. Contrabasul lui Frode Berg adaugă o notă de stabilitate, în timp ce tobele lui Knut Aalefjær impulsionează energia și ritmul, iar Tore Brunborg, cu saxofonul său expresiv, completează ansamblul cu linii melodice sofisticate și improvizații îndrăznețe. 2. Dhafer Youssef – Street of Minarets Dhafer Youssef s-a născut în Téboulba (un mic sat de pe coasta Tunisiei) în anul 1967. El numește radioul „cea mai importantă școală” prin care a trecut. A dezvoltat un interes pentru jazz de la o vârstă fragedă și l-a ascultat clandestin în timpul educației sale la școala coranică. Mai târziu a părăsit Tunisia pentru a începe o carieră de jazz. Locuiește în Europa din 1990, cântă la oud și din voce. "Street of Minarets" este un album de jazz ce se remarcă prin caracterul său eclectic. Youssef îmbină virtuozitatea sa vocală cu elemente din muzica tradițională arabă, la care adaugă ritmuri de jazz contemporan și diverse alte influențe etnice. Piesele se desfășoară asemeni unor povești, cu varietatea lor de ritmuri și tonuri, reflectând o abordare avangardistă a jazz-ului contemporan. Albumul este o invitație muzicală la o plimbare atemporală intr-un bazar tunisian dogorât de soare, printre negustori care vând mirodenii, mătăsuri aurii, ceai rece, muezzini strigându-și chemarea la rugăciune, cântăreți ambulanți, cămile, capre și câini. O mie unu povești orale cântate de oud-ului lui Dhafer, pianul lui Tigran Hamasyan sau Herbie Hancock, basul electric al lui Marcus Miller, trompeta lui Ambrose Akinmusire, toba lui Vinnie Colaiuta, etc. 1. John Coltrane with Eric Dolphy – Evening At The Village Gate "Evening At The Village Gate" este un album al muzicienilor americani de jazz John Coltrane și Eric Dolphy. Înregistrat în anul 1961, pierdut pentru o perioadă lungă de timp, regăsit în anul 2017 intr-o colecție a New York Public Library și apoi lansat comercial în 2023. Am ales această înregistrare pentru calitățile sale artistice și tehnice unice. Concertul surprinde un moment esențial în evoluția jazz-ului. Este asemeni unei fotografii făcute întâmplător pe strada, care apoi, peste ani, devine una din imaginile emblematice ale epocii. La momentul înregistrării, Village Gate avea un sistem de sunet de ultimă generație. Într-o noapte, inginerul sălii a decis să testeze sistemul audio, înregistrând pe bandă magnetică evoluția trupei din acea seară, folosind un singur microfon suspendat deasupra scenei conectat la un magnetofon. Benzile magnetice nu au fost niciodată destinate publicului, așa că au fost depozitate și păstrate. "Evening At The Village Gate" nu este doar un album live, este o experiență sonică captivantă și autentică. Sunetul înregistrărilor adaugă un farmec suplimentar, permițând ascultătorilor să simtă energia și emoția fiecărui moment din acea seară de concert memorabilă. Albumul surprinde momentele magice de improvizație și interacțiune muzicală dintre cei doi artiști într-un mod atât de realist încât, dacă ascultați înregistrarea pe un sistem audio bun la un vomul ridicat al audiției, ați putea crede că sunteți așezați la o masă în seara concertului sorbind dintr-un pahar de whisky. Acestea au fost alegerile mele din acest an. Vă doresc audiții plăcute și vă aștept comentariile în secțiunea dedicată sau pe Facebook. Articol scris de Robert Fleșcan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Prin anii ’90, în gașca mea de rockeri își făcuse loc un fan hip-hop. Nu îmi amintesc cum a reușit un rapper să fie atras de o gașcă exclusivistă cu gusturi muzicale atât de diferite. Amintirile sunt încețoșate. Infiltrarea s-a întâmplat natural, fără animozități. În urmă au rămas o mulțime de amintiri frumoase și un intens schimb cultural. Noi am început să ascultăm trupe de hip-hop cum ar fi Public Enemy, Body Count, Ice T, NWA, A Tribe Called Quest, Gang Starr. El să asculte trupe aflate la confluența dintre heavy metal, hard rock, funk și hip-hop. Amintesc aici trupe ca Red Hot Chili Peppers, Faith No More, Infectious Grooves, Anthrax, Biohazard. În articolul de astăzi am să prezint un album din acea perioadă, pe care continui să îl îndrăgesc și în prezent. Numele înregistrării este 'Jazzmatazz Volume 1', artist Guru. Am ales să îl introduc în capitolul ‘înregistrări muzicale de ascultat într-o viață’ datorită inovației lui artistice, dar și pentru că mulți dintre voi sunteți ascultători serioși de jazz. Albumul combină stilul hip-hop și jazz-ul, două genuri muzicale ce pot părea diferite la prima vedere. Muzica rap își are rădăcinile adânc înfipte în ritmul funk. Folosind ritmul său particular, ușor dansant, afro-americanii din cartierele americane sărace au început să își spună povestea folosind versuri improvizate și diferite monstre muzicale mixate de un DJ la un pick-up. Jazz-ul este cu totul altceva. Este un stil muzical în care improvizația, spontaneitatea și intuiția creativă are un rol important. Muzicienii de jazz explorează constant acorduri și tonalități noi în dorința de a inova. Pe 'Jazzmatazz Volume 1', Guru a avut ideea de a combina jazz-ul cântat live cu muzica hip-hop . Te poate interesa: Albumul a fost lansat pe 18 mai 1993 de Chrysalis Records. Sesiunile de înregistrare au avut loc la D&D Studios din New York. De producție s-a ocupat Guru, care a fost și producător executiv împreună cu Duff Marlowe și Patrick Moxey. Pe album sunt invitați cântăreți ca N'Dea Davenport, Carleen Anderson, Dee C Lee, MC Solaar și muzicienii Branford Marsalis (saxofon tenor, saxofon soprano), Courtney Pine (saxofonist, clarinetist), Donald Byrd (trompetist, vocalist), Gary Barnacle (saxophonist, multi instrumentist, compozitor), Lonnie Liston Smith (pianist, pian electronic), Ronny Jordan (chitarist), Roy Ayers (vibrafon) și Zachary Breaux (chitarist). Ideea lui Guru prin care a îmbinat instrumentele și ritmurile de jazz cu tempoul și versurile hip-hop a fost cu adevărat înaintea timpului său. 'Jazzmatazz Volume 1' este unul din momentele importante ale muzicii hip-hop pentru că a creat o punte între două lumi muzicale distincte. Amestecul de instrumente live cu eșantioane muzicale mixate de un MC oferă profunzime și bogăție pieselor, creând o experiență auditivă captivantă, iar muzica este texturată suficient încât să il țină pe scaun chiar și pe un ascultător de jazz pretențios. Rimele simple și introspective ale lui Guru, combinate cu atmosfera blândă și relaxată a instrumentelor cu infuzie de jazz, conferă albumului o atmosferă lejeră și reflectivă. Versurile sunt inspirate din evoluția personală a artistului, problemele sociale ale populației afro-americane și lupta de zi cu zi a celor din cartierele sărace. Unii dintre cititorii mei ar putea considera recomandare din acest articol ca fiind în zonă muzicii convenționale, departe de jazz-ul și muzica cu care sunt obișnuiți. Vă invit să nu renunțați ușor. Ar fi păcat. Fuziunea dintre jazz și hip-hop de pe acest album are o abordare revigorantă și inovatoare, chiar dacă preferați genuri muzicale tradiționale. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Accuphase E-4000 este un amplificator stereo integrat de ultimă generație lansat în anul 2022. Dispune de un control revoluționar al volumului AAVA, o configurație a tranzistorilor de putere push-pull în clasa AB cu o putere de 180 wați în 8 ohmi sau 260 wați în 4 ohmi pe canal, un factor de amortizare ridicat și o sursă de alimentare compusă dintr-un transformator de 800 wați și condensatori totalizând o valoare de 80 000 uF. În opinia mea aceste specificații tehnice sunt suficiente pentru a oferi curent din abundență unei boxe oricât de dificilă ar fi. Există boxe cu cerințe de curent superioare, dar acestea sunt puține la număr și pot fi evitate ușor. Amplificatorul îmi amintește de vechiul meu Pass Labs Int 150. Senzația de putere nelimitată, de control absolut al boxelor, este incredibilă când ascult muzică. Dinamica și presiunea acustică iți spulberă măruntaiele. Te simți răscolit și oarecum neputincios în fața puterii titanice a acestui samurai cu sânge japonez pur. Am iubit și încă iubesc vechiul meu Pass Labs Int 150. Cu acest Accuphase E-4000 se pare că am găsit un alt amplificator integrat fetiș. Ar fi fost interesantă o comparație cu varianta actualizată de la Pass Labs, integratul Int 250. O bătălie epică în care ambele amplificatoare ar fi arătat calități certe. Din păcate o comparație intre cele două este imposibilă într-o piață atât de mică cum este cea românească. Accuphase este una din mărcile iconice ale HiFi-ului mondial. Nu ar fi o surpriză dacă extratereștrii care monitorizează pământul ar folosi un sistem audio Accuphase pe una din navele lor spațiale. Glumesc, evident, o fac pentru a sublinia importanța acestei mărci în universul HiFi. Tocmai de aceea am să evit plictiseala unei scurte istorii a mărcii și am să trec direct la subiect. La exterior Accuphase E-4000 este ușor de recunoscut după placa frontală de culoarea șampaniei și după vu-metrele mari (contoare de volum). Japonezii au reușit în cei peste 50 ani de activitate să transforme designul frontal al aparatelor produse de ei într-o imagine atemporală. Cele două selectoare masive aflate la stânga și la dreapta vu-metrelor se rotesc cu o ușurință netedă, iar ușa panoului frontal se deschide cu o mișcare fluidă lină. Pe acest panou găsim o mulțime de funcții: un comutator de selecție a boxelor, comenzile de ton și echilibru, butonul de fază, etc. Există chiar și un buton care oprește contoarele de putere și afișajul digital al nivelului de volum. Pe panoul frontal este plasată și o ieșire de căști utilă în audițiile nocturne sau în momentele când nu dorim să-i deranjăm pe cei din apropiere. În partea din spate găsim o varietatea de conexiuni analogice. Două conexiuni XLR, cinci RCA, o conexiune Pre Out, o conexiune Main In și opt conectori uriași pentru boxe. De asemenea, avem posibilitatea să atașăm două plăci opționale, un DAC și un preamplificator fono. Cel din urmă permite folosirea dozelor MC și MM. Interiorul Accuphase E-4000 este la fel de impresionant. În mijloc tronează un transformator toroidal mare încapsulat intr-un cilindru pentru a proteja restul componentelor de câmpul electromagnetic generat. În imediata apropiere sunt poziționați cei doi condensatori electrolitici masivi. Fiecare are o valoare de 40 000 uF. Sunt cei mai mari întâlniți de mine intr-un amplificator integrat. Condensatori similari am văzut doar în amplificatoare de putere stereo și mono. La stânga și la dreapta sursei de alimentare sunt poziționate cele două module de amplificare a puterii. Fiecare canal este amplificat separat. Modulul de volum AAVA este poziționat in față pentru a evita interferențele ce ar putea produce zgomot. Controlul volumului AAVA (Accuphase Analog Vari-gain Amplifier) este o tehnologie unică care elimină nevoia de rezistențe variabile sau procesare digitală în calea semnalului. Utilizează șase amplificatoare tampon în paralel și un convertor tensiune-curent pentru a regla nivelul volumului fără a afecta calitatea sunetului. Pentru a îmbunătăți performanța AAVA japonezii folosesc și ANCC (Accuphase Noise and Distortion Cancelling Circuit). Acesta este un circuit de feedback care reduce zgomotul și distorsiunea modulului AAVA cu 20% față de modelul anterior E-480. Factorul de amortizare este la rândul lui îmbunătățit. Japonezii susțin ca acesta este cu până la 33% mai mare față de E-480. Dacă nu sunteți familiarizați cu termenul ‘factor de amortizare’ am să vă fac o scurtă descriere. Factorul de amortizare este o măsură a modului în care un amplificator poate controla mișcarea conului difuzorului. Un factor de amortizare mare înseamnă mai puține distorsiune și un răspuns mai bun al basului. E-4000 are un factor de amortizare de 800, la fel ca și amplificatorul de putere stereo de clasă A, A-48. Te poate interesa: Închei descrierea cu câteva detalii tehnice: - 180 de wați pe canal în 8 ohmi sau 260 de wați pe canal în 4 ohmi. - răspuns în frecvență de la 3 Hz la 150 kHz și o distorsiune armonică totală de 0,05%. - raport semnal/zgomot de 109 dB și o sensibilitate de intrare de 190 mV. - cântărește 24,4 kg - dimensiuni 465 x 181 x 428 mm. - preț recomandat 10 000 euro Am testat amplificatorul Accuphase E-4000 folosind următorul sistem: Intel Nuc @ Audirvana @ Intona (decuplator USB galvanic), CEC DA5 (DAC audio), Yamaha CDS3000 (SACD, DAC audio), Accuphase E-4000 (amplificator integrat), Marten Django XL, Marten Duke 2 (boxe audio), cabluri Audioquest și filtru curent Audioquest Niagara 1200 folosit exclusiv pentru sursele digitale. Muzică de test: Verdi / Messa da Requiem / Dies irae / Rex tremendae, Jan Harbeck Quartet / Balanced / Balanced, Massive Attack / Mezzanine / Angel. Înainte de a scrie ce am auzit, am să menționez următorul fapt. Amplificatorul a fost în tranzit pe la mine către un client. Timpul petrecut a fost scurt. Nu am avut timp pentru rodaj și pentru a exploata potențialul lui. Verdi / Messa da Requiem / Dies irae / Rex tremendae Folosesc această înregistrare rareori. Tentația apare atunci când inginerul de sunet îmi oferă o masterizare ce poate fi ușor clasificată ca fiind o capodoperă. Într-un asemenea moment îmi doresc să sap adânc în mintea inginerului de sunet, să înțeleg pe deplin munca artiștilor implicați și măiestria celui care a fost în spatele consolei de mixaj. Accuphase E-4000 a reprodus vocile cu o calitate încântătoare fără a pierde detaliile esențiale în favoarea muzicalității. Densitatea tonală a făcut ca vocile soliștilor să iasă în față comparativ cu alte audiții. Din acest motiv corul a fost împins 2-3 metri în spate. Scena a căpătat mai mult aer. Acest fapt a îmbunătățit atmosfera locului de înregistrare și implicit reproducerea realistă a spațiului de audiție. Scena sonoră creată a fost asamblată cu o precizie chirurgicală, atât în ce privește lungimea, cât și adâncimea. E-4000 a transformat audiția intr-o experiență palpabilă. Cu ochii închiși puteam simți clar fiecare instrument, voce, modul în care aerul poartă sunetul prin spațiul de audiție. De la minutul 2,14 și până la minutul 2,51 camera s-a transformat intr-o catedrală gotică cu ziduri întunecate prin care aleargă un car încărcat cu îngeri războnici. Grandoarea imaginii a fost copleșitoare și în același timp înfricoșatoare. Am răsuflat ușurat când s-a încheiat momentul. Realismul unor asemenea înregistrări este foarte greu de reprodus. Dacă la finalul audiției îți spui: Mda, se aude bine. Apoi îți continui viața ca și cum nimic notabil nu s-ar fi întâmplat, atunci ceva este în neregulă cu sistemul și mai ai de muncit. Jan Harbeck Quartet / Balanced / Balanced Balanced este o înregistrare încântătoare, cu un tempo puternic între saxofon, pian, contrabas și tobe. E-4000 a fost sincronizat cu ritmul și viteza la o valoare peste medie și a avut un sunet cald, apropiat de un amplificator cu lămpi. Muzica este difuzată cu o luminozitate tridimensională care lovește puternic pe bas și în pasajele unde pianul preia inițiativa. Aici sunetul capătă o oarecare duritate contrastantă. Apoi sunetul este compensat de blândețea și puritatea gamei medii oferite de saxofon. Notele muzicale cu accente metalice ale alamei s-au împletit plăcut cu percuția și pianul. Impreună au construit o scenă solidă în fața mea. Nivelul de detalii a fost impresionant. Aerul suflat cu putere prin ancia saxofonului, fiecare respirație, degetele apăsând clapele pianului, periile lovind toba, ciupiturile contrabasului, momente adunate sub forma unui puzzle care la final au creat o imagine unitară. Massive Attack / Mezzanine / Angel Am ales această piesă pentru a testa capacitatea E-4000 de a livra un bas profund. Pentru o reproducere corectă a frecvențelor joase este nevoie de putere și de un control perfect al difuzoarelor boxelor. E-4000 s-a descurcat mai mult decat onorabil. Basul profund a lovit cu puterea unui ciocan încaperea. Atacul frecventelor joase a fost precis și bine conturat, iar pasajul în care vocea își face apariția a primit destulă energie. Frecvențele medii nu au fost acoperite de posibilele distorsiuni rezultate din lipsa controlului difuzoarelor, ba din contra, au fost luminoase și corect evidențiate. Concluzie În ultima vreme prețurile în industria audio high-end au crescut vertiginos. Din acest motiv este foarte greu să gasești un amplificator integrat cu adevărat excepțional sub 10 mii de euro. Prin excepțional înțeleg un aparat care pe lânga un sunet high-end oferă o construcție interioară realizată cu component de top și un design exterior la fel de impresionant. Accuphase E-4000 este un asemenea aparat. Imaginea de ansamblu a carcasei, butoanele, selectoarele frontale, impresionantele vu-metre, fiecare mic amănunt tehnic și de design reprezintă un vârf ingineresc. Dincolo de aceste aspecte E-4000 oferă putere suficientă pentru a fi împerecheat chiar și cu boxe dificile. Are un sunet rafinat, cald, detaliat și un tempo excelent. Prezentarea sonică este relaxată și muzicală, iar imaginea stereo este împinsă mult în spatele boxelor sporind senzația de tridimensionalitate. Îl recomand fanilor mărcii, celor care au un model vechi de Accuphase și se gândesc la următorul pas înainte, dar și celor aflați în căutarea unui amplificator puternic cu un sunet mătăsos. Închei articolul cu un sfat pe care îl ofer adesea. Mergeți la audiții. Doar așa puteți afla ce vă place cu adevărat. Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

Vara este timpul vacanțelor întinse pe o perioadă lungă. Majoritatea călătorim către alte meleaguri în căutarea unui moment care să ne rupă de cotidian. Pentru unii dintre noi vacanța de vară este o evadare din marele oraș, pentru alții este un moment de contemplare muzicală ascunși în semiîntunericul camerei noastre. Intrăm în sanctuarul nostru personal unde icoanele au fost înlocuite cu discuri de vinil, cd-uri, benzi magnetice, afișe ale artistilor indrăgiți, și ne lăsăm îmbrățișați de sunetul sistemului audio stereo. Iubim fluididatea curgătoare a notelor muzicale în timp ce dansează printre noi, atingerea răcoroasă a discului de vinil, mișcarea circulară a platanului învârtind discul, confortul camerei de audiție și lipsa grijilor de zi cu zi. Pentru cei rămași acasă, dar și pentru cei aflați în căutarea unui loc răcoros după o dimineață pe o plajă încinsă sub soarele verii, am câteva recomandări de albume de jazz lansate în anul 2023. Pentru fiecare album voi lăsa un link către Tidal. Am să încep cu albume cu un sunet proaspăt de vară, un mix de rom, mentă și gheață, iar spre final voi incheia cu înregistrări la fel de complexe ca buchetul vinului, adevărate călătorii spirituale în universul jazz-ului. Te poate interesa: Jazz cu mix de rom și mentă Brandee Younger – Brand New Life Brandee Younger este o harpistă americană născut în Hempstead, New York, în anul 1983. Influențele artistice sunt diverse. De la muzica clasică până la jazz, soul, funk și artiști ca Dorothy Ashby, Alice Coltrane. Am ales să vă propun albumul ei pentru că harpa este rareori folosită în muzica de jazz. Combinația dintre sunetul delicat și luminos al harpei, momentele vocale cu influențe funk, basul electric catifelat, instrumentele cu coardă și ritmul ușor al percuției, se potrivesc perfect cu spiritul vacanței. Audiția albumului Brand New Life vă recomand să o faceți alături de un cocktail răcoritor ușor, poate un Frozen Daiquiri. https://tidal.com/browse/album/286308904 Alfa Mist – Variables Alfa Mist este muzician, compozitor și producător britanic născut în Londra, Anglia, în anul 1991. Muzica lui este un melanj de improvizații de jazz cu hip-hop și ritmuri de dans. Eu îl cataloghez ca fiind un artist nu jazz pentru că îmbină fericit muzica electronică cu elemetele de jazz, funk, hip-hop. Albumul are un sunet modern, delicat, amuzant, energic, cu aranjamente orchestrale complexe. De exemplu, pe piesa Variables artistul propune un sunet jazz-punk. Foloseste o chitară electrică cu un sunet puternic distorsionat alături de un pian electric, elemente de percuției și instrumente de suflat din alamă pentru a oferi o consistență suplimentară acestui album reușit. Îl puteți asculta în căști pe plajă, sau în intimitatea răcoroasă a camerei cu pahar de Pina Colada Painkiller. Momentul și locul este alegerea voastră. https://tidal.com/browse/album/269732906 Scott Hamilton – At Pizza Express Live In London Scott Hamilton este un saxofonit american de jazz născut Providence, Rhode Island, USA, în anul 1954. Fiind un artist de jazz din generația veche, stilul său își are rădăcinile în jazz-ul clasic (straight-ahead) și în swing. Ascultarea acestui album nu va dezamăgi fanii jazz-ului. Muzica este superbă. Scott este inspirat și cântă cu suflet.Trupa de acompaniament are calitate, concertul are o atmosfera autentică de club de jazz, iar înregistrarea este perfectă. Ce iți mai poți dori? Poate un cocktail Classic Daiquiri servit intr-un pahar răcit. https://tidal.com/browse/album/280804606 Vince Mendoza, Metropole Orkest – Olympians Vince Mendoza este un compozitor, dirijor și aranjor muzical american născut în Norwalk, Connecticut, USA, în anul 1961. În prezent conduce The Metropole Orkest, o orchestră hibridă din Olanda, o combinație de jazz, big band și orchestră sinfonică. De asemenea, este un cunoscut aranjor muzical. A lucrat cu John Scofield, Joni Mitchell, Bjork, Al Jarreau, Pat Metheny și a câstigat 8 premii Grammy. Cu o carieră atât de strălucitoare putem spune că ne aflăm in prezența unui star adevărat. Primele 8 piese ale albumului sunt înregistrate în studio, iar cea de a-9-a este o înregistrare în concert. Cu toate acestea, datorită dimensiunii mari a orchestrei, ascultătorul are senzația unei înregistrări în concert pe întreaga durată a audiției. Muzical albumul se află la intersecția dintre jazz, pop și muzică de cameră. Cu siguranță o să vă surprindă plăcut sunetul articulat și bine închegat al orchestrei, aranjamentul muzical, calitatea compoziției și ritmului impregnat de Mendoza. Pe album sunt invitate două din vocile feminine importante ale jazz-ului contemporan. Mă refer la Dianne Reeves și Cecile McLorin-Salvant. Dianne, prin vocea ei, aduce cântecului o nuanță florală cu aroma sud-americana, iar Cecile reușește să provoace ascultătorului un moment nostalgic, să scoată la lumină o amintire uitată ce așteaptă să fie redescoperită. Olympians este un album asemeni unui pahar cu Frozen Mojito. Vă va încânta toate simțurile în timp ce vă răcorește trupul. https://tidal.com/browse/album/273477548 Jazz cu buchet de vin Lakecia Benjamin – Phoenix Lakecia Benjamin este o saxofonistă americană născută în New York, USA, în anul 1992. Ajutată de mentorul ei, saxofonistul Gary Bartz, a pătruns în universul marilor saxofoniști de jazz cum ar fi Charlie Parker și John Coltrane. Influențele ei sunt direct legate de cursurile de la New School University unde a studiat cu Billy Harper, Reggie Workman, Joe Chambers și Gary Bartz. A cântat cu Anita Baker, Count Basie Orchestra, Duke Ellington Orchestra, Macy Gray, The Roots, Gregory Porter, etc. Albumul îmi aminteste de înregistrările unor artiști ca Alice Coltrane, Pharoah Sanders și Ornette Coleman. Muzica ei este un mix de spiritual jazz, modal, post bop jazz cu accente uptempo funk. Artista se exprimă liber, este conștientă de forța ei de femeie muzician, întelege prezentul social și îl oferă ascultătorului folosindu-se de puterea saxofonului. De la început și până la sfârșit albumul este cântat cu o naturalețe dezarmantă, intr-o notă de exaltare strălucitoare, fapt care te face să îl consumi pe nerasuflate de parcă ar fi un pahar de vin rose răcit la 12 grade. https://tidal.com/browse/album/259609656 Bela Fleck, Zakir Hussain, Edgar Meyer, Rakes Chaurasia – As We Speak Bela Fleck este un interpret de banjo american născut în New York, USA, în anul 1954. El este unul din pionierii tehnicii banjo-ului. Datorită lui acest instrument folosit în special în muzica country și folk americana a ajuns să pătrundă în alte genuri muzicale cum ar fi jazz-ul, jazz fusion, world music. A câștigat nu mai puțin de 15 premii Grammy până în prezent. Zakir Hussain este un compozitor si interpret la tabla (instrument de percuție indian format din două tobe de mâna). S-a născut în Mumbai, India, în anul 1951. Zakir este unul din cei mai influenți artiști indieni din muzica contemporană. Cele două premii Grammy sunt o mărturie a talentului și influenței sale in muzica catalogată ca fiind muzică non-ocidentală. Rakesh Chaurasia este un flautist indian care cântă la bansuri, un flaut construit din bambus indian. S-a născut in Allahabad, India, în anul 1971. Edgar Meyer este un basist și compozitor american născut în Oak Ridges, Tennessee, USA, în anul 1960. Posibil să vă plictisit cu scurtele informații despre cei patru artiști. Am simțit nevoia să o fac pentru a puncta diversitatea interpreților acestui album. Dacă vă hotărâți să ascultați albumul veți simți imediat diversitatea menționată în ultima frază. Fiecare muzician își pastrează stilul într-o abordare world music atotcuprinzătoare. Genurile muzicale se împletesc intr-un sunet holistic, un drum al liniștii interioare realizat prin muzică. La început complexitatea stilistică ar putea să vi se pară obositoare, însă dacă veți înainta către final, sufletul ascuns în ureche se va umple de fericire. As We Speak poate fi asemănat cu un vin roșu, robust, turnat în decantor. Vinul are nevoie de cel puțin jumătate de oră de libertate, de interacțiune cu oxigenul, pentru ca aroma buchetului să fie evidențiată. https://tidal.com/browse/album/275332483 Cecile McLorin Salvant – Melusine Cecile McLorin Salvant este o vocalistă americană de jazz născută în Miami, Florida, USA, în anul 1989. A câștigat premiul Thelonious Monk International Jazz Competition în 2010, a primit o nominalizare Grammy în 2014, a câștigat patru premii Down Beat în 2014, iar în 2016 a câștigat un Grammy pentru cel mai bun album de jazz vocal. Cecile, la cei 33 de ani, este la fel de strălucitoare și importantă pentru istoria muzicii jazz cum au fost Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Billie Holiday la vremea lor. Melusine este un album complex cu tentă experimentală. Sursa de inspirație este un basm popular francez din secolul XIV. Din acest motiv jazz-ul pe care îl veți auzi este o combinație de jazz clasic, jazz cabaret, jazz haitian, pop dramatic francez, muzica afro-latina, muzică barocă. Artista cântă în franceză majoritatea pieselor pentru a sublinia sursa de inspirație și pentru a oferi albumului un parfum discret de lavandă crescută pe câmpurile Franței. Audiția acestui album pare potrivită alături de un pahar de vin alb cu aromă energică și sălbatică la primul contact cu papilele gustative, dar care păstrează un buchet ascuns de ambră, pin și flori de munte pentru aftertaste. https://tidal.com/browse/album/280445878 Audiție plăcută! Articol scris de Robert Flescan Cine sunt eu și de ce ați avea încredere în mine. Sunt pasionat audiofil de mai bine de 15 ani. Timp de 3 ani am lucrat ca PR-ist pentru unul din dealerii audio consacrați din România. În acești ani am trecut printr-un proces de învățare complex. Am experimentat empiric sunetul audiofil testând mii de sisteme audio și am învățat o parte din arta audiofilă. Pentru ca mi-am dorit să descopăr ce se află dincolo de marketingul producătorilor, am citit o mulțime de materiale legate de tehnologia audio. În ultimii ani am scris o perioadă articole pentru blogul unuia din dealerii audio cu o ascensiune remarcantă în ultima vreme. Acum 4 ani am început să scriu pentru HiFi Tech, iar de la începutul anului 2022 dețin un magazin HiFi dedicat audiofililor. Pentru mine a fi audiofil înseamnă înainte de toate dragoste pentru muzică. În colecția personală de muzică am peste 1000 de cd-uri și 300 viniluri.

We’re Not Gonna Take It este cea mai cunoscută piesă a trupei americane Twisted Sister. A fost lansată pe 27 aprilie 1984 și s-a dovedit a fi hitul de care trupa avea nevoie ca să iasă din anonimat. Piesa a ajuns pe locul 21 în topul de muzică Billboard 100 Hot Singles, performanță pe care Twisted Sisters nu avea să o mai repete, însă i-a transferat pe băieți în liga mare a rockului. La fel ca majoritatea pieselor trupei, We’re Not Gonna Take It este compoziția vocalistului Dee Snider, care într-un interviu din 2018 spunea: ”Îmi doream să scriu un imn rock. L-am admirat întotdeauna pe Alice Cooper, care era foarte bun la piese din astea memorabile. Așa că vroiam un imn pe care publicul să ridice pumnul în sus și să cânte cu mine.” Snider mai dă credit și britanicilor de la Slade, care într-un mod mai diret au inspirat vibe-ul acestei piese. În autobiografia sa, Snider spune: ”Sunt un mare fan al celor de la Slade. Probabil știți cu toți piesele cântate de Quiet Riot – Cum On Feel The Noise sau Mama We’re All Crazy Now. Nu sunt ale lui Quiet Riot, sunt compuse și cântate de Slade în anii 70. Piesele Slade sunt unice pentru că au un cârlig pentru primul vers, un cârlig pentru al doilea vers și un cârlig pentru refren. Te agață imediat.” Prin versurile ei, dar și datorită faptului că e ușor de fredonat, piesa We’re Not Gonna Take It a devenit de-a lungul anilor un imn rock anti sistem. A fost folosită la proteste politice, dar și în campanii împotriva cancerului. Te poate interesa: Mai e o chestie interesantă pe care trebuie să v-o spun. Pe la începutul anilor 90, Dee Snider era într-un turneu și mergea cu autocarul. La radio era colindul tradițional ”O Come, All Ye Faithful” și ascultându-l, parcă i s-a părut că seamănă cu ceva cunoscut. ”Holy shit! - spune Snider în autobiografia sa – am cântat în corul bisericii până la 19 ani, cred că am cântat colindul ăsta de sute de ori, dar nu mi-am dat seama că primele 6 note mi s-au infiltrat în creier și s-au transformat în We’re Not Gonna Take It. Mulțumesc, Doamne!” Ca urmare, Twisted Sister au inclus pe albumul lor din 2006, A Twisted Christmas, o versiune a colindului clasic pe muzica și aranjamentul piesei We’re Not Gonna Take It. Articol scris de Geo Iordache Despre mine: Pasionat de muzica rock din 1986, când mi-a căzut în mână o casetă care avea pe o față Dire Straits – Love Over Gold și pe fața B avea Alan Parsons Project – Eye In The Sky. Timp de trei ani am realizat la Radio 1 Brașov emisiunea Rock Line – era începutul anilor 90, când mulți români descopereau muzica bună, iar radiourile creau gusturi, nu mergeau după trenduri spunând ”asta cere publicul”. De-a lungul anilor, rockul mi-a fost prieten și sprijin, așa că în 2022 am început podcastul Rock Story, în care spun povești spectaculoase din lumea rockului clasic. Mă găsești la [email protected] sau pe pagina de Facebook Rock Story.